Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obstacole
dep`[ite
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
SILVIA IORGULESCU
ALCRIS
Romance
Capitolul 1
Acum, [i-a dat seama c`-i trebuie o secretar`. A angajat trei, dar
toate [i-au dat demisia. A[a c` insist` s`-l ajut chiar eu. Eu! Nu pot
tasta ca lumea nici m`car un cuvânt. Iar el pretinde c` ar trebui s`
exersez. |n schimb, tu ai putea s`-l aju]i. {tiu c` ai lucrat pentru un
scriitor, mi-a spus bunica.
– Dar n-am studii de specialitate. Am lucrat pentru acel scriitor
doar ca s` mai câ[tig ni[te bani. La \nceput, nu cred c` eram mai
bun` decât tine. A[a c` [i tu po]i \nv`]a. Domnul Lawrence spunea
c` prind repede [i nu fac gre[eli.
Alexandra se strâmb`.
– |n]eleg, draga mea. Dar tu e[ti atât de tân`r` [i de retras`! Nu
vreau s` par crud`, dar eu sunt manechin [i b`rba]ii nu se pot
concentra bine \n preajma mea.
– Dar Stein nu te poate vedea.
– Tocmai asta-i problema.
Dac` nu-mi poate vedea frumuse]ea, caut` la mine inteligen]`,
iar asta nu m` avantajeaz`.
Da, se gândi Sandra, veri[oara ei era mai degrab` \ndemânatic`
decât inteligent`, de[i oamenii observau rar diferen]a. De
asemenea, era destul de vesel` [i avea un chip expresiv. Sandra
putea pricepe de ce un om cu afec]iunea lui Stein Freeman putea
fi deziluzionat de adev`rata Alexandra. B`rbatul putea descoperi c`
iubita pe care [i-o imaginase nu exista.
Totu[i, sugestia Alexandrei de a-i lua locul era ridicol`. Era o
nebunie s` te gânde[ti la a[a ceva!
– Nu pot face a[a ceva, [opti ea, de[i \i era mil` de Stein
Freeman. N-o pot face, repet` ea.
12 MARSHA CLARK
***
– Stein, mai pot face ceva pentru tine \nainte de plecare? \ntreb`
ea.
– Multe, [opti el, \nso]ind-o pân` la u[`. Dar pentru \nceput, ar
fi de-ajuns s`-mi promi]i c` vei reveni mâine. Nu vreau s` mai treac`
alte trei zile pân` s` m` vizitezi din nou. Avem multe de vorbit
\nainte de a pleca \n Grecia.
– Grecia? repet` ea, ca [i cum n-ar fi auzit bine.
– Da, Grecia. Doar n-ai uitat c` plec`m vineri, nu, Alexandra? Ce
e, draga mea? relu` el, v`zând c` iubita lui nu-i r`spunde. }i-e
team` c` atunci când vom fi singuri pe insula Kalnos nu vei mai
putea s`-]i controlezi zvâcnetul acela de senzualitate pe care l-am
sim]it mai devreme, când te-am s`rutat?
Sandra se sim]ea \nsp`imântat`... dar mai sim]ea ceva. Ceva
ciudat, care nu avea nume.
– Cum \ndr`zne[ti s`-mi vorbe[ti a[a? zise ea cu r`suflarea
t`iat`. M` acuzi cumva de indecen]`?
– |nc` dou` minute pe divan, zise el ironic, [i ]i-ai fi ar`tat
adev`rata sensibilitate. De ce ]i-ai ascuns emo]iile pân` acum?
– Nu \n]eleg despre ce vorbe[ti!
Era atât de \ncurcat`... nu [tia la ce s` se a[tepte. |ncepu s`
tremure.
– Las` astea, replic` el. Poate c` nu voi face efortul de a c`uta
sub stratul `sta de ghea]`. Iluziile, draga mea, pot fi d`un`toare
pentru un b`rbat care nu vede, pentru c` are tendin]a de a exagera
totul. Sim]urile \i joac` feste [i se poate emo]iona din nimica toat`.
Dar po]i sta lini[tit`, frigida mea Alexandra. Virginitatea ta, dac` mai
exist`, e bine p`zit` al`turi de mine.
28 MARSHA CLARK
– Stein!
– Te sf`tuiesc s` taci [i s` pleci, zâmbi el cu o rece indiferen]`.
Dup` cum am spus [i mai devreme, a[tept s` ne revedem mâine.
Sper s`-]i aminte[ti m`car atât.
Pe drumul \napoi c`tre veri[oara ei, Sandra hot`r\ c` nu putea
s` treac` prin toat` aventura asta. Dac` pân` acum se resemnase la
gândul c` nu putea rata o astfel de oportunitate, lucrurile i se
p`reau acum total schimbate. Cinci sute de mii de lire i se p`ruser`
o avere, un r`spuns la toate problemele [i a[tept`rile ei. Dar acum,
dup` ce-l \ntâlnise pe Stein Freeman, realiza c` fusese teribil de
naiv`. Nu-i venea s` cread` c` acceptase de bun`voie s` intre
\ntr-un astfel de joc. Cum de putuser` s` cread`, ea [i Alexandra, c`
vor reu[i s` p`c`leasc` un b`rbat inteligent [i abil ca Stein
Freeman?
Dar \n sinea ei \[i d`dea seama c` acest efort nu i se p`ruse prea
mare pân` la momentul s`rutului. O s`rutase foarte u[or [i, chiar
dac` se a[teptase ca b`rbatul s` vrea s`-[i s`rute logodnica, fusese
total nepreg`tit` pentru emo]iile pe care acesta i le stârnise. Ar fi
vrut s` se topeasc` \n bra]ele lui [i s` fie s`rutat` mai mult [i mai
mult...
Care s` fi fost exact rela]ia dintre el [i Alexandra? Alex jurase c`
nu f`cuse niciodat` dragoste cu el, dar \i spusese c` nu era niciun
b`rbat rece. Atunci, cum reu[ise s`-l ]in` la distan]`? Din câte \[i
d`dea ea seama, nimeni nu-i putea sc`pa. Senzualitatea lui era prea
puternic`.
Pl`ti taxiul [i se repezi c`tre intrarea \n bloc, fericit` c`-[i venise
\n sfâr[it \n fire. Alexandra trebuia s`-[i dea seama de
OBSTACOLE DEP~{ITE 29
suferin]` inutil`. S-a gândit c`, \n felul `sta, nu vei [ti c` te-a p`r`sit
pentru un alt b`rbat. Ac]ionând \n numele ei, trebuia s`-]i spun c`
m-am r`zgândit \n privin]a logodnei... când te \nzdr`veneai.
– {i, \ntre timp, pretindeai c` e[ti Alexandra! Dumnezeule!
Cum naiba a]i putut crede c` acest plan va func]iona? Sau veri[oarei
tale pur [i simplu nu i-a p`sat?
– Spera c` merge, protest` Sandra, ne[tiind de ce o ap`r` pe
Alexandra, care \n fond \i p`c`lise pe amândoi. Nu era convins` c`
e[ti destul de puternic pentru a suporta acest [oc... iar asta
dovede[te c`-i p`sa de tine mai mult decât crezi.
Capitolul 3
***
– O, da, bine\n]eles. Sper din tot sufletul. Dar \mi pare foarte
r`u, dragul meu Stein, ad`ug` tân`ra, a[ezându-[i din nou mâna pe
bra]ul lui.
Sandra a[tept` reac]ia lui Stein. B`rbatul lu` mâna Petrinei [i o
duse la buze, apoi \i zâmbi c`lduros. Sandra \nghi]i cu dificultate.
Când ea \i ar`tase aceea[i compasiune, fusese respins` cu atâta
r`ceal`!
|nainte de a pleca, musafirii \i invitar` pe Stein [i pe Sandra a
doua zi, c`tre sear`, la un restaurant local. Iar doamna Nikitiadis \i
pofti la cin` sâmb`ta urm`toare.
A doua zi, dup` cin`, Stein \i spuse:
– S`-]i pui o rochie frumoas`. M-am s`turat de blugii pe care-i
por]i mereu.
– Dar...
– Dac` \mi mai spui o singur` dat` c` nu pot vedea, te ucid, o
amenin]` el. Nu mi-am pierdut toate sim]urile [i te asigur c`-mi
place mai mult atingerea m`t`sii decât cea a blugilor.
– Ar fi trebuit s` te faci poet, \l ironiz` ea.
– Nu po]i fi tot ce vrei, oricât de mult ]i-ai dori. M` tem c` \n
acest moment nu pot fi decât scriitor [i, poate, un iubit... aspirant.
Ar fi fost un iubit extraordinar, era convins`, de[i nu era deloc
la fel de sigur` c` i-ar fi fost [i fidel.
Seara petrecut` la restaurant fu foarte amuzant` [i pl`cut`.
Sandra r`mase la mas`, cu un pahar de uzo \n fa]`, privind
perechile de dansatori [i ascultând conversa]iile celorlal]i. Nu
\n]elegea mare lucru, pentru c` nu cuno[tea decât pu]ine cuvinte
\n greac`, dar \i pl`ceau discu]iile lor animate.
76 MARSHA CLARK
– Sandra, continu` el, f`r` s`-i mai explice nimic bunicii, voiai
s` discut`m ceva [i, de asemenea, [i eu vreau s`-]i vorbesc. |]i
sugerez s` facem o plimbare \n gr`din`. La \ntoarcere, vom putea
s` ne hot`râm \n cuno[tin]` de cauz` asupra planurilor de viitor.
Sandra \l urm` afar`, cu un murmur de scuz` c`tre doamna
Kartalis. Inima \i b`tea s`-i sparg` pieptul. Ceva \i spunea c` discu]ia
nu va fi deloc pl`cut`. Stein \i lu` bra]ul [i o conduse printre
straturile de flori frumos mirositoare.
– Stein, \ncepu ea, \mi pare r`u pentru servitorii t`i, dar, dup`
cum a spus [i doamna Kartalis, asta \nseamn` c` va trebui s` r`mâi
aici.
Sau ne puteam \ntoarce la Londra. A[ putea s` te ajut eu... \n
fiecare zi. Sau ai putea s` angajezi pe cineva specializat. Te vei
obi[nui repede...
– Stai jos, Sandra, zise b`rbatul când ajunser` la b`ncu]a alb`
din gr`din`.
O trase mai aproape de el [i-i lu` mâna \ntr-a sa.
– Nu trebuie s` te \ngrijorezi, n-am de gând s` te s`rut. |n
schimb, vreau s` m` asigur c` vei r`mâne lâng` mine pân` când
termin tot ce am de spus. Ai obiceiul sup`r`tor de a disp`rea pe
nea[teptate.
– Ce vrei s`-mi spui? \ntreb` Sandra, tem`toate.
– E[ti emo]ionat`?
– Pu]in.
– E[ti sup`rat` pe mine?
– Câteodat`... m` cam enervezi, se ap`r` ea. Ai o limb`
ascu]it`...
88 MARSHA CLARK
Aceast` remarc` p`ru s`-l amuze, dar când Sandra \ntreb` dac`
plimbarea lor avea vreo leg`tur` cu plecarea la Kalnos, b`rbatul
redeveni serios.
– Cum ]i-ai dat seama? o ironiz` el.
– Nu era greu de ghicit. De vreme ce servitorii t`i au murit, nu
mai putem merge acolo.
– Ei bine, afl` c` nu voi r`mâne aici [i nici n-am de gând s` m`
\ntorc la Londra.
– Deci, vrei s` te duci totu[i la Kalnos? Atunci, b`nuiesc c`-]i
po]i g`si u[or al]i oameni care s` aib` grij` de tine.
– Asta-i problema, Sandra. Iubesc acele locuri, de[i nu-mi petrec
prea mult timp acolo. Lucrez minunat pe insul`, am mai mult`
inspira]ie. De fiecare dat` când am avut probleme, Kalnos a fost
spa]iul unde m-am reg`sit pe mine, unde am reu[it \ntotdeauna
s`-mi aflu lini[tea.
– Atunci, dup` cum am mai zis, ar trebui s`-]i g`se[ti pe cineva
care s` aib` grij` de tine.
Stein ridic` din umeri.
– Vezi tu, relu` el, asta e o alt` problem`. Locuitorii sunt foarte
supersti]io[i. Kalnos este o comunitate restrâns` [i izolat`. Oamenii
vor lega moartea lui Panayiotis [i a Ginei de casa mea. Nu cred c`
voi reu[i s` conving pe cineva – cel pu]in pentru o vreme – c`
frumosul meu castel nu e bântuit de sirene care atrag pescarii \n
primejdie. {i nu pot tr`i singur.
– {i...
– {i \]i cer s` vii cu mine, draga mea. |n calitate de so]ie.
– So]ie! exclam` Sandra. Glume[ti!
OBSTACOLE DEP~{ITE 89
***
– Stein!
B`rbatul râse.
– Te tachinam [i eu, copil` drag`. Nu mai lua totul atât de \n
serios. Voiam s` spun c` simpla curiozitate poate fi un bun motiv
pentru ca oamenii s` ne ajute. Locuitorii insulei sunt teribil de
romantici.
Uimit`, Sandra \i privi chipul \ntunecat.
– Te rog, Stein, \l implor` ea. Sunt sigur` c` m` pot descurca
singur`. Eu... noi n-avem nevoie de curiozitatea lor. Nu vor face
decât s` ne studieze [i s` ne judece.
– Iar diminea]a... ar \n]elege ceva ce nu ]i-ar conveni [i de care
nu e[ti deloc mândr`.
– Nu asta voiam s` spun...
– Ba da, replic` el rece. Pe vremuri, pe aceast` insul` mireasa
trebuia s` aga]e cear[aful nup]ial la fereastr`. Ace[ti oameni sunt, \n
multe privin]e, \nc` p`gâni. Poate nu crezi, dar obiceiurile str`vechi
se p`streaz` aici foarte bine.
Sandra se \ndep`rt` de el, cu inima b`tându-i puternic.
– Atunci, n-ar fi mai bine s` le spui cinstit c` \n cazul nostru
n-ar face decât s`-[i piard` timpul? Nu-mi pas` ce cred ei, dar nu
vreau s` fiu privit` ca un personaj de circ.
B`rbatul o prinse rapid de mân` [i o \ntoarse c`tre el.
– Iar eu n-am de gând s`-mi g`tesc singur cina [i micul dejun.
Nu [i dac` pot apela la altcineva.
Cu o mi[care brusc`, se plec` [i-i d`du un s`rut pasional.
Sandra sim]i c` o senza]ie de fericire o cuprinde deodat`. Acest
s`rut \i spori dorin]a sim]it` \n bra]ele lui.
OBSTACOLE DEP~{ITE 95
tachin`rile lui. Dac` l-ar fi \ntrebat care era dormitorului ei, Stein ar
fi \n]eles, poate, c`-l invit` s` \mpart` camera. Situa]ia \i reamintea
de cele petrecute la Atena.
F`r` s` se arate foarte gr`bit s` l`mureasc` situa]ia confuz`,
Stein zise:
– M` tem c` \n seara asta va trebui s` preg`te[ti chiar tu cina,
sau ne vom culca \nfometa]i. {tiu foarte bine c` nu-i chiar o cerere
potrivit` pentru o proasp`t` mireas`, a[a c` nu mai \ncerca s`-mi
atragi aten]ia.
– Ei, replic` tân`ra, ro[ind. Amândoi [tim situa]ia, mariajul
nostru este doar o conven]ie.
– Poate. Dar o mireas` r`mâne o mireas`, oricare ar fi
circumstan]ele, protest` el.
Ezit` o clip`, apoi \ntoarse capul c`tre sc`ri.
– Nu ]i-ar pl`cea ca mai \ntâi s` faci un du[ [i s` te \mbraci \n
ceva mai lejer? Apoi, vom merge amândoi \n buc`t`rie s` vedem ce
provizii ne-au mai r`mas. Vom lua o cin` u[oar` \n salon. Din câte
o cunosc pe Thyra, \ndat` ce va veni la noi, ne va \mbuiba cu
mâncare.
Sandra \l urm`, \ntrebându-se de ce se simte atât de nervoas`.
Avea sentimentul c` nimic din ce i se \ntâmpla nu p`rea real. Se afla
aici, \n aceast` cas` uria[`, pe o insul` greceasc`, m`ritat` f`r` voie
cu un b`rbat atât de straniu. |nc` nu-i venea s` cread` c` toate astea
i se \ntâmplau chiar ei. Dac` m`car Stein ar fi iubit-o... Dar fiecare
nou` zi \i dovedea c` b`rbatul n-avea deloc sentimente pentru ea.
|n acela[i timp, era clar c` n-o g`sea deloc resping`toare. Dac` ar fi
vrut s` petreac` al`turi de ea o noapte, n-ar fi ezitat, chiar dac` \n
98 MARSHA CLARK
Ceva din tonul lui, din expresia lui ar fi trebuit s-o avertizeze,
dar \ngrijorarea pe care o sim]ea pentru el \nvinse.
– Stein, [opti ea, m` tem pentru tine. Când te-am auzit...
– Vino \ncoace, draga mea, zise el, strângând-o la piept. Totul e
bine, nu vreau s` te \ngrijorez. S` [tii \ns` c` apreciez foarte mult
faptul c` ai venit.
F`când un efort supraomenesc, Sandra \ncerc` s` se elibereze.
– Trebuie s` plec, spuse ea. Crezi c` te descurci singur?
– Nu.
B`rbatul nu-i d`du voie s` se ridice. Cu un mic geam`t, tân`ra
\[i ascunse chipul la pieptul lui. |i pl`cea s`-l ating`, s`-l simt`
al`turi de ea. Ag`]ându-se de el cu toat` puterea, \[i a[ez` buzele pe
fruntea sa.
Sub fierbintea presiune a gurii sale, calmul b`rbatului se risipi.
O trase mai aproape [i degetele \ncepur` s` i se plimbe prin p`r. |n
gesturile sale se sim]ea o foame teribil`, o foame de dragoste.
Precau]iile disp`rur` din mintea Sandrei. Erau c`s`tori]i. Ar fi
fost oare atât de grav dac` i-ar fi cedat, dac` i s-ar fi d`ruit complet?
Nu contau cu adev`rat numai sentimentele lor? Ale ei [i ale lui
Stein?
Se afla \n bra]ele lui, [optindu-i numele. Pân` acum, nu mai
sim]ise o astfel de pasiune. Dar era oare gre[it s` simt` astfel?
El o ]inea \n continuare aproape de el, [i pasiunea sa cre[tea cu
fiecare nou s`rut. Carnea ei tremura, \nfiorat` de emo]ie.
Peste câteva secunde \ns`, b`rbatul o \ndep`rt` cu brusche]e.
Sandra fu [ocat`. Dup` momente \ndelungate de pasiune, fusese
atât de nepl`cut \ntoars` cu picioarele pe p`mânt.
OBSTACOLE DEP~{ITE 111
Nu-i mai p`sa de nimic, atâta vreme cât se afla \nc` \n bra]ele lui.
Ar fi dat orice pentru a r`mâne acolo \ntreaga noapte. Dar, f`r`
s`-i cunoasc` gândurile, Stein o puse jos cu blânde]e când ajunser`
\n fa]a camerei ei.
|nfiorat` de perspectiva de a petrece o noapte singur` \n
\ntuneric, Sandra \ndr`zni s`-i spun`:
– Stein, nu pot r`mâne singur` aici. Nu ne putem \ntoarse \n
salon, s` facem focul?
B`rbatul oft` adânc.
– Nu mai sunt bu[teni, r`spunse el.
– Dar...
– Dac`-]i imaginezi c` m` voi duce afar` ca s` aduc al]ii [i s`
petrec ore bune \ncercând s` aprind focul, te \n[eli!
– Nu pot r`mâne singur` noaptea asta, repet` ea.
– Nu? \ntreb` el cu o voce nep`s`toare. {i ce sugerezi? Nu vreau
s` stau cu tine \n buc`t`rie [i s` tremur`m amândoi.
Sandra ezit` [i trase adânc aer \n piept.
– Am v`zut... un scaun \n camera ta.
Oare Stein se va sup`ra de aceast` sugestie? Dar pân` la urm`,
era so]ia lui [i aceasta era un caz de urgen]`.
– Sandra, \ncepu el cu un glas dur, nu pricep ce fel de joc faci,
dar nu trebuie s` te a[tep]i de la mine s` te \ncurajez. Nu ]i-ai dat
\nc` seama c` am dep`[it vârsta hârjonelilor? S-ar putea s` te alegi
cu mai mult decât ]i-ai dori.
– Tot ce vreau este s` m` la[i s` stau \n camera ta. Nu \ncerc s`
m` strecor \n patul t`u. Uit` c` ]i-am spus asta, \mi pare r`u c` am
\ntrebat, ad`ug` ea.
OBSTACOLE DEP~{ITE 121
– O, nu, nu scapi a[a u[or! o opri el. De data asta, draga mea,
vei duce la \ndeplinire planul \nceput. E timpul s` \nve]i c` nu te
po]i juca astfel cu focul.
– Stein, las`-m` jos! ]ip` ea.
Ghicindu-i inten]ia, dar f`r` s`-l poat` \mpiedica, Sandra \ncepu
s`-l loveasc` cu pumnii strân[i.
– {tiu c` \ncerci numai s` m` sperii, strig` ea, dar dac` nu-mi
dai drumul, vei regreta. B`rbatul râse, ignorându-i rug`mintea.
– Mâine diminea]`, s-ar putea s` regret multe, dar m`car vom
avea amândoi amintiri pl`cute.
Doamne! Nu se putea \ntâmpla a[a ceva. Era mai r`u decât \[i
imaginase. Aproape c` nu mai putea r`sufla, dar se lupta cu el la fel
de tenace. F`r` succes, \ns`. Dintr-o singur` mi[care, mâna grea a
lui Stein reu[i s`-i sfâ[ie c`ma[a de noapte.
Fiecare gest al b`rbatului era calm [i decis. Inima Sandrei b`tea
\n ritm alert. Acum, era mai r`u decât noaptea trecut`, când
\ncercase s`-l lini[teasc` d`ruindu-i-se [i fusese respins`. Acum,
pasiunea cre[tea \n el cu fiecare clip`, f`cându-l s` par` un str`in.
Nu-l mai recuno[tea.
– Stein, te rog! \l implor` ea. Mi-ai promis c` mariajul nostru va
fi doar de form`... o conven]ie...
– Asta a fost \nainte. De atunci, ai f`cut tot posibilul s` m`
convingi c` a[ fi un prost dac` n-a[ profita de aceast` oportunitate.
Ai un trup foarte frumos, minunat. De ce nu m-a[ bucura de el? De
ce s` nu aduci pu]in` lumin` \n universul meu \ntunecat? {i apoi,
trebuie s` recuno[ti c` [i tu ai sim]it aceea[i pasiune \n bra]ele
mele. Nu \ncerca s` negi!
OBSTACOLE DEP~{ITE 123
– Nu! \l \mpinse ea. Ai \n]eles gre[it, Stein. |mi pare r`u, Stein!
– {i ar trebui s`-]i par`. Crezi c` sunt tâmpit, doar pentru c`
sunt orb? Aveam speran]a c` putem \nc` anula c`s`toria.}i-am mai
spus c` nu-mi place jocul pe care-l joci [i nu vreau s` m` implic \n
el.
– N-ar fi trebuit s` m` m`rit niciodat` cu tine. Te ur`sc... e[ti o
bestie... asta e[ti...
– Ar fi mai bine s` taci... |]i pot \nchide gura imediat.
|ntr-adev`r, gura lui se aplec` asupra buzelor sale, f`când-o s`
tac`. |n urm`toarele clipe, Sandra realiz` c` era pierdut`. Pasiunea
dintre ei cre[tea cu fiecare secund`. Ceva ca un foc lichid i se p`rea
c`-i str`bate venele. Sim]ea c` se tope[te \n bra]ele lui.
Stein putea fi egosit [i crud dac` voia, dar acum era o blânde]e
infinit` \n gesturile sale. Camera [i totul \n jur p`reau s` se [tearg`,
s`-[i piard` conturul. Pluteau deasupra universului. Promisiunea
\mplinirii dup` care tânjise se afla aproape. Mâna lui \i mângâie
coapsa [i trupul ei se lipi f`r` voie de al lui.
Dar nu, trebuia s` reziste. Nu trebuia s` piard` aceast` b`t`lie.
{i totu[i... Pasiunea fu mai mare decât ideea umilin]ei.
|n ciuda dorin]ei care-i ardea trupul, nu era preg`tit` pentru
durerea p`trunz`toare care \ncheie extazul primei lor \mbr`]i[`ri.
R`mase tremurând \n bra]ele lui, suspinând amar.
– |mi pare r`u, [opti el. Trebuia s`-mi fi spus. Te-am judecat
gre[it.
Sandra se sim]ea tr`dat`, \n[elat`.
– Nu m-ai crezut când am \ncercat s`-]i explic \l acuz` ea. Habar
n-aveam c` va fi astfel.
124 MARSHA CLARK
– Stein, zise ea, [tii bine c` nu pot r`mâne aici. Altfel, divor]ul
va fi imposibil.
– Vrei s` spui c` ai venit numai din curiozitate? Doamne, \mi
vine s` te ucid! Voiam s` fii lâng` mine [i te-am a[teptat, dar trebuia
s` [tiu c` nu vei veni, tic`loaso! Când eram orb, ai crezut c` m` po]i
duce de nas, dar gândul c` acum sunt \ntreg la trup te sperie.
Inima tinerei se strânse. Dac` o credea cu adev`rat tic`loas`,
atunci era mai bine s` se despart`. Ce rost avea s`-i mai spun`
despre accident? Niciunul, de vreme ce b`rbatul avea o p`rere atât
de proast` despre ea.
– Te rog, \l implor` ea, hai s` uit`m toate astea. Acum, sunt aici,
al`turi de tine. Nu credeam c` vei ie[i din spital atât de repede [i
am fost \ngrijorat`. Crezi sau nu, \]i spun adev`rul.
– A[ mai fi \nc` \n spital, dac` m-a[ fi lua dup` medici. Dar m`
simt bine, zâmbi el ironic. Totu[i, nu cred c` e bine s` locuiesc
singur, a[a c` ar trebui s` r`mâi, pân` g`sesc pe altcineva s`-mi
poarte de grij`.
– Nu pot sta aici.
– Ba da! zise el, tr`gând-o c`tre sine [i [optindu-i la ureche.
Trebuie s` te revan[ezi fa]` de mine. Ai min]it [i m-ai p`c`lit, iar
acum a venit momentul s` pl`te[ti. Da, pot vedea [i m` pot bucura
complet de ceea ce pân` acum numai am atins. Vreau s` profit de
tot timpul pe care-l mai am la dispozi]ie, \nainte de a te l`sa s`
pleci.
Sandra \ncerc` s` scape din strânsoarea lui. Nu trebuia s`-l
asculte! Disperat`, apel` la cel mai bun argument la care se putea
gândi:
150 MARSHA CLARK
hotel, cât am fost internat. Când ai sosit, era deja gata de plecare.
|[i f`cuse [i bagajul. N-avea nicio inten]ie s` stea cu mine, \n ciuda
remarcelor ei r`ut`cioase.
– O, dragul meu, [opti ea.
– Nu sunt milionar, iubita mea. Oricât de mult te iubesc, trebuie
s` fii preg`tit` s` tr`ie[ti mai mereu pe Kalnos, de[i nu cred c` ai
amintiri prea pl`cute de acolo. Din nefericire, activitatea mea \mi
consum` mult timp. Dar ai la dispozi]ie insula.
– Voi fi fericit` cu tine oriunde, atâta vreme cât [i tu vei fi
mul]umit.
– Dac` te am pe tine [i insula, [i m` pot bucura de amândou`
v`zându-v`, ce altceva \mi mai pot dori? Dar atât de pu]in va fi
suficient pentru tine?
– Tu ai fi de-ajuns pentru a m` face fericit`, r`spunse ea,
\nconjurându-l cu bra]ele calde. Cred c` voi reu[i s` fac orice atâta
vreme cât m` vei iubi.
– Nu voi obosi niciodat` s` te iubesc, o asigur` el.
Toate celelalte lucruri din jur fur` date uit`rii. Se aveau unul pe
altul [i asta era de-ajuns.
Sfâr[it