Expansiunea este una din cele mai mari oportunitati pe care le are Uniunea Europeana odata cu

inceputul de secol XXI. Sarcina ei este aceea de a continua integrarea si extinderea zonei de stabilitate si
prosperitate a membrilor ei actuali si viitori. In iunie 1993 la Summit-ul de la Copenhaga, Consiliul
Europei a adoptat o declaratie prin care afirma ca “ statele associate din centrul si estul Europei ar trebui
sa faca din a ajunge membru al Uniunii Europene un scop ”. in decembrie 1997 la Luxemburg, Consiliul
Europei va lansa procesul prin care expansiunea Uniunii Europene va deveni posibila. Acest process
presupunea marirea granitelor UE prin aderarea de noi 13 state, process ce urma sa se desfasoare in
timp. Astfel ca: Bulgaria, Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,
Romania, Slovacia, Slovenia si Turcia erau vizate prin acest demers. La 1 decembrie 2002, Consiliul
Europei intalnit din nou la Copenhaga a definitivat negocierile de aderare pentru 10 state care vor intra
official in Uniunea Europeana odata cu data de 1 mai 2004. Statele accesptate sunt: Cipru, Republica
Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia si Slovenia. Tratatul de aderare a fost
semnat pe 16 aprilie 2003 la Atena si precizeaza totodata ca negocierile cu Romania si Bulgaria continua.
In functie de progresele acestor state, obiectivul Uniunii este acela ca in anul 2007 Romania si Bulgaria
sa fie member. In luna decembrie a anului 2004, Consiliul European confirma si progresele inregistrate
de Turcia in procesul de aderare, aceste recomandari sub forma unui raport fiind trimise si Comisiei
Europene care icepe negocierile fara intarziere.

Expansiunea Uniunii Europene este vazuta astazi fara a avea un precedent in termenii de scop si
diversitate: numarul de candidati, spatiu si populatia, dar si bogatia diferitelor tari cu istorii si culture
diferite. Beneficii ale expansiunii au atat aspecte politice cat si economice : marirea zonei de securitate,
stabilitate in Europa va aduce un plus de securitate cetatenilor ei. Adaugarea unui numar de 100 mil de
oameni , ce fac parte din state cu o economie in dezvoltare, pietei din Uniunea Europeana cu 370 mil va
duce la crestere economica sustinuta si la crearea de noi locuri de munca atat in statele membre de ceva
timp cat si in cele care abia au aderat. Va exista un standard mai ridicat al vietii prin politicile din
Uniunea Europeana care reglementeaza lupta impotriva infractionalitatii, drogurilor sau imigratiei.
Extinderea Uniunii Europene va duce la cresterea rolului pe care aceasta il are in plan international pe
zone precum: comertul, politici de securitate dar si alte domenii din plan international.

Beneficii care sunt deja vizibile: In centrul si estul Europei statele au o democratie stabile, reformele
economice din aceste state a dus la o crestere economica dubla fata de media europeana si perspective
mai bune pe piata muncii. Procesul de reformare a fost sustinut si cu bani de la UE dar si prin expertiza
statelor membre. Uniunea se bucura de un excedent commercial de aproximativ 18 mld cu cele 13 state
candidate, acest aspect generand locuri de munca si crestere economica in interiorul statelor membre.
Statele ce nu sunt membre ale Uniunii Europene vor beneficia deasemenea de pe urma unei extinderi
ale Uniunii Europene, un singur set de reguli de comert si un set de reguli cu proceduri administrative
vor fi aplicate pe Piata Unica Europeana a Europei extinse. Acest lucru va simplifica comertul din
interiorul UE si va duce la crearea unui climat favorabil investitiilor si comertului, aspect de care vor
beneficia atat partenerii comerciali din interiorul UE cat si cei din afara.
De la cooperare la aderare.

Imediat dupa caderea zidului Berlinului in anul 1989, Comunitatea Europeana a stabilit rapid legaturi
diplomatice cu statele din centrul si estul Europei. A eliminat cotele de import pe un numar de produse,
a extins Sistemul Generalizat de Preferinte si in urmatorii ani s-au incheiat tratate de cooperare cu
Romania, Bulgaria, Cehoslovacia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, Romania, Slovenia. In
acelasi timp Comunitatea Europeana a infiintat Programul Phare, program ce avea ca scop sustinerea
financiara a statelor in procesele de reforma in economie pe care acestea le initiau. Phare devine apoi
cel mai mare program de asistenta din centrul si estul Europei, oferind expertiza tehnica si support
investitional. Acordurile europene acopera chestiuni legate de comert, dialog politic si institutional, dar
si alte zone precum co-operarea in industrie, inovare, mediu, transport si siguranta frontierelor. Acordul
cu Uniunea Europeana al Romaniei s-a semnat in februarie 1993 si a intrat in vigoare in februarie 1995.
Odata cu acest tratatcomertul dintre UE si statele din centrul si estul Europei a crescut rapid si datorita
faptului ca s-a produs o reorientare a pietelor acestora de la piata data de statele fostei Uniuni Sovietice
la piata data de statele Uniunii Europene. In scurt timp, UE a devenit principalul partener comercial al
statelor din centru si est, acestea desfacandu-si 68% din export in Uniunea Europeana. In data de 22
iunie 1995 Romania adera la statutul de membru cu drepturi depline al UE. Pentru a putea face parte
din Uniunea Europeana conditiile elementare sunt trecute in Tratatul de la Roma, Modificat de Tratatul
de la Amsterdam: orice stat European care respecta principiile enuntate in articolul 61 (liberate,
democratie, respect pentru drepturile omului si drepturile findamentale si domnia legii) poate aplica
pentru a deveni stat membru al UE. Statul trebuie sa ceara acest lucru Consiliului, care va decide dup ace
va consulta in prealabil Comisia si dupa ce va primi un accord din partea Parlamentului European care va
trebui sa voteze in majoritate absoluta.

Odata cu Consiliul European de la Copenhaga se stabilesc si criteriile pentru a ccede la statutul de

membru: Tara candidate trebuie sa dea dovada de: - stabilitate la nivel institutional si a institutiilor ce
garanteaza democratia si statul de drept. – existent unei economii de piata functionale bazate pe
principiul competitiei si care sa faca fata provocarilor din piata unica europeana. – sa dea dovada ca isi
poate asuma obligatiile pe care le aduce statutul de membru inclusiv aderarea la anumite scopuri
comune. Consiliul European de la Madrid din 1995 face referire in mare cam la aceleasi lucruri, aduce
mai vizibil in atentie necesitatea explicita ca statele ce vor sa adere sa adopte directivele comunitare in
legislatiile nationale. Aceasta este o premisa de incredere reciproca intre membrii UE si tarile candidate.

Agenda 2000 si opiniile Comisiei Europene

Consiliul European de la Madrid din decembrie 1995 a chemat Comisia Europeana sa prezinte
evaluari ale candidatilor la statutul de membru UE sis a pregateasca o analiza detaliata a ce inseamna
extinderea pentru Uniunea Europeana. In iulie 1997 Comisia prezinta Agenda 2000, un cadru de analiza
prin care Comisia traseaza contururi largi de dezvoltare a Uniunii Europene in contextul unui nou secol,
impactul extinderii prin aderarea de noi state si perspectivele financiare dupa anul 2000. Deasemenea
include si opinia Comisiei cu privire la statele aflate in curs de aderare. Comisia abordeaza in acest
document fiecare stat in parte avand un cadru de analiza ce deriva din criteriile enuntate mai sus ca fiind
necesare aderarii.
Strategia de pre-aderare

La sfarsitul anului 1994 Consiliul European intrunit la Essen a definitivat o strategie de preaderare
pentru a pregati statele din centrul si estul Europei sa devina membre ale Uniunii Europene. Aceasta
strategie s-a axat pe 3 elemente principale si anume: Implementarea Acordurilor Europene, Programul
Phare de asistenta financiara si un dialog structurat al statelor membre cu cele candidate in vederea
discutarii problemelor de interes comun. In decembrie 2002, Consiliul European de la Copenhaga a
aprobat foaia de parcurs inaintata de Comisia Europeana pentru Bulgaria si Romania. Aceasta foaie de
parcurs a oferit Romaniei si Bulgariei obiective clare pe care trebuie sa si le asume si a oferit fiecarui stat
posibilitatea sa tina ritmul cu procesul de aderare.

Strategia UE de pre-aderare pentru statele din centrul si estul Europei contine:

-Acordurile Europene, Acordul de Parteneriat si Programele Nationale de Adoptare a Aquis-ului (NPAA),

Asistenta pre-aderare ce include: Programul Phare, support pentru investitii in reteaua de transport si
mediu (ISPA), support in domeniul agriculture si dezvoltarii rurale (SAPARD), posibilitatea de cofinantare
a proiectelor cu organisme bancare internationale (IFIs). Derularea de programe si deschiderea de
agentii europene.

Acordurile Europene cu statele din centru si estul Europei.

Ca si instrument legal fundamental de relatie dintre UE si cele 10 state associate din centrul si estul
Europei, Acordurile Europene acopera chestiunile legate de comert, dialog politic si pana la varii domenii
in care cooperarea este importanta. Acodul European doreste sa stabileasca o zona de liber schimb intre
UE si statele aflate in curs de aderare care sa inceapa in 10 ani pentru Bulgaria, Romania, Ungaria,
Cehia, Polonia, Slovacia. 6 ani pentru Slovenia si Lituania, si 4 ani pentru Letonia. Liberul schimb a fost
stability cu Estonia in 1995. Noi indatoriri vamale vor fi introduce pentru statele asociate si reduceri
cantitative deasemenea. Contractul de asociere pentru Romania include o perioada de tranzitie de 10
maxim ani. Primul Parteneriat de Aderare pentru statele din centrul si estul Europei a fost decis in
martie 1998 si modificat in anul 1999 pentru prima data, urmand ca apoi sa sufere iar modificari in anul
2002. Pentru Romania si Bulgaria acesta a suferit modificari din nou in primavara anului 2003.

Exemple de prioritati in Acordul de parteneriat din anul 2002

Pentru Bulgaria s-au trasat o serie de directive care includ: reforme in domeniul juridic, reforme in
domeniul administrativ in special in institutiile cheie cum ar fi Curtea Suprema de Justitie, Ministerul de
Justitie, supervizarea si managementul resurselor umane din administratie.

Pentru Romania s-a cerut crearea unei strategii coerente prin care administratia publica sa fie
reformata atat la nivel legislativ cat si la nivelul de cadre. Asigurarea unui climat de independenta a
justitiei de influenta politica, promovarea specialistilor in functii prin asigurarea transparentei procesului
de selectie. Lupta impotriva coruptiei si crearea unui cadru in care institutiile abilitate sa poata lucra un
cadru legislativ actualizat.

Statele candidate urmeaza sa isi deseneze un program national pentru Adoptarea Aquis-ului care descrie
detaliile si modul cum acestea urmeaza a fi adoptate pentru a pregati statele sa devina membre ale UE.
Bazandu-se pe prioritatile Parteneriatului de Aderare din 2002 pentru 12 state, in primavera anului 2002
Comisia Europeana a pregatit in colaborare cu aceste state un plan de actiune prin care se revitalizeaza
sistemul judiciar si sistemul administrativ.

Asistenta acordata inainte de pre-aderare

In conformitate cu concluziile Consiliului European de la Berlin din martie 1999, Comunitatea a marit
asistenta pentru statele din estul si centrul Europei aflate in curs de aderare la mai mult decat dublul
sumei initiale. Asa cum propune Comisia Europeana in Agenda 2000, 3100 milioane de euro, aceasta
suma fiind disponibila in perioada 2000-2006 prin Programul Phare, ISPA si SAPARD (ambele introduse in
anul 2000). Dupa aderarea celor 10 state, astfel ca in anul 2006, sumele destinate Romaniei, Turciei si
Bulgariei au crescut cu 40%.

Consolidarea institutionala

Consolidarea institutionala semnifica adaptarea si intarirea institutiilor democratice pentru a facilita

adoptarea legislatiei Comunitare si crearea de institutii adaptate. Aproximativ 30% din fondurile PHARE
au fost folositi pentru transformarea acestor institutii in institutii care sa raspunda prompt nevoilor
catatenilor si statului. Pentru a sprijini efortul dat de aceste investitii, 250 milioane de euro pana in 2002
au fost alocati suplimentar pentru a intari sistemul judiciar si administrativ din tarile beneficiare, iar
dupa anul 2002 suma a ajuns la 1 mld euro.

Infratire institutionala

România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, are dreptul, prin instituţiile sale, să acorde
asistenţă prin proiecte de înfrăţire instituţională, in baza contractelor de înfrăţire instituţională incheiate
intre institutiile donatoare de asistenta tehnica si beneficiarul de asistenta tehnica.

Principiile care stau la baza implementării proiectelor de twinning şi modul de lucru sunt prezentate în
Manualul de Twinning elaborat de Comisia Europeană. Cadrul legal general pentru reglementarea
participării României la proiectele de înfrăţire instituţională în calitate de donator de asistenţă este
reprezentat de:

♦ OUG 196/2008 privind înfiinţarea activităţii de derulare şi gestionare a proiectelor de înfrăţire

instituţională finanţate de Uniunea Europeană, pentru care România are calitatea de donator de
asistenţă tehnică, cu modificarile si completarile urmatoare;

♦ HG nr. 723/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 196/2008.

Pot acorda asistenta tehnica prin proiectele de înfrăţire instituţională, urmatoarele categorii de
donatori:

♦ instituţiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele
publice, cu modificările ulterioare;

♦ instituţii din România acreditate de Comisia Europeană (Mandated Body)

♦ persoanele juridice de drept privat fără scop patrimonial, înfiinţate conform Ordonanţei Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005,
care ulterior sunt acreditate de Comisia Europeană să implementeze proiecte de înfrăţire instituţională;
Modalitati de acordare a asistentei tehnice:

♦ depunerea unei oferte complete din partea potentialului donator de asistenta tehnica;

♦ participarea în consorţiu alături de alt Stat Membru;

♦ depunerea unei oferte parţiale în calitate de partener junior;

♦ propunerea unor experţi pe termen scurt

Programul PHARE

In Agenda 2000, Comisia Europeana a propus sa se mizeze in mod special pe acest program pentru a
sprijini reforma institutionala din statele din centrul si estul Europei, reforma necesara aderarii la
Uniunea Europeana. Bugetul acestui program este de 1550 milioane de euro si vizeaza printre obiective
o pregatire a administratiilor din statele ce urmeaza a fi in Uniunea Europeana pentru a-I face eligibili in
a accesa bani din fonduri comunitare.

ISPA

Finanteaza investitiile majore din domeniul infrastructurii de transport si mediu. Are un buget de 1040
milioane euro.

SAPARD

Finanteaza programe din domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale. Are un buget de 520 milioane de
euro.