1.

Notiunea de concurenta, Definitie, sediul materiei

Drept al concurentei, obiectul dreptului concurentei, sediul materiei si acquis-ul comunitar
în domeniul concurentei aferent capitolului 6 –Concurenta.
Concurenta = în drept: este este o aplicabilitate a mai multor resurse în aceleași
circumstanțe

Definitie : Un complex de reglementări specifice destinate să asigure, în raporturile de

piaţă interne şi internaţionale, existenţa şi exerciţiul normal al competiţiei dintre agenţii
economici, în lupta pentru câştigarea , extinderea, păstrarea clientelei.

Concurența este definită în dicționarul comercial ca fiind „legea economică obiectivă care
îi determină pe producători, intrați în competiție să depună eforturi maxime: tehnice,
financiare, manageriale pentru realizarea profitului. Plastic vorbind, concurența este un
judecător implacabil care îl condamnă pe producător la progres. Are rol major în formarea
prețurilor.

O situație pe piață, în care vânzătorii unui produs sau serviciu acționează independent,
pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adică un anumit nivel
al beneficiilor, al volumului de vînzări și/sau al cotei de piață.

Obiectul : o ramură composită formată din reglementări care asigură existența competiției
economice și exercitarea loială a acesteia.

Sediul materiei:

In legislatia nationala : Constituția României reglementează în art 135 alin (1) că “economia
României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurență.
Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul
ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007

Principiile de bază ale politicii concurenţei în toate statele candidate, inclusiv în România
au fost statuate prin Acordurile Europene de Asociere. Acordul European instituind o
Asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale
acestora, pe de altă parte consacră prevederile referitoare la politica concurenţei în
Capitolul II – “Concurenţa şi alte prevederi cu caracter economic”

2. Trasaturile dreptului concurentei, principiile dreptului concurentei, raporturile

dreptului concurentei cu alte ramuri de drept.

Trasaturi : ramură de drept specifică economiei, deci un drept economic, ramură

multidisciplinară a dreptului, drept intervenţionist – intervin normele, drept evolutiv,
evoluează odată cu societatea și cu restul disciplinelor de drept și economice, drept
intersubiectiv - reflectă evoluția economicului, care îi conferă un caracter obiectiv, dar
reflectă și comportamentul firmelor, profesioniștilor (comercianți) care îi conferă caracterul
subiectiv, (adoptarea sau reprimarea unui anumit comportament este prin natura lui unul
subiectiv).

Principiile :
- principiul liberei concurenţe – conform art 135 Constituția României economia
României este o economie de piață bazată pe libera inițiativă și concurență, care constă în
libertatea fiecărui agent economic de a-şi stabili strategia, momentul când intră sau iese de pe
piaţă, precum şi mijloacele pe care le consideră potrivite pt câştigarea competiţiei în raport cu
alți parteneri de afaceri
- principiul eticii concurenţiale - art 1 din Legea 11/1991 privind combaterea
concurenţei neloiale - “Comercianţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă,
potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei
loiale
- principiul eticii concurenţiale - art 1 din Legea concurenței nr. 21/1996 republicată,
cu modificările și completările ulterioare- reglementează „protecţia, menţinerea şi stimularea
concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor
consumatorilor
- principiul eficacităţii - toate normele dreptului concurenţei sunt subordonate exclusiv
obiectivelor economice exercitate de operatorii de pe piaţă. O afacere profitabilă în mod
normal și legal trebuie să respecte normele legale în materie de concurență. Aceste principiu
confirmă legătura indisolubilă a dreptului concurenței cu dreptul afacerilor

Raporturile dr. concurentei cu alte ramuri de drept :

- dreptul concurenţei are strânse legături cu dreptul civil – majoritatea practicilor
restrictive sau abuzive de concurenţă sunt rezolvate pe calea acţiunilor civile
- cu dreptul penal- componenta penală a fost mereu prezentă în relațiile de afaceri
- cu dreptul afacerilor/comercial – relaţii dintre comercianţi, dintre comercianţii şi
consumatori şi dintre comercianţii şi prepuşii lor

3. Subiectii raportului juridic de concurenta

- Statul
- Profesionistul
- Operatorii economici
- Societatile comerciale
- Societatile transnationale (multinationale)
- Societatea europeana
- Grupurile de interes economic / grupul european de interes economic
Grupul de interes economic :
Notiune : o asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituită pe o
perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau al dezvoltării activităţii economice a membrilor
săi, precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective

Caracteristici :
- grupul de interes economic ia fiinţă prin asocierea a două sau mai multe persoane
fizice sau juridice, comercianţi sau necomercianţi, fără ca numărul acestora să depăşească 20
de membri. Asocierea are la bază un contract, care reprezintă actul constitutiv al grupului.
- grupul de interes economic este dotat cu personalitate juridică
- grupul de interes economic urmăreşte un scop patrimonial
Functionarea GIE : Grupul de interes economic are două organe de bază care îi asigură
funcţionarea, respectiv adunarea generală a membrilor grupului şi administratorii grupului
Incetarea calitatii de membru :
- excludere
- retragere
- cesiune a partilor
- deces

Excluderea din GIE :

 - membrul care nu efectueaza raportul la care s-a obligat
- membrul in stare de faliment
- mebrul care se amesteca in administratie fara drept
- membrul administrator care comite frauda
- membrul fata de care exista un titlu executoriu detinut de un tert
Retragerea din GIE :
- in cazurile prevazute in actul constitutiv
- cu acordul celorlalti membri
- pentru motive temeinice, in baza unei hotarari a tribunalului, supusa recursului
Dizolvarea si lichidarea GIE :
- dizolvarea : expirarea timpului stabilit pentru durata grupului; imposibilitatea realizării
obiectului de activitate al grupului sau realizarea acestuia: declararea nulităţii grupului:
hotărârea adunării membrilor; hotărârea tribunalului; declararea falimentului; alte cauze
prevăzute de lege sau de actul constitutiv al grupului
- lichidarea : se face după regulile relative la lichidarea societăţilor comerciale. După
terminarea lichidării, în termen de 15 zile, lichidatorii sunt obligaţi să ceară radierea
înmatriculării grupului de la registrul comerţului.
Intreprinderea in legislatia europeana antitrust : orice entitate anagajata intr-o activitate
constand in oferirea de bunuri si servicii, pe o piata data, independent de statutul juridic si de
modul de finantare.

4. Sediul materiei si acquis-ul comunitar în dreptul concurentei

In legislatia nationala :
- Constituția României reglementează în art 135 alin (1) că “economia României este
economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurență.
- Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în
domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007

Acquis-ul comunitar în dreptul concurentei : legislaţia majorităţii statelor membre, la fel

ca prevederile legii române, preia integral dispoziţiile art. 81 şi 82 TCE (art. 101, 102 Tratatul
de la Lisabona) referitoare la înţelegerile şi practicile concertate, respectiv abuzul de poziţie
dominantă. Acordurile între întreprinderi, deciziile asocierilor de întreprinderi și orice practici
concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect
împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune sunt
incompatibile cu piața internă și interzise. (art 101, TUE/Lisabona)
Totodată, folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante de către aceiași subiecți de la
art 101 este, conform art 102, interzisă și incompatibilă cu piața internă, dacă afectează
comerțul înttre statele membre.

5. Perspectiva clasica si neoclasica asupra concurentei

Perspectiva clasica : Caracteristici ale abordării clasice a concurenţei sunt:
- tendinţa de egalizare a ratei profitului nu pune un accent deosebit pe competiţia preţurilor.
Aceasta poate fi totodată o mare slăbiciune, dar şi un mare avantaj. Astfel, modelul dinamic
clasic în libertatea lui consideră investiţiile şi inovaţiile ca modele de concurenţă foarte
atrăgătoare, dar structurile care rezultă sunt lipsite de simplitatea modelului static al
concurenţei preţurilor.
- indicele convergenţei profitabilităţii ar fi putut constitui omologul în abordarea dinamică
clasică a concentrării pieţei, ca măsură a concurenţei.
 Abordarea dinamică, clasică pune accentul pe tendinţa de egalizare a ratei profitului între
diferite activităţi economice, ca rezultat al comportamentului unor indivizi în obţinerea de
profit.
Perspectiva neoclasica : Teoria economică neoclasică se exprimă pe piaţă prin
intermediul funcţiei ofertei şi cererii. Funcţionarea pieţei permite stabilirea nivelului cererii,
ofertei, preţurilor şi folosirii (factorilor de producţie şi forţei de muncă). Abordarea statică,
neoclasică analizează, într-un mediu concurenţial determinat, bine definit, setul de
caracteristici structurale prezente pe piaţă (în contextul unui număr mare de
participanţi). Abordarea statică, în care nu se ia în calcul timpul, se bazează pe următoarea
regulă: structura pieţei (concentrarea vânzătorilor) dictează rezultatele pieţei (preţuri şi
profituri) pe un comportament strict determinat. O creştere a concentrării economice va
conduce la scăderea concurenţei, cu efecte directe asupra întregului mediu de afaceri şi a
consumatorilor.

6. Natura juridica a fondului de comert

Definitie : Fondul de comerţ poate fi definit ca ansamblul bunurilor mobile şi imobile,
corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate
de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale
Caracteristici:
- este un bun unitar distinct de elmentele care-l compun, motiv pentru care el poate fi
supus în ansamblul său oricărui act juridic;
- este un bun mobil datorită prevalenţei în componenţa sa a acestei categorii de bunuri;
- este un bun mobil incorporal datorită faptului că nu poate exista fără o serie de bunuri
incorporale ce ţin de chiar structura sa.
Elementele fondului de comert :
Elementele incorporale :
- firma : element de identificare a comerciantului ce constă după caz, în numele sau
denumirea sub care un comerciant este înmatriculat în Registrul comerţului şi sub care îşi
exercită comerţul.
- emblema : atribut de identificare cu caracter facultativ, fiind reprezentat semnul sau
denumirea care deosebeşte un comerciant de altul
- clientela : totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la
acelaşi comerciant
- dreptul de proprietate industrială : invenţiile, desenele şi modelele comerciale, mărcile
de fabrică de comerţ şi servicii, denumiri de origine şi indicatori de provenienţă
Elementele corporale : bunuri imobile şi cele mobile corporale
Teorii ale fondului de comert :
- Teoria personificarii fondului de comert- fondul de comert este un subiect de drept
autonom.
- Teoria universalitatii de drept- fondul de comert constituie o universalitate juridica.
(universitas iuris)
- Teoria universalitatii de fapt- fondul de comert constituie o universalitate de fapt.
(universitas facti)
- Teoria patrimoniului de afectatiune – fondul de comert este considerat patrimoniu de
afectatiuneafectat realizarii unui scop precis, respective desfasurarii comertului.
- Teoria proprietatii incorporale – fondul de comert constituie un drept de proprietate
incorporala, ca si drepturile de creatie intelectuala si este asimilat
 7. Formele concurentei

Concurența perfectă. Concurența perfectă este un model al teoriei economice. Acest

model descrie o formă ipotetică a pieței în care nici un producător sau consumator nu are
puterea de a influența prețurile de pe piață. Aceasta ar conduce la un rezultat eficient, ținând
cont de definiția standard a economiei (Pareto-eficiența). Analiza piețelor perfect competitive
asigură fundamentul teoriei cererii și ofertei.
Concurența imperfectă. În teoria economică, concurența imperfectă, este situața de pe
piață în care condițiile necesare pentru existența concurenței perfecte nu sunt satisfăcute.
Concurența neloială. Concurența este considerată neloială atunci când activitatea
comerciantului se realizează prin folosirea de procedee nelegale, contrare uzanțelor
comerciale. Procedeele care caracterizează concurența neloială sunt numeroase. Acestea, fie
acte, fie fapte contrare legii și uzanțelor cinstite, pot fi grupate în infracțiuni, contravenții
și/sau delicte civile.

8. Concurenta în sectorul bancar si în sectorul de retail alimentar

Concurenta in sistemul bancar : În sectorul bancar din România sunt active 30 de
instituţii de credit - bănci universale, două instituţii bancare pentru economisire şi creditare în
domeniul locativ, nouă sucursale ale instituţiilor de credit din statele membre UE şi o
instituţie bancară de credit cooperatist (Creditcoop), potrivit datelor Consiliului. Majoritatea
băncilor din România au caracter universal, adresându-se atât clienţilor persoane fizice, cât şi
clienţilor persoane juridice. Din acest motiv, concurenţa se realizează la nivelul mai multor
categorii de produse. Mai remarcăm faptul că nu există bănci cu caracter regional, în sensul
unei strategii declarate în acest sens. Băncile mari acoperă practic tot teritoriul naţional, iar
băncile mici se concentrează pe anumite poluri urbane sau cu o densitate a populaţiei ridicată.
Concurenta in sectorul de retail alimentar : Spre deosebire de unele pieţe de producţie,
activitatea de retail alimentar este supusă unor forţe concurenţiale mai puternice, ca urmare a
existenţei unui număr semnificativ de competitori. Piaţa este una marcată de expansiunea
lanturilor de magazine tip discount, anunţuri privind ieşiri şi intrări ale unor importanţi
jucători de pe piaţă, cât şi modificări pentru poziţia de lider pe segment.
Piaţa de retail alimentar s-a dovedit la fel de dinamică şi în anul 2011 precum în anii
precedenţi, cu deschideri de noi magazine şi operaţiuni de achiziţii care s-au aflat în analiza
Consiliului Concurenţei, cu scopul de a preveni potenţialele efecte anticoncurenţiale pe piaţă.
În timp ce comerţul tradiţional scade, pe segmentul de retail modern pătrund jucători noi,
importanţi, element ce contribuie la dinamizarea concurenţială a acestui segment comercial,
cu efecte benefice asupra consumatorilor finali.

9. Institutii cu atributii în supravegherea concurentei:

Consiliul Concurenţei : autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei, cu
personalitate juridică, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor Legea 21/1996 legea
concurenţei, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Componenţa Consiliului Concurenţei : Plenul Consiliului Concurenţei este un organ
colegial şi este format din 7 membri:
- un preşedinte,
- doi vicepreşedinţi şi
- patru consilieri de concurenţă.
Numirea membrilor Plenului Consiliului Concurenţei se realizează de către Preşedintele
României, la propunerea Guvernului.
Durata mandatului membrilor Plenului Consiliului Concurenţei este de 5 ani, aceştia putând fi
reînvestiţi cel mult încă o dată.
La numirea primului Plen al Consiliului Concurenţei după intrarea în vigoare a legii, un
vicepreşedinte şi 2 consilieri de concurenţă vor avea un mandat de 2 ani şi jumătate, stabilit
prin decretul de numire în funcţie.
Preşedintele, vicepreşedinţii şi consilierii de concurenţă trebuie:
- să aibă o independenţă reală şi
- să se bucure de o înaltă reputaţie profesională şi probitate civică.
Incompatilități:
Calitatea de membru al Consiliului Concurenţei este incompatibilă:
- cu exercitarea oricărei alte activităţi profesionale sau de consultanţă,
- cu participarea, directă sau prin persoane interpuse, la conducerea sau administrarea unor
entităţi publice ori private sau cu deţinerea de funcţii ori de demnităţi publice, cu excepţia
activităţii didactice din învăţământul superior.
- ei nu pot fi desemnaţi experţi sau arbitri nici de părţi şi nici de instanţa judecătorească sau de
către o altă instituţie
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
Asociaţiile de consumatori
Consiliul consultativ pentru protectia consumatorilor
Centrul de Studii în Dreptul Concurentei
Directia Generala de Concurenta

10. Practici monopoliste, pozitie dominanta, abuz de pozitie dominanta.

Pozitia dominanta : Poziția dominantă este definită ca fiind puterea economică deţinută
de o firmă, îi permite acesteia să obstrucţioneze concurenţa de pe piaţa în cauză. Cu alte
cuvinte, poziţia dominantă pe piaţă permite unei firme să influenţeze în mod covârşitor
condiţiile în care se manifestă concurenţa.
Abuzul de poziție dominantă : În situaţia în care un agent economic, (sau un grup de
agenţi economici), deţine o poziţie dominantă pe piaţă, efectele anticoncurenţiale determinate
de comportamentul acestuia sunt foarte probabile
Abuzul de poziție dominantă poate consta în:
- impunerea, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor
condiţii comerciale inechitabile;
- limitarea producţiei, distribuţiei sau a dezvoltării tehnologice în dezavantajul
consumatorilor;
- aplicarea, în privinţa partenerilor comerciali, a unor condiţii inegale la tranzacţii
echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziţia concurenţială;
- condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea, de către parteneri, a unor clauze
stipulând prestaţii suplimentare care, nici prin natura lor şi nici conform uzanţelor comerciale,
nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

11. Concentrarea economica, Cartel

Concentrarea economică : se realizează prin orice act juridic, indiferent de forma acestuia
şi care, fie operează transferul proprietăţii sau al folosinţei asupra totalităţii ori a unei părţi a
bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor unui agent economic, fie are ca obiect sau ca efect să
permită unui agent economic ori unei grupări de agenţi economici de a exercita, direct sau
indirect, o influenţă determinantă asupra unui alt agent economic sau mai multor alţi agenţi
economici.
Cartelul : aranjament între firme concurente, menit să limiteze sau să elimine concurența
dintre ele, cu scopul majorării prețului și beneficiilor întreprinderilor participante, fără a
produce avantaje compensatorii obiective. În practică, aceste aranjamente constau, în general,
în fixarea prețurilor, limitarea producției, împărțirea piețelor, alocarea clienților sau teritoriilor
(clientelă și vad comercial) și licitații trucate sau combinații ale acestora.

12. Ajutorul de stat

Pentru ca relaţiile de concurenţă între firme să nu fie distorsionate nu este suficient ca
acestea să nu se înţeleagă între ele, să nu abuzeze de poziţia lor dominantă sau să fie implicate
într-un proces de concentrare care poate deveni primejdios. Este necesar şi ca relaţii de
concurenţă să nu fie alterate, deformate de existenţa ajutoarelor de stat sau de persistenţa
anumitor monopoluri în favoarea întreprinderilor publice sau private beneficiind de avantaje
privilegiate.
La nivel national principalul act legislativ OUG 77/2014 privind procedurile nationale in
domeniul ajutorului de stat si OUG 31/2015
La nivel comunitar principala legislatie este reprezentata de Trataul CE, Tratatul CECO

13. Protectia consumatorului

Definitie : Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de
consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării
lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi
intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive, participării acestora
la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.
Clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul este considerată
abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în
detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ
între drepturile și obligațiile părților.
Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un
motiv întemeiat care să fie precizat în contract
b) obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut
posibilitatea reală să ia cunostința la data semnării contractului;
c) obligă consumatorul să își îndeplinească obligațiile contractuale, chiar și în situațiile în care
comerciantul nu și le-a îndeplinit pe ale sale;
d) dau dreptul comerciantului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă
determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada limită la care acesta putea sa
își exprime opțiunea a fost insuficientă;

14. Drepturile si obligatiile consumatorului si operatorilor economici

Drepturile fundamentale ale consumatorului sunt reglementate și de OG 21/1992 privind
protectia consumatorilor, republicat, cu modificările și completările ulterioare, în art. 3 astfel:
Drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt:
a) de a fi protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un
serviciu care ar putea să le prejudicieze viața, sănătatea sau securitatea ori sale afecteze
drepturile și interesele legitime;
b) de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și
serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai
bine nevoilor lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la piețe care le asigură o gamă variată de produse și servicii de calitate;
d) de a fi despăgubiți pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor
și serv
 Obligaţiile operatorilor economici
- obligația de pune pe piață numai produse sau servicii, care corespund caracteristicilor
prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu
folosească practici comerciale abuzive.
- obligația de indicare a prețului de vânzare/tariful practicat și prețului pe unitatea de măsură,
conform reglementărilor în vigoare, pentru operatorul economic care, în rețeaua de distribuție,
oferă spre vânzare produse/servicii - art. 64
- obligația de a demonstra consumatorului, la cererea acestuia, cu ocazia cumpărării, modul de
utilizare și funcționare a produselor ce urmează a fi vândute, după caz- art. 59
Operatorii comerciali au obligația să comercializeze alimente care:
a) sunt însoțite de documente care le atestă originea, proveniența și securitatea, după caz;
b) sunt manipulate și comercializate în condiții corespunzătoare de igienă, care nu pun în
pericol viața și sănătatea consumatorilor și care respectă normele sanitare în vigoare;
c) nu afecteaza viața și sănătatea consumatorilor.
Obligațiile producătorilor -
- să răspundă pentru prejudiciul actual și cel viitor cauzat de produsul cu defect, precum și
pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o acțiune sau o omisiune a
unei terțe persoane;
- să pună pe piaţă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să
fie testate şi/sau certificate;
- să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile prescrise sau declarate;
- să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă şi/sau de la consumatori produsele la
care organele abilitate ori specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor
prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, securitatea ori interesul economic
al consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina
neconformităţile respective;
- să asigure, atât pe durata de fabricaţie, cât şi după scoaterea din programul de fabricaţie,
pentru perioada cel puţin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la data vânzării
ultimelor produse, direct sau prin terţi abilitaţi, piesele de schimb aferente şi service-ul
necesar produselor de folosinţă îndelungată;
- să folosească în activitatea de producţie şi depozitare spaţii corespunzătoare; iciilor,
folosind în acest scop mijloacele prevăzute de lege;