1) Medicina legală este:

1. o disciplină socio-juridică;
2. o stiintă medicală de sinteză;
3. o materie specifică învătământului juridic.

2) Scopul medicinei legale este:

1. de a sprijini competent justitia prin elemente medico-biologice;
2. de a stabili împrejurările comiterii faptei;
3. de a identifica făptuitorii.

3) Domeniul de activitate al medicinei legale cuprinde – printre altele:

1. tanatologia medico-legală;
2. clinica medico-legală terapeutică;
3. numai autopsia judiciară.

4) Activitatea specifică de medicină legală se poate desfăsura în cadrul:

1. institutelor de medicină legală;
2. laboratoarelor exterioare de medicină legală;
3. birourilor de medicină legală.

5) Conform principiului competentei teritoriale:

1. institutele medico-legale sunt arondate unui seviciu de medicină-legală judetean;
2. serviciile de medicină legală judetele se află în structura unui cabinet de medicină
legală;
3. serviciile de medicină legală judetene, în structura organizatorică a cărora se află
cabinetele de medicină legală, sunt arondate unui institut.

6) Comisia de control si avizare functionează în cadrul:

1. unui serviciu de medicină legală judetean;
2. unui institut de medicină legală;
3. numai la nivelul I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucuresti.

7) Comisia superioară de medicină legală îsi desfăsoară activitatea:

1. în cadrul oricărui institut de medicină legală;
2. numai la nivelul I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucuresti;
3. la nivelul institutelor si serviciilor judetene de medicină legală.

8) Comisia superioară de medicină legală întocmeste:

1. un aviz;
2. un raport de nouă expertiză;
3. o constatare medico-legală.

9) Legătura de cauzalitate si raportul de cauzalitate, din punct de vedere medico-legal

sunt:
1. sinonime;
2. două notiuni complet diferite;
3. sintagme care semnifică tanatogeneza.

10) Când între traumatism si deces nu se interpune nimic se poate stabili:

1. o legătură de cauzalitate directă – conditionată;
2. un raport de cauzalitate – direct;
3. o legătură de cauzalitate directă – neconditionată
11) Când între traumatism si consecinta posttraumatică reprezentată prin deces sau
vătămare corporală gravă, se interpun factori preexistenti, din punct de vedere medico-
legal se stabileste:
1. un raport de cauzalitate indirect;
2. o legătură de cauzalitate directă – conditionată;
3. o legătură de cauzalitate directă – complementară.

12) Autopsia medico-legală, sau judiciară este considerată:

1. o autopsie demonstrativ-stiintifică;
2. o autopsie anatomo-patologică;
3. o autopsie oficială.

13) Spre deosebire de alte tipuri de autopsii, necropsia medico-legală trebuie să fie:
1. axată pe patologia preexistentă;
2. completă;
3. centrată pe leziuni traumatice.

14) Autopsia medico-legală este obligatorie:

1. când decesul s-a produs într-o unitate sanitară;
2. în caz de moarte patologică;
3. în caz de moarte violentă.

15) Necropsia medico-legală este efectuată de:

1. medicul legist;
2. medicul anatomo-patolog;
3. orice medic astfel încât să poată fi elucidată cauza mortii.

16) Etapele mortii organismului uman sunt:

1. coma, moartea aparentă, moartea clinică;
2. preagonia, moartea biologică, sincopa;
3. agonia, moartea clinică, moartea biologică.

17) Criteriul mortii organismului uman îl constituie:

1. moartea cordului;
2. moartea creierului;
3. moartea aparatului cardio-vascular si a aparatului respirator.

18) În urma efectuării autopsiei medicul legist poate stabili dacă:

1. moartea a fost violentă sau neviolentă:
2. este vorba despre o moarte suspectă de a fi violentă;
3. moartea s-a produs în circumstantele unui accident.

19) Infiltratul sanguin reprezintă:

1. un semn vital;
2. o reactie vitală de certitudine;
3. o reactie supravitală.

20) Reactia vitală, în medicina legală, permite:

1. diferentierea între o leziune traumatică produsă în timpul vietii si una produsă post-
mortem;
2. stabilirea datei mortii;
3. cuantificarea reactiei de apărare a organismului uman aflat în agonie.
21) Saponificarea reprezintă:
1. o modificare intravitală;
2. un semn real, tardiv de moarte;
3. o reactie vitală diminuată.

22) Diagnosticul de certitudine al mortii se stabileste în functie de:

1. semnele pozitive, precoce de moarte;
2. semnele negative de viată;
3. semnele vitale.

23) Stabilirea distantei de tragere în cazul armelor de foc cu glont se face în functie de:
1. urmele induse de factorii tertiari;
2. mărimea zonei de pseudotatuaj;
3. urmele/leziunile provocate de factorii secundari.

24) Zona de tatuaj si zona de pseudotatuaj, în împuscare:

1. sunt produse de factorii primari ai împuscării;
2. sunt diferite fiind produse de factorii secundari, respectiv de factorii tertiali ai
împuscării;
3. sunt diferite fiind caracteristice, cea de tatuaj împuscării cu glont iar cea de
pseudotatuaj, împuscării cu alice.

25) Stabilirea distantei de tragere în împuscarea cu alice se face în functie de:

1. grosimea zonei de tatuaj ori, după caz, a celei de pseudotatuaj;
2. gradul de dispersie al alicelor;
3. urmele induse de factorii suplimentari.

26) Inelul de contuzie, în împuscare:

1. este situat în jurul orificiului de intrare;
2. apare numai în împuscarea cu glont, vitală;
3. poate fi produs, în unele cazuri si de factorii tertiali.

27) Asfixiile mecanice semnifică, în medicina legală:

1. scăderea acentuată a O2 în aerul expirat;
2. anoxiile anoxice de cauze violente;
3. anoxiile histotoxice.

28) Spânzurarea este considerată tipică, atunci când:

1. latul este dintr-un material moale si formează o dublă circulară în jurul gâtului;
2. cadavrul atârnă, fără sprijin, în lat;
3. nodul latului este situat la ceafă.

29) Spânzurarea este considerată completă, atunci când:

1. cadavrul, suspendat în lat, nu atinge nici o suprafată de sprijin;
2. moartea este consecutivă spânzurării;
3. latul formează o singură circulară, completă, în jurul gâtului

30) Strangularea si sugrumarea:

1. sunt două forme distincte de asfixie mecanică;
2. sunt identice, fiind produse cu mâna;
3. reprezintă două modalităti de producere a unor vătămări corporale grave.
31) Sufocarea este o formă de asfixie mecanică produsă prin:
1. comprimarea gâtului cu mâinile;
2. astuparea orificiilor buco-nazale cu diverse obiecte;
3. împingerea si mentinerea fetei pe un plan dur.

32) Înecarea este sinonimă cu:

1. submersia;
2. imersia;
3. aspiratul gastric.

33) Ciuperca de spumă de la cadavrele scoase din apă semnifică:

1. împreună cu petesiile asfixice că moartea s-a produs prin submersie;
2. o modificare de putrefactie;
3. o modificare produsă prin flotarea cadavrului sau datorită manevrelor de reanimare.

34) Strangularea sau sugrumarea semnifică, din punct de vedere criminalistic:

1. omuciderea;
2. sinuciderea;
3. morti violente în împrejurări incerte.

35) În medicina legală prin traumatism se întelege:

1. leziunea produsă de un agent traumatic;
2. actiunea unui agent traumatic asupra organismului uman;
3. orice agent traumatic care, actionând asupra organismului uman viu, produce o leziune
traumatică.

36) Infirmitatea este:

1. o consecintă posttraumatică definitivă;
2. o deficientă functională ce afecteză capacitatea de muncă;
3. o modificare posttraumatică care poate beneficia de corectie medico-chirurgicală.

37) Slutirea este:

1. o vătămare corporală ce necesită peste 60 de „zile de îngrijire medicală”;
2. o vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C.pen.;
3. o consecintă posttraumatică ce alterează aspectul estetic pe o perioadă mai mare de 20
zile.

38) Criteriile medico-legale, directe si indirecte, sunt folosite de medicul legist în

vederea:
1. stabilirii formei de vinovătie;
2. aprecierii gravitătii unui traumatism asupra persoanei;
3. elucidării cauzelor si împrejurărilor în care a survenit decesul

39) „Zilele de îngrijire medicală” reprezintă:

1. perioada de internare posttramatică într-un spital;
2. timpul tratamentului recuperator;
3. riteriul medico-legal direct.

40) În situatia în care o persoană consideră că evaluarea medico-legală posttraumatică,

făcută de medicul legist într-un raport de expertiză, nu este obiectivă, poate solicita:
1. întocmirea unui certificat medico-legal;
2. avizul Comisiei de control si avizare a actelor medico-legale;
3. avizul Comisiei superioare medico-legale.
41) După un raport de nouă expertiză medico-legală, în aceeasi spetă, se poate solicita:
1. întocmirea unei constatări medico-legale;
2. avizul Comisiei superioare medico-legale;
3. completarea sau suplimentul de expertiză.

42) Se consideră că o leziune traumatică este periculoasă pentru viata unei persoane:
1. atunci când în lipsa unui tratament adecvat, se produce decesul persoanei respective;
2. indiferent de tratamentul aplicat, persoana decedează si se efectuează autopsia medico-
legală;
3. dacă nu se aplică tratamentul medico-chirurgical corespunzător, se produc sechele
imposibil de remediat ulterior.

43) Infirmitatea si slutirea reprezintă:

1. consecinte posttraumatice care desi în timp, pot fi corectate, printr-o evolutie naturală
ori prin interventie chirurgicală, generează un prejudiciu corporal persoanei vătămate o
anumită perioadă de timp;
2. modificări posttraumatice ce permit încadrarea faptei agresorului în conformitate cu
prevederile art. 181 C.pen, ori la omorul din culpă;
3. criterii medico-legale indirecte de apreciere a gravitătii unui traumatism asupra unei
persoane.

44) Agentii traumatici care pot produce leziuni traumatice elementare corpului uman pot
fi:
1. mecanici, fizici, chimici;
2. biologici, casnici, electricitatea;
3. psihici, terestri, cosmici.

45) Corpurile contondente fac parte din categoria agentilor traumatici:

1. fizici;
2. mecanici;
3. biologici.

46) Curentul electric si presiunea atmosferică sunt agenti traumatici:

1. cosmo-telurici;
2. biochimici;
3. fizici.

47) Din categoria agentilor traumatici chimici fac parte:

1. serpii;
2. substantele toxice medicamentoase;
3. proiectilele.

48) Prin sintagma ,,leziuni traumatice elementare sau primare” sunt desemnate leziunile
traumatice care:
1. sunt situate la nivelul tegumentului fiind vizibile la examenul extern;
2. au fost produse prin mecanism direct;
3. interesează articulatiile.

49) Leziunile traumatice primare sau elementare cu solutie de continuitate sunt:

1. hematoamele si zonele excoriate;
2. plăgile si eritemul posttraumatic;
3. excoriatiile si plăgile.
50) Echimozele sunt leziuni traumatice elementare:
1. cu solutie de continuitate;
2. fără solutie de continuitate;
3. cu sau fără solutie de continuitate în functie de grosimea pielii.

51) Leziunile traumatice elementare apar de regulă:

1. la locul de actiune al agentului traumatic;
2. diametral opus fată de locul de actiune al agentului traumatic;
3. în vecinătatea unui focar de fractură.

52) Se vindecă fără sechele cicatriceale:

1. e continuitate;
2. plăgile situate la nivelul pielii păroase a capului;
3. leziunile traumatice elementare fără solutie de continuitate.

53) Plăgile cu marginile netede si unghiurile ascutite semnifică faptul că au fost produse
de un corp dur ascutit:
1. cu ambele muchii tăietoare;
2. cu o muchie tăietoare si una netăietoare;
3. ce a fost actionat de o fortă exterioară printr-o actiune de întepare, răsucire, extragere.

54) Leziunile traumatice de apărare activă se întâlnesc cu precădere la nivelul:

1. capului si gâtului;
2. membrelor pelvine;
3. palmelor.

55) În situatia apărării pasive leziunile traumatice vor putea fi constatate mai ales la
nivelul:
1. mâinilor si gambelor;
2. antebratelor;
3. trunchiului;

56) Mecanismul activ de producere a leziunilor traumatice înseamnă:

1. lovire de corp dur;
2. zgâriere;
3. lovire cu corp dur.

57) Mecanismul activ de producere a leziunilor traumatice este caracteristic:

1. agresiunilor;
2. lovirilor de plan dur;
3. barotraumei.

58) Căderea, ca împrejurare de producere a leziunilor traumatice, înseamnă pierderea

echilibrului si lovirea de:
1. un plan situat inferior planului de sprijin;
2. planul de sprijin;
3. planul proxim vertical.

59) În precipitare leziunile traumatice sunt:

1. reduse, de gravitate mică, situate pe planul ventral al corpului, superficiale;
2. unipolare, intersează extremitătile, nu pun în primejdie viata;
3. diverse, multipolare, de regulă mortale.
60) Leziunea traumatică specifică care diferentiază lovirea activă de cea pasivă, este:
1. leziunea traumatică produsă la locul de actiune al agentului traumatic;
2. produsă prin mecanism direct, primar;
3. leziunea de contralovitură.

61) Leziunile traumatice produse pietonului în împrejurările unui politraumatism de trafic

rutier sunt mai grave dacă au fost determinate:
1. prin lovire – târâre;
2. printr-un mecanism simplu de lovire– cădere – călcare;
3. printr-un mecanism asociat de lovire – proiectare.

62) În precipitare, ca principală modalitate de sinucidere, rezistă:

1. viscerele toracice fiind protejate de cutia toracică;
2. măduva spinării fiind adăpostită de coloana vertebrală;
3. pielea.

63) Ca mecanism simplu de producere a leziunilor traumatice pietonului, călcarea cu

roata de cauciuc (anvelopa) produce si leziuni specifice reprezentate prin:
1. echimoze în ,, zig-zag”, sub forma unor dungi;
2. zone excoriat-pergamentate cu lătimea mai mică cu 2 cm decât lătimea anvelopei;
3. zdrobirea tesuturilor moi cu exceptia pielii, care rămâne sub forma benzii de excoriatie
generată de banda de rulare.

64) Termoagresiunea la nivel local produce:

1. sincopa calorică;
2. arsurile;
3. marca electrică;

65) Le nivel general, crioagresiunea poate detemina:

1. socul caloric;
2. degerături;
3. hipotermia.

66) Arsurile si degerăturile sunt posibile manifestări locale ale:

1. temperaturii crescute sau scăzute, ca agent traumatic fizic;
2. presiunii atmosferice hiperbare sau hipobare;
3. actiunii agentilor traumatici biologici.

67) Presiunea atmosferică scăzută este nocivă asupra organismului uman datorită scăderii
concentratiei de O2 (N= 20-21% în aer) putând determina:
1. narcoza hiperbară;
2. boală de cheson;
3. răul de munte.

68) Presiunea atmosferică crescută responsabilă printre altele de boala de cheson –

embolia de ascensionare, actionează prin intermediul:
1. O2;
2. CO2;
3. N2.

69) Betia adâncurilor este determinată de:

1. crioagresiune,
2. presiunea atmosferică scăzută;
3. presiunea atmosferică crescută.
70) Radiatiile ultraviolete, naturale (soarele), sau artificiale (corpurile încălzite la
temperaturi de peste 1500 °C), au ca principal efect nociv:
1. aparitia cancerului cutanat;
2. actiunea bactericidă asupra solului;
3. insolatia.

71) Radiatiile infrarosii pot produce:

1. miopie;
2. insolatie;
3. hipo sau anacuzie.

72) Electrotrauma tehnic - industrială sau casnică poate fi evidentiată necroptic,

macroscopic, prin:
1. marca electrică, arsura electrică, epidermoliză etc;
2. excoriatii arboriscente cu caracter vital;
3. echimoze ovalar-alungite situate cu precădere la nivelul palmelor.

73) Eritemul ramificat (figura de trăznet) ca efect caloric al electrotraumei atmosferice:

1. poate fi evidentiat necroptic macro si/sau microscopic;
2. nu poate fi pus în evidentă la autopsie;
3. poate fi pus în evidentă la autopsie prin tehnici speciale.

74) Simularea, latura inventiv-pozitivă a comportamentului duplicitar semnifică

încercarea constientă si premediatată a unei persoane:
1. de a ascunde unele tulburări morbide sau boli;
2. de a imita, provoca sau exagera diferite boli psihice si/sau somatice;
3. de a distorsiona realitatea prin prezentarea ca nereale a unor modificări obiective.

75) Simularea amplificatoare si suprasimularea sunt manifestări ale :

1. simulării exagerare;
2. metasimulării;
3. disimulării.

76) Leziunile traumatice autoproduse în simulare care, în cele mai multe situatii, nu sunt
periculoare pentru viata persoanei respective si sunt situate în regiuni corporale accesibile
propriei mâini, se însotesc, de regulă, cu:
1. leziuni de contralovitură;
2. leziuni psihice;
3. leziuni de tatonare – ezitare.

77) Comportamentul simulant poate fi evidentiat prin:

1. expertiză medico-legală psihiatrică;
2. expertiză medico-legală anatomo-patologică;
3. expertiză medico-legală toxicologică – clinică.

78) Expertiza medico-legală psihiatrică este efectuată de o comisie specială formată din:
1. trei medici legisti, un medic psihiatru si un medic neurolog;
2. un medic legist si doi medici psihiatri;
3. trei medici psihiatri dintre care unul din cadrul Administratiei Nationale a
Penitenciarelor.
79) Discernământul este o stare:
1. de fapt;
2. de drept;
3. de fapt ori de drept în functie de natura procesului civil sau penal.

80) Expertiza medico-legală psihiatrică a făptuitorului este obligatorie:

1. în cazul vătămărilor corporale grave;
2. în omorul din culpă;
3. în pruncucidere.

81) Dacă în urma efectuării expertizei medico-legale psihiatrice discernământul persoanei

supuse examinării este păstrat, aceasta echivalează, din punct de vedere juridic, cu:
1. iresponsabilitatea;
2. responsabilitatea;
3. responsabilitatea atenuată.

82) Instituirea măsurii de sigurantă, cu caracter medical, a internării medicale obligatorii

se poate lua în baza unei:
1. expertize medicale;
2. expertize medico-legale psihiatrice;
3. examinări psihiatrice efectuate prin internare într-un spital de specialitate.

83) Caracterul penal al faptei este înlăturat de betia:

1. preordinată;
2. circumstantială;
3. accidentală.

84) Betia voluntară produsă de alcool sau alte substante:

1. înlătură caracterul penal al faptei;
2. poate constitui o circumstantă agravantă sau atenuantă;
3. este considerată infractiune în forma continuată.

85) Betia patologică este acea formă de betie caracterizată prin manifestări ample de betie
la ingestia:
1. unor cantităti mici de alcool;
2. unor cantităti mari de alcool;
3. unui amestec de băuturi alcoolice.

86) Alcoolul etilic este considerat o substantă toxică cu frecvente implicatii medico-
legale datorită actiunii sale de:
1. a favoriza aparitia cancerului hepatic;
2. a deprima activitatea sistemului nervos prin blocarea scoartei cerebrale;
3. a produce o stare de excitatie sexuală.

87) Cantitatea/concentratia alcoolului în sânge exprimată în g %o, se numeste:

1. alcoolurie;
2. alcoolomanie;
3. alcoolemie.

88) Cantitatea/concentratia alcoolului în urină exprimată în g %o, se numeste:

1. alcoolurie;
2. alcoolofilie;
3. alcoolemie.
89) Pruncuciderea este considerată:
1. omor calificat;
2. omor deosebit de grav;
3. o formă atenuată de omor.

90) Ca variantă de specie a omorului, pruncuciderea trebuie realizată de mama:

1. genetică;
2. gestatională;
3. socială.

91) Pentru ca fapta mamei naturale, ca subiect activ nemijlocit si calificat, materializată
în uciderea noului-născut să constituie infractiunea de pruncucidere, trebuie să fie
realizată datorită:
1. unei stări de tulburare psihică determinată de nastere;
2. faptului că sarcina nu a fost dorită;
3. intoxicatiei acute cu alcool etilic ce a determinat o alcoolemie mai mare
de 1,5 g ‰

92) Se consideră că noul născut a fost născut viu dacă:

1. a fost alimentat;
2. a avut o greutate mai mare de 1000 g;
3. a respirat.

93) Durata vietii intrauterine a produsului de conceptie umană, se poate face în functie
de:
1. perimetrul cranian;
2. lungimea fătului;
3. dimensiunile pupilei.

94) Expertiza medico-legală pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei privative

de libertate este efectuată de o comisie medico-legală formată din:
1. doi medici legisti din cadrul retelei sanitare a Administratiei Nationale a
Penitenciarelor si un
medic psihiatru;
2. trei medici legisti, un medic psihiatru si un procuror;
3. un medic legist, un medic din cadrul retelei sanitare a Administratiei Nationale a
Penitenciarelor si unul sau mai multi medici de specialitate ce apartin retelei sanitare a
Ministerului Sănătătii.

95) Noua expertiză medico-legală pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei

privative de libertate se poate efectua la nivelul:
1. cabinetului medico-legal;
2. serviciului medico-legal judetean;
3. I.N.M.L. ,, Mina Minovici” Bucuresti.

96) După efectuarea unui raport de nouă expertiză medico-legală pentru

amânarea/întreruperea executării pedepsei privative de libertate o altă expertiză medico-
legală cu aceleasi obiective pentru aceeati persoană poate fi făcută numai la nivelul:
1. I.N.M.L. ,, Mina Minovici” Bucuresti;
2. unui institut de medicină legală teritorial;
3. unui serviciu medico-legal judetean.
97) Prin boală care îl pune pe condamnat în imposibilitatea de a executa pedeapsa se
întelege boala care:
1. necesită internare într-un spital – penitenciar;
2. nu poate beneficia de asistentă medicală în cadrul retelei sanitare a Administratiei
Nationale a Penitenciarelor;
3. impune control medical periodic, de specialitate, chiar dacă aceasta se poate realiza si
sub pază într-o unitate sanitară ce apartine Ministerului Sănătătii.

98) Elementele caracteristice plăgii împuscate sunt:

1. plaga în seton si hemoragia în ,,T”;
2. orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire;
3. pseudotatuajul si echimoza de impact.

99) Diferenta dintre o plagă împuscată si o plagă întepată se poate face, în functie de
prezenta în jurul orificiului de intrare a:
1. inelelor (centuri sau gulerase);
2. tatuajului dacă tragerea s-a făcut în afara zonei de actiune a factorilor secundari;
3. excoriatiei în ,,codită de soricel”.

100) Certificatul medical constatator al decesului poate fi întocmit si de medicul legist

dacă acesta:
1. a efectuat examinarea externă a cadavrului la fata locului;
2. a efectuat autopsia;
3. a constatat decesul si există acordul expres al procurorului.

101) Certificatul medico-legal traumatologic poate atesta prezenta numai a leziunilor

traumatice:
1. produse cu cel mult 10 zile anterior examinării;
2. recente;
3. produse în împrejurările unei heteroagresiuni.

102) Fată de un Raport de expertiză medico-legală, Certificatul medico-legal are o fortă

probatorie:
1. mai mică;
2. mai mare;
3. egală.

103) Raportul de expertiză medico-legală:

1. are caracter de urgentă;
2. se poate dispune în oricare din fazele procesului penal;
3. se întocmeste atunci când există pericolul schimbării unor stări de fapt.

104) Raportul de constatare medico-legală:

1. este exhaustiv;
2. se întocmeste când există pericolul disparitiei unor mijloace de probă;
3. se întocmeste la solicitarea persoanei.