FAZELE SI ETAPELE PROCESULUI CIVL

PROCEDURA NECONTENCIOASA = cererile pentru solutionarea carora este nevoie de interventia

instantei, fara insa a se urmari stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana [darea autorizatiilor
judecatoresti, luarea unor masuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, etc..]

I. FAZA JUDECATII – prima faza a procesului civil =PROCEDURA CONTENCIOASA

A. IN PRIMA INSTANTA, care la randul sau parcurge 4 etape

1.Etapa scrisa [pregatitoare]==>în cadrul căreia părţile se încunoştinţează reciproc asupra pretenţiilor
şi apărărilor, precum şi în legătură cuprobele ce urmează a fi administrate în vederea dovedirii lor.
Presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
1.incepe cu actul de sesizarea a instantei:
- prininregistrarea cererii de chemare in judecata
- poate fi conditionata, prin lege, de indeplinirea unei proceduri prealabile, sub sanctiunea
inadmisibilitatii cererii [ex. La sesizarea instantei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va
depune o incheiere emisa de notarul public cu privire la verificarea evidentelor succesorale prevazute de
Codul civil etc..]
2. verificarea cererii de chemare in judecata si regularizarea acesteia
3. comunicarea cererii de chemare in judecata catre parat
4. formulareaintampinarii si/sau a cererii reconventionale de catre parat
5. formularearaspunsului la intampinare de catre reclamant
6. fixarea primului termen de judecata

2. Etapa cercetarii procesului=[care în faţa primei instanţe ar trebui să se desfăşoare în camera de

consiliu. Dar, prin Legea s-a stabilit ca să se aplice numai de la 1 ianuarie 2016, urmând ca până atunci
cercetarea procesului să se facă în şedinţă publică, dacă legea nu prevede altfel. ]

=>este etapa care incepe la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate si se finalizeaza
la momentul la care judecatorul se socoteste lamurit si declara, prin incheiere, cercetarea procesului
terminata sişi fixează termen pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică.

3.Etapa dezbaterilor in fond= preşedintele dă cuvântul părţilor pe fond, pentru a-şi susţine cererile şi
apărările formulate în proces, iar când se consideră lămurit, închide dezbaterile.
De regulă, cuvântul se acordă mai întâi reclamantului, care îşi susţine pretenţiile şi apoi pârâtului,
care îşi susţine apărarea.
=>ambele aceste etape sunt complexe şi se desfăşoară, de regulă, la mai multe termene de judecată,
dând posibilitatea părţilor să-şi susţină în mod real şi contradictoriu pretenţiile şi apărările, să
administreze probe, să le analizeze şi să pună concluzii
4.Etapa deliberarii si pronuntarii hotararii = Este etapa finala in cadrul careia, in baza materialului
probator administrat in cauza, completul de judecata face aplicarea normelor de drept la situatia de fapt
retinuta, pronuntandu-se asupra tuturor cererilor deduse judecatii.
De regula, deliberarea are loc in secret, in camera de consiliu si la ea participa numai judecatorii;
Pronuntarea hotararii are loc in sedinta publica.
Nu intotdeauna este necesara parcurgerea tuturor etapelor
Exemple:
Cand reclamantul renunta la judecata cererii de chemare in judecata.
Cand paratul nu se apara, ci recunoaste pretentiile reclamantului [achisare]
B. JUDECATA IN CAILE DE ATAC– [daca partea interesata recurge la o cale de atac]
[facultativa]
- Partea care este nemultumita de hotararea pronuntata de prima instant are posibilitatea de a o
ataca prin intermediul cailor de atac [daca vrea sa o atace, nu e obligatoriu]
partea nemulţumită poate declanşa etapa apelului, cale ordinară de atac care provoacă, de regulă, o
nouă judecată în fond, iar după ce hotărârea devine executorie este posibil să intervină etapa
recursului, cale extraordinară de reformare.
- în sfârşit, poate exista şi o etapă a căilor extraordinare de atac de retractare (contestaţia în anulare şi
revizuirea), care vizează, în condiţiile legii, hotărâri executorii sau definitive.

3. FAZA EXECUTARII SILITE - a doua faza a procesului civil

a doua fază – Faza executării intervine în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu
ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu-şi
execută de bunăvoie obligaţia.
- poate să apară numai când debitorul nu îşi execută obligaţiile de bună voie.
Este desfăşurată de executorii judecătoreşti – îşi desfăşoară activitatea independent de instanţele de
judecată.
!!Nu este obligatori ca procesul civil sa pargurga ambele faze, putand exista judecata fara
executare silita sau executarea silita fara judecata
!!Va lipsi faza executarii silite atunci cand:
- Debitorul isi executa de bunavoie obligatia
- Hotararea judecatoreasca nu este susceptibila de executare
Exemple: Hotararile prin care se resinge cererea de chemare in judecata
Hotararile pronuntate in cererile in constatarea existentei sau inexistentei unui drept
Hotararile prin care se dispune anularea sau rezolutiunea ori rezilierea unui contract fara ca partile sa fie
repuse in situatia anterioara
!!Va lipsi faza judecatii, existand doar executarea silita, atunci cand:
- Se pune in executare un alt titlu executoriu decat o hotarare judecatoreasca, caruia legea ii
recunoaste puterea executorie
Exemple: incheierile si procesele-verbale intocmite de executorii judecatoresti care, potrivit legii,
constituie titluri executorii.
Titlurile de credit sau alte inscrisuri carora legea le recunoaste puterea executorie.
Actul autentic notarial care constata o creanta certa, lichida si exigibila constituie titlu executoriu. [cand
debitorul pune in executare un inscris autentic notarial si nu o hotarare]
Sesizare instantei = judecatorul - nu se poate sesiza singur [asteapta procesul, nu il provoaca]
-nu se poate autoinvesti cu solutionarea unui proces
Prin urmare, este nevoie ca cel interesat sa se adreseze organelor justitiei
=>astfelprocesul trebuie deschis de acea persoana care:
- pretinde ca i s-a incalcat sau nesocotit un drept subiectiv civil
- care nu isi poate realiza interesul decat pe calea justitiei
=> aceasta persoana poarta denumirea de reclamant, iar faptul ca are rolul de a declansa procesul
civil produce si alte consecinte proceduarle cu privire la:
-alegerea instantei competente
- fixarea cadrului in care se va desfasura procesul
- sarcina probei, etc

ObS: in mod exceptional - instanta poate actiona si din oficiu

-procesul poate fi pornit si de alte persone/organe in cazurile anume prevazute de lege [procuror,
autoritatea tutelara..]

 Etapa scrisa = in cadrul acreia partile se incuvinteaza reciproc prin intermediul:

-cererii de chemare in judecata -intampinarea
-raspunsul la intampinare -cererea reconventionala

 asupra: -pretentiilor -apararilor

 si in legatura cu probele ce urmeaza a fi administrate in vederea dovedirii lor

 Etapa cercetarii procesului= se face in sedinta publica [din 2016 se va face in camera de consiliu]
 Etapa dezbaterilor= in fond=> de regula in sedinta de judecata
 Etapa deliberarii judecatorilor si pronuntarii hotararilor= se finalizeaza judecata in prima
instanta de fond.

Dezbaterile = judecatorul nu poate rezolva litigiul numai pe baza cererii reclamantului (sesizarii)
=>trebuie sa cheme in fata sa si persone despre care se pretinde ca ar fi incalcat un drept = parat
=>la un loc reclamantul si paratul poarta denumirea de parti, iar
dezbaterile le ofera posibilitatea : - sa isi sustina si sa isi dovedeasca pretentiile si apararile
=>dezbaterea dintre parti condusa si controlata de catre judecator care este tinut de respectarea unor
principii fundamentale.

Hotararea = actul prin care se finalizeaza procesul civil (scopul urmarit)

=>este rezultatul - rationamentului care se obtine printr-o dezbatere = judecatorul supune o speta
determinata regulii de drept.
=>rezultatul acestui ratiionament fiind - puterea de executare silita, exprimata in formula executorie

căi de atac - instituţii procesuale care permit reexaminarea, în situaţiile expres prevăzute de lege, a
unei hotărâri judecătoreşti în scopul îndreptării eventualelor erori.
ObS:-partea nemultumita poate declara apel (calea ordinara de atac) care provoaca o noua judecata in
fond=> dupa ce hotararea devine executorie este posibil sa intervina recursul (cale extraordinara de
reformare) = poate exista si o etapa a cailor extraordinare de atac de retractare, contestatia in anulare si
revizuirea (pentru hotarari executorii sau definitive).
Etapa scrisa [pregatitoare a cercetarii procesului
SUBETAPE [pasi]
Sesizarea instantei
- Cererea de chemare
in judecata
Verificarea cererii
Regularizarea cererii
Comunicarea cererii catre
parat
Formularea intampinarii
Formularea cererii
reconventionale
Formularea raspunsului la
intampinare
Fixarea primului termen
de judecata
INITIATOR TERMEN SANCTIUNE
RECLAMANTUL In termenul de Respingerea actiunii ca
prescriptie extincitva prescrisa
JUDECATORUL De indata
RECLAMANTUL In 10 zile de la Anularea cererii
comunicare
JUDECATORUL De indata
PARATUL In 25 de zile de la Decaderea din dreptul
comunicarea cererii de a mai propune probe
si de a invoca exceptii
relative
PARATUL La primul termen de Judecarea separate a
judecata, daca cererii reconventionale
intampinarea nu este
obigatorie
RECLAMANTUL In 10 zile de la Decaderea
comunicare
JUDECATORUL In 3 zile de la
depunerea raspunsului
la intampinare, va fixa
primul termen, care va
fi de cel mult 60 de zile
de la data rezolutiei

PARTICIPAREA PARTILOR IN PROCESUL CIVIL [parat, reclamant, alte persoane]

Pentru a garanta exerciţiul liber al acţiunii civile legea procesuală acordă părţilor o serie de drepturi
procesuale, dintre care cităm cu titlu de exemplu: dreptul fiecărei părţi de a adresa cereri instanţei;
dreptul de a participa la judecată, ceea ce presupune dreptul de citare; dreptul de apărare, care implică
dreptul de a răspunde celeilalte părţi şi de a discuta toate problemele ridicate în proces, dreptul de a
administra probe, dreptul de a cunoaşte toate piesele dosarului, dreptul de a fi asistat de avocat, dreptul
de a recurge la interpret; dreptul de a exercita căile de atac.
Legea prevede însă şi anumite îndatoriri pentru părţi, ele fiind obligate să îndeplinească actele de
procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător sub sancţiunea nulităţii,
perimării, decăderii etc., să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără
întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia
EXIGENTELE CEDO intrebare de examen
Care sunt exigențele stabilite de articolul 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Dreptului Omului?

"Orice persoana are dreptul sa-i fie examinata cauza sa in fond echitabil , de catre un tribunal
independent si impartial , stabilit prin lege , care va decide asupra drepturilor si obligatiilor sale civile sau asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva ei.Hotararea trebuie sa fie pronuntata in
public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei sau publicului in timpul intregului sau a unei parti
din proces in interesul moralitatii, ordinii publice sau al securitatii nationale intr-o societate democrata ,cand
interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o cer , sau in masura considerata strict
necesara de catre tribunal ,cand datorita unor imprejurari speciale publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei."
Garantii destinate sa asigure administrarea corecta a justitiei.
Presupun:
1. Dreptul justitiabilor la un proces echitabil(accesul la justitie) = presupune posibilitatea
jurídica efectiva de a te adresa unui tribunal.
ObS: daca nu exista -procesul
-accesul la judecator
=>este inutil sa vorbesti de: calitatea, celeritatea si publicitatea procesului
2. Dreptul de a obtine executarea silitaa hotararii obtinute in proces.
ObS: un este un drept absolut => putand fi supus unor restrictii legitime
ex. termenele de prescriptie, garantii materiale- reglementari privind minorii si incapabilii,
admisibilitatea unei cai de atac
 Masuri care sa asigure accesul liber la justitie:
- scutirea de plata a taxelor de timbru
- asistenta jurídica gratuita
- simplificarea procedurii
3. Cauza sa fie examinata in modechitabil, public si in termeni rezonabili.
Echitabil - de a asigura respect unor principii precum: -contradictorialitatea
-dreptul de aparare
-egalitatea
=> una dintre parti sa nu fie favorizata fata de cealalta
Public - impotriva abuzurilor unei justitii secrete => publicitatea ajuta la atingerea scopului =proces
echitabil
Publicitatea = posibilitatea oricarei persoane de a asista la dezbateri intr-un termen rezonabil, optim si
previzibil.
Numai intarzierea imputabila organului judicial sau statului prin modificari legislative este considerat o
violare a duratei rezonabile.
ObS: -nu se poate invoca suprasolicitarea instantei sau incapacitatii judecatorilor pentru a motiva
depasirea termenelor rezonabile.
-La primul termen de judecata, judecatorul va estima durata necesara pt cercetareaa procesului astfel
incat procesul sa fie solutionat intr-un termen optim si previzibil.

Independenta apreciata dupa cum urmeaza, criterii:

-fata de executiv
-fata de parti
Impartialitatea – se apreciaza in functie de urmatoarele (criterii subiective):
-impartialitatea judecatorului
(criterii obiective)- tribunalul sa aiba toate aparéntele de garantie

4. Hotararea sa fie pronuntata in public.

Justitiabil = persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea
instanţelor judecătoreşti
 DREPT PROCESUAL CIVIL I subiecte examen sem 1
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL
Art. 20 Respectarea principiilor fundamentale
Judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale
procesului civil, sub sancţiunile prevăzute de lege.

Instantele judecatoresti sunt stabilite prin lege

Justitia se realizeaza prin ICCJ si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege (Inalta Curte de
Casatie si Justitie, tribunale, tribunale specializate, instante militare si judecatoriile)
Nici o alta autoritate nu poate realiza justitia care se bucura de autoritate de lucru judecat si forta
executorie.
- Justitia se infaptuieste in numele legii, iar judecatorii sunt independenti, se supun doar legii.
- Justita se realizeaza de catre instantele de judecata prevazute in lege [sunt Inalta Curte de Casatie
si Justitie, curtile de apel, tribunalele, tribunalele specializate, instantele militare si judecatoriile]
- legea prevede că si judecatorii si procurorii sunt obligati ca, prin intreaga lor activitate, sa
asigure suprematia legii.

1. PRINCIPIUL LEGALITATII
Art. 7 Legalitatea
(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii.
(2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi
îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.

- Judecatorul are obligatia de a asigura respectarea dispozitiilor legii privind realizarea

drepturilor si indeplinirea obligatiilor partilordin proces .
- legalitatea il priveste nu numai pe judecator cisi pe parti care trebuie sa-si exercite drepturile si
sa isi indeplineasca obligatiile in conformitate cu legea (atat civila de drept material (substantial), cat si
cu legea procesuala).
- Acest principiu nu exclude interpretarea legii de catre judecator, care trebuie sa asigure un
echilibru intre spiritul si litera legii.
- judecătorul are misiunea de a aplica legea, dar el trebuie să o şi interpreteze, să determine
semnificaţia regulii care duce la soluţionarea corectă a cauzei, la tranşarea litigiului, să determine aria sa
de aplicare sub aspectul validităţii în raport cu alte norme juridice, ca şi aplicarea sa în timp, în spaţiu şi
cu privire ia persoane.
- pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti temeinice şi legale;

2. PRINCIPIUL EGALITATII
Art. 8 Egalitatea
În procesul civil părţilor le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal şi fără
discriminări.
- Partilor le este garantata exercitarea drepturilor procesuale, in mod egal si fara discriminari
- justitia se infaptuieste in mod egal pentru toti, fara deosebire de rasa, de nationalitate, origine
etnica, limba, religie, sex, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, avere, origine si conditie
sociala sau de orice alte criteri discriminatorii.

Egalitatea in justitie se concretizeaza prin:

- judecarea proceselor trebuie sa se realizeze de catre aceleasi organe si dupa aceleasi
reguliprocedurale, pentru toti cetatenii.
- aceleasi drepturi procedurale trebuie acordate tuturor cetatenilor, fara restrictii sau
privilegii.
- instantatrebuie sa asigure un echilibru intre pozitiile procesuale ale partilorpartile sa aiba
posibilitatea de a se folosi de aceleasi mijloace de aparare, de a-si sustine cauza fara nici o
discriminare in raport de adversar.
 3. PRINCIPIUL CONTINUITATII
Art. 19 Continuitatea
Judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive
temeinice, în condiţiile legii.
Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute
de lege.
- Presupune ca judecatorul investit cu solutionarea cauzei nu poate fi inlocuit pe durata
procesului decat pentru motive temeinice, in conditiile legii.
Judecatorul/judecatorii care face/fac parte din completul de judecata trebuie sa ramana aceiasi pe tot
parcursul solutionarii pricinii, ei neputand fi inlocuiti decat pentru motive temeinice.
Atunci cand inlocuirea judecatorului pentru motive temeinice a avut loc dupace s-a dat cuvantul in fond
partilor, cauza se repune pe rol. [măsură dispusă de instanţă în vederea reluării judecăţii]
- continuitatea reprezintă cerinţa ca judecata să se desfăşoare de la început până la
pronunţarea hotărârii de acelaşi complet de judecată şi, dacă este posibil, într-o singură şedinţă.
- soluţionarea cauzei într-o singură şedinţă este aproape imposibilă, însă continuitatea
completului de judecată, este posibilă şi reprezintă regula în momentul de faţă în desfăşurarea
oricărui proces civil.
- motivele temeinice pentru care un judecător nu poate participa la judecată pot fi o cauză de
boală, când judecătorul nu mai face parte din acea instanţă datorită plecării din magistratură, pensionării,
promovării la o altă instanţă sau decesului….

4. PRINCIPIUL REPARTIZARII ALEATORII

- Acest principiu presupune distribuirea dosarelor – de regulă - prin intermediul unui sistem
informatizat sau – cu titlu de excepție - potrivit metodei ciclice, completul de judecată fiindstabilit în
mod aleatoriu.
- activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi
continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive
obiective.
- lege stabileşte că repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în
sistem informatizat, iar cauzele repartizate unui complet nu pot fi trecute altui complet decât în
condiţiile prevăzute de lege.
- Potrivit noului cod, se poate cere casarea hotărârii dacă alegerea judecătorului nu s-a făcut în
mod aleatoriu, dacă judecătorul stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei a fost schimbat, cu
încălcarea normelor aplicabile, pe parcursul judecăţii ori dacă hotărârea a fost pronunţată de alt
judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului.

- pentru aplicarea criteriului electronic, completele se vor constitui la începutul fiecărui an, iar
modificarea numărului completelor de judecată sau schimbarea judecătorilor care le compun se va putea realiza
doar pentru motive obiective, în condiţiile legii.
- în acelaşi scop, dosarele se înregistrează în ordinea sosirii la instanţă şi se repartizează în ordine, în
funcţie de numărul de înregistrare, de persoana sau persoanele desemnate anual de preşedintele instanţei, cu
avizul colegiului de conducere. Aceleiaşi persoane i se transmit dosarele nou formate în vederea repartizării pe
complete;
- repartizarea cauzelor se va efectua în sistem informatic prin programul ECRIS, iar dacă acest sistem nu
poate fi aplicat se va face repartizarea dosarelor prin metoda sistemului ciclic,
- după repartizarea pe complete a cauzelor, doar completul de judecată poate să dispună asupra
măsurilor ce se impun pentru desfăşurarea procesului potrivit legii.
 5. PRINCIPIUL DUBLULUI GRAD DE JURISDICTIE– ACCESUL LIBER LA JUSTITIE

- principiul dublului grad de jurisdictie, potrivit caruia o cauza solutionata de o instanta va fi

judecata din nou de catre o instanta superioara.

- Principiul dublului grad de jurisdicție se asigura printr-o primă judecată de fond la tribunal și în
mod excepțional, la judecătorie, și o nouă judecată de fond în apel.
Apelul este singura cale ordinară de atac și reprezinta calea obișnuită, prin intermediul căreia cauza este
supusă unei noi judecăţi, în fapt şi drept, de către o instanţă superioară, care poate reforma,
desfiinţa sau anula hotărârea atacată.
Recursu fiind o cale extraordinară de atac prin care, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, se
verifică exclusiv aplicarea legii. [legalitatea hotararii judecatoresti]

6. PRINCIPIUL DREPTULUI LA APARARE

Dreptul la aparare este garantat, partile avand dreptul, in tot cursul procesului, de a fi reprezentate
sau, dupa caz, asistate in conditiile legii:
- Partile au posibilitatea de a apela la sreviciile unui avocat in vederea realizarii drepturilor si
intereselor lor legitime
- In fata instantelor de fond [prima instant si apel] partile pot sta personal in judecata, insa in fata
instantelorderecurs, cererile si concluziile partilor nu pot fi formulate si sustinute decat prin avocat
sau, dupa caz, consilier juridic [in cazul persoanelor juridice]
cu exceptia situatiei in care partea sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al doilea
inclusiv, este licentiata in drept

- părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. Ele

pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte
susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de
lege.
Instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, chiar atunci când acestea sunt
reprezentate
- Partile au dreptul: de a solicita amanarea procesului pentru lipsa de aparare, dreptul de a obtine
un ajutor public judiciar, dreptul de a studia dosarul, de a formula cereri, de a propune si administra
probe, de a recuza judecatori, de a exercita caile legale de atac, etc.

7. PRINCIPIUL CONTRADICTORIALITATII

- Presupune ca instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea
partilor, daca legea nu prevede altfel si dupa ce a supus dezbaterii contradictorii a partilor toate
cererile, exceptiile, imprejurarile de fapt sau de drept invocate.
- Posibilitatea data partilor de a discuta, argumenta si combate orice chestiune de fapt sau de drept
pe care isi intemeiaza pretentiile si apararile.
- dar si obligatia partilor de a expune situatia de fapt la care se refera pretentiile si apararile lor in
mod concret si complet, fara a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute.
- partile au dreptul de a discuta si argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocata
in cursul procesului de catre orice participant la process, inclusiv de catre instanta din oficiu.
- In respectarea principiului contradictorialitatii, instantaeste obligata, in orice proces, sa supuna
discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate, dand astfel,
posibilitatea partilor de a-si expune punctul de vedere asupra drepturilor si apararilor invocate.
- Instanta isi va intemeia hotararea numai pe motive de fapt si de drept, pe explicatii sau
mijloace de proba care au fost supuse, in prealabil, dezbaterii contradictorii.
 8. PRINCIPIUL PUBLICITATII
Art. 17 Publicitatea
Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege.
- publicitatea reprezintă o garanţie fundamentală a administrării justiţiei, un mijloc de protecţie
împotriva abuzurilor unei justiţii secrete.
- Presupune ca procesul civil se desfasoara in prezenta partilor, precum si a altor personae,
in sedinta publica
- Afisarea listei proceselor pentru fiecare sedinta
- Acesul liber in sala de sedinta
- Pronuntarea hotararii in sedinta publica

EXCEPTIE de la principiul publicitatii: cand desfasurarea procesului se face fara prezenta publicului:
- In fata primei instante,prima etapa a judecatii, cercetarea procesului se desfasoara in camera de
consiliu, daca legea nu prevede altfel.
- In cazurile in care dezbaterea fondului in sedinta publica ar aduce atingere moralitatii,
ordinii publice, intereselor minorilor, vietii private a partilor ori intereselor justitiei, instant, la
cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta sa se desfasoare, in intregime sau in parte, fara
prezenta publicului.

Chiar si in cazurile la care se refera aceste exceptii pronuntarea hotararii se face, in sedinta publica.

9. PRINCIPIUL MEDIERII

Art. 21 Încercarea de împăcare a părţilor

(1) Judecătorul va recomanda părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii
speciale.
(2) În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare,
potrivit legii.

- Indatorirea judecatorului de a recomanda partilor solutionarea amiabila prin mediere sidacă părţile
nu recurg la mediere sau aceasta nu a dat rezultate,judecatorul va incerca, pe tot parcusul procesului,
impacarea partilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii.
- potrivit legii, in litigiile care pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să
participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri.
- în acest scop instanţa poate dispune ca părţile să se înfăţişeze personal, chiar dacă sunt reprezentate.
- serviciile prestate pentru informare, inclusiv de mediator, sunt gratuite, neputându-se percepe onorariu,
taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar solicita.
- efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată si de procuror,
consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atesta în scris. [Dacă notarul întocmeşte un act prin
care autentifică înţelegerea din acordul de mediere, actul respectiv are putere de titlu executoriu]

[litigiile în care şedinţa de informare cu privire la mediere este obligatorie, respectiv în domeniul
protecţiei consumatorilor, în materia dreptului familiei, în domeniul litigiilor privind posesia,
strămutarea de hotare, raporturi de vecinătate, în domeniul răspunderii profesionale, în litigiile de muncă
individuale şi în litigiile a căror valoare este sub50.000 iei.]
 10. PRINCIPIUL ROLULUI ACTIV AL JUDECATORULUI IN AFLAREA ADEVARULUI

Rorul judecatorului in aflarea adevarului se manifesta sub urmatoarele aspect:

1. va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei, dând părţilor sfaturi
de împăcare ori îndemnându-i ia mediere;
2. dă calificarea exactă cererii, în raport de conţinutul ei şi nu după denumirea dată de parte De a
cere partilor sa prezinte explicatii, oral sau in scris - judecătorul dă sau restabileşte calificarea
juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, dar în
prealabil este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.
3. conduce dezbaterile, putând să ia orice măsuri legale pentru buna desfăşurare a procesului
(prezentarea de înscrisuri, conexare, disjungere, suspendare etc.). în condiţiile legii, judecătorul
poate dispune introducerea în cauză a altor persoane.
4. rezolvă litigiul conform regulilor de drept care-i sunt aplicabile, sau invocă şi din oficiu
încălcarea normelor imperative, de ordine publică, fie că privesc dreptul material ori organizarea
judecătorească, competenţa sau procedura propriu-zisă;
5. are posibilitatea de a pune întrebări părţilor, precum şi de a pune în discuţia lor orice
împrejurare de fapt sau de drept, care duc la soluţionarea cauzei, chiar dacă nu sunt cuprinse în
cererea de chemare în judecată sau întâmpinare;
6. are facultatea de a ordona probe din oficiu, chiar peste voinţa părţilor, dacă proba este legală
şi a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor. Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile
de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi
administrat în condiţiile legii
7. are obligaţia de a folosi toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea
faptelor şi în vederea descoperirii adevărului, pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică;
8. necesitatea de a da părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.

11. PRINCIPIUL ORALITATII

Art. 15 Oralitatea
Procesele se dezbat oral, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel sau când părţile solicită expres
instanţei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar.
- Acest principiu presupune ca atat etapa cercetarii procesului, cat si etapa dezbaterilo, ca regula,
se dezbat oral
Exemple:
Achiesarea expera se face de parte prin act authentic sau prin declarative verbal in fata primei instante
ori a mandatarului sau in temeiul unei procuri special
Reclamantul poate sa renunte oricand la judecata, in tot sau in parte, fie verbal in sedinta de judecata, fie
pin cerere scrisa

Exceptii de la principiul oralitatii:

1. Atunci cand legea dispune ca actul de procedura sa se incheie in forma scrisa: exemplu:
orice cerere adresata instantei judecatoresti trebuie sa fie formulate in scris şi să cuprindă indicarea
instanţei căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz,
denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este
cazul, obiectul, valoarea pretenţiei, dacă este cazul, motivele cererii, precum şi semnătura. [cererea de
chemare in judecata, intampinarea..]
2. Atunci cand partile solicita expres instantei ca judecata sa se faca numai pe baza actelor depuse
la dosar.

Obs: Procedura civila are un caracter mixt:

- In faza initiala a procesului predomina forma scrisa [cererea de chemare in judecata, intampinarea,
cererea reconventionala]
- In faza dezbaterilor se manifesta pe deplin principiul oralitatii.
 12. PRINCIPIUL NEMIJLOCIRII

procesul civil se desfăşoară în şedinţa de judecată, dar, aşa cum am precizat deja, în două etape:
cercetarea procesului, care are loc, de regulă, după 1 ianuarie 2016, în camera de consiliu şi dezbaterea
procesului, care, în principiu, se desfăşoară în şedinţă publică.

-toată activitatea are loc în contradictoriu şi cu respectarea principiului nemijlocirii, ceea ce

presupune următoarele:
-actele, probele şi susţinerile fiecărei părţi sunt supuse aprecierii adversarului;
-problemele de fapt sau de drept invocate de judecător din oficiu trebuie puse în discuţia părţilor;
-probele se administrează în faţa întregului complet de judecată şi cu citarea părţilor, chiar dacă este
vorba de o cercetare locală sau de verificarea unui înscris ori de audierea unui martor în alt loc decât ia
sediul instanţei;
-judecătorulnu poate folosi în pronunţarea şi motivarea hotărârii fapte care nu se sprijină pe probe
legal administrate, ci sunt cunoscute numai de el;
-nu pot fi luate în considerare înscrisuri care nu au fost aduse la cunoştinţa adversarului şi instanţei în
şedinţă, ci au fost depuse după închiderea dezbaterilor;
-judecătorul şi avocatul nu au dreptul să comunice în afara şedinţei de judecată în legătură cuaspecte
ale procesuiui;
-rolul judecătorului de a media împăcarea părţilor se poate realiza numai în şedinţa de judecată
Totuşi, uneori, legea îngăduie ca cercetarea unei probe să se facă de un judecător delegat: cercetarea
unor înscrisuri care nu pot fi trimise instanţei; verificarea mijloacelor materiale de probă; cercetarea la
faţa locului

excepţii:
- administrarea probelor prin comisie rogatorie;
- administrarea probelor de către avocaţi/consilieri juridici;
- probele administrate de o instanţă necompetentă sau într-o cerere perimată rămân câştigate judecăţii şi
nu se va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice;
- conservarea probelor prin procedura asigurării dovezilor pe cale principală, când competenţa poate fi
diferită

13. PRINCIPIUL OBLIGATIILOR PARTILOR SI TERTILOR IN PROCESUL CIVIL

Corelativ dreptului partilor de a sesiza instant de judecata, de a formula cereri in process, exista si o
serie de obligatii:
Obligatia partilor in procesul civil
-Obligatia de a indeplini actele de procedura in ordinea, conditiile si termenele stabilite de lege sau de
judecator
-Obligatia de a-si proba pretentiile si apararile, de a contribui la desfasurarea fara intarziere a procesului,
urmarind tot astfel, finalizarea acestuia.

Sanctiuni in caz de nerespectare a acestor obligatii:

-In cazul in care, pe parcursul solutionarii procesului, reclamantul nu-si indeplineste in mod culpabil
obligatiile instituite in sarcina sa de catre instant, acesta va putea dispune suspendarea judecarii pricinii
-In ipoteza in care o parte detine un mijloc de proba, judecatorul poate, la cererea celeilalte parti sau
din oficiu, sa dispuna infatisarea acestuia, partea avand obligatia de a se conforma acestei dispozitii, sub
sanctiunea platii unei amenzi judiciare.

Obligatiile tertilor
-Obligatia de a sprijini realizarea justitiei, sens in care instanta poate solicita citarea ca martor a tertului
persoana fizica sau reprezentantilor persoanei juridice care detin un inscris util in solutionarea cauzei in
vederea prezentarii acestuia in instant, obligatie ce revine si institutiilor si autoritatilor publice de a
trimite instantei inscrisul solicitat, in conditiile legii

Sanctiuni: cel care, fara motiv legitim, se sustrage de la indeplinirea acestei obligatii poate fi constrans
sa o execute sub sanctiunea platii unei amenzi judiciare si, daca este cazul, a unor daune-interese.
 14. ACCESUL LIBER LA JUSTITIE – PRINCIPIUL DUBLULUI GRAD DE JURISDICTIE

Prin Constitutie este stabilit ca: orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor,
a libertatilor si intereselor sale legitime si nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
Judecatorii sunt obligati sa primeasca sisa solutioneze orice cerere care este de competenta instantelor
judecatoresti, potrivit legii, ceeace inseamna ca nici un judecator nu ar putea refuza solutionarea unei
cereri cu care in mod legal a fost investit, pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau incompleta.

Poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta drepturilor civile.
Acest drept trebuie exercitat cu buna credinta, fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti .
Acest drept poate fi exercitat de catre cetatenii romani, straini si apatrizi.
Asigurarea accesului liber la justitie se poate face prin:
-asistenta judiciara acordatade avocati, in conditiile legii
-scutirea de plata taxelor de timbru judiciare, in conditiile legii
-ajutorul public judiciar in material civila

[acest principiu nu trebuie inteles in sensul ca cererile ar fi scutite de taxele judiciare de timbru, intrucat
procesul civil presupune ocrotirea intereselor private, justitia este gratuita in sensul ca judecatorii,
procurorii, grefierii sunt funcionari ai statului, astfel incant nu trebuie sa-I plateasca partile; dar procesul
civil implica alte cheltuieli care cad in sarcina partilor: taxe de timbre, onorariile avocatilor, cheltuieli cu
administrarea probelor…]

Principiul dublului grad de jurisdictie: o cauza solutionata de instanta va fi rejudecata din nou de o
alta instanta superioara. Principiul dublului grad de jurisdicţie se asigură printr-o primă judecată de fond
ia tribunal şi, în mod excepţional, la judecătorie, şi o nouă judecată de fond în apel. Apelul este singura
cale ordinară de atac şi reprezintă calea obişnuită, recursul fiind o cale extraordinară de atac prin care, în
cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, se verifică exclusiv aplicarea legii6.

15. PRINCIPIUL BUNEI-CREDINTE

- Partile au obligatia de a-si exercita cu buna-credinta drepturile si obligatiile civile, in caz de

nerespectare a acestora, partea putand fi obligata la plata unor despagubiri.
Art. 12 Buna-credinţă
(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost
recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.
(2) Parteacare îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile
materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare.
(3) De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde
potrivit alin. (2).

16. PRINCIPIUL DESFASURARII PROCESULUI CIVIL IN LIMBA ROMANA

Procesul civil se desfasoara in limba romana

Cererile si actele procedurale se intocmesc numai in limba romana

Exceptii de la principiu:
- romani apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime in limba maternal in fata
instantelor de judecata, in condtitiile legii
- Cetatenii straini si apatrizii care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua la
cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instant si de a pune concluzii, prin
traducator autorizat, daca legea nu prevede altfel
 17. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL, IN TERMEN OPTIM SI PREVIZIBIL

Art. 6 Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil

(1) Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de
către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să
dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în faza executării silite.

Celeritatea procesului civil: estecerinta ca procesul civil sa se desfasoare in mod operativ, dinamic, intr-
un termen optim, rezonabil, previzibil.
- Prin process echitabil se intelege respectarea dispozitiilor legale, a principiilor fundamentale
reglementate de legislatia interna, precum contradictorialitatea, egalitatea, dreptul la aparare.
- Instanta impartiala desemneaza absenta unei pareri anterioare a judecatorului asupra modului
in care urmeaza a fi solutionata cauza, relatarile, probele si dezbaterile contradictorii ale partilor fiind
singurele in masura a forma convingerea judecatorului asupra solutiei ce o pronunta in cazua.
- Instantaindependenta:solutionarea litigiilor sa se faca fara nico ingerinta [interventie] din
partea vreunui alt organ de stat sau personae.
[respectiv din partea puterii legislative sau executive, potrivit principiului constitutional referitor la
separatia puterilor in stat; puterea legislative - Parlamentul, puterea executiva - Guvernul, puterea
judecatoreasca]
- In vederea solutionarii cauzei intr-un termen optim si previzibil, legiuitorul a instituit obligatia
pentru judecator ca, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, sa estimeze durata
procesului; cu toate acestea, pentru motive temeinice, judecatorul poate reveni asupra duratei procesului
estimate initial.

18. PRINCIPIUL DISPONIBILITATII:

în conţinutul său, principiul disponibilităţii cuprinde următoarele drepturi:

a) dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul.
regula potrivit căreia judecătorul acţionează în urma sesizării lui de către reclamant, prin cererea de
chemare în judecată.
b) dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării
- Limitele cererii sunt determinate de reclamant, el fiind cel care stabileşte cadrul procesual,
persoanele care sunt chemate In judecată şi obiectul, adică ceea ce se pretinde prin cerere.
- Limitele apărării sunt determinate de pârât, el fiind singurul îndreptăţit să stabilească condiţiile şi
mijloacele prin care va răspunde cererii reclamantului.
c) dreptul de a renunţa la judecată sau la dreptul subiectiv pretins, dreptul de a achiesa la
pretenţiile reclamantului sau la hotărârea de primă instanţă şi dreptul de a stinge litigiul printr-o
tranzacţie
d) dreptul de a ataca sau nu hotărârea şi de a stărui sau nu în calea de atac exercitată.
Dacă procesul civil poate fi pornit în mod cu totul excepţional şi de către instanţă, aceasta nu poate
exercita din oficiu căile de atac, dreptul de apreciere aparţinând părţilor. Totuşi uneori dreptul de
dispoziţie este limitat, deoarece legea recunoaşte legitimarea procesuală activă pentru exercitarea căilor
de atac şi altor organe, de exemplu Ministerului Public – prin procuror
e) dreptul de a cere sau nu executarea hotărârilor judecătoreşti
Partea care a câştigat procesul decide dacă va executa sau nu
hotărârea, dar şi în acest caz dreptul de dispoziţie este uşor limitat, deoarece, în condiţiile legii,
procurorul poate să ceară punerea în executare a hotărârii
 19. APLICAREA NORMELOR DE PROCEDURA IN SPATIU
Când vorbim de aplicarea legii civile în spațiu sau în teritoriu, trebuie prezentate sub două aspecte : sub
aspect intern și sub aspect internațional.
Sub aspectul intern:
- Aplicarea normelor de procedură civilă în spațiu este guvernată de principiul teritorialității, cea
ce înseamnă că legile române se aplică pe întreg treritoriul țării.
Sub aspect international:
- Dispozitiile NCPC se aplica proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate in masura in
care prin tratatele internationale la care Romania este parte, prin drepturile UE sau prin legile speciale
nu se prevede altfel.[CONFORM DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT]
Regulile privind legea aplicabila:
- capacitatea procesualaa fiecareia dintre partile in proces este guvernata de legea sa nationala,
iar capacitatea procesuala a apatridului este guvernata de legea romana; în situaţiile în care reprezentarea
ori asistarea străinului lipsit de capacitate sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu a fost asigurată
conform legii sale naţionale, iar din această cauză judecata procesului întârzie, instanţa îi va putea numi
în mod provizoriu un curator special
- legea forului- in procesul civil international instanta aplica legea procesuala romana, sub rezerva
unor dispozitii exprese contrare; calificarea unei problem ca fiind de drept procesual sau de drept
substantial se face conform legii romane, sub rezerva institutiilor juridice fara corespundent in drept
roman. [De exemplu, Codul civil sau Codul penal cuprind norme ale dreptului material sau substanţial,
în timp e Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală cuprind norme de drept procesual.]
Obs! = Lex fori (expresie latină cu traducerea „legea forului”) este un concept specific dreptului
internațional privat și se referă la legea instanței în fața căreia a fost introdusă acțiunea. În cazul în care
o acțiune este introdusă în fața unei instanțe și are caracter internațional, instanța trebuie să analizeze
legea aplicabilă acelui caz. În anumite circumstanțe se va aplica lex fori. În mod tradițional lex
fori reglementează probleme de procedură, indiferent de lex causae (traducere: „legea cazului”).
- calitatea procesuala si calificarea pretentiei - calitatea procesuala a partilor, obiectul si cauza
actiunii in procesul civil international se stabilesc potrivit legii care guverneaza forul raporului juridic
dedus judecatii.
- probele pentru dovedirea unui act juridic si forta probanta a inscrisului constatator sunt cele
convenite de parti, cand legea locului incheierii actului juridic le da aceasta libertate, in caz contrar se
aplica legea incheierii actului juridic.Probațiunea faptelor este supusă legii locului unde ele s-au produs
ori au fost săvârșite.Administrarea problelor in procesul civil international este guvernata de legea
romana
- formalitati de publicitate - formalitatile de inregistrare si publicitate, efectele lor si autoritatile
abilitate sa le instrumenteze sunt cele prevazute de dreptul tarii unde operatiunea a avut loc. In materia
imobiliara se aplica legea locului situarii imobilului;
- acte oficiale publice - actele publice intocmite sau legalizate de o autoritate straina sau de un
agent public strain pot fi produse in fata instantelor romane numai daca sunt supralegalizate, pe cale
administrativa ierarhica in statul de origine si apoi de misiunea diplomatica sau oficiul consular roman,
pentru cerrtificarea autenticitatii semnaturilor si sigiliului aplicate pe acestea.
Supralegalizarea actelor întocmite sau legalizate de instanțele române se face, din partea autorităților
române, de către Ministerul Justiției și Ministerul Afacerilor externe.
 20. APLICAREA NORMELOR DE PROCEDURA IN TIMP

- Constituţie prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile“, iar art. 6 alin. 1 din NCC stabileşte că legea civilă nu are putere
retroactivă.
- Noul Cod de procedură civilă stabileşte că dispoziţiile sale se aplică numai proceselor şi
executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
- Procesele în curs de judecată şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei
legi, iar în cazul schimbării competenţei instanţelor legal învestite procesele vor continua să fie
judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. Chiar şi în caz de trimitere spre
rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân
aplicabile. Dacă însă instanţa învestită este desfiinţată prin legea nouă, dosarele vor fi trimise din oficiu
instanţei competente potrivit legii noi, dar vor fi judecate sub imperiul legii sub care au început.
- în privinţa probelor, art. 26 alin. 1 stabileşte că, condiţiile de admisibilitate şi puterea
doveditoare a probelor preconstituite şi a prezumţiilor legale sunt guvernate de legea în vigoare la data
producerii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii. Administrarea probelor se face potrivit legii
în vigoare la data administrării lor.
- în ce priveşte căile de atac, CODUL DE PROCEDURA CIVILA stabileşte că hotărârilerămân
supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

21. DEFINITIA DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

DEFINITIE = Dreptul procesual civil reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza
modul de judecata de catre instantele judecatoresti a pricinilor privitoare la drepturile civile sau politice
ori la interesele legitime care se pot realiza numai pe calea justitiei , precum si modul de executare silita
a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii.
Codul de procedura civila = stabileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum
şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiţiei în
materie civilă.

22. CARACTERELE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

- caracter formalist - Actele de procedura se supun unor exigenţe de formă şi unor termene.

-caracter reglementar - Dreptul procesual civil reprezintă o ramură în care voinţa părţilor şi a
judecătorului se limitează la dispoziţiile legale, în consecinţă:
a) părţile nu pot conveni, nici chiar cu autorizarea instanţei, să se abată de la normele legale;
b) încălcarea regulilor poate fi invocată de oricare din părţi, de procuror sau din oficiu, de regulă în
orice stadiu al procesului, dacă legea nu prevede altfel;
c) nerespectarea normelor imperative atrage sancţiuni procedurale grave, precum nulitatea absolută,
decăderea, perimarea.

-caracter sancţionator - garantează eficacitatea şi respectarea normelor de drept material careconsacră

aceste drepturi;Prin asigurarea soluţionării litigiilor civile, purtând asupra drepturilor subiective,
dreptul procesual civil garantează eficacitatea dispoziţiilor de drept material în care sunt
consacrate drepturile subiective.
-caracter de drept comun - Dreptul procesual civil fiind reglementat prin Codul de procedură civilă
constituie dreptul comun al procedurii şi se aplică oricărui litigiu dintr-un proces civil.
 23. CE INSEAMNA CA DREPTUL CIVIL ARE CARACTER SANCTIONATOR

Dreptul civil este dreptul material sau substanţial, iar dreptul procesual civil este dreptul formal,
procesual.
Prin asigurarea soluţionării litigiilor civile, purtând asupra drepturilor subiective, dreptul procesual
civil garantează eficacitatea dispoziţiilor de drept material (Drept civil) în care sunt consacrate
drepturile subiective.
Dreptul procesual civil reglementează activitatea instanţelor judecatoreşti şi a celorlalţiparticipanţi la
procesul civil precum şi relaţiile ce se nasc în cadrul activităţii de înfăptuire a justiţiei în cauzele civile.

Dreptul procesual civil reprezintă aspectul sancţionator al dreptului civil material căruia îiconferă
eficacitate prin folosirea constrîngerii de stat, ori de cîte ori obligaţiile izvorate în cadrulraporturilor
juridice de drept civil nu sînt executate de bună voie. Între aceste două ramuri există olegătură de ordin
funcţional.De aceea se spune ca Dreptul procesual civil are caracter sanctionator.

24. FORMA PROCESULUI

In analizarea formei procesului trebuie sa ne referim la momentele acestuia, respectiv: sesizarea
instantei, dezbaterile si hotararea.
A. Sesizarea instantei= procesul trebuie deschis de acea persoană care pretinde că i s-a încălcat
sau nesocotit dreptul subiectiv civil ori care nu-şi poate realiza interesul decât pe calea justiţiei.
Această persoană poartă denumirea de reclamant, iar faptul că are rolul de a declanşa procesul produce
şi alte consecinţe procedurale, cu privire la alegerea instanţei competente, fixarea cadrului în care se va
desfăşura procesul, sarcina probei etc.
B. Dezbaterile = Sesizarea instanţei de către reclamant este necesară pentru declanşarea procesului, dar
nu şI suficientă, deoarece în procesul contencios în care se dispută un drept, judecătorul nu poate
rezolva litigiul numai pe baza cererii reclamantului, ci trebuie să cheme în faţa sa şi persoana
despre care se pretinde că ar fi încălcat dreptul şi care se numeşte pârât. La un loc, reclamantul şi
pârâtul poartă denumirea de părţi, iar dezbaterile le oferă posibilitatea să-şi susţină şi să dovedească
pretenţiile, respectiv apărările.
- Dezbaterea dintre părţi este condusă şi controlată de judecătorul sub ochii căruia se desfăşoară, care
este însă ţinut şi el de respectarea unor principii fundamentale.
C. Hotărârea = Hotărârea este actul prin care se finalizează procesul, reprezintă deci scopul urmărit
in procesul civil. Continutul hotararii este rezultatul rationamentului prin care judecatorul supune regulii
de drept o speta determinata. Motivarea hotararii reprezinta evolutia acestui rationament. Motivarea
hotararii este necesara nu numai pentru a o face inteleasa si acceptata de catre parti dar si pentru a da
posibilitatea, cand este cazul, instantelor superioare sa verifice daca nu exista o lacuna sau contradictii in
rationamentul judecatorului

25. MATERIA PROCESULUI

Procesul civil – de regula – se ocupa de un conflict intre reclamant si parat. Materia, substanta
procesului este obiectul unui astfel de conflict. =>Judecatorul este chemat sa intervina in acest litigiu in
care se confrunta doua pretentii, venind de la doi subiecti egali, si sa le stinga.
Procesul reprezinta expresia pura a litigiului deoarece contradictorialitatea se afla atat la nivelul formei
(dezbaterea), cat si la nivelul materiei (litigiul) si, deci, in cazul procesului civil materia isi regaseste
forma.
Exista totusi situatii cand calea justitiei este obligatorie desi nu exista conflict (ex: procedura
necontencioasa sau asigurarea probelor pe cale principala).
 26. DEFINITIA PROCESULUI CIVIL
DEFINITIE = procesul civil este activitatea desfăşurată de către instanţă, părţi, organe de executare şi
alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanţele judecătoreşti a justiţiei în
pricinile civile, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor şi intereselor civile deduse judecăţii şi
executării silite a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii, conform procedurii prevăzute de
lege.
27. FAZELE PROCESULUI CIVIL
Procesul civil parcurge doua faze
A. Judecata = estedeclansata prin cererea de chemare in judecata [actul de sesizare al instantei]
care investeste instanta competenta [cu judecarea cauzei]si sfarseste prin ramanerea definitiva a
hotararii pronuntate asupra litigiului.
B. Executarea silita = intervine atat in cazul hotararilor susceptibile de a fi puse in executare cu
ajutorul fortei de constrangere a statului, cat si in cazul altor titluri care nu sunt emise de o
instant de judecata, dar carora legea le confera putere executorie, daca debitorul nu isi executa
de bunavoie obligatia inscrisa in cuprinsul lor.

28. FAZELE JUDECATII - ETAPELE JUDECATII

JUDECATA IN PRIMA INSTANTA – parcurge patru etape:
1. Etapa scrisa = în cadrul căreia părţile se încunoştinţează reciproc - prin intermediul cererii de
chemare în judecată, respectiv a întâmpinării sau a cererii reconvenţionale şi a răspunsului ia
întâmpinare ~ asupra pretenţiilor şi apărărilor, precum şi în legătură cu probele ce urmează a
fi administrate în vederea dovedirii lor.

2. Etapa cercetarii procesului = care în faţa primei instanţe ar trebui să se desfăşoare în camera
de consiliu [dupa 1 ian 2016]. Dar, prin Lege s-a stabilit ca să se aplice numai de la 1 ianuarie
2016, urmând ca până atuncicercetarea procesului să se facă în şedinţă publică, dacă legea
nu prevede altfel.

3. Etapa dezbaterilor = în fond a procesului, care are loc, de regulă, în şedinţa de judecată.
Ambele aceste etape desfăşoară, de regulă, la mai multe termene de judecată, dând posibilitatea părţilor
să-şi susţină în mod real şi contradictoriu pretenţiile şi apărările, să administreze probe, să le analizeze şi
să pună concluzii.

4. Etapa deliberarii si pronuntarii hotararii = deliberarea are loc in camera de consiliu, in

secret si la ea participa numai judecatorii care au luat parte la judecata;
 Pronuntarea hotararii are loc in sedinta publicaintotdeauna.

29. IN CE CONSTA FAZA EXECUTARII SILITE

- executarea silită în materie civilă se declanşează la solicitarea părţii interesate.
Faza executării intervine în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de
constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu-şi execută de
bunăvoie obligaţia.
Executarea silită are ca obiect fie obligaţia debitorului de a preda bunul determinat prevăzut în titlul
executoriu, fie din bunurile debitorului care pot fi valorificate pentru îndestularea creanţei creditorului.
 30. DEFINITIA ACTIUNII CIVILE
DEFINITIE = esteansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului
subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea
apărării părţilor în proces.
Exercitarea actiunii civile este o facultate, o aplicatie a principiului disponibilitatii, prin intermediul
careia cel care pretinde un drept subiectiv solicita instantei de judecata recunoasterea acestui drept sau
protectia unui interes legitim.

31. DREPTUL LA ACTIUNE - MOMENTUL NASTERII DREPTULUI

Ce inseamna: posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil [sau a altor persoane carora legea le
confera legitimare procesuala] de a recurge la forta coercitiva a statului atunci cand dreptul sau este
incalcat [prin urmare, dreptul la actiune este doar o parte component a dreptului subiectiv civil, fara a
seconfunda cu acesta]
Dreptul la acţiune cuprinde la rândul său o serie de drepturi:
- dreptul de a sesiza instanţa, - dreptul de a obţine condamnarea pârâtului,
- dreptul de a solicita probe, - dreptul de a exercita căile de atac,
- dreptul de a obţine executarea silită etc.

, pe care titularul le exercită parţial sau în totalitate, după cum recurge la o parte sau la toate mijloacele
procesuale care alcătuiesc acţiunea şi în funcţie de faptul dacă exercită dreptul la acţiune în limitele
impuse de lege.
Dreptul la actiune se naste in momentul in care este incalcat dreptul subiectiv,dar pentru a se pune
in miscare formele procesuale care alcatuiesc actiunea , la interesul de a actiona , trebuie sa se adauge
si vointa de a actiona a celui care se pretinde titularul dreptului , ori a altei persoane careia legea ii
recunoaste dreptul de a porni procesul civil.

32. CONDITIILE DE EXERCITARE A ACTIUNII CIVILE

Pentru a formula o cerere in fata instantei de judecata autorul acesteia,pe langa vointa de a actiona,
trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ anumite conditii, care sunt, in acelasi timp, si conditii de
exercitare a actiunii civile:
1. Capacitatea procesuala [de exercitiu si de folosinta]
2. Calitatea procesuala
3. Formularea unei pretentii [afirmarea unui drept subiectiv civil]
Poate avea ca obiect fie protectia unui drept subiectiv civil, fie a unei situatii juridice ocrotite de lege.
Dreptul subiectiv afirmat, pentru a putea fi valorificat, trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
a) să fie recunoscut şi ocrotit de lege, adică să nu intre în conţinutul unui raport juridic ilegal;
b) să fie exercitat în limitele sale externe de ordin material şi juridic şi interne, deci potrivit scopului
economic şi social pentru care a fost recunoscut de lege;
c) să fie exercitat cu bună-credinţă;
d) să fie nascut si actual, adică să nu fie supus unui termen sau unei condiţii suspensive.

4. Justificarea unui interes

Aceste conditii se aplica corespunzator si in cazul apararilor, paratului.
 33. CAPACITATEA PROCESUALA
Notiune: constituie aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi si obligatii pe plan
processual [capacitate procesuala de folosinta], respective, aptitudinea de a-si valorifica singura
drepturile procesuale si de a-si indeplini obligatiile procedural, de a sta in judecata [capacitate
procesuala de exercitiu]
1. Capacitatea procesuala de folosinta = aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si
obligatii pe plan processual [pentru a fi parte in proces legea nu cere ca persoana sa aiba capacitate de
exercitiu, este suficient sa aiba capacitate de folosinta]
Regula: poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta drepturilor civile.
Exceptii: pot sta în judecată si asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă
sunt constituie potrivit legii.
Limite: - la persoanele fizice capacitatea de folosinţă începe de la naşterea lor şi încetează la decesul
acestora.
- la persoanele juridice incepe, de regula, de la data înregistrării[pentru cele care nu sunt
supuse înregistrării, incepe de la data actului de infiintare, de la data autorizării constituirii sau de la data
îndeplinirii oricarei alte condiţii prevăzute de lege.] si se terminasimultan cu incetarea lor, in oricare
din modalitatile prevazute de lege [ex. Prin constatare ori declarare a nulitatii, prin fuziune,
transformare, desfiintare, dizolvare – in acest caz pers juridica inceteaza la data incheierii operatiunilor
de lichidare]
-
!! Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de
procedură îndeplinite de cel care nu are capacitatea de folosinţă sunt lovite de nulitate absoluta.
In cazul în care excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este întemeiată, cererea se respinge, ca fiind
introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.
Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă poate fi invocată de oricare din părţi, de procuror sau instanţă din
oficiu.

2. Capacitatea procesuala de exercitiu = aptitudinea unei persoane care are folosinţa

drepturilor sale de a le valorifica in justitie singura, exercitandu-le personal si indeplinind, tot astfel,
obligatiile procesuale. Altfel spus, reprezintă capacitatea de a angaja şi conduce personal procesul,
capacitatea de a sta în judecată.
Capacitatea de exerciţiu este consecinţa capacităţii de folosinţă, astfel încât cine nu are capacitate de
folosinţă nu o are nici pe cea de exerciţiu. Este însă posibil ca o persoană să aibă capacitate de folosinţă,
dar să nu aibă capacitate de exerciţiu.
Capacitate procesuala deplina de exercitiu:
în cazul persoanelor fizice:
- se dobândeşte la vârsta majoratului, adică la 18 ani, cu excepţia minorului care se căsătoreşte
şi o are, ca efect al căsătoriei, de la 16 ani.
- încetează, după caz, definitiv sau temporar, în următoarele moduri şi situaţii: pe data morţii;
prin punerea sub interdicţie judecătorească, în cazul anulării căsătoriei care intervine înainte ca
soţul să împlinească 18 ani, dacă a fost de rea-credinţă la încheierea căsătoriei.

In cazul persoanelor juridice:

- sedobandeste in temeiul legii de la data infiintarii lor si sfarseste odata cu incetarea peroanei
juridice.
- persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile procesuale prin intermediul
organelor sale, in limita puterilor ce le-au fost conferite, aceste organe fiind reprezentantii legali
ai persoanei juridice
Lipsa capacitatii procesuale de exercitiu:
- minorii pana la implinirea varstei de 14 ani - care vor fi reprezentati in proces prin parinti
sau, in lipsa acestora, prin tutore
- persoanele puse sub interdictie judecatoreasca – care vor fi reprezentate in proces prin tutore
sau curator special

INFO: Interdicţia judecatoreasca este o masura de ocrotire care se ia de catre instanţa faţa de persoana
fizica lipsita de discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale din cauza alienaţiei sau
debilitaţii mintale, constand in lipsirea de capacitate de exerciţiu si instituirea tutelei. Scopul masurii
este protejarea persoanei a carei interdicţie se solicita, pe parcursul vieţii acesteia.
Aceştia nu stau personal în process [nu sunt parti], ci prin reprezentanţii lor legali. Dacă cel lipsit de
capacitate nu are reprezentant legal şi există urgenţă în soluţionarea procesului, la cererea părţii
interesate se poate numi uncurator special. Numirea unui asemenea curator se impune şi în cazul în
care între reprezentat şi reprezentant există contrarietate de interese. Numirea acestor curatori se face de
instanţa care judecă procesul în condiţiile stabilite de lege, dintre avocaţii anumedesemnaţi de barou în
acest scop.
Capacitate procesuala de exercitiu restransa:
- au capacitate procesuala de exercitiu restransa:minorii cu varste intre 14 si 18 ani - acestia vor
fi citaţi şi vor sta personal în proces, dar asistaţide ocrotirorul legal.
!!Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a
procesului.
Atât în cazul celor fără capacitate de exerciţiu, ca şi ai celor cu capacitate restrânsă, pentru actele
procesuale de dispoziţie, precum renunţarea la judecată sau la dreptul subiectiv, renunţarea la o cale de
atac, încheierea unei tranzacţii, este nevoie de autorizarea specială a organului competent.
Actele de procedură îndeplinite de cel ce nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile, dar
nulitatea nu intervine în mod automat, ci va acorda un termen pentru acoperirea lipsurilor, actele putând
fi ratificate, total sau parţial, de părinţi sau tutore.

34. CALITATEA PROCESUALA

Notiune: presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si cel care se pretinde titular al
dreptului subiectiv în raportul juridic dedus judecăţii [calitate procesuala activa] şi, pe de altă parte,
între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic [calitatea procesuala pasiva]
- calitatea procesuală presupune îndreptăţirea de a sta într-un anumit proces.
Reclamantul fiind cel care porneşte procesul, prin cererea de chemare în judecată, va trebui să
justifice atât calitatea sa procesuală, cât şi calitatea procesuală a pârâtului şi va face acest lucru indicând
în cerere atât pretenţia,cât şi motivarea în fapt şi în drept, adică îndreptăţirea sa de a introduce cererea
împotriva pârâtului.
Calitatea procesuală poate fi transmisă fie pe cale legală (succesiunea în cazul persoanelor fizice şi
reorganizarea în cazul celor juridice prin fuziune, divizare sau transformare), fie pe cale convenţională
(de ex. prin cesiunea contractului, al cesiunii de creanţă, preluarea datoriei, vânzarea sau donarea
bunului litigios).
Din punct de vedere al întinderii, transmisiunea poate fi universală, cu titlu universal sau cu titlu
particular.
în cazul în care instanţa constată lipsa calităţii procesuale, ea va respinge cererea sau apărarea
formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate
 35. INTERESUL
= reprezintă folosul practic pe care-l urmăreşte o parte prin folosirea mijloacelor procesuale ce
alcătuiesc acţiunea.
POATE FI MATERIAL – DE NATURA PATRIMONIALA
MORAL – DE NATURA NEPATRIMONIALA – exemplu: in cazul punerii sub interdictie

Conditiile interesului:
a) să fie determinat;
b) să fie legitim, adică să nu vină în conflict cu legea;
c) să fie personal şi deci folosul practic să vizeze pe cel care recurge la forma procedurală ori pe
titularul dreptului, dacă acţiunea se exercită de o altă persoană sau organ, de ex. Ministerul Public;
d) să fie născut şi actual.

Dacă instanţa va constată că acţiunea este lipsită de interes, o va respinge ca fiind lipsită de interes.
De asemenea, instanţa va respinge acţiunea şi dacă interesul nu îndeplineşte cerinţele menţionate.
Lipsa interesului se poate invoca pe calea excepţiei, care este o excepţie de fond, absolută şi
peremtorie.

peremptoriu, calitatea mijloacelor de apărare de a anihila orice împotrivire din partea părţii adverse,
facilitând sau uşurând astfel soluţionarea pricinii.

36. ELEMENTELE ACTIUNII CIVILEEle sunt: părţile, obiectul şi cauza.

PARTILE:
- titularul dreptului, care poate recurge la acţiune.–reclamantul
- persoanacare contestă pretenţia. – paratul
- părţilor li se pot adăuga şi terţe persoane care intrând în proces, fie din iniţiativa lor, fie din
iniţiativa părţilor iniţiale, dobândesc calitatea de părţi.
Recunoaşterea calităţii de parte în proces presupune îndeplinirea a trei condiţii: calitate procesuală,
capacitate procesuală şi existenţa unui interes legitim.

OBIECTUL =îl constituie protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim pe calea justiţie.
El se concretizează în raport cu mijlocul procesual folosit:
- la cererea de chemare în judecată, reprezintă pretenţia concretă a reclamantului;
- la căile de atac, desfiinţarea hotărârii atacate etc..
Obiectul acțiunii trebuie să fie licit, posibil și determinat.

CAUZA = constituie scopul urmărit de cel care reclamă sau se apără, explicat prin împrejurările de
fapt şi de drept, precum şi motivele care au determinat partea să acţioneze injustiţie.
Cauza acțiunii civile trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- Să existe (persoana care se adresează justiției să urmărească acest scop);
- Să fie reală (exercitarea acțiunii civile să fie determinată de scopul pe care titularul dreptului
urmărește să-l obțină prin hotărâre);
- Să fie licită și morală (adică să fie în concordanță cu legea și regulile de conviețuire socială).

OBS!Cauza acţiunii nu trebuie confundată cu caza dreptului, care constituie cauza cererii de chemare în
judecată, temeiul ei juridic. Astfel, de exemplu, în cazul în care se revendică un bun de la o persoană,
cauza acţiunii o constituie deţinerea abuzivă a bunului de către acea persoană şivoinţa de a face ca
această deţinere să înceteze, stabilindu-se o stare corespunzătoare a dreptului pretins, iar cauza cererii
de chemare în judecată poate fi contractul, succesiunea etc. Şi celelalte mijloace procesuale ce intră în
competenţa acţiunii au o cauză specifică.
 37. CLASIFICAREA ACTIUNILOR CIVILE
acţiunile = cererile de chemare în judecată.
Cererile de chemare în judecată se clasifică în funcţie de mai multe criterii:
- scopul material urmărit de reclamant;
- natura dreptului ce se valorifică;
- calea procedurală aleasă de parte pentru apărarea dreptului ei.

IN FUNCTIE DE CALEA PROCEDURALA ALEASA:[pe care o alege partea] cererile de chemare

în judecată sunt:
cereri principale = sunt acelea prin care se declanşează procedura judiciară.
- este necesar să existe un proces în curs, pornit prin cererea de chemare în judecată, care are un
capăt principial
- iar raportat la aceasta se pot formula cereri a căror rezolvare depinde de soluţia din cererea
principal [cererile accesorii]
cereri accesorii = sunt acelea care depind de cererile principale
cereri aditionale = cererile prin care o parte modifica pretentiile sale anterioare
- sau cereri ce au legătură cu cererea principală şi care ar putea avea şi o existenţă de sine
stătătoare, dar fiind formulate într-un proces început se numesc incidentale
cereri incidentale = sunt acelea care au o existenţă de sine stătătoare, însă sunt formulate într-un
proces deja început.
Clasificarea prezintă interes practic sub următoarele aspecte:
- din punctul de vedere al competenţei cererile, accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei
competente să judece cererea principală;
- sunt cereri care pot fi formulate numai pe cale principală ori numai pe cale accesorie;
- există cereri accesorii şi incidentale care trebuie soluţionate din oficiu de către instanţa investită
cu cererea principală;
- terţul care formulează o cerere incidentală dobândeşte calitatea de parte iar hotărârea pronunţată
îi va fi opozabilă;
- hotărâreacare se refera la cereri accesorii sau incidentale este supusa acelorasi cai de atac si
termene prevazute pentru actiunea principala, chiar daca, in situatia in care ar fi exercitate separat, ar fi
supuse altor cai de atac sau termene.

în funcţie de scopul material, acţiunile (cererile de chemare în judecată) sunt:

acţiuni (cereri) în realizarea dreptului = sunt acelea prin care reclamantul, ce se pretinde, titularul unui
drept subiectiv, solicită instanţei să-l oblige pe pârât la respectarea dreptului, iar dacă acest lucru nu mai
este posibil, la despăgubiri, pentru prejudiciul suferit. Ele reprezintă regula, hotărârea care se pronunţă
putând să fie executată silit, dacă debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia. [ex actiunea prin care se
solicita predarea unei sume de bani]
acţiuni (cereri) în constatare = sunt acelea prin care reclamantul solicită instanţei să constate numai
existenţa unui drept al său sau inexistenţa unui drept al pârâtului.[ex. Constatarea calitatii de constructor
de buna-credinta; constatarea existentei consimtamantului paratului..]
acţiuni (cereri) în constituire de drepturi = acele actiuni prin care reclamantul solicita aplicarea legii
la anumite fapte si date pec ale le invoca, pentru a deduce consecintele ce se impugn, in vederea crearii
unor situatii juridice noi. [ex. Cererea de desfacere (divort) sau de desfiintare a casatoriei (nulitate,
anulare); punerea sub interdictie..]
 CERERI IN JUSTITIE
AUTOR OBIECT EFECT EXEMPLE
CERERE RECLAMANTUL Pretentiile
Declanseaza 1. stabilirea
PRINCIPALA principale si
procesul civil paternitatii =
accesorii pretentia principala
2. stabilirea pensiei
de intretinere =
pretentia accesorie
CERERE RECLAMANTUL Cerere prin care o Largeste 1. solicitarea chiriei
ADITIONALA [INITIAL SAU parte modifica [reduce] restante = cerere
RECONVENTIONAL] pretentiile sale cadrul initiala
anterioare processual 2. solicitarea
initial in plan despagubirilor pentru
obiectiv stricaciunile aduse
imobilului = cererea
aditionala
CERERE PARATUL Valorificarea unor Largeste Cererea
INCIDENTALA drepturi proprii cadrul reconventionala
TERTE PERSOANE ale paratului sau processual in Interventia voluntara
tertilor/sprijinirea plan obiectiv si fortata a tertilor
pozitiei unei parti si subiectiv
initiale in scop
preventive, etc.

PARTICIPANTII LA PROCESUL CIVIL

La activitatea de judecată şi de executare civilă participă:
1. Instanţa de judecata[prima instanta, instanta de apel, instanta de recurs]
2. părţile
3. procurorul, in conditiile legii
4. organul de executare
5. alte persoane sau organe.

Partile in procesul civil in functie de etapa procesuala / faza procesuala

In prima instanta - reclamant si parat
- in situatia in care paratul formuleaza cerere
reconventionala acesta devine parat-
reclamant, iar reclamantul din cererea
initiala devine reclamant-parat
In apel Apelant si intimat
In recurs Recurent si intimat
In contestatia in anulare Contestator si intimat
In revizuire Revizuient si intimat
In vaza executarii silite Creditor si debitor
 38. COMPUNEREA SI CONSTITUIREA INSTANTEI
COMPUNEREA: alcătuirea instanţei de judecată cu numărul de judecători prevăzut de lege.
Prin urmare completul de judecata este format din:
- In prima instanta [judecatore, tribunal, curti de apel] un judecator, cu exceptia cererilor
privind conflictele de munca si de asigurari sociale, care se constituie dintr-un judecator si 2
asistenti judiciari.
- In apel – 2 judecatori
- In recurs – 3 judecatori, cu exceptia anumitor recursuricare se judeca de ICCJ in complet
format din 5 judecatori
- recursului în interesul legii - un complet de 25 judecători
-
CONSTITUIREA :prin constituirea instanței se înțelege alcătuirea ei cu toate persoanele și organele
prevăzute de lege, adică, pe lângă judecători, cu:
- Grefierulpersonal auxiliar al instantei, are numeroase atributii legate de desfasurarea procesului;
- magistrat-asistent - laICCJ, participa cu vot consultativ la deliberari si redacteaza hotarari;
- procurorul(Ministerul Public)- poate porni orice actiune civila, ori de cate ori este necesar
pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub
interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege;
- asistenţi judiciari: în conflictele de muncă şi asigurări sociale

incidente procedural cu privire la constituirea si compunerea instantei

1. gresita compunerea a completului de judecata:
- printr-un numar mai mare sau mai mic de judecatori
- se poate invoca – pe calea unei exceptii de procedura si avand un character absolut- in orice faza
a procesului civil, de oricare dintre parti sau chiar de instanta, din oficiu
2. gresita constituire a instantei
- instanta nu a fost alcatuita cu toate organelle si persoanele prevazute de lege [grefier, judecator..]
- se invoca pe calea unei exceptii de procedura propriu-zisa, absoluta

3. Incompatibilitatea [nu stiu daca o cere la examen doar asa de stiut ce inseamna]
Incompatibilitatea constă în împrejurarea în care un judecător este oprit să participe la judecarea unei
cauze, pricini în cazurile expres prevăzute de lege
Abținerea și recuzarea sunt mijloace tehnice, procesuale prin care se invocă incompatibilitatea.
Cazurile de incompatibilitate sunt următoarele:
- Judecătorul care a pronunțat o încheire interlocutoriue sau o hotărâre prin care s-a
soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau
revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare;
- Nu poate lua parte la udecatp cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat,
asistent judiciar, magistrate-asistent sau mediator în aceeași cauză;
- Când judecătorul și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în caza pe care a fost
desemnat să o judece;
- Când există împrejurări care fac justificată temerea că judecptorul, soțul său, ascendenții ori
descendenții lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legptură cu pricina;
- Când este rudă, soț afin până la gradul al IV lea inclusive cu avocatul ori reprezentantul unei
părți sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soțului unei dintre persoane;
- Când soțul sau fostul său soț este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusive cu vreuna
dintre părți;
- Dacă el, soțul sau rudele lor de până la gradul al IV lea inclusiv ori afini lor, sunt părți într-un
process care se judecă la instanța la care una dintre părți este judecător;
- Dacă este tutore sau curator al uneia dintre părți;
- Daca el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au prmit daruri ori promisiuni de daruri ri alte
avantaje de la una dintre părți etc.

39. ABTINEREA SI RECUZAREA = MIJLOACE DE INVOCARE A INCOMPATIBILITATII

Indiferent de motivul de incompatibilitate acesta se invoca:
- De judecator prin intermediul declaratiei de abtinere
- De partea interesata prin intermediul cererii de recuzare

ABTINEREA = obligatia judecatorului care cunoscand ca se afla intr-unul din cazurile de

incompatibilitate, prevazute de lege, se abtine de la judecata unei anumite pricini.
- Declaratia de abtinere se face in scris, de indatace judecatorul a cunoscut existent cazului de
incompatibilitate, sau verbal, in sedinta, fiind consemnata in incheiere.
RECUZAREA = posibilitatea conferita partilor de a solicita indepartarea de la solutionarea unei cauze
civile, a judecatorului aflat intr-o situatie de incompatibilitate.
- Nu se pot recuza toti judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia, ci numai judecatorii
care fac parte din completul de judecata caruia pricina i-a fost repartizata pentru solutionare.
- Cererea de recuzare se face verbal, in sedinta sau in scris, pentru fiecare judecator in parte.
Judecatorul impotriva caruia este formulata o cerere de recuzare poate declara ca se abtine, iar
declaratia de abtinere se va solutiona cu prioritate; pana la solutionarea declaratiei de abtinere nu se va
face niciun act de procedura in cauza.
Competentade a rezolva abtinerea sau recuzarea revine altui complet al instantei respective, in
compunerea caruia nu poate intra judecatorul recuzat sau care a declarant ca se abtine; cand, din pricina
abtinerii sau a recuzarii, nu se poate alcatui completul de judecata [nr mic de judecatori] cererea se
judeca de instanta ierarhic superioara.
Procedura: Instanta in fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzarehotaraste de
indata, in camera de consiliu, fara prezenta partilor [judecatorul si partile vor fi ascultati numai daca
apreciaza ca este necesar]
Solutionarea abtinerii sau a recuzarii se face printr-o incheiere care se pronunta in sedinta publica:
a. Daca abtinerea sau recuzarea a fost admisa:
- Judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii;
- Incheierea va arata in ce masura actele indeplinite de judecator urmeaza sa fie pastrate;
- Instanta superioara investita cu judecarea abtinerii sau recuzarii va dispune, in caz de admitere a
cererii, trimiterea pricinii la o alta instanta de acelasi grad din circumscriptia sa;
b. Daca cererea este respinsa, judecata continua in acelasi complet sau pricina se inapoiaza
instantei inferioare, dupa caz.
ASEMANARI DEOSEBIRI
1. Cazurile de abtinere si 1. In timp ce recuzarea este propusa de parti, abtinerea provine
cele de recuzare sunt identice chiar de la cel aflat in vreunul din cazurile prevazute de lege.
2. Procedura de [judecatorul incompatibil]
solutionare a celor doua 2. Caracterul normelor care reglementeaza cele doua institutii este
incidente procedural de natura diferita:
estepartial comuna. Mai - Abtinerea este reglementata de norme imperative [judec.
exact, in fata completului obligat sa se abtina]
care solutioneaza cererea de - Recuzarea este reglementata de norme de ordine privata
recuzare/abtinere, procedura [partea interesata avand facultatea de a-l recuza pe judecator sau de a
este aceeasi, insa starea accepta sa fie judecata de catre acesta, exprimandu-si astfel increderea
pricinii pana la solutionarea in impartialitatea sa]
indidentului difera [vezi 3. Pana la solutionarea declaratiei de abtinere cauza este
deosebiri pct.3 ] suspendata de drept, in timp ce formularea unei cereri de recuzarenu
determina suspendarea cauzei, ci doar amanarea solutiei pana ce
completul investit cu cererea de recuzare se pronunta asupra acesteia.

PARTICIPAREA TERTILOR IN POCESUL CIVIL – FORMELE DE PARTICIPARE

 1. Interventia voluntara
- Principala
- Accesorie
2. Interventia fortata
- Chemarea in judecata a altei persoane
- Chemarea in garantie
- Aratarea titularului dreptului
- Introducerea fortata in cazua, din oficiu, a altor persoane

40. INTERVENTIA VOLUNTARA

Notiune: acea forma de participare a tertelor persoane la judecata ce consta in introducerea unui tert,
din propria sa initiativa, intr-un proces aflat in curs de judecata, pentru a-si apara un drept propriu
[intervntia voluntara principala, numita si interventie in interes propriu] sau pentru a apara dreptul
unei parti din acel proces [interventie voluntara accesorie]
Oricine are interes poate interveni intr-un proces ce se judeca intre parti originare, iar aceasta interventie
poate fi principala sau accesorie.
1. Interventie voluntara principal, in nume propriu: ex pretinde că bunul ce formează obiectul
litigiului este proprietatea sa)
2. Interventie voluntara accesorie: ex. terţul vânzător cere să fie introdus în proces pentru a-l
apăra pe pârâtul care a cumpărat bunul de la el, iar apoi a fost chemat în judecată de reclamant care
revendică acel bun.
Intervenţia principală(în interes propriu), se face sub forma unei cereri de chemare in judecata si se
timbreaza la fel ca ea, fiind indreptata impotriva ambelor parti din proces. Fiind o cerere de chemare in
judecata, interventia principala se poate face numai in fata primei instante, inainte de inchiderea
dezbaterilor care preced hotararea finala a procesului. Totusi, cu invoirea parilor, ea se poate face si in
instanta de apel.
Intervenţia accesorie(în interesul uneia dinte părţi) va fi facuta in scris si va cuprinde elementele unei
cereri obisnuite. Fiind o simpla aparare, se poate face in tot cursul judecatii, nu numai in fata primei
instante ori a instantei de apel , ci chiar si in caile extraordinare de atac.
Competenta de a se pronunta asupra acestor cereri incidentale, apartine instantei sesizata cu cererea
principala.
Solutii:
Dacă intervenţia este admisă în principiu, ea va fi comunicată părţilor pentru a-şi pregăti apărarea.
Terţul devine parte în proces, va lua procedura în starea în care se află în momentul admiterii cererii
sale, însă va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenţie, sau cel mai târziu până la
primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenţie, iar pentru viitor toate actele de
procedură se vor îndeplini şi faţă de el.
încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile,
care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea
de atac este numai apelul dacă încheierea a fost dată în primă instanţă, respectiv numai recursul la
instanţa ierarhic superioară în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel.
În ambele cazuri, terţul trebuie să justifice un interes propriu pentru care înţelege să intervină în acel
proces.
 41. CE DEOSEBIRI EXISTA INTRE INTERVENTIA PRINCIPALA SI INTEVENTIA
ACCESORIE ?

INTERVENTIA VOLUNTARA PRINCIPALA INTERVENTIA VOLUNTARA ACCESORIE

Intervenţia voluntară principală este, de fapt, o
cerere de chemare în judecată îndreptată
împotriva părţilor iniţiale, deci atât a
reclamantului, cât şi a pârâtului.
Cererea de intervenţie voluntară principală trebuie
să cuprindă aceleaşi elemente pe care trebuie să le
cuprinsă orice cerere de chemare în judecată.
Se poate face numai in fata primei instante,
inainte de inchiderea dezbaterilor
Cererea de intervenţie voluntară principală se
judecă o dată cu cererea principală, însă, instanţa
poate dispune disjungerea dacă această cerere
ar întârzia soluţionarea
Tertul tinde sa câstige, pentru el, obiectul
procesului în aceasta forma de interventie.
În cazul acestei intervenţii, terţul nu invocă o
pretenţie proprie şi nu urmăreşte obţinerea
unei hotărâri prin care părţile iniţiale să fie
condamnate faţă de el.
Cererea de intervenţie voluntară este suficient să
fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei,
numele, adresa sau reşedinţa părţilor, ori, după caz,
denumirea şi sediul lor şi ale reprezentanţilor,
obiectul şi semnătura.
Se poate face in tot cursul judecatiichiar si in
caile extraordinare de atac.
Cererea de intervenţie voluntară accesorie, fiind o
simplă apărare în favoarea uneia dintre părţile
aflate deja în proces, se judecă întotdeauna
împreună cu cererea introductivă de instanţă
Tertul este subordonat partii în favoarea caruia a
intervenit.

INTERVENTIA FORTATA = cererea de introducere a terţului în proces provine de La reclamant sau

pârât ori de la instanţă.

Deosebirile dintre interventia principală și intervenția forțată

Intervenția principală reprezintă cererea unui terț prin care solicită instanței introducerea într-un proces
pornit de alte persoane, pentru a își apăra un drept propriu.
Intervenția principală se face sub formă cererii de chemare în judecată și se timbrează la fel ca
ea, fiind îndreptată împotriva ambelor părți din proces.
Fiind o chemare în judecată, intervenția principal se poate face numai în fața primei instanțe,
înainte de încheierea dezbaterilor care preced hotărârea finală procesului. Cu învoirea părților, ea se
poate face și instanța de apel.
Intervenția forțată – constă în cererea de introducere a terțului în process provine de la reclamant
sau pârât ori de la instanță. Codul reglementează intervenția forțată sub 4 forme:
a) Chemarea în judecată a altei persoane;
b) Chemarea în garanție;
c) Arătarea titularului;
d) Introducerea forțată din oficiu a altor persoane.
 42. CHEMAREA IN GARANTIE
Notiune: această formă permite părţii din proces să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia
ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar pierde procesul, cu o cerere în garanţie sau în despăgubiri.
Cererea de chemare în garanţie este admisibilă în cazul drepturilor garantate lega! (de ex., în materie de
vânzare, schimb, mandat, partaj succesoral) sau convenţional, precum şi ori de câte ori partea care ar
pierde procesul s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.
Forma: se face sub forma cererii de chemare în judecată:
- de către pârât în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării sau, dacă întâmpinarea nu
este obligatorie, cel mai târziu până la terminarea cercetării în faţa primei instanţe, iar de către
- reclamant sau intervenientul principal până la terminarea cercetării procesului înaintea primei
instanţe.
Competenta: Instanţa competentă, fiind vorba de o cerere incidentală, este cea sesizată cu cererea
principală.
Chematul în garanţie devine parte în proces cu o poziţie independentă şi va putea la rândul său, în
termenul stabilit pentru depunerea întâmpinării, să cheme în garanţie o altă persoană, şirul chemărilor
în garanţie fiind limitat la două.
Cererea de chemare în garanţie se judecă o dată cu cererea principală, dar dacă soluţia acesteia
din urmă este întârziată din cauza cererii de chemare în garanţie, instanţa poate dispune disjungerea,
judecarea lor separată.

43. ARATAREA TITULARULUI DREPTULUI

Această formă de intervenţie forţată poate fi făcută numai de către pârât şi numai în cazul cererilor
prin care se urmăreşte valorificarea unui drept real, în măsura în care între pârât şi terţul arătat ca
titular al dreptului real există un raport juridic cu privire la lucrul de formează obiectul cererii.
• Această formă de intervenţie forţată se întâlneşte în cazul în care între pârât şi cel arătat de pârât
s-a încheiat un contract de locaţiune, un contract de depozit etc.
• Cererea poate fi făcută de pârât o dată cu întâmpinarea sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel
mai târziu la prima zi de înfăţişare.
• Cererea va fi comunicată persoanei indicată ca titular al dreptului real împreună cu copiile de pe
cererea de chemare în judecată şi înscrisurile depuse la dosar. Această cererea va fi admisă şi
reclamantului întrucât scoaterea din proces a pârâtului nu se poate face decât cu încuviinţarea acestuia.
• Dacă terţul se înfăţişează şi recunoaşte susţinerile pârâtului, iar reclamantul este de acord, el va
lua locul pârâtului, care va fi scos din proces.
 44. INTRODUCEREA FORTATA IN CAUZA, DIN OFICIU, A ALTOR PERSOANE
Notiune: singura forma de interventie care se dispune din initiative instantei de judecata.
în materie contencioasă, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a
altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul
apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se
pronunţa în fond. Această hotărâre este supusă numai apelului.
Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului în faţa
primei instanţe. Dacă necesitatea introducerii în cauză a altor persoane se constată doar cu ocazia
deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor.
Cel introdus în cauză va fi citat, odată cu citaţia comunicându-i-se, în copie, încheierea de încuviinţare,
cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum şi înscrisurile anexate acestora. Prin citaţie i se va
comunica şi termenul până la care ar putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare
de care înţelege să se folosească.
Terţul ia procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces, dar instanţa, la cererea
lui, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele de procedură
ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de acesta.

Art. 78 Condiţii. Termen

(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va
dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.
(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în
discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită
introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără
participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.
(3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea
primei instanţe.
(4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării,
instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor.
(5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile alin. (2) este supusă numai apelului.

Art. 79 Procedura de judecată

(1) Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citaţia comunicându-i-se, în copie, şi încheierea prevăzută
la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum şi înscrisurile anexate
acestora. Prin citaţie i se va comunica şi termenul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi
celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească; termenul nu va putea fi mai lung decât
termenul de judecată acordat în cauză.
(2) El va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces. Instanţa, la cererea
celui introdus în proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe.
Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de acesta.
 45. REPREZENTAREA PARTILOR IN JUDECATA
Notiune: desemneaza situatia in care o persoana, numita reprezentant, indeplineste acte de procedura
in numele si in interesul altei persoane, care este parte in process, numita reprezentat
Regula: pe întreg parcursul procesului civil, în primă instanţă şi în apel, legea română îngăduie părţilor
să-şi conducă personal procesul, indiferent de etapa în care el se găseşte sau de gradul instanţei care este
competentă să judece, deoarece părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin
reprezentat.
Exceptia: in cazul recursului persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, subsancţiunea
nulităţii, numai de către un avocat, iar în cazul persoanelor juridice de către un consilier juridic sau un
avocat.
- In cazul persoanelor fizice, legea instituie totuşi o excepţie, în sensul că cererile şi concluziile
pot fi formulate/susţinute în recurs personal de parte sau de mandatarul soţ sau rudă până la
gradul doi inclusiv, dacă sunt licenţiaţi în drept.
Reprezentarea poate fi legală,convenţională sau judiciară.
REPREZENTAREA LEGALA: in cazul persoanei fizice lipsita de capacitate de exercitiu vor sta în
judecată prin reprezentant legal.
- Minorul sub 14 ani si
- Persoana pusa sub interdictie judecatoreasca [prin hotarare definitiva]
Părţile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care
legea impune prezenţa lor personală în faţa instanţei.
REPREZENTAREA CONVENTIONALA: părţile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales,
în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care legea impune prezenţa lor personală în faţa instanţei (de
ex., art. 920, în materia divorţului).
Reprezentarea persoanei fizice:
1. reprezentarea printr-un mandatar neavocat, dar el nu poate pune concluzii în faţa instanţei
asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării
procesului, cât şi în etapa dezbaterilor. Sunt exceptaţi de la această regulă licenţiaţii în drept
când sunt mandatari în cauzele soţului sau rudelor până la gradul 2 inclusiv, care pot pune
concluzii în faţa oricăror instanţe.
mandatarul neavocatîşi justifică calitatea de reprezentant prin împuternicire dovedită prin înscris
autentic ori prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi consemnată în încheierea de şedinţă, cu
arătarea limitelor şi a duratei reprezentării.
2. Reprezentarea prin avocat: avocatul îşi justifică calitatea de reprezentant printr-o împuternicire
avocaţială. [Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui
avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a
profesiei.]
Reprezentarea persoanei juridice: pot fi reprezentate conventional in fata instantelor judecatoresti
numai prin consilier juridic sau avocat .
- La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului,
persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de
către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii.
Cand instanta constata lipsa dovezii calitatii de reprezentant a celui care a actionat in numele partii , va
da un termen scurt pentru acoperirea lipsuriilor si , daca acestea nu se acopera , cererea va fi anulata.
Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima
oară în calea de atac.
REPREZENTAREA JUDICIARA
Intervine in doua situatii:
1. Atunci cand legea prevede in mod expres obligatia instantei de a numi un curator special
[ex daca peroana fizica lipsita de capacitate de exercitiu nu are reprezentant legal]
2. Cand circumstantele cauzei o impun pentru asigurarea dreptului la un process echitabil
Este o masura complementara celor cuprinse in asistenta judiciara, judecatorul poate numi pentru oricare
parte din process un reprezentant cand este nevoie, in conditiile legii:
(4) Când legea prevede sau când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un
proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiţiile art.
58 alin. (3), arătând în încheiere limitele şi durata reprezentării.
58. (3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume
desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate
drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.

46. ASISTENTA JUDICIARA

= cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui
proces civil, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă
judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.

Asistenţa judiciară cuprinde:

a) acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de lege;
b) apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat desemnat de barou;
c) orice alte modalităţi prevăzute de lege.
Asistenţa judiciară poate fi acordată oricând în cursul procesului, în tot sau numai în parte.

Ajutorul public judiciar = reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop
asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului legal la actul de justiţie, pentru
realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a
hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.

Ajutorul public judiciar se acordă în cauze civile, administrative, de muncă și asigurări sociale, precum
și în alte cauze, cu excepția celor penale, fie ca este vorba de susținerea procesului, fie de obținerea unei
cosultări juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, dacă persoana se află în
anume situații prevăzute de lege.

Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme:

a) Plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și după caz a apărării, printr-
un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiție sau
pentru prevenirea unui litigiu;
b) Plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cazul procesului potrivit legii, celui ce
solicit ajutorul public judiciar;
c) Plata onorariului executorului judecătoresc;
d) Scutiri, reduceri, eșalonări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusive a celor
datorate în faza executării silite:
 47. MODALITATILE DE PARTICIPARE A PROCURORULUI IN PROCESUL CIVIL

Participarea ,,MinisteruluiPublic” la procesul civil se poate realiza prin pornirea procesului civil,
punerea de concluzii (participarea la judecată), exercitarea căilor de atac și cererea de punere în
executare a titlurilor executorii
Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, care funcţionează pe
lângă fiecare instanţă judecătorească, dar sunt independente faţă de acestea.

1. pornirea pocesului civil:

- procurorul poate porni orice acţiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi
intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în
alte cazuri expres prevăzute de lege.
- este obligatorie introducerea in cauza a titularului dreptului dedus judecatii, acesta îşi va putea
manifesta dreptul de dispoziţieprin renunţarea la judecată sau la drept ori prin încheierea unei tranzacţii
- iar daca procurorul ar retrage cererea acesta ar putea solicita continuarea judecatii

2. participarea la judecata procesului civil si punerea de concluzii

- a doua modalitate are în vedere participarea sa la procesul pornit de titularul dreptului sau de altă
persoană care are calitate procesuală activă, situaţie în care pune concluzii, îşi exprimă opinia în
legătură cu soiuţia ce ar trebui pronunţată de judecător. Deci, se comportă ca o parte, dar vorbeşte
după reclamant şl pârât, cu excepţia situaţiei în care a pornit procesul, când va vorbi primul, apoi
titularul dreptului şi la sfârşit pârâtul.
- spre deosebire de prima formă, procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, în oricare
fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi
intereselor cetăţenilor.
- în cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziilor sunt obligatorii, sub
sancţiuneanulităţii hotărârii.
In momentul actual legea prevede, de exemplu, obligativitatea concluziilor procurorului la soluţionarea
următoarelor categorii de procese şi cereri: punerea sub interdicţie şi ridicarea interdicţiei; declararea
judecătorească a morţii, precum şi anularea hotărârii de declarare a morţii; cererea de decădere din
drepturile părinteşti.
Ca şi în cazul părţilor, judecătorul nu este legat de opinia „ministerului public şi fie că o primeşte, fie că
o respinge, trebuie să o facă motivate.

3. exercitarea de catre procuror a cailor de atac

- o poate face ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor,
ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, chiar daca nu a pornit actiunea civila
- atunci cand a participat la judecata, indiferent daca participarea sa era sau nu obligatorie potrivit legii.

4. punerea in executare a hotararilor judecatoresti si a celorlalte titluri executorii emise in

favoarea minorilor, a persoanelor puse sub interdictie si a disparutilor.
- procurorul poate sa ceara punerea in executare a oricaror titluri executorii emise in vafoarea minorilor,
ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor.
 COMPETENTA

Competenţa este definită ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti sau unui alt
organ cu activitate jurisdicţională de a judeca anumite litigii2. Prin urmare, atunci când vorbim despre
competenţă avem în vedere noţiunea de instanţă ca organ de jurisdicţie, iar nu cea de judecător din
cadrul unei anumite instanţe.

COMPETENTA MATERIALA
instanţele judecătoreşti din România sunt: judecătoriile, tribunalele, curţile de apel şi înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
Competenţa materială presupune o delimitare pe linie ierarhică, între instanţe de grad diferit.
Competenta materiala este de doua feluri si anumefunctionala, atunci cand se stabileste felul
atributiilor jurisdictionale si procesualaatunci cand se stabileste dupa obiect, valoare sau natura
litigiului.

I. Competenţa materială a judecătoriei.

- cererile date de Noul cod civil în competenţa instanţelor de tutelă şi familie;
- cererile privind registrele de stare civilă;
- cererile privind administrarea clădirilor cu proprietari exclusivi (inclusiv cererile privind raporturile
juridice dintre asociaţiile de proprietari şi alte persoane fizice şi juridice);
- cereri de evacuare, strămutare de hotare şi grăniţuire;
- cereri posesorii;
- cereri neevaluabile în bani privind obligaţia de a face, indiferent de izvorul lor (contractual sau
extracontractual);
- cereri de împărţeală judiciară (indiferent de valoare);
- orice alte cereri evaluabile în bani a căror valoare este de până la 200.000 lei inclusiv;
- în primă şi ultimă instanţă, cererile privind creanţe de până la 2.000 lei inclusiv;
- căile de atac împotriva hotărârile date de organe administrative cu atribuţii jurisdicţionale;
- orice alte cereri date în competenţa lor prin lege în mod special.

II. Competenţa materială a tribunalului.

- în primă instanţă în orice materii care nu sunt date în competenţa altor instanţe de judecată;
- apelurile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă;
- recursurile anume prevăzute de lege;
- orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

III. Competenţa materială a curţilor de apel

- în primă instanţă cauzele de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale;
- apelurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale;
- recursurile anume prevăzute de lege;
- orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

IV. Competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

- recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
- recursurile în interesul legii;
- cererile pentru dezlegarea unor probleme de drept (hotărâri prealabile);
- orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

48. CE STABILESTE COMPETENTA MATERIALA FUNCTIONALA?

Competenta materiala functionala este aceea care determina si precizeaza functia si rolul atribuite
fiecareia dintre categoriile instantelor judecatoresti.
Competenta materiala functionala este aceea care determina si precizeaza functia si rolul atribuite
fiecareia dintre categoriile instantelor judecatoresti. Competenta materiala este si procesuala, deoarece
determina categoria de pricini ce pot fi rezolvate in concret, de o anumita categorie de instante
judecatoresti.

49. CE FACTORI SUNT AVUTI IN VEDERE IN STABILIREA COMPETENTEI

MATERIALE ?

= în stabilirea competenţei materiale sunt avuţi în vedere mai mulţi factori, între care natura raportului
dedus judecăţii, obiectul cererii de chemare în judecată şi valoarea cauzei.

Natura raportului dedus judecăţii poatesă ducă singură la stabilirea competenţei materiale sau
împreună şi cu alte criterii. Să ilustrăm prin câteva exemple:
- tribunalele judecă în primă instanţă cererile evaluabile în bani în valoare mai mare de 200.000
lei, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, deci se are în vedere criteriul
valorii [judecatoriile sub 200.000lei];

Obiectul cererii de chemare în judecatăeste şi el folosit de legiuitorul român ca factor pentru

stabilirea competenţei materiale. Astfel, datorită sensibilităţii sau complexităţii problemelor, au fost date
în competenţa tribunalelor, unde funcţionează judecători cu mai multă experienţă, cererile care au ca
obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare ori recunoaşterea sau încuviinţarea silită a
hotărârilor şi a altor titluri executorii.

Valoarea obiectului litigiului se stabileste de catre reclamant, care trebuie sa arate in cererea de
chemare in judecata obiectul cererii si valoarea sa, in functie de care se va determina instanta
competentA.

COMPETENTA TERITORIALA
Competenţa teritorială presupune o delimitare pe linie orizontală, între instanţele judecătoreşti de acelaşi
grad. Practic deci, trebuie stabilit care judecătorie sau care tribunal ori care curte de apel este
competentă să soluţioneze o cauză civilă. Problema nu se pune în cazul înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, care este unică şi are sediul în capitala ţării, municipiul Bucureşti.
în stabilirea competenţei teritoriale legea a luat în considerare un complex de factori la care ne vom
referi pe scurt.
Un prim factor îl constituie domiciliul (sediul) pârâtului, pe considerentul că până la soluţionarea
procesului pârâtul beneficiază, în acţiunile personale, de prezumţia că nu datorează nimic, iar în cazul
acţiunilor reale (cu excepţia celor imobiliare) de prezumţia că aparenţele sunt conforme cu realitatea,
până la proba contrarie. Din moment ce reclamantul este cel care trebuie să se deplaseze la domiciliul
(sediul) pârâtului, se apreciază că în acest fel se evită şi introducerea unor cereri numai în scop de
şicană.

50. COMPETENTA FACULTATIVA

Ca o noutate IN NCPC EXISTA şi două cazuri de competenţă facultativă:

- dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară
activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia căreia se
află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea;
- în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa
competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad
aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei
circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi
grefierilor.
în acest fel se poate evita introducerea unor cereri de recuzare sau chiar de strămutare.
 51. EXCEPTIA DE NECOMPETENTA

Competenţa instanţei sesizate de către reclamant poate fi contestată şi mijlocul procedural prin care se
poate invoca acest lucru este excepţia de necompetenţă.
Ea se invoca în mod diferit, după cum necompetenţă este de ordine publică sau de ordine privată.
necompetenţă este de ordine publică:
1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor
judecătoreşti;
2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;
3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei instanţe de
acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
- în toate celelalte cazuri, necompetenţă este de ordine privată.

Necompetenţă generalăa instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în
orice stare a pricinii.
Necompetenţă materială şi teritorialăde ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către
judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Necompetenţă de ordine privată poate fi invocată, numai de către pârât prin întâmpinare sau, dacă
întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal
citate în faţa primei instanţe.

La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este
obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material
şi teritorial să judece pricina, consemnând în încheierea de şedinţă temeiurile de drept pentru care
constată competenţa instanţei sesizate. Această încheiere are caracter interlocutoriu. în mod excepţional,
în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul
va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

Când în faţa instanţei se pune în discuţie competenţa acesteia, dinoficiu sau la cererea părţilor, ea este
obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă şi, dacă este cazul, un alt organ cu activitate
jurisdic- ţională competent.
Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. încheierea poate fi atacată numai
odată cu hotărârea pronunţată în cauză.
Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind
trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională
competent.

Dacă însă instanţa se declară necompetentă şi respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de
competenţa unui organ fără activitate jurisdicţională sau ca nefiind de competenţa instanţelor române,
hotărârea este supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară.

Hotărârea de declinare a competenţei produce efectul de dezîn vesti re a instanţei care a fost sesizată şi
de învestire a instanţei care a fost considerată competentă şi căreia i se trimite dosarul.
Hotărârea nu este însă obligatorie pentru această instanţă, ea poate să-şi verifice competenţa şi se poate
declara la rândul ei necompetentă.
în cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în faţa instanţei necompetente rămân câştigate
judecăţii şi instanţa competentă cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive
temeinice.
 52. CONFLICTELE DE COMPETENTA

Conflictul de competență reprezintă acea situaţie în care două sau mai multe instanţe se declară
deopotrivă competente sau necompetente să soluţioneze o cauză civilă concretă.

Conflictul de competență pozitiv - atunci când două sau mai multe instanţe se consideră, concomitent
sau succesiv, competente să judece aceeaşi pricină. Scopul rezolvării acestuia constituie evitarea
pronunțării unor hotărâri contradictorii.
Conflictul de competență negativ - atunci când două sau mai multe instanţe se declară necompetente
să soluţioneze aceeaşi pricină. El trebuie soluționat pentru că interesul reclamantului de a obține o
hotărâre trebuie satisfăcut.

Rezolvarea conflictelor de competenţă, pozitive sau negative, se va face de instanţa superioară şi

comună instanţelor aflate în conflict, după cum urmează:
- tribunalul, dacă conflictul este între două judecătorii din circumscripţia sa;
- curtea de apel, dacă conflictul este între două judecătorii ce nu ţin de acelaşi tribunal, între o
judecătorie şi un tribuna! sau între două tribunale;
- înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul în care cele două instanţe în conflict nu se găsesc în
circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, ori între două curţi de apel.
Nu se poate crea conflict de competenţă cu î. C. C. J. Hotărârea de declinare a competenţei sau de
stabilire a competenţei pronunţată de această instanţă este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

Instanţa în faţa căreia s-a ivit conflictul de competenţă va suspenda din oficiu judecata şi va
înainta dosarul instanţei competente să rezolve conflictul. Soluţionarea conflictului se face în
camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără publicitate. Hotărârea estedefinitivA.

53. LITISPENDENTA – CE ESTE SI CINE O POATE INVOCA

Definiție - situaţie procesuală în care două sau mai multe instanţe de fond, deopotrivă competente, sunt
sesizate cu aceeaşi cauză civilă.

Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză acelați obiect și de aceeași parte înaintea
mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte.
Dacă unl dintre procese a ajuns deja la instanța de recurs, iar celălalt se află înaintea instanțelor de fond,
acetea dinn urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului.

Excepția de litispendență poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice stare a
procesului în fața instanțelor de fond (în primă instanță și instanța de apel):
- Dacă instanțele sunt de același grad, excepția se invocă înaintea instanței sesizate ulterior, iar
dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanțe investite. Încheierea poate fi
atacată numai odacă cu fondul.
- Dacă instanțele sunt de grad diferit, exceția se invocă înaintea instanței de grad inferior și în caz
de admitere dosarul va fi trimis de îndată instanței mai înaltă în grad. Încheierea de rezolvare a excepției
poate fi atacată numai odată cu fondul.
 54. CONEXITATEA

Definiție - Pentru asigurarea unei bune judecăți, în primă instanță este posibilă conexarea mai multor
procese în care sunt aceleași părți și al cărui obiect și cauză au între ele o strânsă legătură.

Spre deosebire de litispendență, în cazul conexității este vorba de cereri diferite în care punctul comun
se poate referi cel mult la părți, între obiect și cauză trebuind să existed oar o strânsă legătură.

Conexare se face la instanța mai întâi sesizată, afară de cazul în care ambele părți solicit trimiterea
dosarului la una din celelalte instanțe. Dacă un process este în competență absoluta a unei instanțe,
conexarea se va putea face numai la acea instanță.
În orice stare a judecății, dacă instanța apreciază că numai unul din procese este în stare de judecată,
poate dispune disjungerea, dar instanța devenită competentă prin conexare își va păstra competența și
după disjungere.

Excepția conexității poate fi invocată de părți sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de
judecată inaintea instanței ulterior sesizate care, prin încheiere, se va pronunța asupra excepției.
Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.

55. STRAMUTAREA

Această instituţie, permite trecerea procesului de la instanţa competentă La o altă instanţă de acelaşi
grad, pentru următoarele motive:
a) pentru bănuiala legitimă, adică ori de câte ori se presupune că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi
ştirbită datorită circumstanţelor procesului, calităţii pârâţilor ori unor relaţii conflictuale locale;
b) pentru siguranţa publică, adică atunci când există împrejurări excepţionalecare presupun că judecata
procesului la instanţa competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.

Strămutarea se poate cere în orice fază a procesului; cererea pe motiv de bănuială legitimă o poate
cere face partea interesată, iar cea pentru siguranță publică o poate face numai procurorul general
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Soluționarea cererii se face de urgența în camera de consiliu, fără publicitate, dar cu citarea părților.
Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă..
Instanța de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoștiințată imediat despre admiterea sau respingerea
cererii de stămutare.
Pricina se trimite spre judecare unei alte instante de acelasi grad cu cea de la care s-a dispus stramutarea
Hotărârea de strămutare va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare
urmează să fie păstrate.
In cazul în care instanţa de la care s-a depus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului,
hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.

Prorogarea = intervine în cazul în care o instanţă, competentă să soluţioneze cererea cu care a fost
învestită de către reclamant, devine competentă, în temeiul legii, a unei hotărâri judecătoreşti
pronunţată de o instanţă superioară sau a unei convenţii a părţilor, să rezolve şi cereri care, în
mod obişnuit, nu intră în competenţa sa7.
Având în vedere temeiul în baza căruia intervine, prorogarea de competenţă poate fi legală,
judecătorească şi convenţională (voluntară).
PROROGAREA = Extindere a competenței unui organ de jurisdicție.
 56. PROROGAREA LEGALA

legală: când o instanţă, sesizată în mod normal cu o cerere de competenţa sa, este autorizată printr-o
dispoziţie expresă a legii să rezolve, totodată, şi o altă cerere, care nu intră în cadrul competenţei sale
normale (de exemplu, cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece
cererea principală)

Aceasta forma de prerograre intervine in cazurile expres prevazute de lege si anume :

- cererea de chemare in judecata a mai multor parati poate fi introdusa la instanta competenta pentru
oricare dintre acestia si deci pentru paratii care nu au domiciliu /resedinta /sediul in acel loc se
prelungeste competenta instantei aleasa si sesizata de catre reclamant.

- cererile accesorii, aditionale si incidentele se judeca de instanta competenta pentru cererea

principala,chiar daca ar fi de competenta materiala sau teritoriala a altei instante judecatoresti , cu
exceptia cererilor privitoare la insolventa sau concordatul preventiv .

-art.139 NCPC reglementeaza conexitatea , institutie potrivit careia , pentru asigurarea unei bune
judecatii, este posibila in prima instanta reunirea mai multor procese in care sunt aceleasi parti sau chiar
impreuna cu alte parti si al caror obiect si cauza au intre ele o stransa legatura.

litispendenţa nu constituie un caz de prorogare legală de competenţă, deoarece în cazul ei este vorba de
acelaşi litigiu - între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză - cu care au fost sesizate mai
multe instanţe deopotrivă de competente (în cazul competenţei teritoriale alternative) sau chiar aceeaşi
instanţă şi deci nu are loc nicio prelungire de competenţă, care este specifică prorogării.

57. PROROGAREA JUDECATOREASCA

judiciară: când este stabilită printr-o hotărâre judecătorească, de regulă, a unei instanţe superioare pe
seama unei instanţe inferioare (de exemplu, cazul strămutării sau al casării cu trimitere la o altă instanţă
decât aceea care trebuia să judece sau care a judecat fondul)

Prorogarea judecătorească intervine în temeiul unei hotărâri judecătoreşti,situaţiile în care intervine

prorogarea judecătorească de competenţă:
- abţinerea şi recuzarea, atunci când nu se mai poate alcătui completul de
- strămutarea proceselor
- delegarea instanţei
- admiterea apelului şi casarea cu trimitere la altă instanţă egală în grad cu prima instanţă, care a
pronunţat hotărârea, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri;
- admiterea recursului şi casarea cu trimitere la o altă instanţă decât cea care a pronunţat hotărârea
casată, dar egală în grad;
- o prorogare parţială, numai cu privire ia administrarea unor probe, se produce atunci când această
administrare nu se face de către instanţa care judecă, ci de către o altă instanţă, prin comisie rogatorie.

58. PROROGAREA CONVENTIONALA

convenţională: când părţile, expres sau tacit, se înţeleg ca pricina dintre ele să fie judecată în fond de
către o altă instanţă necompetentă după lege să o resolve.
Prorogarea voluntară (convențională) are la bază o înțelegere a părților numai în cazul competenței
teritoriale reglementate de norme de ordine prvată.
Părțile pot conveni în scris, sau în cazul litigiilor născut și prin declarația verbalăîn fața instanței ca
procesele privitoare la bunuri și alte drepturi de care aestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe
decât cele competente teritorial, cu excepția situației când această competență este exclusivă.
Pentru a interveni prerogarea convenţională este necesar să fie îndeplinite şi următoarele condiţii:
- părţile să aibă capacitate deplină de exerciţiu, iar dacă nu, să fie, după caz, reprezentate sau asistate
în condiţiile legii;
- consimţământul părţilor să fie liber şi neviciat;
- în convenţie să se determine instanţa competentă sau să se arate criteriile pe baza cărora se
determină instanţa competentă;
- convenţia părţilor să fie expresă.
 59. Care sunt condițiile necesare pentru îndeplinirea actelor de procedură civilă?

Condiții pentru îndeplinirea actelor de procedură:

a) Regula - Actele de procedură trebuie să imbrace formă scrisă fie că este vorba de cereri
adresate instanțelor de judecată, fie că este vorba de încheieri de ședință, hotărâri judecătorești. Aceasta
este necesară pentru cosevarea și dovedirea actelor de procedură
Excepție – atunci când legea îngăduie ca actul de procedură să se poate facă și oral (cererile; dreptul
de prezentare; ascultarea martorului, a expertului; luarea interogatoriului persoanelor fizice, renunarea la
calea de atac în fața prime instanțe și renunțarea la judecată), însă ulterior ele îmbraca forma scrisă fiind
consemnate în încheieri, procese-verbale, depozitii, etc.

b) actul de procedura trebuie sa relateze in chiar continutul sau faptul ca au fost indeplinite
cerintele legii.
c) actele de procedura trebuie indeplinite in scris in limba romana .

60. NULITATEA ACTELOR DE PROCEDURA

estesanctiunea procedurala care intervine in cazul actului de procedura ce nu indeplineste conditiile ,

de fond sau de forma , prevazute de lege pentru valididatea lui, lipsindu-l in tot sau in parte de efectele
sale firesti.
actul de procedura este lovit de nulitate daca prin nerespectarea cerintei legale s-a adus partii o
vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin desfintarea acestuia.
Pentru a interveni nulitatea conditionata este necesara indeplinirea cumulativa a mai multor conditii:
-existenta unui act de procedura intocmit cu neobservarea cerintelor legale
-actul de procedura sa fi produs partii care invoca nulitatea o vatamare
-vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin nulitatea actului.

In sistemul nostru procesual nulitatea nu opereaza de drept ,ci trebuie constatata sau pronuntata de
catre instanta judecatoreasca si , in masura in care aceast lucru nu a intervenit ,actul de procedura
ramane valabil si isi produce efectele sale firesti ,iar daca toate caile care puteau duce la anularea lui nu
mai pot fi folosite , nulitatea ramane definitiv acoperita.

61. CLASIFICAREA TERMENELOR

Clasificarea termenelor - termenele de procedura se clasifica dupa mai multe criterii:
-dupa modul de stabilire ,termenele sunt legale , judecatoresti si conventionale.
-in functie de caracterullor , termenele sunt imperative (peremptorii), impunând îndeplinirea actului
înăuntrul lor, sub sancţiunea decăderii (de ex., termenul de 30 zile de la comunicarea hotărârii pentru
exercitarea apelului) şi prohibitive (dilatorii), care interzic ca înăuntrul lor să se îndeplinească vreun act
de procedură (de ex., în cazul urmăririi silite imobiliare, după primirea încheierii de încuviinţare a
executării debitorului i se lasă 15 zile pentru a plăti de bunăvoie). în cazul termenelor prohibitive, actul
făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interest.
-după cum nerespectarea termenului afectează sau nu validitatea actului de procedură, termenele sunt
absolute (de ex., termenele pentru exercitarea căilor deatac) sau relative (de ex., redactarea hotărârii
trebuie făcută în 30 de zile de la pronunţare, dar dacă nu s-a respectat termenul hotărârea este totuşi
valabilă);
-dupa durata lor , termenele pot fi pe ore , zile , saptamani , luni si ani.
 62. CALCULUL TERMENELOR
Modul de calcul este stabilit în Noul cod de procedură civilă, astfel:
Termenul pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei următoare;
Termenul pe zile se calculează după sistemul exclusive, adică pe zile libere, neintrând ăn calcul nici ziua
în care el începe să curgă și nici ziua în care se împlinește.
Termenele pe săptămâni, luni și ani se sfărșesc în ziua săptămânii, a lunii sau a anului corespunzătoare
zilei de plecare. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care a început să curgă, termenul se
împlinește în ultima zi a acestei luni.

Termenul care se sfărșește într-o zi nelucrătoare se va prelungi până la sfârșitul primei zile lucrătoare.
Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ore se împlinește la ora 24.00 a ultimei zile în
care se poate îndeplini actul de procedură. Dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau
într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal.

Actul de procedură depus înlăuntrul termenului de procedură prevăzut de lege, prin scrisoare
recomandată la oficiul postal sau la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de
comunicare, este socotit a fi în termen, chiar dacă ajunge la instanță după termenul stabilit.

Actul depus de partea interesată înlăuntrul termenului, la unitatea militară sau la administrația locului de
deținere unde se află această parte este considerat a fi făcut în termen.

63. DECADEREAşi repunerea în termen

Decăderea este o sancţiune care intervine în cazurile în care nu s-au respectat termenele legale
imperative absolute,
deci atunci când legea stabileşte un termen fix pentru exercitarea unei căi de atac sau pentru
îndeplinirea unui alt act procedural, iar partea a lăsat să expire acel termen fără a beneficia de el. (de ex.,
nerespectarea termenului de apel sau de recurs ori nedepunerea listei de martori în termen de 5 zile de la
încuviinţarea probei)
sau atunci când legea prevede că dreptul trebuie exercitat ori actul de procedură trebuie
îndeplinit într-un anumit moment al procesului ori într-o anumită ordine (de ex., dacă probele nu
au fost cerute prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare sau dacă excepţia de nulitate relativă
nu a fost invocată în condiţiile legii).

Decaderea ca si nulitatea , isi produce efectele numai daca a intervenit o constatare a instantei in
acest sens.In cazul in care insa partea dovedeste ca a fost impiedicata ,din cauza unor motive temeinice
justificate, sa exercite o cale de atac sau sa indeplineasca orice alt act de procedura in teremenul
legal,actul de procedura se va indeplini in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii,in acelas timp
aratandu-se si motivele impiedicarii.
Se spune ca intr-o anumita situatie,partea a fost repusa in termen.

64. AMENDA PROCEDURALA

NOTIUNE: Amenda judiciară reprezintă sancţiunea de drept procesual civil susceptibilă de aplicare
de către instanţa judecătorească unui participant la proces şi care constă în obligarea celui vizatla plata
unei sume de bani către stat.

Sancțiunile pecuniare pot fi aplicate părților, dar și altor participanți la proces. Părțile sunt obligate să-și
execute drepturile procesuale cu bună-credință. Exercițiul abuziv al acestora atrage plata de amenzi
judiciare și despăgubiri față de partea prejudiciată.
Terții care participă la proces, fără a avea drepturi proprii sunt obligate să sprijine realizarea instanței.
Sustragerea de la această obligație atrage plata de amenzi judiciare și daune interese.
Orice parte sau altă persoană care participă la proces poate fi ținută să plătească amenda judiciară (între
100 și 1.000 lei) în caz de nerespectare a măsurilor dispuse de instanța pentru asigurarea ordinii și
solemnității.
Sancțiunea amenzii intervine și pentru nerespectarea de către orice persoană a dispozițiilor privind
desfășurarea normală a executării silite deoarece și faza executării silite face parte din procesul civil.
În ceea ce privește procedura de obligare la plata amenzii sau a despăgubirilor, acestea se aplică
de către instanța de în fața careia s-a săvârșit fapta ori, în cazul executării silite, de presedintele de
executare printr-o încheiere executorie.
Încheierea se comunică celui obligat, dacă a fost luată în lipsă. Acesta poate face cerere de
reexaminare împotriva încheierii în termen de 15 zile de la data măsurii sau de la data comunicarii, în
funcție de cum a fost luată măsura, în prezența sau lispa persoanei. Pe calea reexaminării se poate
solicita revenirea asupra măsurii sau reducerea cuantumului acesteia.
Competența de soluționare a cererii de reexaminare revine aceleași instanțe care pronunțat
încheierea, dar judecata se face de către un alt complet de decât cel care a adoptat măsura.
Judecata cererii de reexaminare se face în toate cazurile cu citarea părților în camera de consiliu,
iar hotărârea pronunțată în cererea de reexaminare este definitivă.

CAND INTERVINE SANCTIUNEA AMENZII JUDICIARE ?

a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi
pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice;
b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;
c) obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi;
d) obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea a unor măsuri asigurătorii
prin care pârâtul a fost păgubit;
e) contestarea, cu rea-credinţă, de către autorul ei a scrierii sau semnăturii unui înscris ori a autenticităţii
unei înregistrări audio sau video;
f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în
care a acceptat, potrivit legii.
a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în
instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor;
b) neaducerea, la termenul fixat de instanţă, a martorului încuviinţat, de către partea care, din motive
imputabile, nu şi-a îndeplinit această obligaţie;
c) neprezentarea avocatului, care nu şi-a asigurat substituirea sa de către un alt avocat, a reprezentantului
sau a celui care asistă partea ori neres- pectarea de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de
către instanţă, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului;
d) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în mod nejustificat la termenul fixat
ori refuzul de a da lămuririle cerute;
e) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor
necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de
către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;
f) neprezentarea unui înscris sau a unui bun de către cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de
instanţă;
g) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunica, din motive imputabile ei, la
cererea instanţei şi la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidenţele ei;
h) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cei însărcinat cu îndeplinirea actelor de
procedură;

Sancţiunea amenzii intervine şi pentru nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind
desfăşurarea normală aexecutării silite deoarece şi faza executării silite face parte din procesul civil. în
acest caz, amenda (între 100 lei şi 1000 lei) se aplică la cererea executorului judecătoresc, de către
preşedintele instanţei de executare.