O sectiune despre subiectul articolului:

Abstract

Scopul acestui articol este de a propune un algoritm de adaptare, care combină procesul analitic
ierarhizare (AHP), un sistem bazat pe reguli, precum și un algoritm de grupare tip “k”. Varietatea mare a
acestor instrumente necesită tehnici avansate de luare a deciziilor pentru a selecta parametri, cum ar fi
profilurile de studenți și preferințele, pentru a ajusta conținutul și de afișare a informațiilor, în funcție de
caracteristicile și nevoile specifice studenților.

Abordarea

Abordarea principală este aplicarea tehnicilor de calcul, și anume, sistemele bazate pe reguli și k
înseamnă gruparea, plus o prioritizare AHP în timp de proiectare pentru a produce un sistem pentru a
sprijini procesul de predare-învățare pentru elevii cu dizabilități sau dificultăți de învățare.

Aprecierea
Algoritmul găsit in mai multe grupuri de elevi cu dificultăți de învățare specifice care au necesitat
activități de adaptare. Algoritmul prioritizate, de asemenea, activități în funcție de stilul de învățare și
preferințe. Rezultatele aplicării acestui sistem într-o clasă reală a dat rezultate pozitive.

Limitări ale cercetării -

Algoritmul realizează adaptarea pentru elevii cu dizabilități ușoare sau dificultăți de învățare (limbaj,
atentie si memorie). Algoritmul nu abordează dizabilități severe, care ar putea afecta foarte mult
abilitatile cognitive.

Contribuțiile
Contribuția principală a acestei lucrări este un algoritm de adaptare cu următoarele caracteristici
distinctive, și anume, proiectat utilizând AHP, care să asigure o prioritizare adecvată a caracteristicilor
studenților în procesul de adaptare, și utilizează un sistem bazat pe reguli pentru a identifica diferite
adaptări scenarii și mijloace de grupare tip k a elevilor de grup cu cerințe de adaptare similare.

De prezentat structura articolului:

Articolul este alcatuit din: introducere, conditii, lucrari asemanatoare, KI o platformă educațională
pentru studenții sau fără dificultăți, Adaptarea procesului de proiectare al agloritmului, algoritmul de
adaptare, studiu de caz, concluzii și lucrări viitoare, bibliografie.
Ideile principale si cele mai importante concluzii ale articolului:

Ideile principale:

Politicile educaționale de astăzi se concentrează asupra includerii persoanelor cu și fără dizabilități,

având ca scop schimbul de aceeași clasă regulate (Bernal Castro, 2007). Una dintre tehnici este
adaptarea la provideservices care transmit informația studenților, în funcție de caracteristicile și
necesitățile specifice ale acestora. Un sistem cu adaptare cuprinde de obicei trei subsisteme
(Brusilovsky, 2001):

(1) modelul de domeniu, care include principalele entități din cadrul de referință, conceptele care
definesc sistemul și relațiile lor. Modelul domeniului determină structura teoretică a sistemului și este
baza pentru modelarea datelor;

(2) modelul de utilizare, care descrie proprietățile care caracterizează utilizatorii și îmbogăți serviciile
oferite lor;

(3) Modelul de adaptare, care definește un set de reguli pentru a satisface în mod corespunzător
cerințele modelului de utilizator și de a facilita adaptarea conținutului.

Luare a deciziilor, cu privire la care serviciile sunt cele mai bune pentru a oferi fiecărui utilizator, necesită
tehnici avansate de prelucrare a datelor. În acest fel, sistemul poate determina informațiile cele mai
adecvate pentru fiecare elev.

Logica formală definește seturi de reguli pentru a reprezenta și a deduce informații despre
reprezentarea simbolică a obiectelor și a relațiilor (Aleven et al., 2010). Această tehnică este adecvată
pentru luarea deciziilor atunci când există suficiente cunoștințe cu privire la subiecte și aspecte ale
sistemului informatic. Este inadecvat atunci când nu există suficiente informații pentru a determina
regulile.
AHP este importante, deoarece poate gestiona cantitativ variabile care sunt calitative in natură. Acest
lucru este necesar pentru a defini în mod adecvat ponderea fiecărui aspect implicat în procesul de luare
a deciziilor.
Există mai multe lucrări despre sistemele de informații cu adaptare pentru persoanele cu și fără
dizabilități. Accentul acestei analize este pe patru categorii:
(1) sisteme de e-learning, care includ hardware speciale pentru a îmbunătăți comunicarea între utilizator
și sistem;
(2) sisteme adaptive pentru educație bazate pe Web (AES; Brusilovsky, 2001);
(3), care utilizează hipermedia și tutori inteligente pentru a se adapta la interfețe de utilizator
studenți, în funcție de handicapul lor; și
(4) sisteme informatice care utilizează tehnici de prioritizare și de grupare.
În ceea ce privește tehnicile de stabilire a priorităților și de grupare, tehnica AHP este utilizată pentru
două scopuri diferite:
(1), pentru a sprijini procesul de proiectare a algoritmilor de adaptare pentru a acorda prioritate
variabilelor sau
aspecte care vor fi utilizate pentru procesul de adaptare, recomandare sau alt tip
procese similare; și
(2), ca parte a algoritmilor în sistemul informațional.
KI este o platformă care oferă servicii educaționale adaptative, ținând seama de caracteristicile
studențești (Lancheros-Cuesta și colab., 2013), handicap și învățare dificultăți (Lancheros Cuesta și
colab., 2012), structura cursului și modelul pedagogic, la îmbogăți servicii în contexte educaționale. KI
este o platformă care oferă servicii educaționale adaptative, ținând seama de caracteristicile studențești
(Lancheros-Cuesta și colab., 2013), handicap și învățare dificultăți (Lancheros Cuesta și colab., 2012),
structura cursului și modelul pedagogic, la îmbogăți servicii în contexte educaționale.
Primul proces, generarea profilului, este asociat cu modelul de adaptare și include:
• generarea de testare, pentru a evalua handicap, dificultățile și stiluri de învățare;
• să evalueze preferințele de afișare;
• genera un profil de student;
• generează un profil de dizabilitate, pe baza informațiilor furnizate de către un expert cu privire la
aspecte și sugestii cu privire la activitățile și formatele de afișare de învățare; și
• generează un profil de context, pe baza variabilelor de mediu care ar putea afecta
procesul de învățare la elevi.
Pentru a proiecta algoritmul de adaptare a KI, AHP este utilizat pentru a evalua parametrii pentru
ca sistemul să proceseze și să determine diferite scenarii de adaptare.

Concluzii:

Această lucrare a prezentat procesul de adaptare a Kl, care a fost proiectat utilizând AHP, și include un
sistem bazat pe reguli și k-mijloace de grupare pentru a se adapta informațiilor, bazat pe preferințele
studenților, stilul lor de învățare, dizabilitate și învățare dificultăți (memorie, atenție și limbă). Ei au
incorporat, de asemenea, activitățile sistemului în tehnologie curriculum-ul școlii. Activitatile viitoare
reprezinta explorarea mai multor strategii ce se adreseaza persoanelor cu dizabiitati.