Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală.

Măsurile preventive și alte măsuri

procesuale. Alte măsuri procesuale. Măsurile asigurătorii

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- măsuri asigurătorii

- salarii și alte venituri periodice realizate din muncă

C. proc. civ., art. 409 alin. (1)

Potrivit dispoziţiilor art. 409 alin. (1) C. proc. civ., salariile și alte venituri periodice realizate
din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic
debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite: a) până la
1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie
pentru copii și b) până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii. Dispoziţiile invocate
privesc exclusiv urmărirea silită a bunurilor mobile pe calea popririi, care presupune indisponibilizarea
sumelor datorate, ce vor fi plătite debitorului în viitor, iar nu și sumele de bani realizate anterior, care
se află deja în patrimoniul debitorului la momentul instituirii sechestrului asigurător.

În consecinţă, salariile și alte venituri periodice realizate din muncă aflate în conturile
inculpatului, realizate anterior instituirii sechestrului asigurător, pot fi indisponibilitate în totalitate prin
instituirea sechestrului, dispoziţiileart. 409 alin. (1) C. proc. civ. nefiind aplicabile.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1741 din 24 mai 2012

Prin încheierea din 9 mai 2012 a Curţii de Apel București, Secţia a ll-a penală, a fost admisă cererea
inculpatului B.R.

În temeiul art. 168 C. proc. pen. raportat la art. 409 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus ridicarea parţială
a sechestrului asigurător asupra a 2/3 din sumele de 108.679,99 lei de la banca B. și respectiv de
7.859,40 lei de la banca C. aflate în conturile inculpatului.

S-a reţinut că inculpatul B.R. a solicitat ridicarea parţială a sechestrului asigurător asupra a 2/3 din
sumele deţinute de el în conturile bancare de la băncile B. și C., susţinându-se că respectivele conturi
conţin sume de bani parţial insesizabile în sensul art. 409 - 410 C. proc. civ., întrucât reprezintă
salarii.
Curtea de apel a reţinut că din extrasele de cont depuse la dosar de către inculpat rezultă, cu privire la
contul deschis la banca B., că toate sumele cu care acesta a fost alimentat reprezintă „încasare salariu
prin fișierul de plăţi”, iar în ce privește contul deschis la banca C., că acesta a fost alimentat cu
„salarii ASE”, la care se adaugă o decontare a unei asigurări în valoare de 1.300 lei emisă de
societatea „I. Asigurări de viaţă” și o depunere în numerar de 7.000 lei.

Curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 409 C. proc. civ., salariile și alte venituri periodice realizate
prin muncă pot fi urmărite până la 1/3 din venitul lunar net pentru orice alte datorii.

Or, în opinia instanţei de fond, întreaga sumă aflată în contul deschis la banca B. provine din salarii, ca
de altfel și cea mai mare parte din suma aflată în contul deschis la banca C.

S-a mai reţinut că prezumţia de dobândire licită a averii, care are forţa unui principiu constituţional,
nu a fost răsturnată în cauza de faţă nici cu privire la sumele respective. Pe de altă parte, susţinerile
reprezentantului parchetului, în sensul că, datorită rulajului, nu se mai poate stabili provenienţa
sumelor, sunt contrazise de înscrisurile depuse.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie -
Direcţia Naţională Anticorupţie, susţinând că textele invocate de prima instanţă nu sunt aplicabile în
cauză, întrucât ele se referă la salariile și alte venituri periodice realizate din muncă, care pot fi
indisponibilizate, însă nu la sumele de bani care intră în cont ca urmare a salariilor cuvenite și care se
găseau în cont.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 409 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., salariile și alte venituri periodice realizate din muncă,
pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și
sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite până la 1/3 din venitul
lunar net, pentru orice alte datorii decât sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau
alocaţie pentru copii.

Rezultă, așadar, că veniturile obţinute de debitor cu caracter periodic (regulat) sunt parţial
insesizabile, în considerarea scopului prezumat de legiuitor pentru care acestea urmează a fi folosite,
respectiv asigurarea mijloacelor de trai ale debitorului.

În mod evident, însă, această regulă privește numai situaţia urmăririi silite a acestor venituri pe calea
popririi, ceea ce presupune indisponibilizarea sumelor datorate și care vor fi plătite în viitor
debitorului, de la data primirii actului prin care se înfiinţează sechestrul.

În consecinţă, ea nu privește veniturile realizate anterior de debitor și care se aflau deja în patrimoniul
său la momentul instituirii sechestrului, acestea putând fi indisponibilizate în totalitate, iar nu doar în
parte.
În aceste condiţii, împrejurarea că în conturile inculpatului, indisponibilizate pe calea sechestrului, se
aflau în tot sau în parte sume provenite din salariile obţinute și plătite acestuia anterior instituirii
măsurii asigurătorii este fără relevanţă din perspectiva art. 409 C. proc. civ.

A accepta soluţia contrară ar echivala cu o „primă de încurajare” pentru toţi infractorii care realizează
(și) venituri din muncă, căci pe această cale ei s-ar bucura nestingheriţi de produsul infracţiunii
comise, știind că oricum veniturile realizate anterior (și economisite, datorită existenţei unor surse
ilicite care în mod evident sunt consumate cu prioritate) nu ar putea fi sechestrate decât în parte.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, în mod greșit, instanţa de fond a admis
contestaţia inculpatului, considerând a fi aplicabile dispoziţiile art. 409 C. proc. civ.

În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională
Anticorupţie împotriva încheierii din 9 mai 2012 a Curţii de Apel București, Secţia a ll-a penală, a
casat, în parte, încheierea atacată și, rejudecând, a respins cererea inculpatului B.R.,
menţinând celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.