Sunteți pe pagina 1din 8

IPOSTAZE ALE FEMINITĂȚII ÎN LITERATURA

ROMÂNĂ VECHE

Universitatea București, Facultatea de Litere

Curs opțional

Eseu
MAICA DOMNULUI
-Ipostaza de mamă-

Maica Domnului este femeia situată în cea mai înaltă formă de exemplaritate. A te
situa în exemplaritate înseamnă a rămâne la o înălţime morală toată viaţa, a nu-ţi înşela
propriile aşteptări şi nici pe cele ale altora. Creştinismul a oferit exemplul feminin spre
imitarea căruia e bine să râvnească fetele şi femeile din ziua de azi. “ Iar mai dreaptă și mai
blagoslovită în ceriu și pre pământ, nu iaste alta decât Fecioara Maria, pentru căci s-au
învrednicit de au născut, ca o sfântă ce iaste decât toți sfinții, pre sfântul și adevăratul drept,
pre blagoslovitul Iisus, a căruia preasfânta Adormire prăznuiește luminat astăzi sfânta
beserică. ”1

Dintr-o femeie model se naşte o altă femeie model. Părinții Fecioarei Maria au fost
Ioachim și Ana, oameni drepţi înaintea lui Dumnezeu. Bogaţi fiind, la fiecare sărbătoare
împărţeau săracilor două părţi din averea lor, iar pe cealaltă o dădeau Bisericii. Totuși, ei
treceau printr-o mare durere. Deși împliniseră vârsta de 50 de ani, nu au putut avea niciun
copil, deoarece trupul Anei “nu rodea”, stârnind ocara celorlalți :

“ El se numea Ioachim și se trăgea din casa lui David, împăratul și prorocul, iar
numele femeii sale era Ana. Și a fost lipsit de copii până la adânci bătrâneți, căci femeia sa
era stearpă. Însă, prin legea lui Moise, îi fusese hărăzită acesteia cinstea femeilor care nasc
prunci, și care n-a fost dată femeilor lipsite de prunci. Într-adevăr, Ioachim și Ana erau
respectați și cinstiți în fapte și în cuvânt, căci erau cunoscuți ca fiind din neamul lui Iuda și
David, și ca urmași ai împăraților lui Israel. [...] Dar lipsa copiilor întrista tare pe respectații
și cinstiții părinți ai Fecioarei din pricina Legii lui Moise, și a flecărerilor din partea
oamenilor lipsiți de minte, pe când ei voiau să se nască din ei ceva nu numai pentru a șterge
ocara lor, dar și cea a lumii întregi, pentru a o duce la o slavă mai înaltă. Atunci, fericita
Ana, asemenea întâiei Ane, maica lui Samuel, a plecat la Templu și s-a rugat Ziditorului a
toate să-i dea rodul nașterii, pentru ca la rândul său ea să-i închine în schimb darul primit de

1
Antim IVIREANUL, Didahii, editura Litera, Chișinău, 1998, p. 126
la El. De asemenea, vrednicul Ioachim n-a rămas mai prejos, și cerea lui Dumnezeu să fie
izbăvit de lipsa pruncilor.”2

Protoevanghelia lui Iacob, un apocrif al Maicii Domnului, spune că Ioachim a plecat


în pustiu, şi-a pus acolo cortul şi a ţinut post patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi zicând în
gândul lui: "Nu voi coborî în casa mea după mâncare şi băutură până când Domnul şi
Dumnezeul meu nu se va uita la mine; până atunci rugăciunea îmi va ţine de foame şi de
sete".3 Astfel, femeie înţeleaptă, iubitoare de Dumnezeu, cinstită, darnică, evlavioasă, a primit
vestea de la un înger al Domnului că va naște pe vestitoarea bucuriei și îi va pune numele de
Maria, căci prin ea se va face mântuirea întregii lumi. De asemenea, și Ioachim a fost anunțat,
de la un glas din cer, care îi spunea că va primi un prunc care va fi o slavă pentru lumea
întreagă. După aflarea veștii, Ioachim se întoarce acasă la soția lui. Grădina prin care cândva
se plimbau paşii tăcuţi ai stăpânei răsună de glasurile bucuriei. Braţele mamei păstrează cu
recunoştinţă, la piept, Prunca binecuvântată. După trei ani însă, Sf. Ana a trebuit să onoreze
făgăduinţa, închinând lui Dumnezeu fiica mult iubită. Inima ei de mamă renunţă la a avea
copilul în preajmă, dar nu renunţă la iubire. De la Dumnezeu a primit darul şi lui Dumnezeu i
l-a întors. Ştia mama că în templu fiica sa era în siguranţă. În acel loc, sufletul cel tânăr urma
să înveţe „sfânta vieţuire”. Maica Maicii lui Dumnezeu este, în termeni moderni, o femeie de
onoare. E un model de dragoste jertfelnică feminină care nu se împotriveşte voinţei lui
Dumnezeu. Stăpânul i-a cerut mult, dar i-a şi dăruit pe măsură. Sfânta Ana a fost bucuroasă
când Dumnezeu „i-a ridicat ocara”, dar fericirea i-a umplut sufletul când braţele ei au putut
îmbrăţişa odorul fecioriei.

Fiica cea preadulce a Anei, dar şi fiică a lui Dumnezeu, Fecioara Maria îşi întrece
mama în smerenie şi dragoste. Este supusă şi ascultătoare părinţilor, apoi celor de la Templu.
Se îndeletniceşte cu rugăciunea, blândeţea, bunătatea, cinstea, „sufletul nemânios”,
„necăutarea apropierii bărbaţilor” o situează pe tânără în exemplaritate. „Într-o zi, pe la
miezul nopții, Maria se găsea între porțile altarului, aducând lui Dumnezeu rugăciuni și
cereri cu inimă îndurerată și sfântă. Și iată că un lucru măreț și înfricoșător de înțeles, o
mare lumină a strălucit în Templu cu o asemenea strălucire că puțin mai rămânea ca să
umbrească strălucirea Soarelui. Și un glas s-a auzit din altar: Marie, din tine se va naște Fiul
Meu! Când Fericita Maria a auzit acestea nici nu a tremurat, nici nu s-a temut din pricina
vârstei copilărești, nici nu s-a trufit cu o bucurie prea mare, nici nu a povestit acestea
2
Maxim Mărturisitorul, Viața Maicii Domnului, editura DEISIS, Sibiu, 1998, p. 8
3
Protoevanghelia lui Iacob, p. 2
celorlalți, nici nu și-a schimbat purtarea și cugetarea.”4 Când a crescut, preoţii au vrut să o
căsătorească, după cum era datina, dar Sfânta Fecioară a refuzat, mărturisind că a făgăduit
să-şi închine viaţa Domnului. “ Că pre dânsa o au ales Dumnezeu, mai înainte decât toată
zidirea, pentru ca să-i fie lăcaș vecinic, după cum grăiaște David: Aceasta este odihna mea în
vecii vecilor și într-însa voiu lăcui, pentru că o am ales.” 5

Atunci, preoţii au hotărât să-i aleagă drept soţ ocrotitor pe acel bărbat vârstnic,
credincios, al cărui toiag pus în Sfânta Sfintelor peste noapte va înverzi. Aşa i-a fost ales drept
logodnic Sfântul Iosif. Iosif a dus-o pe Maria în Nazaret. Dreptul Iosif a fost tulburat
observând că Maria va naşte un prunc, dar îngerul i s-a arătat şi a confirmat zămislirea
Domnului de la Duhul Sfânt. „Aleasă iaste, pentru că iaste fecioară mai nainte de naștere,
fecioară în naștere, fecioară și după naștere și iaste o adâncime neprecepută a bunătăților și
o icoană însuflețită a frumoseților celor cerești.” 6

Apoi, Iosif şi Fecioara Maria au fost nevoiţi să meargă la Betleem, pentru


recensământul făcut de romani. Lângă Betleem, într-un staul amenajat într-o peşteră, S-a
născut Mântuitorul lumii. “ Iaste o grădină încuiată dintru care au eșit floarea cea
neveștejită și fântână pecetluită, dintru care au curs izvorul vieții, Hristos. ” 7 După mai bine
de o lună, când Isus împlineşte 40 de zile, părinţii săi îl duc la templul din Ierusalim. Potrivit
Legii‚ la 40 de zile de la naşterea unui fiu, mama trebuie să aducă la templu o ofrandă de
purificare (Leviticul 12:4-7). Iisus creşte în Nazaret, un oraş mic şi neînsemnat. Iosif îl creşte
pe Isus ca pe copilul său‚ motiv pentru care Isus este numit „fiul tâmplarului” (Matei 13:55).
Iosif îl învaţă pe Isus meseria de tâmplar‚ iar acesta se dovedeşte un ucenic bun. De fapt, mai
târziu‚ oamenii spun despre Isus: „Nu este el tâmplarul?” (Marcu 6:3).

În armonie cu Legea lui Dumnezeu, Iosif şi Maria le dau copiilor lor o instruire
spirituală ‘când sunt acasă‚ când umblă pe drum, când se culcă şi când se scoală’
(Deuteronomul 6:6-9). Mai târziu, despre Isus s-a spus că a mers la sinagogă „după obiceiul
său din ziua sabatului” (Luca 4:16). De asemenea, pentru familia lui Isus este o mare bucurie
să meargă cu regularitate la templul lui Iehova din Ierusalim. El creşte în înţelepciune şi în
statură. Deşi tânăr, Isus se bucură de favoare înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Încă din

4
Maxim Mărturisitorul, op. cit, p. 15-16
5
Antim IVIREANUL, op. cit, p. 23
6
Ibidem, op. cit, p. 24
7
Ibidem
copilărie, el a avut preocupări spirituale şi a manifestat respect faţă de părinţi. Într-adevăr,
Iisus este un exemplu.

Maica Domnului nu L-a purtat numai în pântece pe Domnul Hristos, ci L-a purtat şi în
inima ei, şi de inima ei nu S-a despărţit niciodată Fiul Său. O mamă este mamă pentru
veşnicie, nu pentru vremelnicie. Niciodată nu i se va lua unei mame calitatea de mamă.
După ce Iisus se naște, la el vin cu daruri păstori și magi. “Când fericita Maică vedea toate
acestea, inima ei se umplea încă și mai mult de credință, nădejde și iubire față de Fiul și
Împăratul ei, și aștepta bunătăți încă și mai adânci și mai slăvite, cum le și vedea cu
adevărat.”8 Pentru a-și proteja pruncul de furia regelui Irod, Maria fuge împreună cu Iosif și
Iisus în Egipt, unde au stat doi ani, apoi s-au întors în Nazaret, deoarece Irod murise. A venit
apoi vremea predicării Adevărului de către Domnul Hristos, după ce S-a lăsat botezat de către
Sfântul Ioan. Maica Sa L-a urmat întotdeauna, slujindu-L şi păstrându-I cuvintele în inima ei.
Ea a fost Cea care a crezut întotdeauna în fiul ei, știind că este Fiul lui Dumnezeu și
izbăvitorul lumii. „ Preacurata și prea Sfânta Sa Maică a fost și ea acolo, martor al
minunilor și ascultătoare a învățăturilor Domnului. [...] știa că el e Ziditorul a toate și
înnoitorul și strămutătorul firilor după cum voia El.” Oriunde mergea Acesta, ea îl însoțea și
socotea ca pe mântuirea și lumina ochilor și sufletului ei, a-I urma și a-I asculta cuvintele.”9

Atunci când Domnul a fost prins, înainte de sărbătoarea Paştilor, Maica Domnului se
afla în casa lui Lazăr din Betania. Auzind că Domnul a fost prins, a plecat spre Ierusalim. A
ajuns la timp pentru a pătimi împreună cu El, suferind o îndoită sfâşiere: cea de a-şi pierde
Fiul şi cea de a-L vedea pe Dumnezeu umilit, batjocorit şi răstignit. În momentele acelea,
Maica Domnului suferea mai mult ca el, lua asupra ei durerile inimii. “ Ea însă era în
neputință omenească și femeiască, și plină de o asemenea iubire față de Fiul ei iubit și dorit.
Și cum va putea rosti cineva belșugul întristărilor și lacrimilor ei când a văzut pătimirea
Celui Nepătimitor și o pătimire omenească de acest fel? [...] aici se văd suferințele și durerile
Sfintei Fecioare, mai înalte decât cuvântul și decât cugetul, și în ce măsură se deosebea de
toți ceilalți.”10

A rămas alături de fiul ei și când acesta a fost pus în mormânt. Ea a vegheat


mormântul și tot ea a fost cea care a văzut prima Învierea Mântuitorului și le-a vestit apoi

8
Maxim MĂRTURISITORUL, op.cit, p. 39
9
Ibidem, pp. 64-65
10
Ibidem, pp. 70-71
Apostolilor. Nici o făptură n-a iubit vreodată atât de mult pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
ca Preasfânta lui Maică. Aceasta din două pricini: întâi fiindcă L-a născut fără de bărbat şi al
doilea pentru că a fost unicul şi singurul ei Fiu. De aceea, dragostea ei a rămas
neîmpărţită. Maica Domnului se află într-o dublă legătură de rudenie cu Mântuitorul: una
spirituală, și alta trupescă, de sânge. Cea spirituală sau suprafirescă se fundamentează pe harul
proniator și mântuitor prin care însuși Logosul divin creator, Fiul Tatălui, a ales-o Sieși, ca
vas ales al Duhului Sfânt, pentru a-și lua trup din ea.

Femeia este "piedestalul însufleţit" al copilului; oricât am căuta trăsăturile femeii, nu i


le vom afla; trăsăturile femeii se confundă cu acelea ale copilului. Este cu neputinţă să
înţelegem o icoană a Sfintei Fecioare Maria fără Pruncul Iisus. Am simţi că nu este întreagă,
că este ciopârţită. Mama și Fiul sunt nedespărțiți, mama îi stă alături în orice, îl sprijină și
crede în El când ceilalți nu o fac. Ca născătoare de Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria este
“Maica vieții”. Alegerea și cinstirea ei sunt fără asemănare. Fiul lui Dumnezeu și-a luat firea
omenească din ființa Maicii Domnului. Și a fost nevoie de acel “fie” al Fecioarei din
Nazaretul Galileii pentru ca Fiul lui Dumnezeu să se coboare pe pământ.

După Învierea Domnului şi Înălţarea Sa la cer, Maica Domnului a mai trăit în pace 11
ani, apoi s-a dus la Domnul. Pentru că Sfântul Toma nu fusese de faţă la înmormântare,
mormântul a fost deschis, dar era gol. Trupul ei fusese ridicat la cer, de Fiul ei preaiubit.
BIBLIOGRAFIE

 DINU, Adrian Lucian, Maica Domnului în teologia Sfinților Părinți, editura


Trinitas, Iași, 2004

 IVIREANUL Antim, Didahii, editura Litera, Chișinău, 1998

 MĂRTURISITORUL, Maxim, Viața Maicii Domnului, editura Deisis, Sibiu,


1998

 VASILE Mihoc, Șapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului, editura


Asociația filantropică medicală creștină CHRISTIANA, București, 1996

 http://misterecrestine.blogspot.ro , accesat la 14.01.2017