STEPHEN R.

PALMER
E.J. LORD SOULSBYI
DAVID IAN HEWITT 'SIMPSON

ZOONOZE

EDITURA ~TIINTELOR MEDICALE

Traducere: dr. Fu\zVAN ANDREl·IONESCU
dr. SORIN PETRESCU
dr. ANA-VIRGILIA POPA
biolog MIHAELA MAZANET
Redactor coordonator: '
prof. univ. dr. VALENTIN POPOVIC!
Bun de tipar:
MARINA BIANCA VASILESCU
Coperta:
VERONICA DINU

.)
'

I I
!
' ').
f,
 Descrierea CIP a Blbliotecli Nationale a Roma~iei
PALMER, S. R.
Zoonoze I S.R. Palmer, Lord Soulsby, D. I. H.
Simpson; trad.: R. A. Ionescu, Mihaela Mazanet, Ana•
Virgilia Popa, Sorin Petrescu. - Bucuresti: Editura
Stiintelor Medicale, 2005
Index
ISBN 973-86485-4-8

I. Soulsby, Lord
II. Simpson, D. I. H.
III. Ionescu R. A. (trad.)
IV. Mazanet, Mihaela (trad.)
V. Popa, Ana Virgilia (trad.)
VI. Petrescu, Sorin (trad.)

616.993

ZOONOSES: Biology,ClinicalPractice & PublicHealth Control

Copyright © Palmer, Soulsby and Simson
This translation of ZOONOSES: [?iology, Clinical Practice & Public Health
Control is published by arrangement with Oxford University Press.
Aceasta traducere a cartii Zoonoze a fest editata cu acordul Oxford University Press.
Toate drepturile asupra acestei editil Tn limba rornana sTnt rezervate
S.C. SUPEREXIM S.R.L. - EDITURA $TIINTELOR MED/CALE
8-dul Libertatii, nr. 4, bl. 117, et. 3, ap. 7, sector 4, cod 040128-Bucure~ti,
Tel: 337.48.81, 335.07.80, 0744.530.940, 0723.334.291; Fax: 337.48.22,
e-mail: lider@fx.ro; www.trustul-lider.ro
 CU PRINS
Lista autorilor . . . . . . . . . .. . . . . .. . . . . . . . . . .. . .. . . . . . . . . .. . . . . . .. . .. . .. .. . . .. . .. . . . . . . . .. . . . . .. .. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . .. . . . . . .. . .. . . .. . 7
Prefata 11

PARTEA 1: ZOONOZEBACTERIENE, CHLAMIDJENE ~I RICKETTSIENE

1. Antraxul (PCB. Turnbull)................................................................................................ 17

2. Borelioza (febra recurenta) (D. T Dennis) 30
3. Bruceloza (Michel Plommet, Ramon Diaz, Jean-Michel Ve1ge1) 35
4. Campylobacterioza (M. B. Skirrow) 47
5. Boala ,,zgirjeturii de pisicli" (Michel Drancourt, Didier Raoult) 58
6. Chlamidioza (E. 0. Caul, M Sillis) 63
7. Afecttunl prod use de corynebacterii ~i microorganisme inrudite (Daniel Thomas) . 76
8. Ehrlichioza (S. A. Ewing)....................................................................... 83
9. Erizipeloidul (Robert MM. Smith) .'. . . 90
10. Infectii cu tulpini de Escherichia coli producatoare de
verocitotoxine (ECVT) (S. Nelson, R.C. Clarke, M.A. Karmali) 95
11. Morva sl melioldoza (Sky R. Blue, David J. Pombo, Marion L. Woods, II).............................. 106
12. Leptospiroza (WA. Ellis) 115
13. Listerioza (.!. Mclauchlin, N.van der Mee-Marquet) 129
14. Borrelioza Lyme (Dennis.!. White)........................................................................................ 144
15. Afectiuni micobacteriene (.!. Gallagher, PA. Jenkins) ,... 158
16. Pasteureloze (Nicola.!. Barrett).......................................................................................... 167
17. Febra Q (Thomas.!. Marrie) 172
18. Febra muscaturii de sobolan (R. L. Salmon, M. B. McEvoy) 185
19. Salmoncloza (T .!. Humphrey, E. .!. Threlfall,.!. G. Cruickshank) 189
20. Febra plitatli a Muntilor Stincosi (Daniel.!. Sexton, Edward B. Breitschwerdt) 202
21. Febra butonoasa ~i alte rickettsioze din grupul febrelor patate (Lorenza Beati,
Didier Raoult) 211
22. Streptococia (R.T Mayon-White)....................................................................... 230
23. Tifosul exantematic ~i tifosul muriu (D.J Sexton, E.B. Breitschwerdt, 1. Beati, D. Raoult) 235
24. Tifosul de lunca (Lorenza Beati, Didier Raoult, Daniel.!. Sexton, Edward Breitschwerdt) 245
25. Tularemia (Andrew Pearson) ........ .... .. . . . .. . . .. .. . .. .. .. .. .. .. .. . .. .. .. . .. .. .. . . .. .. . .. . . .. . .. .. .. .. .. . . .. . .. .. . . 251
26. Yersinioza ~i pesta (Thomas Butler) .. .. .. .. .. . . .. .. .. .. . .. .. .. .. . 263

PARTEAall-a: ZOONOZEVIRALE

27. Arenavlrusuri (Colin R. Howard)................. . .. 277

28. Febra hemoragicli Crimeea-Congo (R. Swanepoel) . .. .. 292
29. Febra aftoasli, stomatita veziculoasli, boala Newcastle ~i exantemul veziculos porcin
(P Morgan-Capner; A.S. Bryden).............. .................................... 299
30. Hantavirusurile (.!. Clement, P McKenna, G. van der Groen, A. Vaheri, C.J. Peters). 310
3 l. Virusul herpetic B (D. W G. Brown) .. .. . . .. .. . . . . . .. .. . . .. ... .. . .. .. . . . . 326
32. Grip a (I. H. Brown, D. J. Alexan~er) . . .. .. . . . . .. . .. . .. . .. 335
6 ZOONOZE

33. Virusurile Marburg si Ebola (G. Lloyd).. . 356

34. Arbovlrusuri transmise prin tintar! (Colin J. Leake)............................................................ 369
35. Poxvirusuri (Hugh W Reid) .. . . . . .. 382
36. Boli prionice ale omului ~i animal~lpr.(Jamesf!ope) . .. . 389
37. Rabia (A. A. King) · ,., :. . 398
38. Febra Viiii Rift (R. Swanepoel) . . 419
39. Encefalite transmise de capuse (Patricia A. Nuttall, Milan Labuda) 429
40. Febra galbena (Thomas P. Monath) . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . .. . . . . . . . . . .. . .. . . . .. . .. . . .. .. .. . . .. . . . .. . . .. .. .. . . 446

PARTEAallI-a: ZOONOZEPARAZITARE

41. Tripanosomoza africana (W Gibson).... ................... .. . 461

42. Tripanosomoza amerlcana (Philip Davis Marsden) .. 474
43. Leishmanioza (R. W Ashford) . 487
44. Giardi.oza (R. C. A. Thompson) . 505
45. Crlptosporidieza (R. L. Coop, S. E. Wright, D. P Casemore) . . 516
46. Toxoplasmoza, sarcocistoza, izosporidioza ~i ciclosportdidza (J. P Dubey) . 528
47. Babesioza ~i malaria (FE. G. Cm) .. 547
48. Microsporidioza (Elizabeth U Canning)........... .. . 556
49. Blastocistoza (Peter F L. Boreham, Deborah J. Stenzel)....................................... .. .. 569
50. Cisticercoza ~i teniaza Taenia saginata, Taenia solium ~i Taenia asiatica (Sheelagh Lloyd) . 577
51. Alte lnfestatil cu cestode: hirnenolepidoza, difilobotrioza, cenuroza ~i alte cestodoze
adulte ~i larva re (Sheelagh Lloyd) . 591
52. Echinococoza chistica (Echinococcus granulosus) (M.A. Gemmell, M. G. Roberts) .. 603
53. Echinococoza alveolarji (Echinococcus multilocularis) ~i alte forme de echinococozii
(Echlnococcus vogeli ~i Echinococcus oligarthrus) (J, Eckert) . 622
54. Schistosomoza (M. G. Taylor) . 648
55. Alte infestatii cu trematode (S. Lloyd, E. J. L. Soulsby) . 658
56. Strongiloidoza (T .!. Nolan, R. M. Genta, G. A. Schad) . 673
57. Capilarioza (John H Cross) . 684
58. Angiostrongiloza (John H Cross) . 697
59. Infectii zoo notice cu filarii (D. A. Denham) . 705
60 . Trichineloza (lnger Ljungstrom, Darwin Murrell, Eduardo Pozio, Derek Wake/in) .. 711
61. Ancilostomoza zoonoticii (Paul Prociv) . 723
62. Anisakioza (Thomas C. Cheng) . 741
63. Toxocaroza (S. Lloyd) . 758
64. Trichostrongilldoza (Tl. Nolan) . 771
65. Scabiile ~i alte infestatii cu acarieni (WN Beesley) . 775
66. Infestatiile cu purici (WN. Beesley) .. 789
67. Miazele (WN. Beesley) . 797
68. Histoplasmoza (K. D. Clinkenbeard) ; 810
69. Dermatofitoza (A.H. Sparkes) . . 819
70. Diverse zoonoze ocazionale ~i infectii oportuniste (Sheelagh Lloyd) !.. 831
i
1
 LISTA AUTORILOR

D.J. Alexander, Central Veterinary Laboratory, Addlestone Surrey, KT15 3NB, UK

R.W. Ashford, Liverpool School ofTropical Medicine, Pembroke Place, Liverpool L3 5QA, UK
Nicola J. Barrett, Public Health Laboratory Service Communicable Disease Surveillance Centre, London, NW9
5EQ,UK
Lorenza Beati, Centers for Disease Control and Prevention Atlanta, GA, 30333, USA
W.N. Beesley, Department of Veterinary Parasitology, Liverpool School of Tropical Medicine, University of
Liverpool, L25 6JB, UK
Sky R. Blue, Division oflnfectious Diseases, University of Utah Medical Centre, 50 North Medical Drive, Salt
Lake City, Utah 84132, USA
Peter F.L. Boreham, Queensland Institute of Medical Research, The Bancroft Centre, 300 Herston Road, Herston,
Brisbane, Queensland 4029, Australia
Edward B. Breitschwerdt, Department of Companion Animal and Special Species Medicine, North Carolina State
University College of Veterinary Medicine, Raleigh, North Carolina 27608, USA
D.W.G. Brown, Central Public Health Laboratory, Colindale, London, NW9 5HT, UK
I.H. Brown, Central Veterinary Laboratory, Addlestone Surrey, KT15 3NB, UK
A.S. Bryden, Public Health Laboratory, Royal Preston Hospital, PO Box 202, Preston PR2 9HG, UK
Thomas Butler, Texas Tech. University Health Sciences Center, Lubbock, Texas, 79430, USA
Elizabeth U. Canning, Department of Biology, Imperial College of Science, Technology and Medicine, Prince
Consort Road, London SW7 2AZ, UK
D.P. Casemore, Public Health Laboratory, Gian Clwyd District General Hospital, Rhyl, North Wales, LL! 8 5 UJ, UK
E.O. Caul, Public Health Laboratory, Myrtle Road, Kingsdown, Bristol, BS2 8EL, UK
Thomas C. Cheng, Marine Research Institute, PO box 12139, Charleston, South Carolina, 29422, USA
R.C. Clarke, Health of Animals Laboratory, Guelph, Ontario, Canada
J. Clement, Belgian Zoonosis Workgroup, Queen Astrid Military Hospital, Bruynstraat 2, B-1120 Brussels, Belgium
K.D. Clinkenbeard, Oklahoma State University, Stillwater, Oklahoma 74078, USA
R.L. Coop, Moredun Research Institute, Edinburgh, Scotland, EH 17 7JH, UK
F.E.G. Cox, School of Life, Basic Medical and Health Sciences, King's College London, Campden Hill Road,
London W8 7 AH, UK
John H. Cross, Department of Preventive Medicine and Biometrics, Uniformed Services University of the Health
Sciences, Bethedsa, Maryland, USA
J.G. Cruickshank, Public Health Laboratory Service Food Microbiology Research Unit, Public Health Laboratory,
Church Lane, Heavitree, Exeter EX2 5AD, UK
D.A. Denham, London School ofTropical Hygiene and Medicine, Keppel Street, London WCl E7HT, UK
D.T. Dennis, Division of'Vector-Bome Infectious Diseases, PO Box 2087, Centers for Disease Control and Prevention,
Fort Collins, Colorado 80522, USA
Ramon Diaz, Facultad de Medicina, Universidad de Navarra, 31080 Pamplona Espana
Michel Drancourt, Unite des Rickettsies CNRS UPRES-A 6020, Faculte de Medicine, 27 Boulevard Jean Moulin,
13 3 85 Marseille cedex 05, France
J.B. Dubey, Parasite Biology and Epidemiology Laboratory, Livestock and Poultry Sciences Institute, Agricultural
Research Service, US Department of Agriculture, Buildind 1040, BARC-East, 10300 Baltimore Avenue,
Beltsville, Maryland 20705-2350, USA
J. Eckert, Institute of Parasitology, University of Zurich, Winterthurerstr. 266a, CH 8057 Zurich, Switzerland
W.A. Ellis, Veterinary Sciences Division, Stoney Road, Stormont, Belfast BT43 SD, UK

::-·
'i
 8 ZOONOZE

S.A. Ewing, Oklahoma State University, Stillwater, Oklahoma 74078, USA

J. Gallagher, Veterinary Investigation Centre, Starcross Exeter, Devon EX6 8PE, UK
M.A. Gemmell, Department of Clinical Veterinary Medicine, University of Cambridge, Madingley Road, Cambridge,
CB30ES,UK
R.M. Genta, Departments of Pathology and Medicine, Veterans Affairs Medical Center, Baylor College of Medicine,
Houston, Texas 77030, USA
Wendy Gibson, School of Biological Sciences, University of Bristol, Bristol BS8 JUG, UK
James Hope, BBSRC and MRC Neuropathogenesis Unit, Institute for Animal Health, Ogston Building, West
Mains Road, Edinburgh EH9 3JF, Scotland, UK
Colin R. Howard, Department of Pathology and Infectious Diseases, Royal Veterinary College, Royal College
Street, London NW I OTU, UK
T.J. Humphrey, Public Health Laboratory Service Food Microbiology Research Unit, Public Health Laboratory,
Church Lane, Heavitree, Exeter EX2 SAD, UK
P.A. ,Jenkins, Formerly of the Mycobacterium Reference Unit, Public Health Laboratory Service, University
Hospital of Wales, Heath, CardiffCF4 4XW, UK
M.A. Karmali, The Hospital for Sick Children, Toronto, Ontario, Canada
A.A.King, Central Veterinary Laboratory, Surrey, KTIS 3NB, UK
Milan Labuda, Institute of Zoology, 84206, Bratislava, Slovakia '1
Colin 'J. Leake, Disease Control and Vector Biology Unit, Department oflnfectious and Tropical Diseases,
London School of Tropical Medicine and Hygiene, London, WCIE 7HT, UK
Inger Ljungstrorn, Parasitology Laboratory, Swedish Institute for Infectious Diseases Control and Microbiology
and Tumour Biology Center (MTC), Karolinska Institute, S-105 21, Stockholm, Sweden
G. Lloyd, Centre for Applied Microbiology and Research, Wiltshire, SP4 05G, UK
Sheelagh Lloyd, Department of Clinical Veterinary Medicine, University of Cambridge, Madingley Rd, Cambridge
CB30ES,UK
M.B. McEvoy, Public Health Laboratory Service Communicable Disease Surveillance Centre, London NW9 SEQ,
UK
I P. McKenna, Belgian Zoonosis Workgroup, Queen Astrid Military Hospital, Bruynstraat 2, B- l I 20 Brussels,

Il Belgium
J. McLauchlin, Public Health Laboratory Service Food Hygiene Laboratory, Central Public Health Laboratory,
London NW9 SHT, UK
Thomas J. Marrie, Room 50 I 4 A.C.C., Victoria General Hospital, 1278 Tower Road, Halifax, Nova Scotia B3H 2Y9.
Canada
Philip Davis Marsden, Nucleo de Medicina Tropical UnB, Casixa Postal 4516 Asa Norte CEP 70.919-970 Brasilia,
DF,Brasil
R.T. Mayon-White, Oxfordshire Health Authority, Oxford OX3 9D2, UK
Thomas P. Monath, Ora Vax Jnc., 38 Sidney St, Cambridge MA 02139; and Department of Tropical Public Health,
Harvard School of Public Health, Boston MA 021 l 5, USA
P. Morgan-Capner, Public Health Laboratory, Royal Preston Hospital, PO Box 202, Preston PR2 9HG, UK
Darwin Murrell, United States Department of Agriculture, Beltsville Area, l 0300 Baltimore Avenue, Beltsville,
Maryland 20705-2350, USA
S. Nelson, The Hospital for Sick Children, Toronto, Ontario, Canada ,
T.J. Nolan, Laboratory of Parasitology, School of Veterinary Medicine, University of Pennsylvania, 3800 Spruce
Street, Philadelphia, Pennsylvania 19104, USA
Patricia A. Nuttall, Institute ofVirology and Environmental Microbiology, Oxford, OXI 3SR, UK
Andrew Pearson, Nosocranial Infection Surveillance Unit 8 HLS Central Public Health Laboratory, Colindale,
London NW9 SHT, UK
C. J. Peters, Special Pathogens Branch, National Center for Infectious Diseases, Centers for Disease Control and
Prevention, Atlanta, GA 30333, UK
Michel Plommet, Directeur de recherche honoraire, INRA, France
 LISTA AUTORILOR 9

David J. Pombo, Division oflnfectious Diseases, University of Utah Medical Centre, 50 North Medical Drive, Salt
Lake City, Utah 84132, USA
Edoardo Pozio, Laboratory of Parasitology, Institutio Superiore di Sanita, Viale Regina Elena 299, I-00161 Rome, Italy
Paul Prociv, Department of Parasitology, The University of Queensland, QLD 4072, Australia
Didier Raoult, Unite des Rickettsies, CNRS UPRES-A 6020, Faculte de Medecine, 27 Boulevard Jean Moulin,
13385, Marseille Cedex 05, France
Hugh W. Reid, Moredun Research Institute, 408 Gilmerton Road, Edinburg EHl 7 7JH, Scotland, UK
M.G. Roberts, Agresearch, Wallaceville Animal Research Centre, PO Box 40063, Upper Hutt, New Zealand
R. L. Salmon, Public Health Laboratory Service Communicable Disease Surveillance Centre (Welsh Unit), Abton
House, Wedal Road, Roath, CardiffCF4 3QX, UK
G.A. Schad, Laboratory of Parasitology, School of Veterinary Medicine, University of Pennsylvania, 3800 Spruce
Street, Philadelphia, Pennsylvania 19104, USA
Daniel J. Sexton, Department of Medicine, Division Oflnfectious Diseases, Duke University School ofMedicine,
Durham, North Carolina 27710, USA
M. Sillis, Public Health Laboratory, Bowthorpe Road, Norwich, Norfolk, NR2 3TX, UK
M.B. Skirrow, Public Health Laboratory, Gloucestershire Royal Hospital, Gloucester GLl 3NN, UK
Robert M.M. Smith, Public Health Laboratory Communicable Disease Surveillance Centre Welsh unit (Abton
House), Wedal Road, Roath, CardiffCF4 3QX, UK
E.J.L. Soulsby, Department ofClinical Veterinary Medicine, University of Cambridge, Madingley Road, Cambridge
CB30ES,UK
A.H. Sparkes, The Feline Centre, Division of Companion Animals, Department of Clinical Veterinary Science,
School of Veterinary Science, University of Bristol, Langford House, Langford, Bristol BS 18 7DU, UK
Deborah J. Stenzel, Analytical Electron Microscopy Facility, Queensland University of Technology, George
Street, Brisbane, Queensland 4001, Australia
R. Swanepoel, University of the Witwatersrand, South Africa
M.G. Taylor, Department of'Infectious and Tropical Diseases, London School of Hygiene and Tropical Medicine,
London WCIE 7HT, UK
Daniel Thomas, Public Health Laboratory Service Communicable Disease Surveillance Centre (Welsh Unit),
Abton House, Wedal Road, Roath, CardiffCF4 3QX, UK
RC.A. Thompson, WHO Collaborating Centre for the Molecular Epidemiology of Parasitic Infections and Institute
for Molecular Genetics and Animal Disease, Division of Veterinary and Biomedical Sciences, Murdoch
University, Murdoch, Western Australia, 6150
E. J. Threlfall, Laboratory ofEnteric Pathogens, Central Public Health Laboratory, 61 Colindale Avenue, London
NW95HT,UK
P.C.B. Turnbull, Centre for Applied Microbiology and Research, Salisbury, SP4 019, UK
A. Vaheri, Department ofVirology, University of Helsinki, Haartrnaninkatu 3, Fin- 00014, Helsinki, Finland
G.van der Groen, Department oflnfection and Immunity, Division ofMicrobiology, Institute ofTropical Medicine,
Nationalestraat 155, B-2000 Antwerp, Belgium
N. Van der Mee-Marquet, Laboratory ofMicrobilogie, Faculte de Medecine, Hopital Trousseau, 37044 Tours,
France
Jean-Michel Verger, INRA, Centre de Tours-Nouzilly, 37380 Nouzilly France
Derek Wakelin, Department of Life Science, University ofNottingham, University Park, Nottingham NG7 2RD,
UK
Dennis J. White, New York State Department ofHealth, 672 Coming Tower Building, Empire State Plaza, Albany,
New York 12237, USA
Marion L. Woods, Division of Infectious Diseases, University of Utah Medical Centre, 50 North Medical Drive,
Salt Lake City, Utah 84132, USA
S.E. Wright, Moredun Research Institute, Edinburgh, Scotland, EH 17 7 JH, UK
">)·
 'l

PREFATA
'

DEFINITII
'
'i
Zoonozele sint definite conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii ca ,,boli sau infectii care se transmit in mod
natural intre animatele vertebrate si om" (WHO 1959), dar aceasta definitie este supusa Inca unor aprinse dezbateri.
in opinia unora nu exista dovada clara a transmiterii naturale in cazul tuturor zoonozelor acceptate, desi argumentele
epidemiologice par sa fie convingatoare. Alte opinii subliniaza dezideratul includerii in aceasta grupa a infectiilor
oportuniste ,,non-naturale", generate de microorganisme provenind de la nevertebrate, intilnite la pacienti cu
imunosupresiesevers. De asemenea, exista opinii care sugereaza includerea intoxicatiilor de tipul celor generate de ,
veninul serpilor sau al paianjenilor sau cele botulinice. Definitia exclude transmiterea deliberata, de obicei 'in '
scopuri experimentale, a agentilor infectiosi de la om la animale. Zoonozele acopera un spectru larg de boli cu
trasaturi clinice si epidemiologice extrem de diverse si pentru care masurile de combatere sint, de asemenea,
diferite. Ratiunea fundamentalain gruparea acestor boli impreuna este aceea a unei combateri reusite in care sint
reunite activitati veterinaresi medicale. Desi conceptul de ,,zoonoze" este antropocentric, studiul epidemiologic
si combaterea tor nu sint antropocentrice.Totusi, destul de frecvent, aspectele medicale si veterinare ale unei boli
zoonotice sint studiate separat, iar finantarea acestor studii provine adesea din surse diferite. in multe cazuri,
infectia la animale este inaparenta sau abia vizibila, daca ne raportam la starea de sanatate animal a sau la efectele
economice, asa incit obtinerea resurselor financiare pentru studiul veterinar este deseori dificila, Lucrarea de fata
urmareste sa contribuie la dezvoltarea unei metodologii coordonate medico-veterinare 'in investigarea si controlul
acestor boli.

CLASIFICAREA ZOONOZELOR
Au fost propuse diverse clasificari ale zoonozelor bazate in mare pe caracteristicile epidemiologice, indiferent
dacagazda-rezervoreste reprezentatade om sau de vertebrateleinferioare. in consecinta,tennenul de antropozoonoze
se refera la infectiiletransmise la om de la animalele inferioare, iar eel de zooantroponoze, la infectiile transmise de la
om la vertebrateleinferioare. in cazul infectiilormentinute atit la om cit si la animale si transmisein oricaredin directii,
s-a utilizat termenul de amfixenoze. Totusi, acesti termeni pot induce confuzii si uneori chiar au fost utilizati
nediscriminatoriu. Nu vor fi utilizati in acest volum. Din ratiuni scolastice Schwabe (1964) a sugerat ca o clasificare
bazata pe tipul de ciclu de viata a agentului infectios poate fi utila si a propus patru categorii:
(l) Zoonoze directe: transmiterea este prin contact direct, prin contact cu un vector inanimat sau mecanic, iar
in cursul ei agentul nu sufera decit mici schirnbari, care nu sint de natura reproductive sau de dezvoltare (exemplu:
,i' turbarea, bruceloza). (2) Ciclo-zoonoze: necesita mai mult decit o specie gazda dintre vertebrate, nu insii. si
J~ nevertebrate, pentru desfasurarea intregului ciclu de dezvoltare a agentului patogen (exemplu: echinococoza). (3)
Meta-zoonoze: transmiterea se face printr-un vector nevertebrat, in care agentul infectios se dezvolta si/sau
multiplica, iar inaintea stadiului infectios se desfasoara perioada extrinseca de incubatie (exemplu: infectia cu
arbovirus, pesta, schistosomoza). (4) Sapro-zoonoze: necesita atit gazde vertebrate, cit si un situs non-animal de
dezvoltare sau ca rezervor. Materiile organice, printre care alimentele, solul si plantele, sint considerate non•
animale (exemplu: larva migrans, micozele).
12 ZOONOZE

NOMENCLATURA BOLILOR

Au fost mai multe incercari de standardizare anomenclaturii bolilor determinate de infectiile parazitare (revizuite
de Kassay si colab.1988). Boala, ca entitate, este de obicei desernnata prin adaugarea sufixelor-mzd (-iasis) sau
-ozd (-osis) la numele propriu acesteia, dar la aceasta regula s-au mai adaugat si alte forme cum sint -aza (-asis) si
-iozd (-iosis). Whitlock (1955) propusese ca sufixul-Iazd (-iasis) sa fie aplicat infectiilor parazitare in cazul prezentei
rnanifestarilor clinice, iar sufixul -oza (-osis) in cazul absentei acestor manifestari. Una dintre dificultatile acceptarii
unei astfel de propuneri este data de faptul ca decizia momentului in care -iazd (-iasis) devine -oza (-osis) este
destul de greu de stabilit, dat fiind ca masurile de combatere ale unei parazitoze sint mult mai aplicabile efectelor
clinice. Ori cum, propunerea Jui Whitlock nu a avut parte de asentirnentul general. Cea mai recenta propunere, tot
mai mult acceptata de organizatiile stiintifice, publicatii si organismele internationale este ,,Nomenclatura
standardizata a bolilor parazitare" (NSBPA) (SNOAPAD) (Kassay si colab.1988) care consta in adaugarea sufixului
-oza (-osis) la numele parazitului (exemplu: echinococoza, fascioloza, sarcocistoza, tripanosomoza). Recomandarile
NSBPA, considerate drept o metodologie logica in denumirea bolilor, sint adoptate in acest volum. Cu toate
acestea, sint autori care considera inacceptabila aceasta modificare si, cu acordul editorilor, continua sa utilizeze
sufixul -iaza (-iasis) (exemplu: capitolul 43). Exista mai multe boli in cazul carora sufixul -ozd (-osis) nu a fost
adaugat la taxon iar numele !or este fie o descriere specifica a bolii~1fie numele celui care a descoperit-o, fie un nume
<lat in onoarea altei persoane (exemplu: pesta, febra galbena, boala Chagas, febra patata a Muntilor Stincosi,
malaria, larva migrans viscerala, boala zgirieturilor de pisica), Aceste denumiri sint bine stabilite chiar daca nu
specifica in mod expres agentul patogen care produce boala si probabil ca in vii tor vor fi aplicate denurniri mult mai
adecvate.

TENDINTE iN ZOONOZE
'
Strinsa asociere a oamenilor cu animalele !or in zone largi ale lumii ~i frecvent in conditii nesatisfacatoare
continua sa favorizeze infectiile zoonotice. Animalele contribuie substantial la cerintele energetice ale agriculturii
prin convertirea celulozei de slaba calitate in proteins de prima clasa, prin puterea de tractiune in cultivarea ~i
transportul recoltelor ~i prin aprovizionarea cu combustibil. Necesitatea ingrijirii acestor animale valoroase, care
reprezinta o investitie capitals majora pentru fermier, expune milioane de locuitori rurali la contactul cu o zoonoza,
Regiunile tropicale ale lumii sint zone cu rise inalt, mai ales la infestatiile asociate artropodelor. Situatia poate
deveni extrem de nefavorabila in conditii de instabilitate politics sau sociala in care ordinea sanitara normala este
intrerupta, programele de combatere a bolilor devin discontinui iar serviciile medicale si veterinare inceteaza sa mai
functioneze.
Anumite grupuri ocupationale pot fi expuse unor riscuri mai mari, asa cum sint agricultorii ori crescatorii de
animale, muncitorii forestieri, vinatorii si cei care supravegheaza zonele cu vietuitoare salbatice. Astfel de grupuri
pot accentua problema prin expansiunea asezarilor rurale si chiar a celor urbane in zone impadurite, la marginea
padurilor sau pe terenuri nedestelenite. Desi zoonozele pot fi considerate o problema esentialmente rurala, totusi
nu este de neglijat dimensiunea urbana, importanta din mai multe puncte de vedere. Animalele salbatice se pot
stabili in zonele suburbane sau in cele de recreere, fiind incurajate in anumite cazuri chiar de proprietarii caselor,
devenind, astfel, o puternica sursa de infectii zoonotice (exemplu: vulpile si Echinococcus multilocularis].
Totusi, animalele de companie din mediul urban ~into importanta sursa de boli zoonotice, in special de tip
parazitar. Populatia de ciini si de pisici ca animale de companie continua sa creasca si in Marea Britanie s-a estimat,
de exemplu, ca din 22,56 milioane de locuitori (proprietari de case) eel putin 50% au cite un ciine sau o pisica. In
1994 populatia de animale de companie din Marea Britanie era de 6,65 milioane de ciini ~i 7, 18 milioane de pisici.
Pericolul bolilor zoonotice asociat aces tor animale de companie este in crestere si au fost promulgate reglementari
nationale si locale pentru a stabili locurile unde pot fi acceptate animalele si a preveni poluarea mediului.
O noua dimensiune a bolilor zoonotice s-a manifestat prin cresterea numarului indivizilor irnunosupresati, fie
 PREFATA 13

datorita aplicarii imunosupresiei ca terapiein transplanturi,fie datoritabolilor imunosupresive,in specialsindromului

imunodeficientei dobindite (SIDA).
Infectii care la indivizi normali sint inaparente sau eel mult rninore, limitate, pot ameninta viata in conditii de
imunosupresie sau la pacientii cu SIDA (exemplu: toxoplasrnoza, criptosporidioza). Sint tot mai multe relatari
asupra unor infectii zoonotice neobisnuite, intilnite la pacientii imunosupresati,produse de Microsporidium spp.
si Pleistophora, un parazit al pestilor,
Odata cu posibila intrare in uz a xenotransplantelor,au aparut temeri datorate faptului ca anumiti agenti
infectiosi necunoscuti (virusuri, prioni etc.) prezenti la animalul donator (pore) ar putea fi transmisi omului recep•
tor, caruia sa-i induca o boala clinica sau chiar sa declanseze o epidemie. Aceste situatii in care infectiile sint
transmise pacientilor umani nu pot fi considerate strict zoonoze, deoarece nu corespund criteriului ,,transmiterii
naturale", Dar daca aceste infectii vor deveni frecvente, probabil ca si definitia zoonozelor va fi reconsiderata.
in sfirsit, trebuie subliniat faptul ca multe din noile infectii aparute sau reaparute, care suscita un interes
deosebit §i pentru care se dezvolta sisterne globale de supraveghere,sint zoonoze. Ca exemple recente deosebite
pot fi enumeratevirusulEbola In Africa,Hantavirus-ulin S. U.A., Escherichia coli O 157In Japonia,noul rnorbilivirus
ecvin in Australia si bruceloza in Orientul Mijlociu.
Acest volurn prezinta zoonozele majore si nu si-a propus sale includa absolutpe toate. Au fost ex I use infectiile
rninore sau ocazionale ale ornului datorateunor agenti infectiosi animali.
PARTEA I ZOONOZE BACTERIENE,
CHLAMIDIENE ~I. RICKETTSIENE

I'
'

REZUMAT
Antraxul este 'in primul rind o boala a mamiferelor
ierbivore, determinata de bacteria Bacillus anthracis -
bacil Gram pozitiv, aerob, sporogen - citeva mamifere
sint totusi rezistente la aceasta infectie. in general, omul
face boala in urma manipularii camii, pieilor, linii, blanii,
oaselor etc., provenite de la animale infectate. De obicei,
animalele contracteaza antraxul prin ingestia sporilor
existenti in solul contaminat, dar 'in anumite zone pot fi
implicate si in.tepaturile insectelor hematofage. Antraxul
ramine o boala frecventa in multe zone din Africa si
Asia, dar este rara in Europa, America si Australia, unde
pot aparea episoade ocazionale. Combaterea ei depinde
de un sistem adecvat de crestere a animalelor. in zone le ·
endemice, eel mai sigur mod este eel reprezentat de
vaccinarea anuala de rutina: In alte tari s-a dovedit
eficace masura izolarii zonei ;fectate p~ntm trei sau mai
multe saptamini de la ultimul caz, combinata cu vacci•
narea exemplarelor ramase in efectiv ~i cu masuri de
sanitatie adecvate. in toate situatiile, distrugerea carca•
selor prin tratament termic (incinerare sau transformare
'in faina de carne-oase) reprezinta o cornponenta
esentiala a combaterii eficiente.
ISTORIC $1 PREMISE
Antraxul a fost descris ca un flagel pentru om si
animale inca de la prima relatare scrisa a bolii. A fost
una dintre calamitatile Egiptului din vremea lui Moise
(c.1250 i.Hr.) si a fost cunoscut in Asia Mica in timpul
asediului Troiei (c. 1200 i.Hr.), Relatari ale simptomelor
acestei boli, care apar in scrierile lui Homer (c.l 000 i.Hr.),
Hipocrate (c. 400 i.Hr.), Varro (116-27 l.Hr.), Virgiliu
(70-19 i.Hr.) si Galen (c.200), demonstreaza faptul ca le
era cunoscuta grecilor ~i romanilor, A fost semnalata in
literatura Hindu aproximativ in anii 500 i.Hr, in Europa,
,;
'
1 ANTRAXUL
P C. B. Turnbull
a fost descrisa intr-o colectie de scrieri veterinare din
secolul al X-lea - ,,Hippiatrika" - si intr-o Jucrare din
secolul al XI-lea - ,,Medicina patrupedelor" -, iar in
Franta s-au inregistrat episoade majore in anii 996 si
1090; in Italia, in 1552, 1598 si 1613-1617; 'in Germania,
Ungaria si Polonia, in 1709-1712; la inceputul secolului
al XIX-lea, in Rusia, Olanda si Anglia si, pe la mijlocul
aceluiasi secol, din nou in Rusia.
Nurnarul mare de sinonime pentru antrax, aparute
de-a lungul istoriei, denurnesc diversele sindroame pe
care le reuneste aceasta boala, pina la intelegerea
faptului ca toate sint, de fapt, manifestarile unui singur
agent etiologic. Cele mai timpurii rapoarte stiintifice (in
opozitie cu cele istorice) sint cele care descriu pustula
maligna (Maret in 17 52, Dym in 17 69 si Fournier in 17 69)
si eel al descrierii bolii la animale, al Jui Chabert, in 1780.
Activitatea de cercetare a antraxului din secolul al
XIX-lea a avut o semnificatie deosebita prin marcarea
unei cotituri in istoria medicinei. A fost prima boala a
omului si a animalelor demonstrata ca fiind determinata
de un microorganism, a fost boala pentru care s-au
efectuat foarte multe lucrari originale in bacteriologie si
s-au realizat vaccinuri ~i din studiul careia au derivat
binecunoscutele principii ale patologiei microbiene.
Pietrele de hotar au fost in special:
(1) demonstrarea infectiozitatii bolii de catre Berthe•
lemy in 1823, Eilert in 1836 si de catre alti citiva in
jurul anilor 1850; ' '
(2) demonstrarea transmisibilitatii ei de catre Davaine
in 1863-1864 si a pierderii infectiozitatii materia•
lului infectios in urma filtrarii prin filtre' de pamint,
de catre Tiegel ~i Klebs in 1864;
(3) prima observatie a bacilului de catre Delafond, in
1838;
(4) recunoasterea faptului ca un singur agent poate
produce diferite manifestari, de la pustula rnaligna
la boala sortatorilor de lina, intre 1860 - 1880;
(5) Robert Koch a stabilit faimoasele sale postulate, ·in
i
18 ZOONOZE
1877, demonstrind ca Bacillus anthracis (numit Africa si Asia, iar boalacontinua sa aparaaici in epizootii
astfel de Cohn in 1875) a fost cauza antraxului; si mai mici sau mai mari, afectind atit animalele de ferma
(6) bine cunoscuta munca de pionierat a Jui Pasteur cit si pe cele salbatice si asociindu-se unor epidemii
in vaccinuri a inclus demonstrarea, in 1881, a umane.
protectiei fata de antrax data de utilizarea unui Datorita faptului ca sporii de antrax persista timp de
vaccin bacterian (cronologic, eel de-al doilea decenii in locurile unde cad si pot calatori foarte bine
vaccin). pe sau in produsele contaminate de origine animala,
Vaccinul lui Pasteur a fost utilizat in toata lumea nici o tara a lumii nu-si poate pennite slabirea vigilentei
aproape 50 de ani, dar incercarile pentru dezvoltarea fata de aparitia unor episoade neasteptate, oricind
unor alternative mai bune efectuate intre anii 1920 - posibile.
1930 au culminat cu vaccinul viu (sporulat), vaccin de
succes al lui Sterne, care a facut ca antraxul sli poata fi
controlabil in toata lumea. Acest vaccin este astazi in
AGENTUL INFECTIOS
'
uz pentru animalele de ferma in majoritatea tarilor. TAXONOMIE
in tarile industrializate, conditiile imbunatatite de
munca si de igiena ale productiei, alaturi de vaccinurile Bacillus anthracis apartine genului Bacillus, care
inactivate,disponibile din 1950-1960, au detenninat ca include bacterii Gram-pozitive aerobe sau facultativ
antraxul ,,ocupational" sa fie un eveniment foarte rar. anaerobe, de forma alungita, formatoare de spori
Totusi, zone endemice pentru antrax ramin mai ales in (sporogene). Spre deosebire de majoritatea celorlalte

Toxina (AP+FL +FE) Toxina (AF+FL +FE)

\. 'It-,

Capsula
\!,,.
\ \
-\-·-i

o
\ . I
Novobiocina

Tulpina avirulenta protectoare (vaccin)

£3. Anthracis virulent Capvfox' Cap•/Tox•

Pasaj la Pasaj la
42,5°C 42,5 °C

Capsula '
Novobiocina

Tulpina virulenta non-protectoare

Cap•/Tox•
Julpina avirulenta (tip Pasteur)
non-protectoare Cap•/Tox ...
Fig.1.1 Genetica produc\iei de factori de virulen\ala B. anthracis. Plasmidele pX01 9i pX02 codifica pentru toxina si, respectiv, capsula
Pierderea plasmidei pX01 induce apari!ia unui derivat avirulent 9i neprotector; pierderea plasmidei pX02 qenereaza aparitia unui derivat cu virulen\a
foarte redusa, care este capabil sa induca protecpe 9i care sta la baza vaccinurilor curente pentru animale de Ierma si pentru uzul uman in Rusia
9i China.
 I. ANTRAXUL ,, 19

specii din genul Bacillus, Bacillus anthracis este imobil.

Este adesea inclus in ,,grupul Bscereus", care include
B. cereus, B. anthracis, B. thuringiensis si B. mycoides.
Subiectul unor lungi dezbateri, pina de curind, a fost
daca toate acestea sint variante ale B. cereus sau s111t
specii intr-adevar separate. in afara virulentei pe care
B. anthracis o poate pierde (figural. I), caracterele
fenotipice constante prin care acesta poate fi diferentiat
de B. cereus sint: lipsa mobilitatii, absenta hemolizei pe
agarul cu singe, sensibilitatea la penicilina ~i la fagul g
al antraxului. Totusi, tehnicile genetice au demonstrat
astazi cu claritate faptul ca B. anthracis, cu sau fiira
factorii sai de virulenta, poate fi diferentiat de ceilalti
membri din ,,grupulB. cereus",

ASPECTELE MOLECULARE ~I GENETICE

ALE PATOGENEZEI . ·. ..

Cei doi factori de virulenta cunoscuti ai B. anthracis

sint polipeptidul capsular acidpoli-g-Diglutamic, care"
protejeaza fata de fagocitoza celulelor defensive ale
gazdei si toxina produsa in timpul fazei de crestere
exponentials.
Toxina este formata din trei proteine sinergice, dar
separabile, produse in faza logaritrnica a cresterii, · ·
denumite antigen protector (AP), factor letal (FL) si
factor edematogen (FE). Fiecare, in parte, nu este toxic,
dar administrarea intravenoasa simultana a AP ~i a FL
este letala pentru soareci si sobolani, in timp·ce injectarea
intradermica concomitenta de AP si de FE induce un
edem localizat la cobai sau iepuri. Acestea i-au deterrni•
nat pe unii cercetatori sa considere AP + FL drept toxina
letala, iar AP + FE drept toxina edematogena, ceea ce
pare convenabil si adecvat pentru studiile structurale si
functionale ale fiecarei entitati, insa, in mod natural,
cele trei componente toxinice sint produse intotdeauna .,--.....
simultan. ATP CAMP
Modelul acceptat in prezent al actiunii toxinei in
vivo este ilustrat in figural .2.
FE este o adenilat-ciclaza calmodulin-depeudenta Fig. 1.2 Modul de ac\iune a toxinei de antrax. Antigenul protector (AP)
care, prin catalizarea unei productii anormale de AMP- se ataseaza de receptorii de suprafa\a ai celulei gazda (1) ~i este
ciclic, produce modificari ale metabolismului apei si clivatde catre o proteaza celulara de supratata, eliberind un fragment
ionilor, care produc la rindul Ior edemul caracteristic de 20 kDa (2). Se elibereaza astfel un receptor secunoar al AP pentru
din antrax. in unna unor experimente de mutageneza componentele FL ~i FE ale toxinei, care concureaza pentru atasarea
site-directionata, regiunile moleculei FE de atasare la de acesta (2). Complexul este internalizat prinendoctoza.receptor-
mediata (3), iar prin acidifierea vezlculelor rezultate, se produce
ATP si calmodulina au fost precis identificate. Rolul FE ·. tran_sferul FL/~E prinmernbrana ve~cula'ra in citosol, unde acestla i~i
in infectie poate fi acela de prevenire a mobilizarii si " desfa~oara ac\iunile catalitice. (4 ). Recent, a lost avansata ipoteza
activarii leucocitelor polimorfonucleare si, astfel, de contorm careia AP ~iFL sau,AP si FE sutera intemalizarea sub forma
prevenire a fagocitozei bacteriilor. Studiile asupra FE.n . unor complexe heptamerice,.(Reprodus din Oxford Textbook of
definesc ca pe o metalo-proteaza calciu si zinc- Medecine, 3'°ed., prin permisiunea amabia a editorilor).
 20 ZOONOZE
dependents. Desi modul sau precis de actiune este inca
necunoscut, complexul FL+ AP reprezinta cauza majors
a leziunilor tisulare ~i a decesului. Cercetari recente
sugereaza ca socul sisternic si decesul, caracteristice in
antrax, sint datorate, in primul rind, efectelor ni velurilor
inalte de citokine, mai ales interleukinei 1, produse de
macrofagele stimulate de FL+ AP; studii asupra scaderii si
reconstituirii nivelului de macrofage la soareci au
demonstrat ca acestea mediaza, si acest Jucru este
esential, actiunea letala a toxinei in vivo.
Genele factorilor de virulenta, capsula si toxina, se
gasesc in doua plasmide mari. Genele celor trei toxine•
paf, leg ~i cya - care codifica AP, FL si FE ~i sint loca•
lizate intr-o plasmids de 170 -- 185 kbp ( 119 MDa) -
pXO 1 - au fost clonate si secventiate, demonstrindu-se
ca induc secretia unor proteine de 73 5 aminoacizi (AP;
82,7 kDa), 776 aminoacizi (FL; 90,2 kDa) si 767 amino•
acizi (FE; 88,8 kDa). In mod similar, prin clonarea ~i
secventierea genelor implicate in sinteza capsulei, gene
rezidente intr-o plasmida de 90 - 95 kbp (60 MDa) -
pX02 +, au fost revelati trei cistroni desernnati capA,
capB si capC, care codifica trei enzime asociate mern•
branei, enzime ce rnediaza polimerizarea acidului D-glu•
tamic in membrana celulara a B. anthracis. Codificarea
pentru elaborarea ambelor proteine ale toxinei si capsulei este
reglata prin prezenta de bicarbonat sau C02
(,,bicarbonatul" reprezentind un amestec in parti egale
de C02, H2C03, HC03• si CO/). Ce! putin in cazul toxinei,
r~ controlul dat de bicarbonat este la nivelul transcriptiei
! genice, probabil sub comanda unei gene reglatoare
negative, care codifies un represor ce se ataseaza la
ADN si blocheaza anumite parti ale transcriptiei in
absenta bicarbonatului. Toate cele trei gene ale toxinei
(pa/,leg si cya) sint coordonate de cerintele in HC03· ~i
de ternperatura.
Pierderea fie a plasmidei pXO 1 fie a plasmidei pX02
si, in consecinta, pierderea capacitatilor de a produce
toxinele sau capsula, induce pierderea virulentei. Acest
fapt se poate produce in mod natural. Tulpinile pXO 1 +;
pX02· stau la baza vaccinurilor contra antraxului ( vezi
maijos).
EPIDEMIOLOGIE MOLECULARA
Natura inalt conservata a B. anthracis ca specie a
insemnat, pina astazi, un obstacol in gasirea unei metode
de diferentiere a tulpinilor in scopuri epidemiologice,
desi anumite progrese s-au inregistrat prin utilizarea unor
tehnici de amprenta ADN (DNA fingerprinting).
Antigenele toxinice reprezinta, in prezent, cea mai
buna baza pentru testele imuno-enzimatice de determi-
nare a nivelurilor anticorpilor anti-antrax, fiind entitatile
eel mai user de obtinut sau identificat, strict specifice B.
anthracis, nefiind lntilnite si la ajte specii din genul
Bacillus. Anticorpii fatii de antigenele toxinei purificate
stau la baza noilor sisterne de diagnostic, pe
considerentul ca prezenta toxinei indica prezenta
bacteriei. in mod similar, sondele genice, care sint in
curs de dezvoltare pentru sisteme rapide de detectie a
antraxului, sint in principal bazate pe secventele din
cadrul genelor care codifies antigenele toxinei sau
precursorii capsulari. Totusi, agenrii toxinici sint meta•
boliti ai celulei vegetative in faza exponentiala. Asa incit,
dat fiind faptul ca B. anthracis este prezent invariabil
in mediu sub forma de spar, se incearca identificarea
antigenelor sporale, specifice B. anthracis, ceea ce ar
putea conduce la o detectie mult mai rapida.
.~
MECANISMELE BOLII
Infectia incepe in mod frecvent prin intrarea sporului
in organism printr-una dintre multiplele cai (figura 1.3),
urmata de germinare ~i multiplicare locala sau consecu•
tiva transportului catre ganglionii limfatici regionali, de
unde este initiata infectia sistemica, cu implicarea
timpurie a splinei.
In infectia locala cutanata, multiplicarea si prcdu•
cerea toxinei detennina aparitia escarelor caracteristice,
insotite de un edem ex tins.
in boala sistemica, bacilii se multiplies in splina si
ganglioni limfatici, in absenta simptomelor sau cu
prezenta unei simptomatologii sterse, pina in momentul
unei cedari bruste a organelor, probabil toxino-induse,
care determine eliberarea exploziva de toxina ~i a unui
numar enorm de bacili. Acestea conduc la desfasurarea
hiperacuta a bolii, cu febra, care apare la citeva ore
inaintea succesiunii evenimentelor finale, rapide, de
obnubilare, soc, coma si moarte.
Cauzele precise ale mortii ramin nedetenninate, dar
factorii care contribuie ia ea sint indubitabili:
(I) miscarea anormala si masiva de fluid indusa cito•
tonic de factorul edematos si citotoxic de factorul
!eta!, direct si probabil indirect, in urma eliberarii
mediatorilor vasoactivi care produc ruptura
vasculara; ~i posibil
(2) hipoxia, ca urmare a masivei bacteriemii terminale,
care atinge 107 - 109 bacili/ml de singe la speciile
sensibile.
Faptul ca toxina este principala cauza a mortii a fost
demonstrat experimental la animalele ,,sterilizate" tardiv
in cursul infectiei, prin tratament cu antibiotice; de

aceea, specii mult mai rezistente, cum sint porcii, mor cu
niveluri foarte scazute de bacteriemie.
Un fenomen inexplicabil este acela ca, la animalele
de laborator, pare sa existe o relatie inversa intre sus•
ceptibilitatea la infectie si sensibilitatea la toxina. Cobaii,
care sint foarte sensibili la infectie, sint aproape
rezistenti la toxina, in timp ce la sobolani este invers.
Se pare ca toxina nu este foarte activa la primate.
Klein si colab. (1962) a observat ca, din trei mairnute
rhesus de cca. 4 kg inoculate experimental cu 200, 250
si 400 doze letale sobolan (in volume de 200, 250 si 400
ml), animalul care a primit 200 ml a supravietuit; cele
inoculate cu 250 si
400 ml au murit dupa 60, respectiv 30 de ore. in legatura
cu dozele letale sobolan, Ezzell ~i colab. (1984) a stabilit
ca 8 g FL+ 40 g AP omoara sobolanii Fischer in 40 de
minute.
CRE~TERE ~I SUPRAVIETUIRE (REZISTENTA)
B. anthracis este privit, in general, ca un patogen
obligatoriu; existents sa persistenta intr-un ecosistem
pare sa depinda de faza de multiplicare intr-un animal
gazda (figura 1.3 ), iar prezenta ambientala reflecta, mai
degraba, contaminarea generata de o sursa anirnala cu
1. ANTRAXUL 21
ceva timp in urma, decit automentinerea lui inmediul
inconjurator,
Teoria propusa de Ness ( 1971) (asupra ,,microciclici•
tatii" ambientale) a fost prezentata cu alte ocazii, Totusi,
datele noastre experimentale au demonstrat ca nivelul
nutritional cerut pentru multiplicarea sporilor germina•
tivi este de departe mult mai ridicat decit eel probabil a
fi intilnit in mediile ambientale normale si, chiar daca
germinarea are loc, moartea bacilului in fonnare se pro•
duce fdarte repede. In consec inta , dezvoltarea
microciclisa in mediu a B. anthracis este probabil extrem
de rara.
Forma vegetative a B. anthracis pare sa fie
surprinzator de fragila; supr av ietuirea speciei
depinde de sporularea rapids a bacililor, eliminati
de animalul pe moarte, la expunerea la aer (figura 1.3),
dar rata unei sporulari eficiente nu depaseste
niciodata 0, l %, si, de obicei, este chiar mai mica.
Totusi, o data atinsa faza de spor, este bine stabilit
ca acesta poate supravietui decenii, ·iar intervalul
de timp dintre infectarea unei gazde si infectarea
urrnatoarei gazde poate fi, de asemenea, de ani sau
chiar decenii.

lngestie
(pascut iarba/frunze,
muquri/apa de baut
lnhalare uneori?
(praf lncarcat c
Intepatun de in
u spori)
Lineori?
,, secte Pulmonar
I ERBIVORE Germinare §i
/ (prafln.carcat cu
multiplicare in limfatice §i / spori)
splina
Formele vegetative se ooo·ijOo Gastrointestina l"
elibereaza in nurnar mare in a SPORI ;;: (came infectata,
o c:ioQ<:::,
apa contarninata/
singe, in ultimele ore de via\a
veqetale ?)
t Cutanat

Sporulare prin .· · (via leziuni. Din

.
expunere la 02

t
manipularea carnli
infectate I
materialelor contami-
{1 ...-:r.:::;:r:· ; nate. [ntepaturlle
FOR~VEGETATIVE /) insectelor uneori?) I . -' -
(eliminate in momentul<:7".· giena precara

...._ .,. II mor\ii in exsudatele '(\

hemoragice din nas, \} ..., ---·---- ---------- -- --- - --- - - -'
:

a gura sau anus sau prin

1
-~in§el; r vaisat) !)

Fig.1.3 Ciclul infec\iei in antrax. Gazdele primare sin! ierbivorele, omul fiind o gazda accidentals (Reprodus din Oxford Textbookof Medecine,
3'" ed., prin permisiunea amabila a editorilor)
''
22 ZOONOZE
GAZDE
Antraxul este, in primul rind, o boala a ierbivorelor, desi
purine mamifere sau pasari sint considerate a fi total
rezistente. Omul este o gazda accidentals $i este putin
rezistent la infectie, in general, contractind-o direct sau
indirect de la ierbivorele infectate.
Boala este enzootica in mai multe tari din Africa si
Asia, unde valoarea unui cadavru rezultat in urma mortii
subite, ca hranii- pentru consumul local si ca produse/
subproduse (piele, par, lina, oase) - pentru comercia•
lizare, depaseste perceptia necesitatii ingroparii sau
arderii ei. In consecinta, ciclul infectiei la oameni si ani•
male continua, atit local cit si la distanta, in regiuni non•
endemice, in care produsele animale sint transportate.
Antraxul este unul dintre agentii naturali majori de
selectie printre ierbivorele salbatice din anumite regiuni
ale Africii si, probabil, din Asia (vezi maijos).
.i ln mod traditional, se considera ca antraxul la om
poate imbraca trei forme, in functie de calea de intrare a
MANIFESTARI CLINICE ~I DIAGNOSTIC LA sporilor, Dintre cele trei - cutanata, pulmonara si
AN I MALE · intestinala - cea cutanata este, de departe, cea mai
Moartea subita a ierbivorelor, survenita fara simp•
tome prodromale sau dupa o scurta perioada de febra si
obnubilare, ar trebui sa conduca la suspiciunea de antrax,
foarte sugestiv fiind ~i lichidul sanguinolent eliminat
din nasul, gura sau anusul animalului mort. La porci si
carnivore, edemele locale, mai ales cele din regiunea
gitului, sint patognornonice.
In momentul mortii, la rnajoritatea speciilor suscep•
tibile, singele contine 107 -109 bacili/ml, dovedind faptul
ca animalul nu a fost tratat (numarul poate fi mai scazut
la animalele imunizate care sucornba datorita bolii). De
subliniat faptul ca porcii sint o exceptie, bacteria nefiind
detectabila in singele !or, in momentul mortii.
Singele unei victime a antraxului coaguleaza slab si,
de obicei, cantitatea necesara unui diagnostic, prin frotiu
tip amprenta si prin cultivare, poate fi obtinuta cu
seringa din vena unui cadavru relativ proaspat. Acolo
unde acest lucru nu este posibil, poate fi excizat un
fragment mic de tesut, in mod traditional (dar nu
necesar) din pavilionul urechii, care este puternic
vascularizat, de preferat chiar cu semne de singejpe el.
Frotiurile se coloreaza cu albastru de metileri poli•
crom (colorant M' Fadyean); diagnosticul cert sebazeaza
pe numarul mare de bacili colorati albastru-negru,
frecvent cu capetele drepte si in lanturi scurte,
inconjurati de o capsula roz, clar demarcata, Probele
pentru cultura bacteriologica trebuie expediate unui
laborator de diagnostic corespunzator.
Daca se suspecteaza antraxul, 'in general, cadavrul
nu trebuie deschis; se evita astfel contaminarea mediului
prin revarsarea lichidelor din organism. La porci, unde
confirmarea pentru izolarea bacteriei poate depinde de
obtinerea ganglionilor limfatici relevanti (submandibu•
lar, suprafaringian sau mezenteric ), trebuie luate precautii
adecvate inaintea disectiei, pentru a evita contaminarea
mediului.
Diagnosticul diferential se face fata de carbuncle
emfizernatos, botulism, toxicoze (generate de plantele
toxice, metalele grele, muscaturile de sarpe), fulguratii
si babesioza peracuta, care pot induce simptome similare
celor din antrax.
MANIFESTARI CLINICE ~I DIAGNOSTIC LA
OM
comuna.
in antraxul cutanat, intrarea B. anthracis infectios
are Joe printr-o leziune a pielii. Dupa 3-5 zile (intervalul
po ate fide 2 -· 12 zile ), apare o mica vezicula. (Salmon,
in 1896, si-a inregistrat observatiile personale asupra
dezvoltarii unei pustule, la l 2 ore dupa inocularea
materialului obtinut prin raclarea leziunii de la un
deget, pe care un grajdar si-o facuse in unna folosirii
unei perii noi de tesalat). in urrnatoarele 2 - 3 zile
centrul veziculei se ulcereaza, transformindu-se intr-o
crusts foarte aderenta, uscata si neagra, inconjurata
de un inel de vezicule. Aceasta este escara tipica
antraxului. In ciuda aspectului dizgratios, suferinta care
se inregistreaza este mica; durerea ~i puroiul se
dezvolta daca la nivelul leziunii apare o infectie secun•
dara, Leziunile variaza ca dimensiune, de la 2 la mai
multi centimetri in diametru si sint intotdeauna insotite
de edem pronuntat, chiar masiv, care se poate intinde
la mare distanta de leziune. Edemul, consecutiv
leziunilor de pe fata sau git, poate pune in pericol viata
pacientului. in cazurile necomplicate, escara incepe sa
se resoarba la aproximativ l O zile de la aparitia veziculei
initiale; rezolutia dureaza 2- 6 saptamini, indiferent de
tratament, si, de obicei, lasa urme usoare, Infectia poate
disemina de la leziunile pielii in circuirul sanguin,
determinind o septicemie severa, intr-o perioada de 15
ani, cuprinsa intre 1899-1913, cu mult inainte ca vreun
vaccin de uz uman sau tratament eficace sa fie dispo•
nibile, in Marea Britanie, din 318 cazuri de antrax cutanat

industrial, 40 (12,5%) au fost fatale. In prezent, se esti•
meaza ca, din cazurile netratate, mai putin de 20% ar
putea fi fatale.
Diagnosticul antraxului cutanat se face prin frotiurile
colorate M'Fadyean si/sau prin cultura bacteriologies
a probelor pretratate de lichid vezicular, obtinute de
sub marginile escarei. Pentru diagnosticul diferential,
trebuie luate in considerare furunculoza, ectima
contagioasa, sancrul sifilitic primar, erizipelul, pesta,
morva si ulcerul tropical.
in formele pulmonare de antrax (aparute ca urmare
a inhalarii sporilor) si intestinale (datorate ingestiei de
came contaminata), boala incepe insidios, cu simptome
discrete de febra usoara, indispozitie si gastroenterita,
care dureaza intre o zi si citeva zile. Aceasta faza
sfirseste cu izbucnirea bolii severe, cu alternanta rapida
de febra si hipotermie, prostratie, §OC, colaps si moarte
in citeva ore. Practic, nu exists nici o modalitate de
confirmare a diagnosticului inaintea izbucnirii fazei
acute, iar recunoasterea cauzei probabile a bolii
depinde de cunoasterea posibilei expuneri a
pacientului la sporii de antrax. Se considera ca pot
avea loc si infectii mai putin severe sau subclinice,
Dupa instalarea fazei acute, este posibila observarea
bacililor incapsulati in frotiurile prin amprenta din singe
sau fecale, colorate M'Fadyean. Dupa moarte,
metodele de diagnostic sint aceleasi ca si in cazul
animalelor (vezi mai sus).
O cornplicatie rara a oricarei forme de antrax este
meningita. Lichidul cefalorahidian poate fi sanguine• lent
si, in frotiurile colorate M'Fadyean, se pot observa bacili
incapsulati. Meningoencefalita datorata antraxului este
intilnita cu o oarecare frecventa in Tamil Nadu, India.
Reinfectarea la acelasi individ este rara, dar nu sur•
prinzatoare.
ANTRAXUL INDUSTRIAL
Antraxul uman este frecvent diferentiat in antrax
non-industrial si antrax industrial; in functie de modul
de contractare a bolii, direct de la animale sau indirect,
prin manipularea si prelucrarea produselor animale con•
taminate. Antraxul non-industrial afecteaza, de obicei,
oamenii care lucreaza cu animale sau carcase animale,
asa cum sint fermierii, muncitorii din abatoare, achizitorii,
macelarii si personalul veterinar, si este aproape intot•
deauna cutanat; daca uneori evolueaza intestinal, asa
cum se mai intimpla in tarile in curs de dezvoltare, ca•
zurile se intilnesc printre cei care j upoaie sau transeaza
I. ANTRAXUL 23
animalele sau le consuma camea. Antraxul industrial,
aparut in urma manipularii si prelucrarii parului, linii,
pielii, oaselor sau ale altor produse animale contami•
nate, este de obicei cutanat, desi sint sanse mari sa fie si
pulmonar, in urma inhalarii prafului incarcat cu spori. in
Marea Britanie, in perioada 1899 - 1913, din 354 de
cazuri inregistrate de antrax industrial, 36 (10,2%) au
fost pulmonare. ln contrast, intre 1961 si 1980, din 122
de indivizi expusi ocupational la antrax, tot In Marea
Britanie, a fost inregistrat un singur caz pulmonar ( 1982).
MORFOPATOLOGIE
in majoritatea tarilor, autopsia animalelor sau a
oamenilor cunoscuti sau suspectati de a fi murit de antrax
este interzisa, Autopsiile- facute din gre$eala- si infec•
tiile experimentale, in conditii controlate, releva acelasi
tablou: singe necoagulat, inchis la culoare, splina manta
considerabil si hernoragica, ganglioni limfatici afectati
si petesii pe alte viscere. in antraxul intestinal, mucoasa
intestinala este de un f0$U inchis, cu un edem sticlos si
zone de necroza in locul escarei.
Principalele leziuni in antrax sint edemul, hemoragia
$i necroza. Tabloul microscopic al leziunii cutanate este
unu1 de celulita extinsa, cu edem, necroza, infiltratii
celulare cu mononucleare, neutrofile si eozinofile, $i pre•
zenta unui numar mare de bacili. Edemul este modifi•
carea predominanta, mult mai importanta decit infiltratul
celular inflamator (studiu pe maimuta rhesus Macaca
mulatta).
Majoritatea studiilor detaliate asupra rnorfopato•
logiei antraxului au fost efectuate in anii 1940, 1950 si
1960. in acele vremuri, aurorii erau de acord ca bacilii
antraxului se multiplies mult mai rapid 111 ganglionii
limfatici decit in alte tesuturi, ganglionii limfatici fiind
centre de proliferare si diseminare a bacililor, de unde
boala evolueaza catre septicemie ~i moarte. Astfel, daca
primul loc de infectie este pielea, se constata aparitia
edemului, a infiltratiei celulare si multiplicarea bacililor,
iar ganglionii limfatici regionali se rnaresc, devin
hemoragici si contin bacili. in antraxul prin inhalare se
constata o mai slaba reactie la Iocul de invazie, iar
modificarile parenchimului pulmonar, cum ar fi
hiperemia, edemul si infiltratia celulara, sint de inten•
sitate medie sau chiar absente. Bacilii nu se multiplies in
pulmon, dar determina o infectie masiva a ganglionilor
limfatici mediastinali; stratul alveolar are pur si simplu
rol de poarta de intrare pentru bacili, iar multiplicarea si
bacteriemia consecutive au Joe dupa infectarea
ganglionilor limfatici care dreneaza pulmonii. Nu exista
24 ZOONOZE
dovezi ca sporii de antrax inhalati ajung din pulmon
direct in circuitul sanguin. 0 parte din spori sint distrusi
de catre macrofagele in tranzit.
Modificarea histologies precoce din ganglionii lim•
fatici si splina este necroza centrilor germinativi. Pe ma•
sura ce infectia progreseaza, ganglionii limfatici devin
edematosi si apoi hemoragici; venele si capilarele lor se
umplu de trornbi compusi din leucocite, plachete, fi•
brina si bacterii. Cind se constata pneumonia, aceasta
este rezultatul edemului, hemoragiei si trombozei patului
vascular pulmonar, desi nu este clar daca este o infectie
primara sau o reinfectie. Mecanismul de baza al bolii
este leziunea vasculara cu edem, hemoragie si tromboza,
Leziunea vasculara este rezultatul activitatii toxinei, care
actioneaza direct asupra membranei celulelor endoteliale,
facindu-le extrem de permeabile pentru plasma si
determinind, in urma aderarii leucocitelor si a plache•
telor, tromboza intravasculara diseminata.
G!eiser ( 1967) a inregistrat diferente importante pri•
vind reactia pulmonara in infectia prin aerosoli, compa•
rind spec iile sensibile, reprezentate de oi si · maimute
rhesus, cu speciile mai rezistente, cum sint ciinii si porcii.
La acestea din urma, arhitectura pulmonara normala a
fost obliterata complet de Jeziuni hemoragice, discrete
si/sau intense, cu prezenta de fibrina si celule inflama•
torii. in centrul leziunii, s-a constatat o zona de hemo•
ragie masiva, inconjurata de o masa densa de fibrina,
care obstrua alveolele, bronhiolele si vasele. La peri•
feria leziunii, amestecindu-se cu fibrina, s-a observat o
zona densa de acumulare a neutrofilelor, plasmocitelor,
monocite!or si a macrofagelor mari. in aceste leziuni nu
a putut fi demonstrate prezenta bacililor. Oaia sau
maimuta rhesus au avut reactii fibrinoase si celulare mult
mai slabe, nu de tipul celor intilnite "la ciine sau pore.
Patogeneza si morfopatologia antraxului la pore au fost
recent reexaminate.
Tabloul histologic din fonna meningeana, observata
la noua mairnute, a incl us, de asemenea, edemul, hemo•
ragia si tromboza, prezente la nivelul venelor cerebrale
mici. Aceste vene si spatiul subarahnoidian au continut
mii de bacili de antrax.
Reactia intensa inregistrata la gazdele mai rezistente
a fost interpretata ca fiind datorata capacitatii acestora
de a izola sau ,,sechestra" microorganismele invadatoare.
Leziunile intilnite in pulmonii ciinilor ~i ai porcilor in•
dicau faptul ca s-au dezvoltat numai focare locale de
infectie, iar microorganismele au fost inglobat~'in depo•
zitele masive de fibrins, ca rezultat al infiltrarii celulare.
Capacitatea gazdei de a raspunde astfel reprezinta
explicatia lipsei infectiei sistemice. Astfel de leziuni nu
au fost observate la speciile foarte sensibile, asa cum
este oaia, care manifests doar modificari celulare mini•
me, ca raspuns la numarul mare de microorganisme ob•
servate in pulmon, reprezentind probabil completa lor
incapacitate de a face fata infectiei.
TRATAMENT
Cele mai bune produse antimicrobiene sint penicilina
si derivatii ei. in doua sau trei cazuri s-au inregistrat
rezistente izolate la penicilina, dar rezistenta se pare ca
nu este transmisibila imediat. B. anthracis este, de
asemenea, sensibil la multe alte antibiotice cu spectru
larg, printre care sint tetraciclinele, clorarnfenicolul,
gentamicina si eritromicina si care pot fi utilizate daca
tulpina izolata este rezistenta la penicilina sau pacientul
este alergic la aceasta.
Experienta unor medici veterinari a demonstrat ca
ttltamentul cu tetraciclina nu este pe deplin eficace,
desi testele pe maimute au confinnat faptul ca doxiciclina
a dat o buna protectie, cind a fost adminstrata profilactic.
Dintre fluorochinolone, ciprofloxacina a fost eficace,
de asemenea, in acelasi tip de administrare. Totusi anti•
bioticele nu sint active fata de sporii de B. anthracis si
se pare ca, o data inhalati, acestia sint indepartati lent
din pulmon. Ca atare, profilaxia cu antibiotic irnpotriva
unei expuneri cunoscute la sporii de antrax inhalati in
numar substantial poate fi prelungita timp de mai multe
saptamini si trebuie suplimentata cu vaccinare, in asa
fel incit imunitatea sa se instaleze in perioada de
eliminare a antibioticului.
in Marea Britanie, in cazul aparitiei unui caz intr-un
efectiv, intregul lot este tinut sub observatie si sint ad•
ministrate antibiotice la primul sernn de febra printre
ceilalti indivizi. in mod normal, aceasta este o procedure
eficace.
PROGNOSTIC
Deoarece pina de curind diagnosticul cazurilor
usoare sau subclinice de antrax la animale nu era posibil,
tendinta a fost ca antraxul sa fie considerat inevitabil.
Dezvoltarea testelor specifice serologice a facut posibila
examinarea indeaproape a acestora. Rezultatul este ca
un numar mic de seropozitivi poate fi depistat in orice
efectiv de ierbivore (cele mai sensibile la antrax) expus
unei surse de infectie, ceea ce ar indica faptul ca o
proportie scazuta din lot a suferit o infectie usoara sau
subclinica si a supravietuit, Din contra, prezenta
anticorpilor la un procent ridicat de carnivore (relativ
rezistente la antrax) expuse la infectie, sugereaza ca un

numar relativ mic dintre acestea rnor in unna bolii,
Rezistenta ornului la antrax este apreciata ca fund inter•
mediara intre cea a ierbivorelor ~i cea a camivorelor. Date
limitate despre cazuri de expunere cutanata sau orala,
dar netratate, sugereaza inca o data ca infectiile usoare
sau subclinice nu sint neobisnuite. Se poate estima ca
10--20 '% dintre cazurile cutanate netratate sint rnortale.
Date privind doza infectioasa, pe baza careia sa se evalueze
riscul fata de mediul contaminat cu spori de antrax, au
fost trecute in revista de Watson si Keir (1944).
Tratamentul efectuat la timp este de importanta
decisiva in infectiile fulminante de antrax. Cauza mortii
este toxemia si, desi tratamentul cu antibiotic poate
distruge efectiv toti bacilii, rnoartea toxica survine daca
acesta este administrat prea tirziu, In formele pulmonare
si intestinale de antrax este dificila recunoasterea in timp
util a simptomelor date de rezistenta la tratament, ceea
ce face ca rata mortalitatii sa fie ridicata,
EPIDEMIOLOGIE
RASPiNDIRE
.In conformitate cu datele primite de Oficiul
Interantional de Epizootii (OIE), desi in putine tari antraxul
? NECUNOSCLJT
(I INDEMN
0? INDEMN
Im SPORADIC
tm ENDEMIC
•I EPIDEMIC
I. ANTRAXUL 25
are cu adevarat caracter enzootic, majoritatea inregistreaza,
in fiecare an, citeva cazuri de boala in efecti vele de animate
(figura 1.4). Tarile care inregistreaza o relativa crestere a
incidentei sint cele din Africa sub-sahariana, subconti•
nentul indian si indonezian, anumite provincii din China,
parti din Turcia si diferite tari din fosta URSS.
Incidcn]a bolii in Marea Britanie a scazut
spectaculos in ultimul secol (figura 1.5). Aceasta s-a
datorat:
(1) imbunatatirii igienei in industria de prelucrare;
(2) crearii in 1937 a unui vaccin eficace de uz animal
care a redus semnificativ incidenta bolii in toata
lumea, si deci nivelul de contaminare a produselor
animale importate;
(3) utilizarii, pe scara tot mai larga, a produselor de
origine animals prelucrate;
(4) prelucrarii pieilor, in primele etape ale procesului,
Ill tara de origine, ~i
(5) reducerii cazurilor de antrax industrial, la care a
contribuit si contribuie vaccinul de uz uman. Infor•
matii mai detaliate privind antraxul in Marea
Britanie si in alte tari, in ultimii ani, pot f gasite in
,,Proceedings of the International Workshop on
Antrax" (Dezbaterile intilnirii de lucru interna•
tionale in probleme de antrax).
Cu toate acestea, datorita persistentei sporului de
Fig. 1.4 lnciden\a antraxului pe glob. Extrase din FAO-WHO-OIE Animal Health Yearbook (Anuarul de Sanatate Animala FAO-WHO-OIE)
(Grafica cornputerlzata executata 9i oferita cu amabilitate de Dr. M.E. Hugh-Jones, Director, Centrul de Referinta ~i Perfec\ionare 1n Sisteme
Geografice pentru Sanatate Publica Veterinara, asocial OMS, $c6ala de Medicina Veterinara, Universitatea de Stat Louisiana, SUA).
r 26 ZOONOZE
antrax timp de decenii si datorita raritatii tot mai accen•
tuate a bolii, exista pericolul suficientei. lndustriile spe•
cializate continua sa depinda de pieile sau Jina anumitor
specii sau rase, care pot fi crescute doar in rari in care
I antraxul este inca endemic; la fel, oasele uscate solar si
provenite de la animale moarte in mod natural in Asia
tropicala au calitati pentru productia de mangal care nu
pot fi reproduse in Europa ternperata sau America de
Nord. Necesarul tarilor industrializate in faina de oase
pentru furaje si ingrasaminte depaseste productia
proprie si continua sii depinda de importul masiv,
frecvent din zone endemice.
Majoritatea proceselor industriale distrug sporii, in
asa fel incit produsele finite, cum sint cele din Hna si
piele sau mangalul, sint libere de spori. De asemenea, in
numeroase procedee de fabricatie se considers drept
practica standard tratamentul termic al fainii de oase
inaintea lansarii pe piata. Totusi, produsele reziduale
obtinute in etapele initiale de prelucrare, asa cum este
apa utilizata la spalare, transporta spori de antrax in
rnediu si pot infecta animalele. in figura 1.6. este
reprezentat printr-o diagrama, asa cum este considerat,
-- Evidente din fabrici
....... Eviden\e de Sanatate Publica
16001 (b)
t40()>i
,;
!
Fig. 1.5 Episoade de antrax la oameni (a) §i la animale (b) Tn Marea
Britanie intre 1900-1994 (Date furnizate de CDSC (a) §i MAFF Unitatea
de Bali Declarabile, Tolworth (b).
in prezent, ciclul posibil al antraxului in Marea Britanie
si, probabil, in alte tari industrializate.
TRANSMITEREA LA ANIMALE
Epidemiile s int de tipul sursei de i nfecti e
punctifonne; transmiterea de la animal la animal pare sa
fie un eveniment rar, desi in unele ta.ri se crede ca o
astfel de transmitere este mediata de intepaturile
insectelor; pentru aceasta posibilitate, exists dovezi
experimentale.
Desi este una dintre cele mai vechi boli 111 istoria
omenirii, nu se cunosc inca multe despre rnodul in care
animalele contracteaza antraxul si despre factorii care
influenteaza acest lucru. La marile mamifere salbatice
antraxul pare sa fie unul dintre agentii de selectie
natural&; boala a devenit un flagel in momentul in care
omul a inceput sii domesticeasca animalele. Printre
necunoscute se numara si intrebarea de ce, de obicei,
ataca sporadic, in cadrul unui grup de indivizi care par
sa fie expusi in mod egal, in timp ce alteori determina
mari epizootii imprevizibile. Este neindoielnic ca episoa•
dele sint influentate de clima, a~a cum au remarcat
Lindeque si Turnbull ( 1994 ), dar regulile par sa difere
de la o zona la alta pe glob .
Unele diferente datorate virstei sau sexului au fost
inregistrate din timp in timp, dar acestea par sa fie de
mica importanta. intr-un studiu mai vechi s-a mentionat
ca diferentele nu pot fi atribuite, in totalitate, hormonilor
sexuali circulanti,
Exista foarte putine date experimentale care sa elu•
cideze anomaliile evolutiei antraxului natural. Studiul
antraxului experimental este axat, de obicei, pe elucida•
rea efectelor scenariilor artificiale, cum sint determina•
rile DL50 parenterale sau prin aerosoli, in evaluarea efec- ·
tului protector vaccinal, corelat unor aspecte legate de
protectia militarilor. Astfel de studii in care administrarea
a fost orala, in furaje, au stabilit ca pentru initierea infec•
tiei clinice sint necesare doze foarte mari, chiar pentru
speciile sensibile - de departe ma\ mari decit cele pe
care le pot intilni animalele in zonele endemice sau in
cele unde antraxul apare sporadic, Adevarul este ca un
singur spor ajuns 111 locul potrivit poate initia infectia,
in timp ce dozele mari, necesare in infectia experimen•
tala, dovedesc efectul numerosilor factori care previn
producerea infectiei,

TRANSMITEREA LA OAMENI
Transmiterea de la un om la altul este extrem de rara,
probabil datorita dozei infectante mari, desi au fost
inregistrate ~i exceptii. (Heyworth a relatat despre
cazurile de antrax inregistrate intr-o cresa, in cursul unei
misiuni medicale in Zimbabwe, in 1987, antrax pe care l-ar
fi contractat in timp ce pansa leziunea unui pacient).
Asa cum am mai aratat, omul contracteaza antraxul, in
mod frecvent, direct sau indirect de la animate. Intrucit
antraxul cutanat se dezvolta dintr-o infectie datorata
unei leziuni la nivelul pielii, regiunile corporale expuse
sint cele mai afectate, iar locul infectiei reflects eel mai
adesea ocupatia pacientului. Muncitorii care transporta
piei sau carcase pe umeri sint susceptibili la infectie in
zona posterioara a gitului; minuitorii al tor materiale sau
produse animale tind sa fie infectati la miini, brate sau
incheieturi. La fel ca si in cazul animalelor, in unele tari,
in transmiterea antraxului la om pot fi implicate intepa•
turile insectelor. A fast amintit faptul ca, in anumite !iiri,
valoarea carnii animalelor care mor pe neasteptate
cintareste mai mult decit intelegerea riscurilor de boala
grava rezultata in urma consumului acesteia, si, ca atare,
in aceste zone, se intilneste antraxul in forma
gastrointestinala. Traditia, prin care de camea unui astfel
de animal nu se poate dispune daca proprietarul lipseste
(ceea ce determina pastrarea ei uscata pina la revenirea
acestuia), exacerbeaza problema, mai ales datorita
cresterii circulatiei intre comunitatile altadata izolate.
Omul pare sa fie relativ rezistent la infectie. Un argu•
ment solid al acestui fapt l-au fumizat studiile efectuate,
in anii 1960, in fabricile in care muncitorii nevaccinati,
,,expu~i cronic" la antrax, au avut o rata anuala a cazu•
rilor de 0,6-1,4%. intr-unstudiu in doua astfel de fabrici,
GRADINI
! r":" ~····--~
. _,: .:: /" FURAJE
FAINA DE J. .
.f OASE
IMPOR1URI~ f.ABORATOAREl
'PIEi, LiNA, PAR""\_ ,, CER~ARE
·l. f
\ sporii pot persista mul\i ani 1n
ABACARII;}.'
. j FABRIC! ---~•
lPRELUCR.
-,
l.ANTRAXUL 27
B. anthracis a fost izolat din nasul ~i faringele a 14%
din muncitorii sanatosi; intr-un alt studiu, muncitorii au
inhalat pe parcursul zilei de lucru 600 - 1300 de spori
f'arii a se imbolnavi, desi intr-o alta fabrics, in care nivelul
de contaminare era similar a fost inregistrat un episod
de antrax pulmonar. In anumite zone din Africa, in
prezent, sint inregistrate rate scazute de infectie, desi
rata expunerii este inaltii.
Din experimentele realizate la primate poate fi eva•
luat, intr-o oarecare masura, riscul de infectie la oameni.
La maimutele rhesus s-a inregistrat o doza letala 50 (DL50)
parenterala de 3 000 de spori. Dozele letale 50 admi•
nistrate prin inhalare la maimute au variat de la 4 I 30 la
760 000 spori, Fundarnentarea estimarii riscului la om in
antraxul prin inhalare printr-o doza letala 50 (DL50) de
4 000, este restrictiva, deoarece:
(1) doza poate depinde de greutatea corporala;
(2) oamenii par sa fie mai rezistenti decit mairnutele,
probabil datorita faptului ca sint camivori;
(3) datele privind DL50 administrate prin inhalare la
speciile foarte sensibile la antrax variaza, de aseme•
nea, de la ordinul zecilor la eel al miilor;
(4) probabilitatea ca sporii sa ajunga 111 plamini scade
foarte mult in cazul in care particula inhalata depa•
seste 5m; si
(5) rata cazurilor, inainte de introducerea vaccinarii,
a fost scazuta la muncitorii cunoscuti ca inhalind
spori prin natura ocupatiei.
Ca si in cazul antraxului cutanat, riscul antraxului
prin inhalare poate fi mult redus printr-o igiena indus•
triala adecvata, haine de protectie, inclusiv rnasti, prin
vaccinare si prin constiinciozitatea personalului medi•
cal, in cazul aparitiei unei irnbolnaviri, care sa duca la
instituirea prompta a tratarffentului.
··-.\
...
av, ....
.: t
_./ -,, ..
.,/ ,.,/NIM\ALJ.
1./
Fig. 1.6 Ciclul antraxului in Marea
Britanie ~i in alte \ari industri•
f ~-····---..... X
·- .. ....._ SOL
a!izate. X reprezirua stadiul in care
~ asteptarea unei noi gazde
EFLUENTl- . (Reprodus, cu moditicari, din
' PHLS MicrobiologyDigest ( 1992),
IN:1:~c············-' volume 9, prin permisiunea
amabila a editorilor)
-!.
28 ZOONOZE
PREVENIRE $1 COMBATERE
Combaterea antraxului, atit la oameni cit si la animale,
consta in intreruperea ciclului infectiei, ilustrat in
figura 1.3. Eliminarea bine supravegheata a carcaselor
in cazurile de antrax intilnite la vaci, oi, cai sau porci, ca
~i a materialelor contaminate de carcase, urmate de
dezinfectia incintelor afectate si vaccinarea irnediata a
celorlalti indivizi din efectivul de animale, asigura
limitarea si combaterea eficace a bolii.
In Marea Britanie, tratamentul reprezinta tot o
masura de combatere (in alte tari aceasta metoda nu
este permisa), in urma primului i~cident de antrax intr-un
efectiv, ceilalti indivizi sint monitorizati cu atentie
pentru eventuale simptome de boala si ~rice anin;al
care manifests sernne de hipertermie sau o crestere a
frecventei respiratorii este imediat tratat cu antibiotic,
in tarile mai putin dezvoltate, cu resurse !imitate de
combustibil pentru incinerare ori transformare in fainii
proteica animala sau cu infrastructura comunicatiilor
slaba, in care dezinfectantele sau antibioticele au vala•
bilitate mai mica si exista o oarecare opozitie in distru•
gerea carnii, singura metoda este vaccinarea in masa a
animalelor.
Desi recornandarile oficiale, in majoritatea tarilor sint
de ingropare sau ardere a cadavrelor in cazuri,de antrax
' poate deveni o masura de rutina in gestionarea vinatului,
mostenirea din prezent a terenurilor contaminate in unn a
ingroparilor din trecut (frecvente cu decenii in urma),
demonstreaza ca incinerarea este singura optiune cu
adevarat satisfacatoare. Unele tari prefera transformarea
in faina, desi problema prevenirii contaminarii mediului si
a echipamentului in timpul transportului si al incarcarii in
utilajul de distrugere ramine in discutie, Sint disponibile
incineratoare mobile, dar chiar si cu acestea, distrugerea
completa a unui cadavru bovin poate lua mai mult de 24
de ore. 0 solutie universala pentru eliminarea cadavrelor
cazurilor de antrax se dovedeste greu de gasit.
Dezinfectia incaperilor, a adaposturilor de animale,
vehiculelor si a altor echipamente se face eel mai bine
cu o solutie de formaldehida 5-10% (15-30% forma•
lina), desi poate fi mult mai practica tratarea cu aburi
sub presiune a suprafetelor curate sau a echipamentului
~i tratarea cu formalina a apei rezultate. Neut~lizarea
formalinei pune si ea probleme. Decontaminar~a solului
in locurile de ingropare a animalelor infectatereprezinta,
la rindul ei, alta problema dificila. Solutiile clorinate
trebuie sa fie foarte concentrate pentru a fi eficace impo•
triva sporilor de antrax. Subiectul dezinfectiei si al decon•
taminarii in antrax este tratat mult mai Ill detaliu in alte
publicatii.
COMBATEREA LA ANIMALELE SALBATICE
Antraxul a fost, de-a lungul istoriei, una dintre cau•
zele majore de mortalitate la mamiferele ierbivore, eel
putin 111 zonele cu clima mai calda, si, pina de curind, a
existat un echilibru intre aceste animale §i B. anthracis,
care, probabil, a jucat rolul unuia dintre principalii factori
de selectie in vremuri de suprapopulare. Problemele au
aparut in ultimii ani datorita dezechilibrului creat prin
scaderea nurnarului de animale salbatice si a restrictio•
narii arealelor de migrare, prin incalcarea !or tot mai
accentuate de catre om. Aceasta a generat suprapopu•
larea ~i depasirea capacitatii de hranire in zonele rarnase
disponibile animalelor.
Aplicarea criteriilor de combatere stabilite pentru
animalele domestice nu este probabil adecvata ~i nici
practica. Legislatia din majoritatea tarilor, care impune
incinerarea sau ingroparea cadavrelor in cazuri de antrax,
este in general inaplicabila in cazul mediului natural,
datorita:
(1) lipsei de personal care sa indeplineasca aceste im•
perative sau a combustibilului necesar incinerarii;
~I a
(2) faptului ca, pentru fiecare cadavru descoperit,
indubitabil numeroase altele scapa observatiei.
Ramine in discutie daca vaccinarea contra antraxului
chiar in zone enzootice, si de argumentat daca aceasta
poate constitui o interferenta nejustificata cu procesele
naturale. Consecintele ecologice ale vaccinarii in masa,
aleatorii in astfel de medii, sint imprevizibile. Totusi, in
zilele noastre, speciile salbatice sirnfrecvent ingradite
in mod artificial, si deoarece procesele naturale nu se
desfasoara asa cum ar trebui, un program administrativ
trebuie sa implice intr-un anumit grad activitati de com•
batere a antraxului. Probabilitatea vreunui episod care
scapa controlului sau care ameninta anumite specii (rino•
cerii, in special, fiind un bun exemplu) trebuie avuta in
vedere si, ca atare, ar trebui pregatite planuri de inter•
ventie.
In prezent, imunizarea depinde de utilizarea vaccinu•
lui pentru animalele de ferrna care necesita fie adminis•
trarea directa cu pusca, fie imobilizarea anirnalelor urmata
de administrarea prin seringa, Oricare din ~iii este
costisitoare, traumatica pentru animale si, in cazul eel
mai bun, poate acoperi doar un mic nucleu din animalele
susceptibile. De asernenea, trebuie reamintit faptul ca
durata eficacitatii unui vaccin este de aproxirnativ un
an. Sint in curs studii pentru producerea unor vaccinuri
orale (desi sint de depasit numeroase obstacole -- trebuie

sa fie diversificate, pentru a fi aplicabile in diferite
circumstante si la diferite specii-tinta, sa corespunda
tuturor criteriilor de siguranta, de contaminare a mediului
si de eficacitate) si a sistemelor de aplicare, care sa
garanteze preluarea de catre majoritatea animalelor-tinta
(dar nu 9i de catre cele neindicate).
VACCINURI
Reputatia pentru obtinerea vaccinului, care a facut
ca ant.raxul sa devina dintr-un flagel mondial o problema
relativ minors in majoritatea zonelor Jumii, apartine Dr.
M. Sterne, al carui vaccin viu cu spori, produs in anii
1930, este inca utilizat in majoritatea tarilor unde se
intilneste antraxul. Vaccinul contine aproximariv 107
spori/ml din tulpina 34F2, in 50% glicerina-solutie fizio•
logica, cu aproximativ 0,5% saponina, care actioneaza
ca adjuvant, generind la locul de inoculare efecte iritative
si inflamatorii. Tulpina este un pasaj rafizat, avirulent,
descendent dintr-o tulpina izolata de la un caz de antrax
bovin. S-a demonstrat mai tirziu ca tulpina respectiva a
pierdut plasmida pX02, fiind deci incapabila sa mai sin•
tetizeze capsula. Continua sa produca toxina si prote•
jeaza prin inducerea imunitatii umorale si a celei medi•
ate celular fata de antigenul protector.
Desi teoretic este avirulent pentru ca este acapsulo•
gen, vaccinul Sterne pastreaza o virulenta reziduala si
uneori se produc incidente la oi, capre, animale de labo•
rator si la alte specii. Drept rezultat, in tarile vestice,
vaccinul viu a fost considerat necorespunzator pentru
uzul uman (vaccinuri vii sint totusi utilizate in tarile fostei
I. ANTRAXUL 29
URSS si in China) si au fost produse vaccinuri acelulare
in MareaBritanie, in anii 1950, si in SUA, 'in anii 1960.
Vaccinul britanic consta din filtratul supernatantului
obtinut prin precipitarea cu alaun a culturilor din tulpina
Sterne, cultivate in asa fel incit continutul de antigen
protector sa fie maxim.
intrudt controlul antraxului depinde de controlul
bolii la anirnale, vaccinul de uz uman este destinat doar
utilizarii in scopul protectiei persoanelor cu ocupatii cu
rise. Multe din cercetarile ultimilor 15 ani in domeniul
antraxului au fost centrate injurul unor alternative, pre•
supuse moderne, pentru vechile formule vaccinale de
uzuman.
In ultimii ani, cunoasterea tot mai detaliata a toxinei
antraxului la nivel molecular, a adus numeroase idei al•
ternative si metode pentru imbunatatirea in viitor a
vaccinurilor viitor contra antraxului. Acestea variaza
de la vaccinuri subunitare, constind din AP purificatin
amestec cu un adjuvant eficace, pina la vaccinuri vii
alcatuite din tulpini inalt antigenice si, de asemenea,
inalt avirulente, si pina la vaccinuri recombinate, in care
alta gazda exprima AP, vaccinuri orale constiruite din
Salmonella recombinata sau AP microincapsulat. in
legatura cu metodele adoptate, scopul este acela de a
fumiza antigen protector alaturi de un stimulent imuno•
celular adecvat. Deocamdata insa nu este posibila
testarea clinica a forrnulelor promitatcare si, in
consecinta, vechile vaccinuri ramin in uz. Punerea la
dispozitie in viitorul apropiat a acestor vaccinuri intirnpi•
na in prezent obstacole formidabile, atit de ordin stiin•
tific, cit si de ordin legal.
2 BORELIOZA {FEBRA _RECURENTA)
D. T Dennis
REZUMAT
Febra recurenta transmisa de paduchi (FRTP) este
deterrninata de infectia cu Borrelia recurrentis. Febra
recurenta transmisa de ciipu~e (FR.TC) este generata de
una dintre nurneroasele specii de Borrelia, denumite
dupa speciile de capuse cu invelis rnoale ,- 'Orni•
thodoros - responsabile de transrniterea de la locul de
expunere. FRTP; raspindita anterior in Asia, Africa si
America, a fost declarata in ultimul deceniu numai in
tarile din comul Africii: Etiopia, Somalia si Sudan. FRTC
evolueaza sporadic si Ill mici focare grupate 111 zone
rurale din Africa, Asia si Statele Unite ale Anwri,ci_i: Nu
exista est.irn~ri demnede luat in seams asupra frecventei
incidentei episoadelor.
Capusele vectoare ale bacteriilor din genulBorre•
/ia.(Argasidae, speciile Qrnithodoros) se infecteaza prin
parazitarea rozatoarelor purtatoare de spirochete si
transmit infectia la. om prin intermediul salivei sau al
fluidelor coxale in momentul in care i~i iau priza de singe;
infectia este transmisa pe verticala la capuse, acestea
constituind rezervorul artropodic. Paduchii transmit
infectia atunci cind sint zdrobiti, permitind fluidelor
organice infectate sa contamineze pielea lezata (stratul
lezat al rnembranelor mucoase). Paduchii si capusele
infectate ramin contagiosi intreaga lo~ viata; paduchii
au un ciclu de viata scurt, in timp ce capusele ,,moi" pot
trai citiva ani.
FR.TC este prevenita prin evitarea expunerii in ada•
posturile si locurile naturale infestate de capuse, prin
mdepartarea cuiburilor de rozatoare si eliminarea rc;iza•
toarelor si a capuselor din asezarile umane ~i prinapli•
carea selectiva a acaricidelor in adaposturile infestate
de capuse sau in alte locuri imprejmuite, incriminate in
transmiterea bolii la om. FRTP este combatuta prin eli•
minarea paduchilor de corp si prin tratarnentul cu
antibiotice al persoanelor infectate.
ISTORIC
Desi Hipocrate a descris exact manifestarile clinice
ale febrei recurente, distinctia dintre febrele determi•
nate de bacteriile din genul Borrelia si alte cauze ale
unor sindroame febrile similare, asa cum este tifosul, a
fost facuta pentru prima data 'in episoadele de FRTP
aparenta, din Scotia secolului al XIX-lea. Spirochetele
determinante au fost observate Intiia oara de catre
Obermeier, 'in 1868, in timpul unui episod din Germania;
boala a fost transmisa experimental de la persoana la
persoana, prin inocularea de singe infectat. Mackie,
lucrind in India, a conchis ca paduchele de corp era
principalul vector al bolii, Ross, in Uganda, a demonstrat
ca boala cunoscuta 'in Africa Orientala drept febra de
capuse s-a datorat, de asemenea, unei spirochete intilnite
in singele pacientilor.
Febra recurenta transmisa de paduchi a fost
cunoscuta de-a lungul secolelor ca un flagel al armatelor si
al civililor in vreme de razboi, iar pe parcursul revolutiei
industriale, boala a atacat locuintele cartierelor sarace
din Marea Britanie ~i Europa de Yest. in anii 1840, boala
a fost introdusa in Statele Unite ale Americii de catre
imigranti si au fast inregistrate episoade in Philadelphia
si in alte erase de pe coasta de Est, tin'\P de mai multi ani.
ln timpul celui de-al doilea riizboi mondial, FRTP s-a
raspindit din Etiopia in Sudan si apoi in toata Africa de
Yest, determinind sute de mii de cazuri si mortalitate
a
ridicata·. La inceputul acestui secol, fost o cauza majors
de imbolnaviri 'in China, India si Orientul Apropiat si a
fost inregistrata, de asemenea, in regiunile andine ale
Americii de Sud. in Africa de Nord-Est, FRTP a fost
sernnalata recent drept cauza unor episoade izbucnite
in rindul populatiei ce se refugia de razboi si de foamete
si la persoane dislocate sau lipsite de locuinta. Boala a
disparut din cea mai mare parte a lumii ca urmare a
imbunatatirii standardelor de viata, sanitatie si igiena,
datorita dezvoltarii socio-economice. Istoriceste, com-
 2. BORELIOZA (FEBRA RECURENTA) 31
baterea episoadelor a fost realizata prin combaterea Africa subsahariana.. dar pot evolua de asemenea in
paduchilor, Utilizarea DDT si a altor insecticide, in timpul tarile litoralului mediteranean, statele Orientului
~i scurt timp dupa eel de-al doilea razboi mondial, a Mijlociu, in sudul Rusiei, in subcontinentul indian ~i in
generat rezultate spectaculoase. · ''China:·111 America: FRtCseJntilne§te in statele de la
i· '- ' •. , . -·

F ebra recurenta transmisa de capuse este o zoonoza vest de fluviul Mississippi, cu precadere in zonele
ce implica mai multe specii de rozatoare larg raspindite muntoase, iar agentul infectios este B. hermsii, FRTC
in lume. Cazurile umane sint frecvente in special in se inregistreaza cu· frecventa scazuta si de-a lungul

Tabelul 2.1 Caracteristicele ~i distribu\ia borreliilor transmise de paduchi ~i de capuW

Rezervor
BorreIlia spp. Vector artropod Distributie Boal a
animal
Borrellia recurrentis Pediculus humanus Om Africa de Nord-Est Febra recurenta
(sin. B. obermeyeri, var. corporus ? alte zone epidermiea transmisa de paduchi
B. novyi)
B.duttonii Ornithodoros Om Africa Centrala, Febra recurenta est-africana
moubata de Est, de Sud transmisa de capuse
B. hispanica 0. eraticus Rozatoare Spania, Portugalia, Febra recurenta hispano-
(varietatea mare) Maroc, Algeria, africana transmisa de
Tunisia capuse
B. crocidurae, 0. eraticus Rozatoare Maree, Libia,Egipt, Febra recurenta nord-africana
B. merionesi, (varietatea mica) Iran, Turcia, transmisa de capuse
B. microti, Senegal, Kenia
B. dispodilli

B.persica 0. tholozani (sin. Rozatoare Din vestul Chinei ~i Febra recurenta afro-
0.papillipes, al Kasrnirului pina asiatica transmisa
0. crossi?) in lrak si Egipt, de capuse
fosta URSS, India
B. caucasica 0. verrucosus Rozatoare Caucaz pina iµ Irak Febra recurenta caucaziana
transmisa de capuse
B. latyschewii 0. tartakovskyi Roza to are Iran, Asia centrals Febra recurentli caucaziana
transmisa de capuse
~
B. hermsii 0. hermsi Rozatoare, Vestul StatelorUnite Febra recurenta americana
veverite ale Americii transmisa de capuse
americane,
veverite de
arbore
B. turicatae 0. turicata Rozatoare Sud- Vestul S.U.A. Febra recurenta americana
transmis~ de capuse
B. parkeri 0. parkeri Rozatoare Vestul S.U.A. Febra recurenta americana
transmisa de capuse
B. mazzotti 0. ta/aje Rozatoare Sudul Statelor Unite ale Febra recurenta americana
(0. dugesi?) Americii, Mexic, transmisa de capuse
. America Centrals,
America de Sud
B. venezuelensis o; rudis (sin. Rozatoare America Centrals, Febra recurenta americana
0. venezue/ensis) America de Sud transmisa de capuse

"Revizuita din Borrelia, Schwarm T.G., Burgdorfer W. si Rosa P.A. (1995). in Manual of Clinical Microbiology(6111 ed.)
(ed. ·P.R. Murray si colab.), pp. 626-635. American Society for Microbiology, Washington, D.C., 1995
I

I
 '
!
32 ZOONOZE
Americii Latine. in mod obisnuit, evolueaza sub forma
unor cazuri sporadice sau in mici focare, frecvent
familiale. Capusele cu invelis moale pot transmite infectia
multi ani fara priza de singe si pot determina infectii
repetate printre persoanele care traiesc sau dorm in
aceeasi locuinta. In Statele Unite ale Americii, expunerea
la infectie are loc in cabanele rustice din mun ti si pot fi
corelate cu zonele de disparitie a rozatoarelor ( de
exemplu, ca urmare a pestei epizootice), care servesc
drept gazde uzuale pentru capusele care transmit bore•
liile febrei recurente. Subsolurile cu rozatoare infestate
din statele sud-vestice au fost asociate cu mici episoade
de infectie cu B. turicatae la om.
AGENTUL INFECTIOS
'
Agentii febrei.recurente sint bacterii helicoidale, cu
dimensiuni de 0,2 -· 0,5 x 5 - 20 mm si avind 3 - 10 sau
mai multe spirale largi. Membrana extema, un strat
intermediar de peptidoglican si membrana citoplasmica
interna imprejmuiesc continutul citoplasmatic. Structu•
rile situate sub membrana externa sint denumite cilindru
protoplasmic; in mod inedit, flagelii periplasmici, inserati
cite 15 - 20 la fiecare capat al bacteriei, sint situati sub
membrana externa, Bacteriile din genul Borrelia se
coloreaza Gram-negativ si fixeza si alti coloranti anili•
nici. Au cresterelenta, sint microaerofile ~i se dezvolta
eel mai bine la 30- 35°C. Spirochetele FRTC se dezvolta
bine in mediul Kelly modificat, mediul Barbour -
Stoermer - Kelly (BSK); spirochetele FRTP sint mai
pretentioase in conditii de laborator si se dezvolta slab
pe mediul artificial.
Spirochetele se <listing de alte eubacterii, fiind clasi•
ficate in ordinul Spirochaetales. Tipajul acidului ribo•
nucleic ribozomal sugereaza existenta unei diferente
vechi si fundamentale. Bacteriile din genul Borrelia
sint incadrate in familia Spirochaetaceae. Toate speciile
din genul Borrelia sint transmise vertebratelor de catre
artropode. Tabelul 2.1 listeaza speciile de Borrelia,
cunoscute ca determinind febra recurenta la oameni si
vectorii lor asociati. La paduchi, B. recurrentis se ga•
seste aproape exclusiv inhemolirnfa, in timp ce la c~pu~e
invadeaza toate tesuturile, inc!usiv glandele salivare si
ovarele. La oameni, agentii febrei recurente patrund
prin piele, se multiplica 111 fluxul sanguin si circi;fa intr-un
numar enorm in timpul perioadelor febrile. Desi probabil
nu se pot multiplica in afara circuitului sanguin,
microorganismele pot fi .intilnite in perioadele afebrile
in ficat, splina, sistemul nervos central, maduva osoasa
si in alte tesuturi, unde pot induce congestii si petesii.
Rolul boreliilor in determinarea manifestarilor bolii
sistemice de febra recurenta nu este c!arificat pe deplin;
desi manifestarile seamana cu raspunsurile fata de endo•
toxine, iar plasma unor pacienti cu FRTP a fost pozitiva
in testul lizatului Limulus fata de substante similare
endotoxinelor, boreliile si alte spirochetes-au dovedit a
fi lipsite de endotoxina, Totusi, este prezent un factor
spirochetic termostabil, pirogenic, care stimuleaza
fagocitele mononuc!eare sa expri.me factorul pirogenic
leucocitar. Caracteristica naturals recurenta a bolii se
datoreaza capacitatii remarcabile a boreliilor de a suferi
modificari antigenice spontane, ce evita apararea imuna
a gazdei. Aceasta variabilitate apare din rearanjamentele
AON in cadrul genelor din plasmidele liniare, care
codifica proteinele de suprafata ale membranei exteme.
>)
GAZDELE
GAZDELE ANIMALE
Boreliile febrei recurente transmise de capuse sint
intilnite intr-un larg spectru de gazde rezervor: la
rozatoare (sobolani, soareci si veverite) si in rindul
lagomorfelor. La aceste animale boreliozele sint simiJare
celor de la oameni, caracterizate fiind printr-una sau
rnai multe recaderi ale spirochetemiei. Susceptibilitatea
difera intre speciile de rozatoare si in functie de tulpinile
de borelii; animalele tinere, imature, s\nt in general mai
sensibile decit cele adulte $i pot muri in urma infectiei.
Febra recurenta transmisa de paduchi (FRTP) nu este o
zoonoza, iar omul este singurul mamifer cunoscut drept
gazda si rezervor al infectiei.
BOALA LA OM
Desi exista diferente intre FRTC s i FRTP ca
manifestare si evolutie a bolii, simptomele clinice majore
sint similare. Perioada de incubatie variaza intre 2 si 18
zile, cu o medie de aproximativ 1 zile, iar debutul bolii
este brusc, cu aparitia rapida a febrei, cefalee, frisoane,
transpiratie, rnialgii, artralgii si epuizare progresiva,
Frecvent pot aparea ameteli, greata si voma; somnul
poate fi dificil si insotit de vise tulburatoare; uneori,
delirul insoteste cazurile cu febra inalta. Pacientul este
coerent dar absent, deshidratat, neinteresat de hrana
sau alti stimuli exteriori. Meningismul pote fi, de
asemenea, prezent. Febra (de obicei 39-40°C sau mai
mare) poate fi continua sau rernitenta, dar de obicei are

valori mari si este neregulat intermitenta. Pulsul este
accelerat, iar pacientul este moderat tahipneic. Conjunc•
tivele sint frecvent hiperemice, iar sc!eroticele sint
uneori user icterice. Mucoasele sint uscate si pacientul
este moderat deshidratat. Lapeste o treime din pacientii
cu FRTP se pot intilni petesii diseminate pe trunchi,
extremitati si mucoase, in timp ce la pacientii cu FRTC
acestea sint mai putin frecvente. Tusea uscata este
prezenta de obicei, dar zgomotele respiratorii sint
frecvent nemodificate; uneori se inregistreaza durere
pleurala. Zgomotele cardiace reflecta un debit cardiac
ridicat. Pot fiprezente usoare hipertrofii ale splinei si
ficatului. Cornp licatii le frecvente includ
trombocitopenie, usoara coagulopatie de consum si
epistaxis; complicatiile mai putin obisnuite sint
hemoragiile la nivelul tractului gastrointestinal, pneu•
monia, miocardita, ruptura splinei, avortul spontan,
mortinatalitatea si infectia neonatala. Complicatiile se•
vere nu apar in cazul persoanelor sanatoase, mai ales
daca boala este diagnosticata si tratata din timp.
Netratate, simptomele febrei recurente se intensifica
in 4 -· 6 zile, generind o criza fiziopatologica spontana si
caracteristica in timpul careia spirochetele dispar rapid
din singele circulant si din tesuturi. De obicei, intr-un
interval de 1 - 4 ore de tratament cu unul dintre anti•
bioticele cu actiune rapida, de tipul eritromicinei, tetra•
ciclinei sau cloramfenicolului, se inregistreaza o reactie
Jarish-Herxheirner a carei severitate se coreleaza pozitiv
cu concentratia spirochetelor din singe. in prima faza a
crizei (faza cu frisoane ), rigiditatea si febra ridicata sint
insotite de cresterea debitului cardiac ~i a rezistentei
vasculare periferice. Temperatura rectala ajunge de
obicei la 41 °C sau mai mult, temperatura inalta fiind
insotita adesea de stari de agitatie, confuzie si chiar de
delir. Faza cu frisoane se termina dupa 10- 30 de minute,
timp in care spirochetele dispar rapid din singe, lasind
Joe unei faze in care temperatura corporals scade rapid,
se produc transpiratii abundente si uneori (in special in
FRTP) are loc o scadere potential periculoasa a presiunii
arteriale. Desi debitul cardiac se mentine la niveluri
inalte, se poate produce o scadere a volumului singelui
circulant efectiv prin scaderea rezistentei vasculare
periferice. in aceasta perioada, care de obicei dureaza 8
ore sau mai putin, semnele vitale trebuie monitorizate
cu atentie. Semnele clinice si inregistrarile electrocardio•
grafice ale disfunctiei miocardice includ ritmuri
galopante, interval Q-T prelungit, presiune venoasa
centrals ridicata si edem pulmonar. Ingrij irea pacientilor
cu disfunctie miocardica necesita preeautii considerabile
la administrarea solutiilor intravenoase si, in unele cazuri,
2. BORELIOZA (FEBR.A RECURENTA) 33
digitalizare rapida. Daca se inregistreaza insuficienta
cardiacs acuta si edem pulmonar, se impune adrninis•
trarea digoxinei prin injectare intravenoasa ~i utilizarea
mastii de oxigen. Agentii antiinflamatori steroidieni sau
nesteroidieni s-au dovedit a nu fide folos in prevenirea
sau ameliorarea semnificativa a crizei, desi hidrocorti•
zonul sau acetaminofenul, administrate in perioada de
tratament cu antibiotice, reduc virful de ternperatura al
crizei in evolutie. Singerarea nu poate fi oprita cu hepa•
rina si se inregistreaza o usoara coagulopatie de cons um.
Pacientilor cu FRTP, care frecvent sint rnalnutriti, li se
adauga, in perfuzie, vitamina K si alte vitamine solubile.
Criza este urmata de o perioada de epuizare ;;i apoi
de recuperare rapida ~i fara cornplicatii a starii de sana•
tate. Nu este neobisnuit.ca pacientii sa mai inregistreze
1-2 zile cu febra moderata 'in prima saptam'ina de
convalescenta, in absenta spirocheterniei decelabile. in ;
cazurile netratate se poate inregistra recidiva simptome•
lor ~i a spirochetemiei, dupa o perioada de citeva zile
sau saptamini. FRTP se caracterizeaza printr-una sau
doua recidive; pina la l O recidive se pot inregistra la
persoanele cu FR.TC netratata. De obicei, perioada de
boala devine mai scurta si mai usoara ~i intervalele a fe•
brile se prelungesc cu fiecare recidiva care urmeaza.
Datorita considerabilei variatii antigenice <lintre si in
cadrul tulpinilor, nu se instaleaza o imunitate durabi la si
au fost inregistrate infectii repetate la acelasi individ.
La persoanele cu rise pentru FRTP, febra poate f pro•
dusa, in mod obisnuit, si de alte cauze infectioase, in•
deosebi de tifos, febra tifoida, malarie, tuberculoza si
salmoneloza, alta decit cea tifoida,
Diagnostic
Spirochetele pot fi observate prin microscopie in
cimp intunecat, in amprentele fine din singele periferic
sau in amprentele dehemoglobinizate in cazuJ celor prea
bogate, colorate Wright-Giernsa sau cu acridin-oranj
sau in preparate buffy-co at $i colorate. Microor•
ganismele se gasesc mult mai U$Or in singe le prelevat in
perioadele febrile. Spirochetele ce deterrnina febra
recurenta se cultiva prin inocularea singelui infectat pe
mediul BSK sau prin inocularea intraperitoneala a
acestuia la soarecii de laborator imaturi. Aglutininele
serice fata de Proteus OX-K (reactia Weil-Felix) prezente
in perioada de convalescents confirma diagnosticul.
Anticorpii serici fata de Borrelia pot fi decelati prin
testul imunoenzimatic si prin imunoblot, dar aceste teste
nu sint standardizate, iar variatiile dintre si in cadrul
speciilor si tulpinilor de Borrelia le pot face insensibile,
l !

'
34 ZOONOZE

Se inregistreaza reactii serologice incrucisate cu alte tratamentul cu penicilina in doza unica poate deter•
spirochete, inclusiv cu B. burgdorferi, agentul cauzal rnina uneori recidiva spirochetemiei si a simptomelor.
al bolii Lyme. Distinctia dintre febra de origine borelica Desi tratamentul cu eritrornicina, tetracicline sau
si alte sindroame febrile poate fi dificil de stabilit inaintea cloramfenicol in doza unica este foarte eficace in
desfasurarii ciclului remisie- recidiva, Febra recurenta inducerea remisiunii prompte ~i in vindecarea FRTP,
este usor confundata cu malaria, tifosul, febra tifoida, acest Jucru este putin cunoscut in cazul FRTC, in care
leptospiroza si febra determinata de arbovirusuri, cum se recomanda, in mod empiric, un tratament de 7 zile
este denga. In Statele Unite ale Americii distributia pentru reducerea riscului unei borelioze persistente, a
geografica a FRTC coincide partial cu cea a febrei de infectiei SNC si a recidivei spirochetemiei. Deoarece
Colorado, boala viral iice prezinta simptome similare in reactia Jarisch-Herxheimer poate induce hipotensiune
stadiile ei timpurii. si disfunctie cardiaca tranzitorii, pacientii trebuie moni•
torizati foarte atent in primele 12 ore de tratament.
Tabelul 2.2 Tratamentul cu antibiotice la adul\i 1n febra recurenta
transrnisa de paducbi sau de capuse
Prognostic
Febra recurenta F ebra recurenta
FRTP netratata se caracterizeaza printr-o mortalitate
transmisa de transrnisa de
paduche (doza capuse considerabila, mai ales la persoanele cu stare de sanatate
uni ca adult) (administrare 7 precara, asa cum sint populatiile afectate de foamete. Rata
Medicatie zile la adult) mortalitatii la persoanele tratate este de obicei mai mica
de 5%. in general, FRTC este o boala mai usoara decit
Oral FRTP, reactia Jarisch-Herxheimer este mai putin
Eritrorniciha 500mg 500 mg la 6 ore pronuntata in urma tratamentului FRTC si cazurile
Tetraciclina 500mg 500 mg la 6 ore mortale sint mai putin frecvente.
Doxiciclina JOO mg 100 mg de 2 ori pe
zi
Cloramfenicol 500mg 500 mg la 6 ore MA.SURI DE PREVENIRE ~I
Parenteral Piina la pragul de to- COMBATERE
leranta pe cale orala
Eritrornicina 500mg 500 mg la 6 ore
Prevenirea accesului rozatoarelor in fundatiile ~i
Tetraciclina 250mg 250 mg la 6 ore
Doxiciclina lOOmg 100 mg la 12 ore podurile caselor sau ale cabanelor de vacanta reduce
Cloramfenicol 500mg 500 mg la 6 ore posibilitatea expunerii la capuse in aceste locuinte.
Penicilina G 600 000 UI 600 000 UI zilnic Spatiile infestate de capuse ,,moi" trebuie tratate cu
acaricide si trebuie prevenita invazia rozatoarelor, in
cazul unui mediu infestat cu paduchi, acestia pot fi
combatuti prin imbaieri si prin spalarea hainelor la
Tratament intervale dese, precum $i prin utilizarea acaricidelor.
Atunci cind episoadele se inregistreaza in situatii de
Boreliile febrei recurente sint foarte sensibile la anti• tipul taberelor de refugiati, deparazitarea in masa a
biotice (tabel 2.2). Tratamentul cu eritrornicina, persoanelor trebuie efectuata cu pulberi insecticide
tetracicline, cloramfenicol sau penicilina este foarte adecvate, asa cum sint benzen-hexaclorura (-BHC) (I%
eficace in eliminarea spirochetelor si in remisia pulbere) sau malationul (I% pulbere) si trebuie facute
simptomelor. in cazul copiilor sub 9 ani si al femeilor amenajari pentru spalarea $i schimbarea hainelor.
gravide, eritromicina si penicilina sint medicamentele lmpregnarea hainelor cu permetrina poare furniza o
preferate. Utilizarea intramusculara a penicilinei retard protectie de lunga durata impotriva infestatiei. Pentru
poate prelungi sau intirzia indepartarea spirochetelor si initierea prornpta a investigatiei epidemiologice si a
poate atenua reactia Jarisch-Herxheimer asociata, dar masurilor de combatere este importanta declararea
acest fapt nu este complet previzibil; mai mult, cazurilor suspecte de febra recurenta catre autoritati.

.I
I
 3 BRUCELOZA
Michel Plommet, Ramon Diaz, Jean-Michel Verger

REZUMAT !uni. Bacteriile (care sint omorite prin pasteurizare)

Bruceloza este transmisa omului de catre oi ~i capre
(Bruce!la melitensis), bovine (Bruce!la abortus) si
porcine (Brucella suis), in urma contactului direct sau
indirect cu animalul infectat. Printr-o infectie primara a
sistemului reticuloendotelial (SRE) cu bacteriemie si
febra ondulanta, bruceloza poate afecta diverse organe
~i tesuturi, conducind la leziuni de tip granulomatos.
Complicatiile posibile includ sechele osteoarticulare,
cardiace si neurologice. Dupa mai multe !uni poate
surveni insanato~irea spontana, urmata uneori de o stare
de suferinta prelungita, nedefinita. Tratamentul cu
antibiotice adecvate duce la vindecare in decurs de
pina la 6 saptamini. La animale, localizarea la nivelul
placentei produce avort ~i fatarea de produsi infectati.
Localizarea la nivelul ugerului reprezinta o alta cale de
excretie. Excretia genitala duce la contaminarea
mediului, unde Brucella poate supravietui mai multe
supravietuiesc in subprodusele proaspete obtinute din
lapte nepasteurizat si brinza, dar sint treptat distruse
prin acidifierea laptelui ce are loc in timpul procesului
de fermentatie. Eradicata in majoritatea tarilor
dezvoltate, bruceloza este inca endemica si chiar in
crestere in Africa, Orientul Mijlociu, Asia Centrals ~i
de Sud-Est, America de Sud si unele tari medite•
raneene. Tipurile predominante - bovin, ovin-caprin
sau porcin - depind de sistemul regional de crestere.
In grupurile expuse, cum ar fi nomazii, fermierii,
veterinarii, muncitorii din laboratoare si abatoare,
profilaxia se baze aza pe educatie sanitara si
supraveghere. La animale, combaterea (care ar trebui
aplicata intregului efectiv) se bazeaza pe supraveghere,
vaccinare si/sau sacrificarea animalelor sau efectivelor
infectate. Vaccinarea sistematica poate stopa
extinderea rapids a brucelozei, dar eradicarea necesita
actiuni pe termen lung.

Tabelul3.1 Speciile de Bruce/la, gazdele !or ~i patogenitatea pentru oarneni*

Speciide Tipul Gazda Alte specii Boal a

Bruce/la" deLPS naturala animale afectate laom

B. melitensis s Oaie, capra Animale salbatice, bovine, Grava

camile
B. abortus s Bovine Rumegatoare salbatice, Mai putin grava
bivoli, camila
B. suis s Porcine, Diverse animate salbatice Grava
iepure (biovar 2), ( exceptie biovar 2)
elan (biovar 4)
B. ovis R Oaie (berbec) Nici una Niciuna
B. canis R, Cline Niciuna Benigna

* Adaptat, prin pennisiunea OMS, din Alton si Plommet ( 1986)

** 0 a sasea specie, B. neotomae, a fost.descoperita la un rozator de padure din America, dar prezinta interes practic
minim
 36 ZOONOZE
INTRODUCERE
Genul Brucella include cinci specii majore (tabelul
3 .1 ). Trei spec ii dezvolta colon ii natural netede (S) si
produc afectarea SRE la animale, cu localizare specifica
la nivelul placentei (provocind avert) si la nivelul
ugerului. Aceste specii sint responsabile de zoonoze
grave la om, cu simptome sistemice ~i localizate. Doua
specii, avind colonii natural rugoase (R), produc infectii
relativ benigne, cu localizare 'in tractul genital masculin
~i fiira transmitere la om (sau eel mult exceptionala).
Cele trei zoonoze produse de B. melitensis
(cunoscuta si ca febra de Malta, mediteraneana sau
ondulanta), B. abortus (,,avortul enzootic" de la bo•
vine) si B. suis, posedind multe trasaturi comune, vor fi
tratate impreuna, in timp ce B. ovis (,,epididimita
infectioasa" a berbecilor) si B. canis vor f mentionate
pe scurt.
ISTORIC
Ce) mai important eveniment din istoria brucelozei
s-a produs in lnsula Malta in 188 7, cind Bruce a izolat
agentul patogen al febrei de Malta sau mediteraneene
din spline le soldatilor britanici morti de aceasta boa la.
Bruce a reusit sareproduca boala la maimute si, 'in I 893,
a denumit microorganismul Micrococcus melitensis,
redenumit mai tirziu, in onoarea sa, Bruce/la meliten•
sis. In ciuda exceptionalei valori a descoperii sale, au
ramas intrebari fiirii raspuns referitoare la cum si cind au
contractat oamenii aceasta boala. Pentru a raspunde
acestor intrebiiri decisive, guvernul britanic, ingrijorat
de incidenta inalta a febrei de Malta in rindul
personalului din annata si flota britanica stationate pe
insula, a format, in anul 1904, Comisia pentru febra
mediteraneanii, condusa de Bruce. Un an mai tirziu,
Zarnmit, singurul membru maltez al comisiei, a descoperit
accidental originea bolii. Zammit cauta un animal ex•
I
perimental pe care sii studieze boala. Caprele erau
r singurele animale locale disponibile in numar mare. Pe
14 iunie 1905, inainte de a incerca sa infecteze un grup
I de capre, el le-a testat singele pentru anticorpi fata de
bacteria Jui Bruce si, spre surprinderea sa, a cojistat ca
dilutiile inalte ale singelui de la cinci din cele ~~e capre
aglutinau microorganismul. Aceasta descoperire
importanta a fost confirmata de Horrocks.care, pe 21
iunie 1905, a izolat M melitensis din laptele unei capre
infectate natural. Astfel, misterul febrei de Malta a fost
rezolvat si s-a descoperit o noua boala a animalelor.
Investigatii ulterioare au demonstrat ca peste 40% din
l
11
If
caprele din Malta erau serologic pozitive si ca multe
capre, aparent sanatoase, excretau M. melitensis in
lapte. In consecinta, consumul laptelui de capra nefiert
de catre toti militarii si ma.rinarii din Malta a fost interzis.
A survenit o reducere drastica a incidentei febrei de
Malta, ceea ce a reprezentat o demonstratie clasica a
importantei descoperirilor epidemiologiei pentru
sanatatea publics.
1n acelasi timp, in Danemarca, Bang cerceta avortul
de cauza infectioasa la bovine. 1n 1897, el a reusit
izolarea bacteriei responsabile de producerea acestei
boli - un bacil mic, denumit de conternporanii sai Bac•
terium abortus sau bacilul lui Bang. Mai tirziu,
microorganismul a fost identificat in laptele vacilor
infectate, dar au trecut multi ani pina ce rolul sau in
patologia umana a fost unanim acceptat.
Alice Evens, in SUA, a fost prima care, in 1918, a
facut legatura intre micrococul lui Bruce si bacilul Jui
Bang. in ace! moment, ea studia speciile de bacterii
prezente frecvent in laptele proaspat de vaca,
concentrindu-si atentia asupra speciei B. abortus,
considerata a fi periculoasa pentru sanatatea omului. In
proba de lapte pe care o studia, exista M. melitensis.
Alice Evens a demonstrat ca toate tulpinile ambelor
specii se comports similar la toate testele de cultura
pentru diferentierea bacteriilor, existente la momentul
respectiv, precum si la reactia de aglutinare incrucisata.
.Avind in vedere inrudirea dintre cele doua organisme
si frecventa raportata a tulpinilor virulente de Bacte•
rium abortus in laptele de vaca", ea a tras concluzia ca
,,este putin probabil ca in aceasta tarii sa nu avem o
boala cu prevalents ridicata care sa semene cu febra de
Malta". Aceste rezultate si concluzii au fost din pacate
intimpinate cu scepticism de rnajoritatea bacteriologilor
si medicilor. Numai dupa alti 2 ani, Meyer si Shaw au
confirmat cercetarile intreprinse de Alice Evens ~i au
propus crearea genului Brucella, cu doua specii: B.
melitensis si B. abortus. Noua ani mai tirziu ( 1929), o a
treia specie, B. suis, a fost adaugata listei de catre
Huddleson, pentru a marca tulpinile de origine porcina
izolate 'in 1914 in SU A si care fusesera mult timp conside•
rate o variete suinii a bacilului lui Bang, S-a demonstrat
ca Bruce/la suis poate genera febra ondulanta la om.
Dupa 106 ani de la descoperirea lui Bruce, B. meliten•
sis, B. abortus si B. suis rarnin agentii unei boli a
animalelor care ameninta milioane de oameni ~i astfel
este considerata, de OMS, ca fiind ,,cea mai raspindita
zoonoza", in ciuda a numeroase progrese realizate in
domeniul biologiei moleculare si a imunochimiei, mai
trebuie scrise inca mu!te pagini in istoria brucelozei,

inainte ca aceasta zoonoza sa poata fi global eradi•
cata,
AGENTUL ETIOLOGIC
TAXONOMIE
Actuala ciasificare a fost realizata de Subcomitetul
pentru taxonomia genului Brucella, in cursul celor opt
intilniri succesive, organizate incepind cu anul 1962.
Genul Brucella contine 6 specii: B. melitensis, B. abor•
tus, B. suis, B. ovis, B. neotomae si B. canis. Aceste
specii se diferentiaza, in principal, prin susceptibilitatea
lor la fagi. B. melitensis, B. abortus, B. suis sint
subdivizate in 3, 7 si respectiv 5 biovaruri, pe baza a
patru teste suplimentare: necesitatea prezentei de C02,
productia de H2S, cresterea in prezenta colorantilor pe
baza de tiamina si fucsina bazica si aglutinarea serurilor
monospecifice anti-A si anti-M (tabelul 3.2).
Desi periodic sint publicate descrieri ale unor izolate
atipice, actuala clasificare, cind se aplica culturilor pure,
si-a dovedit utilitatea pentru scopuri practice si
epidemiologice. Din pacate, datorita naturii subiective
a criteriilor care definesc speciile de Brucella, cum ar fi
3. BRUCELOZA 37
cele bazate in principal pe similaritati fenotipice si
specificitate de gazda, exista controverse in ceea ce
priveste clasificarea anumitor taxoni. De aceea, se pare
ca pentru o mai buna delimitare a taxonilor din cadrul
genului Brucella sint necesare teste mai obiective si de
rnai larga utilizare, tehnicile de biologie moleculara
putind asigura o definire mai precisa.
BIOLOGIE MOLECULARA ~I GENETICA
Prima mentiune a unui studiu molecular al brucelelor
dateaza din anul 1960, cind Belozersky si Spirin au
raportat pentru o anumita tulpina de B. abortus un
procent de guanina + citozina (GC%) de 57,9%. De
atunci, au fast aplicate tehnici de biologie moleculara
din ce in ce mai sofisticate, care, fara indoiala, au
contribuit la clarificarea structurii genomului de Bru•
ce/la; aceasta structura, in ciuda unui oarecare grad de
polirnorfism intern, este izbitor de omogena, Toti membrii
genului sint caracterizati printr-o variabilitate extrem de
redusa a continutului de GC (in medie 58%) si a greutatii
moleculare a ADN-ului genomic (in medie 2,61 x I 09
± 8%). Mai mult, asa cum reiese din hibridarile 1\DN•
ADN, cele sase specii formeaza un grup ADN omogen,

Tabelul3.2 Diferen\ierea speciilor ~i biovarurilorcelor trei specii principale de Bruce/la spp. responsabile pentru bruceloza umana
Liza fagica" Crestere pe coloranti" Aglutinare cu ser'
Specie Biovar Tb Wb Iz Necesar C02 Productie H2S Tionina Fucsina bazica A M

B. melitensis l + + + +
2 + + + +
3 + + + + +
B. abortus l + + + +d + j
+ +
2 + + + +d + +
3 + + + +d + + + +
4 + + + +" + +' +
5 + + + + + +
6 + + + + + +
9 + + + + sau - + + + +
B. suis 1 + + + + +
2 + + + +
3 + + + + +
4 + + + - g + +
5 + + + +
'' in dilutia de rutina a testului.
1> Concentratia colorantului este de 20 µg/ml 111 mediu cu ser-dextroza ( I :50 000).
' A = ser monospecific 'anti-A; M = ser monospecific anti-M.
0

d De obicei pozitiv la izolarea primara,

' Unele tulpini izolate 111 Canada.Marca Britanie si SUA nu cresc pe coloranti.
I Citeva tulpini rezistente la fucsina bazica izolate 111 America de Sud si Asia de Sud-Est.
s Negativpentru majoritatea tulpinilor.
38 ZOONOZE
care este 96±5% inrudit cu tulpina tip (B. melitensis
16M), cu Tm sub 1 °C. Acest lucru este, de asemenea,
confirmat si de gradul inalt de omologie intre ADN-ul si
ARN-ul ribozomal (ARNr), precum si de similaritatea
intre pattern-urile ADN-ului total digerat cu
endonucleaza ~i ale fragmentelor de restrictie ale ARNr.
Aceste studii furnizeaza dovezi clare ca membrii celor
sase specii conventionale formeaza un grup de hibridare
ADN-ADN extrem de omogen, care, de aceea, ar trebui
considerat ca o specie unica, chiar daca analiza
genomului cu sonde oligonucleotidice clonate a scos
la iveala un oarecare grad de polirnorfism al genomului
de Brucella.
Totusi, exista diferente semnificative in ceea ce
priveste specificitatea de gazda si proprietatile
patogenetice ale celor sase specii conventionale. De
aceea, sint necesare mai rnulte informatii de baza privind
genetica si biologia moleculara a factorilor de virulenta.
Recent, au fost clonate citeva gene ale B. abortus care
codifica proteinele periplasmice (de membrana), cu
potentiala valoare de antigene protectoare sau de di•
agnostic. A fost demonstrata si conjugarea genetica in
cadrul genului Brucella ;;i s-a demonstrat ca aceasta
reprezinta un mod co mod ~i eficient de a introduce ADN
exogen in celula de Brucella spp. Aceste prime
rezultate, precurn si cercetarile aflate 'in desfasurare
privind genetica ~i biologia moleculara a brucelelor, vor
duce fara indoiala la o mai buna intelegere a rotunde, stralucitoare si cu un colorit albastru spre
mecanismelor virulentei proprii reprezentantilor genului
Brucella.
NECESITATI DE CRE~TERE
Germenii Bruce/la sint aerobi ~i multe tulpini
necesita adaos de C02 in atmosfera de crestere. Sint
considerate microorganisme cu crestere lenta si oarecum
pretentioase in cornparatie cu alte bacterii aerobe.
Pentru crestere sint necesare tiamina, nicotinamida si
biotina, dar nu si factorii X si V. Cresterea poate fi
stimulata prin adaos de ser normal in proportie de 5-
10%. Cresterea este inhibata pe medii care contin saruri
bi hare, telurit sau selenit. Tulpinile de B. abortus biovar
2 sint cele mai sensibile la inhibitori si, in general,
necesita pentru crestere 5---10% ( v/v) ser. Temperatura
optima pentru toate speciile de Brucella este.de 36-
380C. De regula, viabilitatea se pierde la 60°C, dar pentru
sterilizarea suspensiilor concentrate de Brucella ar
putea f necesare temperaturi mai inalte. Pentru o crestere
optima, mediul de cultura trebuie tamponat
corespunzator, in jurul valorii de pH = 7. Aciditatea
excesiva (pH~3,5), asa cum se intimpla in timpul
fermentatiei unor brinzeturi, omoara rapid celulele de
Brucella.
Cresterea germenilor Brucella este, de obicei, slaba
in mediu lichid atit timp cit nu se asigura o aerare
viguroasa. in cursul incubatiei statice la 37°C, timp de 7
zile, coloniile netede (S) produc turbiditate uniforma
moderata, cu un depozit user prafos, Coloniile rugoase
(R) pot produce un depozit granular, de turbiditate
variabila si pot forma pelicula, Cresterea in med ii Ji chide
statice favorizeaza disocierea coloniilor din netede 111
rugoase.
in cazul mediilor semisolide, culturile de B. abortus
C02-dependente produc un disc de crestere de citiva
milimetri sub suprafata de crestere, in timp ce tulpinile
CO, independente de B. melitensis si B. suis produc o
turbiditate uniforma de la suprafata spre profunzime,
pe o'adincime de citiva milimetri.
Prin utilizarea mediilor comerciale deshidratate,
adecvate cresterii brucelelor, coloniile devin vizibile ·
dupa eel putin 2 zile. Dupa 4 zile, ele sint rotunde, cu
diametrul de 1-2 mm, cu margini netede, transiucide,
de culoarea mierii. Mai rirziu, devin mai mari si cu un
colorit mai inchis, dar ramin transparente. Vazute de
sus, coloniile de Brucella sint convexe si cu nuanta
alb-perlat. Daca, dupa 4 zile de incubare, placile se
examineaza cu lumina reflectata oblic, coloniile S apar
albastru-verzui, Speciile netede de Brucella pot suferi
o disociere rugcasa a morfologiei coloniilor in cazul
cresterii in conditii necorespunzatoare de cultivare.
Coloniile rugoase au un aspect uscat, granular, cu un
colorit galben spre galben-alb. Modificarile in
morfologia coloniilor se datoresc pierderii lanturilor lipo•
polizaharidice (LPS) si sint asociate cu modificari ale
infectiozitatii si antigenitatii. Coloniile netede sint mai
patogene, in timp ce variantele rugoase s111t mai putin
virulente si nu poseda caracteristicile antigenice ale
coloniilor netede. De aceea, examinarea morfologiei
coloniilor dintr-o cultura este un pas esential in
producerea de vaccinuri vii ~i de antigene de diagnos•
tic, precum si in procedurile de tipaj al tulpinilor de
Brucella.
PATOGENEzA~I IMUNITATE
Dupa penetrarea prin mucoase sau prin leziunile
tegumentului, germenii de Brucella sint preluati de
celulele fagocitare si transportati catre ganglionii
limfatici regionaii, unde se produc evenimente decisive.

in functie de doza si virulenta tulpinii, de specia si rasa
gazdei si de efectorii preexistenti ai imunitatii umorale
sau celulare, bacteria poate fi imobilizata si distrusa
progresiv, pe masura dezvoltarii imunitatii sau poate sa
disemineze in sistemul circulator sanguin si sa invadeze
alte organe ale SRE, in principal ficatul, splina, rinichii,
rnaduva osoasa si ganglionii limfatici, precum si alte
organe. Leziunile se dezvolta prin agregarea focala a
celulelor SRE ce contin numeroase bacterii si care
formeaza granuloame mici tipice ce pot evolua spre
vindecare sau, in organele mai susceptibile, spre
fonnarea de abcese si necroze (vertebre) sau spre aparitia
altor leziuni grave (endocardita), in stadiul intracelular,
celulele T directionate impotriva proteinelor de perete
celular ale brucelelor, pot f principalii efectori ai
imunitatii, dar paleta reactiile imune si patogenetice
poate fi imbogatita si prin reactiile de hipersensibilitate
fata de proteinele citosolice, insotite de recrutarea
celulelor ce vor forma granuloamele.
Infectia ganglionilor limfatici de la nivelul ugerului
si al glandelor mamare, care se produce frecvent la
rumegatoare si genereaza doar simptorne minirne, duce
la excretii prelungite de germeni in lapte. Infectia
placentei si a tesuturi lor asociate, principala
caracteristica a brucelozei la animale, duce fie la avort,
fie la fatarea de produsi nonnaii sau infectati si la o
excretie masiva, dar de scurta durata ( < l luna), de
germeni. Infectarea placentei nu se datoreaza, asa cum
se afirma adesea, unui tropism particular, ci se produce
consecutiv sechestrarii bacteriilor circulante in interiorul
celu1elor trofoblastice, un eveniment destul de rar, care
poate fi aproape total eliminat prin prezenta anticorpilor.
Aceasta localizare a infectiei este urmata de o proliferare
nerestrictionata in tesuturile corioalantoidiene, un
compartiment fetal bogat din punct de vedere nutritiv,
in care imunitatea materna este sumar exprimata.
Astfel, imunitatea in care anticorpii urnorali, in spe•
cial cei anti-LPS, si efectorii celulari actioneaza fie
separat, fie concertat in etapele succesive ale procesului
infectios, este complexa. Anticorpii preexistenti sau cei
indusi de infectia insasi pot restrictiona infectarea SRE,
iar celulele T activeaza mecanismele citotoxice, urrnarea
fiind cronicizarea sau vindecarea. Teoretic, imunitatea
poate fi transplantata la soareci prin administrarea
anticorpilor fata de LPS-S si prin celulele T si anticorpii
fata de proteinele peretelui celular. Aceste fractiuni din
peretele celular, libere de LPS-S, nu ar interfera cu testele
uzuale de diagnostic din rnedicina veterinara si de aceea
sint bune candidate pentru noi vaccinuri eficiente.
Pentru a conferi o buna imunitate, vaccinurile vii
3. BRUCELOZA 39
atenuate, care mimeaza raspunsul imun natural, ar trebui
sa supravietuiasca in ganglionii limfatici eel putin 1-2
luni, dar nu prea mult, pentru a evita colonizarea
secundara a placentei ~i un raspuns serologic de durata.
De aceea, pentru un raspuns optim, virulenta, doza si
calea de administrare trebuie foarte bine definite. Pentru
profilaxia brucelozei bovine si a celei ovine-caprine, este
unanim acceptata utilizarea a doua vaccinuri, B. abor•
tus S 19 si, respectiv, B. melitensis Rev. I. Vaccinul poate
fi injectat subcutan, in doza integrals sau redusa, sau
poate fi administrat pe cale conjunctivala. Pe aceasta
ultima cale, tulpina este retinuta in mare parte la nivelul
ganglionilor limfatici cranieni, inducind un raspuns se•
rologic de durata mai scurta si prezentind un rise mai
redus al extinderii infectiei in placenta, in cazul
adrninistrarii accidentale in tirnpul gestatiei. Vaccinul
Brucella suis S2, creat in China (Xie Xin, 1986), este
utilizat local impotriva brucelozei ovine, bovine ~i suine.
Se administreaza oral, in apa de baut, dar imunitatea
este mai redusa decit in cazul Rev. 1, datorita unei
supravietuiri mai scurte in ganglionii limfatici.
Vaccinurile ce cornbina bacterii inactivate cu adju•
r.
vant au fost, de asemenea, utilizate pe scara larga si cu
succes, in special in cazul B. melitensis H38 (neteda,
LPS-S), dar raspunsul serologic puternic l-a facut
incompatibil cu majoritatea programelor de combatere.
Vaccinurile care utilizeaza B. abortus 45/20 (rugoase,
LPS-R), nu au fost constant protectoare si de aceea nu
mai sint acceptate.
BRUCELOZA UMANA.
ii
PERIOADA DE INCUBATIE ~I SIMPTOME
Aceasta boala afecteaza indivizii de orice virsta ~i
se caracterizeaza printr-un extraordinar polimorfism al
s imptomelor clinice; diagnosticul clinic trebuie
intotdeauna confirmat prin teste bacteriologice si
serologice. Perioada de incubatie poate dura de la citeva
zile la mai multe saptarnini sau !uni, in functie de doza,
de virulenta tulpinii si de rezistenta gazdei. Debutul bolii
este, in majoritatea cazurilor, acut sau subacut. Forma
acuta incepe cu febra, bine tolerata si, in general,
noctuma, frisoane, transpiratii profuze, tuse, astenie si
artromialgii. Totusi, aceasta simptomatologie ,,clasica"
nu se observa la mai mult de jumatate din cazuri. De
multe ori, debutul este subacut sau insidios, cu febra
usoara si pasagera, astenie si artralgie fluctuanta, Uneori,
primul simptom este produs de localizarea visceral a sau
40 ZOONOZE
osteoarticulara, insotite de febra scazuta, Cea mai
caracteristica trasatura a bolii este dezvoltarea
localizarilor focale, care se inmultesc in tirnp, cele rnai
frecvente fiind complicatiile osteo-articulare (sacroileita,
spondilita cu sau fara abcese osteolitice, artralgii, artrita,
coxita, bursita, tenosinovita si, rareori, osteomielita).
Dintre complicatii - neurologice, cardiovasculare,
cutanate, pulmonare, genito-urinare, oculare, digestive
si psihiatrice - cea mai severa este endocardita. Totusi,
prognosticul s-a modificat datorita tratarnentului
chirurgical combinat cu antibioterapia.
in prezent, se manifesta din ce 'in ce mai rar tabloul
clasic al febrei ondulante si al recaderilor deoarece
diagnosticul este mai precoce, iar tratamentul se instituie
mai curind. in mod similar, socul septic este exceptional.
In tarile vestice, s-a afirma:t ca a:tunci cind boala
survine in timpul sa:rcinii, frecventa avorturilor nu este
diferita de orice alta infectie sistemica acompaniata de
bacteriemie. Totusi, aceasta afirmatie este pusa sub
semnul intrebarii de observatiile intreprinse in Virile
Orientului Mijlociu.
Este important sa se sublinieze fa:ptul ca bruceloza:
infantila este mult ma:i frecventa decit se presupune in
mod obisnuit ( 16% din ca:zurile de bruceloza diagnos•
tica:te intr-un spita:l din Barcelona: era:u copii sub 12 a:ni)
si poa:te a:fecta: chia:r nou-nascutii.
Bruceloza infantila debuteaza de regula acut, cu o
febra foarte bine tolerata si, 111 general, rara complicatii,
si care se vindeca sponta:n. Foa:rte ra:r este urmata de
sechele. In ta.rile unde Salmonella typhi este endemica,
bruceloza infantila este foarte frecvent confundata cu
febra: tifoida,
in sfirsit, trebuie mentionat fa:ptul ca termenul de
.Jmiceloza cronica" a: fost utilizat de-a lungul timpului
in mai multe moduri, iar definitia unui ca:z s-a: ba:za:t pe
criterii cronologice, clinice, imunologice sa:u pe
raspunsul terapeutic. Conform a:utorilor Scolii de la
Montpellier, bruceloza: cronica este o forma clinica
speciala, ,,o manifesta:re unica", care este legata de o
stare particulara de hipersensibilitate a: tesuturilor fata
de a:ntigenele de Brucella.
DIAGNOSTIC
Orice medic care trateaza un pacient febrjl, care
traieste intr-o zona endemica sau care a calatorit intr-o
ta:ra in care bruceloza: este endemics, trebuie sa fie
constient de posibilitatea unei infectii cu Brucella.
Trebuie realizata anamneza (profesie, alimentele ingera:te
si contactul cu anima:lele) si un test rapid de aglutina:re.
Cel mai rapid si sensibil test de screening este eel cu
antigen colorat cu Rose Bengal (RB), da:r rezultatele
trebuie confirmate si prin a:lte metode.
Singura: dovada concludenta a infectiei cu Bruce/la
este evidentierea ba:cteriei in singe, maduva spinarii,
Iichidul cefa:lora:hidian sau in alte probe. Singele este
cea: mai importanta sursa, iar hemoculturile trebuie
efectuate oricind este posibil, utilizind de preferinta
metoda de cultiva:re bifazica Castaneda: intr-o atmosfera
de 10% COr Se recomanda pastrarea culturilor eel putin
45 de zile inainte de a fi considerate negative. Proportia
relativa de hemoculturi pozitive raportate in literatura
este variabila. intr-un studiu extensiv realizat de Ariza
si colab., procentul de hemoculturi pozitive de la: pacienti
cu febra mare, scazuta sau afebrili, a: fost de 86,5%,, 7 5%
si, respecri v, 28,5%. Hemoculturile trebuie intotdeauna
efeotuate veterina:rilor sau a:ltor persoane care ar fi putut
veni in contact cu tulpina: vaccinala Rev. I. Recent, a
fost raportata izolarea: tulpinii Rev. l de la doi medici
veterinari cu bruceloza,
Ma:jorita:tea: hemoculturilor pe mediu bifazic se
pozitiveaza intre ziua: 7 si 21, da:r noile rnetode
serniautomate (BACTEC 9240 $i Ba:ct/Alert) reduc
timpul de detectie, iar prezenta brucelelor poa:te fi pusa
in evidenta dupa trei zile de incubare. in afars de
subcultivarea pe mediu solid, noi recornandarn, pe linga
coloratia Gram, utilizarea metodei Ziehl-Nielsen mo•
dificata de Stamp. Brucelele se coloreaza in rosu pe un
fond a:Jbastru ~i pot fi deosebite de artefactele prezente
in bulion.
Recent, diversi autori au propus teste bazate pe
reactia de amplificare genica (PCR) pentru decela:rea
directa 111 singe a: gerrnenilor Bruce/la. Totusi, este
necesara mai multa experienta inainte ca aceasta metoda
sa inlocuiasca hernocultura.
Principalele a:ntigene cu sernnificatie diagnostics sint
lipopolizaharidele lnvelisului celula:r (LPS-S) ale
tulpinilor netede (smooth) si proteinele interne
(majorita:tea: citosolice). Toate testele serologice cu celule
netede intregi deceleaza anticorpii fata de LPS-S, dar
acestia pot fi decelati ~i de alte teste adaptate pentru a
utiliza extracte boga:te in LPS-S. Pe de alta parte,
a:nticorpii fata de proteinele interne pot fi evidentiati
doar prin utiliza:rea: de extracte celulare libere de LPS-S
sa:u de proteine purificate.
Un diagnostic serologic corect al brucelozei umane
poate f facut cu teste care utilizeaza corpi celula:ri
integra:li a:i tulpinilor netede, acestea: incluzind
a:glutinarea rapida cu antigen colora:t cu Rose Bengal

(RB), aglutinarea lenta in tuburi (RAL/SAT), testul
cu 2-mercaptoetanol (2-ME), testul Coombs, fixarea
complementului (RFC), imunofluorescenta si testele
imunoenzimatice (ELISA); trebuie avut in vedere ca,
in faza acuta si cea subacuta, se intilnesc c!ase diferite
de imunoglobuline. lgM apare timpuriu, apoi apare
IgG, iar IgA predomina. Rezultatele combinarii
acestor teste, cum ar fi RAL ~i Coombs sau ELISA, cu
conjugate de specificitati diferite, pot fi utilizate
pentru a evalua raporturile IgM/lgG/IgA; aceasta
inforrnatie este utila pentru determinarea stadiului
bolii in momentul punerii diagnosticului. Desi ELISA
cu LPS este un test foarte prornitator pentru
determinarea claselor de lg, inainte ca el sa fie
recomandat tuturor laboratoarelor/trebuie luate in
considerate o serie de probleme tehnice (standardi•
zarea si exprimarea rezultatelor) si de interpretare
(rezultatele pot fi raportate fie sub forma de titru, o
densitate optics a unui ser de referinta, fie in unitati).
Un diagnostic corect poate fi realizat si cu teste mai
putin sofisticate.
LPS-S ale germenilor Brucella reacti oneaza
incrucisat cu antigenele corespunzatoare ale speciilor
sau serotipurilor de Yersinia, Francisella, Salmonella,
Vibrio, Escherichia coli si altele. Un aspect important
1Il utilizarea proteinelor hidrosolubile este ca nu s-au
inregistrat niciodata reactii serologice incrucisate cu alte
bacterii de importanta clinica. De aceea, ele pot fi folosite
pentm diferentierea infectiilor cauzate de Brucel/a de
cele datorate bacteriilor mai sus mentionate. Anticorpii
fata de proteinele interne au fost studiati prin
contraimunoelectroforeza (CIEF) si ELISA. Prin ClEF
s-a descoperit ca pacientii care prezenta:u anticorpi
rezistenti la 2-ME si cu titruri Coombs inalte, prezentau
de asemenea ~i mai multe linii de precipitine si un titru
inalt de anticorpi fata de proteine. in mod evident,
raspunsul prin anticorpi la astfel de pacienti are o
evolutie mai indelungata decit eel al pacientilor cu
anticorpi sensibili (in special lgM) la 2-ME.
Recent, s-a raportat ca modificarea nivelurilor de
anticorpi lgG fata de proteine oglindeste mai bine
insanatosirea clinica decit o fac nivelurile anticorpilor
IgG fata de lipopolizaharide.
In cazul neurobrucelozei este necesara izolarea
bacteriei din lichidul cefalorahidian si demonstrarea
prezentei anticorpilor fata de LPS si de proteinele
citosolice. De asemenea, s-a demonstrat ca meningita
indusa de Brucella se caracterizeaza prin cresteri ale
IgG in LCR si ca determinarea concentratiei de
3. BRUCELOZA 41
imunoglobuline specifice din clasa G poate fi utila pentru
diagnostic.
In aproape fiecare caz, bruceloza umana poate fi
diagnosticata pe baza datelor epidemiologice, clinice si
serologice. Desi testele serologice sint de mare
importanta, nici unul din testele existente (inclusiv
ELISA) nu reflecta evolutia clinica sau vindecarea si nu
previzioneaza riscul unei recaderi. Este intotdeauna
dificil de a interpreta un rezultat pozitiv la examenele
serologice in absenta simptomelor si a unor antecedente
de bruceloza,
TRATAMENT
Tratamentul brucelozei umane este limitat de
proprieratea gennenilor Brucella de a ramine cantonati
in interiornl sistemului monocito-fagocitar, fapt care
explica si recaderile in cazul acestei boli. in ultimii ani,
au fost intreprinse o serie de teste randomizate, utilizind
antibioterapii diferite. Un tratament frecvent folosit in
cazul brucelozei acute septicemice este:
(1) doxiciclina (100 mg la 12 ore), timp de 45 zile, plus
streptornicina (1 g/zi), timp de 15 zile sau 3
saptarnini, si
(2) doxiciclina ( 100 mg la 12 ore), timp de 45 zile, plus
rifampicina (15 mg/kg greutate corporala), de
asemenea timp de 45 zile.
Se recornanda repetarea tratamentului in cazul
recaderilor, In cazurile grave, cu sirnptome toxice, este
oportun sa se utilizeze in primele zile 1 mg/kg/zi de
prednison sau metilprednisolon.
In cazul spondilitei, se recomanda un tratamentul
prelungit, de 8 saptaminiwJar rezultatele obtinute de Ariza
si col ab. ( J 992) au indicat ca cele mai bL111e rezultate au
fost obtinute prin administrarea combinata doxicilina•
streptornicina. In endocardita, pe linga tratamentul
chirurgical, se recomanda cornbinatia rifarnpicina•
doxicilina-streptornicina tirnp de eel putin 12 saptamini,
Acelasi tratament poate fi utilizat in neurobruceloza.
La femeile gravide si la copiii sub 8 ani, care nu pot
fi tratati cu tetracicline, se recornanda folosirea
rifampicinei eel putin 30 zile sau, altemativ, trimetoprim•
sulfametoxazol.
In zilele noastre, au fost abandonate atit utilizarea
antigenelor (rnelitina) aplicate intradermic, cit si
injectarea de celule de Brucella rnoarte (vaccinoterapie).
Totusi, nu s-a demonstrat niciodata daca efectele bene•
fice indicate in trecut s-au datorat desensibilizarii sau
ruperii echilibrului care s-ar fi putut stabili intre bacterii
si macrofage.
42 ZOONOZE
PROGNOSTIC
Anterior erei antibioticelor (1946), majoritatea
pacientilor se vindecau spontan dupa mai multe
saptamini sau !uni, dar multi dezvoltau forme severe 9i/
sau sechele invalidante. La majoritatea pacientilor,
antibioterapia aplicata in urma unui diagnostic precoce
ar trebui sa asigure vindecarea completa, cu o rata de
recadere de mai putin de 10%.
BRUCELOZA ANIMAU\
SIMPTOME ~I PERIOADA DE INCUBATIE
Bruceloza la rumegatoare, cunoscuta si ca ,,avort
enzootic", se caracterizeaza, din punct de vedere clinic,
prin avorturi in ultima treime a gestatiei, retentii
placentare si endometrita, care evolueaza de obicei
favorabil, urmate de gestatii normale, la termen,
sterilitatea reziduala manifestindu-se doar la aproximativ
5% dintre cazuri. Alte simptome includ fatari premature
cu infectii pulmonare si disfunctii respiratorii, inflamatii
ale ugerului si localizari articulare si periarticulare (hi•
groma). Dar bruceloza poate ramine si latenta timp de
ani de zile, cu sau fara semne serologice si/sau
bacteriologice de infectie. Perioada de incubatie este
foarte variabila: o vaca la mijlocul perioadei de gestatie
aflata in contact cu una care a avortat devine
seropozitiva dupa O saptamina ~i poate avorta dupa 3
saptamini. Dimpotriva, o juninca care nu este gestanta
poate ramine negativa timp de mai multe l~ni pina la
prima fatare, cind raspunsul serologic se pozitiveaza la
majoritatea (95%) femelelor infectate. Produsii de
conceptie infectati congenital (vitei, miei, iezi) se
insanatosesc de obicei, dar citiva (aproximativ 5% la
bovine) ramin cu infectie latenta pfoii la prim a fatare,
La mascul, infectia se localizeaza la nivelul
articulatiilor si al organelor genitale (reducind
fertilitatea), sperma fiind principala cale de transmitere
a B. ovis si B. canis la berbeci si ciini, dar cu importanta
mica la bovine.
La alte specii de animale domestice si salbatice,
localizarile principale sint aceleasi (tractul genital,
articulatiile si glandele mamare ), dar la necropsie'pot fi
descoperite si afectari ale splinei, ficatului, ganglionilor
lirnfatici, rinichilor si plaminilor. Un interes special il
reprezinta iepurii de cimp cu bruceloza, deoarece B.
suis biovar 2 este uneori transmisa la om si suine.
Caii, aflati in contact cu vaci infectate, dezvolta
adesea o leziune osteo-articulara caracteristica - fistula
grebanului - care este uneori primul semn clinic al
brucelozei intr-o ferma. Din contra, ciinii de fenna, care
se pot infecta prin consumul placentei, nu prezinta
semne caracteristice, dar, cu toate acestea, ei ar trebuie
inclusi in programele de supraveghere.
DIAGNOSTIC
Diagnosticul brucelozelor la anirnale ar trebui privit
din trei puncte de vedere:
1. Diagnosticul individual, dupa avort sau dupa alte
semne de suspiciune, presupune titruri sanguine
inalte, examinare microscopies si izolarea bacteriei
pentru a obtine un diagnostic de certitudine.
2. In cadrul programelor de supraveghere, pe baza
individuals sau colectiva, doar o parte din
animalele infectate sint pozitive la un moment dat,
'~
iar testele, fie pe probe colective (cum este testul
inelului pe lapte - TIL - la vacile de lapte ), fie pe
probe individuale, ar trebui repetate pentru a
acoperi toate animalele In perioadele de
seropozitivitate ale infectiei: in programele de
testare 9i sacrificare testele se repeta la 1-3 luni.
Pentru efectivele neafectate de brucelozii,
programele de supraveghere periodica trebuie
realizate o data pe an (sau mai frecvent in zonele
cu enzootii), pe un numar statistic semnificativ de
probe.
3. Diagnosticul la anirnalele destinate pietei.
Organizatiile nationale si internationale (Oficiul
International pentru Epizootii - OIE) au emis
reglernentari si standarde pentru schimburile
comerciale care sa evite transmiterea brucelozei,
Totusi, aplicarea tehnicilor de diagnostic indi•
vidual la aceste animale (adesea tinere, deci in
faza latenta) nu poate reprezenta o garantie
absoluta, Numai statutul efectivului de origine
poate oferi o astfel de garantie, statut care ar trebui
certificat printr-un sistem corespunzator de
supraveghere.
Oriunde bruceloza evolueaza enzootic, ea trebuie
suspectata In cazul oricarui avort sau fatari premature.
Acolo unde testele de supraveghere sint aplicate regulat,
aparitia unui raspuns pozitiv trebuie sa impuna actiuni
prompte, confirmarea si izolarea animalelor suspecte,
pentru a preintimpina propagarea bolii.
Examinarea frotiurilor colorate realizate din mem•
brane fetale, continut stomacal, secretii vaginale sau
sperms de berbec poate, Ill cazul cind este executata de
un tehnician experimentat, sil furnizeze indicatii

relevante privind infectia cu Brucella, dar este necesara
confirmarea prin hemocultura.
Cultivarea brucelelor necesita echipamente speciale
- cum ar fi incubatorul cu co2 - si experienta, dar
rezultatul obtinut este fara echivoc si de multe ori este
singura dovada a infectiei. Mediile selective cu agar,
cum ar fi mediul Farrell, sint preferate in cazul probelor
contaminate (colostru si lapte, membrane fetale, secretii
vaginale, sperma), dar, pentru probele colectate aseptic
(lapte, lichid sinovial) pot fi utilizate si mediile neselective
Jichide sau cu agar. Singele nu este, de regula, o proba
de electie pentru animale, cu exceptia ciinilor, Cea mai
buna proba la necropsie o reprezinta continutul
stomacal, pe cind la sacrificare cele mai bune probe, In
ordinea irnportantei sint: ganglionii limfatici
supramamari, iliaci mediani, maxilari, parotidieni si
retrofaringieni, splina si ficatul.
Testele serologice clasice, seroaglutinarea lenta
(RAL) si fixarea complementului (RFC), se bazeaza pe
reactia dintre antigenele de suprafata LPS-S (sau LPS•
R in cazul B. ovis si B. canis) ~i izotipurile de
imunoglobuline (tabelul 3.3). IgG 1 si lgA sint indicatorii
cei mai specifici ai infectiei, iar RFC, RB si TIL sint
preferate seroaglutinarii (SAT). Alte tehnici ~i antigene,
Tabelul 3.3 Efectorii din cadrul testelor de diagnostic {bovine)
CeluleT
lg anti-LPS-S sensibilizate
GI 02 M A cu brucelina
Seroaglutinare lenta + +
Fixarea complementului + (+) - dezvoltare.
Seroaglutinare rapida
cu Rose Bengal + (+) -
Testul inelului pe lapte ± ± + +
Intradermoreactia + EPIDEMIOLOGIE
± Poate precipita; (+) Variabil
incluzind testul cutanat de hipersensibilitate intirziata
la brucelina, pot imbunatati atit specificitatea, cit si sensi•
bilitatea, dar nu sint inca acceptate in unanimitate ( de
exemplu ELISA). Cu metodele clasice, reactiile fals•
pozitive apar in urmatoarele situatii:
(1) infectii cu reactivitate incrucisata a LPS, in spe-
cial Yersinia, si ' interiorul efectivelor si al fazei inaparente prelungite.
(2) unele raspunsuri post-vaccinale de durata (cca.
2%, > 24 luni), de regula de tip IgM.
Reactiile fals-negative apar in perioada de incubatie
3. BRUCELOZA 43
si in faza cronica precum si in timpul gestatiei. Chiar si
dupa fatare, cind raspunsurile sint de obicei maxime,
citeva animale ce au culturi pozitive ( cca. 5%) pot fi
serologic negative.
TRATAMENT
Prin adm.inistrarea combinatiei clasice oxitetraciclina•
streptornicina au fost raportate vindecari 111 proportie
de 50-80% la vaci, berbeci (B. ovis) $i ciini (B. canis).
Un asemenea tratament (interzis de a fi utilizat la bo•
vine, ovine si porcine in Uniunea Europeana) poate fi
aplicat la animalele de valoare, dar trebuie luat in
considerare riscul pastrarii unui animal de companie
infectat (B. canis) sau a unui animal cu leziuni reziduale
ale tractului genital masculin (B. ovis).
PROGNOSTIC
Bruceloza evolueaza spontan fie catre vindecare,
fie catre cronicizare, cu eventuala localizare mamara, o
potentiala sursa de contaminare, si leziuni articulare
invalidante. Rata de vindecare depinde de specia gazdii
(fiind mai mare la oi decit la capre sau vaci) si de rasa. In
efectivele de animale (exceptind pe cele mici, < 20),
boala va fi mentinuta indefinit, prin transmitere la noile
generatii (inainte sau dupa fa tare), chiar daca episoadele
clinice apar ciclic, de-a lungul mai rnultor ani.
Principalele costuri sociale se refera la imbolnavirea
oamenilor si la pierderile cauzate prcductiei de came si
lapte, ele fiind extrem de ridicate in tarile in curs de
RASPINDIRE
Bruceloza umana, ,,fundul de sac" epidemiologic
(nu se realizeaza transmiterea intre persoane, cu exceptia
transmiterii de la mama la copil), reflecta natura
contactului cu animalele infectate: sporadic la turisti,
endemic la personalul expus profesional si epidemic la
grupurile expuse ocazional - asa cum s-a intirnplat in
cazul episodului istoric al febrei de Malta din Marina
Regala. La anirnale, datorita contagiozitatii mari din
prevalenta/efectiv/an este singurul indicator corect al
programelor de supraveghere si combatere. ln mod
paradox al, declinul numarului de cazuri umane
44 ZOONOZE
consecutiv avansarii programelor de combatere la
animale, asa cums-a observat in ultimii anii 111 Grecia,
Franta, Spania, Italia si Mongolia, poate fi mascat la
debutul programului de combatere prin perfectionarea
supravegherii.
Principale trei grupe de rise sint:
(1) profesional: crescatorii de animale, fermierii,
veterinarii, muncitorii din industria laptelui si
camii, personalul din laboratoarele de diagnos•
tic, cercetare si productie;
(2) social: cei care traiesc in apropierea animalelor
infectate (in ferme sau grupuri nomade) si cei care
consuma lapte nefiert, brinza proaspata sau came
cruda;
(3) vizitatorii regiunilor endemice, care consuma
brinza proaspata obtinuta local.
GEOGRAFIE
Desi descrierea ,,febrei mediteraneene" facuta de
Hipocrate 111 anul 450 LI-Ir. sugereaza faptul ca boala era
prezenta in jurul Marii Mediterane, asa cum este si astazi,
originea genului Bruce/la este inca un subiect de
speculatie. Totusi, adaptarea la gazde specifice si
stabilitatea genetica la trecerea pe -gazde ocazionale
sugereaza ca ,,speciile" au derivat cu mult timp in urma
dintr-un stramos comun si au evoluat independent, doar
cu citeva modificari stabile, minore. De aceea, o data cu
schimburile comerciale si colonizarea, ,,speciile" si-au
urmat gazdele domestice in procesul lor de raspindire
pe intreaga planeta, cu posibila recontaminare la, ~i de
la, animalele salbatice, asa cum se observa uneori in
zilele noastre.
In anii 1950, multe tari au inceput sa combats
bruceloza animala. in urmatoarele tari bruceloza este
eradicata sau s111t prezente citeva cazuri sporadice (in•
dicate prin B.a sau B.s pentru B. abortus sau B. suis) si
cu o prevalents umana mai mica de 1 la 105: Canada,
Australia, Noua Caledonie, Noua Zeelanda, Japonia,
Coreea, Taiwan, Vanuatu, Austria, Bulgaria (B.s), Cipru,
Cehoslovacia (B.s), Danemarca, Estonia (B.a), Finlanda,
Gennania(B.a, B.s), Ungaria, Letonia(B.s), Lituania(B.a),
Olanda, Norvegia, Romania (B.s)*, Marea Britanie si
Irlanda (B.a), Suedia, Elvetia, Malawi si Mauritius.
Se estimeaza ca in curind bruceloza va fi eradicata
si in alte tari: SUA, Franta, Belgia, Malaysia.jar peste
/
• in Romania nu s-a semnalat niciodata infcctia cu B. melitensis
la ovine, iar ultimul caz de bruceloza bovina a fost lichidat in
anul 1969 (n.t.)
111ca citiva ani: Spania, Italia, Portugalia ~i unele tari din
America. in China, unde B. melitensis este prevalents
in nord ~i B. suis in sud, se inregistreaza in prezent un
mare progres. in majoritatea celorlalte tari din Orientul
Mijlociu, prevalenta este ridicata sau necunoscuta.
Prevalents la om per 105 este mai mare de 10 in Tunisia,
Iordania, Kuweit, Oman si lran; intre 5 si IO in Djibouti,
Siria, Spania si Turcia; si intre l si 5 in Algeria, Israel,
Irak, Mexic, Italia, Grecia si fosta lugoslavie,
SURSE ~I TRANSMITERE
Omul se infecteaza prin ingestie, contact direct,
inhalare sau inoculare accidentala prin penetrarea
mucoaselor conjunctivala, nasofaringiana, pulmonara
si/sau intestinala sau prin leziuni ale pielii.
Laptele, smintina si brinza proaspata sint principalele
sorse pentru bruceloza umana. Excretia in Japte poate
atinge 104/ml la inceputul lactatiei si apoi sa scada la
citeva bacterii ( cca. 10/ml), dar poate persista de-a lungul
mai multor perioade succesive de lactatie. La incepurul
coagularii, bacteriile sint concentrate de aproximativ 5
ori iu coagul, dupa care concentratia lor scade pe rnasura
acidifierii produse de bacteriile lactice. De aceea,
supravietuirea depinde de tipul de brinza si de procesul
de maturare implicat, care poate varia de la 25 zile, "in
cazul coagularii de tip acid (de exemplu Camembert), la
mai multe !uni, in cazul cascavalurilor. Din fericire,
brucelele sint omorite prin pasteurizare,
Excretia la nivelul tractuJui genital cu ocazia
avortului sau al parturitiei normale, care continua timp
de mai multe luni, este a doua sursa importanta de
infectie pentru om; in efectivele de animale, aceasta este
sursa majora. Placenta, fetusul si lichidele fetale prezinta
concentratii mari de bacterii, care la vaci ajung pina la
1012/g. Infectia se poate produce prin contact direct sau
prin vectori indirecti, dupa contaminarea zonei
inconjuratoare. Bruce/la supravietuieste in sol, apa,
gunoi de grajd solid sau lichid, "in functie de substrat,
temperatura ~i expunere la soare - pina la 8
!uni in gunoiul de grajd lichid, la temperatura de 15 °C
sat! mai joasa, dar timp mai scurt la temperaturi 111ai
inalte. Bacteriile pot contamina apa potabila. Praful
din aer sau p ic atur il e (aerosolii) pot realiza
transmiterea, mai ales cind se utilizeaza jeturi de apa
sub presiune pentru spalarea incintelor. 0 astfel de
transmitere indirecta se observa in satele aflate de-a
lungul itinerariilor de transhumanta si la muncitorii din
abatoare.
Produsele din came, in special splina, ficatul,

organele genitale, ganglionii limfatici si carnea cu
resturi de tesut limfatic reprezinta surse importante de
infectie pentru om l?i animale (porci, ciini), in tarile
dezvoltate, animalele infectate sint sacrificate separat,
iar viscerele distruse. Brucelele sint distruse prin
prelucrare termica, · considerat indemn, un animal trebuie sa nu reactioneze
PROFILAXIE ~I COMBATERE
3.BRUCELOZA 45
Diagnostic: in efectivul de animale
Lunga faza inaparenta a infectiei si dificultatea
diagnosticului individual la animale imp Ii ca interpretarea
testelor de diagnostic la nivelul efectivului: pentru a fi
la testare si sa apartina sau sa provina dintr-un efectiv
neafectat de bruceloza, pe baza interpretarii statistice a
unor teste de supraveghere validate.

LA OM
Profilaxia la oameni se bazeaza, acolo unde este (1) Definirea zonei de actiune
posibil, pe cornbaterea si eradicare rezervorului animal I
(2) Este prezenta bruceloza? Ce tip?
de infectie si pe pasteurizarea laptelui. Oamenii care
traiesc sau calatoresc spre zone endemice, in special cei I
expusi social sau profesional contactului direct sau in•

direct cu materiale infectate, trebuie sa fie educati si DA NU

instruiti pentru respectarea normelor de igiena. I
(4) Definirea unitatii
I
(3) Protectia zonei
Vaccinarea persoanelor expuse cu vaccinuri vii, prin
scarificare, a fost utilizata extensiv si cu succes in Rusia,
de actiune
I
Supraveghere
cu tulpina B.m l 04M. Au fost produse vaccinuri
purificate chirnic, extrase din celulele de Bruce/la in
Rusia (vaccinul BCV) si in Franta (vaccinul Pl), dar
I
(5) Este posibila
I
Animale de inlocuire
eficacitatea lor trebuie inca demonstrata, Sensibilizarea supravegherea?
poate produce probleme clinice.
Se reco manda supravegherea me dical a,
serologies si a sensibilitatii intradermice a persoanelor

DA
r-·-- NU
expuse profesional. Orice febra acuta sau prelungita,
a carei cauza ru este clar identificata, ar trebui sa I I
(6) Vaccinare sistematica
impuna testarea in scop de diagnostic si tratament. (7) Prevalenta/unitate
Durerile indefinite la oameni infectati anterior, in zona

sensibilizati sau expusi cronic, necesita examinare

m ed ical a ate nta ~i tratament corespunzator.
Contaminarea accidentala impune un tratament < 1%
r--·-:-"' ,----1 1-5% >5%
profilactic imediat cu antibiotice.
(8) Testare si
I
Combinare
I
Vaccinare
LA ANIMALE sacrificare \ I \ si"T''''
in ciuda unor diferente minore, bruceloza bovina,
pina la I% 5-10 ani
ovina-caprina si porcina prezinta caracteristici,
pina la< 5%
patogeneza si epidemiologie comune. Programele de
Supraveghere
combatere ar trebui sa contina principii generale
comune, cu adaptari la situatiile locale si la sisternele de I
crestere. Exernplele sint fumizate de programele aplicate Animale de inlocuire
la bovine, in tarile care in prezent bruceloza este
eradicata. Aceste programe presupun trei etape
Fig. 3.1 Strategia combaterii brucelozei bovine. Note: (1) pe baza
succesive, asa cu este indicat in figura 3.1. Principiile de datelor epidemiologice; (4) efectiv de animale care traiesc in contact
baza sint descrise in continuare. unele cu allele (cireada, sat, grup nomad); (8) cea mai potrivita politica;
trebuie luate 1n considerare ~i alte masuri
46 ZOONOZE
Actiunea: populatia anirnala
lntensitatea si durata excretiei si supravietuirea
germenilor Brucella in mediu, precum si contactul dintre
speciile animale (de exernplu ovine cu caprine, bovine,
camile sau ciini), impun ca masurile de combatere sa fie
aplicate efectivului de animale in totalitate. Poate fi
vorba de o singura cireada dintr-o ferma izolata sau de
toate cirezile si turmele care pasuneaza in aceeasi zona
sau care apartin aceluiasi sat sau grup nomad.
Vindecarea spontana ~i sacrificarea
Unele animale se pot insanatosi spontan, dupa citiva
ani dar evaluarea remisiei este imposibil de realizat in
practica. Astfel, in politica de testare ~i sacrificare, toate
animalele gasite pozitive trebuie sacrificate, fiind con•
siderate ca potential periculoase.
Vaccinarea
Vaccinarea mareste rezistenta naturala la infectia
sistemica, iar la animalele infectate scade probabilitatea
infectiei transplacentare, a avortului si a eliminarii
masive de rnicroorganisme infectante. Aceste aspecte
combinate interactioneaza la nivelul intregului efectiv
pentru a conferi o buna protectie generala, pornind de
la premisa ca fiecare animal a fost vaccinat corect. Citeva
animale nevaccinate pot disemina ~i perpetua infectia
in tot efectivul. Pentru a fi eficienta in programele de
combatere, vaccinarea trebuie sa fie exhaustiva -
administrate la toate femelele mentinute pentru
reproductie",
Strategia
Strategia trebuie sa adapteze politica de combatere
in functie de conditiile epidemiologice locale (speciile
de animale si de Brucella, contactele cu alte efective si
fluxuri migratoare), de mijloacele disponibile (umane,
tehnice ~i financiare) si de gradul de implicare a
proprietarilor. . fericire, simpla vaccinare a animalelor poate proteja in•
Vaccinarea ar trebui folosita in toate cazurileIn care
* in Romania vaccinarca antibrucclica a fost ~i cstc
nu exisa un sistern de supraveghere ~i unde prevalents
este inalta (figura 3.1). Aplicata exhaustiv, vaccinarea
va reduce prevalenta la nivelul efectivului si al
anirnalelor la valori scazute (± 1 °/c,), ducind implicit la
diminuarea numarului de cazuri umane. Vaccinurile vii
induc o imunitate care dureaza intreaga viata ~i sint
administrate de obicei tineretului. Totusi, la inceputul
unei campanii, trebuie vaccinati $i adultii cu doze reduse
sau pe cale conjunctivala, pentru a restrictiona
raspunsurile serologice (tabelul 3.4). Conform ultimelor
recomandari ale grnpului de experti FAO ( 1993 ), 111 tarile
unde efectivele se misca necont:rolat de la o zona la
alta, singura posibilitate o reprezinta vaccinarea
nediscriminatorie a tuturor animaleior, la intervale regu•
late, de exemplu la 2 ani o data.
Cind se ajunge la o prevalents scazuta si sint
disponibile mijloace locale, poate fi luata in considerare
o·{politica de testare si sacrificare sau una combinata.
Fermele infectate pot fi total depopulate si reconstituite
cu animale neafectate de boala, dupa o dezinfectie
prealabila a adaposturilor, padocurilor si pasunilor,
Aceasta politica este extrem de eficienta, cu conditia
evitarii recontaminarii . .in mod alternativ, sacrificarea
exclusiva a animalelor infectate este mai user de accep•
tat, dar necesita un sistem strict de supraveghere, inclusi v
prelevarea periodica (la 2-3 luni) de probe de singe,
testarea laptelui (la vacile de lapte) si declararea
avorturilor. in timp ce politica de testare si sacrificare
este eficienta in efectivele mici, bine supravegheate, in
cele mar: este de preferat aplicarea unei politici
combinate.
Totusi, succesul programului de combatere
presupune un tirnp destul de lung, precum s i
reglementari oficiale si organizatorice foarte stricte. Cind
au fost intrunite toate conditiile, prevalenta la nivelul
efectivului va evolua in trei faze: un declin rapid, pina
la aproximati v 5%, urmat de unul mai lent, aproximativ
l % pe an, si apoi faza de eradicare, care poate dura
intre 5-10 ani. S-ar putea obtine rezultate mai rapide in
perimetrele mici, omogene; cu toate acestea, adesea, ar
fi necesar mai mult timp pentru implementarea si
coordonarea actiunilor unui program de combatere. Din
direct omul.
interzisa
 4 CAMPYLOBACTERIOZA
REZUMAT
Singura forma de carnpylobacterioza cu importanta
pentru sanatatea publica este enterita campy•
lobacteriana produsa de Campylobacter jejuni si C.
coli. in tarile industrializate ea reprezinta forma de diaree
infectioasa cea mai frecvent identificata, avind o
incid~nta de 1 % pe an. Anual, deterrnina pierderi
economice care se ridica la mai multe milioane de lire
sterline. Campylobacter jejuni si C. coli se gasesc la
nivelul tractului intestinal al piisiirilor salbatice ~i In eel
al animalelor domestice. in special pasarile sint putemic
colonizate, camea de pui vinduta in magazine fiind in
cea mai mare parte contaminata, Camea rosie si
subprodusele de came sint contaminate intr-un grad
mai redus. Infectia la om, care este mai ales sporadica,
poate fi contractata direct de la animale sau prin
produsele acestora, prin consum de came cruda sau
semipreparata ori prin consumul alimentelor care s-au
contaminat prin contactul cu produsele de came
neprelucrate. Laptele crud ~i apa contaminata sint surse
care au generat episoade majore de infectie. Prevenirea
acestora depinde de combaterea infectiei la animalele
de ferma, mai ales la pasari, de reducerea contaminarii
in procesele de sacrificare si de prelucrare si in
manipularea corecta a materiilor prime in timpul
prepararii alirnentelor. Educatia populatiei privind
principiile fundarnentale de igiena si rnanipularea corecta
a alirnentelor sint masuri ajutatoare de mare importanta,
ISTORIC
Descoperirea, la sfirsitul anilor '70, a faptului ca una
din cauzele importante de diaree acuta a fost
reprezentata de carnpylobacterii, poate avea citeva
paralele in istoria microbiologiei. Bacterii altadata
aproape necunoscute in rnedicina umana au devenit
,•
'l.
MB. Skirrow
dintr-o data frecvent izolate in laboratoarele clinice. Desi
carnpylobacteriile erau cunoscute, inca de la inceputul
anilor 1900, drept cauza a avortului la oi si vaci, rolul !or
ca enteropatogeni a trecut neobservat, rnai ales datorita
faptului ca nu pot fi decelate prin rnetodele traditionale
de cultivare din fecale. Prima sernnalare a faptului ca ar
putea fi enteropatogene a aparut in descrierile, datind
din anii 1931 ~i 1944, privitoare la anurnite specii care ar
putea determina diaree la vaci si porci. Primul caz de
infectie umana descris a fost un episod de gastroenterita
de origine alimentara (lapte), dintr-un penitenciar din
Statele Unite ale Americii, in 1938, determinat de un
,,vibrio" care eel mai probabil a fost Campylobacter
jejuni; toate izolatele au fost obtinute din singe. Mai
tarziu, tot in Statele Unite, Elisabeth King a descris 11
tulpini sirnilare de ,,vibrio" izolate din singele unor
pacienti cu diaree severs. Aceasta lucrare a fost reluata
15 ani mai tirziu, in Belgia, de catre Butzler, care a utilizat
in mod intelept ajutorul colegilor veterinari pentru
dezvoltarea unei metode de izolare a acestor bacterii
din fecale. Prin aceasta metoda ei au dernonstrat faptul
ca in fecalele a 5% din copiii cu diaree pot fi gasite
campylobacterii. in mod bizar, aceasta Iucrare a fost
ignorata pina cind ea a fost confirmata ~i dezvoltata in
Marea Britanie de catre Skirrow ( 1977). Faptul ca printre
cele mai importante cauze ale bolii diareice acute se
numara campylobacteriile, a devenit rapid certitudine,
infectia fiind transmisa de la animale si prin alimente de
origine animala,
Aceasta descoperire are si un postscriptum in 1985,
cind s-a descoperit ca in urma cu foarte multi ani, in
1886, Theodor Escherich a descris probabil
campylobacterii in amprentele obtinte din mucoasa
colonului, la copiii care murisera de ,,cholera infantum",
Interesul asupra !or a scazut deoarece nu au putut fi
cultivate. Alte detalii istorice sint descrise de catre
Skirrow(l994).
48 ZOONOZE

AGENTUL ETIOLOGIC sau boala preexistenta. Helicobacter cineadi (intilnit

in mod frecvent la hamster) si H. fennelliae sint asociate
TAXONOMIE cu proctocolita hornosexualilor. 0 lista a infectiilor
umane cu aceste campylobacterii mai putin frecvente
Campylobacteriile au fast izolate pentru prima data si cu alte bacterii inrudite este publicata de Mishu si
de catre McFadyean si Stockman, in 1906, in timpul colab. ( 1995).
unei invesrigatii asupra avortului epizootic la oi si vaci, Bacteria gastrica H. pylori, care joaca un rol major
initiata de Ministerul Britanic al Agriculturii. Ei au in patogeneza ulcerului peptic si a cancerului gastric,
considerat microorganismul ca fiind un vibrio si, '.in 1919, nu are alta gazda cunoscuta in afara omului. Totusi,
in Statele Unite ale Americii, acesta a fast denumit microorganismul gastric mai putin frecvent ,,H.
,,Vibriofetus" de catre Smith si Taylor.,, Vibrio fetus" a heimannii ", care inca nu a putut fi cul tivat, are un cores•
fost principalul membru al grupului de vibrioni micro• pondent morfologic identic la ciini si pisici. Timpul va
aerofili, dar cercetarile de la lnstitutul Pasteur, din 1963, demonstra daca este vorba de fapt de una si aceeasi
au demonstrat ca aceste bacterii sint fundamental specie.
diferite de adevaratii vibrioni, astfel incit, pentru a le in continuare, acest capitol se ocupa doar de enterita
clasifica, a fast creat genul Campylobacter. Pentru multi determinata de C. jejuni $i C. coli.
ani pozitia taxonornica a genului a fost confuza, dar
tehnologia ADN moderna a demonstrat ca genul
Campylobacter, alaturi de Arcobacter, Helicobacter tONDITII DE CULTIVARE ~I SUPRAVIETUIRE
si Wolinella, forrneaza un grup distinct de bacterii
Campylobacter jejuni si C. coli sint bacterii de
cunoscut ca Superfamilia VI ARNr. Majoritatea
dimensiuni mici, spiralate sau incurbate, nesporulate,
membrilor acesteia sint adaptati supravietuirii la nivelul
Gram-negative, foarte mobile datorita flagelilor
mucoaselor, trasatura reflectata in morfologia lor
spiralata si in motilitatea !or rapida, care le permit sa se unipolari. Sint strict microaerofile si, in mod normal,
miste liber prin mucus. nu pot tolera oxigenul la presiune atmosferica. De aceea
sint necesare conditii gazoase speciale pentru reusita
cultivarii !or. Ideal este amestecul gazos ce contine 5--
BOLi ASOCIATE (SUP~RFAMILIA VI ARNr) 10% oxigen si 1-l~o bioxid de carbon, iar adaosul de
hidrogen imbunatateste cresterea. Campylobacter
Desi majoritatea celor 15 specii de campylobacterii au jejuni si C. coli (impreuna cu C. lari si C. upsaliensisi
fast cindva izolate de la oameni, doar citeva sint de necesita o temperatura optima de crestere mai mare
irnportanta pentru sanatatea publica, De departe cele · (42--43°C) fata de cea necesara altar campylobacterii,
mai irnportante sint C. jejuni si C. coli, care justifies ele fiind considerate specii ,,termofile". in conditii
aproape toate cazurile de enterite campylobacteriene neprielnice adopta forma cocoidala, care pastreaza
din tarile industrializate si majoritatea cazurilor din intacte peretele celular si flagelii. Daca agresiunea
ta.rile in curs de dezvoltare. in trecut, C. jejuni justifica persista se produce liza, dar altfel aceste forme
aproximativ 90% din infectii, iar C. coli I 0%>, dar cocoidale pot trece intr-o faza latents in care toleranta
anumite regiuni, printre care rernrcam Croatia, au o la oxigen este crescuta, Formele cocoidale latente pot
proportie mai mare a infectiilor cu C. coli, probabil ramine viabile mai multe !uni in apa rece, dar nu sint
asociata consumului de came de pore. Citeva infectii cultivabile prin metode uzuale. Totusi, sint capabile sii
sint determinate de C. upsal iens is, C. l ari, C. infecteze gazde susceptibile.
hyointestinalis $i Arcobacter butzleri, dar semnificatia La fel ca majoritatea bacteriilor enterice,
!or este adesea incerta. Aceste specii sint mai frecente carnpylobacterii le sint microorgnisme sensibile,
la copiii din tiirile 'in curs de dezvoltare. incapabile sa reziste la caldura, uscaciune sau la actiunea
Campylobacterjejuni subsp. doylei este o subspecie altor agenti fizici sau chimici. Sint distruse prin
pretentioasa a C.jejuni, intilnita, de asemenea, l,ri copiii pasteurizare, clorinare si alte forme uzuale de dezinfectie,
care traiesc in conditii sociale precare (C.jejulii subsp. precum si prin iradiere cu raze gamma. Supravietuirea
jejuni, forma tipica, va fi mentionata mai departe in creste la rece, dar procesele de congelare si decongelare
acest capitol pentru simplificare ca C. jejuni). deterrnina reducerea de zece ori a numiirului de
Campylobacterfetus, specia tip a genului, este o cauza microorganisme. Sint susceptibile la un spectru larg de
rara de infectie sistemica la pacienti cu imunodeficienta agenti antimicrobieni.

BIOLOGIA MOLECULARA
Structuraanttgenica si serotipizarea
Peretele celular al C. .jejuni si C coli contine
lipopolizaharidul cu un component lipidic A
(endotoxina) similar altor bacterii Gram-negative.
Componentele polizaharidice sint antigenic diverse si
sint antigene (0) tennostabile care formeaza baza schemei
de serogrupare Penner larg utilizata. De asemenea,
anumite proteine flagelare si de suprafata sint antigene
tennolabile pe care este construita schema Lior frecvent
folosita, in schema Penner au fost definite 66 de
antigene 0, iar in schema Lior mai mult de 160 de
antigene termolabile. Diferite combinatii ale acestor
antigene deterrnina mai multe sute de serotipuri
individuale. 0 buna diferentiere poate fi obtinuta cu un
set restrictiv de antiseruri din fiecare schema. Serotipi•
zarea este in mod obisnuit posibila doar in laboratoarele
de referinta, dar ea ramine cea mai uzuala metoda folosita
pentru investigatiile epidemiologice.
Alte metode de tipizare
Biotipizarea este cea mai simpla, dar si cea mai putin
discriminants dintre metodele de tipizare. in laboratoarele
nespecializate pot fi utilizate seturi comerciale care
combina biotipizarea si testele de rezistotipizare. Tipizarea
fagica a fost utilizata cu succes in citeva centre, dar
experienta este limitata. Aceste teste sint utilizate pentru
a completa alte metode de tipizare, asa cum este
serotipizarea. in ultimii l O ani, au fost descrise numeroase
metode de tipizare moleculara, majoritatea bazate pe
anumite fonne de analiza a ADN. Fiecare are avantajele
si dezavantajele ei. Toate necesita echipament special de
laborator, dar teoretic ele sint capabile sa ,,amprenteze
genetic" (fingerprinting) toate tulpinile. Elaborarea unei
metodologii integrate pentru tipizarea internationals a
campylobacteriilor este urgent necesara, in special in
legatura cu metodele de genotipizare. in prezent, nu exista
sau exista intr-o mica rnasura aceasta standardizare, asa
incit rezultatele obtinute in diferite regiuni nu pot fi
comparate. Acest subiect important a. fost revizuit de
Patton si Wachsmuth ( 1992) siOwen si Gibson (1995).
PATOGENEZA BOLII
Pentru a produce boala, bacteriile trebuie sa ajunga
in intestin si sa se ataseze de suprafata mucoasei
4. CAMPYLOBACTERIOZA, 49
intestinale. Gradul inalt de motilitate si forma spiralata
ale campylobacteriilor le permit acestora sa realizeze
acest lucru; ele sint capabile sa se miste de-a lungul
straturilor de mucus cu o usurinta extraordinara.
Bacteriile poseda proteine de membrane externa spe•
cifice care se ataseaza de membrana celulara, dar este
necesara functia intacta a flagelilor pentru invazia
celulelor epiteliale. Experimentele pe voluntari umani
au stabilit ca infectia poate fi declansata prin ingestia a
500-800 de bacterii.
lnvazia tesuturilor este aproape sigur o caracteristica
frecventa a infectiei. Desi bacteriemia a fost inregistrata
la mai putin de I% din infectii, bacteriemia tranzitorie
este probabil mult mai frecventa; Campylobacterjejuni
si C. coli nu pot supravietui mult timp in singe, pentru
ca sint sensibile la actiunea toxica a singelui normal
(spre deosebire de C. fetus care este rezistenta) si rar
sint cultivate probe de singe prelevate de la pacienti cu
diaree. Exists mai multe produse toxice care potjuca un
rol in patogeneza. Pe primul plan este actiunea directa a
endotoxinei eliberate din peretele celular bacterian.
Apoi, multe tulpini produc o entJrotoxinii cholera-like
(CT-like sau LT-like), dar in cantitati mai mici decit V
cholerae sau Escherichia coli enterotoxigena. In
supernatantele culturilor de C. jejuni au fost decelate, de
asememenea, toxine citopatice. Totusi, semnificatia
acestor toxine este neclara, deoarece tulpini care aparent
nu produc nici una dintre aces teas-au dovedi t virulente la
voluntarii umani. Mai mult decit atit, pacientii nu produc
anticorpi neutralizanti fata de acestea. Exista dovezi
clinice si experimentale ca sint produsi si factori
hepatotoxici.
GAZDE
GAZDE ANIMALE
Enterita campylobacteriana este in principal o boala
umana, dar sint afectate, de asemenea, si uneie animale.
Este dificila evaluarea morbiditatii la animale, <lat fiind
faptul ca bacteriile sint intilnite de obicei la fel de
frecvent atit la anirnalele sanatoase cit si la cele bolnave.
Microorganismul este atit de raspindit si de comun incit
animalele pot contracta infectia in perioada in care inca
mai poseda anticorpi materni anticampylobacter. De
aceea, infectia poate fi de intensitate medie sau
subclinica, in plus stimulind imunitatea activa care
persista datorita expunerii continue. Infectia
experimentala la ciiniy.pisici, vaci, oi si alte animale
50 _ZOONOZE
domestice determina de obicei o boala de intensitate
moderata, dar exista circumstante clare pentru enterita
spontana carnpylobacteriana severa la primate inferioare
si ciini, corelata uneori cu infectia umana.
GAZDE UMANE
Omul nu este gazda naturala pentru campylobacterii
si infectia este, frecvent, tranzitorie. Ca atare, oinul nu
constituie un rezervor semnificativ pentru aceste
bacterii. Infectia nu este intotdeauna simptomatica si se
inregistreaza o variatie considerabila a severitatii bolii.
Perioada de incubatie
Perioada medie de incubatie, calculata pe baza
experimentelor pe voluntari si din episoadele cu sursa
punctuala, este de 3 zile (variind intre 1- 7 zile ).
Sirnptornatologie
Boala debuteaza fie cu durere abdominala si diaree,
fie cu o perioada prodromala, caracterizata prin febra,
cefalee si simptome asemanatoare gripei, care dureaza
intre citeva ore si citeva zile. Unii pacienti prezinta
frisoane, febra inaltii si chiar delir; copiii pot avea accese
febrile. Boal a care incepe cu simptome prodromale tinde
sa fie mult mai severa,
Boala diareica in sine nu este clinic diferentiabila de
cea datorata salmonelelor sau shigelelor, dar, comparind
grupele de pacienti, cei cu enterita campylobacteriana
prezinta durere abdominals mult mai severa. Durerea
poate fi atlt de acuta incit pacientul este inregistrat la
spital ca suspect de apendicita. Greata este frecventa,
dar nici voma nu este o caracteristica rara a bolii. Diareea
devine apoasa si, in cazurile severe, poate aparea starea
de prostratie. In a doua sau a treia zi, in fecale pot sii
apara urme de singe; uneori pacientii, care au fecale
sanguinolente si un tablou de colita acuta, mimeaza
colita ulcerativa acuta.
Rezolutia spontana se petrece, de obicei, dupa 2 sau 1
zile de diaree, iar pacientul este epuizat si a pierdut iri
greutate citeva kilograme. Durerea abdominala persistade
obicei citeva zile, mai ales daca pacientul incearca.prea
curind sa manince mai mult. Excretia campy lobacteriilor
in fecale dupa recuperarea clinica scade exponential.
Intr-un studiu recent, perioada medie de excretie a fost
stabilita la 37,6 zile, cu un maxim de 69 de zile.
Excretia are consecinte de mica importanta, datorita
riscului redus de transmitere a infectiei de catre excretori.
Printre pacientii cu imunodeficienta au fost inregistrati
purtatori de lunga durata,
Au fost relatate trasaturi atipice ale infectiei. ln spe•
cial la scolari, acestea includ eruptii cutanate, urticarie
de intensitate crescuta si durere abdominals, fara diaree.
Copiii sub virsta de un an au de obicei singe in fecale,
rar prezentind diaree sau febra, Acest tablou clinic se
poate confunda cu invaginatia intestinala a nou•
nascutilor, in rnaternitati au fost inregistrate episoade
de meningita neonatala,
ln stadiul acut al bolii complicatiile sint rare, dar ele
includ hemoragie intestinala masiva, megacolon toxic
si sindrom hemolitico-uremic, Artrita reactiva (aseptica)
este o complicatie tardiva, care apare la 1-2 saptamini
de la vindecare bolii; se estimeaza ca aceasta afecteaza
aproximativ 1 % din pacienti. 0 complicatie tardiva, mai
putin frecventa dar si mult mai serioasa, este sindromul
Guillain-Barre (polineuropatia postinfectioasa), Este
frecent asociata, dar nu exclusiv, infectiei cu serotipul
019 (Penner) de C. jejuni. S-a sugerat ca lipopoli•
zaharidele acestor tulpini poseda un epitop specific
tare reactioneaza incrucisat cu proteinele mielinice
ale nervilor periferici, generind astfel o reactie
autoirnuna,
Diagnostic
Deoarece prin tabloul clinic enterita campylo•
bacteriana nu poate fi deosebita de celelalte fonne de
diarei bacteriene, diagnosticul este dependent de
identificarea bacteriei in laborator. Campylobacteriile
pot fi recunoscute prin morfologia !or caracteristica in
preparatele proaspete sau 111 amprentele din feca!e, dar
izolarea bacteriilor in cultura reprezinta dignosticul de
certitudine.
Pentru a asigura sensibilitatea adecvata, probele de
fecale trebuie expediate catre laborator in ziua colectarii
sau trebuie refrigerate peste noapte. Daca acest lucru
nu este posibil, probele trebuie introduse intr-un mediu
de transport recomandat de laborator. lzolarea in cultura
a C. jejuni si C. coli este o procedura directa, dar
utilizarea unui mediu selectiv special si a unui container
cu amestec de gaze este esentiala. lncubatia este de
obicei realizata la 42-43°C pentru a se obtine o selectie
suplimentara si marirea vitezei de crestere, Cresterea este
vizibila adesea dupa o noapte de incubare, dar culturile
sint incubate de obicei 2 zile inainte de a fi citite. Coloniile

suspecte de campylobacterpot fi identificate prin simpla
microscopie si inregistrate drept ,,Campylobacter spe•
cies". Aceasta este procedura de rutina, adecvata
scopurilor clinice, dar pot exista ratiuni epidemiologice
pentru separarea microorganismelor in Cjejuni sau C
coli si pentru pastrarea izolatelor pentru serotipizare si
studii ulterioare. Identificarea speciilor poate fi realizata,
in citeva minute, prin latex aglutinare ( costisitoare) sau
prin teste biochimice conventionale, in 1 sau 2 zile;
serotipizarea dureaza mai mult, mai ales ca izolatele sint
de obicei expediate unui laborator specializat.
Unele laboratoare utilizeaza medii de imbogatire
pentru a creste sensibilitatea culturii, dar in general acest
lucru nu este necesar in diagnosticul enteritei
campylobacteriene, mai ales ca prelungeste timpul de
aflare a rezultatelor la 3-4 zile de la primirea probelor.
Cultura de imbogatire este totusi esentiala pentru
decelarea campylobacteriilor in alimente ~i in probele
demediu.
Detectarea directs a campylobacteriilor prin son de
ADN l?i prin amplificare genica PCR reprezinta un
procedeu promitator. Astfel, se poate decela un numar
redus de campylobacterii in apa, dar deocarndata nu si
in fecale sau alimente.
Serodiagnosticul este util in anumite circumstante,
Poate fi singura optiune de diagnostic in cazul
pacientilor suspecti de complicatii tardive, la care
culturile nu au fost efectuate in perioada de boala acuta,
Testul adecvat ,intr-un astfel de caz este acela de a decela
anticorpii fata de antigenele de grup, care sint comune
tuturor tulpinilor de C jejuni si C. coli. Pentru acest
scop au fost elaborate testul de fixare a complementului
si testul imunoenzimatic (ELISA). Alta aplicatie utila a
serodiagnosticului este detectarea bolii in episoadele
in care a fost identificata o tulpina particulars de
campylobacter: cultura din fecale nu este posibila sau
lipsa de timp o face nerealizabila, in aceste cazuri sint
utilizate teste de aglutinare, bactericide sau de
imunoblot caci ele deceleaza anticorpii fata de tulpina
specifics infectanta. Metodele de laborator pentru
decelarea infectiilor campylobacteriene sint descrise de
Nachakim (1995).
Morfopatologie
Jejunul si ileonul superior sint locurile infectiei
primare, dar aceasta se propaga de obicei distal, afectind
restul ileonului si colonul. Mucoasa prezinta infiltratie
inflamatorie acuta, deseori cu abcese la nivelul criptelor.
,,.;
'
I
4. CAMPYLOBACTERJOZA 51
Aspectul histologic nu se diferentiaza de eel din
f
infectiile cu salmonele sau shigele. Limforeticulita
mezenterica este intilnita la pacientii care
laparotomie pentru suspiciunea de apendicita. La
au suferit
pacientii cu durere abdominala acuta au fost observate
I
r
ileita terminala in radiografii sau zone hiperecogene la
ecografie.
Majoritatea pacientilor inregistreaza un raspuns
l
imun rapid la infectie, prin cresterea brusca a titrurilor
de anticorpi specifici (anticampylobacter) lgA, lgM si
IgG. Anticorpi lgA specifici apar local in secretiile
intestinale. Acesti anticorpi protejeaza fata de reinfectia
cu tulpina ornoloaga si aparent fata de alte tulpini, caci
cop iii din ta.rile in curs de dezvoltare dezvolta imunitate
generala dupa numai citeva episoade de infectie
campylobacteriana. Aceasta imunitate este reflectata
de cresterea progresiva a anticorpilor serici specifici lgA
in timpul primilor ani de viata.
Tratament
Majoritatea pacientilor cu enterita campylobac•
teriana necesita doar tratament de sustinere, pentru
inlocuirea lichidelor si. a electrolitilor. Terapia
antimicrobiana este eficace numai daca.este adrninistrata
precoce In cursul bolii, dar, pentru ca majoritatea
pacientilor lsi revin pina in momentul stabilirii
diagnosticului bacteriologic, este rareori necesara. Daca
insa, la acel moment, pacientul este inca in faza acuta a
bolii, este indicat ca acesta sa urmeze o cura scurta (nu
mai mult de 5 zile) cu un agent antimicrobian adecvat.
Eritromicina este antibioticul de electie in majontatea
cazurilor (eritromicina stearat- 500 mg de doua ori pe zi -
pentru adulti; eritromicina etilsuccinat- 40 mg/kgizi -
pentru copii). Rezistenta la eritromicina continua sa fie
in general scazuta si este in principal limitata la C. coli. CJ
Ciprofloxacina si alte fluorochinolone sint foarte eficace J;
contra tulpinilor sensibile, dar ratele de rezistenta sint
in crestere alarmanta (pina la 50%) in unele parti ale
lumii, notabile fiind Spania si Olanda. Aceastarezistenta
este atribuita utilizarii pe scara larga a enrofloxacinei la
pasari.
.Prognostic
in enterita campylobacteriana prognosticul este
excelent. Boala este in mod cert neplacuta, dar frecvent
este autolirnitata ~i nu lasa sechele, cu ex ceptia
sindromului Guillain-Barre, posibil in rare cazuri.
52 ZOONOZE
Moartea survine in mod exceptional si aproape
intotdeauna este asociata cu O alta boala sau debili•
tate.
O descriere mai amanuntita privind aspectele clinice
~i anatomopatologice ale bolii a fost publicata de Skirrow
si Blaser ( 1995).
EPI.DEMIOLOGIE
DISTRIBUTI, E
Incidenta
Enterita campylobacteriana este cea mai frecventa
forma de diaree acuta infectioasa identificata in
majoritatea tarilor industrializate din lume. in Marea
Britanie au fost raportate in 1994 aproape 50 000 de
confirrnari de Iaborator, reprezentind o incidenta anuala
de aproximativ 90 la 100 000. Aceasta cifra a crescut de
citeva ori de la primele rapoarte din 1978, dar cresterea
poate fi explicata in mare prin cresterea testarilor, dat
fiind ca procentajul probelor de fecale pozitive a ramas
in continuare constant. Estimari asupra incidentei reale,
bazate pe supravegherea pacientilor din practica
medicilor de familie, au dat cifra de 1, l %pe an, aproxi•
mativ de 12 ori mai mult decit incidenta infectiilor
confirmate in laborator. 0 incidenta similara a fost
raportata in Statele Unite ale Americii, unde cifra a fost
estimata pe baza frecventei consultatiilor dintr-un
episod de enterita carnpylobacteriana aparut intr-o
comunitate. Din 865 de persoane identificate ca fiind
bolnave de diaree, doar 47 si-au consul tat doctorul, sau
1 din 18 dintre cele bolnave. Aplicarea acestui factor
statisticilor de laborator a dus la o incidenta nationals
de aproximativ 1 % pe an.
Desi aceasta incidenta este inalta, ease situeaza sub
nivelul la care populatia dezvolta imunitate generals la
infectia campylobacteriana. Drept consecinta, boala
afecteaza indivizi de toate virstele, desi se constata o
micsorare a incidentei dupa virsta de 30 de ani. Boala se
caracterizeaza printr-o distributie pe virste bimodala,
neobisnuita, cu virful eel mai mare la copiii de 1-4 ani si
un al do ilea virf la adultii tineri ( 15-24 ani). Aceasta
este o constatare frecventa in Virile industrializate, dar
explicatia ei ramine necunoscuta. Modelul este in parte
deformat de faptul ca spre deosebire de adulti, copiii
sint mult mai intens ingrijiti. Daca numarul de probe
fecale testate la fiecare grup de virsta este luat ca numitor
~i cele pozitive sint exprimate ca procent, reiese un model
diferit in care cifra cea mai inalta este la grupul de virsta
de 15-24 de ani. Se inregistreaza o frecveuta a infectiei
putin mai mare in cazul barbatilor (raport M:F = 1,3: 1 );
raportul este mai mare in cazul adultilor tineri cu virsta
cuprinsa intre 15-24 de ani ( 1,7: 1 ).
Infectia sporadica ~i epidemica
Marea majoritate a infectiilor evolueaza sporadic
sau sub forma unor mici episoade familiale. Episoadele
intrafamiliale sint indubitabil mult mai frecvente decit o
sugereaza rapoartele, caci daca sint urmarite cazurile cu
atentie, de obicei sint descoperite infectii medii sau
asimptornatice la colocatari. Episoadele ce apar intr-o
comunitate sint rare, dar ele pot f de proportii mari.
Majoritatea se datoreaza consumului de lapte nefiert
sau de apa netratata (vezi maijos).
··!
Evolutii sezoniere
In regiunile temperate se inregistreaza un model
al evolutiei infecjiei evident sezonier, cu un virf al
incidentei atins rapid la sfirsitul primaverii-inceputul
verii, urmat de o descrestere gradata catre nivelurile
de baza la sfisitul verii si in timpul toamnei. ln Statele
Unite ale Arnericii, infectiile sporadice evolueaza con•
form acestui model, dar infectiile asociate episoadelor
aparute intr-o comunitate (majoritatea datorate
laptelui sau apei) inregistreaza virfuri primavara si
toamna. Cauzele acestor evolutii sezoniere sint
necunoscute.
Tari in curs de dezvoltare
In tarile in curs de dezvoltare infectia este epidemica,
fiind rezultatul conditiilor sanitare precare si al
contactului strins cu animalele domestice. Copiii sint in
mod repetat expusi la infectie de la virste fragede, in
special in timpului alaptarii, 0 oarecare protectie este
oferita prin anticorpii specifici din laptele matern, dar
aproximativ jumatate din infectiile iniriale sint
simptomatice. Ulterior, raportul dintre infectiile simpto•
matice ~i cele asimptomatice scade pe masura ce
imunitatea se instaleaza in timpul primilor ani de viata.
Copiii mai mari si adultii nu sint afectati de boala, Desi
numeroase infectii sint asimptomatice, enterita
campylobacteriana contribuie in mod substantial la
patologia diareilor copilariei din tarile in curs de
dezvoltare.

Diareea calatorilor
Datorita prevalentei inalte a infectiei in climatele
caldedin tarilein curs de dezvoltare, nu este surprinzator
ca enterita campylobacteriana este o forma comuna a
diareei calatorilor, frecvent secundara celei datorate
tulpinilor de Escherichia coli enterotoxigenice(ETEC).
Aproximativ 12% din infectiile campylobacteriene
inregistrate in Marea Britanie sint contractate in
strainatate, dar in Scandinavia cifra echivalenta este de
aproape50%. Si aici se inregistreazao variatie sezoniera.
Intr-un studiu asupra turistilor finlandezi care vizitau
Marocul, enterita campilobacteriana a fost cauza
determinants a diareei calatorilor in timpul iernii (28%
din cazuri), dar nu si in timpul toarnnei (7%).
Costuri economice
Enterita campylobacterianaare un impact economic
major in tarile industrializate. Un studiu detaliat efectuat
pe 53 de pacienti diagnosticati prin metode uzuale Ill
Marea Britanie, in 1986, a relevat cheltuielile directe
legate de ingrijirea sanatatii si diagnostic 1 aproximativ
13 5 pe pacient si cheltuielile indirecte datoratepierderii
capacitatii de productie la aproape 130 pe pacient.
Costurile intangibile datorate ,,durerii ~i suferintei" s-au
ridicat la 314 pe pacient. Bazate pe aceste raporturi,
costurile definite doar pentru cazurile diagnosticate in
laborator au dat o cifra de 12 milioane pe an. in cazul in
care se tine seama de cazurile nediagnosticate, care ar
putea fi moderate si rnai putin costisitoare, totalul real al
tuturor cazurilor poate fi foarte mare, mai ales daca sint
incluse ~i costurile pentru ,,durere ~i suferinta".
SURSE ~I TRANSMITERE
Campylobacterjejuni si C coli sint larg raspindite
in natura, fiind componenteale florei tractului intesti•
nal al pasarilor si al unor mamifere. Originea frecvent
aviara a acestora este reflectata de temperatura !or
optima de crestere de 42-43°C. lmpra§tierea bacteriilor
de catrepasarile salbatice determina contaminareaapelor
de suprafata, chiar :;,i a celor din locuri izolate si, cum
campylobacteriile pot supravietui citeva luni in apa, la
temperaturi maijoase de 15°C, nici o astfel de apa nu
este potabila rara un tratament adecvat.
Animalele domestice, in special pasarile, sint rapid
colonizate de C. jejuni si, intr-o masura mai mica, de C.
coli. In mod surprinzator,porcii sint frecvent colonizati
4. CAMPYLOBACTERIOZA 53
de C coli si nu de C jejuni. Asemenea ubicuitate la
animalele domestice din industria alimentara genereaza
numeroase modalitati de transmitere a infectiei laom.
Transmiterea directa de la animale
in general, transmisibilitatea campylobacteriilor este
scazuta, dar sint bine definite riscurile asociate i
I
manipularii animalelor infectate sau colonizate ori a I
!
cadavrelor lor rara precautii igienice adecvate, care de
JI
regula se bazeaza pe frecventa si meticuloasa spalare a l
miinilor. Majoritatea expunerilor s111t ocupationale, de
notat fiind cele legate de manipularea pasarilor, fie a
celor vii, fiein timpulabatorizarii ~i prelucrarii carcaselor.
Fermierii, veterinarii, muncitorii din abatoare, macelarii
§i multi altii sint printre cei cu rise de infectie ocu•
pationala.
Transmiterea directa se poate intilni si in casa, prin
contactul cu animalele de companie infectate.
Majoritatea cazurilor apar in unna contactului cu cateii
infectati, mai putin cu pisoii, desi si acestia prezinta
diaree campylobacteriana. Adesea victima este un copil
mic. Este dificila aprecierea proportiei infectiilor
contractate pe aceasta cale, dar in Marea Britanie au
fost estimate la 5%, iar in Statele Unite ale Americii, la
6%. Transmiterea de la pacientii umani este discutata
maijos.
Transmiterea indirecta
Transmiterea indirecta prin intermediul laptelui, al
apei ~i al hranei este acceptata ca justificind majoritatea
infectiilor. Transmitere; prin intennediul hranei este un
subiect complex si este discutata maijos. Sint examinate
maiintii cazurilesimpleprivind infectiiledatoratelaptelui
si apei,
Laptele
Consumul laptelui de vaca, crud sau prelucrat termic
inadecvat, a generat episoade majore de enterita
campylobacteriana, in special in Anglia, unde eel mai
mare episod a afectat mai mult de 3 000 de oameni, printre
care aproximativ 2 500 de copii scolari, In Statele Unite
ale Americii au fost inregistrate eel putin 26 de episoade
care au afectat un total de 7 600 de oameni, studiile de
caz-martor demonstrind ca riscul de infectie creste de
aproape noua ori daca se consurna lapte crud. Cam-
54 ZOONOZE
pylobacteriile au fost izolate 'in 2,5--12,3% din probele
de lapte crud colectate in Marea Britanie, Olanda si
Statele Unite ale Americii.
Contaminarea fecala din tirnpul mulsului, care nu
poate fi evitata nici in cele mai dotate sali de muls, este
apreciata ca fiind calea prin care bacteriile ajung in lapte,
desi ele pot fi excretate in lapte si din ugerele infectate.
Mastita campylobacteriana este o leziune rara, dar pentru
ca bacteriile sint excretate de la inceputul infectiei, in
numar considerabil, inainte ca laptele sa devina vizibil
modificat, aceasta este o sursa de infectie potential
importanta. Laptele de capra a fost, de asemenea,
implicat in episoade de enterita campylobacteriana,
Atita timp cit lapte]e crud va fi vindut populatiei, in•
fectiile campylobacteriene avind drept sursa laptele vor
continua sa apara. Campylobacteriile sint distruse prin
pasteurizarea corect efectuata,
O cauza rara de contaminare a laptelui dupa
pasteurizare .a fost identificata in anumite zone din
Marea Britanie. Cotofenele (Pica pica) si stancutele
(Corvus monedula) au prins obiceiul sa ciuguleasca si
sa perforeze capacele de folie ale sticlelor de lapte livrate
considerata suficient de curata pentru a nu mai fi
clorinata, Clorinarea conventionala elimina campylo•
bacteriile. Episoadele din.institutii au fost determinate
de faptul ca. hidrofoarele au fost inadecvat protejate,
ceea ce a pennis pasarilor sale contamineze continutul,
Alimentele
Deoarece doar o mica parte din totalul infectiilor
sintjustificate de caile de transmitere descrise anterior,
ajungem la concluzia ca majoritatea acestora sint deter•
minate de hrana, desi nu se cunoaste exact ce tip de
aliment le produce. Exista mai multe abordari ale
problemei.
1. Identificarea alimentelor eel mai probabil a fi
contaminate cu campylobacterii. In afara laptelui,
.principala sursa este carnea cruda. Tabelul 4.1.
rezuma rezultatele unui studiu asupra citorva tipuri
de came, dintre care de departe carnea de pui -
Tabelul4.1 Prevalen\a campylobactemlor in carne, procentul mediu
al probelor pozitive (numarul de examene in paranteze)

la usa clientului si astfel sac] contamineze cu

campylobacterii. Se apreciaza ca bacteriile sint preluate Carcase Produse vindute
prin ciugulirea fecalelor bovinelor. Aceasta activitate este 111 abator cu amanuntul
(inainte de racire) Proaspete Congelate
intensa la inceputul verii cind sint hraniti puisorii.
Desi aceasta cale de contarninare neobisnuita justifica Carne de pui 58 (20) 59 (17) 43 (6)
o parte substantiala din virful estival al infectiei in Carne rosie:
anumite zone, ea reprezinta o problems potentiala acolo vaca 12 (3) 3,5 (9) 0 (I)
unde se livreaza lapte la domiciliu. Ea poate fi prevenita miel 15 (3) 5,8 (5) 2 (I)
pore 31 (6) 3,4 (9) (l)
prin simpla masura a acoperirii capacelor sticlelor de
salam ( amestec) 0,2 (]) 2 (l)
lapte. Laptele din sticlele cu capacul rupt trebuie aruncat organe" 22 (8) 2 (3)
sau utilizat doar pentru gatit.
"Majoritatea ficat, rinichi si inima de vaca, oaie si pore

Apa Tabelul 4.2 Alimente (excluzind laptele) incriminate sau suspectate

ca au vehiculat infec\ia in episoade comunitare de enterita cam•
Asa cum am mentionat mai sus, campylobacteriile pylobacteriana
pot fi gasite in orice rezervor de apa descoperit. lnfectia
sporadica se intilneste in mod obisnuit la cei care beau Numar de
apa netratata din cursuri de apa sau lacuri in timp ce episoade
sint plecati in drumetie ori desfasoara alte activitati in , inregistrate
aer liber sau, accidental, in timp ce inoata. Mai imper• Pui de gaina 10
tant este ca episoadele majore au fost determinate de Curca 3

contaminarea surselor de apa comunitare. A,ii fost

inregistrate eel putin 10 asernenea episoade, eel rn'ai mare
~=~~
Moluste (neprelucrate)
4
2
afectind aproximativ o cincime din populatia unui oras Oua (con gel at l; semipreparat I) 2
de 16 000 de locuitori din Statele Unite ale Americii. In Inghetata I
fiecare caz au fost defectiuni in clorinarea sau in Mincare specifica (tip de alimentnedeterminat) 27
distributia apei sau apa a provenit dintr-o sursa Rata de atac variaza de la 12 la 100% (rnedie 43,0 °1.,)

broileri - este eel mai frecvent contaminata, Mai
mult, un numar de campylobacterii, de ordinul a
de 106 per carcasa, este obisnuit in cazul acestor
pasari, in timp ce un numar mult mai mic se
intilneste in cazul carnurilor rosii. Aceasta diferenta
este accentuata dupa congelare, care determina
o scadere de eel putin un log10 a nurnarului de
germeni vii. Scaderea numarului de genneni al
carcaselor din abator la eel al produselor derivate
din came este determinata de uscarea suprafetei
carcasei, datorata indelungatului proces de racire
la aer.
2. ldentificarea alimentelor implicate in episoade de
infectie . Episoadele de origine alimentara de
enterita campylobacteriana sint rare si frecvent
poate fi identificata o sursa particulara de alimente.
Tabelul 4.2. insumeaza cele citeva alimente care
au fost implicate. Din nou, pasarile se situeaza in
virful listei. Alte 27 de episoade au fost urmarite
datorita consumului unei hrane particulare, dar
cu date insuficiente pentru identificarea tipului
specific de aliment; majoritatea dintre acestea au
aparut in Japonia unde se consuma de obicei o
mare varietate de alimente neprelucrate.
3. Studiul statistic al asocierilor dintre infectie si
consumul diferitelor alimente. Tabelul 4.3. arata
alimentele asociate unui rise crescut de infectie
in studiile de caz-martor. Din nou predomina
pasarile, in eel mai cuprinzator studiu din Statele
Unite ale Americii, s-a calculat ca 48% din to•
talul infectiilor au fost atribuite consumului de
came de pui. Infectia asociata carnii crude sau
insuficient tratata termic ori molustelor a fost
probabil datorata mai degraba apei decit carnii
propriu-zise.
4. Masurarea efectului intreruperii transmiterii
infectiei de la o sursa suspecta asupra incidentei
acesteia in populatie. Aceasta este o tactica
convingatoare, dar dificil de executat. Combaterea
serotipului particular de C. jejuni prevalent la
carnea de pui in sudul Angliei, s-a dovedit a fi
urmata de o reducere intensa a aceluiasi serotip in
cornunitatea asociata. Introducerea pasteurizarii
obligatorii a laptelui in Scotia a eliminat virtual
enterita campylobacteriana datorata consumului
acestui produs.
Infectia poate fi transmisa prin intermediul carnii
crude, a carcaselor de pui si a al tor produse animale in
trei moduri, Primul mod de transmitere poate avea loc la
manipularea produsului, cind bacteriile pot fi transferate
4. CAMPYLOBACTERJOZA 55
Tabelul4.3. Alimente (excluzind laptele) asociate riscului de infec\ie
campylobacteriana conform determinarilor din studiile de caz-martor
Numar Frecventa de
Aliment de studii probabiltate
Pui (oricare) 8 2,0- 5,7
Pui (neprelucrat sau semigatit) 3 6,3~9,0
Peste crud sau .semigatit 4,0
Moluste crude sau semigatite 1,5
Vinat - pasari 3,3
Sandviciuri de curcan 1,7
Ciuperci 1,5
in mod inconstient de pe degete in" gura; acesta este
posibil mai ales in cazul muncitorilor fiira experienta, Al
doilea mod se · refera la faptul cii · produsul poate fi
consumat crud sau insuficient tratat termic, fie
intentionat, fie accidental. Friptura la gratar este in mod
particular susceptibila de a fi semigatita si deci cunoscuta
ca fiind asociata unui rise inalt de infectie. Al treilea
mod este reprezentat de faptul ca alte alimente
,,inocente" pot deveni contaminate prin intennediul
miinilor sau al ustensilelorde la materiile prime. Probabil
cii aces ta este eel mai Ire event mod de infectie, dar este
dificil de demonstrat. Nu este necesara prea multa
imaginatie pentru aprecierea usurintei prin care citeva
sute de bacterii pot fi transferate de la camea proaspata
de pui, acoperita de unmilion debacterii.Ia o portie de
salata sau la o bucata de piine.
Ce! putin carnpylobacteriile nu se multiplies in
alimente, asa cum o fac salmonelele (nu se dezvolta sub
30°C), ceea ce explica de ce nu au fost inregistrate
episoade mari explozive de toxiinfectie campylobac•
teriana alimentara, Nlffnarul lor descreste prin expunerea
la aer si nu pot supravietui cu usurinta uscaciunii, Sint
user distruse prin procedeele obisnuite de gatit,
TRANSMISIBILITATE
Transmisibilitatea campylobacteriilor este redusa.
J
Supravietuirea lor in afara organismului este de scurta I
durata, Episoadele de infectie cu sursa punctiforrna sint
r·
caracterizate de absenta cazurilor secundare. Copiii mici
sint uneori o exceptie: mamele se pot infecta in timp ce
umbla cu scutecele lor murdare, si astfel pot imprastia
infectia fratilor !or si citeodata si altor membri ai familiei.
Infectia nu a avut ca sursa de transmitere pacienti din
spital, chiar daca acestia prezentu diaree campylobac•
teriana profuza, Pentru prevenirea infectiei incrucisate
sint adecvate simplele ,,precautii de excretie". Mater-
56 ZOONOZE
nitatile constituie o exceptie, in ele inregistrindu-se cinci
episoade, din care unul cu cazuri de meningita. Au fost
suspectati ca vehicule ale infectiei factorii comuni cum
ar fi utilizarea colectiva a termometrelor rectale. Nou•
nascutii contacteaza infectia uneori de la mame, frecvent
in timpulnasterii.
Este improbabil ca muncitorii sanatosi, care
manipuleaza alimente si care excreta campylobacterii
prin fecale, sa transmits infectia prin alimentele atinse,
dar ei nu ar trebui sa lucreze cu acestea daca au
diaree.
PREVENIRE ~I COMBATERE
Asigurarea unei canalizari salubre, furnizarea de apa
potabila garantata si aplicarea unei igiene corecte la
locul de munca si acasa sint masurile fundamentale care
se aplica in majoritatea tarilor industriale.
EDUCATIA PUBLICA
Ar trebui sa existe o strategie deliberata pentru
educarea adultilor si a copiilor de virsta scolara asupra
igienei de baza, mai ales asupra importantei spalarii
miinilor dupa atingerea animalelor bolnave si inaintea
meselor sau a prepararii hranei. Ar trebui facuta
instruirea asupra folosirii igienei riguroase in bucatarie,
mai ales asupra irnportantei manipularii si depozitarii
materiilor prime separat de hrana gatita sau de salate.
Diverse chestionare aurevelat extraordinara ignoranta
asupra acestor probleme printre gospodarii obisnuiti
din Marea Britanie. Foarte multe pot fi facute prin
utilizarea inteligenta a televiziunii si a altor mass media.
Furnizorii profesionisti necesita o forma de instructie
mult mai detaliata. 0 asemenea strategie este aplicabila,
de asemenea, in prevenirea salmonelozelor si a altar
infectii de origine alimentara,
CONTROLUL INFECTIEI LA ANIMALELE DE
FERMA ~I LA PRODUSELE DE ORIGINE
ANI MALA
Distributia larga a campylobacteriilor la animalele
salbatice face impracticabil controlul rezervorului natu•
ral al infectiei, dar acesta este posibil la animalele de
ferma si asupra produselor de origine animals. Probabil
ca se poate face destul de putin pentru reducerea
expunerii oilor ~i caprelor la infectie, dar se pot lua masuri
pentru micsorarea contaminarii carcaselor cu continutul
intestinal in timpul sacrificarii si al prelucrarii. Laptele se
livreaza garantat prin pasteurizare sau oricare alt
tratament terrnic, care ar trebui sa fie obligatorii pentru
toate tipurile de lapte vindute populatiei.
Ce! mai mare impact asupra infectiei la om II are
probabil prevenirea colonizarii campylobacteriilor la
pasari. Deoarece puii de pasare sint crescuti in
adaposturi inchise si nu exista dovezi ale transmiterii
verticale prin ou, bacteriile sint introduse din surse
exterioare, iar acest Jucru poate fi prevenit. Sursele
potentiale sint reprezentate de incaltamintea si imbra•
camintea lucratorilor, sursele de apa, micile pasari,
mamifere si insecte care pot intra in adaposturi; furajul
uscat este o sursa putin probab ila. Interventii
experimentale pentru blocarea transmiterii de la fiecare
din aceste surse a red us semni ficati v frecventa
colonizarii. Dezinfectia si reproiectarea sistemelor de
distributie a apei provenita din fintini particulare s-au
dovedit in mod special efi.cace. Administrarea de flora
intestinala norrnala puilor de gaina (,,excludere
competitiva") este o alta metoda in curs de studiu.
Problema este ca toate aceste masuri sint costisitoare
pentru fermier deoarece excluderea sau reducerea
colonizarii-nu cresc valoarea produsului. Sint necesare
mai multe cercetari pentru gasirea eel or mai eficace
interventii si introducerea unor stimuiente corespun•
zatoare care sa-l ajute pe fermier sale implementeze.
Acestea vor necesita finantarea decenta a cercetarii $i
colaborarea dintre microbiologi, veterinari si industria
privata. Nu exista nici o strategic sau legislatie adecvata
pentru combaterea infectiei campylobacteriene la
pasari.
O metoda complementara este aceea de a incerca
reducerea contaminarii incrucisate care are loc in timpul
proceselor de prelucare ln masa a carnii de pasare. Unele
abatoare au capacitati de a prelucra 15 000 de pasari pe
ora, astfel incit potentialul de diseminare a bacteriilor este
imens. Pasarile neinfestate la inceputul prelucrarii pot fi
contaminate la sfirsitulprocesului. lmbunatatirea proiectarii
echipamentelor a fost utila acestui scop, indeosebi
introducerea tratarii carcaselor la sfirsitul prelucrarii cu spray
sau cu aer de racire sub presiune, dar problema esentiala
ramine in continuare. Subiectul este discutat mai amplu de
Humphrey(1989).
O cale sigura pentru obtinerea unui produs garantat
bacteriologic este expunerea pasarilor la iradiere finala,
care are avantajul de a omori salmonelele si alti microbi
patogeni. Aceasta implica, din nou, cheltuieli si se pune
problerna acceptarii publice.

VACCINAREA
Perspectiva vaccinariicontra enteritei campylobac•
teriene este atragatoare, in special pentru copiii din
tarile in curs de dezvoltareunde infectia este epidemics.
Un vaccin coristind din celule intacte de
campylobacter inactivate si ca adjuvant enterotoxina
termo lab ila ECET (Escherichia coli entero•
toxinogenica) s-a dovedit promitator pe model animal
si este in curs de dezvoltare pentru experimente umane
la Institutul Naval de Cercetari Medicale al Statelor
Unite. Dezvoltarea unui vaccin anticampylobacter ar
4. CAMPYLOBACTERIOZA 51
trebui evident imbinata cu cea a vaccinurilor contra
holerei si ECET.
SUPRAVEGHERE ~I SERVICII DE
LABORATOR .
Supravegherea este o parte vitala a oricarui pro•
gram de combatere si, deoarece diagnosticul poate fi
efectuat doar in laborator, un serviciu de monitorizare
bazat pe laborator este o cerinta esentiala. Orice astfel
de serviciu ar trebui sii aibe un laborator de referinta
capabil sa ofere identificarea si tipizarea prompts a
izolatelor din teren.
 5 BOALA ,,ZGiRIE-rURII DE PISICA"
Michel Drancourt, Didier Raoult
REZUMAT
Etiologia bolii ,,zg'irieturii de pisica" continua sa fie
controversata de cind au fost izolate doua specii
bacteriene din ganglionii limfatici afectati =Afipiafelis
si Bartonella (Rochalimaea) henselae. Totusi, studiile
recente au demonstrat ca B. henselae este decelata si
izolata 'in mod frecvent din astfel de leziuni, iar in serurile
pacientilor cu diagnostic de certitudine de boala
.zgirieturii de pisica" se inregistreaza titruri semnificative
de anticorpi fata de Bartonella henselae, dar nu ~i
anticorpi fata de Afipiafelis. De asemenea, din rezervorul
natural (pisicile domestice sanatoase) a fost izolata B.
henselae, da.r nu ~iA.felis. Rolul p.recis al celei din urma
specii bacteriene ramine a fi clarificat. Ambele bacterii
sint Gram-negative, facultativ intracelulare si dificil de
cultivat. B. henselae, Bartone/la quintana ~i Bar•
tone/la elisabethae determina endocardita, iar Bar•
;.j
: !
i tone/la baciliformis determina septicemie (febra de
Oroya) la gazdele imunocompetente; B. henselae ~i B.
quintana induc febra, bacteriemie, angiornatoza bacilara
si diateza hemoragica la pacientii cu imunodeficienta in
urma infectiei virale. De asemenea, noi am izolat recent
B. quintana de la proprietarul unei pisici cu
limforeticulita cronica,
Manifestarile clinice includ o boala autolimitanta,
subfebrila, cu limforeticulita periferica, precum si
sindromul Parinaud cu limforeticulita si conjunctivita.
Au fost inregistrate forme sistemice grave, cu hepatita
granulomatoasa si localizari osoase si splenice; de
asemenea, au fost raportate nevrita, encefafita,
glomerulonefrita, purpura trombocitopenica si eritem
nodos.
Diagnosticul curent al bolii ,,zgirieturii de pisica"
este pus pe baza anarnnezei contactului strins cu pisicile
pozitive serologic, a evidentierii directe prin metode de
biologie moleculara si pe baza izolarii din probele
patologice a B. henselae sau a A. felis. Datele
experimentale si unele rapoarte clinice sugereaza faptul
ca aminoglicozidele pot fi utile 'in tratarea acestei boli.
Nu exista profilaxie eficace, cu exceptia evitarii
contactului cu pisicile domestice.
··l
ISTORIC
Boala ,,zgfrieturii de pisica" a fost observata 'in
Franta si Statele Unite ale Americii incepind cu anul
1931. Prima ei descriere a fost publicata in 1950 de doua
echipe de francezi. in absenta unei dovezi privind
agentul etiologic, diagnosticul bo1ii .zgirieturii de pisica"
are la baza patru criterii:
(1) contactul cu o pisica sau cu un ciine si prezenta
unor scarificari cutanate sau a conjunctivitei;
(2) hipersensibilitate cutanata dupa inocularea
experirnentala subcutanata a unor filtrate
Iimfonodulare prelevate de la gazde trecute prin
boala ,,zgirieturii de pisica";
(3) absenta confirmarii unei alte etiologil; si
(4) aspectele morfopatologice care includ granulomul
necrotic, infiltrat cu celule inflamatorii ~i
microabcese.
In 1983, Wear si colab. au relatat prezenta 'in 34 din
39 cazuri a unor bacili in peretii capilari din zonele de
limforeticulita datorata bolii ,,zgirieturii de pisica", dupa
coloratia Warthin-Starry. Ei au remarcat faptul ca aceste
bacterii sint Gram-negative dupa coloratia Brown•
Hopps-Gram si sint localizate' in vacuolele
intracitoplasmatice din macrofagele si histiocitele
infectate. Aceleasi observatii au fost efectuate in cazul
leziunilor cutanate, iar in 1988 a fost relatata izolarea pe
mediu axenic cord-creier a unei bacterii Gram-negative
neidentificate, in 10 din cele 19 leziuni de Iimforeticulita
datorata ,,bolii zgirieturii de pisica", 0 singura tulpina
izolata din cele l O a putut fi subcultivata pe geloza•
singe, ceea ce a sugerat ipoteza existentei unei faze

defective, care impiedica dezvoltarea pe mediu cu singe,
si a unei faze vegetative in care este posibila dezvol•
tarea pe acest mediu. ldentificarea moleculara a condus
la crearea unui nou gen bacterian -Afipia. iar izolatul a
fost denumit Afipiafelis.
in 1988, prin coloratia Warthin-Starry, bacilii au fost
observati in leziunile cutanate datorate bolii ,,zgirieturii
de pisica" de la pacientii cu SIDA. De asemenea, tot la
pacientii SIDA, a fost descrisa o entitate clinica si
patologica noua, denumita angiomatoza bacilara,
caracterizata prin Jeziuni cutanate care mimeaza leziunile
din sarcomul Kaposi. Unii dintre pacienti fusesera in
contact cu pisici, iar leziunile !or se caracterizau prin
angiomatoza capilara cu celule endoteliale cuboide si
prin prezenta bacililor colorati Warthin-Starry in peretii
capilari. Kemper 9i colab. au sugerat ca aceasta
angiomatoza bacilara este o forma a bolii .zgirieturii de
pisica" intilnita la pacientii imunocornpromisi, inclusiv
la cei cu SIDA. Datorita afinitatii tinctoriale Warthin•
Starry comune, a aceleiasi morfologii electronornicro•
scopice si a incidentei angiomatozei bacilare dupa
contactul cu pisicile, s-a emis ipoteza ca A. felis este
agentul etiologic comun ambelorboli.
Totusi, in 1990, Relman si colab. au publicat date
privind identificarea din leziunile cutanate ale pacientilor
cu angiomatoza bacilara a unei noi bacterii, care, prin
utilizarea metodei de identificare universala, a
demonstrat la nivelul secventei l 6s a ARNr omologie
genetica in proportie de 98,3% cu Rochalimaea
quintana. Aceasta noua bacterie, diferita de A. felis, a
fost apoi izolata din singele pacientilor cu SIDA care
prezentau febra si bacteriemie, diateza hemoragica si
angiomatoza bacilara viscerala. A fost denumita
Rochalimaea henselae. Atit R. henselae cit si R.
quintana au fost incluse recent In genul Bartone/la.
In acea etapa, A. felis a fost privita drept unicul
agent etiologic al bolii ,,zgirieturii de pisica", iar B.
henselae drept unicul agent etiologic al angiomatozei
bacilare. Totusi, in studiul serologic publicat in 1992 s-a
demonstrat ca din 41 de pacienti americani diagnosticati
cu boala ,,zgirieturii de pisica", 88% au fost seropozitivi
pentru B. henselae si 25% pentru A.jelis. Mai tirziu, B.
hense/ae a fost izolata din leziunile de Iimforeticulita
ale pacientilor cu boala .zgirieturii de pisica" sau a fost
confirmata prin testul de amplificare genica (PCR) a unei
secvente specifice 16s a ARNr, amplificare aplicata
acelorasi probe patologice ca si materialul folosit in
trecut ca antigen in testul cutanat. in consecinta, a fost
acceptat faptul ca B. henselae este agent etiologic unic
5. BOALA ,,ZGfR!ETURII DE PISICA" 59
atit pentru angiomatoza bacilara cit si pentru boala
,,zgirieturii de pisica".
Recent noi am comunicat ca am izolat B. quintana
.din singele unui pacient cu angiomatoza bacilara si din
ganglionii limfatici inflamati cronic ai unui pacient care
venise in contact cu pisicile. Se pare ca atit B. henselae, in
Statele Unite ale Americii, cit ~i B. quintana, in State le
Unite 9i Europa, sint agentii etiologici ai angiomatozei
bacilare si probabil ai bolii .zgirieturii de pisica".
AGENTII ETIOLOGIC!
'
TAXONOMIE ~I BIOLOGIE MOLECULARA
Si A. felis. si B. henselae apartin subgrupului
Proteobacteriilor, Genul Afipia a fost creat recent pe
baze moleculare, conform standardelor curente din
bacteriologie in definirea genului ~i a speciilor. El
cuprinde sase genospecii (specii genetice), dintre care
trei au fost numite -A. felis, Afijia clevelandensis Ji
Afijia broomae -, celelalte trei neavind inca nume.
Acestea sint bacili Gram-negativi, care se dezvolta pe
medii axenice, de exemplu geloza cu singe de oaie si
extract de drojdie tamponat, dar nu si pe geloza
Mac Conkey.
A.felis este un bacil Gram-negativ, mobil, de 0,2-
2,5µ lungime. Testele privind oxidaza, catalaza, productia
de indoi, productia de H2S, hidroliza gelatinei si a esculinei,
oxidarea si fennentarea glucozei, lactozei, maltozei si
sucrozei sint negative. Sint pozitive testele privind
productia de ureaza 9i de reducere a nitratilor. Este o
bacterie facultativ intracelulara.
Genul BartoneJJa include sase specii: B.
bacilliformis, B. quintana, B. henselae, B. elisabethae,
B. vinsonii si taxonul mai recent descris B. vinsonii
subspecia berkoffii. Speciile din genul Bartone/la sint
bacterii Gram-negative, irnobile, cu lungimi de 1-2 µ,
care sint negative la testele oxidazei, catalazei, ureazei si
de oxidare sau ferrnentare a glucozei. Noi am demonstrat
ca prin adaugarea de hernina 10% este posibila
identificarea speciilor B. henselae, B. quintana si B.
vinsonii utilizindu-se galeriile de identificare API•
Coryne. Nu a fost confirmata inca existenta unui
bacteriofag de 17 kb la B. henselae, comunicata de
Anderson si colab., in 1994.
PATOGENEZA
.1
Dovezile ce atesta ca boala zgirieturii de pisica este
determinate de infectia cu Bartone/la henselae sint
60 ZOONOZE
urmatoarele: a fost izolata din rezervorul natural (pisici)
si de la pacienti cu aceasta boala, iar in probele patolo•
gice au fost evidentiate fragmente de ADN specifice.
Mai mult, la pacienti a fost evidentiat raspunsul imun
specific printr-o reactie autologa sau prin utilizarea unei
tulpini heterologe. Totusi, datorita lipsei oricarui model
animal valid pentru boala zgirieturii de pisica, nu s-a
reusit inducerea experirnentala a bolii consecutiv
inocularii cu Bartonella henselae.
In contrast,A.felis, desi a fost izolata din leziuni de
limforeticulita sau ADN-ul ei a fost decelat in aceste
leziuni, nu induce la pacienti un raspuns imun
evidentiabil, Conform raportului initial, in cazul a 50%
din aceste leziuni nus-a obtinut nici un izolat. Totusi, B.
quintana a fost izolata de la doi pacienti care aveau
U111foreticulita cronica si fusesera in contact cu pisicile,
dar nu aveau vreun raspuns imun decelabil.
Aceste date pot fi explicate prin doua ipoteze
posibile: daca A. felis si B. henselae sint doi agenti
etiologici independenti ai bolii ,,zgirieturii de pisica"
atunci, in mod necesar, ei sint co-infectanti pentru a
initia boala la om, avind acelasi rezervor natural (pisica)
si acelasi vector de inoculare. in aceasta ipoteza,
contributia relativa a fiecarei bacterii in cadrul bolii
ramine sa fie stabilita, Se pare ca B. henselae este
capabila sa induca un raspuns imun, cu prcductie de
anticorpi specifici $i sa stimuleze irn.unitatea celulara
(daca B. henselae a fost intr-adevar antigenul utilizat
mai demult in testul cutanat ). Macrofagele umane pot fi
tin ta celulara pentru A. felis in timpul infectiei si noi am
demonstrat ca A. felis este o bacterie facultativ
intracelulara, rezidenta in fagozomul macrofagului infec•
tat si capabila sa impiedice fuziunea fagozom-lizozom,
probabil datorita secretiei unei proteine de inhibitie
specifice. Celulele endoteliale vasculare umane sint o
tinta in timpul infectiei cu B. henselae si, desi germenii
din genul Bartone/la au fost declarati drept bacterii
extracelulare, observatiile noastre dernonstreaza ca eel
putin S. quintana este o bacterie facultativ intracelulara,
rezidenta intr-o vacuola din celula infectata. B. henselae
poseda aceeasi proprietate ca si B. bacilliformis si B.
quintana de a induce proliferarea celulelor endoteliale
umane, cu modificarea populatiei celulare endoteliale.
Aceasta proprietate, unica printre agentii patogeni
intilniti la om, a fost asociata in cazul B. bacilliformis
unui factor solubil, probabil o proteina, , si polinevrite si glomerulonefrite. Boala ,,zgirieturii de
Boala ,,zgirieturii de pisica" se poate manifesta ca o
infectie locala, la poarta de intrare (zgirieturi, leziuni
sau conjunctivita), ca o infectie regionals, cu ganglionii
limfatici asociati locului de patrundere inflamati si
infectati, si ca o infectie sisternica, cu leziuni si infectie
prezente in diferite tesuturi. Rolul relativ al imunode•
presiei in diseminarea agentului etiologic este inca neclar.
Diseminarea bolii ,,zgirieturii de pisica" a fost inregistrata
atit in cazul pacientilor imunocompetenti cit si in eel al
pacientilor imunocompromisi, care aveau aceleasi leziuni
histologice. Doar in cazul gazdelor imunocompromise
s-a inregistrat bacteriemie $L septicemie datorate B.
henselae, in schimb, la pacientii aparent imunocorn•
petenti B. bacilliformis determina o infectie septicernica
fatala (febra de Oroya). Toate cele trei specii de Bar•
tone Ila produc endccardita la pacientii imuno•
competenti.
GAZDE
,.\
PISICA
in majoritatea cazurilor, pisicile implicate in boala
,,zgirieturii de pisica" sint sanatoase, nu reactioneaza la
testul cutanat si nu se imbolnavesc daca Ii se inoculeaza
puroiul prelevat de la pacientii cu aceasta boala, De
curind, B. henselae a fost izolata din singele unei pisici
sanatoase. in putine cazuri totusi agentul etiologic al
bolii ,,zgirieturii de pisica" a fost suspectat la pisicile
bolnave. in ganglionii limfatici mandibulari ai unei pisici
a fost evidentiata o bacterie argentofila intracelulara,
dar identificarea certa a acesteia nu a fost confirmata, in
ciuda faptului ca lamele au fost depuse in colectia
lnstitutului de Patologie al Fortelor Armate .
OMUL
Boala ,.zgirieturii de pisica" este o entitate clinica si
patologica definita csnform celor prezentate mai sus.
Sindromul Parinaud este o fonna particulara a bolii, cu
conjunctivita ~i inflamatia ganglionilor limfatici regionali;
agentul etiologic presupus a fost observat in conjunc•
tiva pacientilor, Pot fi intilnite localizari viscera le chiar in
absenta limforeticulitei periferice. Localizarea hepatics
induce hepatita granulornatoasa ~i' au fost intilnite
localizari splenice, limfatice si osoase, De asemenea, au
fost relatate cazuri de encefalita declansata la interval de
1-6 saptamini de la producerea zgirieturilor de pisica, ca
pisica" mai poate determina eritem nodos si purpura
trombocitopenica. Au fost inregistrate fonne sistemice
severe arit la pacienti imunocompetenti cit si la pacienti
imunocompromisi, :fara formarede granuloame.

Diagnosticul prezumtiv poate fi pus pe baza
anamnezei contactului cu pisicile, starii clinice descrise
anterior si a testelor de decelare a anticorpilor fatii de
B. henselae, B. quintana si A.felis. Au fost elaborate
un test imunoenzimatic (ELISA), un test de imunofluo•
rescenta pentru decelarea anticorpilor fata de B.
henselae si B. quintana, precum ~i un test de imuno•
flurescenta pentru decelarea anticorpilor fata de A.
felis. Diagnosticul de certitudine poate fi pus in urma
exciziei unui ganglion limfatic inflamat sau a biopsiei
unui tesut bolnav in vederea efectuarii unor examene
histologice si bacteriologice sau pentru detectarea d
irecta a bacteriei. Modificari le histologice
caracteristice includ focare de necroza subcapsulare,
cu diseminare spre interior implicind centrii genninativi
si zona paracorticala, hiperplazie nodulara si para•
corti ca la, proliferare vasculara, fragmentarea
neutrofilelor ~i formarea de celule epitelioide si, uneori,
aparitia unor celule gigante in jurul zonelor necrotice.
Speciile de Bartone/la si A. felis au fost observate,
dupa coloratia Warthin-Starry, ca bacili pleiomorfici
de-a lungul vaselor din ganglionii limfatici afectati de
boala ,,zgirieturii de pisica".
lzolarea B. henselae si a B. quintana se poate
realiza prin inocularea materialului patologic pe geloza
cu singe de oaie, la 37°C, intr-o atrnosfera cu 5% C02,
timp de 15-45 de zile, in timp ce rnediul cu extract de
drojdie tamponat, incubat timp de 15-45 de zile, la
25-30°C poate fi utilizat pentru izolarea A. felis.
Materialul patologic poate fi inoculat pe linii celulare
endoteliale umane; mai multe echipe au observat faptul
ca tulpinile de Bartone Ila pot fi izolate prin utilizarea
tehnicilor de culturi celulare. Liniile celulare HeLa
favorizeaza cresterea A. felis . Au fost descrise
caracteristicele morfologice si biochimice ale speciilor
de Bartone/la si A. felis, dar identificarea curenta se
bazeaza, de asemenea, pe reactivitatea imunologica,
analiza acizilor grasi prin cromatografie si identificarea
moleculara. Desi analiza profilului proteic, hibridizarea
ADN/ ADN ~i profilurile de macrorestrictie obtinute
prin gel-electroforeza in cimp pulsatoriu permit
identificarea de specie, acestea necesita prea mult ma•
terial bacterian pentru a fi utile unei identificari clinice
de rutina. 0 alternativa la analiza secventei l 6s a ARNr
poate fi analiza profilului de restrictie al genei
amplificate care codifica sinteza de citrat. Decelarea
Bartonellei in probele patologice poate fi realizata
prin imunofluorescenta cu anticorpi policlonali sau
monoclonali, sau prin detectare moleculara prin
5. BOALA ,,ZGfRIETURII DE PISJCA" 61
utilizarea testului de amplificare genica PCR urmat de
hibridizarea unuifragment al genei care codifica o
proteina similara proteinelor de stres.
Pe linga rolul in patogeneza bolii ,,zgirieturii de
pisica", B. henselae este, alaturi de B. quintana "i B.
elisabethae. agent al endocarditei. B. bacilliformis
determina septicemie (febra de Oroya) la gazdele
imunocompetente. B. henselae ~i B. quintana induc
febra, bacteriemie recurenta, angiomatoza bacilara si
diateza hernoragica la pacientii imunocompromisi. B.
quintana a fost izolata de la pacientii alcoolici cu
bacteriemie.
EPIDEMIOLOGIE
Criteriile anterioare de definire a bolii ,,zgfrieturii
de pisica" au inclus contactul cu pisicile. Virtual, toate
cazurile inregistrate de boala a ,,zgirieturii de pisica"
au fost asociate temporar unui contact cu pisicile
domestice. Initial pisicile au fost banuite a fi
inoculatorul eficace al agentului bolii, care la rindul
lui a fost considerat ca fiind larg raspindit in mediu.
Totusi, date recente indica faptul ca pisica este in
realitate rezervorul natural al bacteriei. Studiile
epidemiologice au indicat faptul ca detinerea unui pisoi
este strins asociata bolii ,,zgirieturii de pisica" si printre
proprietarii de pisici, pacientii cu angiomatoza bacilara
sint mai frecventi decit cei din restul populatiei. (Ce!
mai tinar pacient observat de Debre, in 193 l, dormea
cu pisoiul Jui). B. henselae a fost izolata in repetate
rinduri de la o pisica care prezenta anticorpi fata de
bacterie, de la pisicile pacientilor cu angiornatoza
bacilara si de la 41 ~ din pisicile din San Francisco
controlate aleatoriu. De asemenea, seroprevalenta
anticorpilor fata de B. henselae este mai mare la pisicile
pacientilor cu boala ,,zgirieturii de pisica" {81 %) fata
de populatia de pisici in general (38%) . Aceste date
sugereaza ca pisicile sau pisoii sint rezervorul pentru
B. henselae, care este unul dintre agentii etiologici ai
bolii ,,zgirieturii de pisica". Nu se cunoaste daca
distributia speciilor A. felis si B. henselae este limitata
la pisici sau este extinsii si la alte animale. Calea de
inoculare este de obicei data de leziunile cutanate
datorate zgirieturilor de pisica, dar si puricii pisicilor
pot juca un rol in transmiterea bolii; s-a demonstrat ca
dejinerea unei pisici parazitate de purici reprezinta un
factor de rise si B. henselae a fost izolata de la puricii
unei pisici infectate.
62 ZOONOZE
PREVENIRE, COMBATERE $1
TRATAMENT
Pisicile reprezinta singurul rezervor cunoscut al
agentului bolii ,,zgirieturii de pisica". Singura strategie
de prevenire este cea de evitare a contactului cu pisicile;
acest lucru este recomandat mai ales pacientilor
imunocomprornisi. in prezent, nu exista un tratament
antibiotic adecvat pentru ranile induse de zgirieturile
de pisica, antibioticele prescrise curent pentru musca•
turile de animale (amoxicilina plus clavulanat) nedove•
dindu-se eficace in prevenirea bolii ,,zgirieturii de
pisica". Testele de sensibilitate la antibiotice pentru A.
felis indica faptul ca aceasta specie este sensibila la
imipenem, aminoglicozide ~i rifampicina atunci cind
testarea se face pe mediu axenic si la amikacina ~j
tobramicina cind testul se efectueaza pe modelul celular
Hel.a, Speciile din genul Bartonella, B. vinsonii, B.
quintana si B. henselae au fost sensibile la amoxicilina,
cefalosporine de generatia a treia, aminoglicozide,
tetracicline, macrolide, rifampicina si cotrimoxazol,
atunci cind testul s-a efectuat pe medii axenice. Totusi,
cind testarea s-a efectuat pe model celular, doar
aminoglicozidele au fost eficace contraB. henselae.
Boala ,,zgirieturii de pisica" este in majoritatea
cazurilor o boala autolimitanta si nu exista vreun studiu
de referinta privind tratamentul ei cu antibiotice. Unele
articole au mentionat eficacitatea aminoglicozidelor . A
fost comunicata eficacitatea ciprofloxacinei la cinci
pacienti adulti cu o forma regionala de boala si intr-o
observatie aditionala. La copii, a fost comunicata
eficacitatea complexului trimetoprim-sulfametoxazol.
Conform acestor date destul de restrinse si a rezultatelor
noastre experimentale, in tratamentul cu antibiotice al
bolii ,,zgirieturii de pisica" ar trebui utilizate amino•
glicozidele,
\

REZUMAT
Chlamidioza este o zoonoza bacteriana sistemica,
asociata cu o mortalitate semnificativa in absenta
tratamentului. Manifestarile clinice sint variate. Agentul
cauzal este Chlamydia psittaci, un parazit intracito•
plasmatic obligatoriu, cu un ciclu de dezvoltare com•
plex, unic, implicind corpusculii elementari infectiosi si
corpusculii reticulati non-infectiosi, vegetativi,
Chlamidioza umana apare in toata lumea, afectind in
principal persoanele cu expunere la psitacide si alte
pasari infectate, in special ratele, curcanii, porumbeii si,
mai putin, la animale infectate, in special oile. Puseele
epidemice apar la cei care lucreaza in fermele de pasari,
in abatoarele de pasari ~i la personalul veterinar. Infectia
se transmite prin inhalarea aerosolilor infectati,
contaminati prin dejectii aviare, secretii nazale sau
produse ale gestatiei sau avortului ovinelor. Transmi•
terea interumana este rara, Strategiile de combatere au
avut un succes variabil, in functie de gradul de respectare
sau constringere a legislatiei, in Marea Britanie profilaxia
este asigurata prin masurile de carantina impuse, pentru
a preveni introducerea virusului bolii de Newcastle, in
efectivele autohtone de pasari, Imbunatatirea conditiilor
din ferme, a conditiilor de transport ~i a chimioprofilaxiei
este utila in prevenirea reactivarii infectiei chlamidiene
aviare latente. Vaccinarea a avut efecte !imitate in
controlul infectiei ovine. Ameliorarea educatiei
persoanelor din grupurile de rise ocupational ~i
obligativitatea declararii bolii pot incuraja o abordare
mai energies a rnasurilor de combatere.
ISTORIC
BOAL.A
Afectiunea, denumita psitacoza, a fost recunoscuta
pentru prima data de Ritter, in 1879, care a descris, in
6 CHLAMIDIOZA
E. 0. Caul, M Sil/is
Elvetia, mai multe cazuri de pneumonie atipica, sau
,,pneumotifos" asociate cu expunerea la pasari tropicale.
Morange a denumit boala dupa cuvintul grecesc pentru
papagal, psittakos, stabilind ca papagalii erau sursa
infectiei intr-oepidemie asemanatoare aparuta la Paris,
in 1894. Termenul ,,omitoza" a fost sugerat pentru
infectia pasarilor non-psitacee. Actualmente, pentru a
descrie infectiile chlamidiene la toate pasarile ~i
mamiferele, este utilizat termenul ,,chlamidioza".
AGENTUL ETIOLOGIC
Descrierea originala a corpusculilor elementari
chlamidieni este atribuita lui Halberstaedter ~i Von
Prowazek, care in 1907 au observat, in celulele epiteliului
conjunctivei ale oamenilor si maimutelor antropoide cu
trahom, incluzii intracitoplasmatice ce contineau un
mare numar de particule minuscule. Ei au clasificat
incorect aceste ,,Chlamydizoa" (insemnind in greasa
,,manta") intre bacterii ~i protozoare, dar au dedus corect
ca aceste incluzii reprezentau agentul etiologic al
trahomului.
Microorganismul cauzal al psitacozei a fost descris
initial in 1930, independent de catre trei cercetatori,
Fiecare a comunicat existenta unor corpusculi sferici
minusculi in celulele reticuloendoteliale ale papagalilor
infectati. In 1930, Bedson a descris agentu1 ca ,,parazit
intracelular obligatoriu, cu afinitati bacteriene"- un
concept care nu a fost general acceptat timp de inca 30
ani. Dupa aceea, pentru descrierea agentului a fost
utilizata denumirea generica Bedsonia. Ulterior, agentul
a fost cultivat pe oul de gaina embrionat.
In 1932, Bedson ~i Bland au demonstrat ciclul
replicativ complex, de la infectia initiala la eliberarea
progenilor C. psittaci. Ei au descoperit doua tipuri de
populatii celulare: corpusculii elementari infectiosi (CE),
mici ~i corpii reticulati (CR) vegetativi, neinfectiosi, mai
64 ZOONOZE
mari, ciclu recunoscut ulterior ca fiind unic si aplicabil,
cu unele modificari, tuturor membrilor genului Chlamy•
diae. In ,prezent este clar ca chlamidiile s111t mici
proc,giqJe care au e:volµat catre O exjstenta inalt
parazitara si nu reprezinta veriga lipsa intre bacterii si
virusuri, cum erau odata considerate.
PATOGENEZA
Relatia cauzala intre corpii elementari $i psitacoza a
fost dernonstrata in 1932 de Bedson si colaboratorii sai,
Ei au demonstrat experimental patogenitatea lor pentru
perusi, embrionii de gaina si culturile celulare de soarece,
Burnet (1935), investigind ecologia psitacozei, a
demonstrat ca pasarile-tinere contractau .infectia de la
parintii Jor asimptomatici. Infectiile umane erau•
contractate eel mai frecvent pe cale aerogena, prin
inhalarea excretiilor aviare infectate. lnfectia umana
manifesta cu tulpini de C. psittaci de la. mamiferele
inferioare este rara, sugerind o virulenta scazuta. in urma
cu 20 ani, au fost descrise doua cazuri umane de
conjunctivita, contractate de la pisici cu pneumonie si
o infectie de Iaborator cuagentul avortului enzootic al
oilor (AEO).
Chlamydia psittaci are un potential pneumo•
patogen considerabil, determinind la om o afectiune ce
variaza de I~ infectie asimptomatic~pina lapneumoni~
severa si deces. Diseminarea hematogena a microorga•
nismului dintractul respirator produce O boalasistemica,
cu afectarea mai multor organe. Merita arnintite
observatiile clinice $1 · anatcmopatologice detaliate
efectuate pe 18 pacienti in cursul unui focar epidemic
de chlarnidioza in Louisiana.
Infectia umana cu agentul AEO in timpul sarcinii a
fost recunoscuta in 1967 ca fiind o zoonoza. Au fost
descrise septicemia severa si avortul datorate
placentatiei, cu o mortalitate inalta.
EPIDEMIOLOGIE
Psitacoza apare in urma contactului uman cu
psitacidele, multe din epidemiile initiale producindu-se
in acest mod. Pe masura ce detinerea unui papagal a
devenit o moda, a aparut importul pe scara la:t;gii al
pasarilor din America de Sud catre Europa si Statele Unite.
Aceasta a avut drept rezultat pandemia din 1929-1930,
cu mortalitatea sa ridicata si recunoasterea bolii. in 1935
s-a descoperit prevalenta chlamidiozei la psitacidele
salbatice din Australia. in Statele Unite si Germania au
aparut alte cazuri sporadice de psitacoza, fiind
incriminati perusii domestici. in transmiterea infectiei
au fost implicate si alte pasari decit pistacidele. In J 938,
in Insulele Feroe, pneumoniile datorate chlamidiozei la
femei erau probabil contractate in timpul prepararii
pentru consum a petrelilor glaciari. in anii 1950, in Statele
Unite au aparut izbucniri epidernice la angajatii
abatoarelor care prelucrau curci, iar ulterior ratele
domestice au fost implicate in cazurile aparute 111
Cehoslovacia. Cazuri asociate cu gainile au fost
comunicate pentru prima data 111 Europa Occidentals 111
1975 (in Danemarca). Episoade mai recente au aparut in
Marea Britanie, 1t1 abatoarele de prelucrare a pasarilor,
in special la muncitorii care eviscerau sau jumuleau
pasarile. Studiile serologice ciu aratat ca infectiile
asimptomatice erau frecvente la persoanele expuse
riscului. Giraud $i colaboratorii sai au observat o
asoci~?e intre contactul ovin $i avortul uman, multi ani
dupa descrierea agentului care produce AEO. De atunci,
un numar de infectii umane cu C. psittaci au fost
atribuite contactului cu oile care fata sau avorteaza.
PROFILAXIE
Recunoasterea potentialului zoonotic al C. psittaci
a avut ca rezultat adoptarea mai multor strategii, in
tentativa de a controla diseminarea infectiei chlamidiene
la oarneni si de a proteja industria avicola domestics
fata de boala de Newcastle, velogena $i viscerotropa,
Embargourile nationale asupra importului de psitacide
au fostinstituite pentru prima data 'in anii'l 930, dupa
pandemia din 1929 - 1930 in Statele Unite, Marea
Britanie si Germania. Aceasta a dus la cresterea
contrabandei cu pasari, interdictijle de import fiind
revocate in anii 1960 si inlocuite cu permise de import,
certificate de sanatate, masuri de carantina s i
antibioterapie profilactica. in Marea Britanie, Ordinul
privind psitacoza sau ornitoza, din 1953, a imputernicit
autoritatile sii retina si sa carantineze pasarile afectate,
precum si sa dezinfecteze incaperile. in 1976, datorita
cresterii numarului de cazuri umane, au fost reimpuse
restrictiile de import, prin Ordinul privind importul
pasarilor captive. In unele tari, aceste strategii au avut
un succes limitat si au incurajat reproducerea domestics
a psitacidelor. Cu toate acestea, chlamidioza apare 111
continuare global si este asociata mai frecvent cu in•
dustria avicola. In 1983, reglernentar ile privind
carantinarea importurilor emise de US Federal Register
(Centers for Disease Control) a revocat restrictiile
privind importul psitacidelor, chlamidioza nernaifiind
 6. CHLAMJDJOZA 65

privita ca o amenintare pentru sanatatea publica. Cu

toate acestea, carantina intre state a psitacidelor si
profilaxia cu clorotetraciclina au ramas sub suprave•
gherea Departamentului Agriculturii al SUA (USDA),
dar nu exista nici un control federal dupa iesirea pasarilor
din carantina. in unele tari chlamidioza este o boala cu
declarare obligatorie, incurajind astfel masurile energice
de control. Boala trebuie declarata din 1972, in Austra•
lia, si din 1978, in Norvegia. in Marea Britanie,
chlamidioza nu este o boala declarabila, exceptind
regiunea Cambridgeshire, dar in 1989, a fost adaugata
pe lista bolilor industriale care intra sub incidenta Legii
asigurarilor sociale (1975)- lndustrial Injuries Advi•
sory Council, 1989. Mai recent, Codul International Zoo-
sanitar si o directiva a Consiliului CEE au stipulat (a)
cerintele de sanatate pentru animale, aplicabile in
comertul international si import.
Vaccinarea a avut un efect limitat in controlul
chlamidiozei ovine. Totusi, in ultimii ani, cresterea
alarmanta a incidentei acestei boli a reaprins interesul
fata de aceasta masura; legislatia privind combaterea
infectiei este saraca.

AGENTUL ETIOLOGIC
TAXONOMIE
Chlamidiile sint paraziti intracelulari obligatorii, mici,
cocoizi, ce contin ARN si ADN. Ciclul de viata este
unic, implicind alternanta intre corpusculii elementari
infectiosi (CE) si corpii reticulati (CR). Corpusculul
infectios (CE), mic (0,3 µm), asemanator sporului (Fig.
6.1.a) se leaga de celula eucariota gazda si patrunde in
aceasta. Else diferentiaza intr-un (CR) activ metabolic
(1,0 µm), in interiorul unei vacuole delimitate de o
membrana citoplasmica, unde are loc diviziunea binara,
diferentierea inapoi in (CE) fiind urmata de eliberarea
din celula, care incheie ciclul (Fig. 6.1.b ). Metabolismul
]or este diferit de eel al bacteriilor libere, ele depinzind
de gazda pentru ATP. Genomul lor este mic ( 1,45 perechi
megabaze) si, din punct de vedere structural, peretele
celular este alcatuit din proteine si lipopolizaharide
(LPS), tara peptidoglicani. Analiza secventei unitatii l6S
de ARN ribozomal a confirmat faptul ca Chlamydia
este un singur gen 'in cadrul Eubacteria, inrudit cu
Planctomyces. Ordinul Chlarnydiales are o singura
familie, Chlamydiaceae, 'si un singur gen. in cadrul
genului Chlamydia sint recunoscute patru specii: C.
psittaci, C. trachomatls, C. pneumoniae si C. pecorum,
care au in comun LPS si morfologia globala, Studiile de
(b)
Fig. 6.1 (a) Imagine electron-microscopica a unei culturi de celule
infectate cu chlamidii. Sagetile iodica vacuole citoplasmatice rnari ce
contin diferite stadii ale repli~arif chlamidiilor (x 2000). (b) Corpusculi
elementari chlamidieni (sageata neagra) ~i corpi reticula\i (sageata
alba) in interiorul vacuolelor citoplasmatice (x 17000).
ornologie ADN dernonstreaza ca actuala taxonomie a
chlamidiilor este adecvata,
In cadrul celor patru specii este recunoscuta
diferentierea tulpinilor, C. trachomatis avind 15 sero•
varuri. Diversitatea antigenica este, de asernenea,
recunoscuta, C. psittaci avind eel putin cinci grupe -
aviar, al avortului ovin, al rumegatoarelor, felin ~i al
cobailor. Dovezi recente sugereaza ca diversitatea
antigenica apare si la C. pneumoniae. Este probabil ca
prin variatia secventei genomului chlamidian, dupa
amplificare prin reactia de polimerizare 'in lant, sa fie
determinata o baza mai precisa pentru diferentierea
tulpinilor.
66 ZOONOZE
BIOLOGIE MOLECULARA
Cercetarile de structura moleculara a chlamidiilor
au fost in mare parte concentrate asupra membranei
externe a corpusculilor elementari (CE), datorita rolului
lor central in procesul infectios, Principalii constituenti
ai membranei externe sint proteinele cu greutate
mo leculara de 40, 57 ~i 12 kDa, impreuna cu
lipopolizaharidul (LPS).
60% din proteina majora a membranei externe
(PMME), reprezentata de proteina de 40 kDa, este
expusa la suprafata. (PMME) a diferitelor specii
chlamidiene prezinta o inalta omologie a secventei, dar
contin totusi epitopi specifici de specie (biovar) si
serovar. Celelalte componente proteice majore sint
proteinele de 60 si 12 kDa, bogate in cisteina. Spre
deosebire de (PMME), care este prezenta si in (CR),
aceste proteine asociate numai (CE) sint reglate in cursul
dezvoltarii §i sint probabil implicate in procesul de
condensare al (CR) in (CE). Aceste doua proteine sint
responsabile de rigiditatea peretelui celular. Ultima
componenta majora a complexului membranar este LPS
cu .specificitate de gen, care reprez inta baza
diagnosticului de laborator. in cursul replicarii exista o
supraproductie de LPS, care poate fi incorporat in
suprafata celulei gazda.
Alte proteine chlamidiene de interes sint cele de 27
si 57 kDa. Prima prezinta un interes particular, intrucit
analiza secventei demonstreaza o omologie semnificativa
i cu
lncluzii
CE nfectan\i
Fig. 6.2 Ciclul de dezvoltare a chlamidiilor
cu proteina de suprafata a bacteriei Legionella
pneumophila, de la un factor important de virulenta ce
potenteaza infectarea macrofagelor. Proteina de soc
termic de 57 kDa poate avea de asemenea un rol
patogenic important. Acest antigen cu specificitate de
gen, strins inrudit cu proteina groEL a E. coli, poate
produce o hipersensibilitate conjunctivala tardiva la
cobai si maimutele sensibilizate printr-o infectie
chlamidiana anterioara, Aceasta poate explica exacer•
barea bolii la unele animale atunci cind se utilizeaza
vaccin chlamidian integral.
PATOGENEZ.A
Chlamidia produce un spectru larg de afectiuni clinic
distincte. Nu este clar daca aceste aspecte variate sint
mediate de diferente ale caracterelor de patogenitate
sau se datoreaza variatiilor raspunsului imun al gazdei.
Mecanismele patogenetice pot implica partial actiunea
directa asupra celulei gazda, asa cum demonstreaza
raspunsul toxic imediat, dependent de doza, ce apare in
unna injectarii animalelor de laborator. Aceasta toxi•
citate, considerata initial a fi asociata cu endotoxina
LPS, in prezent pare datorata proteinei de soc tennic
(57 kDa) cu specificitate de gen. Recent, complexele
imune circulante cu LPS chlamidian au fost implicate in
patogeneza unor afectiuni cronice.
Chlamydia psittaci nu prezinta specificitate fata
Formarea
corpului
reticulat
n '
·. :J@P.l ~.
i nara a RB, eliberarea antigenului
'·""~
( Divl ziunea
i bie la suprafata celulei
'\ 1r::J~ 'l ch am dian d

de tipul celulei gazda si poate detennina infectii pro•
ductive in diferite tipuri celulare, incluzind fagocitele
mononucleare, ceea ce contribuie la diseminarea
sistemica, Este posibil ca monocitele sa degradeze
complexele imune internalizate, inainte de a le preda
celulelor dendritice care, la rindul lor, sint capabile sii
stimuleze raspunsul primar al lirnfocitelor T. In vivo,
celulele dendritice au rolul de a modula raspunsul
imunologic, fie prin stimularea limfocietlor T, fie prin
generarea unor mecanisme de distrugere nespecifice.
Aceasta se observa in artrita reactiva post-chlamidiana,
in care celulele dendritice conduc procesele inflamatorii.
Protectia imuna fa!ii de reinfectia chlamidiana este
asociata cu anticorpii produsi de mucoase, are
specificitate de serovar si este de scurta durata.
Constituentii membranei exteme expusi la suprafata (CE)
chlamidieni (PMME si LPS) sint imunoaccesibili si
reprezinta tinte probabile ale raspunsului imun. Totusi,
anticorpul neutralizant fata de LPS nu este stimulat.
(PMME) este complexa antigenic, prezentind fractiuni
comune si unice care confers variatia serologies a
specter.
Chlamydia psittaci infecteaza in principal epiteliile
mucoaselor, iar remisiunea infectiei se produce fara
sechele, desi poate aparea o inflamatie cronies severa,
Expunerea repetata la antigenele chlamidiene poate
contribui la patologia imuna. Dovezile obtinute prin
cercetari experimentale pe animale arata ca episoadele
multiple de infectie provoaca reactii de hipersensi•
bilitate, determinind leziuni tisulare ireversibile.
Aplicarea de antigene chlamidiene neinfectioase,
extrase cu detergenti, pe conjunctiva cobailor imuni a
avut drept rezultat reactii de hipersensibilitate tardiva,
Proteina implicata era antigenul de soc termic de 57
kDa, cu specificitate de gen. Este necesara clarificarea
rolului raspunsului gazdei fata de proteins ~i a rolului
acesteia in declansarea starilor autoimune.
La oameni, C. psittaci infecteaza tractul respirator
si este transportata la celulele reticuloendoteliale
hepatice si splenice, in care are Joe replicarea.
Diserninarea pe cale hematogena in pulmoni produce
exsudate fibrinoase bogate in (CE). Acest proces este
responsabil de perioada de incubatie lunga (7 - 20 zile ).
Omul este o gazda accidentals si nu transmite infectia,
Infectia materna cu C. psittaci ovina are un tropism
pentru trofoblast, unde are Joe replicarea. (CE) sint
eliberati in spatiul intervilozitar si infecteaza alte
vilozitati coriale, inducind o inflarnatie intensa, Urmeaza
insuficienta placentara si rnoartea anoxica a fatului.
Distructia trofoblastului elibereaza in circulatie mari
6. GiLAlvIIDJOZA 67
cantitati de trornboplastina si, posibil, toxine chla•
midiene, ducind la coagulare intravasculara diserninata
~1 soc,
Chlarnidioza aviara este o infectie generalizata, ce
afecteaza toate organele majore. Sint frecvente edemul,
hemoragia si infiltratul limfocitar extins. lnfectia
inaparenta este rnai frecventa decit boala manifesta, care
este precipitata de stresul ce urrneaza capturarii,
transportului, acomodarii cu noul mediu sau lipsei
hranei. (CE) sint eliminati atit in cursul infectiei
inaparente, cit si al celei rnanifeste, lnfectiile intestinale
subclinice sint frecvente atit la rumegatoarele afectate
de avort, cit si la cele sanatoase, desi patogeneza lor
rarnine neclara.
Atasarea chlamidiilor este realizata de doi factori ce
actioneaza la unison, acolo unde are Joe legarea specifics
de receptori celulari si/sau se produc interactiuni fizice
nespecifice. Atasarea este rezistenta la tripsina, sensibila
la caldura si oxidarea cu periodat si este inhibata de
heparina sau heparan sulfat. De asemenea, atasarea
nespecifica a (PMME) ch!amidian prin interactiuni
electrostatice si hidrofobe este probabil irnportanta.
Endocitoza este esentiala pentru dezvoltarea
chlamidiilor, desi pot fi concepute mai multe cai posibile,
Aceasta poate depinde de modul de prezentare, de
tulpina chlamidiana sau de celula gazda. Endocitoza
este ,,deten11inata de parazit", este blocata la temperaturi
scazute de (4 -- 8 °C) ~i imp Ji ca reactii segmentare locale
ale .membranei celulei gazda, sirnilare celor din
endocitoza rnediata de receptori, clathrin-dependenta.
Fuziunea intracelulara a Iizozornilor cu vacuolele de
endocitoza este prcbab il inh ibata de propr ietati
nedefinite ale suprafitei (CE) ~i are lac inainte de
replicare. Reducerea legaturilor disulfidice, care
stabilizeaza (PMME), deterrnina pierderea rigiditatii
invelisului (CE) si initiaza conversia (CE) in (CR).
Cresterea activitatii porinei faciliteaza schimburile de
substante nutritive intre (CR) in dezvoltare si celula
gazda. Diferen\ierea completa in (CR) activi metabolic
se produce in 9 sau 10 ore. Sinteza macromoleculara de
proteine 9i acizi nucleici utilizeaza ATP-ul ~i nucleotidele
celulei gazda. (CR) se <lividprin fisiune binara 9i pina in
30 de ore se reorganizeaza intr-o noua generatie de (CE),
proces stimulat probabil de reducerea ATP 'in interiorul
veziculei de endocitoza. Legarea extensiva a (PMME)
cre~te rigiditatea membranei externe. Vacuola de
endocitoza se mare9te, datorita acurnularii de (CE),
urmincl eliberarea acestora in mediul extracelular.
Infeqiile neproductive, persistente, sint frecvente
in chlamidioze, dar mecanisrnul Jar este necunoscut.
 68 ZOONOZE
Chlamidiile pot supravietui timp indelungat in celule
intr-o forma non-replicative sau, alternativ, se pot
I multiplica la un nivel scazut. Studiile pe culturi de celule
l au indicat ca concentratia de triptofan este esentiala
pentru infectia persistenta, desi pot fi implicate si
11 interferonul sau depletia altor substante nutritive.
!I\: Latenta adevarata nu a fost demonstrata,
Medicamentele care inhiba replicarea C. psittaci
I II
i.
interfera cu sinteza proteica sau a peretelui celular. Ri•
i fampicina are cea mai ridicata activitate antichlamidiana,
\' urrnata de tetracicline si macrolide, ca de exemplu
I eritromicina si claritromicina. Noile chinolone, cum ar fi
ofloxacinul, au de asemenea o activitate antichlamidiana
inalta. Penicilinele si unele cefalosporine poseda o
activitate antichlarnidiana rnoderata, prin actiunea lor
asupra (CR). Se produce inhibarea diviziunii binare si
dezvoltarea unor forme anormale, proces care se
I
Ii corecteaza prin intreruperea antibioticului. De aceea,
i1 aceste medicarnente nu sint recomandate pentru
I·
'll tratament.
Suspensiile de (CE) sint termolabile, i~i pierd
I:I infectivitatea in citeva ore la 35-37°C si in citeva zile la
4 °C. Supravietuirea poate fi prelungita prin tamponarea
I! lapH 7 ,2, cu o solutie ce con tine sucroza 0,4 M, si poate
fi rnentinuta timp de luni/ani de zile la - 70°C sau in azot
lj lichid. Liofilizarea da rezultate variabile.
lnfectivitatea este distrusa sau mult redusa in 1 minut
11 la temperatura camerei, prin agenti chimici in
,I concentratii utilizate de rutina pentru dezinfectie, cum
ar fi alcoolii, iodul si hipocloritul, desi fenolul 1 % a avut
,! o actiune mai putin rapida. La temperatura mediului
ij ambiant, Chlamydia psittaci este stabila in praf, pene,
!j
>i1 fecale si produsii avortului, un factor cu importanta
ecologica in transmitere. lnfecti vitatea Chlamydia
psittaci s-a mentinut in hrana pentru canari timp de 2
luni, in dejectiile de pasari timp de pina la 8 luni, 111 paie
si pe suprafete dure timp de 2 - 3 saptamini ~i in carcasele
curcilor bolnave pentru mai mult de 1 an.
GAZDELE
Global, chlamidioza apare la tot regnul animal,
afectind vertebratele horneoterme, pasarile, mamiferele
si omul. Rezervoarele obisnuite ale chlamidiilor
zoonotice includ psitacidele, porumbeii, /azanii si
pasarile marine. Speciile de pasari din industria avicola
cu importanta economica, cum ar fi curcile, gistele si
ratele s111t, de asemenea, gazde naturale. Infectiile cu
Chlamydia psittaci au, de asemenea, irnportanta
econornica la animalele de ferma, de exemplu oile,
caprele, bovinele ~i porcii. Asocierea domestics dintre
pisicile simptomatice si oameni furnizeaza multe ocazii
de raspindire a zoonozei.
PERIOADA DE INCUBATIE
'
Oameni: de obicei, 4 - 15 zile, dar poate dura pina
la l luna.
Piisiiri: necunoscuta in infectia naturals, dar infectia
experimentala la curci produce simptome in 5 - 10 zile.
Mamifere: necunoscuta in infectia naturala, dar in
infectia experimental a a mieilor, afectarea pulmonara a
atins severitatea maxima la 5 zile.
SIMPTOMATOLOGIE
Oameni
Debutul bolii poate fi insidios sau rapid, cu febra,
cefalee si alterarea starii generale. Dupa citeva zile se
devolta o tuse neproductiva, iritativa, urmata de
productia de sputa. Semnele pulmonare sint adesea
limitate la raluri, cu purine semne de condensare, in
contrast cu modificarile radiologice. Frecvent apar
epistaxisul ~i manifestarile cutanate ~i mucoase. Compli•
catiile includ hepatosplenomegalia, meningita sau
men.ingoencefalita, miocardita sau perica.rdita. in cursul
fazei acute, numarul de leucocite este adesea normal,
leucopenia dezvoltindu-se in aproximativ 25% din
cazun.
Infectia cu C. psittaci ovin are o sernnificatie
deosebita in timpul sarcinii, intrucit la femeile care au
avut contact cu oile au aparut mai multe cazuri de avort,
septicemie puerperala si soc, Rareori, un tablou clinic
cu afectare neurologica, sindrorn pseudogripal,
simptome respiratorii si conjunctivita a fost raportat la
copii ~i adulti dupa contactul cu oile.
Pasari
Chlamidioza este adesea asimptornatica, dar poate
aparea o infectie generalizata ce afecteaza toate
organele majore. Apare afectarea starii generale, cu
diaree, cu fecale gelatinoase galben-verzui, anorexie,
dispnee ~i secretii nazale. Conjunctivita poate fi unicul
simptom. Tipic, ratele au secretii nazale si oculare
seroase sau purulente, cu cruste pe penele din jurul
ochilor si narilor,

Mamifere
Pneumonia felinelor se manifesta ca o afectiune
febrila, cu depresie, anorexie si secretii mucopurulente
nazale si oculare. Recuperarea, dupa 2 - 4 saptarnini, are
frecvent ca rezultat o stare subclinica de purtator, cu
posibile recaderi, La pisicile foarte tinere sau batrine,
pneumonia poate fi fatala.
La rumegatoare chlamidiile pot determina manifes•
tari respiratorii, intestinale, placentare si articulare. La
animalele tinere, infectiile intestinale prcduc diaree si
initiaza patologia in alte regiuni ale organismului,
reprezentind astfel un mecanism important de
transmitere. Multe rurnegatoare poarta chlamidiile in
tractul digestiv fiirii a avea simptome clinice. Obser•
vatiile la ciini ~i porci sint similare, infectia intestinala
chlamidiana la mamifere fiind comparabila cu infectia
aviara acuta/persistenta.
Infectia placentara ~i fetala a rumegatoarelor, cu
avortul consecutiv, reprezinta o cauza a tulburarilor
de reproductie, de importanta economicii. La
animalele infectate experimental, observatiile clinice
arata o succesiune clara de evenimente. Febra si
leucopenia marcata apar la 1 - 2 zile de la inoculare
si continua timp de 3-5 zile. Jonctiunea placentara
este intrerupta, iar in continuare evenimentele in
utero decurg independent de cele de la mama. Avortul
se produceIa aproximativ 40 zile dupa infectie, de
obicei, in ultima treime a gestatiei, dar poate fi si mai
precoce, la 100 zile de gestatie. Avortul enzootic ovin
se rasp indeste prin contact la fatare, infectia
contractata in acest moment raminind latents pina la
o gestatie ulterioara, cind recrudescenta ei duce la
avort. Dupa avortul chlamidian pot aparea probleme
de sterilitate.
Mastita bovinelor, produsa de infectia naturala in
efectivele de vaci de lapte, determina reducerea severa
sau incetarea tranzitorie a prcductiei de lapte.
Chlamidiile pot fi izolate din lapte, dar semnificatia lor
epidemiologica este necunoscuta,
Poliartrita mieilor evolueaza epizootic in Statele
Unite si are irnportanta economica, Virsta mieilor afectati
variaza de la 4 zile la citeva saptamini, Se observa grade
variate de tulburiiri, de mobilitate, anorexie, con•
junctivita si, o data cu progresia bolii, mieii evita sa se
deplaseze. in Germania, la porcii cu sinovita cronica
nepurulenta au fost izolate chlamidii din probe de lichid
sinovial.
6. CHLAMIDJOZA 69
MORFOPATOLOGIE
Oameni
lnfectia poate fi generalizata, dar modificarile rnajore
apar in pulmoni, care sint congestionati. Se observa
tipic arii de alveole nonnale, ce contin aer, alternind cu
arii de alveole afectate ce contin un exsudat seros sau
fibrinos bogat in ceule si CE. lnfiltratul interstitial si
edemul mucoasei sint rare. in ficat apar zone necrotice
~i vacuolizarea celulelor Kupffer, iar splina este tipic
congestionata. Miocardul poate fi edematiat, cu infiltrat
interstitial, iar pe valvele cardiace apar vegetatii, Oca•
zional, glandele suprarenale pot fi hemoragice. Cind
este afectat sistemul nervos central, se observa congestia
si edemul cerebral si al maduvei spinarii, uneori cu
cromatoliza neuronilor sau incluzii intracitoplasmatice
in celulele meningeale.
Caracteristicile anatomopatologice ale placentitei
produse de chlamidiile contractate de la ovine sint
reprezentate de microinfarcte focale acute, datorate
zonelor infiltrate parcelare cu celule inflamatorii si
depozitelor de fibrina din spatiile interviloase. Distructia
si descuamarea trofoblastului in absenta corioamniotitei
apar in asociere cu o inflamatie deciduala.
Pasari
Congestia pulmonului si a sacilor aerieni este
rezultatul infiltratelor focale cu celule inflamatorii,
edemului si hemoragiei. In septurile interalveolare si
lamina propria a bronhiolelor mari se acurnuleaza
histiocite si limfocit~. Alte membrane mucoase sint in•
filtrate difuz sau focal cu limfocite, mononucleare si hete•
rofile. Modificari similare apar si in alte organe majore.
La nivel hepatic apare necroza eozinofilica.
Mamifere
Infectia intestinala poate fi citotoxica, ducind la
aparitia unor microvili atrofiati, cu forma neregulata,
veziculosi, si in final la degenerescenta celulara. Apar
edemul si infiltratul celular in lamina propria. Diareea
este rezultatul pierderii functiei enterocitelor.
lnfectia fetala si placentara sint fenomene anatomo•
patologice complexe .. Modificarile majore sint placentita
lozalizata, cu cotiledoane necrotice si periplacentoarne
ingrosate, opace. Limitele leziunilor placentare sint
reprezentate de zone hiperemice si hemoragice. In
70 ZOONOZE
celulele corionice ale regiunii intercotiledonare si in
celulele endometriale sint prezente incluzii citoplas•
matice. Intre placentoame si la marginea lor este pre•
zent un exsudat, iar corio-alantoida este edematiata.
Infectia fetala se produce prin diseminarea
hematogena de la placenta in circulatia fetala, Se observa
leziuni orale, conjunctivale si respiratorii, dar moartea
fetala este asociata cu anox ia terminala datorata
insuficientei placentare.
TRATAMENT
Oameni
Unii pacienti se vindeca fara tratament specific. Altii,
cu afectiune severa, necesita tratament suportiv,
sustinere vclemica, oxigenoterapie si masuri de
combatere a socului. Medicamentele de electie sint
tetraciclinele si macrolidele, in special eritromicina ~i
claritromicina, desi unele chino lone, ofloxacin si cipro•
floxacin, sint eficiente. Tetraciclinele au o biodisponibi•
Jitate mai buna la nivelul sistemului nervos central. Se
administreaza oral sau parenteral, in functie de severitatea
clinics, lnterventia terapeutica precoce da rezultate
excelente, fiind de importanta particulara in sarcina, dar
schemele terapeutice inadecvate pot duce la recadere.
Pasar!
Chimioterapia este identica pentru tratament ~i
profilaxie. Tratamentul poate fi efectuat prin adminis•
trarea de clorotetraciclina in hrana sau prin administrare
parenterala, Concentratia antibioticului in hrana variaza
in functie de specie, de exemplu 2 500-5 000 p.p.m.
pentru papagali si 500 p.p.m. pentru perusi. Durata
recomandata a tratamentului, in administrare orala, este
de 45 zile pentru papagali si de 30 zile pentru perusi.
Pentru tratamentul injectabil, se recomanda 75 mg/kg la
fiecare 5 zile; totusi, injectiile repetate pot produce
leziuni musculare. Concentratiile sanguine mai mari de
1 µg/ml sint considerate corespunzatoare, Siropul cu
vibramicina - caJciu este eficient si reprezinta tratamentul
de electie in Europa. Este in curs de evaluare eficacitatea
unor chinolone in tratamentul psitacozei aviar~;:'
Mamifere
lnjectarea unui preparat de oxitetraciclina retard va
men tine gestatia la ovine pina aproape de data asteptata
a parturitiei. Este recomandata ca procedura unica
pentru a reduce la minimum dezvoltarea rezistentei.
Tetraciclinele nu elimina infectivitatea placentara si
este recornandabila instituirea tratamentului intregii
turme. Oile care nu sint in apropierea termenului de
fatare pot necesita o doza suplimentara de tetraciclina
dupa 2 saptamini. In pofida tratamentului, unele oi
avorteaza.
PROGNOSTIC
Oameni
in era preantibiotica, rata mortalitatii in infectia din
surse aviare atingea 40%. in epidemia din Louisiana, au
decedat 8 cazuri din 19, iar in cursul perioadei
pandemice din 1929, 20- 30% din cazurile infectate au
murit. In prezent, cazurile fatale sint rare, reprezentind
mai putin de 5% din cazurile afectate, dar o rata
semnificativa a morbiditatii este frecventa. Infectia cu
chlamidii ovine a femeilor gravide poate avea o rata a
mortalitatii de 80%. Moartea fetala sau neonatala este
frecventa.
Pa sari
Infectia este, de obicei, inaparenta, boala manifesta
fiind precipitata de factori stresanti cum ar fi
supraaglomerarea, nutritia inadecvata sau transportul.
in efectivele de pasari pot aparea epizootii urmate de
rate inalte ale mortalitatii. La pasarile batrine, care nu au
facut infectia ca pui, apar decese sporadice. in absenta
combaterii, mortalitatea la populatiile de pasari
domestice poate atinge 30%.
Mamifere
Infectia ovinelor si bovineJor adulte este, de obicei,
asimptornatica, rareori ducind la deces. Infectia in cursul
gestatiei poate duce la avort in 25% din cazuri,
DIAGNOSTIC
Multe din testele de laborator utilizate in
diagnosticul chlamidiozelor s111t aplicabile, cu modificari
minore, pentru toate gazdele. Avantajele testelor
utilizate in mod obisnuit sint evidentiate in tabelele 6.1
si 6.2.

Tabelul6.1 Testele de laborator In diagnosticul de rutina al chlamidiilor: detectarea microorganismului
Test Tipul probei Limitele utilizari]
Histologie/citologie: Frotiuri de tesut sau User de efectuat
sau coloratie Gimenez, tesut rccoltat postmortem Corespunzator pentru
Giemsa sau cu la pasari si marnifere un test de tip ,,one-off' sau
anticorpi rnarcati poate fi automatizat.
cu FITC Nu perrnite interventia
terapeutica.
Detectarca directa a antigenelor
1. ELISA Tesut recoltat postmortem, ELISA: sensibilitate inalta,
probe orofaringiene, dar poate da reactii
din fecale si tampoane incrucisate 'in infectiile cu
cloacale la pasari. E. coli sau Salmonella spp.
Tampoane vaginale, Probele din fecale pot da
tesut placentar si rezultate fals-pozitive
fetal la rnamifere. sau fals-negative,
Sputa la oameni.
2. IF (imuno• Ca pentru ELISA IF directa: subiectiva si
fluorescenta) necesita experienta 111 citirea celular reprezentativ
testelor. Nepotrivit pentru
un numar mare de
probe. Sensibilitate
excelenta,
• de specie .
Detectarea genornului: Ca pentru ELISA Metoda cornplexa, ce necesita
reactia de o tehnica riguroasa, Nu este
polimerizare 111 Ian] in prezent o rnetoda de rutina,
Poate fi contaminata cu acid
nucleic extrinsec, ~ clinica. Pot fi prezenti
Utila in epidemiologie.
Cultivare Ca pentru ELISA Probleme de contaminare in
cazul fecalelor si a materialului
postmortem. Tehnica este
de durata, dificila ~i sint
necesare conditii speciale
de transport pentru a mentine
viabilitatea chlamidiilor.
Cultivarea tulpinilor aviare
este riscanta pentru personal,
fiind necesare masuri
stricte de protectie, Este
necesara o sensibilitate
optima a substratului de
cultivare.
6. CHLAMJDIOZA 71
Limitele lnterpretaril
Depinde de aspectul
rnorfologic ti pie
Rezultatele pozitive
trebuie confirmate
prin vizua!izarea CE
prin IF directa.
Eliminare intermitenta
a chlamidiilor, mai ales
111 starea de purtator,
poate necesita repetarea
testului, pentru a exclude
starea infectioasa.
Absents materialului
din proba deterrnina un
rezultat fals- negativ.
Diferentierea speciilor
depinde de anticorpul
utilizat, respectiv LPS,
cu specificitate de gen,
PMME, cu specificitate
Trebuie exclusa posibili•
tatea contarninarii. Un
rezultat pozitiv poate
sa nu aiba relevanta
inhibitori ai PCR,
invalidind un rezultat
negativ.
Valoarea predictiva a
unui rezultat negativ
este scazuta daca nu se
asigura conditii optime
de transport si
cultivare.
72 ZOONOZE

Tabelul 6.2 Testele de laborator in diagnosticul de rutina al chlamidiilor: detectarea unui raspuns serologic

Test Limitele utilizari] Limitele interpretarti

Reactia de fixare a I nadecvat pentru testate ,,one-off"
complementului (RFC) Este necesara optimizarea
tehnicii pentru serurile diferitelor
specii de animale testate.
Test WIF (IF pentru incluzii Detecteaza anticorpi specifici de
celulare) gen si specie si nccesita
experienta 111 interpreatrc. Util
'in diagnosticul infectiei umane,
intrucit reactia specifics de gen
estc detectata precoce 'in cursu I
infectiei si perrnite interventia tera•
peutica in timp util. Dctectarea-igM
este aplicabila in infectia prirnara.
Micro-IF inalt dependents de selectia unui
( microi munofluorescen [a) set corect de antigene chlarnidiene
Diversitatea antigenica a C.
psittaci poate f avantajos utilizata,
devenind o investigatie cu
specificitate epidemiologica inalta,
dar cu o reducere concornitenta
a sensibilitatii pentru scopuri
diagnosrice,
Latex - aglutinare La fel de sensibila ca RFC in
diagnosticul in fcctiei aviare,
dar derecteaza in principal
anticorpii tip lgM.
Nu poate diferentia speciile, detecteaza
numai anticorpii specifici genului.
Prezenta anticorpilor indica expunerea
la chlamidii intr-un moment oarecare,
nu neaparat in prezent. Anticorpii
fixatori de complement pot fi absenri la
uncle pasari ce excreta activ chlamidii.
Anticorpii cu specificitate de specie
au valoare maxima la aproximariv
4 saptamini dupa debutul infectiei,
detectarea lor avind din aceasta
cauza o valoare limitata.
Nccesita o experienta considerabila
in interpretarc si o selectie a antigenelor
pentru obtinerea unor rezultate
de Incredere, A fost raportata
reactivitatea incrucisata intre
speciile chlamidiene.
Indicator mai bun al infectiei actuale
sau recente la pasari. Pasarile,
papagalii cacadu si perusii nu
produc lgM 'in infectia cronica,
un rezultat negativ fiind de aceea
neconcludenr la aceste specii

Oameni
l 00% eficiente. In rnedicina veterinara se accepta
Principalul test de diagnostic este reactia de fixare numai rezultatul pozitiv al culturii ca baza pentru
a complementului (RFC), dar testele de declararea bolii ~i se simte nevoia unui test precis,
imunofluorescenta sint din cc in cc rnai mult folosite. rapid ~i economic. Tehnic.ile imunologice si genomice
Detectarea antigenelor si a genomului a fost recent practicate pc probe recoltate antemortern ci~tiga
evaluata si par sa fie atit sigure, cit si rapide, desi nu teren, in timp ce histopatologia conventionala este
sint larg utilizate. lzolarea in culturi a agentului etio• in declin.
logic nu este efectuata de regula.

Pasari
Testele diagnostice disponibile nu sint suficient
de concludente pentru a perrnite programelor de
screening sau de sacrificare a pasarilor bolnave sa fie
Mamifere
Diagnosticul de laborator este limitat la detectarea
chlamidiilor in placenta sau tesuturile fatului avortat,
utilizind tehnica de colorare Gimenez sau metode
imunologice.
 6. CHLAMIDJOZA 73
EPIDEMIOLOGIE si nedeclararii, Aceste date sint afectate si de diferentele
de ordin ecologic, de conditiile de supraveghere ~i
RASPiNDIRE raportare. In Marca Britanie, 84- 89% din cazurile ovine
raportate apar in perioada ianuarie - martie a fiecarui
Confirmarea infectiei umane poate fi determinata an, de aici rezultind riscul crescut pentru femeile gravide
numai in cazurile moderate si severe, multe infectii usoare in aceasta perioada de timp.
~i asimptomatice raminind nerecunoscute. In multe tari, C. psittaci ovina este enzootica, in lichidele fetale
afectiunea umana nu este declarabila, in timp ce in ~i placentare fiind eliminat un mare numar de CE. Oile
Norvegia si Suedia obligativitatea declararii a aparut in avorteaza rareori de doua ori, dar la gestatiile ulterioare
urma cu 40 ani. In Norvegia au fost raportate rate ale excreta chlamidiile in fecale si placenta. Astfel, oile
incidentei de 9 ,9 la 100 000 pe an (limite 1, 1 - 45 ,8). Cu sanatoase pot fi o sursa de infectie. Infectia umana cu
toate acestea, in Statele Unite, desi se raporteaza anual C. psittaci ovin este sporadica si nu s-au produs
aproximativ 100 cazuri, aceasta reflecta numai l % din episoade epidemice. Avortul bovin este epizootic si
cazuri. In Marea Britanie (Fig. 6.3), inainte de 1966 erau prezinta un rise minim pentru oameni, intrucit infectia
raportate anual mai putin de 40 cazuri, dar aceasta cifra este relativ cronies, cu nivele scazute ale excretiei in
a crescut la peste 400 cazuri pe an, cu virfuri periodice. materialul avortat. Exista dovezi serologice conform
Contactul cu pasari a fost raportat numai in 20% din car ora i'ngrijitorii si personalul veterinar s int
cazuri. in Scotia, in 60% din cazuri acest contact era confruntati cu o expunere semnificativa la chlamidiile
documentat. in Japonia, unde pasarile sint foarte rurnegatoarelor, desi aceste date pot necesita o
populare ca animale de companie, incidenta anuala este evaluare suplimentara, utilizind metode serologice mai
estimata la 250 - 300 cazuri. Majoritatea tarilor au specifice.
detectat un maxim al infectiei in 1981, corelat cu In majoritatea \arilor, caracterul sezonier al bolii nu
raspindirea prin gistele migratoare. Cu toate acestea, a fost observat, dar maximele sint obisnuite in iulie si
epidemiologia infectiei respiratorii chlamidiene necesita august in Cehoslovacia si la inceputul anului, in Japonia.
o reevaluare, ca urmare a recunoasterii C. pneumoniae. Aceasta poate furniza informatii privind sursa unor
RFC ramine investigatia de laborator eel mai frecvent infectii; de exemplu, in industria de crestere a ratelor,
utilizata in chlamidioza umana, desi nu poate diferentia infectia umana se coreleaza cu perioada de ecluziune,
speciile chlamidiene. Deoarece se intilnesc epidemii cu primavara, iar limita maxima este atinsa vara, cind pasarile
C. pneumoniae, este necesara definirea contributiei sint abatorizate. Observatiile japoneze pot fi corelate
accstei specii la cazurile umane raportate. cu contactul continuu cu pasarile de cornpanie in spatiu
in Marea Britanie, date le privind incidenta infectiilor inchis, in timpul iernii. Grupe le de virsta cele mai afectate
aviare si ovine (figura 6.3) sint de asemenea subiectul de infectie sint 35-44 ani (Marea Britanie), 20-59 ani
unor distorsiuni sirnilare, datorita diagnosticului deficitar (SUA) si 40-60 ani (Cehoslovacia). in Cehoslovacia,

!
600 ii
....
I ·,

I
I

Fig. 6.3 Chlamidioza la pasari (0 . cazuri

raportate). ovine (•. cazuri raportate x 5)
~i oameni ( .A.. cazuri raportate) in Marea
, .. Britanie. (Date de la VIDA Central Veteri•
1oo? - .. nary Laboratory, Weybridge ~i Public
L... , .... ,.. · ..· ... : •··•··••••·••J. · wr,).,.,, ·,h,, C l--,1,. .. l..,,. , L.. j Health Laboratory Service CDSC,
'1993 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 Colindale ).
74 ZOONOZE

80% din infectii apar la femei, reflectind prepon•
derenta !or in forta de munca din industria de crestere
a ratelor,
Primul episod epidemic de chlamidioza din Europa a
fost legat de o pasare bolnava dintr-o casa din Elvetia si
a avut o rata a mortalitatii de 50%. Pina la pandemia din
1930, care a implicat eel putin 1 000 cazuri, cu o mortaliatte
de 20%, episoade similare au fost observate in teats
lwnea. Pandernia s-a datorat importului pe scara larga al
papagalilor de Amazon infectati, pentru satisfacerea
cererii mondene. De atunci, s-a demonstrat ca peste 70
de specii de psitacide sint gazde pentru chlamidii. in
Marea Britanie, infectia perusilor domestici este rara.
Infectia nu este limitata la psitacide, dupa cum a aratat
episodul din Louisiana, in care au fost implicate egretele.
Din 19 cazuri, opt au decedat, incluzind asistentele care
au ingrijit primele cazuri. Se stie ca multe pasari salbatice
si de agrement sint infectate, raminind o importanta
sursa de infectie pentru oameni si altepasari. La pasari
apar periodic epizootii, cu o mortalitate ridicata,
Porumbeii oraselor de pe tot globul sint frecvent
infectati. Totusi, raspindirea zoonotica a infectiei de la
porumbei asimptomatici pare sii fie scazuta. Manipularea
porumbeilor bolnavi si uciderea sau gatirea celor
salbatici, reprezinta un rise major Sint frecvente infectiile
sporadice contractate de la porumbeii calatori. Stresul
zborului pe distante lungi, adaposturile insalubre,
competitia pentru hrana $i transportul sint factori care
pot declansa boala aviara,
Tabelul6.3 Raia de atac pentru psitacoza umana in diferite epidemii
De la introducerea cresterii intensive a pasarilor au
fost raportate mai multe episoade ruajore de chlamidioza
cu afectare umana, asociate 111 principal cu cresterea
ratelor si curcilor. Acestea au fost evidente 111
Cehoslovacia, cind formarea marilor intreprinderi
avicole si cresterea productiei au fost asociate cu
cresterea numarului de cazuri de pneurnonie. lntre 1949
si 1960 au fost diagnosticate 1 072 cazuri, si 1nca 500 in
urmatorii 5 ani. Rata mortalitatii la oameni a fost de 0, 7%.
Un puseu epidemic de psitacoza a aparut in indus•
tria de crestere a curcilor din Minnesota, 111 1986. Riscul
de contractare a infectiei a variat in functie de zona de
munca, angajatii din sectiile de eviscerare $i cele ce
manipulau pasari vii avind o probabilitate mult mai mare
de a face infectia decit cei din alte sectii.
Ratele au fost asociate cu un numar de episoade de
chlarnidioza umana (tabelul 6.3). Primul episod in in•
dustria britanica de crestere a ratelor a avut Joe 'in 1980,
cind o aglomerare de cazuri a provocat o ancheta
epidemiologica. 72% din muncitorii intreprinderii erau
seropozitivi, 111 comparatie cu 3 7% din muncitorii din
ferrne. Rata de atacuri a fost mai mare la muncitorii de la
linia de eviscerare. Intr-un alt episod de infectie contrac•
tata de la rate, in Marea Britanie, noii angajati erau de
trei ori mai susceptibili fa!ii de infectie decit anagajatii
permanenti. in 1980, un episod exploziv de infectie cu
C. psiuaci la personalul veterinar britanic, a fost asociat
cu o vizita la una din fabricile implicate 111 puseul prece•
dent. Cea mai mare rata a atacului a fost asociata cu

Epidemie Sursa Nu mar Nu mar Rata de atac

infectiei expusi infectati % (Iimite")

Familii Pasari psitacide 37 30 83

israeliene ~i non-psitacide
Abatoare Rate 142 15 11
daneze
Ferme de Curci 1233 186 !5
curcani din (5-46)
Minnesota
Epidemia din Curci 645 80 12
Texas/Missouri/ (2--44)
Nebraska
Personal Rate 34 15 44
veterinar (UK)
Ferme de Rate 190 14 8
rate (UK) (3-18)
Abatorizarea Rate 80 13 16
ratelor (UK)

*Limite, variatia ratei de atac in functie de munca prestata.


contactul cu penele. La muncitorii fabricii nu au fost
observate imbolnaviri. Expunerea unui grup susceptibil
la un mediu masiv contarninat poate fi responsabila
pentru aceste observatii,
CALEA DE TRANSMITERE
Transmiterea la om se face pe cale respiratorie, de la
pasari sanatoase si bolnave, prin fecale si secretii nazale/
conjunctivale. Microorganismele supravietuiesc bine pe
pene sau in fecale. Rumegatoarele si pisicile transmit C.
psittaci la om prin aerosoli sau fluide organice infectate.
Episoadele aparute la muncitorii din intreprinderile avicole
au implicat transmiterea parenterala prin plagi sau
escoriatii, desi acest fapt este discutabil.
La pasari, expunerea puilor la infectie este principala
cale de transmitere. La unele specii poate aparea
transmiterea verticala. Pasarile salbatice sint importante
in transmiterea infectiei la cele domestice. La
rumegatoare, infectia este raspindita prin contact la
fatare si ramine latenta pina la urmatoarea gestatiei, cind
recrudescenta sa duce la avort, care contamineaza
pasunile. Teoria conform careia pasari le care se hranesc
cu aceste materii pot actiona ca vectori pentru alte turme
rarnine de demonstrat.
S-a demonstrat ca paduchii si capusele sint purtatori
ai chlamidiilor, dar rolul lor in epidemiologia psitacozei
este necunoscut. A fost demonstrate supravietuirea
agentului avortului bovin epizootic la suprafata
ectoparazitilor,
PROFILAXIE ~I COMBATERE
Reglementarile care au scopul de a irnpiedica
introducerea virusului bolii Newcastle, pentru a proteja
pasarile autohtone, previn de asemenea importul
chlamidiilor.
Dupa pandemia din 1930, numeroase tari au instituit
interdictia totala a importului de psitacide. Cu toate
acestea, datorita controlului inadecvat, contrabanda a
devenit infloritoare, obligind multe tari sa elibereze
pennise de import, cu conditia carantinarii pasarilor
importate. Statele Unite nu mai impun restrictii de im•
port, chlamidioza nefiind considerata o problema
serioasa de sanatate publica. Acordarea permiselor de
import numai pentru un numar limitat de pasari pentru
fiecare pennis sau acreditarea unui numar redus de cen•
tre din care se importa, poate fi mai eficienta,
6. CHLAMIDIOZA 75
tional des Epizooties) si directiva Consiliului Uniunii
Europene 92/65/EEC stabilesc conditii precise pentru
corner] ~i import.
Psitacidele trebuie sa aiba un certificat de sanatate
corespunzator si trebuie sa provina din una din tarile
acreditate care respecta legislatia de tranzit.
Recrudescenta apare frecvent la pasarile purtatoare,
datorita stresului de tranzit, iar simptomele manifeste
sau moartea se pot produce la inceputul carantinei,
eliminind astfel pasarile infectate. in perioada carantinei
nu sint identificati toti purtatorii, dar cei sanatosi
constituie un pericol mai mic pentru sananatea
oamenilor sau a altor pasari, Perioadele de carantina
sint variabile in diferite tari; de exemplu, 35 zile 111 Marea
Britanie si Europa. In State le Unite, National Associa•
tion of State Public Health Veterinarians (1993)
!i
recomanda tratamentul neintrerupt cu oxitetraciclina,
timp de 45 zile, al psitacidelor, dar numai 30 zile pentru
:.:\tjI
perusi; masura este destinata in principal protectiei
angajatilor statiilor de carantina, Ideal, dupa tratament,
pasarile in carantina ar trebui testate pentrn chlamidioza.
Germania aplica masuri mai riguroase. ',i,
Jn industria avicola, strategiile preventive includ i'
utilizarea mastilor, a baldochinelor ermetice deasupra :I
I
aparatelor de jurnulit si o buna ventilatie, pentru
reducerea raspindirii pe cale inhalatorie. Au fost utilizate :,·,I
•l
jumulirea carcaselor anterior imersate in apa fierbinte si ,I
,!
procesarea la cald a penelor/pufului. Cele mai eficiente
masuri se concentreaza asupra identificarii si tratarii
!J
l
populatiilor infectate inainte de procesare, retinind ca
pasarile aparent sanatoase sint infectante.
Educatia grupurilor cu expunere ocupationala este ·I
Codul International Zoo - Sanitar (Office Interna-
importanta pentru cresterea gradului de
constientizare si imbunatatirea admini§trarii.
Femeile gravide trebuie sa evite contactul cu
oile, iar personalul de laborator trebuie
sa aplice tehnici adecvate, cu masuri stricte de izolare.
Prevenirea contractarii infectiei de catre pasarile
I
domestice este dificila, din cauza ratei mari a
starii de purtator a pasarilor salbatice, Totusi,
pasarilor de curte sau celor de agrement tinute
in spatii inchise li se poate administra
antibioterapie prelungita. La ovine,
transmiterea poate fi redusa prin izolarea
oilor care au avortat, distrugerea placentelor
si dezinfectarea zonei. Trebuie luat in
considerare tratamentul profilactic cu
tetraciclina al celorlalte oi. Sint disponibile
vaccinuri protectoare, dar ele ofera numai o
protectie modesta, de scurta durata.
Vaccinurile ovine formolizate au o valoare
discutabila, dar cele feline vii, atenuate, au
o eficacitate mai buna impotriva bolii, desi
nu previn
infectia sau eliminarea.

i
I
7 AFECTIUNI PRODUSE
'
CORYNEBACTERII
iNRUDITE
Daniel Thomas
REZUMAT
Bolile corynebacteriene sint produse de specii de
bacterii inrudite filogenetic cu agentul difteriei umane -
Corynebacterium diphteriae, dar care nu-I includ.
Desi au fost recunoscute inca de la sfirsitul secolului
al XIX-lea, exists inca multa confuzie in ceea ce priveste
clasificarea si semnificatia clinics a acestor bacterii.
Speciile incluse anterior in genul Corynebacterium au
fost recent reclasificate, dar pentru scopurile acestui
capitol, tennenul ,,afeqiune corinebacteriana" va fi uti•
lizat pentru a include nu numai bolile umane si animale
produse de bacteriile apartinind genului Corynebacte•
rium, ci si zoonozele determinate de speciile clasificate
initial in genul Corynebacterium si incluse in prezent
in genurile Actinomyces si Rhodococcus, o grupare
facuta mai mult din considerente istorice, decit
filogenetice.
La om, corynebacteriile zoonotice determina numai
ocazional o afectiune clinica la gazdele imunocom•
petente. La aceasta populatie riscul de infectie este
maxim pentru cei care beau lapte nepasteurizat sau intra
in contact, ocupational sau de alta natura, cu animalele
infectate. in timp ce la populatia imunocornpetenta
incidenta corynebacteriilor non-difterice ramine scazuta
si pare sa fie constanta in timp, R. equi apare ca un
patogen important al pacientilor imunocompromisi, in
special al celor infectati cu HIV-1.
Tratamentul infectiilor umane este, in general, bazat
pe antibioterapie si, ocazional, chirurgical. Controlul
infectiei umane se efectueaza optim prin evitarea
consumului laptelui nepasteurizat si prin educa,'tia
persoanelor din grupurile de rise ( de exemplu, ceicare
tund oi, cei imunocompromisi) si a clinicienilor implicati
in tratarea acestor grupuri. Reducerea prevalentei la
populatia animala poate fi realizata prin ameliorarea
igienei generale a fermelor (inclusiv combaterea muste•
lor) si a practicilor agricole, reducerea numarului de plagi
DE
~I MICROORGANISME
si escoriatii 111 cursul procedurilor de rutina si, posibil,
prin vaccinare.
ISTORIC
in 1896, Lehmann si Neumann au propus includerea
'in genul Coryenbacterium a bacteriilor cu morfologie
similara bacilului difteric. De atunci, cu exceptia bacilului
difteric, Corynebacterium diphteriae, biologia si
semnificatia clinica a diferitelor specii au ramas putin
intelese, Totusi, se stie de mult timp ca un numar de
corynebacterii produc zoonoze.
Denumita anterior Corynebacterium ovis, C.
pseudotuberculosis a primit acest nume datorita
capacitatii sale de a produce leziuni pseudotuber•
culoase. Este denumit si bacilul Preisz-Nocard, 'in onoa•
rea cercetatorilor care au izolat pentru prima data
microorganisrnul din rinichiul cu focare de necroza al
unei oi, 'in anii 1890. Desi cunoscut de un secol ca
patogen al oilor, prima infectie umana cu acest bacil a
fost raportata numai in 1966.
Corynebacterium pyogenes a fost descrisa prima
data de Lucet, in 1893. De atunci s-au inregistrat doar
foarte putine cazuri de boala la oameni.
Rhodococcus equi (anterior Corynebacterium
equi) a fost identificat pentru prima data drept cauza a
pneumoniei la minji, in 1923, dar nu a fost raportat ca
agent al bolii umane decit in 1967. De atunci, aproape
toate cazurile raportate de imbolnairi ale oamenilor s-au
referit la pacienti cu imunitate celulara deficitara. Prima
descriere a unei infectii cu R. equi Ia un pacient cu
SIDA a fost publicata in 1986. Revizuind cazurile
publicate, Linder ( 1994) a demonstrat in anii 1980, aparitia
infectiei cu R. equi ca infectie oportunista, la pacientii
cu SIDA.
Corynebacterium ulcerans a fost izolat pentru prima
data 111 1920, de la un pacient din Statele Unite cu o ·
 7. AFECTJUNJ PRODUSE DE CORYNEBACTERJI
afectiune similara difteriei. in urrnatorul deceniu, C. ca specie sau ca o tulpina (sau un numar de tulpini)
ulcerans a fost izolat de la pacienti care prezentau clinic intermediara intre speciile C. diphteriae si C. pseudotu•
difterie, amigdalita, faringite sau erau asimptomatici. in
1928, microorganismul a fost izolat din ugerul bovin,
infectia umana fiind de atunci asociata cu consumul
produselor lactate netratate tennic. S-a sugerat ca multe
episoade de difterie transmise prin lapte si atribuite la
momentul respectiv C. diphteriae ar fi putut fi de fapt
produse de C. ulcerans. In prezent, infectia umana cu
C. ulcerans este relativ rara.
Corynebacterium bovis a fost izolat pentru prima
data din laptele de vaca de catre Evans, in 1916, care 1-a
numit Bacillus abortus var. lipolyticus. in 1825, Bergey
I-a redenumit C. bovis. Primul caz de boala umana
.atribuit C. bovis nu a fost descris decit in 1975. Vale si
Scott ( 1977) au descris alte 6 cazuri, confirmind C. bovis
drept cauza de infectie umana.
Corynebacterium kutscheri, un agent patogen al
rozatoarelor salbatice si de laborator, a fost denumit
dupa Kutscher, primul care a izolat microorganismul.
AGENTII ETIOLOGICI
' Actinomyces pyogenes produce, de obicei, o hemolizina
Corynebacteriile sint adesea denumite difteroizi sau
corynefonne. Sint specii ubicuitare, care traiesc liber sau
ca parazite ale plantelor si animalelor.
Filogenia bacteriilor care produc afectiuni
corynebacteriene la oameni si animale a fost un subiect
controversat. Patru specii zoonotice cunoscute,
clasificate in prezent in genul Corynebacterium, produc
diferite grade de afectare clinica la gazdele umane si
animale: C. ulcerans, C. pseudotuberculosis, C. bovis
si C. kutscheri. Pe linga aceste patru specii, Rhodo•
coccus equi si Actinomyces pyogenes, anterior
elasificate in genul Corynebacterium, pot determina o
irifectie umana cu simptomatologie clinica, fiind incl use
in scop didactic, in acest capitol.
. Desi se considera ca C. diphteriae nu are un rezervor
animal, a fost izolata ocazional din leziunile cutanate de
la nivelul membrelor la cai, din ugerul si mameloanele
vacilor si de la elefanti, probabil ca rezultat al
contaminarii umane. S-a postulat ca C. diphteriae, C.
pseudotuberculosis si C. ulcerans au evoluat dintr-un
strarnos comun, care parazita in epocile preumane.
Dovada in sprijinul acestei ipoteze vine din faptul ca
aceste trei specii difera de celelalte corynebacterii prin
incapacitatea !or de a dezamina pirazinamida.
Statutul taxonomic al C. ulcerans este neclar. Exista
controverse privind incadrarea acestui microorganism
77
berculosis. Populatiile de C. ulcerans produc, in grade
variate, atit toxinele C. diphteriae cit si ale C. pseudotu•
berculosis. Caren ~i Onon ( 1962) au studiat proprietatile
morfologice si biochimice a 125 tulpini diferite de C.
ulcerans, izolate de la om ~i anirnale si au comunicat
existenta unui grad inalt de variatie intraspecifica.
Majoritatea tulpinilor izolate de la oarneni produc pre•
dominant toxina difterica.
Virulenta corynebacteriilor zoonotice pare sa
prezinte mari variatii inter- si intraspecifice, ea fiind
determinata de producerea uneia din urrnatoarele trei
toxine: (1) toxina difterica; (2) toxina dermonecrotica a
C. pseudotuberculosis si (3) hernolizina solubila
produsa de A. pyogenes. Productia toxinei difterice este
rezultatul infectarii bacteriei cu un virus, un bacterio•
fag lizogen, purtator al unei gene specifice ,,tox". Se
stie ca tulpinile de C. ulcerans si C. pseudotuberculo•
sis produc aceasta tox ina difter ica. Toxina
derrnonecrotica este diferita de cea difterica prin
proprietatile bioJogice si este produsa de majoritatea
tulpinilor de C. ulcerans si C. pseudotuberculosis.
solubila putemica.
O descriere completa a proprietatilor biochimice :;;i
microbiologice ale corynebacteriilor zoonotice, precum
si clasificarea !or, poate fi gasita in recenzia lui Lipsky ~i
colab. (1982). 0 utila trecere in revista a taxonomiei $i
biologiei moJecula.re a R. equi este furnizata de Mosser
si Hondalus ( 1996).
GAZDELE
AN I MALE
Corynebacteriile produc boala la animalele
domestice de pe tot globul. Cele mai importante cauze
ale pierderilor economice sint C. pseudotuberculosis,
A. pyogenes si R. equi.
La animale, Corynebacteriumpseudotuberculosis
este agentul etiologic a doua afectiuni cronice:
lirnfadenita cazeoasa (LAC) a oilor si caprelor si
limfangita ulceroasa a cailor. A fost, de asemenea, izolata
din Jeziunile altor mamifere, incluzind bovinele, cerbii,
carnilele si porcii. LAC se caracterizeaza prin abcese
cronice, discrete, ce contin un puroi cazeos, in special
la nivelul ganglionilor limfatici superficiali, dar si la
nivelul ganglionilor limfatici viscerali ~i in organe. Boala
apare in majoritatea regiunilor lumii unde se practica
78 ZOONOZE
cresterea intensiva a oilor si are un impact economic
major, prin compromiterea carcaselor folosite pentru
came. Datele australiene nu au demonstrat o diferenta
semnificativa intre greutatea corporala a oil or bolnave
de LAC si a celor neafectate. Cu toate acestea, in Statele
Unite ale Americi i a fost sugerata o asociere cu
,,sindromu! oii slabe". Din punct de vedere al efortului
depus pentru inspectie ~i pentru indepartarea leziunilor
postmortem, LAC este cea mai importanta boala a oil or
in Australia ~i principala cauza a pierderilor economice
in industria de crestere a oilor. in Statele Unite, boala
reprezinta a treia cauza, ca frecventa, de sacrificare a
animalelor. Dovezile sugereaza ca C. pseudotubercu•
losis reduce productia de Ena din Australia, determinind
o pierdere anuala de J 7 milioane dolari aust:ralieni.
Actinomyces pyogenes este un agent patogen larg
raspindit al animalelor si o cauza frecventa de infectii
supurative la bovine, oi, porci si capre. A fost implicat
in etiologia mastitei de vara, o boala cu importanta
economica ce afecteaza gland a mamara a j unincilor sau
a vacilor intarcate. Mastita de vara este produsa de o
infectie bacteriana mix ta si, desi ex ista puncte de vedere
contradictorii privind importanta relativa a speciilor care
alcatuiesc complexul mastitei de vara, A. pyogenes este,
de obicei, predominant. De asemenea, aceasta bacterie
poate produce complicatii secundare in febra aftoasa,
in pesta porcina si in agalactia contagioasa a oilor ~i
caprelor.
Rhodococcus equi produce bronhopneumonie
supurativa, Iimforeticulita ~i enterita la minjii sub 6 luni,
Caii peste 6 !uni dezvolta rareori o afectiune cu
simptomatologie clinica, Minjii cu imuncdeficienta
cornbinata au o susceptibilitate deosebita, lnfectia cu
Rhodococcus equi a fost, de asernenea, raportata la
bovine, oi, porci, ciini si pisici. 0 comunicare recenta a
descris infectia concomitenta a rninjilor cu R. equi ~i
Pneumocystis carinii, un microorgnism oportunist
frecvent intilnit in SIDA. Aceasta descoperire sustine
necesitatea unei investigatii rnai detaliate a rolului
animalelor in epidemiologia zoonozelor oportuniste care
contribuie la spectrul clinic al SIDA.
Se crede ca rezervorul pentru C. ulcerans .este
reprezentat de bovine. Microorganismul a fost implicat in
etiologia mastitei bovine, dar infectia este/ doar
ocazionala. La maimute acesta a fost izolat din .'plagile
muscate si abcesele cervicale, iar la veveritele eapturate
a fost izolat din leziunile de derrnatita gangrenoasa.
Corynebacterium bovis este prezent in flora
cutanata saprofita a bovinelor domestice ~i este un
germen comensual frecvent in ugerul acestora. Prezenta
sa in lapte determina hidroliza grasimilor si rincezirea.
Microorganismul determina numai ocazional mastita si
s-a sugerat ca infectia subclinica ar putea avea de fapt
un rol protector.
Coryenbacterium kutscheri este un patogen al
rozatoarelor si a fost izolat de la soarecii de cimp salbatici.
La sobolanii ~i soarecii de crescatorie infectia clinica
este rara, cu exceptia celor imunosupresati.
OAMENI
lnfectia cu Corynebacterium ulcerans este rara la
om si se prezinta, de obicei, ca o angina usoara. Tulpinile
toxigene pot da nastere unor simptome similare difteriei
clasice, La indivizii anterior imunizati impotriva C.
diphteriae, simptomele pot fi atenuate. Alte simptome
rapo,rtate ca fiind datorate C. ulcerans includ pneumo•
nia si ulceratii ale miinilor sau picioarelor.
Infectia cu C. pseudotuberculosis a oamenilor, de
asemenea rara, se prezinta de obicei ca o limforeticulita
granulornatoasa supurativa, in Australia, cei care tund
oi prezinta frecvent limforeticulita axilara, sugerind ca
incidents infectiei umane cu C. pseudotuberculosis ar
putea fi mai mare decit este raportata in prezent. Alte
infectii umane comunicate au inclus un caz de febra si
abcese la un tinar macelar si un caz de pneumonie cu
eozinofile la un student la medicina veterinara, ca urmare
a unei expuneri in laboratorul de microbiologie.
Exista sapte cazuri de infectii umane cu C. bovis
raportate, Trei dintre acestea au afectat sistemul nervos
central (cite unul cu meningita, abces epidural si o
infectie de sunt ventriculo-jugular), doua cazuri de
'endocardita pe proteze valvulare, un caz de otita rnedie
cronica si mastoidita si un caz de ulcer cronic al piciorului.
Trei din aceste sapte cazuri au fost asociate cu un dispozitiv
protetic; infectia suntului a fost asociata cu nefrita de
sunt.
La om a fost raportat un singur caz de infectie cu C
kutscheri, o corioamnionita la un copil preamatur.
Din l 990, din 36 cazuri de infectie cu R. equi
publicate, 33 au fost secundare infectiei cu HlV.
Simptomatologia clinica este, in general, insidioasa, cu
oboseala, febra ~i tuse neproductiva. Au fost raportate
intirzieri semnificative intre debutul simptomelor ~i di•
agnostic. Harevy ~i Sunstrum ( 1991) au analizat 30 de
comunicari ale infeqiei cu R. equi la pacienti cu sau
fara infectie HIV ~i au constatat ca tabloul clinic al
pacientilor infectati cu HlV era similar cu al celor
neinfectati. Pneumonia a fost eel mai frecvent mod de
prezentare clinica (77% din cazuri). Mortalitatea a fost
 7. AFECTJUNI PRODUSE DE CORYNEBACTERII
mai mare la pacientii infectati cu HIV (55%) decit la cei
neinfectati (20%), dar aceasta ar putea fi Iegata de Centre de laboratoarele din Anglia, Tara Galilor, Irlanda
prezenta altor infectii oportuniste simultane la 5 din cei
11 pacienti infectati cu HIV. intr-o comunicare recenta
privind un pacient cu SIDA, leziunea de prezentare a
fost un micetom al piciorului, care a evoluat cu dise•
minarea infectiei, inclusiv in pulmon. Au fost comunicate
si alte sedii primare neobisnuite, incluzind pelvisul, osul
si ochiul, dupa leziuni penetrante; acestea au aparut
mai frecvent la cazurile fara infectie HIV. Recaderile
multiple ale infectiei pulmonare sint frecvente, chiar in
caz de succes terapeutic. Informatii suplimentare privind
tabloul clinic al infectiei cu R. equi sint oferite de Linder
(1994).
EPIDEMIOLOGIE
RASPINDIRE
Cu exceptia recentelor epidemii din Rusia si Europa
de Est, in ultimele decenii incidenta infectiei cu C.
diphteriae a scazut in ta.rile occidentale si, in prezent,
sint raportate numai niveluri scazute. Dimpotriva,
afectiunile zoonotice corynebacteriene (fo special cele
produse de R. equi), desi relativ rare, devin din ce in ce
mai importante ca infectii oportuniste ale pacientilor
infectati cu HIV. Pe masura cresterii populatiei umane
imunocornpromise, afectiunile corynebacteriene pot
deveni o zoonoza importanta.
C. ulcerans
Raportarile infectiilor corynebacteriene umane sint
rare. Un studiu al afectiunilor produse de corinebacterii,
<1
1-4
5-14
15-24
-~ 25-34
·~ 3544
> 45-54
55-64
6~L . «•••«<s•.,,•••••·••·••"C•~•••M•"•"""•---••-~~~l
20 15 10 5 0
barba\i femei
79
com uni cat la PHLS Communicable Disease Surveillance
de Nord, Republica lrlanda, lnsula Man si lnsulele
Canalului, a aratat ca C. ulcerans a fost specia zoonotica
eel mai frecvent raportata. intre 1975 si 1993 au existat
81 cazuri de infectie umana cu C. ulcerans (limite anuale
intre 1-9) raportate la PHLS Communicable Disease
Surveillance Centre. La femei cazurile raportate au fost de
doua ori mai numeroase decit cele la barbati, C.
ulcerans fiind izolata eel mai frecvent de la grupa de
virsta 5-14 ani (figura 7 .1 ). Numarul eel mai mare de
cornunicari a fost facut de laboratoarele din sud-vestul
si nord-vestul Angliei, regiuni cu o mare densitate a
bovinelor. Trebuie notat ca ex ista probabil o
subraportare considerabila a infectiilor umane cu C.
ulcerans deoarece pot sa nu fie luate in considerare de
clinician ca diagnostic diferential, iar cei imunizati ante•
rior impotriva C. diphteriae pot prezenta numai
simptome faringiene usoare,
In pofida faptului ca C. ulcerans nu reprezinta o
problerna veterinara semnificativa, exista date privind
prevalenta acestui patogen in rezervorul animal. Meers
( 1979) a examinat 197 de esantioane de lapte de la tunnele
din sud-vestul Angliei, descoperind o tulpina
netoxigena, intr-o perioada de 2 ani, Hart ( 1984) a izolat
C. ulcerans de la 5 din 52 de turme de lapte din sud•
vestul Angliei, patru din cele cinci tulpini fiind toxigene.
in cursul acestei perioade de supraveghere, un singur
caz uman a fost identificat in aceeasi zona, un baiat de
12 ani cu faringita. Investigatiile ulterioare au aratat ca
baiatul bause lapte de la una din fermele unde se izolase
o tulpina toxigena de C. ulcerans. El fusese imunizat in
copilarie impotriva difteriei si i se efectuase un rapel 'in
perioada prescolara. "'
Fig. 7 .1 Distribu\ia pe sexe ~i grupe de virsta a
..,, ,e.,~·----~
cazurilor umane de infec\ie cu C. ulcerans in Marea
5 10 15 20
Britanie, in perioada 1975-1993 (n = 81 ). Sursa:
rapoartele de laborator catre PHLS Communicable
Disease Surveillance Centre.
80 ZOONOZE
C. pseudotuberculosis
In Australia, limfadenita cazeoasa este cea mai
frecventa infectie bacteriana a oilor. Infectia bovinelor
este rara, dar a fost descrisa in Danemarca, Israel, Cali•
fornia si Kenya, precurn 9i la bivolii din Egipt. Batey
( 1986) a examinat un esantion reprezentativ (n = 8711)
din populatia ovina din vestul Australiei, estimata la 30
de milioane si a gasit o prevalenta a limfadenitei cazeoase
la sacrificare de 3% la miei, 42% la berbeci si 54% la oi.
Prevalents crestea cu virsta, ca si prezenta leziunilor
viscerale, in special in asociere cu leziunile restului
corpului. LAC este raspindita in America de Sud, Statele
Unite ale Americii si Noua Zeelanda, in pofida masuri•
lor de control, in Marea Britanie au fost importate in
1987 capre infectate cu LAC.
In anii 1966--1967, in Australia au fost raportate I O
cazuri de infectie urnana cu C pseudotuberculosis, cifra
ce aproape cu siguranta reprezinta o subestimare.
Probabil nu surprinzator, laborato'arele din Marea
Britanie nu au raportat cazuri de infectie cu C. pseudotu•
berculosis catre Communicable Disease Surveillance
Centre. Cu toate acestea, intrucit LAC a devenit relativ
recent o problema veterinara in Marea Britanie, va fi
interesant de urmarit orice modificare in timp a incidentei
infectiei cu C. pseudotuberculosis, atit la gazde umane
cit si animale,
R. equi
Intre 1967 ~i 1989 au fost descrise aproximativ 30 de
cazuri de infectie cu R. equi. Din 1990 pina in 1993 au
fost publicate alte 36 cazuri. Linder (1994) ofera un
excelent rezumat al acestor cazuri si atribuie cresterea
recenta a numarului de infectii cu R. equi raportate atit
cresterii gradului de pregatire al microbiologilor, cit si
numarului crescut de gazde imunocompromise.
Rapoartele privind infectia cu R. equi in Marea Britanie
inainte de 1991 sint greu disponibile. Din 1991,
laboratoarele din Marea Britanie au comunicat opt
cazuri catre PHLS Communicable Disease Surveillance
Centre.
A.pyogenes
In Marea Britanie, infectia umana cu A. pyogenes
este rara, Totusi, in alte trtri poate fi o cauza semnificativa
de morbiditate. La copiii de virsta scolara din Thailanda
apare anual un episod de ulcere loclizate la nivelul
piciorului, atribuit infectiei cu A. pyogenes; alte bacterii
piogene, cum ar fi streptococii beta-hemolitici,
majoritatea de grup A, Staphylococcus aureus ~i Sta•
phylococcus epidermidis, s111t prezente in infectiile
secundare.
La bovine, incidenta mastitei de vara este maxima in
nordul Europei, in special la rasele baltate alb cu negru.
Totusi, aceasta observatie poate fi rezultatul unei
supraestimari, intrucit boala este mai putin importanta
economic la bovinele de came. Mastita de vara este, de
asemenea, prevalents in Japonia si in unele regiuni din
Statele Unite ale Americii si a fost raportata in Grecia,
Australia, Zimbabwe si Brazilia. Distributia sezoniera a
afectiunii este asociata cu practicile agricole prevalente:
in Irlanda virful infectiei apare primavara, reflectind
predorninanta turmelor care fata in aceasta perioada.
Examinind 8 995 de probe trimise la South Dakota Ani•
mal Disease Research and Diagnostic Laboratory intr-o
perioada de 10 ani, Kirkbride ( 1993) a descoperit ca A.
pyogenes este bacteria asociata eel mai frecvent (in 4,2%
din cazuri) cu avortul bovin sau fatarea de vitei morti.
In 1992, centrele veterinare de investigatie din Anglia,
Scotia $i Tara Galilor au stabilit la vite 61 diagnostice de
fetopatie si 269 de mastita datorateA. pyogenes, precum
si l O 1 diagnostice de boli datorate A. pyogenes ( altele
decit mastita si fetopatia). in acelasi ans-au stabilit 37
de diagnostice de mastita la bovine datorata
corynebacteriilor (posibil C. bovis).
SURSE, TRANSMITERE $1
CONTAGIOZITATE
Nu a fost documentata transmiterea interurnana a
C. ulcerans. Virsta si distributia pe sexe a infectiei cu C.
ulcerans in Marea Britanie arata ca infectia nu este 'in
primul rind rezultatul expunerii profesionale.
Hart ( 1984) a efectuat o investigatie a infectiei cu C.
ulcerans intr-o comunitate agricola religioasa din Marea
Britanie. Ca urmare a detectarii unui singur caz uman,
s-au recoltat tampoane nazale si faringiene de la toti
membrii comunitatii (n = 60) si esantioane de lapte de la
vaci. Au fost identificate un al do ilea caz clinic si un alt
caz uman subclinic si s-a descoperit ca opt vaci excretau
tulpini toxigene de C. ulcerans. S-a considerat ca al
do ilea caz uman s-a datorat unei defectiuni mecanice a
instalatiei de pasteurizare.
in tarile unde C. pseudotuberculosis este enzootic,
epidemiologia sa este in mare parte determinata de
concentratia ridicata in secretiil_e purulente (pina la 5 x
 7. AFECTIUNJ PRODUSE DE CORYNEBACTERII
l 07 bacterii pe gram de puroi) si de persistenta in mediu
a sa. Bacteria poate fi prezenta in fecalele oil or infectate,
contaminarea mediului ducind la prezenta unui rezervor
in sol, padocuri si asternutul oil or. La oi, transmiterea se
face prin infectarea plagilor cutanate superficiale, in
special a celor cauzate de tundere. Baile contaminate
ale oil or pot fi, de asemenea, importante. De asemenea,
se produce raspindirea de la turma la turma, Exists dovezi
cii obiectele contaminate pot avea un rol in transmiterea
de la animal la animal. House ( 1986) sugereazii ca
practica ferrnierilor din Noua Zeelanda de a deschide
abcesele si ganglionii limfatici ai oilor utilizind miinile
neprotejate este un factor de rise pentru infectia cu C.
pseudotuberculosis.
Practic toate cazurile umane clinice de infectie cu R.
equi se intilnesc la pacienti cu imunosupresie
predispozanta datorata, de exemplu, neoplaziilor,
tratamentului cu corticosteroizi sau infectiei HIV. La
minji imunosupresia este, de asemenea, un factor
predispozant. Epidemiologia infectiei subclinice cu R.
equi si, in ccnsecinta, contagiozitatea sa, sint
necunoscute, atit la om cit si la animale.
Rhodococcus equi face parte din flora fecalii
normala a cailor si poate persista timp indelungat pe
pasunile contaminate. La fennele de cai afectiunea clinicii
este frecvent sporadicii, dar poate deveni endemica,
fiind semnalate ocazional pusee epidemice. Se crede cii
la animale transmiterea se face prin ingestie, dar a fost
postulata si transmiterea prin inhalare, prin infectie
congenitala si prin larve helmintice migratoare. La om
se crede ca infectia este contractatii pe cale respiratorie.
Harvey si Sunstrum (1991) au comunicat antecedente
de expunere la animale de ferma sau balegar la 9 din
cele 20 cazuri umane de infectie cu R. equi, in absenta
infectiei cu HIV. Pentru persoanele infectate cu HIV nu
au fost disponibile date comparabile privind expunerea.
Ca ~i pentru alte zoonoze oportuniste ale indivizilor
infectati cu HIV ( de exemplu, Pneumocystis carinii,
Cryptosporidiumparvum ), epidemiologia infectiei cu
R. equi 'in populatia imunocompromisa este putin
cunoscuta.
Se crede ca la bovine, transmitereaA. pyogenes se
face prin intermediul mustelor si s-a demonstrat ca
Hydrotaea irritans este purtator al A. pyogenes.
Consecutiv, transmiterea este corelata cu densitatea
animalelor susceptibile si abundenta vectorilor. Se
cunosc purine date despre transmiterea la oameni. In
Thailanda, se considers ca infectia copiilor se produce
prin contaminarea tegumentului traumatizat accidental
de catre mustele orientale care sint vectori ai bacteriei.
81
Leziunile sint infectate apoi secundar de alte bacterii
piogene. Rata de atac la copiii de virsta scolara din
doua zone ale Thailandei au fost de 36 si respectiv 54%.
TRATAMENT, PROFILAXIE $1
COM BATERE
Profilaxia infectiei cu C. ulcerans se realizeaza eel
mai bine prin eliminarea consumului de produse lactate
nepasteurizate. Din 1983, legislatia scotiana a impus
tratarea termica a laptelui de vaca pentru consum.
Aceasta masura a redus incidenta tuturor infectiilor
transmise prin lapte (inclusiv a C. ulcerans), in
comparatie cu Anglia si Tara Galilor unde tu exista o
legislatie similara. Cu toate acestea, chiar si in Scotia,
fermierii, muncitorii din fenne si familiile lor continua sa
bea lapte crud (neexistind desfacere cu amanuntul). Un
studiu recent a demonstrat ca aceastii practicii este
frecventii si in Anglia: 159 din 161 fermieri dintr-o
cohorts reprezentativa au declarat la interviu cii au
consumat lapte netratat. Standardele inalte de igienii in
cursul procesului de pasteurizare vor reduce riscul de
infecjie; defectiunile mecanice ale instalatiei de
pasteurizare au fost implicate ca o cauza de infectie cu
C. ulcerans.
Profilaxia cazurilor umane de infectie cu C.
pseudotuberculosis se realizeazii optim prin protejarea
pliigilor si escoriatiilor in timpul lucrului cu animalele
sau cu produsele animale. Educatia sanitara poate avea
un rol in cresterea gradului de constientizare la grupurile
de rise, cum ar fi persoanele care tund oi sau miicelarii,
precum si a clinicienilor responsabili pentru tratamentul
acestor grupuri. i
Multe cazuri de infectie cu R. equi au antecedente
de expunere la animale domestice, dar pina cind
epidemiologia acestei infectii va fi mai bine cunoscuta,
sint dificil de facut recomandiiri specifice privind
expunerea la animale a gazdelor imunocompromise. in
zonele endemice din Thailanda a fost propusa profilaxia
infectiei cu A. pyogenes prin combaterea mustelor si
ameliorarea conditiilor sanitare.
Afectiunile corynebacteriene se trateaza prin
antibioterapie si/sau chirurgical. Corynebacterium
ulcerans este sensibil in vitro la majoritatea agentilor j
antibacterieni, in practicii fiind preferata eritromicina. 'I
111 timp ce aproape toate izolatele de R. equi de la animate
si din sol sint sensibile la penicilina, majoritatea izolatelor l1
umane sint rezistente la aceasta. Un studiu a l 07 tulpini J
de R. equi, primite la Centers for Disease Control, a ~
,j
l
82 ZOONOZE
stabilit ca aproape toate au fost sensibile la co-amoxi•
clav, ampicilina-sulbactam, gentamicina, imipenem,
rifarnpicina, tetraciclina, trimetoprim-sulfametoxazol si
vancomicina. A fost sugerata o perioada initiala de
terapie parenterala combinata, cu eel putin doua din
aceste medicamente, urmata de citeva luni de terapie
orala combinata . Durata optima a tratamentului
antimicrobian si rolul chirurgiei sint incerte. Unii autori
si-au exprimat preferinta pentru agentii cu actiune
bactericida, avind in vedere imunosupresia ~i incarcarea
bacteriana masiva, nu exclusiv intracelulara, Dupa curele
scurte de antibioterapie apar recaderi.
Nu sint disponibile vaccinuri de uz uman impotriva
afectiunilor corynebacteriene, dar un studiu recent,
utilizind un vaccin integral, a avut un efect protector
impotriva C pseudotuberculosis la oile si caprele vac•
cinate.

REZUMAT
Ehrlichioza a fost recunoscuta ca zoonoza la sfirsitul
anilor 1980, in Platoul Ozark din America de Nord.
Cazurile initiale au fost atribuite infectiei cu Ehrlichia
canis, dar ulterior s-a demonstrat ca acest binecunoscut
patogen al agranulocitelor (leucocite agranulare) ca•
nine reactioneaza incrucisat cu E. chajfeensis, un mi•
croorganism descris recent, care reprezinta cauza
prezumtiva a ehrlichiozei umane (predominant mono•
citara), Mai tirziu, a fost recunoscuta la oameni o
ehrlichioza granulocitara, initial in regiunile de nord §i
centrala din Statele Unite ale Americii (Minnesota §i
Wisconsin), iar apoi si in alte regiuni; se crede ca agentul
cauzal este identic cu E. phagocytophila, un agent
patogen al rumegatoarelor cunoscut de mult timp in
Europa, care, el insusi, poate fi identic cu E. equi, un
agent granulocitotrop descris pentru prima data la caii
din California. Dovezile acumulate pina in prezent suge•
reaza ca ambele tipuri de ehrlichioza umana sint
transmise de capusele ixodide. Amblylomma
americanum si Dermacentor variabilis au fost
identificate ca vectori probabili ai E. chajfeensis, iar
complexul Ixodesscapularis a fost corelat cu ehrlichioza
granulocitara umana in mai multe regiuni din America
de Nord si Europa. Cerbii cu coada alba au fost implicati
ca gazde vertebrate probabile ale E. chajfeensis, dar
istoria naturala a acestui tip de Ehrlichia si a
echivalentului sau granulocitar - ambele recunoscute
numai recent ca zoonoze la nord-arnericani ~i europeni -
ramine sa fie descrisa, De asemenea, gradul asemanarilor
dintre aceste doua tipuri zoonotice de Ehrlichia si E.
sennetsu, primul agent patogen ehrlichial uman
cunoscut si cauza a febrei sennetsu In Japonia si
Malaezia, este nedeterminat, Istoria naturala a infectiei
cu E. sennetsu este de asemenea necunoscuta, dar
studiile privind ADN ribozomal l 6S au indicat ca aceasta
este mai apropiata filogenetic deE. risticii, un agent
8 EHRLICHIOZA
S.A. Ewing
patogen monocitotrop equin din America de Nord fara
alta sernnificatie zoonotica cunoscuta, decit de E.
chajfeensis sau E. phagocytophila.
ISTORIC
Ehrlichioza umana (predominant monocitara) a fost
descrisa initial in Statele Unite ale Americii, la un pacient
muscat de capuse in timpul unei vizite in Arkansas, in
martie 1986. Pacientul s-a inters acasa, in Michigan, si,
la aproximativ 10 zile dupa muscatura, a devenit febril si
acuza mialgii generalizate. Dupa citeva zile de boala ~i
mai multe consultatii medicale, la 16 zile dupa
indepartarea capuselor, a fost in final spitalizat. Cind
diagnosticele preliminare, care au inclus leptospiroza,
febra patata a Muntilor Stincosi §i tularemia, nu au putut
fi confirmate, au fost investigate alte cauze. Diagnosticul
de ehrlichioza a fost stabilit pe baza aspectului de morula
al incluziilor leucocitare §i pe baza datelor serologice,
Ehrlichia canis fiind agentul cauzal comunicat.
Concluzia conform cafeia E. can is era agentul patogen
a fost pusa sub semnul intrebarii si au fost facute tenta•
tive de a izola microorganismul de la alt pacient uman.
in cele din urma a fost descoperit E. choffeensis, de
asemenea la un pacient muscat de capuse in Arkansas,
de aceasta data la un barbat aflat in serviciu militar
temporar in zona, in 1990.
In diferite parti ale Americii de Nord au fost
recunoscute peste 415 cazuri de ehrlichioza, dar ele sint
concentrate in Platoul Ozark si regiunile adiacente din
zonele de centru-sud si sud-est ale SUA. Un puseu epi•
demic in New Jersey si un caz unic in New England
sugereaza posibilitatea existentei mai multor vectori ~i a
unor afectiuni multiple provocate de ehrlichii, care
trebuie clasificate. Acest fapt nu este surprinzator, <lat
fiind ca in trecut ehrlichioza umana a fost eel mai
probabil mascara de, sau confundata cu, febra patata a
84 ZOONOZE
Muntilor Stincosi, tifosul murin sau cu alte afectiuni
rickettsiene.
Ehrlichia chajfeensis, ca si alte specii ale genului,
este dificil de cultivat. Prima izolare a fost facuta pe o
linie celulara de macrofage canine denumita DH82,
microorganismul fiind cultivat ulterior ~i pe alte linii
celulare, inclusiv pe celule endoteliale umane.
Ehrlichioza fiind recent recunoscuta ca o problema
de patologie a omului, exista purine date despre
originile sale zoonotice. Pare probabil caE. chuffeensis
(si alte ehrlichii) circula in natura la gazde salbatice,
oamenii fiind inclusi sporadic si mai mult sau mai putin
accidental 111 circuitul epidemiologic. Se cunosc si mai
putine despre ehrlichioza granulocitara umana (EGU),
descoperita de curind. Probabil si aceasta boala
reprezinta rezultatul interactiunii omului cu un agent
patogen al speciilor domestice si/sau salbatice. Daca
ind icatii le preliminare vor dovedi ca E.
phagocytophila si E. equi srnt microorganisme
asernanatoare care produc acesta bcala la om,
rezervoarele probabile se vor dovedi a fi ierbivorele
domestice si salbatice, asa cum se intimpla in Europa
coritinentala si Marca Britanie. Recent au fost
comunicate dovezi serologice ale infectiei cu EGU in
Elvetia, iar datele obtinute prin reactia de amplificare
genica (PCR) la caii si ciinii din Suedia sugereaza
prezenta unui agent patogen similar sau identic 'in
aceasta tara. Descoperirea ehrlichiozei granulocitare
umane in Minnesota si Wisconsin (si mai recent in New
England, New York, Pennsylvania, Maryland, Florida,
Arkansas si California) s i identificarea E,
phagocytophila ca agent etiologic prezumtiv, ridica
posibilitatea, foarte importanta, a existentei unei
afectiuni zoonotice in Europa, unde acest patogen
(denumit adesea Cytoecetes phagocytophila) este
frecvent intilnit la ierbivorele domestice si la cerbi. In
Europa continentals si Marea Britanie, febra de capuse
si febra de pasune sint raspindite la oi si, respectiv, bo•
vine, de catrelxodes ricinus. Aceasta specie de capuse
paraziteaza de asemenea oamenii si ar putea juca un rol
in zoonoza provocata de ehrlichii in Europa, similara
celei raportate initial in America de Nord in 1994.
In America de Nord, Ehrlichia ewingii, un parazit
granulocitotrop al ciinilor, pare sa fie mai strins inrudit
cu E. canis si E. chaffeensis= ambele asociate in Pfirici•
pal cu agranulocitele - decit cu alti agenti granulocitari.
Interesant, s-a dovedit faptul ca Amblyomma
americanus transmite, in conditii experimentale, E.
ewingii si dovezile preliminare sugereaza ca aceasta
capu~ii ixodida ar putea fi un vector al E. chajfeensis.
Ehrlichia sennetsu, denumita anterior Rickettsia
sennetsu, a fost studiata pe scara Iarga timp de multi
ani. A fost primul microoragnism, incl us actualmente in
genul Ehrlichia, care a fost recunoscut ca agent
patogen uman. Inrudirea filogenetica aparent strinsa
cu E. risticii, un agent patogen equin cu o importanta
veterinara considerabila in America de Nord, prezinta
un interes particular, dat fiind ca modul natural de
transmitere al ambilor agenti rarnine necunoscut
cercetatorilor,
AGENTII ETIOLOGIC!
'
Ehrlichia chaffeensis este strins inrudita cu doi
agenti patogeni canini, E. canis ~i E. ewingii. A fost
izolata pentrn prima data in 1990, de la un barbat muscat
de capuse neidentificate, in aceeasi regiune geografica
in care a fost descoperit si cazul initial. Tipic pentru
speciile genului, microorganismul este un coc mic, Gram•
negativ, user pliomorf, care se coloreaza de la albastru
la violet cu coloratii tip Romanowsky.
Specia tip a genului Ehrlichia este E. canis, un
microorganism descris in 193 5 si clasificat initial in genul
Rickettsia; a fost reclasificat in 1945, cind a fost creat
genul Ehrlichia. Ehrlichia phagocytophi/a a fost
descrisa chiar mai devreme ( 1932) si clasificata initial,
de asemenea, in genul Rickettsia, dar ulterior a fost
reclasificata de Foggie (1962) 111 genul Cytoecetes, unde
a ramas pina in 1984, cind a fost din nou transferata,
Genul Cytoecetes a fost creat de Tyzzer (1938) pentru a
clasifica un microorganism pe care 1-a descoperit in
granulocitele soarecilor de cimp din America de Nord;
nu se stie daca agentul descris de el circula inca in natura,
nici care ar putea fi rel aria sa cu ehriichiile
granulocitotrope. Cu toate acestea, microfotografiile si
desenele publicate de Tyzzer ( 1938) par cu siguranta sa
reprezinte acelasi microorganism, denumit actualmente
Ehrilchia granulocitara umana, iar EGH a fost raportata
din aceeasi zona in care i~i desfasura activitatea Tyzzer.
i. Ehrilichia sennetsu, denurnita initial Rickettsia
sennetsu, a fost primul membru al genului asociat cu o
afectiune umana, asa-numita febra sennetsu din Japonia
si Malaezia.
Speciile de Ehrilichia sint paraziti intracelulari
obligatorii clasificati in prezent in ordinul Rickettsiales.
Clasificarea microorganismelor mentionate in acest capi•
tol este urrnatoarea:

Ordin: Rickettsiales
Familie: Rickettsiaceae
Subfamilie.Ehrlichiae
Gen: Ehrlichia
Specii: E. canis (specie de genotip)
E. chaffeensis
E. ewingii
Aceste doua
E. phagocytophila
specii ar putea
E. equi
fi sinonime
E. sennetsu
E. risticii
La gazdele vertebrate, ehrlichiile sint intilnite in vacu•
ole, delimitate de membrana, in citoplasma leucocitelor,
unele specii avind un tropism marcat pentru
agranulocite, altele pentru granulocite. Acest tropism
este reflectat de denumirile bolilor asociate
microorganismelor, Speciile ale carer gazde nevertebrate
~i vectori sint reprezentati de capuse au fost putin
studiate la aceste artropode, iar tropismul pentru celulele
gazdei in aceasta faza a ciclului Jorde viata este in mare
masura necunoscut.
Dupa Wells si Rikihisa (1988), vacuolele ce contin
ehrlichii nu fuzioneaza cu lizozornii. La microscopul elec•
tronic pot fi observate microorganisme unice, infasurate
in membrana vacuolara, dar morula clasica, observata
la microscopul optic sub forma unui agregat de
microorganisme asociate strins sau lax, este diagnostics
pentru gen. Microorganismele sint inconjurate de mem•
brane externe si inteme subtiri, bistratificate ~i difera de
rickettsii prin absenta ingrosarii oricareia din foitele
membranei exteme. lnhibarea fuziunii lizozomale nu este
un proces generalizat in celulele infectate, ci mai degraba
limitat la veziculele care contin specii de Ehrlichia.
Se crede ca speciile de Ehrlichia au un catabolism
aerob ~i azaharolitic; speciile studiate pot utiliza
glutamina si glutamatul si genereaza ATP la fel ca
celelalte rickettsii, stricto sensu. Spre deosebire de
rickettsii, ehrlichiile prefera glutamina, probabil
deoarece aceasta penetreaza fagozornii mai bine decit
glutamatul. Aparent, mernbrii genului Ehrlichia nu pot
utiliza glucozo-ti-fosfatul sau glucoza, o caracteristica
comuna cu speciile genului Rickettsia. In vitro,
activitatea metabolica este maxima la pH de 7,2-8,0 si
scade rapid la pH sub 7. _
Speciile cultivabile de Ehrlichia pot fi izolate in
faza acuta sau cronies a infectiei. Fiecare specie pare sa
aiba un tropism tisular care afecteaza tabloul clinic al
bolii; de exernplu, E. risticii din peretele intestinului
gros al cabalinelor duce la diaree apoasa, in timp ce E.
8. EHRLICHIOZA 85
canis are tendinta de a infecta celulele microvascula•
rizatiei pulmonare, renale si meningiene a ciinilor,
epistaxisul fiind o manifestare frecventa, in special la
pacientii cu infectii cronice sau recaderi,
TABLOUL CLINIC
Ehrlichioza urnana apare in eel putin trei forme: febra
sennetsu, prcdusa de E. sennetsu si recunoscuta de
decenii in Japonia; in Statele Unite, ehrlichioza umana
(predominant monocitara), produsa de E. chaffeensis,
recunoscuta initial la mijlocul si sfirsitul anilor 1980; si
ehrlichioza umana granulocitara, despre care se crede ca
este cauzata de E. phagocytophila (sinonima cu E.
equi?), recunoscuta mai Intli in Statele Unite ale Americii,
in Midwest, la inceputul anilor 1990, ~i ulterior in alte
regiuni din Statele Unite ale Americii :;;i Europa. in nici
unul din cazuri gazdele nu sint bine studiate, iar aspectele
zoonotice ale acestui complex de afectiuni sint in mare
masura neinvestigate,
I
EHRLICHIOZA SENNETSU
Cunoscuta sub diferite denumiri, ca febra sennetsu,
febra glandulara, mononucleoza infectioasa, iar in sud•
vestul Japoniei, in secolul al XlX-lea, ca boala
Hyuganetsu, ehrlichioza sennetsu este o afectiune acuta
febrila insotita de letargie, modificari hematologice,
incluzind limfocitoza si limforeticulita, in 1953, Ehrlichia
sennetsu a fost izolata pentru prima data la om din singe,
maduva osoasa si ganglioni limfatici, prin injectare la
soareci. Soarecii prezinta o susceptibilitate inalta si sint
utilizati frecvent pentru ClJltivarea agemului patogen;
ei dezvolta limforeticulita in aproximativ 2 saptamini si
sint frecvent slabiti si diareici. Primatele non-umane au
fost infectate experimental, dar caii s-au dovedit
refractari, in 1993, Ristic si Holland au sugerat ca E.
sennetsu ar putea fi mult mai raspindita in sud-estul
Asiei decit se credea anterior, iar Segreti si co lab. (1986)
au comunicat ca pacientii din Statele Unite suspectati
de mononucleoza infectioasa, dar negativi la testul
monospot pentru aceasta boala, sint uneori pozitivi
pentru anticorpi anti-£. sennetsu.
EHRLICHIOZA UMANA (PREDOMINANT
MONOCITARA)
Aceasta boala a fost sernnalata pentru prima data in
1987, etiologia sa fiind atribuita in 1991, E. chaffeensis,
86 ZOONOZE
nou izolata, Primul caz a fost diagnosticat prematur ca
zoonoza implicind E. canis. Aceasta incadrare a fost
reconsiderata odata cu evidentierea gamei !imitate de
gazde ale E. canis si a vectorului, reprezentat de capuse.
Pina in prezent, mai multe gazde au fost expuse experi•
mental la infectia cu E. chaffeensis, ciinii si cerbii cu
coada alba dovedindu-se susceptibili. Nu numai ca
unele din animalele expuse au prezentat seroconversie,
dar microorganismul a fost reizolat timp indelungat pe
culturi de celule. Nici ciinii, nici cerbii nu au prezentat
manifestari clinice ale bolii. Dovezile serologice
sugereaza ca mai multe specii salbatice, in special cerbii
cu coada alba, pot fi infectate in conditii naturale, dar
gama gazdelor vertebrate nu a fost investigate pe scara
larga. in mod asemanator, capusele ixodide pot fi gazde
naturale ale E. chaffeensis, dar cercetarile privind acest
aspect al istoriei naturale a acestui agent zoonotic sint
de abia la inceput.
Aproximativ 90% din pacientii umani au un istoric
de expunere la capuse (uneori muscaturi ale acestora),
cu 3 saptamini inainte de debutul bolii, care se prezinta
de obicei ca o afectiune febrila nespecifica, oarecum
asemanatoare febrei patate a Muntilor Stincosi (FPMS)
(produsa de Rickettsia ric:kettsii). Intr-un studiu ce a
cuprins aproximativ 240 de cazuri aparute intre 1985 si
1990, mai mult de 90% au avut debutul in intervalul de
6 luni dintre aprilie ;;i septembrie, sezon excelent pentru
capusele din zona temperata nordica. Pe linga febra,
cefaleea este foarte frecventa, Aspectele clinico•
patologice intilnite adesea dupa 1 saptamina de la de•
but inc!ud leucopenie, trombocitopenie si cresterea
nivelului transaminazelor serice. Alte simptome includ
alterarea starii generale, greata, varsaturi, mialgii si
pierderea apetitului. in ehrlichioza, rash-ul este mult mai
putin frecvent decit 'in FPMS , iar palmele si plantele
sint rareori afectate a recunoscut ehrlichioza ca o cauza
de hipoplazie a maduvei osoase, iar Harkess si colab.
(1990) au descris un pacient cu boala severa si anomalii
neurologice. Cornplicatiile severe, uneori fatale, includ
insuficienta renala si encefalopatia. Dunn si colab. ( 1992)
au evidentiat E. chaffeensis in mononuclearele din
lichidul cefalorahidian. Pot aparea o boala severa si
decesul, desi Petersen si colab. (1989) au raportat ca
uneori simptomele sint usoare, Ocazional au fost comuni•
cate cazuri pediatrice.
Diagnosticul depinde de manifestarile .clinice,
rezultatele serologice fiind utilizate de obicei pentru
confirmare. Testele de imunofluorescenta indirects (IFI),
cu antigen de£. canis, au fost utilizate pina la aparitia
antigenelor de E. chaffeensis. Dumler si co lab. au descris
tehnici de evidentiere a ehrlichiilor in tesuturile umane.
in prezent, tel:micile de amplificare genica (PCR) sint
utilizate obisnuit in cercetarea experimentala, ocazional
in diagnostic si, in final, s-ar putea dovedi valoroase 111
facilitarea diagnosticului precoce.
Leziunile raportate de Dumler si colab. la cazurile
fatale includ ulcer esofagian, hemoragii pulmonare,
pneumonie interstitiala; necroza focala hepatica,
splenica si a ganglionilor limfatici, infiltrate
limfohistiocitare perivasculare multisistemice si
hemofagocitoza extinsa in splina, ficat, ganglioni limfatici
si maduva osoasa. Laun pacient infectat cu HIV a fost
comunicata ehrlichioza fatala fara seroconversie.
Plaminii acestui pacient prezentau hemoragie alveolara
extinsa, congestie microvasculara, hemoragii si edem al
septurilor interlobulare. ADN-ul Ehrichia chaffeensis
a fost evidentiat prin PCR, iar in tesuturile prelevate la
autopsie au fost observate morulele.
Tetraciclina (sau analogii sai) a fost medicamentul
de electie in tratamentul infectiei cu E. chaffeensis.
Cloramfenicolul a fost de asemenea utilizat cu succes.
Nu au existat experimente controlate pentru stabilirea
dozei optime sau a duratei tratamentului, dar Brouqui si
Raoult ( 1992) au efectuat studii in vitro ale sensibilitatii
la antibiotice a E. chajfeensis. Daca tratamentul este
inceput precoce, prognosticul este bun. Morbiditatea
severs si cazurile fatale ocazionale au aparut la
persoanele virstnice sau in cazul interventiei medicale
tardive. Fishbein si colab. (1994) au raportat ca la
pacientii spitalizati timpul mediu de recuperare a fost de
16 zile pentru pacientii tratati initial cu tetraciclina, 12
zile pentru cei tratati initial cu cloramfenicol si 27 zile
pentru cei tratati initial cu alte antibiotice. Decesul sau
boala severa au fost mai frecvente la pacientii in virsta
de 60 de ani sau mai mult si la cei care nu au primit
tetraciclina sau cloramfenicol pina in ziua a S-a de la
debutul simptomelor $i nici ulterior.
EHRLICHIOZA GRANULOCITARA UMANA
Aceasta afectiune a fost observata pentru prima data
111 Statele Unite ale Americii, 111 Midwest, in anul 1990.
Prima comunicare privea sase pacienti din Minnesota si
Wisconsin, care au.contractat o boala febrila, fatals in
doua cazuri. in granulocitele tuturor celor sase pacienti
au fost observate morule. Analiza secventei
nucleotidelor unui produs ADN, amplificat prin PCR, a
relevat o similaritate de 99,9 si 99,8% cu E,
phagocytophila si, respectiv, E. equi. Ulterior au fost
raportate multe alte cazuri (probabil sub l 00 p111a in

1995) fiind considerate ca implicate aceleasi specii. Nici
unul din acesti agenti nu fusese raportat anterior ca
patogen uman; E. phagocytophila era cunoscuta de
decenii ca agent patogen al rumegatoarelor din Europa
si E. Equi, din 1960, ca o cauza de boala a cabalinelor
din Statele Unite, in special din California. Descoperirea
ehrlichiozei granulocitare umane este atit de recenta
(prima comunicare in 1994) incit nu se pot spune multe
des pre gazda (gazdele) naturale probabile ale agentului
(agentilor) cauzali din America de Nord. Daca E.
phagocytophila (E. equi?) sau alte microorganisme
strins inrudite se dovedesc a fi patogenul (patogenii)
implicati, dupa cum pare probabil, ierbivorele salbatice
si domestice vor fi probabil gazdele logice pentru
studiile initiale de identificare a rezervoarelor. La fel,
daca agentul pa to gen des eris de Tyzzer ( 193 8) se va
dovedi in final a fi strins inrudit sau identic cu EGU,
rozatoarele vor reprezenta importante rezervoare de
infectie,
EPIDEMIOLOGIE
Febra sennetsu sau febra glandulara, cunoscuta de
mult timp in Japonia si recunoscuta in prezent ca o forrna
de ehrlichioza umana, ramine o enigma din punct de
vedere al originii si cailor de transmitere. Desi dovezile
convingatoare lipsesc, se presupune ca vectorii sint
reprezentati de capuse; cu toate acestea, s-a sugerat
ipoteza conform careia consumarea anumitor tipuri de
peste ar putea avea legatura cu diseminarea bolilor. Este
interesant ca£. sennetsu este strins inrudita filogenetic
cu E. risticii, agentul etiologic al ehrlichiozei monocitare
equine (febra de Potomac a cailor, FPC). in pofida
numeroaselor tentative de a identifica modui natural de
transmitere al FPC in Statele Unite ale Americii, nu se
stie nici macar daca artropodele sunt implicate ca vectori.
Transmiterea orala a fost demonstrata experimental de
Palmer si Benson ( 1998), dar importanta epidemiologies
a acestei cai de infectie este necunoscuta.
De la descoperirea ei, in 1986, ehrlichioza umana
(predominant monocitara) a fost diagnosticata la mai
mult de 415 pacienti din Statele Unite. Au fost raportate
citeva cazuri din Europa si unul din Africa. Desigur,
exista un numar relativ mic de pacienti, luati colectiv;
cu toate acestea, in America de Nord se acumuleaza
lent informatii pentru .definirea bolii si a caii de
transmitere, Everett si colab. (1994) au prezentat dovezi
convingatoare conform carora expunerea la capuse
implies in mare masura aparitia ehrlichiozei umane, iar
8. EHRLICHJOZA 87
Standaert si colab. (1995) au raportat o aglomerare de
cazuri intr-o comunitate unde exista un rise inalt de
expunere la Amblyomma americanum . Anterior,
Fishbein si colab. (1989) au stabilit ca expunerea la
capuse este o componenta frecventa a istoricului
pacientilor cu ehrlichioza umana, iar Petersen si colab.
( 1989) au constatat ca militarii care purtau pantalonii
introdusi in bocanci, pentru a se feri de capuse, aveau
un rise de a dezvolta ehrlichioza de numaijumatate din
eel al colegilor lor,
Pina in prezent au fost investigate experimental si in
conditii naturale citeva specii de vertebrate si capuse
ixodide, dar informatiile sint insuficiente pentru a
reprezenta o baza adecvata pentru concluzii ferme.
Anderson si col ab. ( 1993) au descoperit E. chaffeensis
la Amblyornma americanum, utilizlnd tehnica PCR.
Everett si co lab. (1994) au descoperit citeva A.
americanum si citeva Dermacentor variabilis pozitive
pentru E. chaffeensis, prin imunofluorescenta indirecta.
Se pare ca cerbii cu coada alba si alte citeva specii
salbatice pot servidrept gazde 'in conditii naturale. Ciinii
pot fi infectati experimental, dar nu exista dovezi
temeinice pentru considerar,ea lor drept gazde cu
importanta epidemiologica. De fapt, Harkess si colab.
(1989) si Rohrbach si colab. (1990) nu au descoperitnici
o crestere a riscului la pacientii care aveau contact cu
ciinii. De asemenea, Prazy si colab. ( 1991) au descoperit
ca, contactul cu ciinii, chiar infectati cu E. canis, nu
reprezinta un rise pentru oameni, iar Eng si Giles ( 1989)
au stabilit ca ehrlichioza nu se transmite de la ciini la
oameni. Ewing si colab. (1995) au demonstrat ca cerbii
cu coada alba pot fi infectati experimental si ca A.
americanum poate transmite acestora agentul, dar nu
exista dovezi directe c~cerbii ar prezenta importanta
epidemiologica.
Se stie ca Ehrlichia canis persista la ciini mult timp
dupa remisiunea clinica si se crede ca aceasta stare de
purtator poate avea importanta in medicina veterinara,
In absenta cunostintelor privind gazda (gazdele) si
rezervoarele naturale ale E. chajfeensis, speculatiile
despre starea de purtator sint premature. Cu toate
acestea, Dumler si colab. au comunicat persistenta
infectiei la un pacient uman.
Ehrlichioza umana granulocitara a fost descoperita
atit de recent incit se cunosc purine date despre
distributia sa geografica, gazda (gazdele) si rezervoarele
naturale. Cu toate acestea, la mijlocul anilor 1990, in
Statele Unite ale Americii, au fost recunoscute multe
cazuri, 'in special in Minnesota si Wisconsin, in New
England, precum si in alte regiuni in care capusele
88 ZOONOZE
complexului Ixodes scapularis se gasesc in numar mare.
Bakken si colab. (1994) au raportat ca 11 din 12 pacienti
(92%) au avut istoric de muscaturi de artropode in
intervalul de aproxirnativ 10 zile dinaintea debutului
bolii si au stabilit asocierea cu Jxodes scapularis si
Dermatocentor variabilis la opt pacienti (67%)
inainte de instalarea febrei. Dawson ( 1996) a atras
atentia asupra posibilei importante a transmiterii duale
a EGU si Borrelia burgdorferi de catre Jxodes
scapularis.
Un caz de ehrlichioza umana din New England este
derutant, deoarece nu este clar daca era vorba de
ehrlichioza umana (predominant monocitara) sau
granulocitara. Diagnosticul a fost contestat chiar in fata
unor consistente dovezi serologice solide de infectie
cu E. chajfeensis. Aceasta confuzie este de inteles si nu
este surprinzatoare, dat fiind ca E. chaffeensis, cauza
prezumtiva a ehrlichi.ozei umane (predominant mono•
citare ), a fost, de asemenea, evidentiata ocazional si in
granulocite. Dupa cums-a afirmat anterior, ehrlichioza
granulocitara a fost descoperita mairecent, dar se pare
ca eel putin la primii 12 pacienti granulocitele au fost
parazitate de fiecare data, excluzind celelalte celule. Au
fost raportate multe alte cazuri de infectie cu E.
chajfeensis, dar majoritatea sint diagnostice serologice.
Dat fiind numarul mic de oameni de la care a fost izolat
E. chaffeensis, si mai putini cei in ale carer leucocite a
fost evidentiat parazitul, nu se pot face decit speculatii
daca etichetarea bolii altfel decit pur si simplu ehrli•
chioza este adecvata.
PROFILAXIE $1 COMBATERE
Desi pentru animalele domestice au devenit
disponibile vaccinuri anti-ehrlichiale, importanta
zoonotica a ehrlichiilor este mult prea recent
recunoscuta pentru a fi putut fi dezvoltate produse
pentru oameni. Intr-adevar, inainte ca masurile de
profilaxie/combatere sa fie luate serios in considerare
de comunitatea medicals, trebuie determinata importanta
ehrlichiilor ca agenti patogeni. Mai mult, pina cind
is tori a naturala a E. sennetsu si E. chajfeensis va fi mai
bine inteleasa, nu exista baze pentru stabilirea, unor
proceduri de profilaxie/combatere. De asemenea,
trebuie confirmat daca E. phagocytophila este cauza
unica a ceea ce este in prezent denumit ehf lichioza
granulocitara umana si, in acest caz, trebuie efectuate
cercetari considerabile in teren, nu numai in Statele
Unite ale Americii, ci si in Europa continentala si Marea
Britanie. Ar trebui sa existe o motivatie substantiala
pentru determinarea potentialului zoonotic al E.
phagocytophila in regiunile unde febra de capuse si
febra de pasune bovina sint afectiuni importante ale
rumegatoarelor domestice.
Dovezile conform carora capusele ixodide sint im•
plicate ca vectori ai E. chaffeensis sint destul de
putemice si exista dovezi din ce in ce rnai numeroase ca
Ixodes spp. sint implicate in transmiterea ehrlichiozei
granulocitare umane. in cazul in care capusele pot fi
implicate ca vectori, asa cum au fost in boala Lyme
(infectie cu Borrelia burgdorferi), atunci cornbaterea
capuselor va avea o importanta centrala, Dupa cum a
stabilit Koren berg ( 1994) in cazul bolii Lyme, in trecut,
pentru combaterea infectiilor transmise de capuse se
utiliza DDT pe regiuni geografice vaste, cu un succes
considerabil in combaterea infectiilor transmise prin
capuse Jxodes; el sugereaza ca pina la descoperirea unor
altemative acceptabile ecologic la aceste pesticide,
protectia personala fata de capuse pare sa fie unica
solutie. Acelasi Jucru poate fi afinnat despre ehrlichioza
umana (predominant monocitara) $i probabil si pentru
ehrlichioza umana granulocitara, Daca PCR sau alta
tehnica ar putea fi perfectionate pentru a determina
rapid daca capusele recoltate dintr-o zona endemica
suspects sau de la o persoana sint infectate cu un agent
patogen, interventia terapeutica adecvata ar putea fi
aplicata prompt, salvind chiar viata pacientului.
Experienta a aratat ca tratamentul precoce cu
cloramfenicoi sau tetraciclina este important in reducerea
morbiditatii/mortalitatii prin ehrlichioza, la fel ca in cazul
febrei patate a Muntilor Stincosi. Fishbein si colab,
(1994) au sugerat chiar ca diferentierea ehriichiozei de
alte infectii transmise de capuse nu este probabil
necesara, deoarece, cu exceptia febrei de Colorado,
toate afectiunile acute transmise de capuse in Statele
Unite sint sensibile la tetraciclina, intr-adevfa, unii medici
nu fac nici o tentativa de stabilire a unui diagnostic de
certitudine si instituie tratamentui cu tetraciclina ori de
cite ori simptomele ~i anamneza ridica suspiciunea ca
un pacient a fost expus unui agent patogen transmis de
capuse.
Ehrlichioza nu este o boala declarabila. Numarul de
cazuri raportate autor itatilor de. sanatate publica
reprezinta probabil numai o mica parte din total. De
asemenea, este probabil ca multe cazuri sint gresit
diagnosticate ca febra patata a Muntilor Stincosi sau
alte afectiuni rickettsiene sau o alta entitate la fel de
obscura, Existenta in literatura medicals a unor asemenea
termeni vag definiti, precum febra nepatata a Muntilor
 ,!
8. EHRLICHIOZA 89 Hp
Stincosi si febra de Oklahoma este o indicatie clara demiologice, ale carer solutii ar fumiza o baza solida H
['.
privind existenta unor sindroame care asteapta sa fie pentru conceperea unor masuri profilactice. Ramin ii
,i
definite etiologic si delimitate clinic ~i epidemiologic multe de facut pentru elucidarea istoriei naturale a
unul de celalalt, Fara indoiala, unii din pacientii a carer agentilor patogeni transmisi de capuse, in special a
boala ramine in esenta nediagnosticata au ehrlichioza, ehrlichiilor. Nu va fi surprinzatoare descoperirea altor
Sansaca tratamentul prompt cu tetraciclina sa fie curativ ehrlichii circulante in natura, existind sanse bune ca
unele dintre acestea sa produca zoonoze. :I
nu elimina necesitatea caracterizarii agentilor patogeni

transrnisi de capuse si a rezolvarii problemelor epi-

l!
d
H
'!
II
!: ~
i'
l
'
9 ERIZIPELOIDUL
Robert M M Smith
REZUMAT
Erysipelothrix rhusiopathiae, agentul etiologic al
erizipeloidului uman, a fost recunoscut cu peste 100 ani
in urma ca fiind cauza rujetului porcin. Este un bacil
Gram-pozitiv, nesporulat, raspindit pe 'tot globul si este
intilnit la o varietate de specii de animale domestice, in
special la porcine.
Infectia umana cu E. rhusiopathiae prezinta trei
forme clinice distincte: o forma cutanata localizata, o
forma cutanata difuza si O forma sistemica, rara, de obicei
cu endocardita. Poate afecta animalele de toate virstele,
dar este recunoscuta mai frecvent la cele tinere. Boala
la pore prezinta stadii similare celei umane. Tratamentul
infectiei umane se face cu penicilina sau, in cazurile
severe de endocardita, prin protezare valvulara.
Infectiile umane cu E. rhusiopathiae sint de obicei
asociate contactului profesional cu animalele sau
produsele animale infectate. Microorganismele pot
contamina leziunile cutanate existente sau tegumentul
intact.
Profilaxia este in mare parte o problerna de mentinere
a igienei si crestere a vigilentei celor cu rise (in special
macelari si fermieri), iar clinicienii trebuie sa cunoasca
faptul ca E. rhusiopathiae este o posibila cauza de
endocardita,
ISTORIC
Erysipelothrix rhusiopathiae ( erizipel; erythros =
rosu, pella = piele) este sinonim cu Erysipelothrix
insidiosa. Boala umana este cunoscuta, de asemenea,
ca erizipeloid, erizipeloidul Rosenbach, erizipelotri•
choza, boala pescarilor 9i eritem migrator, iar afectiunile
animale ca artrita oilor si rujetul porcilor.
Recunoscut de mai mult de o suta de ani ca agent
patogen al rujetului porcilor si cauza a erizipeloidului
uman, microorganismul a fost izolat pentru prirna data
in 1878, de la soareci si ulterior de la un pore cu rujet. A
fost identificat ca agent patogen al rujetului porcilor ~i
ca zoonoza de Loeffler, in 1886. Patogenitatea sa pentru
om i fost demonstrata pentru prima data 111 J 884 de
Friedrich Julius Rosenbach, un chirurg german, de unde
denumirea de erizipeloidul Rosenbach.
Erizipeloidul pescarilor era frecvent intilnit la pescari,
la cei care curatau pestele, la harnali si la persoanele cu
profesiuni asociate, care erau adesea infectati prin
leziunile cutanate produse de coloana vertebrala sau
oasele pestilor, mai ales ale speciilor cartilaginoase, cum
ar fi calcanul, sau de aschiile din cutiile de lemn in care
erau transportati pestii. In 1926, Klauder a raportat
aproximativ o mie de cazuri la pescarii de pe coasta de
est a Americii. in cursul celui de-al doilea razboi mondial,
in fabricile de prelucrare a pestelui din Norvegia au
aparut citeva pusee epidemice, intr-o singura fabrica
fiind raportate peste 200 de cazuri umane . Alte 235 de
pescarii din Aberdeen. Unele din ==
cazuri au fost raportate la producatorii de peste si
infectii s-ar fi
putut datora prezentei Erysipelothrix 111 pestele in
putrefactie, datorita congelarii inadecvate, exacerbata
de intirzierile in intoarcerea vaselor 111 port, deoarece in
timpul razboiului vasele de pescuit trebuiau sa navigheze
in convoi spre si dinspre zonele de pescuit.
in 1934, McGinnes si Spindle, investigind 210 cazuri
de erizipeloid intr-o fabrica de nasturi din os din SUA,
au aratat ca infectia aparea eel mai fre9vent la muncitorii
care sufereau Jeziuni traumatice in timpul lucrului 111
mediul cald si umed necesar pentru a mentine
maleabilitatea osului. Degetul de foca si respectiv
degetul de balena erau produse de escoriatii si alte leziuni
superficiale inevitabile 111 aceste profesii si produse in
special de funii, cutite de jupuit si fragmente de os.
Infectia a fost considerata intotdeauna ca fiind mai rara
la pestii de apa dulce, dar in 1930 au fost identificate
200 de cazuri la muncitorii care preparau bibani aurii

intr-o fabrica din Odessa. Degetul de pore apare de
obicei in urma contactului cu earn ea si vinatul infectate,
care sint responsabile de boala ce apare la muncitorii
din abatoare, hamali, macelari si muncitorii din indus•
tria avicola,
La porcine, boala nu a fost considerata de importanta
economica pina in 1928, cind in Dakota de Sud au fost
inregistrate o serie de epizootii cares-au raspindit ulte•
rior in alte regiuni producatoare de porci din Statele
Unite ale Americii.
AGENTUL ETIOLOGIC
Erysipelothrix este membru al familiei Corynebac•
teriaceae. Genul Erysipelothrix are un singur membru,
Erysipelothrix rhusiopathiae, larg raspindit in natura
si purtat de o varietate de speciianimale, Este o bacterie
facultativ anaeroba, nesporulata, neincapsulata si nu
este acido-rezistenta.
Sint recunoscute douazeci si trei de serotipuri de
Erysipelothrix rhusiopathiae. Tipul 1 are doua
subtipuri, 1 a si lb. Serotipurile l si 2 sint principalii
agenti ai rujetului acut porcin; acest fapt este important
in imunizarea porcinelor, intrucit numai citeva tulpini
ale serotipului 3 produc vaccinuri eficiente irnpotriva
rujetului porcin.
Patogeneza infectiei cu E. rhusiopathiae la animale
nu este clar inteleasa, dar exista dovezi despre implicarea
neuraminidazei. Aceasta enzima este produsa de toate
tulpinile de E. rhusiopathiae testate pina in prezent si
cliveaza legaturile alfa-glicozidice ale acidului
neuraminic, un mucopolizaharid reactiv care se gaseste
pe suprafetele celulare . La tulpinile cu virulenta scazuta
sau avirulente, activitatea neuraminidazei este redusa,
Activitatea patogena a enzimei este probabil rezultatul
prezentei sale in cantitati mari, intrucit nu este prin ea
insa~i o toxina; se crede ca acesta este cazul septicemiei
caracteristice rujetului acut porcin. Activitatea
neuraminidazei poate fi asociata cu mai multe aspecte
ale patogenezei bolii, cum ar fi cresterea permeabilitatii
peretilor vasculari, formarea in exces a fibrinei din fi•
brinogen $i stimularea aglutinarii eritrocitare, ducind la
hemoliza,
Exista dovezi ca modificarile cronice din artrita
erizipelica sint asociate cu procese imunologice.
Bacteriile sau fragmentele !or nu dispar complet din
articulatiile afectate cronic si leziunea poate progresa
ca raspuns la expunerea continua la aceste componente
antigenice.
9. ERIZIPELOIDUL 91
GAZOE
GAZDE ANIMALE
Erysipelothrix rhusiopathiae este o cauza de boala
la o mare varietate de animale. Din punct de vedere
geografic, bacteria este raspindita pe tot globul si a fost
raportata in cele doua Americi, Europa, Asia si
Australasia.
Desi microorganismul poate produce boala la multe
specii animale, la porcine rujetul este o infectie relativ
severa, care se poate prezenta sub trei forme: exantemul
urticariform, forma relativ usoara, cu leziuni cutanate
romboidale, rosu-albastrui, rezultatul vasculitei
trombotice a arteriolelor terminale; sub o forms
septicemica mai severa, cu eritem difuz, petesii ~i necroza
tisulara; sau sub o forma cronies cu poliartrita si uneori
endocardita ulcero-vegetanta, in forma artritica cronica,
turnefactia articulara, in special la membrele anterioare,
determina animalele sa evite sa-si poarte greutatea,
adoptind o pozitie ,,:in genunchi",
La porcine, boala este dobindita de obicei prin
ingestia de material infectat cu microorganismele
excretate de animalele infectate sau purtatoare, care au
contaminat mediul prin urina sau fecale. Microorga•
nismele au fost izolate din amigdalele si fecalele porcilor
aparent sanatosi si sint adesea excretate inainte de
aparitia semnelor ciinice. Este posibila, de asemenea,
infectia transdermica,
La ovine, infectia cu E. rhusiopathiae se prezinta
eel mai frecvent ca poliartrita, de obicei la mieii in virsta
de pina la 7 luni. Serotipurile responsabile sint frecvent
cele care apar si in infecJia porcinelor. Epidemiologia
infectiei ovine ramine incomplet cunoscuta, desi portile
de intrare sint de obicei leziunile ombilicale si de castrare
sau ale cozii. De asemenea, infectiile cutanate pot fi
intilnite pe membrele oilor recent irnbaiate.
Infectiile cutanate au fost descrise si la bovine si
cabaline, cu endocardita consecutiva, precum si la ciini,
ducind Ia artrita, desi tulpinile pot fi diferite de cele
intilnite la porci. Mai multe rapoarte din fosta URSS au
descris infectii ale mamiferelor salbatice libere si cap•
tive, incluzind rozaroarele, ursii, cerbii, antilopele,
primatele non-umane si delfinii.
Diagnosticul rujetului porcin se stabileste prin
evidentierea microscopica a prezentei in singe a bacililor
caracteristici, Gram-pozitivi, subtiri, prin examenul post•
mortem al singelui sau viscerelor, sau prin cultivare pe
agar sau bulion. Examinarea materialului contaminat sau in
putrefactie poate implica inocularea sa la soareci, sau
92 ZOONOZE
acesta poate fi aplicat pe agar-singe 5% cu pH 6,8,
continind 0, l % azida sodica si 0,001 % cristal violet.
Infectiile acute produc numai colonii netede, iar cele
cronice un amestec de colonii netede si rugoase. La
animalele care prezinta semne de afectare articulara,
poate fi util un test de aglutinare; un titru de l/40 in a
cincea zi este considerat indicator de infectie,
Utilizarea vaccinurilor vii, constituite din bacili
virulenti sau hipervirulenti, aplicate din epoca Jui Pas•
teur, au fost abandonate deoarece determinau o
mortalitate semnificativa sau produceau purtatori
sanatosi, capabili sa raspindeasca infectia. in Europa
de Est si Japonia se utilizeaza un vaccin viu atenuat,
administrat prin aerosoli*. In alte regiuni se utilizeaza
mai frecvent un vaccin adsorbi t preparat dintr-o tulpina
a serotipului 2, cultivata pe un mediu complex ce
con tine ser. Majoritatea antigenului imunizant se gaseste
in filtratul din cultura, Se considera ca o doza protejeaza
porcii timp de4-6 luni, iar doua doze timp de 8-12 luni.
Tratamentul porcilor afectati sau contacti se facea in
trecut cu l0--30 ml de ser hiperimun, dar in prezent
acesta a fost inlocuit de antibiotice, cum ar fi penicilina.
GAZDE UMANE
Infectia urnana cu E. rhusiopathiae este rara, Pro•
duce o celulita localizata, care se dezvolta in 2- 7 zile de
la infectare la sediul inocularii, de obicei pe miinile si
bratele persoanelor care manipuleaza animale sau
produse animale. Bacteriile patrund prin plagi sau
escoriatii cutanate preexistente. Exista trei categorii
majore de boala umana:
1. Forma cutanata usoara, localizata de obicei pe
miini i;;i degete. Majoritatea acestor infectii au o
evolutie autolirnitanta cu durata de aproximativ 3
saptamini, rash-ul cutanat diminuindu-se, cu
decolorarea regiunii centrale. Marginea periferica
a placardului avanseaza lent si de obicei este usor
proeminenta. Leziunile au o culoare caracteristica
violacee si sint disproportionat de dureroase si
edematoase, dar rara supuratie.
2. lnfectia cutanata generalizata, mai severa, care se poate
dezvolta de la o leziune localizata, producind leziuni
la distanta. Multi pacienti au febra, far unii acuza
simptome sistemice, cum ar fi/durerea articulara.
Evolutia clinica poate fi prelungita, iar recurentele
nu sint rare.
* In Romania se utilizeaza un vaccin viu atenuat (n.t.).
3. Fonna septicemica, asociata ocazional cu
endocardita si adesea cu febra si alterarea starii
generale, este foarte rara la pacientii
imunocornpetenti. Aproximativ o treime din cazuri
vor prezenta leziunile erizipeloide cutanate
concomitente si ocazional un rash purpuric,
petesial, asociat cu trombocitopenie. Endocardita
poate aparea la pacienti rara leziuni valvulare
preexistente. Pacientii imunocompromisi, al carer
prognostic este rezervat, pot fi deosebit de
susceptibili la diseminare si endocardita.
Rareori este observata o a patra forma, de infectare
prin ingestie.
Aspectul si distributia leziunilor cutanate sint de
obicei diagnostice, iar absenta supuratiei si a ulceratiilor
distinge erizipeloidul dealte infectii cutanate piogenice,
cum ar fi celulita stafilococica sau streptococica.
Profesiunea sau activitatile recreative ale pacientului
pot servi, de asemenea, ca indicatori ai diagnosticului.
Dupa un episod de erizipeloid nu exista nici o imunitate
aparenta.
Desi aspectul caracteristic al leziunilor cutanate este
adesea diagnostic, investigatia de laborator necesita
prelevarea unui specimen bioptic din toata grosimea
marginii periferice a zonei violacee. Cultura se face pe
bulion cu glucoza 1 %, incubat anaerob in 5-l 0% C02,
la 35---37°C. La intervale de 24 ore se fac subculturi pe
placi cu agar-singe. Nu este necesara utilizarea mediilor
selective, cu exceptia cazului in care proba este masiv
contaminata, Mediile de cultura cu singe disponibile 111
comer] sint satisfacatoare pentru izolarea primara din
singe, intrucit E rhusiopathiae nu este deosebit de
pretentios. in cazurile de infectie cronica, in care numarul
microorganismelor este mic, poate fi necesara
imbogatirea bulionului cu ser dJ cal, vitel sau pore,
urmata de incubare timp de 10 zile.
Contaminarea tegumentara cu Erysipelothrix
rhusiopathiae poate fi uneori eliminate, cind bacteria
este izolata din hernocultura. Desi nu este dificil de
cultivat, nu este intotdeauna user de identificat. Cea
mai buna metoda pentru confirmarea unui izolat este
inocularea la soarece, utilizind o suspensie de material
bioptic. Testele cu anticorpi fluorescenti vor confirma,
de asemenea, identificarea E. rhusiopathiae. Nu sint
disponibile teste serologice de rutina pentru eviden•
tierea anticorpilor anti-£. rhusiopathiae.
Erysipelothrix rhusiopathiae este o bacterie foarte
sensibi l a la penicilina si moderat sensib ila la
cefalosporine, tetraciclina, cloramfenicol, clindamicina
si eritromicina. Este de obicei rezistenta la amino-

glicozidele, sulfonamidele si vancomicina utilizate em•
piric pentru infectiile cu bacterii Gram-pozitive.
Penicilina a fost testata pentru prima data in tratamentul
septicemiei cu E. rhusiopathiae in 1944 si ramine
antibioticul de electie atit pentru forma localizata, cit si
pentru cea sistemica a infectiei,
EPIDEMIOLOGIE
Omul este o gazda accidentala pentru Erysipelo•
thrix rhusiopathiae, contractind boala de la animalele
infectate, produsele lor sau din mediu. Erizipeloidul uman
este in mare masura o boala profesionala a macelarilor,
muncitorilor agricoli si a celor din industria de prelucrare
a carnii si pestelui.
in Statele Unite ale Americii si in Marea Britanie,
infectia umana cu Erysipelothrix este rara, CDC (Cen•
ters for Disease Control) din Atlanta primeste in medie
un caz pe an. 0 trecere 'in revista a cazurilor de
erizipeloid raportate la PHLS Communicable Disease
Surveillance Centre de laboratoarele din Anglia si Tara
Galilor a identificat 12 cazuri de infectie umana cu E1y•
sipelothrix (limite anuale 1-3), comunicate intre 1975 si
1995. Agentiile de sanatate nu cer declararea infectiei
cu E. rhusiopathiae, astfel incit este neclar daca
incidenta este in crestere sau in scadere,
in Marea Britanie rujetul porcin este mai ales spo•
radic, dar in unele tari din Europa Centrala, Asia,
Canada si America Centrala ~i de Sud el poate pro•
duce epizotii cu consecinte economice serioase. in
unele tari porcinele pot fi crescute profitabil numai
acolo unde se practica vaccinarea sistematica. Puseele
de boala tind sa apara in vai si regiuni joase, in spe•
cial in lunile de vara, desi cu variatii regionale
considerabile ale morbiditatii ~i mortalitatii, Motivele
acestei variabilitati nu sint cunoscute cu certitudine,
dar s-a sugerat ca ar putea fi datorate diferentelor in
virulenta microorganismului. Formele acute tind sa
fie rare in Europa Occidentala si Statele Unite ale
Americii, unde boala apare ciclic, la 4-5 ani. In Marea
Britanie, boala ovina apare mai ales in efectivele din
regiunile joase implicate in productia de miei, unde
oile pentru inlo cuirea efectivelor sint adesea
cumparate anual. Aceasta se poate datora prezentei
animalelor purtatoare sau prezentei rnicroorga•
nismului in sol. U nele' episoade raportate au fost
asociate cu -irnprastierea dejectiilor porcine pe
pasunile oilor, dar dovezile au fost in general
neconcludente.
9. ERIZIPELOWUL 93
Atit la animale, cit si la oameni, a fost raportat un
caracter sezonier al bolii in regiunile cu clirna calda, dar
Penny si Guise (1986), intr-o trecere in revista a
statisticilorprivind sacrificarea animalelor ale Ministry
for Agriculture Fisheries and Food (MAFF) din Marea
Britanie, nu au demonstrat nici o asociere sezoniera in
perioadele 1960-1972 si 1973-1984. Ei subliniaza ca in
aceasta perioada in Marea Britanie au aparut schimbari
majore in practicile de furajare si crestere a porcinelor,
mai putini porci fiind crescuti in aer Jiber sau in curti,
practicindu-se in general cresterea intensiva in spatii
inchise, pe pardosele care faceau improbab ila
diseminarea prin fecale a bolii.
· Alti factori, cum ar fi reducerea numarului de paraziti
cutanati $i elimina.rea virtuala a paduchilor porcilor, ambii
posibili vectori ai rujetului porcin, ar fi putut, de
asemenea, contribui la reducerea numarului de cazuri la
animale.
PROFILAXIE ~I COMBATERE
ln Statele Unite ale Americii si Marea Britanie
afectiunea umana nu este declarabila. Modificarile
proceselor de prelucrare, cum ar fi utilizarea pentru
nasturi a plasticului in loc de os si utilizarea ambalajelor
de plastic pentru pesti in locul celor din lemn, au redus
expunerea profe siona la la produsele animale
purtatoare de E. rhusiopathia, Reducerea continua a
expunerii umane va men tine probabil ni velurile actuale
scazute ale erizipeloidului si endocarditei cu E.
rhus iopathiae.
.
Combaterea rujetului la porcine si pasari se intinde
de la masuri sanitare generale pina la utilizarea
vaccinurilor, acolo unde boala este enzootica, Pentru
uz veterinar sint in general disponibile doua vaccinuri,
ambele dind rezultate satisfacatoare: un vaccin adsorbit
(bacterina adsorbita pe hidroxid de aluminiu) si un
vaccin viu avirulent, care asigura o imunitate de pina la
6 luni. Bacterina este administrata in doua doze, prirna
inainte de intarcare si a doua 2-4 saptamini mai tirziu.
Vaccinul viu avirulent este administrat de obicei in apa
de baut, intrucit la pasari, in afara de curcani, boala
tinde sa fie sporadica, imunizarea nu este in general
recomandata, exceptind prezenta unui pericol
recunoscut de infectie.
Evitarea infectiei umane se realizeaza in principal
prin implementarea unor practici profesionale corecte,
in special pentru cei care manipuleaza porci sau curcani
bolnavi sau cei care lucreaza in pescuit sau industria de
94 ZOONOZE
prelucrare a pestelui. Respectarea masurilor adecvate
de igiena, cum ar fi spalarea miinilor cu dezinfectante si
pansarea plagilor sau escoriatiilor, impreuna cu
combatereaafectiunii la speciile domesticesusceptibile,
joaca un rol important in prevenirea bolii umane.
Controlul populatiei de rozatoare in fabricile de
prelucrare a carnii ~i pestelui sint, de asemenea, parte a
masurilorde combaterea acestei boli.
in Statele UnitealeAmericii, erizipeloidul a fost inclus
pe lista bolilor profesionale care intra sub incidenta
legilor de acordare de compensatii in Arizona, Colo•
rado, Iowa, Kansas si New Mexico.
 10 INFECTII
'
ESCHERICHIA COLI PRODUCATOARE
DE VEROCITOTOXINE (ECVT)
S. Nelson, R.C. Clarke, MA. Karmali
REZUMAT
Infectia cu tulpini de Escherichia coli producatoare
de verocitotoxine (ECVT, VT) este asociata unei boli
distincte al carei spectru clinic include diaree
nespecifica, colita hemoragica si sindrom uremic
hemolitic (SUH). SUH este cauza principala a
insuficientei renale acute la copii.
Infectia cu ECVT a devenit larg recunoscuta drept
cauza majora a unei boli de origine alimentara, in spe•
cial in societatile industrializate. Infectia poate fi de
asemenea contractata prin apa sau prin transmitere de
la o persoana la alta. Rezervorul natural al ECVT este
tractusul intestinal al animalelor domestice, in special
bovinele, iar alimentele provenite de la acestea, cum ar
fi carnea tocata si laptele nepasteurizat, sint sursele
majore ale bolii la om. Morbiditatea si mortalitatea
sernnificativeasociate infectieiECVT (in mare ca rezultat
al SUH) constituie o problems zoonotica grava pentru
sanatatea publica,
Desi mai mult de 150 de serotipuri OH diferite de
ECVT au fost asociate imbolnavirilor umane, marea
majoritate a episoadelor si a cazurilor sporadice
inregistrate de infectie ECVT a fost asociata serotipului
0157:H:7.
Perioada de incubatie a Imbolnavirilor asociate
ECVT este de aproximativ 3-5 zile. Dupa ingestia ECVT
(in special tulpini din serotipul O 157 :H7) din alimentele
contaminate, microorganismul se multiplies in intestin
intr-un mod similar celui constatatin cazul serotipurilor
de E.coli enteropatogene. Aceasta se caracterizeaza
prin distrugereamicrovililorsi aderenta intima a bacteriei
la mucoasa. .Probabil ca modificarile fiziopatologice ale
enterocitului sint responsabile de geneza diareei, dar
rnecanismele precise ramin sa fie elucidate.
Verotoxinele constituie o familie de exotoxine, cu
subunitatiproteice inrudite, dintre care cele mai impli•
cate in patologia umana sint VT 1, VT2 si VT2c. Genele
CU TULPINI DE
care codifies aceste toxine au fost clonate si secventiate,
iar modul lor de actiune a fost elucidat la nivel molecu•
lar. Receptorul specific pentru aceste toxine este o
globotriosilceramida (Gb3). Se pare ca aceste molecule
sint absorbite in circulatie in timpul primelor stadii ale
infectieiECVT ~i ca lezeaza celulele tinta specifice, care
probabil sint celulele endoteliale ale capilarelor din
rinichi si din alte organe sau tesuturi. Leziunea celulei
endoteliale apare in boala microangiopaticaobservata
in SUH.
Incidenta marilor episoade de boala asociata ECVT
de origine alimentara a determinat o supraveghere
atenta a acestei zoonoze, latoate nivelurile lantului de
transmitere, incluzind ferrna, abatorul, prelucrarea
alimentelor, ambalarea si distribuirea, depozitele mari,
comertul si, in final, consumatorul.Indubitabil, aceasta
va conduce in viitor la noi reglementari si practici la
aceste diverse niveluri.
Progresulin descifrarea patogenezei infectieiECVT
va permite elaborarea unor vaccinuri specifice care sli
previna boala sau severejeei cornplicatii.
ISTORIC
Prezenta in filtratele culturilor unor tulpini de Es•
cherichia coli a unei citotoxine necunoscute pina
atunci, activa pe celulele Vero, a fost relatata de
Konowalchuk ~i colaboratorii in 1977. Un antiser
preparat impotriva unei citotoxine Vero (VT) partial
purificate, obtinuta de la tulpina de E.coli producatoare
de VT (ECVT) prototip H.30 (serotip 026:Hl 1) a
neutralizat activitatea verotoxinelor provenite de la 8
din 10 tulpini pozitive pentru VT dar nu ~i pentru
celelalte doua, sugerind existenta unei heterogenitati
serologice, observatie care a fost confirmata ulterior.
Sapte tulpini ECVT au provenit de la pacienti cu
gastroenterita, sugerind faptul ca VT a fost un factor de
96 ZOONOZE
virulenta in boala enterica, Dintre celelalte trei tulpini,
una a fast asociata diareei unui puree! sugar iar dona au
fast izolate din brinza, furnizind astfel cea mai timpurie
supozitie a originii alimentare, si probabil zoonotice, a
ECVr
Inl 983, O'Brien ~i LaYeck au purificat si ca:racterizat
toxina H.30 si au demonstrat ca este un polipeptid
subunitar similar toxinei produse de Shigella
disenteriae tipul 1. De atunci a fast denurnita Shiga•
like toxin (SLT - toxina asemanatoare toxinei Shiga).
Rolul ECVT in imbolnavirea omului a inceput sa fie
luat in considerare incepind cu anii 1980.
in 1983, Riley si colaboratorii, de la Centrul de Con•
trol al Bolilor din Atlanta, au coordonat investigatiile
epidemiologice in doua episoade de boala putin
inteleasa pe care au numit-o ,,colit~ hemoragica",
caracterizata prin crampe abdominale severe, diaree
hemoragica si absenta unei febre semnificative, Au
descoperit o legatura strinsa intre boala si consumul de
hamburgeri i ntr-un Ian! comercial fast-food.
Investigatiile microbiologice au demonstrat asocierea
dintre boala si prezenta unei tulpini de E.coli apartinind
serotipului .rar" 0 l 57:H7 care mai tirziu a fast dovedit
ca producator de VT. Acest microorganism a fost reizolat
ulterior dintr-o proba de control de calitate a carnii
pentru hamburgeri din seria implicata in episoadele de
boala. De atunci au fast inregistrate numeroase episoade
de origine alimentara, asociate E.coli O l 57:H7, in
America de Nord, Europa si in alte regiuni.
Tot in 1983, Karmali si colab. in Toronto, au stabilit
legatura dintre infectia cu ECVT apartinind citorva
serotipuri, inclusiv 0157:H7, si sindromul uremic
hemolitic (SUH), o stare patologica a carei etiologie era
necunoscuta si care fusese descrisa pentru prima data
in 1955. De atunci corelatia etiologica intre ECVT si
forma ,,clasica" de SUH a fast confirmata in numeroase
tari. SUH se manifesta printr-o triada de caracteristici:
insuficienta renala acuta, trombocitopenie si anemie
microangiopatica hemolitica, care, in sindromul clasic,
apar la citeva zile dupa dec lansarea diareei
sanguinolente, asernanatoare unei colite hemoragice.
SUH, cauza importanta a insuficientei renale acute la
copii, se caracter izeaz a histopatologic -prin
microangiopatia trornbotica ce afecteaza glorrierulii
renali si alte organe, printre care intestinul. Karrnali si
colab. au sugerat ca VT a avut semnificatie directa in
geneza SUH, deoarece a fost prezenta in vivo (in
filtratele materiilor fecale ale pacientilor SUH), fond
numitorul comun pentru tulpini apartinind unor
serotipuri diferite, iarin serul multorpacienti s-a observat
un raspuns semnificativ in anticorpi fata de VT. Ei au
postulat ca VT a fast responsabila pentru leziunile
capilarelor din glomeruli si alte organe, probabil datorita
unei actiuni directe citotoxice asupra celulelor
endoteliale.
Aceste observatii initiale ale Jui Riley $i colab. $i
Karmali si colab. au fost confirmate in prezent 111 mai
multe centre din lume.
In ultimul deceniu s-au inregistrat progrese
semnificative in intelegerea epidemiologiei si
patogenezei infectiei cu ECVT, care a fast recunoscuta
drept o infectie zoonotica majora la om.
GAZDE
OMUL
Perioada de incubatie
Majoritatea episoadelor de infectie cu ECVT
inregistrate au fast asociate cu serotipul 0157:H7.
Estimarile asupra perioadei de incubatie in aceste
episoade au variat intre l si 9 zile, cu o medie de
aproximativ 3-5 zile, o perioada de incubatie similara
celei din campilobacterioza, dar semnificativ mai lunga
decit cele din alte boli de origine alimentara asa cum
este salmoneloza(12-36 h).
Caracteristiciclinice
lnfectia ECVT este asociata unui spectru larg de
manifestari clinice, care include diaree nespecifica, colita
hemoragica si SUH.
Colita hemoragicd
"
Aceasta stare patolcgica, denumita si ,,colita
ischernica" acuta, se caracterizeaza prin aparitia brusca
a crampelor abdominale severe, urmate in citeva ore de
diaree apoasa, Pacientii pot prezenta greata, dar voma
nu este caracteristica' Diareea apoasaprogreseaza rapid
spre faza caracterizata de eliminare sanguinolenta
profuza asemanatoare hemoragiei iniestinale inferioare.
Febra este de obicei absenta sau de mica intensitate.
Continutul in leucocite din singe poate fi crescut, cu o
usoara deviere spre stinga. La examinarea dupa clisrna
cu bariu efectuata la inceputul bolii, se observa un as•
pect de ,,pseudotumora" sau de nisa, sugerind edemul
submucoasei sau hemoragia, de obicei in colonul as-
 JO. INFECTJJ CU TULPINI DE ESCHERICHIA COLI
cendent sau transvers. Colonoscopia poate dezvalui
eritem, hemoragie si edem in colonul ascendent si proxi•
mal transvers. Un exsudat inflamator poate fi de
asemenea observat. Boala este de obicei autolimitanta
si dispare in decurs de o saptamina. Fonna mai grava
poate fi complicata de constrictia intestinala.
Sindromul uremic hemolitic (SUH)
SUH este definit de o triada de simptome:
insuficienta renala acuta, trombocitopenia si anemia
hernolitica microangiopatica. Desi exista diferite
variante de SUH, de departe cea mai comuna forma,
este cea ,,clasica", sau D+ (asociata diareei), care are
cea mai inalta incidents la copii; de obicei, se manifesta
la citeva zile de la declansare, printr-o diaree acuta
,,prodromala", care este frecvent sanguinolenta, cu
trasaturi indistincte de cele din colita hemoragica.
Celelalte fonne de SUH, neobisnuite, denumite ~i D-SUH,
includ SUH atipic de la copil (in care faza prodrornala
este de obicei o afectiune respiratorie ), form a
congenitala intilnita la copii si fonnele intilnite la adult, ameliorarea simptomelor infectiei ECVT ramine
care se asociaza starii de graviditate, utilizarii de con•
traceptive orale, hipertensiunii maligne si altor stari
patologice cronice.
SUH clasic este cauza majora a insuficientei renale
acute de la copii. In timp ce rnanifestarile renale ~i
gastrointestinale predomina in majoritatea cazurilor, se
pot intilni cornplicatii grave ca rezultat al bolii
microangiopatice de la nivelul altor sisteme organice
cum ar fi sistemul nervos central (SNC), cordul,
pulmonul si pancreasul. SUH ,,clasic" si/sau SUH
asociat ECVT cu manifestari prredominant nervoase este
frecvent denumit purpura trombotica trombocitopenica
(PTT). Aceasta denumire este probabil nejustificata
deoarece PTT, desi se aseamana SUH, este o entitate
clinic distincta in care semnele neurologice si febra sint
dominante, diareea prodromala este neobisnuita, iar
virful de virsta al incidentei este in a treia decada.
in unna rapoartelor initiale din Canada, care au aratat
asocierea dintre SUH ,,clasic" si infectia ECVT, astazi
este general acceptat faptul ca ECVT este cauza
principala a SUH ,,clasic". Totusi, SUH este de asemenea
complicatia majora a dizenteriei Shiga asociata cu Shi•
gella dysenteriae tipul l. Factorul responsabil in geneza
SUH aparut atit in urrna infectiei ECYT cit si a dizenteriei
Shiga esteprobabil aceeasi exotoxina proteica, denumita
VT! sau Shiga toxin (toxins Shiga), care este elaborata
atit de ECVT, cit si de Sh. dysenteriae tipul 1.
97
Tratament ~i prognostic
La majoritatea pacientilor cu diaree ~i colita
hemoragica, asociate ECYT, boala este autolimitanta,
iar recuperarea totala se obtine prin masuri generate de
sustinere,
SUH inregistreaza de obicei o rata a fatalitatii
cazurilor de aproximativ 50%. Totusi, optimizari ale
tratamentului insuficientei renale s i ale tulburilor
biochimice, in mare prin utilizarea dializei peritoneale,
au contribuit substantial la imbunatatirea tabloului gene•
ral. Tehnicile moderne de tratament au redus rata
mortalitatii cazurilor la 3-5%, desi pina la 30% dintre
supravietuitori pot ramine cu sechele de lunga durata
de tipul insuficientei renale cronice, hipertensiunii sau
a unui deficit neurologic. Terapia intravenoasa cu
irnunoglobuline a fost benefica in cazul unor copii cu
SUH desi bazele acestui efect ramin a fi elucidate. Rolul
imunoprofilaxiei pasive in reducerea riscului de boala la
cei ce au intrat in contact cu sursele de infectie este
inca un subiect de cercetat.
Rolul agentilor antirnicrobieni in prevenirea sau
controversat. Teoretic, terapia antimicrobiana ar putea
fi benefica prin prevenirea sau eliminarea infectiei la
indivizii expusi si/sau prin ameliorarea severitatii bolii o
data declansate. Riscul teoretic al admiuistrarii
antimicrobienelor include progresia enteritei ECVT catre
SUH datorita intensificarii productiei de toxina de catre
acestea, asa cum a fost demonstrat in vitro prin utilizarea
nivelurilor subinhibitorii de trimetoprirn, sau datorita
intensificarii cresterii si supravietuirii ECVT in intestin,
ca rezultat al rnodificarilor in flora endogena intestinala.
Dezvoltarea SUH i·fl urma dizenteriei Shiga in
Bangladesh a fost corelata tratamentului cu agenti
antimicrobieni administrat inaintea dezvoltarii SUH, sau
utilizarii unor antimicrobiene inadecvate dupa internarea
in spital (agenti fata de care tulpina infectanta de Sh.
dysenteriae tip l s-a dovedit ulterior ca era rezistenta).
Prin contrast, Cimolai si colaboratorii au relatat ca
utilizarea antibioticului ,,adecvat" in enterita ECVT O 157
a fost asociata cu absenta progresiei catre SUH. Pe de
alta parte, utilizarea prelungita a medicamentelor ce
reduc peristaltismul intestinal s-a dovedit a fi un factor
de rise pentru progresia catre SUH.
Morfopatologie
In cazurile fatale de SUH cu colita hernoragica,
tabloul macroscopic prezinta, de obicei, rinichi pal izi si
98 ZOONOZE
mariti in volum, cu petesii capsulare. Pe anumite portiuni
sau de-a lungul intregului colon si intestin subtire sint
observate ingrosari edematoase si hemoragii, care pot
fi prezente de asemenea si in alte organe, cum ar fi
sistemul nervos central, pulmonii, cordul ~i pancreasul.
in cazurile grave, intregul intestin poate avea aspect
necrotic sau gangrenos.
Histopatologia renala se caracter izeaza prin
microangiopatia trombotica glomerulara cu balonizarea
celulelor endoteliale s i prezenta de depozite
subendoteliale. Arteriolele aferente si arterele rnici si
mijlocii pot fide asemenea implicate. Microangiopatie
trombotica similara poate fi observata in capilarele din
creier, tractul intestinal si alte organe.
Aspectele histopatologice din intestin includ
edemul si hemoragia mucoasei si submucoasei, ulcere,
ocluzia trombotica a vaselor si uneori formarea de
pseudomembrane. Modificarile inflamatorii variaza de
la usoare si nespecifice, la inflamatia acuta asemanatoare
colitei ischemice sau colitei infectioase. Cazurile grave
pot inregistra ulceratii ileale severe sau necroza in toata
profunzimea peretelui intestinal.
La colonoscopie sau sigmoidoscopie se pot observa
la pacientii cu colita hemoragica mucoasa friabila
edematiata cu unne ale inflamatiei, hemoragie, ulceratie
sau formare de pseudomembrane. Examenul histologic
al biopsiilor este frecvent neconcludent, inregistrin•
du-se modificari nespecifice sau aspecte diverse
apartinind atit colitei infectioase cit si colitei ischemice.
Diagnosticul definitiv al infectiei ECVT se sprijina astfel
pe investigatiile microbiologice.
Diagnostic
Strategia optima pentru diagnosticul de laborator
al infectiei ECVT implies decelarea si izolarea ECVT ~ii
sau demonstrarea prezentei VT libere in fecalele
pacientilor cu o boala cu tablou clinic compatibil.
Decelarea ECVT $i a VT libera din fecale
Geloza MacConkey cu sorbitol. Metoda utilizata
de majoritatea laboratoarelor pentru diagnosticul
infectiei ECVT implica izolarea selectiva a celui mai
comunserotip ECVT0157:H7 (si de asemenea0157:H)
din cultura probelor de fecale realizata pe geloza
MacConkey care contine sorbitol (SMAC - sorbitol
MacConkey). Selectivitatea mediului SMAC se bazeaza
pe faptul ca majoritatea tulpinilor E. coli O 157:H7 spre
deosebire de restul de 95% din celelalte tulpini, nu
ferrnenteaza sorbitolul tirnp de 24 de ore de incubare si
coloniile apar astfel necolorate pe acest rnediu. Coloniile
care nu fermenteaza sorbitolul trebuie identificate ca
fiind E. coli prin utilizarea testelor biochimice si
serotipizate cu ajutorul antiserurilor fata de antigenul
0157 (utilizindu-se reagent: cornerciali de latex
aglutinare) ~i antiseruri fata de H7 (de obicei intr-un
laborator de referinta), Au fost inregistrate reactii
incrucisate cu antiserurile O 157 date de unele tulpini
strins inrudite de Escherichia hermanii. Izolatele pot fi
confirmate ca producatoare de VT prin teste de
citotoxicitate utilizindu-se liniile celulare Vero sau Hel,a,
sau prin metode genetice pentru decelarea secventelor
specifice din cadrul genelor care codifica productia VT.
Desi este usor de utilizat in rnajoritatea laboratoarelor
de diagnostic, mediul SMAC are limite deoarece: (I)
este iiisensibil in decelarea unui inocul scazut, si (2) nu
poate diagnostica infectia datorata ECVT non-0157.
Aparitia in Europa Centrals a unei clone ECVT O 157
care nu ferrnenteaza sorbitolul compromite in plus
utilitatea mediului SMAC in dagnosticul infectiilor
ECVT. Tehnica de separare imunomagnetica s-a dovedit
utila in izolarea selectiva a E. coli O 157 din alimente si
de la animale.
Decelarea VT lib ere in fecale si a E. coli
producdtoare de VT din culturile primare dinfecale.
Decelarea VT libere in fecale este o metoda foarte
sensibila pentru diagnosticul infectiei ECVT deoarece
probe le pot fi pozitive pentru VT chiar atunci cind ECVT
nu mai sint demult decelabile. De asemenea, ea faciliteaza
decelarea altor serotipuri decit O 157. Strategiile de
decelare a tuturor tulpinilor ECVT din culturile prirnare
din fecale necesita utilizarea unor metode care permit
mai curind decelarea bacteriilor producatoare de VT
decit a anumitor serotipuri asa cum este O 157. Totusi,
testarea multipla a coloniilor nu este din punct de vedere
logistic fezabila, dar Karmali si colab. au publicat o
metoda de screening care implica testarea extractelor
cu polimixina Ba amestecurilor de colonii din culturile
primare pe agar pentru productia de VT, Aceasta metoda
a pennis decelarea ECVT intr-o concentratie mai mica
de 5% in culturile rnixte, dar a inregistrat limite datorita
testelor extrern de laborioase de citotoxicitate care
dureaza pina la 3 zile pentru a evidentia prezenta VT.
Utilizarea metodelor imunospecifice sensibile pentru
decelarea VT ar putea face atractive tehnicile de
decelare a VT libera din fecale si din amestecul de colonii
pentru diagnosticul infectiilor YTEC in laboratorul
 10.JNFECTIJ CU TULPJNi DE ESCHERICHIA COLI 99
clinic. Au fost dezvoltate metode imunospecifice specia gazda si/sau caracteristicile tulpinilor ECVT
promitatoare pentru decelarea VT din filtrate le probelor infectante, Un sindrom specific care afecteaza porcii la
de fecale si din filtratele de cultura bacteriana. Este intarcare, boala edernelor, este asociat serotipurilor
disponibila de asemenea o metoda ELISA pentru specifice ECVT O 13 8, 0139 si O 141, care produc o
decelarea antigenului O 157 din fecale sau din probe de varianta a toxinei VT2, denumita VT2e. Aceasta boala,
came. de obicei fatala, se caracterizeaza prin anorexic, edeme
ale pleoapelor si simptome nervoase care constau in
Metode genetice. Clonarea si secventierea genelor ataxie si paralizie. Histopatologic, boala se caracterizeaza
care codifica productia de VT au condus la dezvoltarea prin microangiopatia organelor !inta ( creier, stomac ).
a doua metode pentru decelarea ECVT din probele de Desi uneori au fost izolate tulpini producatoare de VT2e
fecale. in metoda transferului de colonii ( colony blot de la om, semnificatia lor clinics este incerta, Porcii pot
method), ECVT individuale pot fi identificate printre fi purtatori si de alte serotipuri producatoare de VT 1 si
coloniile izolate din cultura primara prin metode de VT2, dar importanta acestora pentru om este neclara.
hibridizare ADN-ADN utilizindu-se sonde de ADN Un procent ridicat de vaci adulte si vitei sint Ill
pentru regiunea genelor care codifica toxina. Utilizarea purtarori de ECVT si probabil constituie principalul
sondelor neradioactive marcate cu digoxigenina face ca rezervor de tulpini implicate in irnbolnavirile umane.
aceasta metoda sa fie mult mai convenabila in laboratorul Peste 100 de serotipuri, inclusiv O 157:H7, au fost izolate
clinic, insa metoda este limitata de numarul de colonii de la vaci, si un numar in continua crestere dintre aceste
izolate obtinute in cultura primara din fecale. Utilizarea serotipuri au fost izolate de la oameni. Viteii, in virsta de
reactiei de amplificare genica PCR a marit substantial 2--8 saptamini, prezinta diaree sau dizenterie asociate
sensibilitatea screening-ului ECVT, atit in cazul culturilor unui nurnar de serotipuri ECVT, indeosebi 05, 026 $i
primare din fecale cit si in cazul testarii directe a probelor 011 J. Tulpini ECVTau fost izolate, de asemenea, ~i de
• de fecale, prin utilizarea amorselor dirijate pentru la alte rumegatoare, cum sint oile si caprele. Adevarata
secventele comune diferitelor VT sau prin utilizarea unui masura a prevalentei ECVT la animalele domestice si
test multiplex in care se folosesc mai multe cupluri de cele salbatice ramine 111sa sa fie deterrninata.
amorse pentru decelarea individuala a toxinelor. Au fost
dezvoltate de asemenea cupluri de amorse PCR specifice
factorilor de adezivitate, asa cum este gena eae. AGENTUL ETIOLOGIC (ECVT)
TAXONOMIE ~I CLASIFICARE
Metode serologice Din punct de vedere taxonomic, genul Escherichia
Pacientii cu infectie ECVT nu dezvolta constant din familia Enterobacteriaceae, este strins inrudit, daca
anticorpi serici fata de VT. De aceea testele serologice nu identic cu genul Shigella.
·ct.
De aceea, descoperirea
pentru decelarea acestor anticorpi au valoare lirnitata unei toxine, VT 1, la 'E:. coli care este virtual identica
in diagnostic. Pe de alta parte, raspunsurile serologice toxinei Shiga produse de Sh. dysenteriae tip l nu este
fata de lipopolizaharidul O 15 7 se coreleaza bine cu surprinzatoare,
infectia recenta cu E. coli O 157 :H7 si astfel sint utile in Proprietatea productiei VT distinge ECVT de alte
diagnosticul retrospectiv al infectiei ECVT asociate serotipuri de E. coli enterice patogene de tipul E. coli
acestui serotip particular. Este de retinut, totusi ca enterotoxigene, E. coli enteroinvazive, E. coli ente•
lipopolizaharidul (LPS) 0157 genereaza reactii ropatogene (EPEC) si E. coli enteroagregative.
incrucisate cu LPS de la alte bacterii, cum ar fi Brucella Mai mult de 150 de serotipuri OH ECVT diferite au
abortus. Raspunsurile serologice fata de LPS de la alte fost pina acum asociate cu boala de la om. Multe altele
serotipuri decit O 157 pot fi utile in stabilirea semnificatiei au fost izolate exclusiv de la animale. Termenul deE. coli
patogenetice ale acestor tulpini. enterohemoragic (EHEC) a fost aplicat acelor serotipuri
VTEC care au caracteristici clinice, epidemiologice si
patogenetice identice celor asociate tulpinii prototip
AN I MALE de Eicoli O 157:H7.
Whittam si colab. au investigat originea clonala a
Animalele pot fi purtatori asimptomatici de ECVT tulpinilor ECVT O 157 prin testarea variatiei al el ice la
sau pot dezvolta sindroame specifice, in functie de aproape 20 de loci enzimatici diferiti prin electroforeza
100 ZOONOZE
multilocus enzimatica. Tulpinile de E. coli O l 57:H7
provenind de la diverse surse constituie un grup clonal
genetic distinct, care este rnai slab inrudit cu ECVT din
alte serotipuri. Pe de alta parte, in comparatie cu tulpinile
EPEC (caci Ia tel ca in cazul multora dintre acestea, E. coli
0157:H7 poseda aceeasi proprietate de aderenta prin
atasare-nivelare ), clona O 157 :H7 s-a dovedit a fi strins
inrudita cu tulpinile clonei 055:H7 care au fost de multa
vreme asociate episoadelor de diaree infantila semnalate
in intreaga lume.
PATOGENEZA
Mecanismele patogenetice ale ECVT implies toxinele
lor si factorii de colonizare. Factorii de gazda cum ar fi
receptorii ~i mecanisrnele imune formeaza celalalt grup
de componente cheie ale unei ecuatii care determina
tipul ~i severitatea bolii.
Verocitotoxine
Structurii/functie
Verocitotoxinele cuprind o familie de proteine
subunitare inrudite al carei prototip VTl este virtual
identic toxinei Shiga. A doua toxina majora VT2 are un
numar de variante strins inrudite incluzind VT2c ~i VT2e.
Verotoxinele sint printre cele mai puternice substante
biologice cunoscute, toxice pentru celule in concentratii
de pico la nanornolar, Utilizarea diferitelor denumiri
pentru toxinele majore si subtipurile acestora a condus
la propunerea rationalizarii denumirii astfel incit termenul
VT este interschimbabil cu SLT (Shiga-like toxin) si
desemnarea subtipului este identica. Astfel, SLTllc este
interschimbabil cu VT2c.
Cu exceptia YT2e si a variantei inrudite SLT Ilva
verocitotoxinele sint codificate de un bacteriofag
lizogen. Holotoxinele constau dintr-un lan] A, activ
enzimatic (c. 32 kDa) si din lanturi B, cu rol de atasare
celulara, VT sint probabil de fonna A:5B. Subunitatile
B izolate ale VT!, cristalizate ~i examinate prin cristalo•
grafie cu raxe X, forrneaza un pentamer cu un per
hidrofob marginit de helicele ~i fetele ale subunitatilor
n si 11 + ] care interactioneaza intr-un mod antiparalel.
Receptorul functional pentru toxina Shiga, VT l'. VT2 si
VT2c este glicolipidul de membrana celulara de mamifer,
globotriosilceramida (Gb3; gal I -4gal l-4glu 1-3-
ceramida). VT2e se ataseaza preferential de globote•
traosilceramida (Gb4), care difera de Gb3 doar printr-un
reziduu carbohidrat aditional (galNAc) in pozitia
terminals. 0 data atasata de celula, toxina Shiga/YT I
este internalizata pe calea canalelor captusite de clatrinii
si tinteste reticulul endoplasmic via aparatul Golgi printr-un
proces denumit ,,transport retrograd". Subunitatea A,
dupa ce este transforrnata proteolitic intr-un fragment
Al activ enzimatic taie capatul N-glicozidic de la pozitia
A-4323 a componentei AR.Nr 28S a subunitatii
ribozomale 60S. Aceste toxine sint prin excelenta
inhibitori ai translatiei, activi la concentratii de pico sau
nanomolar. Tipurile majore de toxine ale familiei VT au
fost clonate ~i secventiate la nivel transcriptional.
Robt! patogen
lncidenta leziunilor microangiopatice sterile, Jarg
raspindite, in diferite organe si [esuturi din SUH ~i din
boala edemelor de la pore este in concordanta cu
toxiemia sistemica, Reproducerea unor astfel de leziuni
la animalele de experienta prin injectarea toxinelor
sprijina conceptul potrivit caruia VT au un rol distinct
in geneza acestor Jeziuni. 0 boala a ogarilor de curse
denumita ,,boala de Alabama" sau ,,vasculopatia
cutanata si glomerulorenala idiopatica" se aseamana
izbitor cu SUH de la om. Recent a fost demonstrata ca
fiind asociata infectiei cu ECVT.
Fundamental in leziunile microangiopatice
observate la nivelul glomerulilor renali ai pacientilor
cu SUH, este edemul caracteristic al celulelor
endoteliale din capilare, insotit de depunerea de fibrina
:;;i ocluzia lumenului vaselor. lnfarctul si necroza
tesutului inconjurator sint considerate ca rezultate ale
acestei leziuni primare. Demonstrarea efectului citotoxic
direct al VT asupra celulelor endoteliale umane in
culturii inclusiv asupra celulelor endoteliale
microvasculare renale umane (CEMRU/HRVEC- hu•
man renal microvascular endothelial cells) sprijina
ideea conform careia in vivo celulele endoteliale sint
tinte primare pentru VT. Receptorul toxinei, Gb3, a
fost identificat in tesutul renal uman si atasarea toxinei
de celu!a endoteliala a fost vizualizata prin tehnici de
imunofluorescenta la iepuri injectati intravenos cu
toxina ~i pe sectiuni renale umane. Citokinele de tipul
interleukinei- I si factorul de necroza tumorala s-au
dovedit a mari potentialul citotoxic al YT pentru
celulele endoteliale ale venei ombilicale urnane in
cultura, fapt corelat cu o expresie manta de receptor
Gb3. Totusi, expresia Gb3 este maxima la CENRU ~i nu
este influentata ulterior de actiunea citokinelor.
 10.INFECTJI CU TULPJNI DE ESCHERJCHIACOLl 101
Rolul cert al VT si posibilul rol potentiator al Examenul histopatologic al biopsiilor intestinale
citokinelor 'in fiziopatologia SUH, incluzind coagularea prelevate de la pacienti sau al tesuturilor de la animalele
intravasculara locala, trornbocitopenia si anemia cu infectie naturals ori experimentala cu EPEC a
microangiopatica hemolitica, ramin a fi elucidate. demonstrat un model caracteristic al atasarii bacteriene
Rolul VT in producerea diareei nu este clar. Nu exista la enterocite, care consta in distructia microvililor,
receptori pentru toxina la nivelul mucoasei epiteliale nivelarea membranei citoplasmatice si aderenta intima
intestinale; totusi, pe sectiunile intestinale umane de la a bacteriei la epiteliu, care emite prelungiri ce invelesc
pacienti cu SUH au fost observate microangiopatie, partial bacteria. Acest aspect este denumit leziune de
edem si hemoragie care pot afecta proprietatile de atasare-nivelare (attaching and effacing-Ali), in celula
absorbtie ale intestinulni rezultind diareea. Iepurii injectati de rnamifer, sub locul de atasare bacteriana, se constata
intravenos cu VT purificata dezvolta leziuni la nivelul concentratii inalte de filamente actinice si alte proteine
intestinului si al sistemului nervos central, iar clinic ale citoscheletului.
rnanifesta simptome corelate cu doza, de diaree si paralizie. Dovezi recente indica faptul ca mecanismele leziunii
De mentionat ca experirnente similare cu VT2c purificata, AE implies interactiunea unor factori median plasmidic
administrata la iepuri, au demonstrat aparitia unor si cromozomal care sint supusi unui complex de reglare
simptome, corelate cu doza, de tiflita hemoragica, cu genetica si ambientala.
singe $i mucus 'in fecalele diareice. Aceasta poate constitui Aderenta initials a EPEC, anterior leziunii AE, consta
un model util in studiul colitei hemoragice de la om. in atasarea fimbriala la enterocite care este mediata
Aspectele histopatologice din intestinul pacientilor plasmidic prin formarea pililor de legare (bundle-for•
cu colita hernoragica, caracterizate prin leziuni ming pilus BFP). Totusi ECVT nu exprima BFP si
microangiopatice, hernoragie si edem, sint consecinta eventuala faza de atasare fimbriala nu a fost stabilita cu
rnodificarilor mediate de toxins in structura microvasculara certitudine.

• a peretelui intestinal. Reproducerea experimentala a
simptomelor si patologia colitei hernoragice la iepurii leziunii AE, atit la ECEP, cit si in cazul ECVT, sint
injectati cu VTl si VT2c dovedesc rolul direct al VT codificati de un locus mai mare crornozomal, de 35 480
sistemice in geneza colitei hemoragice la om.
Inducerea secretiei de lichid 'in ansa ligaturata la
iepure de catre VTl si toxina Shiga a sustinut rolul
acestor toxine in geneza diareei apoase care precede
simptomele de colita hemoragica. Activitatea
enterotoxica a toxinei Shiga pe ansa ligaturata la iepure
a fost corelata cu prezenta Gb3 pe enterocitele de iepure.
Totusi, absenta Gb3 din rnucoasa intestinala umana
sugereaza ca actiunea locala a VT asupra enterocitelor
nu este raspunzatoare pentru sirnptornele de diaree la
om. Pe de alta parte, progrese recente 'in cunoasterea
colonizarii ECVT la nivelul mucoasei intestinale
sugereaza ca mecanisrnele de colonizare in sine sint
responsabile de geneza simptomelor de diaree.
Colonizarea
Principalele cuno stinte privind natura si
mecanismele colonizarii.intestinale de catre ECVT au
rezultat din studiile asupra tulpinilor de E. coli
enteropatogene (ECEP) care de mult timp au fost
asociate epiderniologic 'cu episoadele de diaree infantila,
Dovezile de pina acum sugereaza ca anumite serotipuri
ECVT (VTEC), si in special 0157:H7, au mecanisme
similare.
Toti factorii de virulenta necesari pentru formarea
pb (insula de patogenitate) denumit LEE (locus for
enterocyte effacement-locus de nivelare a enterocitului
- LNE). Una dintre genele structurale ale LEE care este
absolut importanta 'in fonnarea leziunii AE este gena
eae care codifica proteina de atasare din membrana
externa, ,,intimina" de 94 kDa, responsabila de atasarea
intima a bacteriei la enterocit. Alte doua gene, espA si
espB codifies proteiq.e (EspA si respectiv EspB) care
activeaza semnalul cailor de transductie, care la rindul
!or induc modificari de citoschelet 'in enterocit si
fosforilarea proteinei Hp90, apartinind celulei gazda,
proteins ce se leaga de intimina. EspA (polipeptid de
25 kDa) si EspB (polipeptid de 37 kDa) sint doua dintre
eel putin cinci proteine diferite codificate de LEE.
Functiile celorlalte proteine secretate, altele decit EspA
si EspB, nu sint cunoscute.
Studiile asupra ECVT au demonstrat ca tulpinile
apartinind mai multor serotipuri manifesta leziuni AE in
vitro si in modelele experimentale animale, iar dovezile
de pina acum indica faptul ca mecanismele leziunilor
AE induse de ECVT si ECEP sint similare. Totusi ECVT
nu exprima BFP. 0 genii homologa eae, care a fost
clonata si secventiata la E. coli O 157 :H7 a prezentat o
identitate aproape completa cu gena eae ECEP pentru
primele 2200 pb (97% homologie), dar mai putin (59%
102 ZOONOZE
homologie) la nivelul ultimelor 800 pb la C terminus. Se
presupune ca aceasta heterogenitate de secventa la
capatul C terminal poate ft responsabila de atasarea
tisulara ~i poate explica tendinta ECEP de a se lega de
mucoasa intestinului subtire spre deosebire de ECVT
care tind sa colonizeze intestinul gros al animalelor si
probabil al oamenilor, desi acest lucru ramine a fi doveclit.
CONDITII DE CRE~TERE ~I REZISTENTA
ECVT se dezvolta foarte bine in conditii aerobe sau
facultativ anaerobe. in mod normal colonizeaza tractul
intestinal, unde se pot multiplica intr-un numar mare
atunci cind factorii de gazda faciliteaza cresterea.
Cunoasterea noastra asupra interactiunii dintre ECVT
~i flora intestinala normala este limitata , dar este probabil
ca, la fel ca si in cazul altor patogeni enterici, cum este
Salmonella, flora normala a gazdei joaca un rol impor•
tant in inhibarea cresterii ECVT in mediul intestinal.
Majoritatea informatiilor privind cresterea si rezistenta
se bazeaza in mod cu rent pe studiile asupra serotipului
E. coli O I 57:H7. Cunoasterea rezistentei 1t1 mediu este
limitata (USDA:APHIS: VS 1994), dar s-a demonstrat ca
0157 poate supravietui lungi perioade (> 40 zile) in apa
si este posibil ca mediile contaminate cu materii fecale
~a fie surse pentru aceste microorganisme mai mult timp.
In alimente, tulpina O 157 este distrusa prin pasteurizarea
de rutina a laptelui sau la temperaturile de gatit, in mod
similar multor alte bacterii patogene. Izolarea tulpinilor
0157 din carnea de vita tocata si congelata, dupa mai
multe luni, sugereaza ca aceste microorganisme pot
persista in mediu in conditii de iarna, perioade foarte
lungi. Capacitatea unor tulpini de a supravietui in
conditii de pH scazut (4,5), intilnita in episoade asociate
cu cidrul si rnaioneza, au indreptat investigatia asupra
supravietuirii acestor microorganisme in urrna diferitelor
metode de preparare a hranei, Investigatiile ulterioare
asupra ecologiei si rezistentei acestui grup complex de
agenti patogeni vor fi decisive pentru e!aborarea
masurilor eficiente de aparare a sanatatii publ ice.
EPIDEMIOLOGIE
INCIDENTA
'
Epidemii
Episoade de infectie cu ECVT asociate serotipurilor
0157:H7 sau 0157:H- au fost inregistrate in eel putin 14
tari din sase continente, Alte serotipuri ECVT care au
fost implicate 'in episoadele de infectie cu E. coli
0157:l-17 au inclus 0111, 0145:NM si 0104:l-121. In
una dintre cele rnai mari epidemii produsa de E. coli
0157:H7 din America de Nord, aproximativ 500 de
cazuri au fost inregistrate in statele Washington, Idaho,
California si Nevada. Un episod care se pare ca a
implicat mii de cazuri s-a petrecut in sudul Africii in
1992. in 1996 o epidemie produsa de E.coli O l 57:H7
in Scotia, afectind mai mult de 400 de persoane, a fost
legata de consumul produselor de came de la un
macelar local si a fost asociata cu 151 de spitalizari si
18 decese (afectind pacientii in virsta). De asemenea,
in 1996 s-a inregistrat un episod masiv al acestei infectii
presupus a fide origine alimentara, 111 Japonia, care a
afectat 6309 cop ii de virsta sco Jara ( 19 ,4%) din 62 de
scoli elementare, La 102 copii a fost inregistrat SUH,
iar t;ei copii au decedat.
In general, in episoadele de infectie cu E. coli
0157 :H7 rate le de atac au variat de la 0, 1 la 71 % , iar
locurile de izbucnire au inclus restaurantele, azilele,
cresele, penitenciarele si casele personale.
Cazuri sporadice
Izolari sporadice de ECVT, de obicei E. coli O 157:H7
din cazuri de diaree sanguinolenta sau SUH, au fost
inregistrate 111 mai rnulte tari. Majoritatea studiilor s-au
concentrat asupra incidentei serotipului O 157 :H7
deoarece metodele de decelare pentru serotipuriJe non-
0157 nu sint in uzul curent.
Intr-un important studiu prospectiv, efectuat pe 2
ani si care a inclus peste 5000 de cazuri de diaree
prezentate in spitalele din Calgary, Alberta, Pai si co lab.
(1988) au izolatECVT (in majoritate serotipul O 157:H7) la
3, 7% din pacienti, comparativ cu Salmonella spp. la
2,7% si Campylobacter spp. la 2,0%. In alte studii,
serotipul O 157 :H7 a fost izolat la 0,6-2,5% din probe le
de fecale examinate, de obicei reprezentind a doua sau
a t:reia bacterie patogena frecvent izolata. Frecventa de
izolare din probele de fecale sanguinolente a variat intre
15-37%.
Incidenta sezoniera
In Europa 9i America de Nord numarul de cazuri
creste in lunile de vara, fapt care poate fi corelat unei
combinatii de factori, cum ar fi consumul crescut de
hamburgeri, incidenta mai mare a ECVT la vaci si
incarcatura bacteriana mai mare in carnea tocata.
 10.JNFECTII CU TULPJNJDE ESCHERICHIACOLI
Incidents corelata cu virsta
Virful de frecventa corelata cu virsta a direei asociate alimente care au servit ca vehicul pentru infectia cu ECVT
cu ECVT si SUH este la copiii mici.
Incidenta complicatdlor
Principala complicatie a infectiei ECVT este SUH,
care a fost inregistrata cu o frecventa de aproximati v
8% in mai multe episoade de infectie cu E.coli O l 57:H7
desi intr-un episod care a afectat pacientii mai in virsta
dintr-un azil, aceasta frecventa s-a situat la 22%.
Frecventa cazurilor sporadice de SUH in America
de Nord este de aproximativ 2-3 cazuri la 100 000 de
copii in virsta de pina la 5 ani, in contrast cu incidenta
de aproape 10 ori mai mare la acest grup de virsta in
Argentina. In Africa de Sud, SUH pare sa fie mai frecvent
la copiii albi decit la cei de culoare. in Anglia sindromul
pare mai frecvent in zonele rurale decit in cele urbane.
Cauzele acestor diferente regionale si/sau socioculturale
,,, ramin a fi stabilite.
FACTORII DE RISC
Factorii de rise majori pentru contractarea infectiei
cu ECVT sint ingestia alirnentelor sau a apei contami•
nate si contactul strins cu indivizii afectati.
Factorii de rise pentru dezvoltarea unei boli severe
de tipul SUH includ virsta (foarte tineri sau batrini),
gastrectomia anterioara, probabil marimea inoculului si
posibila utilizare recenta de antibiotic.
Factorii de gazda de tipul imunitatii preexistente
antitoxice sau antibacteriene, distributia receptorilor si
fenotipul antigenic P al hematiilor pot detennina, de
asemenea, natura si severitatea bolii, la fel cum le pot
detennina si factorii bacterieni, fenotipul toxinic si factorii
de colonizare. Sint necesare studii ulterioare pentru
descrierea determinantilor bolii ~i a gravitatii acesteia.
SURSE
Bovinele sint probabil principalul rezervor animal
pentru tulpinile ECVT implicate in boala de la om, iar
alimentele de origine bovina (in special pateurile cu came
tocata de vita semigatita si laptele nepasteurizat) constituie
sursele rnajore ale infectiei la om. Episoade asociate
consumului de cidru proaspat preparat au fost probabil
corelate cu utilizarea merelor contaminate cu fecale bo•
vine. Un caz de infectie cu E. coli 0157:H7 la un lacto-
103
vegetarian a fost presupus a sedatora consumului de
vegetale dint:r-o gradina fertilizata cu fecale bovine. Alte
(fie ca surse primare, fie in unna contaminarii de la o sursa
primara) includ friptura de vita, apa, tartinele reci (curcan,
sunca si/sau brinza), cartofii cruzi ~i iaurtul.
Dovezi ale contaminarii cu ECVT a sarjelor de came
tocata din magazine au fost inregistrate in America de
Nord si Thailanda si au variat de la 9 la 36,4% din probele
testate, cu o frecventa de izolare a microorganismului de
5-10% (toate serotipurile) sau de 0--3,7% (0157:H7). Mai
mult, in aceleasi studii, ECVT au fost decelate in carnea
de pore ( 1-10,6%), pui (0-1,5%) si miel (2%), cu o
frecventa de izolare a E.coli 0157:H7 de 0-1,5%,
0-1,5% si respectiv, 2%. Nu este clar daca prezenta ECVT
in alimentele de alta origine decit cea bovina reprezinta
starea de purtator a acestor specii si/sau contaminarea
de la sursele bovine in timpul prelucrarii. ECVT au fost
decelate de asemenea la 1 % din filtrele de lapte.
O data cu recunoasterea faptului ca infectia ECVT
se transmite de la individ la individ, persoanele infectate
constituie in mod clar o alta sursa majora de infectie
ECVI
TRANSMISIBILITATE
Infectia poate fi contractata prin contactul cu
animalele infectate, oamenii infectati si consumul
alimentelor sau a apei contaminate. A fost inregistrat si
un caz de infectie in Jaborator contractata de un
tehnician.
Frecventa relativ inalta a transmiterii infectiei cu£.
coli 0157 de la perioana la persoana, demonstrata in
studii de familie, sugereaza ca doza infectanta a acestui
serotip este foarte mica, probabil chiar mai mica de l 00
de microorganisme. Acest fapt mareste importanta
procedurilor de prevenire si combatere stricte ale
infectiei in spitale si in alte institutii,
Sint disponibile citeva metode pentru subtipizarea
tulpinilor de E. coli O 157 care sa usureze studiile
epidemiologice, metode care includ biotipizarea,
tipizarea fagica, profilul plasmidic si polimorfismul de
restrictie cromozomal (RFLP).
PREVENIRE ~I COMBATERE
STRATEGII DE PREVENIRE ~I COMBATERE
Marele episod ECVT inregistrat in mai multe state
din vestul SUA in iarna anului 1992 a devenit punctul
104 ZOONOZE
pivot in regindirea programelor de siguranta alimentara
111 lumea intreaga. Acest episod si preocuparea
consecutive atit 111 mass-media cit si in mediile politice
au reliefat necesitatea unor strategii de siguranta
alimentara integrata care sa imp lice toate verigile lantului
alimentar ,,de la ferma la masa". Sistemele care se
coricentreaza in special la nivelul prelucr ar ii,
cornercializarii si al consumatorului pot fi inadecvate
fara considerarea sectorului din amonte, incluzind
inforrnatii asupra starii de sanatate a efectivelor $i a
fiecarui animal.
Prevenirea expunerii bovinelor la ECVT in ferma ar
genera o scadere considerabila a numarului de animale
care transporta ECVT in abatoare si, deci, o reducere a
contarninarii produselor din came. Totusi, indiferent
daca acest control poate fi realizat, el este nesigur datorita
numarului mare de serotipuri, frecventei rnari a starii de
purtator asimptomatic, distributiei 'in toata lurnea si a
prevalentelor inalte intilnite la bovine. Cercetarile
directionate catre intelegerea factorilor de rnediu, ma•
nagement si ai celor legati de gazda care favorizeaza
expunerea ar trebui sa fumizeze solutiile strategiilor de
combatere.
Testarea prezentei ECYT in fecalele bovinelor
inaintea comercializarii lor si retinerea acestora pina cind
inceteaza sa mai elimine aceste bacterii reprezinta una
dintre optiunile de combatere, dar trebuie depasit costul
operatiunii si este necesar acordul partilor interesate.
Tratarea vitelor infectate cu antibiotice nu este eficienta
financiar si poate genera dezvoltarea bacteriilor
rezistente (ECVT si altele). Vaccinarea bovinelor pentru
reducerea colonizarii intestinale cu ECVT ar putea fi
luata in studiu.
La abator, contaminarea carnii se poate produce
atunci cind continutul intestinal sau materiile fecale vin
in contact cu suprafetele acesteia. Grija pentru
indepartarea pie Iii 9i a tractului intestinal poate reduce
ocaziile unui astfel de contact. Gradul de contaminate
poate fi marit in timpul operatiilor de dezosare si tocare.
Orientarea actuals pentru sisteme concentrate in sectorul
de prelucrare alimentara si distributie rapida a generat
laboratoare care produc un milion de hamburgeri pe zi
cu distribuire 111 zone geografice mari. Acest fapt r,oate
genera mari episoade atunci cind se aplica proceduri
improprii de preparare sau rnanipulare la nivelul
comercializarii sau al consumatorului. Pe de alta parte,
o astfel de concentrare de volum poate faci lita
implementarea strategiilor de control de tipul
programelor HACCP (Hazard Analisys Critical Control
Points -Analiza riscului in punctele critice de control)
care pot asigura productii de mare volum de hrana de
calitate Inalta si sigura,
Este deosebit de importanta prevenirea transmiterii
la nivelul prepararii alimentelorprin manipulare $i tratare
termica adecvate. Asocierea strinsa a infectiei cu ECVT
si carnea tocata spre deosebire de carnea de vita transata
se datoreaza probabil diferentelor de prelucrare. Atunci
cind carnea de vita transata are suprafetele contami•
nate, microorganismele pot fi distruse U$Or prin gatit. in
pateurile cu came tocata, totusi, microorganismul se
afla amestecat in came si realizarea unor temperaturi
interne de distrugere si timpul de gatire devin foarte
importante in reducerea riscului de infectie. 0 data
preparat, orice surplus ramas trebuie imediat refrigerat
sau congelat. In plus, miinile 9i orice material care a
venit in contact cu carnea crud a ( cutite, ustensile)
trebuie spalate cu apa fierbinte si detergent si sa nu
intre 'in contact cu orice alt aliment crud.
Aceste elernente de baza pentru igiena alimentara
casnica sau din institutii trebuie aparate agresiv prin
campanii educative pub lice, mai ales prin intermediul
mijloacelor de informare in masa,
Datorita dovezilor tot mai abundente privind
transmiterea infectiei cu ECVT de la o persoana la alta
sint necesare proceduri eficiente de prevenire si
combatere a acesteia in spitale, camine si altc institutii.
Dezvoltarea si implementarea tehnicilor de diagnostic
rapid vor conduce la recuncasterea din timp a infectiei
cu ECVT ~i astfel vor putea fi aplicate la timp masuri de
control pentru sanatatea publica.
Cercetarile privind vaccinarea populatiei pentru
prevcnirea infectiei cu ECYT sau a complicatiilor ei
sistemice sint intr-un stadiu incipient. Doua posibile
optiuni includ utilizarea vaccinurilor pentru prevenirea
colonizarii cu ECVT a mucoasei intestinale si utilizarea
toxoizilor sau a cornponentelor subunitare ale
holotoxinelor pentru elucidarea consecintelor toxiemiei
VT sistemice,
Natura factorilor de colonizare 9i produsii potentiali
ai genei eae, asa cum este intimina, sint intelese de abia
acum, iar cunoasterea raspunsurilor locale sau sisternice
in anticorpi fata de aceste proteine este inca limitata.
in urma infectiei cu tulpini ECVT care exprima una
sau mai rnulte toxine, numai unele persoane dezvolta
anticorpi fata de YTl, in timp ce raspunsurile imune
specifice fata de VT2 ~i VT2c par sa fie foarte rare.
Motivul naturii inconsecvente a raspunsului seric anti•
toxic la pacientii cu infectie ECVT producatoare de VT 1
ramine sa fie elucidat. Explicatiile posibile includ:
 /0. JNF'ECTJJ CU TULPINI DE ESCHERJCHIA COLI
1. stimulul antigenic scazut datorat unei toxine cu
acti vitate biolcgica inalta;
2. efectu! imunosupresor al toxinei, cunoscuta ca
fiind in vitro citotoxica pentru limfocitele B;
3. limitarea raspunsului imun la indivizii cu
genotipuri specifice clasei II a complexului major
de histocompatibilitate; sau
4. epitopii moleculei VTl fata de care are loc
raspunsul irnun mai consecvent in vivo probabil
nu au fost expusi adecvat in testul utilizat.
Trebuie remarcat, totusi, ca absenta raspunsului
serologic nu exclude in mod necesar capacitatea de
inducere a protectiei dupa imunizarea cu toxoid. Toxoidul
VTl, toxoidul ~i componentii subunitatii B-VTl s-au
dovedit a induce imunitate protectoare la animalele de
laborator.
In domeniul veterinar, MacLeod si Gyles (1991) au
fost capabili sa protejeze purceii fata de testul de con•
trol cu VT2e purificata, atit prin imunizare pasiva cu
anticorpi neurralizanti, cit si prin imunizare activa cu
toxoidul VT2e.
METODE/PROGRAME/EVALUARE
Programele de inspectie a carnii din intreaga lume
sint in revizuire si supuse unei schimbari de la o metoda
bazata pe metode organoleptice la implementarea
analizei de rise HACCP si a altor strategii cu accent pe
gestiunea totala a calitatii, Integrarea sectorului
zootehnic in programele de siguranta alimentara va
genera probabil extinderea metodei de analiza a riscului
HACCP si la nivelul fermei. Pe plan international,
sistemele de control al carnii sint sub presiunea tot mai
mare a comertului pentru a corespunde standardelor
internationale de tipul seriilor ISO 9000. In rnulte tari
reglementarile de sanatate publica indica temperaturile
minime de preparare care trebuie respectate ~i practicile
de igiena alimentara care sa asigure alirnentele ,,gata de
consum" de la nivelul vinzarii cu amanuntul.
Alte metode de control propuse includ utilizarea
compusilor chimici sau iradierea pentru scaderea sau
eliminarea incarcaturii microbiene din produsele de
came. Detergentii de tipul fosfatului trisodic s-au
dovedit a fi prornitatori in scaderea nurnarului de
coliformi de la nivelul carcaselor ~i sint deja acreditati
105
ca mijloace de prelucrare in anumite tari. Un alt mijloc
de reducere a incarcaturii microbiene este y-iradierea.
Acest procedeu s-a dovedit a reduce eficient ECVT din
hamburgheri si nu pare sa aibe efecte adverse asupra
produsului. in trecut cea mai grea problems in
irnplementarea acestei tehnici a fost acceptul
consumatorilor. Cornercializarea recenta a puilor iradiati
in Statele Unite ale Arnericii a demonstrat schirnbarea
de atitudine a consumatorilor $i faptul ca iradierea poate
fi o metoda utila pentru reducerea contaminarii cu ECVT
a alimentelor comercializate cu amanuntul, Aceste
dezvoltari cuplate cu programele de educatie publics
privind manipularea adecvata a alirnentelor si tehnicile
de preparare vor avea un efect pozitiv in reducerea
gradului de expunere a populatiei la ECVT prin alimente
contaminate.
LEGISLATIE
in prezent, infectia cu ECVT la animale nu este o boa la
declarabila sau desemnata in reglementarile agricole din
lumea intreaga. De obicei, investigatiile sint rezultatul
anchetelor retroactive in cazul unor episoade de origine
alimentara sau ale cercetarilor stiintifice privind prevalenta,
Acest fapt s-ar putea schimba deoarece in anumite µri sint
implementate programe de control pentru ECVT la nivel
de ferma, in special pentru 0157:H7. In rnulte [ari,
comercializarea laptelui nepasteurizat este ilegala, ceea ce
reprezinta o rnasura eficace pentru reducerea episoadelor
ECVT datorate laptelui. De asemenea, in multe state si
municipalitati s-au stabilit reglernentari privind
standardele ternperaturilor interne de preparare care
trebuie atinse in alime1]Je si masurile sanitare de la nivelul
comercializarii care, adecvat realizate, constituie bariere
importante pentru infectia inregistrata la om.
Supravegherea sanatatii pub lice privind infectia cu
ECVT poate juca un rol major in conturarea si
implementarea masurilor de control. ln timp ce in
anumite tari raportarea catre autoritati a cazurilor umane
de infectie cu ECVT (sau doar de infectie cu 0157:H7)
este obligatorie, in alte tari ea nu este, Raportarea
consecventa in toate tarile poate fi o contributie esen•
tiala la supravegherea internationala si la conturarea
unor strategii de prevenire ~i combatere globale.
11 MORVA ~I MELIOIDOZA
Sky R. Blue, David J. Pombo, Marion L. Woods, II

MORVA combaterea bolii la equidee, morva umana a devenit

GENERALITATI
' pneumonie). La cai, boala poate fi acuta sau subacuta,
Morva este o zoonoza ce afecteaza tipic membrii
familiei equideelor ( cal, ma gar, catir), dar ocazional si
alte animale, cum ar fi camila si pisica. Morva este
produsa de Burkholderia ma/lei, germen Gram-negativ
colorat bipolar, imobil, care este probabil parazit
intracelular facultativ. Burkholderia ma/lei nu a fost
identificat in natura in afara gazdei animale, desi
germenul poate supravietui in apa pina la 4 saptamini.
Boala este dobindita de obicei prin contactul cu
animalele infectate. Camivorele pot fi infectate prin
ingestia carnii infectate. Din punct de vedere istoric,
oamenii cu expunere equina, cum ar fi grajdarii, carutasii,
veterinarii si macelarii, prezentau un rise rnai mare de a
face boala. La oameni, morva este de obicei dobindita
de la animalele infeetate. Fara o terapie antibiotics
adecvata, infectia locala disernineaza rapid, producind
septicemie. lnaintea terapiei antibiotice, afectiunea
clinic manifest! la oameni era de obicei fatala, 0 data. cu
rara in emisfera vestica,
La equidee, morva se manifests, de obicei, ca o
afectiurie respiratorie (se cretii nazale, tuse si
iar la ;;1agari si catiri este, de obicei, acuta si fatala,
Morva cutanata se caracter izeaza prin abcese
subcutanate si limforeticulita. Cobaii si hamsterii sint
extrem de susceptibili !a infectie si au fost utilizati in
scop diagnostic. Diagnosticul se bazeaza pe cultivarea
agentului etiologic, serologie ~i teste cutanate.
Tratamentul infectiei umane cu sulfadiazina (l 00 mg/
zi), in doze divizate timp de 21 zile s-a dovedit eficace.
Pentru gazdele la care se poate instala o infectie latenta
este recornandabil un tratament mai indelungat.
Animalele infectate sint aproape intotdeauna sacrificate
din ratiuni de combatere a bolii.
ISTORIC
Morva este o afectiune cunoscuta din antichitate,
inrilnita probabil de la inceputurile domesticirii cailor.

Tabelul 11.1 Scurt istoric al morvei

Secolul al III-lea 1.Hr. Aristotel Prima descriere cunoscuta a morvei, numira ,,Melis"
1664 Jacques Labessie de Soleyssel A recunoscut natura contagioasa a morvei
1795 Erik Viborg Dovedeste ca morva este produsa de un .virus sensibil la caldura"
1830 John Elliston Se suspecteaza natura zoonorica a rnorvei la om
1837 Pierre Francois Oliver Rayer Dovedeste prin metodc experimeutale ca agenrul morvei urnane
este acelasi cu al bolii de cal

1882 Loeffler si Schutz Estc izolat bacilul rnorvei ~i sint confirmate posrularele Jui
Koch pcntru rnorva
1891 Kalning ~i Helrnane Elaboreaza tesrul cu maleina
1894 Marea Britanie Se ernite primul ,,Ordin privind morva"
1920 Marea Britanie si S.U.A. Morva este aproape cornplet eradicara

in prezent, prevalenta ei este in scadere, datorita
masurilor stricte de control al animalelor, implicind
testarea si sacrificarea celor infectate. In tabelul 11-1
este prezentata o trecere in revista a istoricului morvei.
In 1947, Howe si Miller au prezentat un raport bine
documentat privind aspectele clinice si epidemiologice
a 6 cazuri de morva umana contractate de personalul de
laborator.
AGENTUL ETIOLOGIC
TAXONOMIE (CLASIFICARE)
Cercetari recente asupra taxonomiei pseu•
domonadelor au dus la crearea unei noi grupari a
genurilor, pe baza omologiilor ARN-ului ribozomal.
Germenii care formau anterior grupul de omologie II al
genului Pseudomonas (P pseudomallei, P mallei, P
cepacia, P gladioli, P picketii) au fost inclusi in noul
gen Burkholderia. T'ipic pentru acest gen,
Burkholderia mallei este un bacil Gram-negativ, aerob
sau facultativ anaerob, catalazo-pozitiv, nesporulat, dar
este singurul membru al genului care nu are tlagel, fiind
imobil.
BIOLOGIE MOLECULARA(MICROBIOLOGIE)
Caracterele biochimice ale B. ma/lei au fost
comparate cu cele ale altor membri ai genului de
Redfearn si col ab. ( 1966). Ac est bacil Gram-negati v este
un microorganism aerob sau facultativ anaerob in
prezenta nitratilor. Toate tulpinile de B. mallei sint
capabile sa reduca nitratii in ni triti, dar putine pot form a
gaz din nitrat. Majoritatea tulpinilor sint oxidazo•
pozitive. B. mallei are o capacitate limitata de a oxida
zaharurile, ca sursa de glucide; pot fi oxidate glucoza si,
in unele cazuri, manitolul. Poate utiliza o gama larga de
compusi organici ca sursa de carbon, dar cu variatii
considerabile intre tulpini.
Microscopic, germenul este pleiomorf, dar in culturi
se prezinta eel mai frecvent ca bacil fin, de 0,5 µm latime
~i 2-5 µm lungime, care, dupa colorare, poate avea un
aspect bipolar sau in ,,ac de siguranta", datorita
granulatiilor terminale. Culturile mai vechi contin o
varietate de forme (ramificate, filamentoase si
cocobacilare). Bacilii mai lungi pot avea un aspect per lat
la colorare. Burkholderia mallei creste pe medii de
cultura standard cu singe, dar poate creste lent si pe
medii solide, in absenta glicerolului. Pe rnedii solide,
JJ. MORVA $1 MELIOIDOZA 107
coloniile tinere au initial un aspect lucios si translucid,
dar in timp devin mucoide. Burkholderia mallei nu a.re o
prcductie semnificativa de pigmenti si nu este fluores•
cent.
PATOGENEZA
Mecanismele patogenetice ale B. mallei sint
insuficient cunoscute. in infectia experirnentala
intraperitoneala la hamsteri, care s'int extrem de
susceptibili la B. mallei, doza minima letala a variat de la
20 la peste 5 x l07 gerrneni pentru tulpinile virulente si, j
i
respectiv, nevirulente. La hamsteri, tulpinile virulente
produc o afectiune acuta, in timp ce tulpinile mai putin I'
I
virulente due la o boala subacuta sau cronica.
Mecanismele care stau la baza acestor diferente nu
sint cunoscute. A fost raportata producerea de proteaze
de catre B. mallei, dar acestea par sa fie relativ slabe, $i · ,j
nu este clar daca reprezinta principalul determinant al
virulentei. Hemolizina este constant absenta, Nu exista
informatii despre biologia altor exotoxine si a rolului !or
in virulenta B. ma/lei.
CULTIVARE ~I REZISTENTA
Necesitatile specifice de crestere ale B. mallei in
natura nu au fost bine definite, in mare parte datorita
faptului ca este o bacterie parazitara specializata care
nu a fost izolata in afara gazdei animale. in laborator,
bacilul morvei este relativ sensibil la conditii de caldura
si uscaciune extreme. Nu creste la 42°C si este inactivat
de lumina solara directa sau prin uscare la ternperatura
camerei. Supravietuiegte optim in cultura in conditii de
umiditate si intuneric, si este viabil in apa de robinet
timp de pina la 4 saptamini, indicind potentialul de
transrnitere a bolii prin surse de apa contaminata pentru
perioade lungi de timp. Sistemele standard de cultivare
pe medii cu singe permit izolarea primara a mi•
croorganismului, dar cresterea pe medii solide poate fi
amplificata de glicerol.
BOA.LA LA OM
Manifestarile clinice ale infectiei cu B. ma/lei la
gazdele umane si equidee sint similare. La om, infectia
cu B. mallei se prezinta ca Ieziuni cutanate localizate,
pneumonite, stare septica sau o combinatie a acestor
forme. Sediul primar al infectiei pare sa fie Jegat de calea
de transmitere; inocularea cutanata duce la infectie
108 ZOONOZE
localizata, 'in timp ce inhalarea poate duce la pneu•
monite. Infectia poate disemina din orice sediu primar,
devenind o forma septicemica, iar bacteriemia poate
duce la infectii localizate discrete. Ocazional se observa
o infectie supurativa cronica, ce se caracterizeaza prin
recaderi.
Sediile cele mai frecvente ale infectiei localizate sint
tegumentul si tesuturile moi. Inocularea primara se pro•
duce in cursul contactului cu animale infectate, la sediul
inocularii putindu-se dezvolta eritem local, noduli
inflamatorii, celulita locala, limfangita, limforeticulita
locals si abcese. Perioada de incubatie a infectiei
localizate este de obicei intre 1-5 zile. Pot fi prezente
simptome sistemice, ca febra si starea de disconfort gene•
ral, dar acestea sint mai putin severe decit in forma
septicemica .. lnocularea directa a mucoaselor poate duce
la infectie focala, caracterizata prin secretii
mucopurulente si leziuni granulomatoas~ ulcerative.
Forma cronies supurativa a bolii este caracterizata prin
abcese multiple discrete ale tesuturilor moi, care
afecteaza eel mai adesea tesuturile subcutanate si
intramusculare ale extremitatilor.
Perioada de incubatie pentru infectia pulmonara
acuta cu B. mallei, dobindita pe cale inhalatorie, este
de aproximativ 2 saptamini. Simptomele infectiei toracice
pot include durerea de tip pleural. Modificarile intilnite
la examenul fizic sint corelate cu dimensiunea procesului
pneumonic. Leziunile extinse pot fi asociate cu semne
de condensare. Radiografia toracica evidentiaza
caracteristic opacitati rotunde circumscrise,
asemanatoare stadiilor initiale ale abceselor pulmonare,
dar poate fi intilnit si un aspect tipic de pneumonie
lobara sau bronhopneumonie. Culturile pozitive din
singe, sputa sau secretii nazale vor confirma
diagnosticul. Studiile serologice sint de mare utilitate in
diagnostic, deoarece gennenul poate fi dificil de izolat
din sputa.
Diseminarea sistemica si septicemia pot a vea ca punct
de plecare orice sediu al infectiei. Simptomele frecvent
intilnite la pacientii cu stare toxica includ febra, alterarea
starii generale, mialgii severe, cefalee ~i durere pleurala,
Se poate dezvolta un rash papulo-pustulos generalizat,
impreuna cu lacrimare, diaree, limforeticulita si simptome
legate de afectarea viscerala specifica, in afara' de
plamini $i pleura, pot fi afectati ochii, ficatul, splina,
sistemul osos $i sistemul nervos central. Modificarile de
laborator sint, de obicei, corelate cu stareaseptica
sistemica, dar pot include leucocitoza sau leucopenie
cu limfocitoza relative. Forma septica acuta are o
mortalitate foarte mare, fiind letala in 7--10 zile.
DIAGNOSTIC
Burkholderia mallei poate fi dificil de identificat in
sputa sau alte fluide corporale. Cu exceptia stadiilor
terminale, hemoculturile pot fi negative. Cu toate acestea,
asocierea dintre aspectul neomogen al germenilor la
coloratia Gram si un diagnostic de .Pseudomonas sp"
in culturi trebuie sa determine clinicianul sii ia in
considerare morva, in cadrul epidemiologic adecvat.
Testele serologice sint utile pentru diagnostic, dar nu
pot confirma sau exclude infectia. Astfel, diagnosticul
poate fi sustinut de o crestere semnificativa sau
prelungita a titrului aglutininelor. Reactia de fixare a
complementului este mai putin sensibila, dar rnai
specified. Testele cutanate pot fi utilizate pentru
determinarea existentei unei infectii in antecedente,
intr-un mod analog cu reactia la tuberculins.
TRATAMENT
Datorita raritatii acestei afectiuni, regirnul terapeutic
optim nu este cunoscut, Modelele experimentale si
experienta limitata la oameni sugereaza ca sulfadiazina
in doza de 100 mg/kg/zi, in mai multe prize, timp de 2 J
zile, este o terapie eficienta. 0 data cu aparitia
aminoglicozidelor, cefalosporinelor si carbapenemului,
mai eficiente pentru Gram-negativi, pot fi rezonabile
utilizarea unui tratament cu doua antibiotice si
practicarea studiilor de sensibilitate in vitro. Un studiu
al sensibilitatii la antibiotice in vitro a B. mallei a stabilit
ca toate tulpinile izolate (n = 34) erau sensibile la
sulfametizol, sulfatiazol, tetraciclina, gentamicina,
kanamicina, tobramicina, streptomicina si trimetoprim•
sulfametoxazol, dar nici una nu a fost sensibila la
cefalotin, colistin, ampicilina, penicilina si nitrofuran•
toin. Ciprofloxacinul si ofloxacinul au fost eficace in
infectia experimentala la cobai si la hamsteri, dar nu
exista date clinice disponibile pentru oameni. Terapia
de sustinere in formele septice si drenajul chirurgical in
infectia localizata reprezinta adjuvante importante ale
tratamentului antibiotic.
BOALA LA ANIMALE
Burkholderia mallei este eel mai patogen pentru
cai, catiri, magari si alti membri ai familiei solipedelor.
Caii prezinta o afectiune acuta sau cronies, in timp ce
catirii si asinii fac o boala acuta fulminanta. Camilele si
felinele sint de asemenea susceptibile la morva. Ciinii,

caprele, bovinele si iepurii sint mai rezistenti la infectie.
in Germania, la inceputul secolului al XX-lea, marile
carnivore din circuri, incluzind ursi polari, lei, tigri,
leoparzi si sacali, au murit de morva, contractata probabil
de la carnea de cal infectata. Hienele au contractat in•
fectia, dar au supravietuit, In cursul primului razboi
mondial, a existat o epizootie de morva la caii de pe
continentul european; 15 778 de. cai infectati au fost
sacrificati in Germania ~i alti 20 585, 111 Franta. Avantajul
carantinei a fost evident in Marea Britanie, care, datorita
izolarii geografice, a avut mai putin de 100 de cazuri de
morva in cursul aceleiasi perioade de timp.
EPIDEMIOLOGIE
Morva a urmat indeaproape miscarile animalelor
domesticite. De obicei, o infectie acuta la catiri si magari,
ea poate fi o afectiune latenta sau cronies la cai.
Animalele cu infectie acuta sint usor de recunoscut, in
timp ce caii cu infectie cronica sau latenta pot ramine
nediagnosticati, servind astfel drept rezervor de
raspindire a infectiei la animalele sanatoase,
Burkholderia ma/lei supravietuieste tirnp
indelungat in medii umede ~i se poate transmite de la
animal la animal prin contact direct cu secretiile infectate
sau leziunile supurative. in transmitere pot fi implicate
nutretul, apa, ieslea sau harnasamentele contaminate.
Burkholderia mallei prezenta tranzitoriu in sol sau apa
poate fi responsabila de cazurile sporadice, :fara con•
tact cunoscut cu animale.infectate.
Evenimentele care concentreaza un numar mare de
cai au fost responsabile de epizootiile in masa. in 1885,
in Anglia au fost raportate peste 3 000 cazuri de morva
la cai. Expansiunea Imperiului Britanic ~i utilizarea cailor
in campaniile militare de pe tot globul au favorizat
raspindirea morvei in Egipt, Afganistan, India si Africa
de Sud. Utilizarea larga a testului cu rnaleina ~i rnasurile
de combatere a infectiei au scazut semnificativ rata
morvei equinee in Europa occidental iisi Statele Unite.
Morva nu are nici un rezervor salbatic cunoscut si, astfel,
masurile de combatere la solipedele domestice au
eradicat practic afectiunea in tiirile dezvoltate.
Frecventa morvei umane evolueaza in paralel cu
cea a morvei animale. Oamenii contracteaza boala in
principal prin contactul cu animalele infectate. Astfel,
boala este asociata cu profesii cum ar fi cea de fermier,
muncitori in zootehnie, griijdari $i personal sanitar si de
laborator. Transmiterea interumana reprezinta, de
asemenea, un rise si in cazurile spitalizate trebuie impuse
11. MORVA $1 MELIOJDOZA
masuri de izolare si control al infectiei. in tarile
109 ,~
dezvoltate, expunerea de laborator a devenit o cale
importanta de dobindire a infectiei.
r
In prezent, morva equina $i transmiterea de la cal la
om se intilneste numai 'in tarile in curs de dezvoltare,
incluzind Etiopia, Senegal, Mauritania, Sudan,
Swaziland, Republica Centrafricana, Irak, Iran, Li ban,
Turcia, Afganistan, India, Pakistan, Nepal, Myanmar,
lndonezia, regiuni din fosta Uniune Sovietica, Mongolia
si China.
PREVENTIE ~I COMBATERE
Din punct de vedere istoric, combaterea si profilaxia
morvei au fost dependente de identificarea :;;i sacrificarea
animalelor infectate. Aceasta tehnica a fost eficace 1;1
eliminarea bolii in Statele Unite si Europa Occidentals.
Deoarece nu exista nici un vaccin pentru prevenirea
morvei, aplicarea in continuare a acestei metode de
combatere pare rezonabila. Testarea cu maleina (pe cale
intrapalpebrala, oftalmica si subcutanata) reprezinta o
metodii eficienta de identificare a animalelor cu boala
activa sau latenta. Animalele cu un test pozitiv la maleina
sint apoi investigate serologic, pentru confirmarea
rezultatelor. Deoarece testarea intrapalpebrala si
oftalmica nu afecteaza testele ulterioare pentru morva,
acestea au inlocuit testarea subcutanatii. Combaterea
morvei la gazda animalii este cea rnai importanta metoda
de reducere a incidentei afectiunii la oameni, Este
esentiala asigurarea miisurilor de siguranta adecvate in
clinicile si laboratoarele de cercetare care izoleaza B.
mallei.
MEL/0/DOZA
Melioidoza
GENERALITATI
'
este o boala tropicala produsii de
I
•
Burkhol deri a pseudom allei (denumit anterior
Pseudomonas pseudomallei), un parazit intracelular
facultativ, bacil Gram-negativ mobil, oxidazo-pozitiv si
j
care de obicei nu fermenteaza lactoza. Majoritatea f
cazurilor de melioidozii apar intre latitudinile 20° N si
20° S, in cursul musonilor sau a sezonului ploios. Se
!
crede ca aceasta aparitie sezoniera este partial legata de
numarul crescut de B. pseudomallei in solul umed $i de
cresterea debitului apei.
110 ZOONOZE
La oameni, afectiunea se manifesta de obicei ca o
pneumonie acuta, Alte moduri de prezentare clinica
includ reactivarea tuberculozei, infectii genitourinare,
infectii osoase si ale tesuturilor moi, parotidita prin
bacteriemie prirnara, infectii focale ale sistemului nervos
central, precum si un sindrom neurologic distinct,
caracterizat prin meningita aseptica, encefalita a
trunchiului cerebral si paralizie motorie. Melioidoza
poate chiar simula un infarct miocardic (abcese
miocardice). in zonele endemice, traumatismul asociat
cu inocularea cu B. pseudomallei din sol sau apa poate
duce la celulita si bacteriemie. Aspirarea germenului
din apa sau sol poate fi responsabila de pneumonia
primara, in zonele endemice, starea de purtator faringian
asimptomatic este rara si, cind este prezenta, se asociaza
de obicei cu boala. Latenta si recaderile sint aspecte
importante ale rnelioidozei. In Statele Unite ale A.mericii,
in anii 1970, melioidoza era denumita ,,bomba cu ceas
vietnameza", datorita capacitatii de recadere sau de a
deveni manifests la mult timp dupa ce pacientii paraseau
zona endernica, La mamiferele domestice, melioidoza
este o afectiune semnificativa. Mortalitatea
morbiditatea asociate cu afectiunea la animal sint
ridicate, in scopul combaterii, majoritatea animalelor
fiind sacrificate.
ISTORIC
Cind Whitmore si Krishnaswami au izolat pentru
prima data, in 1912, B. pseudomallei la om, au crezut ca
este vorba de bacilul morvei, datorita aspectului
anatomopatologic similar al pulmonilor pacientului. Cu
toate acestea, alrsenta in antecedente a contactului cu
equidee, asociata cu izolarea unui bacil mobil ~i
morfologia rugoasa a coloniilor, i-au facut pe acesti
cercetatori sa descrie un nou microorganism'si un nou
sindrom. In 1913, Whitmore a detaliat microbiologia
frecventa, dar majoritatea infectiilor ramin asimp•
tomatice. La animalele domestice din zonele endemice
melioidoza reprezinta o afectiune grava. in tabelul 11.2
este prezentata o trecere 111 revista a istoricului
melioidozei.
AGENTUL ETIOLOGIC
TAXONOMIE
Cercetari recente asupra taxonomiei
pseudomonadelor au dus la crearea unei noi grupari a
genurilor, pe baza omologiilor ARN-ului ribozomal.
Germenii care formau anterior grupul de omologie II al
genului Pseudomonas (P pseudomallei, P mallei, P
cepacia, P gladioli, P picketii) au fost inclusi in noul
gen Burkholderia. Burkholderia pseudomallei si B.
mallei sint strins inrudite, pe baza hibridarii ADN-ului,
a continutului inalt de guanina-citozina, specificitatii
lizei fagice si reactivitatii incrucisate la o varietate de
teste serologice.
si
MORFOLOGIE
Burkholderia pseudomallei este un bacil Gram•
negativ aerob, catalazo-pozitiv, oxidazo-pozitiv si care
poate oxida o gama mai larga de zaharuri decit B. ma/•
lei. Burkholderia pseudomallei poate hidroliza rapid
gelatina, produce hemoliza, produce gaz din nitrati si
creste bine la 42°C. 0 alta caracteristica majora este
prezenta a 1-4 flageli terminali.
Aspectul coloniilor pe medii solide poate varia consi•
derabil. Coloniile au de obicei culoarea alb sau crem,
opaca, dar adesea pot fi portocalii sau galbene. Culturile
tinere sint netede, dar devin caracteristic rugoase si
cutate dupa citeva zile. Cutarea apare mai rapid pe
Tabelul 11.2 Scurt istoric al melioidozei

melioidozei, inclusiv intr-un model animal ~i patologia

umana a acestei boli la 38 pacienti, din care majoritatea 1912
erau dependenti de morfina. Inainte de terapia
antibiotica, melioidoza acuta era aproape intotdeauna 1913
fatala. Ulterior, melioidoza a fost descrisa la soldatii
1914
stationati in zonele endemice din Pacific, in cursul celui
de-al II-lea razboi mondial si 111 cursul razboiului din
Vietnam. 0 alta manifestare a infectiei/cu B. 1960
pseudomallei, observata la militarii intorsi din razboiul 196 I
din Vietnam, a fost reactivarea melioidozei dupa o lunga
perioada de latenta. Studiile seroprevalentei in zonele 1989
endemice sugereaza ca infectia cu B. pseudomallei este
Whitmore si Krishnaswami descopera la Rangoon o
afectiune asemanatoare morvei
Whitmore publica descrierea anatomopatologica a 38
cazuri de boala
Fletcher studiaza un puseu de septicemie la animalele
de laborator, ce s-a dovedit a avea-un agent etiologic
similar cu ,,bacilul Whitmore".
Este recunoscuta natura latenta a morvei
Studiile de seroprevalenta releva extinderea endemiei
si sugereaza ca majoritatea infectiilor sinr subclinice
Se descopera ca tratamentul cu ceftazidim reduce mor•
talitatea cu 50%

mediile de agar-glicerol. 0 cutare similara apare pe
peliculele care se formeaza la suprafata culturilor in
bulion.
PATOGENEZA
Mecanismele poteritiale ale v irulente i B.
pseudomallei au fost recent revizuite de Kanai si Kondo
(l 994). S-a descoperit ca un factor de virulenta,
lipopolizaharidul (LPS) B. pseudomallei este la fel de
potent ca LPS al Salmonella abortus equi in ce priveste
toxicitatea letala si capacitatea de inducere a factorului
de necroza tumorala (TNF) la soareci. Totusi, LPS al B.
pseudomallei a avut numai 3% din capacitatea LPS al
.Pseudomonas aeruginosa de a induce casexia la
soareci, un marker inlocuitor al productiei de TNF.
De asemenea, Burkholderiapseudomallei produce
exotoxine care pot contribui la evolutia toxics
caracteristica a melioidozei acute. Au fast demonstrate
efectele separabile ale unei toxine letale, termostabile,
ale unei proteaze dermonecrotice, termolabile si ale unei
exotoxine de 3 lkDa, care a fost letala pentru soareci, cu
un DL50 de 30 µg. Alti determinanti potentiali ai
virulentei, identificati de Ashdown si colab. (1979) includ
o proteaza, lipaza §i lecitinaza. Aceasta proteaza pare sa
creasca semnificativ capacitatea B. pseudomallei de a
infiltra pulmonii, intr-un model de pneumonie la sobolani
si de a cliva imunoglobulinele. Productia bacteriana de
siderofor, necesar pentru a prelua fierul in conditii lirni•
tative de crestere, poate contribui de asemenea la
virulenta acestui germen.
Un factor suplimentar, care contribuie la virulenta
B. pseudomallei, este capacitatea sa de a supravietui in
celulele fagocitare. Studii in vitro au dernonstrat ca B.
pseudomallei poate persista in macrofagele de iepure
si se poate multiplica 111 polimorfonuclearele si
macrofagele umane. Aceste caracteristici de crestere
fac posibila latenta acestui parazit bacterian intracelular
la gazda.
CONDITII DE CULTIVARE ~I REZISTENTA
Burkholderia pseudomallei este intilnita in sol si
apa, intre latitudinile 20° N si 20° S, unde melioidoza
este endemics. Majoritatea cazurilor clinice apar in
timpul sezonului ploios, cind microorganismul poate fi
mai rapid izolat din mediu. Totusi, in zonele endemice,
distributia geografica a melioidozei nu este uniforms.
Exista ,,zone fierbinti" distincte, in care melioidoza umana
J 1. MORVA $1 MELIOJDOZA 111
~i animala apare cu o frecventa mai mare. Probabil nu
este surprinzator faptul ca B. pseudomallei nu are o
distriburie uniforma in solul din .zona fierbinte". 0
ilustrare a acestui fenomen a fost demonstrata prin
investigarea unei aglornerari de cazuri de melioidoza cu
recurenta anuala, care apareau la oile dintr-un anumit
perimetru de 3,3 hectare, la Oonoba Veterinary Labora•
tory, Townsville, Australia. Pentru a detennina prezenta
in sol sau apa a acestui patogen, s-au efectuat culturi
dintr-un total de 760 probe (730 sol, 30 apa), prelevate
din 23 situsuri diferite, pe o perioada de 18 luni,
'I
i.
Burkholderia pseudomallei a fost evidentiata de 12
ori, in patru situsuri localizate 111 rizosfera (zona
radacinilor) a doi copaci, la o adincime de 25-45 cm, in
solul argilos. Nu a fost izolata din patru situsuri, care in
cursul sezonului ploios se gaseau intotdeauna sub apa.
Bacteriile au fost izolate numai in cursul anotimpului
ploios, si in 9 din 12 ocazii izolarea s-a produs 111 cursul
lunilor in care debitul ploii a fast mai mare de 37 mm
(medie 160mm).
O ipoteza care ar putea explica aceasta distributie
neuniforma a B. pseudomallei in probele de sol din
zonele endemice este aceea ca protozoarele din sol, cum
ar fi amoebele, pot modula pcpulati ile de B.
pseudomallei. Amoebele par sa fie determinantii majori
ai populatiilor bacteriene din sol, si pot fi implicate in
ciclul de viata natural al B. pseudomallei, la fel ca in eel
al Legionellei. Distributia B. pseudomallei in acest
perimetru a fost concordanta cu cea asteptata pentru
amoebe, despre care se stie ca sint prezente in numar
deosebit de mare (105 amoebe/g de sol) in rizosfera
copacilor si a altor plante. Se poate concepe ca Burk•
holderia pseudomallei, parazit bacterian intracelular
facultativ, arputea trafprintre amoebe, la fel ca speciile
de Legionella. Autorii au izolat recent amoebe libere
din probele originale de sol recoltate de Dr. Thomas ~i
investigheaza aceasta ipoteza,
BOALA LA OM
Seroprevalenta inalta a anticorpilor impotriva B.
pseudomallei in zonele cu melioidoza endemica
sugereaza ca majoritatea infectiilor cu aceasta bacterie
sint asimptomatice sau subclinice. Principalul factor de
rise pentru infectia cu B. pseudomallei este expunerea
la un anumit mediu. Infectia latenta cu B. pseudomallei
este atribuita capacitatii germenului de a supravietui in
fagocite ca parazit intracelular facultati v, fara a fi distrus,
in mod analog cu micobacteriile.
112 ZOONOZE
Melioidoza pulmonara acuta se caracterizeaza prin
stare de prostratie si toxicitate marcata. Melioidoza
subacuta poate simula reactivarea tuberculozei. in
Thailanda, bacteriemia primara este o forma frecventa
de melioidoza. Melioidoza poate chiar simula infarctul
miocardic (abcese miocardice ), sau poate duce la moarte
subita. Melioidoza focala se poate manifesta prin infectii
genitourinare, infectii ale tesuturilor moi si a oaselor,
parotidita sau infectii focale ale sistemului nervos cen•
tral. In nordul Australiei a fost descris un sindrom
neurologic, posibil mediat de exotoxine, caracterizat
printr-un sindrorn de meningita aseptica, encefalita
trunchiului cerebral si paralizie motorie. Poarta de intrare
a germenului pare sa fie tractul respirator sau leziunile
cutanate.
Afectarea pulmonara este cea mai frecventa
manifestare clinics a infectiei cu B. pseudomallei.
Infectia se poate produce prin inhalare directa sau prin
diseminare hematogena din alt sediu. Tabloul pulmonar
acut tipic este de pneurnonie cu febra ridicata, stare
toxica adesea disproportionata fata de semnele fizice,
sau afectare pulmonara descoperita la radiografia
toracica. in afectiunea diserninata pot fi prezente
hepatomegalia sau splenomegalia. in seria de autopsii a
Jui Whitmore (1913 ), pneumonia cu condensate
cazecasa caracteristica a fost prezenta la 34 din 38
pacienti, iar splenornegalia la 25 din 3 8 pacienti. Pneu•
monia asociata diseminarii hematogene determina in
general aparitia unor opacitati nodulare diseminate
asernanatoare stadiilor initiale ale abceselor pulmonar.
Radiografia toracica evidentiaza initial semne de
condensare, dar ulterior se poate produce cavitatia. in
infectia subacuta, afectarea cavitara a lobului superior
poate mima aspectul tuberculozei. Examenele de
laborator sint adesea nespecifice si includ leucocitoza,
anemic si cresterea concentratiei proteinei C reactive
(> 5 mg/di). Diagnosticul diferential al melioidozei
pulmonare acute include pneumonia cu Staphi•
lococcus aureus si pneumonia pneumococica cu bac•
teriemie.
Afectiunea focala poate aparea consecutiv unui
traumatism in care se produce inocularea leziunii caB.
pseudomal!ei, de exernplu la nivel osos, cutanat, mus•
cular. Aspectul histologic al infectiei acute localizate
este de formare a abceselor, in tirnp ce afectiunea crenica
produce granuloame. Artrita septica, ce poate/afecta
articulatiile mari, ca genunchii, coatele, gleznele, poate
reprezenta o inoculare prirnara sau diseminarea din alt
sediu primar. Consecutiv diseminarii bacteriemice, pot
fi intilnite abcese abdominale la nivel hepatic ~i splenic.
Reactivarea infe ctiei latente in sistemul
reticuloendotelial poate produce de asemenea abcese
hepatice si splenice. Deschiderea abceselor
intraabdominale, in special a celor din arborele
hepatobiliar, poate duce la peritonita cu ascita. A fost,
de asemenea, descrisa afectarea tractului urinar,
incluzind cistita, pielonefrita si prostatita. Epidemiologia
infectiei prostatice este neclara, dar aceasta fo1111a a bolii
ar putea fi transmisa pe cale sexuala. Alte afectari focale
de organ includ pericardita, infectia oculara si parotidita
izolate.
Infectia focala a sistemului nervos central 111
melioidoza este rara, dar se poate prezenta cu abcese
cerebrate si meningita. A fost descris un sindrom neu•
rologic distinct, ce include meningita aseptica, encefalita
trunchiului cerebral cu paralizii de nervi cranieni si
paralizie motorie ce mimeaza sindromul Guillain-Barre,
care apare in absenta unei infectii demonstrabile a
sistemului nervos. Acest sindrom ar putea fi indus de
exotoxine.
Infectiile acute septicemice sint de remarcat, de
obicei, prin modul dramatic de prezentare. Manifestarile
frecvente sint febra inalta, tahipneea, mialgiile,
hepatosplenomegalia si socul septic. De asemenea, pot
aparea dezorientare, cefalee, faringita, diaree si rash
pustulos. in unele cazuri pot predomina simptomele
legate de manifestarile localizate, de exemplu pneu•
monia sau meningita. Melioidoza acuta septics este, de
obicei, rapid progresiva, cu o mortalitate apropiata de
90%. Este in curs de investigare efectul seroprevalentei
HJV asupra expresiei clinice a melioidozei. La fel cum se
cunoaste ca rata bacteriemiei pneumococice reflecta
prevalenta HIV intr-o comunitate, se poate prezice o
tendinta asernanatoare pentru bacteriemia cu B.
pseudomallei in comunitatile cu seroprevalenta inalta
atit pentru HIV, cit si pentru infectia cu B. pseudomallei.
Melioidoza bacteriemica primara poate fi confundata
cu malaria, inainte de a avea rezultatele culturilor sau
ale frotiului,
in zonele endemice si la cei care calatoresc in aceste
zone, melioidoza poate fi responsabila de febra de
origine necunoscuta. Ea trebuie avuta in vedere in
diagnosticul diferential al oricarei afectiuni febrile la
indivizii care locuiesc in zonele endemice in cursul
sezonului musonilor. lstoricul de expunere potentials
(inclusiv traumatismele), asociate cu serologia si cul•
turile pot ajuta la stabilirea diagnosticului, in special
la pacientii expusi factorilor de rise pentru dobindirea
bolii. Examenul serologic negativ nu exclude
diagnosticul.

LATENT, A
in Statele Unite ale Americii, in cursul anilor 1970,
melioidoza era denumita ,,bomba cu ceas vietnameza",
datorita capacitatii de recurenta sau de a deveni
manifesta timp indelungat dupa ce pacientii paraseau
zonele endemice, manifestare caracteristica parazitilor
intracelulari facultativi. Factorii de rise pentru expresia
clinica a melioidozei la oameni includ diabetul zaharat,
consumul de alcool, alte conditii asociate cu
imunodepresie (SIDA, tratamentul steroidian, lepra).
Latenta apare probabil datorita capacitatii germenului
de a supravietui in fagocite, probabil in sistemul
reticuloendotelial.
DIAGNOSTIC
Diagnosticul se bazeaza pe izolareaB. pseudomallei
din sediul infectiei. Izolarea B. pseudomallei din sediile
sterile din organism nu este de obicei dificila. Totusi,
utilizarea selectiva a eprubetelor de recoltare continind
saponina, care lizeaza fagocitele, prezinta un avantaj
teoretic in izolarea acestui parazit intracelular facultativ.
Pe medii solide, cresterea este arnplificata de adaugarea
de glicerol. Mediile selective, cum ar fi mediul Ashdown,
care contine cristal-violet si gentamicina, sint mai
sensibile decit agarul MacConkey pentru izolarea
prirnara a gennenului din probe ce contin flora mixta
(sputa, secretii din plagi, abcese ).
Burkholderia pseudomallei este un bacil Gram•
negativ mic, mobil in cultura proaspata, oxidazo-pozitiv.
Este aerob, nu formeaza spori si prezinta o coloratie
bipolara. Dupa citeva zile de incubare, coloniile lsi
modifica aspectul de la netede la aspectul cutat tipic,
modificare ce apare mai rapid pe agarul cu glicerol.
Diagnosticul pozitiv se stabileste printr-o baterie de
teste biochimice standard si aglutinare cu antiser spe•
cific.
Testele serologice includ hemaglutinarea
indirecta, reactia de fixare a complernentului, irnuno•
fluorescenta indirecta si ELISA. Rezultatele pozitive
pot ajuta la confirmarea diagnosticului, dar testele
negative nu exclud infectia. Testul de hemaglutinare
indirecta este eel mai frecvent utilizat. Sint in curs
de dezvoltare rnetode mai sensibile pentru
identificarea B. pseudomallei, incluzind sonde
pentru acizi nucleici 9i reactia de polirnerizare in lant
(PCR). Testele pentru identificarea dire eta a
antigenelor B. pseudomallei ofera posibilitatea unui
diagnostic rapid si eficient.
11. MORVA $1 lvfELJOJDOZA 113
TRATAMENT
Alegerea terapiei antimicrobiene 9i a caii de
administrare variaza in functie de severitatea si forma
bolii. Melioidoza severa sau septica impune un tratament
intravenos agresiv cu doi agenti antimicrobieni, pe baza
studiilor de sensibilitate. Introducerea ceftazidimului
(6 g/zi) a dus la reducerea cu 50% a mortalitatii bolii,
acest antibiotic putind fi folosit in asociere cu
trimetoprim-sulfametoxazol (8~ IO mg/kg/zij.Acesti
pacienti pot necesita terapie intensiva, Germenul este
constant rezistent la gentamicina.
Trimetoprim-sulfametoxazolul (Tm/smx) a
reprezentat cheia tratamentului si este inca utilizat in
regimuri combinate, dar in cursul tratamentului se
dezvolta rezistenta, care poate fi prezenta chiar de la
inceput la un anumit procent din izolatele din Thailanda.
Dupa terapia initiala intravenoasa este indicata o cura
prelungita de antibiotice pe cale orala. Durata totala a
tratamentului variaza in functie de severitatea infectiei
si poate atinge 12 luni, durata obisnuita fiind de 3-6
luni. Studiile de sensibilitate in vitro sugereaza ca noii
carbapenemi in combinatie i" penicilinele semisintetice
13-lactamicepot fi utili in incercarile viitoare de tratament
a bolii acute.
Formele mai putin severe de boala pot fi tratate cu
antibiotice pe cale oral a. Alegerea uzuala este
trimetoprim-sulfametoxazolul, dar doxiciclina sau
cloramfenicolul pot reprezenta o alternativa.1n cursul
testelor de sensibilitate de rutina s-a observat
antagonismul antimicrobian intre do xicic lina,
cloramfenicol si trimetoprim-sulfametoxazol. De obicei,
tratamentul antibiotic nujse administreaza pacientilor
cu serologie slab pozitiva, fiira alte dovezi fenne de
infectie.
Rata globals a recaderilor dupa tratament a fost
raportata la aproximativ 15% pe an, dar valorile variaza
larg in functie de forma infectiei initiale. Pacientii cu
afectiune localizata au o rata a recaderii de 10% in primul
an, in cornparatie cu 3 8% la cei cu forma septica
diseminata. Timpul mediu pina la recadere a fost de 6
luni dupa tratament. Alti factori asociati cu recaderea
sint insuficienta renala, regimurile terapeutice fiira
ceftazidim, durata mai mica de 8 saptarnini a
tratamentului, severitatea crescuta a infectiei initiale ~i
antecedentele de bacteriemie. Recaderile se pot pro•
duce la sediul afectiunii initiale sau in alta parte si sint
tratate in functie de sensibilitatea la antibiotice a
germenului izolat.
 114 ZOONOZE
BOALA LA ANIMALE
in contrast cu morva, nu a fost identificat un
rezervor animal. Autorii au descris un caz de meliodoza
la un pacient atacat de crocodil in estuarul unui riu. Cu
toate acestea, tentativele ulterioare de a izola B.
pseudomallei din dintii, orofaringele si regiunea
ventrala la 20 crocodili tineri (40 culturi) din estuarul
riului au esuat, S-a postulat ca muscatura de crocodil a
creat poarta de intrare pentru B. pseudornallei prezenti
in mediul local. A fost descris un singur caz de meli•
oidoza ce poate fi atribuit muscaturii de dine.
De asemenea, in contrast cu morva,
susceptibilitatea fata de melioidoza a cailor si a altor
equidee este relativ scazuta. In afara de equidee,
maimutele, ovinele, caprinele, porcinele si chiar
cetaceele pot dobindi melioidoza. Soarecii si sobolanii
sint relativ rezistenti la infectie si boala, in timp ce
hamsterii si cobaii sint foarte susceptibili. Dezvoltarea
melioidozei la animale este determinata de imunitatea
' innascuta a speciilor si de virulenta tulpinei.
I Dannenburg si Scott au comunicat rezultatele infectiei
' I
respiratorii experimentale la soareci si hamsteri, cu
tulpini virulente si nevirulente. Inhalarea unui mare
numar de germeni virulenti determina dezvoltarea
rapida a abceselor cazeoase pulmonare si a focarelor
necrotice in ficat si splina. Hamsterii au fost mai
I '
susceptibili decit soarecii, dar pina in zilele 5 si respectiv
r 10, decesul a fost fatal la ambele specii. Totusi, la doze
I mai mici (< 6 DL50) de B. pseudomallei virulenti,
I soarecii au dezvoltat o infectie cronica, in timp ce
I
hamsterii au facut uniform boala fatala. La cobaii
I
i I
masculi, inocularea intraperitoneala experirnentala cu
IIIi;
B. pseudomallei si B. ma/lei produce reactia Strauss,
o tumefiere a scrotului secundara periorhitei.
EPIDEMIOLOGIE
Factorii de rise pentru infectia cu B. pseudomallei
sint legati in principal de expunerea ambientala (ocupatii
care implica munca cu sol sau apa), in cursul sezonului
ploios intr-o zona endemica pentru melioidoza, Factorii
.L.
care expun pacientii la rise crescut de contractare a
melioidozei dupa infectia cu B. pseudomallei includ
afectiuni imunosupresive ca SIDA si probabil infectia
cu HIV, lepra, tratamentul cu corticosteroizi, diabetul
zaharat si alcoolismul. Poate aparea transmiterea inter•
umana sau de la animal la om, dar aceste cai de
transmitere sint rare.
Majoritatea pacientilor infectati cu B. pseudomallei
par sa ramina asimptomatici si probabil intretin infectia
latenta, analog infectiei cu Mycobacterium tuberculo•
sis. Studiile serologice in regiuni din sud-estul Asiei si
nordul Australiei au indicat ca pina la 40% din populatia
indigena din anumite zone rurale prezenta dovezi de
infectie anterioara cu B. pseudomallei.
Desi directia obisnuita a transmiterii este din mediu
la animal (sau om), solul din regiunile nonendemice
poate fi contaminat de la animale. ln Franta, in anii 1970,
..fercetatorii au izolat B. pseudomallei din sol timp de
ani dupa o epizootie extinsa. Transmiterea bolii de la
animal la om este aproape certa, ca si cea interurnana,
dar are numai o contributie minors la producerea
afectiunii la om. lzolarea pacientilor infectati este un
act de prudenta, dar nu s-a dovedit necesara,
Melioidoza este endemics in regiunile tropicale ale
globului, dar pare sa fie concentrata 'in Asia de sud-est
si nordul Australiei. In afara acestor zone pot aparea
cazuri sporadice. Reactivarea infectiei latente cu originea
intr-o calatorie in zonele endemice poate fi responsabila
de unele din cazurile sporaclice.
PROFILAXIE ~I COMBATERE
De obicei, infectia este dobindita dupa contactul
cu solul sau apa din regiunile endemice, in cursul
sezonului ploios, cind numarul de B. pseudomallei
creste si gennenul poate fi izolat din sursele ambientale.
Profilaxia bolii depinde de evitarea contactului cu solul
sau apa, in special in timpul sezonului ploios din
regiunile endemice pentru melioidoza, mai ales la
pacientii cu factori de rise pentru exprimarea bolii. Daca
in aceste conditii se produc plagi, acestea trebuie
curatate imediat.

GENERALITA.TI,
Leptospiroza este o zoonoza produsa de membri ai
genului Leptospira. Leptospirele patogene sint identice
din punct de vedere morfologic, fiind bacterii Gram~
negative subtiri, helicoidale, mobile, cu una sau ambele
extremitati indoite ,Jn cirlig".
in tarile dezvoltate, membrii genului produc pierderi
economice majore industriei de crestere intensiva a
bovinelor si porcinelor prin efectul lor asupra
performantelor reproductive, constituind de asemenea
un important factor de rise profesional pentru cei care
muncesc in aceste industrii. in tarile in curs de dezvoltare,
in care conditiile de viata si munca precare favorizeaza
transmiterea de la animal la om, leptospirele sint patogeni
umani importanti,
Leptospirele persista In rinichii si tractul genital al
anirnalelor purtatoare ~i sint excretate in urina ~i secretiile
genitale. Supravietuirea in afara gazdei este favorizata de
conditii de urniditate ~i caldura, Transmiterea se realizeaza
prin contactul direct sau indirect cu animalul purtator,
intreruperea transmiterii de la animal la om este
factorul esential in controlul leptospirozei umane.
ISTORIC
Adolf Weil ( 1886) este, de obicei, creditat cu primele
descrieri ale leptospirozei clinice, afectiunea fiind adesea
denumita boala Weil. Cu toate acestea, intr-o
cuprinzatoare trecere in revista a literaturii, Faine ( 1994)
documenteaza descrieri mult mai vechi. Acestea includ
descrierea de catre Willman, iri 1803, a ceea ce era
probabil leptospiroza, in cursul Misiunii Medicale
Britanice pe linga armataMarelui Vizir in Siria; un puseu
de ,,febrii galbena" al trupelor lui Napoleon la Heliopolis,
in 1800, in cursul asediului orasului Cairo si descrierea
unei afectiuni similare in Egipt, in 1851.
12 LEPTOSPIROZA
W.A. Ellis
in secolul al XIX-lea, in cursul epidemiilor
afectiuni icterice, au fost observate corelatiile dintre
de
trupe, scaldat, apa, canalizare, sobolani, diferite profesii
§i sezoanele cu pusee ale bolii, dar nu a fost descoperita
o cauza specifica. Totusi, pe masura dezvoltarii
bacteriologiei ca disciplina, la sfirsitul secolului al
XIX-lea si in primul deceniu al secolului al XX-lea, au
existat un numar de afirmatii nefondate care. atribuiau
cauza bolii Weil unei varietati de bacterii.
Prima demonstrare a prezentei unei spirochete la un
pacient s-a inregistrat in 1907, cind Stimson a evidentiat
germeni spiralati cu extremitati ,,in cirlig" in tesutul re•
nal al unui caz fatal. Pacientul fie murise din cauza bolii
Weil, fie era in convalescenta dupa aceasta boala, cind
a contractat febra galbena §i a murit. Leptospirele vii au
fost observate pentru prirna data citiva ani mai tirziu, in
apa de elesteu examinata prin microscopie pe fond
intunecat, observatie comunicata in 1914 de Wolbach
si Binger,
in 1914-1915, in Japonia, uncle boala Weil era
frecventa la minerii run rninele de carbune, Inada si
colab. sai au reusit sii transmits infectia la cobai, din
singele carora au izolat microorganismul responsabil;
de asemenea, ei au demonstrat ca antiseruri le specifice
pot conferi o protectie pasiva. Independent, in Europa,
cercetatorii germani Hubener si Reiter, precum ~i
Uhlenhuth ~i Frommer, au transmis boala la cobai si au
evidentiat spirochetele.
La putin timp dupa descoperirea leptospirelor ca
fiind cauza bolii Weil, cercetatorii japonezi au descris
rolul de purtator al sobolanilor, ceea ce a deschis calea
pentru evaluarea transmiterii prin animale purtatoare si
a posibilelor metode de combatere.
in deceniul ce a urmat primului razboi mondial au
fost facute progrese rapide, de exemplu prin descrierea
altor entitati patologice de origine leptospirica, in par•
ticular formele anurice, a capacitatii de aglutinare-liza si
a imunizarii active si prin diferentierea serologica a
116 ZOONOZE
tulpinilor si recunoasterea asocierii lor cu diferite tipuri
de boala,
Recunoasterea leptospirozei ca boala la ciini a urmat
rapid (1916) dupa diagnosticul sau la om. Ulterior,
afectiunea a fost descrisa la bovine, in 1935 si porci, in
1939.
Boala la om a fost recunoscuta ca avind o maxima
importanta pentru cei care traiesc sau lucreaza in zone
calde si umede, cu conditii sanitare precare si, in
consecinta, multe din investigatiile initiale au fost
efectuate in Asia de Sud-Est. in zonele cu climat
temperat, investigatiile s-au concentrat asupra bolii aso•
ciate cu munca in medii urnede, infestate de rozatoare,
ca de exemplu in procesarea pestelui sau in minele de
carbuni, Studiile epidemiologice asociate au urmarit
identificarea rezervoarelor salbatice de infectie. in afara
de recunoasterea ciinilor ca rezervor major de infectie
cu L. canicola, identificarea animalelor domestice ca
gazde de mentinere pentru tulpini de Leptospira cu
irnportanta econornica a urmat mult mai tirziu. Infectia
porcilor cu L. pomona a fost recunoscuta ca o cauza
majora de pierderi economice in majoritatea regiunilor
producatoare de porci - in afara de cea mai mare parte
a Europei occidentale, incluzind lnsulele Britanice- in
cursul anilor 1950 ~i 1960. Serovarul l. hardjo,intilnit la
bovine nu a fost izolat pina in 1960.
Dezvoltarea mediilor de izolare si ameliorarea
tehnologiei de imunoflorescenta, 111 anii 1960 si la
inceputul anilor 1970, a pennis progrese suplimentare
in intelegerea leptospirozei animal elor domestice, in timp
ce orientarea in aceasta perioada catre sisteme inten•
sive de productie a asigurat conditiile de mediu pentru
un mai mare impact al leptospirozei asupra economiei
prcductiei domestice de hrana animala, A doua juma•
tate a anilor 1970 si inceputul anilor 1980 au adus
dezvoltari majore in aprecierea impactului clinic ~i al
epidemiologiei infectiei cu L. hardjo la bovine, fiind
clarificate masur ile de combatere. 0 data cu
constientizarea importantei globale a L. hardjo ca
patogen al bovinelor a aparut ~i aprecierea infectiei cu
acesta ca boala profesionala a persoanelor care lucreaza
in industria de crestere a acestei specii.
Anii 1980 si inceputul anilor 1990 au marcat
recunoasterea porcului domestic ca gazda de mentinere
pentru infectia cu L. bratislava. in aceeasi perioada a
devenit evidenta susceptibilitatea cailor (ata de un
spectru de infectii leptospirice accidentale. De asemenea,
a iesit la lumina posibilitatea ca ~i caii sa reprezinte o ·
gazda de mentinere alternativa pentru infectia cu L.
bratislava in multe regiuni ale lumii.
Pentru majoritatea istoriei cunoscute a leptospirozei,
s-a crezut ca sediul major al persistentei la gazda
purtatoare era tesutul renal, iar excretia urinara
consecutiva era privita ca principalul mecanisrn de
transmitere a leptospirozei. Anii 1980 au adus
recunoasterea tractului genital masculin $i feminin ca
importante sedii de persistenta la animalele purtatoare
(bovine, porci, ciini) si a bolii reproductive ca un aspect
important al leptospirozei animale. De asemenea, in
China, boala fetala a fost recunoscuta ca un aspect
important al leptospirozei umane. La sfirsitul anilor 1980
~i la inceputul anilor 1990, aparitia diferitelor tehnologii
ADN a pennis aplicarea tehnicilor de amprentare
genetica pentru tipizarea leptospirelor, perrnitind
ameliorarea tehnicilor de epidemiologie si supraveghere.
in timp ce in ta.rile dezvoltate conditiile precare de
mediu care favorizau dezvoltarea leptospirelor au fost
111 mare parte eliminate din mediul de munca,
imbunatatirea standardului de viata si cresterea
perioadei de timp liber au dus la aparitia leptospirozei
ca rise asociat cu activitati recreative desfasurate 'in
medii umede, cum ar fi pescuitul, navigatia si cursele de
barci. De asemenea, cresterea posibilitatilor de calatorie
a facut ca leptospiroza sa devina o problema a turistilor
care viziteaza zone cu climat cald si urned, in special in
sud-estul Asiei.
AGENTUL ETIOLOGIC
Leptospirele sint microorganisme Gram-negative
subtiri, helicoidale, mobile, cu una sau ambele extremitati
indoite ,,in cirlig". Intr-un mediu lichid adecvat se rotesc
constant injurul axei lungi. Lungimea variaza intre 10 si
20 µm, iar diametrul intre 0, 1-·0, 15 µm, cu o lungime a
spirei de aproximativ 0,5 µm. in conditii nefavorabile de
nutritie, leptospirele pot fi mult alungite, in timp ce in
prezenta unor concentratii mari de sare, in culturile
batrine sau in tesuturi pot lua forme cocoide de apro•
ximativ 1,5-:-2 11111. Se multiplica prin diviziune lineara,
Componentele celulare majore sint: un invelis ex•
tern, care inconjoara un perete celular sau un complex
de peptidoglicani si doi endoflagelipolari (cite unul la
fiecare capat, cu origine subterminala).
TAXONOMIE
Taxonomia leptospirelor trece printr-o perioada de
schimbari, care pot produce o considerabila confuzie
celor nefamiliarizati cu subiectul. Pina recent, in cadrul

familiei Leptospiraceae era recunoscut un singur gen
Leptospira. In cadrul genului erau recunoscute doua
grupuri - cele intilnite la speciile animale (tulpinile
parazite) si cele din apa (tulpinile saprofite ). Aceste doua
grupuri, care erau denumite interrogans si biflexa, pot
fi diferentiate prin necesitatile de crestere si reactiile
biochimice. Numai tulpinile parazite prezinta interes
medical si veterinar. Pentru scopuri taxonomice si ca
ajutor pentru studiile epidemiologice, leptospirele
parazite au fost impartite in serogrupuri, pe baza inrudirii
antigenice determinate prin reactii de aglutinare
incrucisata, si in continuare in serovaruri, in functie de
tipul de aglutinare-absorbtie. Exista aproximativ 23
serogrupuri recunoscute, ce includ aproximativ 212 sero•
varuri.
Aparitia metodelor de tipare genetics a furnizat
protocoale de tipare rapida reproductibile.
Recomandarile actuate privind taxonomia leptospirelor
recunosc in cadrul familiei Leptospiraceae opt specii de
leptospire patogene; acestea sint Leptospira
· interrogans, L. borgpetersenii, L. inadai, L. kirschneri,
L. noguchii, L. meyer, L. weillii si L. santarosai.
Definirea speciilor este bazata pe un nivel al
omologiei AND-ADN de eel putin 70% si o divergenta
ADN nu mai mare de 5%. Lanivel subspecific, taxonomia
continua sa fie bazata pe serovaruri, definite prin
serotipare, dar pentru identificarea lor pot fi utilizate si
alte metode omologate, care dau rezultate comparabile
cu serotiparea conventionala, Aceste metode includ
profilul aglutinarii cu anticorpi monoclonali, analiza
factorilor si analize care utilizeaza polimorfismul lun•
gimii fragmentelor de restrictie sau profilul genelor de
restrictie a ARNr in electroforeza in gel. Termenul ,,tip"
este utilizat pentru a indica diferentele intre tulpini la
nivelul subserovarului.
BIOLOGIE MOLECULARA
Genul Leptospira este caracterizat printr-un raport
guanina plus citozina (G+C) de 35-41 mol% ln ADN-ul
cromozomial, in functie de specie. Au fost publicate
dimensiuni ale genomului variind intre 3 100 Kb si
5 000 Kb, in functie de tehnica utilizata si reflectind
diferentele dintre tulpini. Serovarurile icterohaemo•
rrhagiae si pomona ale Leptospira interrogans prezinta
doi cromozomi circulari: repliconul mare (4 400-4 600
Kb) si eel mic (350Kb) sint priviti ca fiind cromozomiali,
deoarece gena esentiala asd este localizata pe unitatea
mica.
12. L.EPTOSPJROZA 117
Tulpinile de Leptospira interrogans contin doua
gene ARNr de 23S si 16S, dar numai o singura genii
ARNr de SS. Gena ARNr de SS este inalt conservata la
leptospirele patogene.
CONDITII DE CULTIVARE
'
In conditii de laborator, intervalul de temperatura in
care germenii patogeni vor creste este variabil, dar
acestia nu se cultiva la temperaturi mai mici de I 3°C;
cresterea optima are loc la 28-30°C, in timp ce unele
tulpini, mai ales cele recent izolate, vor creste la 37°C.
Sint produse proteine de soc termic. Cresterea optima
se produce la un pH de 7,2-7,6. Leptospirele sint
microorganisme chemo-organotrofe, ce cresc pe medii
aero be sau microaerofile. Pentru izolarea initiala a unora
din tulpinile cele mai pretentioase sint necesari agenti
protectori fata de oxigen, cum ar fi superoxiddismutaza
si/sau piruvatul sodic. Concentratia redusa de oxigen
favorizeaza izolarea primara si cresterea pe medii solide.
Unica sursa majora de carbon ~i energie urilizata de
leptospirele patogene sint acizii grasi cu lanturi lungi.
Zaharurile nu sint fermentate si nu pot fi utilizate ca
sursa de carbon. Acizii grasi esentiali pentru nutritie si
metabolismul energetic sint de asemenea toxici, astfel
incit sint furnizati sub forma de esteri de polioxietilen
sorbitan. In plus, albumina din serul bovin este de obicei
inclusa ca detoxifian,.t. Glicerolul intensifica cresterea
unor leptospire.
Amoniacul este o substanta nutritiva esentiala, fiind
unica sursa cunoscuta de azot a Jeptospirelor. Poate fi
furnizata sub forma de saruri de amoniu sau prin
dezaminarea aminoacidului asparagina de catre
asparaginaza prezenta in §'er. De asemenea, sint necesare
vitaminele B 12 si B 1, precum si fosfatul, magneziul ~i
fierul.
REZISTENTA
Leptospirele supravietuiesc perioade lungi de timp
in apa si pe medii de cultura, dar nu supravietuiesc
desicarii, Cu exceptia Fe, majoritatea metalelor grele sint
letale. in medii bogate in proteine, sint tolerate
temperaturile foarte scazute: crioprezervarea la - 70°C
pina la- l 40°C este utilizata pentru depozitarea de lunga
durata a culturilor de leptospire. Sint sensibile la mediul
acid, la un pH de 6,8 sau mai scazut, dar supravietuiesc
'in conditii de mediu alcalin, laun pH de pina la 7,8- 7,9.
Sint foarte sensibile la agentii care indeparteaza sau
118 ZOONOZE
lezeaza invelisul extern, ca de exemplu detergentii si
sapunurile.
in mediul natural opereaza diferite combinatii ale
factorilor de mai sus. Leptospirele pot supravietui in
sol, namol, mlastini, cursuri de apa $i in tesuturile
animalelor vii sau moarte. Supravietuirea in afara
organismului animal depinde in principal de conditiile
de umiditate si aciditate. Serovarul pomona a fost izolat
din solul cu un pH de 6, 7-7 ,2 timp de pina la 74 zile.
Faine (1994) a sugerat ca leptospirele patogene pot
creste si se pot multiplica in conditii de mediu adecvate.
A fost observata o supravietuire de eel putin 138 zile
in milul infectat experimental, in timp ce intr-un alt
studiu leptospirele au supravietuit pina la 18 ore in
deseurile de abator netratate. De asemenea, a fost
observata supravietuirea in rinichi timp de eel putin
21 zile,la4°C.
PATOGENEZA
La toate animalele este intilnita aceeasi gama de
mecanisme patogenice, indiferent de specia animalului
sau de serovarul infectant; cu toate acestea, exists
diferente semnificative in specificitatea si sus•
ceptibilitatea gazdei. Exista, de asemenea, o corelatie
intre virsta si susceptibilitate. Imunitatea fata de infectia
primara pare sa se produca numai prin raspuns imun
umoral, in principal fata de antigenele lipopolizaharidice
(LPS) ale invelisului extern, desi imunitatea celulara
poate avea un rol in imunitatea indusa prin vaccin, dar
aceasta este insuficient inteleasa,
In cadrul leptospirelor patogene, virulenta variaza
de la tulpinile non-virulente la. cele inalt virulente.
lzolatele primare de la animale sint adesea virulente, dar
aceasta insusire se pierde, de obicei, prin culturi
ulterioare. Rata de pierdere a virulentei la subculturi
este foarte variabila. La unele tulpini, virulenta.poate fi
recistigata printr-un pasaj animal. Acest fenomen are la
baza reducerea gradata a procentului de microorganisme
virulente dintr-o cultura, in cursul inocularii la animal,
microorganismele virulente sint selectate, se multiplies
si pot fi reizolate de la animale. Cind tulpinile sint
recultivate pentru o perioada lungs de timp, se pot
pierde toti germenii virulenti si, chiar dupa pasajul ani•
mal, aceste tulpini nu i$i recapata virulenta. /
Leptospiroza este o infectie bacteriemica, iar
leptospirele nu se localizeaza la poarta de intrare. Ele nu
sint piogene, dar produc reactii inflamatorii prin leziuni
tisulare secundare. in toate formele de leptospiroza,
leziunea principals este localizata la nivelul peretelui
vaselor mici, ducind la sindrom hemoragic. Celelalte
leziuni urrneaza ca efecte secundare. Se cunosc
purine despre proprietatile leptospirelor implicate
probabil in alte mecanisme patogenetice importante;
se presupune ca aderenta leptospirelor la celule,
invazia celulara si capacitatea de a produce citotoxine
pot juca un rol.
Aderenta si invazie
Leptospirele pot invada mucoasele ~i tegumentul
descuamat si inrnuiat de apa. S-a demonstrat ca tulpinile
virulente adera in vitro la fibroblastii ~i celulele epiteliale
cultivate, in timp ce tulpinile nevirulente nu au aceasta
proprietate. Atasarea este inhibata de fragmentele Fab
ombloge, dar este intensificata de cantitati sub•
aglutinante de antiser omolog. Aderenta scade dupa
tratament cu proteaza, dar nu si dupa periodat, indicind
faptul ca in aderenta sint implicate proteinele, si nu LPS.
La nivel hepatic si renal a fost observata desfacerea
jonctiunilor strinse si penetrarea intercelulara a
leptospirelor. Leptospirele au fost observate si
intracelular, dar este incert daca Leptospira invadeaza
celulele intacte sau numai pe cele lezate de toxinele
leptospirice.
Toxicitate
A fost descrisa activitatea citotoxica a leptospirelor si
s-a demonstrat asocierea sa cu virulenta, Componenta c
itotox.ica este fractiuriea l ipi dic a a unei gli•
colipoproteine.
Hemolizinele pot juca un rol in patogeneza
leptospirozei, datorita capacitatii lor de a liza eritrocitele
si alte celule.
LPS leptospiric este asemanator LPS al bacteriilor
Gram-negative. Cu toate acestea, desi coaguleaza lizatul
de Limulus, este relativ netoxic pentru celule sau
animale - aproximativ de 12 ori ma! putin letal pentru
soareci decit LPS al E. coli. Exista dovezi ce arata ca
LPS este responsabil de hemoragiile si tulburarile de
coagulare caracteristice leptospirozei. Este inalt
imunogen si intensifica activitatea macrofagelor si a
imunitatii nespecifice. Tratarea leptospirelor cu
difenilamina reduce rezistenta acestora fata de activitatea
.antileptospirica a serului, indicind un rol al LPS in
patogeneza.

Auroimunitate
Autoimunitatea poate fi importanta in inducerea
leziunilor renale la ciine, in timp ce la cai se poate pro•
duce o uveita autoimuna, mai ales dupa infectia cu L.
pomona.
GAZDE
lnfectarea animalelor susceptibile se produce prin
mucoasele oculara, bucala, nazala, a vaginului si
penisului si prin tegumentul descuamat sau inmuiat de
apa, fiind urmata, dupa o perioada de incubatie de 4- 10
zile, de o faza bacteriemica ce poate dura de la citeva
ore la 7 zile. Aceasta faza poate fi subclinica sau se
poate caracteriza prin febra, excretia leptospirelor in
lapte si, pentru unele serovaruri, leziuni functionale ale
organelor inteme, in special la animalele tinere, In cursul
acestei perioade leptospirele pot fi izolate din
majoritatea organelor si din lichidul cefalorahidian.
Infectia clinica acuta coincide cu aceasta faza
bacteriemica,
Faza bacteriemica primara ia sfirsit o data cu aparitia
anticorpilor circulanti, care sint de obicei detectabili la
10 zile dupa infectie. Titrul maxim ~i perioada de
persistenta a acestuia variaza considerabil, in functie
de specia animala, serovarul infectant si calea de
infectare. Initial exists un raspuns prin IgM, cu un maxim
la 2-3 saptamini postinfectie. Raspunsul IgG este mult mai
lent.
Dupa perioada de leptospiremie, microorganismele
se localizeaza ~i persista in diferite organe, in special in
tubii renali proximali (toate virstele si speciile ), in tractul
genital al femelelor mature sexual ~i la toti masculii
anumitor specii (bovine, porci, ciini), De asemenea,
leptospirele pot persista in sistemul nervos central al
anumitor specii (oi).
Au fost descoperite diferente intre tropismele
tisulare ale diferitelor tulpini ale aceluiasi serovar. De
exemplu, unele tulpini de L. borgpetersenii, serovarul
hardjo, persists mai ales in rinichi, in timp ce altele au o
predilectie pentru tractul genital, iar altele persista in
ambele sisteme.
Leptospirele localizate in tubii-renali proximali se
multiplica ~i sint eliminate in urina, Durata si intensitatea
eliminarii urinare variaza ih functie de specie, de la ani•
mal la animal si in functie de serovarul infectant. In
cazul infectiilor accidentale (incluzind toate infectiile
umane), durata excretiei este de obicei foarte scurta si
12. LEPTOSPJROZA 119
numarul de genneni eliminati este rn.ic. in cazul infectiilor
gazdei de mentinere, cum ar fi infectia cu serovarul
hardjo al L. borgpetersenii la bovine, intensitatea
excretiei este maxima in primele 4-6 saptamini de
eliminare. in aceasta perioada, leptospiruria este foarte
constanta, Urmeaza apoi o perioada variabila de
leptospirurie intermitenta, de intensitate scazuta, care
la bovine dureaza, de obicei, 6-12 luni, dar poate persista
toata viata. Similar, sobolanii maronii infectati cu L.
icterohaemorrhagiae pot excreta leptospire toata viata.
In contrast, in cazul altor infectii ale gazdei de mentinere,
in care infectarea pe cale genitala este probabil cea mai
importanta cale de transmitere, cum ar fi infectia cu L.
interrogans, serovarul hardjo, a bovinelor si oilor sau
infectia cu serovarul bratislava la porci, excretia uri•
nara are o intensitate foarte scazuta,
Factorii implicati in incetarea excretiei urinare sint
incomplet intelesi, dar un studiu recent a aratat ca
aceasfa este invariabil asociata cu cresterea brusca a
nivelurilor urinare de anticorpi antileptospirici tip lgG
si IgA.
Cantonarea leptospirelor in uterul gestant si
negestant al animalelor domestice reprezinta unul din
aspectele cele mai recent recunoscute ale infectiei, mai
ales ale infectiei gazdei de mentinere, De exemplu, s-a
demonstrat ca la bovine, serovarul hardjo persista in
uterul gestant pina la 142 zile, iar in uterul negestant
pina la 97 zile postinfectie. Localizarea la nivelul uterului
gestant poate fi urmata de infectia fetal a, cu pierderea
consecutiva a gestatijior si excretia leptospirelor in se•
cretiile uterine post-avort. Infectia fetala apare eel mai
probabil in a doua jumatate a gestatiei. Fetusii bovini si
ovini infectati in timpul stadiilor tardive ale gestatiei
pot dezvolta titruri detectabile de anticorpi.
A fost raportata cantonarea serovarurilor hardjo si
bratislava in testiculele si glandele accesorii ale taurilor
si respectiv vierilor, in timp ce leptospirele din sero•
grupurile pomona si hebdomadis au fost evidentiate in
sperma taurilor. Anticorpii antileptospirici au fost
detectati in lichidul seminal, sugerind productia locala
de anticorpi.
De asemenea, a fost raportata persistenta serovarului
hardjo in glandele mamare ale bovinelor si caprelor.
SIMPTOMATOLOGIE
in considerarea aspectelor afectiunii clinice la diferite
gazde, trebuie avut in vedere faptul ca la om si la
animalele de companie ( ciine, cal) clinicianul este de
obicei confruntat cu un caz individual, in timp ce la
120 ZOONOZE
animalele producatoare de came cazurile se prezinta de
obicei ca o problems a intregii populatii.
Om
La om, boala are un aspect variabil, in functie de
serovarul infectant de Leptospira, precum ft de virsta,
starea de sanatate si nutritia pacientilor. Este o afectiune
febrila acuta ale carei rnanifestari decurg din efectele
unei vasculite generalizate, cu multiple posibilitati de
prezentare clinics ~i evolutie. Nici una din manifestarile
de prezentare nu este specifica pentru boala, desi fiecare
serovar tinde sa fie asociat cu o severitate caracteristica
a bolii,
Perioada de incubatie poate varia de la 2 la 30 zile,
dar de obicei este intre 5- 14 zile.
Toate fonnele de leptospiroza debuteaza intr-un
mod asemanator, La prezentare, principalele semne sint
cefaleea severa, brusc instalata, mialgiile, febra,
sufuziunile conjunctivale, un rash tranzitor al palatului
si tegumentelor si fotofobia. in continuare, severitatea
afectiunii poate varia de la o forma usoara la una severs
sau chiar fatala.
Forma usoara a bolii este caracteristica infectiilor cu
serovaruri cum ar fi hardjo sau pomona. Simptomele
initiale pot fi urmate de o remisiune tranzitorie care, in
unele cazuri, poate evolua catre meningita aseptica sau
insuficienta renala, in prima saptamina, pina la 30% din
pacien]i pot prezenta un rash exantematos, cu durata
de 1-2 zile, localizat uneori pe trunchi sau tibii.
La cealalta extrema se gaseste forma severa, intilnita
in infectii cu serovaruri cum ar fi icterohaemorrhagiae
si copenhageni. Dupa debut, afectiunea evolueaza spre
agravare, de obicei rapid, astfel incit insuficienta renala
apare in 7-10 zile, insotita uneori de hemoragii cutaneo•
mucoase, icter, hemoptizie, miocardita sau insuficienta
hepatica, ducind la deces in absenta tratamentului.
in sarcina, leptospiroza de orice tip poarta riscul de
infectie intrauterina si moarte fetala,
Gradul de afectare a sistemelor de organe reflecta
severitatea bolii:
1. Manifestarile respiratorii variaza de la fuse ~i
hemoptizie pina la edem pulmonar ~i sindrom de
detresa respiratorie a adultului. , curse si cornpetitie.
2. 80-90% din pacienti prezinta mcdificari la
examenul urinei. Disfunctia renala prcgresiva se
manifesta prin oligurie si anurie.
3. Meningita sero asa este cea mai frecventa
complicatie neurologica. Ocazional poate aparea
encefalita. Convalescents meningitei este
prelungita si poate implica perioade de slabiciune
musculara si epuizare mentala cu durata de !uni.
Un numar de pacienti prezinta simptome mentale
prelungite, variind de la tulburari de afectivitate,
iritabilitate, irationalitate pina la dementa, psihoza
severa si depresie.
4. La multi pacienti ficatul este marit si sensibil. La
pacientii icterici, icterul apare de obicei la 4-9 zile
dupa debut. Cresterea bilirubinei serice asociata
cu transaminaze normale este inalt sugestiva
pentru leptospiroza.
Rata mortalitatii la cei infectap cu serovaruri care
determina o afectiune severa (de exemplu, icterohaemor•
rhagiae, copenhageni) poate varia de la 5 la 40%.
Infectiile cu serovaruri care determina o afectiune usoara
( de ex. hardjo) nu sint aproape niciodata icterice sau
fatale.
Animale
Marea majoritate a infectiilor leptospirice ale
animalelor sint subclinice. Exista doua grupe de animale
cu mare probabilitate de a face o infectie clinica:
(1) animalul tinar;
(2) femelele mature sexual, in lactatie si/sau gestante.
(Aceasta particularitate a leptospirozei reprezinta
eel mai important aspect al sau in tennenii efectelor
economice si este in mare parte, dar nu exclusiv,
prcdusa de serovarurile mentinute de speciile
animale afectate).
in cazurile in care infectia leptospirica accidentals
determina o afectiune clinica la animale, exista o paralela
strinsa cu ace le aspecte observate in formele severe de
boala la om. Fonna severa a bolii se caracterizeaza prin
icter, hematurie, hemoglobinurie, semne de afectare
renala si meningita, iar infectiile pot fi fatale, cum ar fi
cea cu icterohaemorrhagiae. in plus, ciinii infectati cu
anumite serovaruri, eel mai notabil fiind canico!a, pot
dezvolta o afectiune renala cronica, cu poliurie masiva
si polidipsie. Postinfectie, probleme]e legate de oboseala
pot avea consecinte serioase asupra animalelor de
performanta, cum ar fi ciinii de vinatoare, ogarii, caii de
Infectia acuta a vacilor adulte dil. nastere asa•
numitului ,,sindrom al picaturii de lapte" sau al ,,pungii
flaste" la vacile in lactatie, in special la inceputul acesteia,
caracterizat printr-o scadere brusca a productiei de
lapte. Ugerul apare flasc, ca si cum vaca ar fi fost deja

mulsa - nu tumefiat si dureros, ca in majoritatea formelor
de mastita - si sint afectate toate cele patru sferturi. Laptele
este adesea viscos si galben, asemanator colostrului, poate
contine cheaguri si poate avea chiar o nuanta
sanguinolenta. Numaratorile celulare au valori crescute,
iar culturile pentru patogenii obisnuiti ai mastitei sint
negative. Animalele afectate pot avea o temperatura
rectala considerabil crescuta, dar starea generala este
remarcabil de buna, Ele continua sa se alimenteze nor•
mal. Animalele afectate se vindeca fara tratament, iar
12. LEPTOSPJROZA 121
Uneori, incidenta avortului poate fi inalta, in spe• cial,
la femelele primi- sau secundipare: peste 20% pot fi
afectate dupa infectarea cu L. hardjo a unui grup de vite
susceptibile, dar mai frecventa este pierderea anuala
insidioasa a 3-6% din gestatie, cu rnaxime la fiecare 4-
7 ani.
Pierderile reproductive la porcine (In special,
r
infectiile cu serovarurile L. hardjo si L. bratislavai si I!
ovine (serovarul L. hardjo) sint, de asemenea, intilnite i. I
sub fonna avorturilor tardive (de obicei in ultimele 2

productia de lapte revine aproape la nivelul dinaintea saptamini de gestatie), nasterilor de fetusi morti si
'. j
infectiei intr-o perioada de 10-14 zile. Cu toate acestea, nasterilor unor produsi cu viabilitate scazuta; in schimb,
la sfirsitul lactatiei vacile i~i pot inceta prematur lactatia,
iar productia individuals poate ramine scazuta pe tot
pina la termen si exists dovezi circumstantiale ce indica posibilitatea
mortii embrionare precoce.
I
parcursul lactatiei.
Pot aparea episoade drarnatice ale sindromului
,,picaturii de lapte", ce afecteaza pina la jumatate din
vacile unui efectiv pe o perioada scurta de timp ( 4-6
zile ), dar aces tea sint rare. Situatiile cele rnai frecvente
sint cind:
(1) numai una sau doua animale sint afectate, de
obicei la prima sau a doua nastere;
(2) apare o crestere inexplicabila a valorilor numarului
celulelor din lapte in intregul efectiv; si/sau
(3) productia lunars de lapte este mai mica decit
predictiile computerizate.
La oile infectate cu L. hardjo s-a observat o agalactie
similara celei de la vaci. Oile care au fatat recent isi
opresc brusc productia de lapte, ducind la rnoartea
mieilor prin inanitie, Lactatia se reia dupa 3---4 zile, :fara
tratament.
La animalele de reproductie, pierderile de gestatie
reprezinta o sechela cronica a leptospirozei. La vacile
gestante poate aparea infectia fetala, avind ca rezultat
expulzarea de fetusi morti, avorturi si nasterea unor
progenituri cu viabilitate scazuta. Desi aceste pierderi
reproductive se pot produce la vacile infectate de multe
leptospire parazite, este o caracteristica particulara a
infectiei cu L. pomona si L. hardjo. Avortul si celelalte
efecte apar, de obicei, la 1-6 saptamini (infectia cu L.
pomona) si 4-12 saptamini (infectia cu L. hardjo) dupa
faza acuta a infectiei; frecvent, totusi, aceste animale
nu prezinta sernne clinice de infectie acuta.
in infectiile cu L. pomona, aceste fenomene se
produc de obicei in ultimele 3 luni de gestatie. in cazul
infectiilor cu L. autumnal is a fost observat avortul in al
doilea trimestrn. in infectia cu L. hardjo, avortul a fost
diagnosticat in toate stadiile, incepind din luna a patra
la cai ( diferite serovaruri) avortul a fost intilnit incepind
!I
din a patra luna de gestatie, dar eel mai frecvent in
ultimele 3 !uni.
1
Infertilitatea a fost o observatie
frecventa in teren, la turmele de bovine
infectate cu L. h.ardjo , iar vaccinarea
impotriva acesteia a fost urrnata de
ameliorarea eficientei reproductive. Au
fost raportate date preliminare care
sustin aceste observatii. Infertilitatea este
un aspect important al infectiei cu L.
bratislava la porci.

DIAGNOSTIC

in absenta unor aspecte clinice

caracteristice, diagnosticul definitiv al
leptospirozei este dependent de
confirmarea de laborator. Diagnosticul
poate fi necesar nu numai pentru
confirmarea leptospirozei ca fiind
responsabila de afectiunea clinica, ci ~i
din alte motive, incluzind:
(1) evaluarea starii de infectie si/sau a starii imune a
populatiei, in vede\ea a~licarii unor
programe de combatere sau eradicare
la nivel local, regional sau national;
(2) studii epidemiologice;
(3) evaluarea starii de infectivitate a unui
animal in• dividual, pentru a stabili
daca aces ta este corespunzator
pentru export sau pentru a fi
introdus intr-o populatie neinfectata.
Procedurile diagnostice ale leptospirozei
se impart in doua grupe. Prima consta in teste
pentru evidentierea leptospirelor in fluidele
organismului ~i in tesuturile recoltate prin
biopsie sau post-mortem, iar a doua in• clude
teste pentru detectarea anticorpilor. Selectarea
investigatiilor ce vor fi efectuate depinde
de stadiul infectiei, de probele si resursele
disponibile. Principiile
si tehnica testelor sint similare in
leptospiroza umana si animal a.
122 ZOONOZE
Metode de detectare a antigenelor in
diagnosticul leptospirozei acute
Faza bacteriemica a leptospirozei coincide cu
debutul simptomelor si persista timp de 1-7 zile.
Eforturile de a diagnostica infectia in acest stadiu
trebuie indreptate catre detectarea leptospirelor, a
ADN-lui sau antigenelor lor in singe, LCR si material
bioptic. Tehnicile disponibile sint examinarea directa
a leptospirelor, cultura si detectarea secventelor
specifice de ADN dupa amplificare prin reactia de
polimerizare in Ian] (PCR). Daca pacientul
supravietuieste primei saptamini de boala, leptospirele
pot fi evidentiate in urina. Daca in cursul fazei acute
se produce decesul, rinichii, plaminii, ficatul, umoarea
apoasa, creierul si urina trebuie examinate prin cultura,
coloratii imunochimice, PCR sau impregnatie argen•
tica, in interpretarea rezultatelor testelor de detectare
a antigenelor, diagnosticianul trebuie sa-si reaminteasca
faptul ca daca terapia antibiotics a fost deja initiata,
rezultatele vor fi probabil negative. in caz de agalactie
la bovine, leptospirele pot fi cultivate din lapte, dar
aceasta metoda este nepractica.
Diagnosticul serologic al leptospirozei
acute
Adesea, metodele de detectare a antigenelor nu sint
disponibile si, in aceste cazuri, diagnosticianul se
bazeaza pe serologie. La animalele care supravietuiesc
infectiei, serologia reprezinta o importanta metoda de
diagnostic. in general, daca la inceputul bolii se
recolteaza o proba de singe pentru serologie, iar o a
doua proba o saptamina mai tirziu - cu repetare la
intervale similare pentru Inca 2 saptamini, daca este
posibil, la cazurile umane - este posibila evidentierea
unei cresteri diagnostice a anticorpilor antileptospirali.
Cele mai utile teste sint reactia de microaglutinare (RMA)
si testul imunoenzimatic (ELISA) si, mai putin frecvent,
testul de aglutinare microcapsular (AMC).j,Daca
pacientul moare sau, dintr-un alt motiv, este disponibila
numai o proba ELISA IgM-specific este foarte util, Testul
AMC se pozitiveaza inaintea celorlalte doua, Testarea
LCR pentru anticorpi poate fi utila, in special in cazurile
fatale.
La toate speciile, examenul serological fatului poate
fi foarte util in cazurile de afectare a acestuia.
Metode de detectare a antigenelor in
diagnosticul leptospirozei cronice
Desi avortul este un eveniment cronic, trebuie
procedat ca pentru diagnosticul microbiologic al
afectiunii acute fatale. in plus, trebuie exarninate
suprarenala fatului si placenta.
Diagnosticul leptospirozei cronice
Testele serologice au aplicatii foarte limitate in
diagnosticul leptospirozei cronice si in identificarea
purtatorilor renali si genitali. in acest stadiu, titrurile
anticorpilor sint constante sau in scadere, sau pot sa nu
mai fie detectabile, in functie de perioada de timp scursa
de la faza acuta a bolii.
ldentificarea animalelor purtatoare
Nu ex ista metode sigure pentru identificarea
animalelor purtatoare. Nu exista nici o corelatie intre
statusul serological animalului si calitatea de purtator
cronic renal sau genital. Metodele de decelerare a
germenilor nu sint suficient de sensibile sau sigure pentru
a detecta numarul mic de microorganisme care ar putea
fi prezente. \
Tehnici
Cultivarea este dificila si laborioasa, iar pentru a
obtine rezultate concludente trebuie efectuata de per•
sonal cu experienta, ca si identificarea gennenilor izolati.
Este cea mai sensibila rnetoda de evidentiere a
leptospirelor, in conditiile in care nu exists reziduuri de
antibiotice, autoliza tesuturilor nu este avansata ~i
acestea au fost pastrate la o temperature cores•
punzatoare (4°C) si, in cazul urinei, la un pH adecvat
dupa colectare.
Nu exista un mediu de izolare care sa perrnita
cresterea tuturor leptospirelor, dar 'eel mai bun mediu
general este mediul semisolid EMJH (0, 1-0,2% agar).
Poate fi modificat prin adaugarea a 0,4-2% ser proaspat
de iepure. Mediul E reprezinta o optiune mai buna in
cazul infectiilor cu L. hardjo si L. bratislava. Trebuie
utilizata o metoda de cultura in dilurie, Contaminarea
poate fi controlata cu o varietate de agenti selectivi,
cum ar fi 5-fluorouracil, acid nalidixic, fosfomicina sau
un cocteil cu rifampicina, polirnixina, neomicina, 5-fluo-

rouracil, bacitracina si actidiona. Utilizarea agentilor
selectivi va reduce sansele de izolare in prezenta unui
numar mic de leptospire viabile. Se utilizeaza medii de
transport ce contin 5-fluorouracil la nivele intre 200-
500 µg/ml. Culturile trebuie incubate la 29-30°C timp
de eel putin 12 saptamini, preferabil 26 saptamini si
trebuie examinate prin microscopie pe fond intunecat
la fiecare 1-2 saptamini.
Evidentierea leptospirelor prin metode
imunochimice este mai adecvata diagnosticului de
laborator; totusi, aceste teste sint dependente de
numarul microorganismelor si nu au sensibilitatea
culturilor. Metodele imunochimice utilizate pentru diag•
nostic includ imunofluorescenta, PAP, reactia cu
avidina-biotina si tehnici imunologice cu aur. In timp ce
aceste metode nu au dovedit o sensibilitate egala cu a
culturilor, una dintre ele, imunofluorescenta, a fost larg
utilizata, mai ales In diagnosticul leptospirozei fetale,
avind avantajul de a oferi un contrast mai bun intre
leptospire si fondul tisular decit celelalte metode. Acest
fapt are o importanta speciala, intrucit leptospirele sint
mici si filamentoase, fiind dificil de diferentiat de unele
elemente ale tesutului conjunctiv si de cili. lmuno•
fluorescenta are dezavantajul ca producerea unor
antiseruri policlonale de buna calitate necesita scheme
prelungite de imunizare a iepurilor.
Microscopia pe fond intunecat a fluidelor corporale
a fost larg utilizata si poate fi utila in rniinile unui diag•
nostician experimentat, dar multe artefacte tisulare pot
fi gresit interprefate ca fiind leptospire. Leptospirele nu
se coloreaza satisfacator cu coloranti anilinici si tehnicile
de impregnare argentica sint lipsite de sensibilitate si
specificitate.
In prezent au devenit disponibile tehnicile de
hibridizare ADN. Au existat mai multe comunicari
privind utilizarea tehnicii de bloting si a hibridizarii in
situ in diagnosticul leptospirozei, folosind atit sonde
radioactive, cit si neradioactive, genomice si specifice.
La laboratorul de referinta OMS, KIT, Amsterdam, au
fost utilizate doua seturi de amorse, care aveau
specificitate de gen intre ele, pentru detectarea rapida
prin PCR a leptospiremiei la om. Problemele legate de
inhibitorii nespecifici au redus sensibilitatea acestei
tehnici atunci cind a fost aplicata la probe de urina sau
tesuturi.
Teste serologice
Testarea serologies prin reactia de microaglutinare
microscopica (RMA) este metoda de laborator cu cea
12. LEPTOSPIROZA 123
mai larga utilizare in diagnosticul avortului leptospiric,
Testul este relativ specific pentru serovar. Cerintele
antigenice minime sint ca testul sa utilizeze tulpini
reprezentative din toate serogrupurile a carer existenta
este cunoscuta in tara respectiva, plus cele despre care
se stie ca sint in investigatie in alte tari.
in diagnosticul leptospirozei cronice, RMA este
utilizata ca test de screening, mai degraba decit pentru
diagnosticul individual. Pentru obtinerea unor informatii
utile este necesara testarea unui minim de l O animale
sau 10% din efectivul respectiv. Cresterea numarului
probelor si recoltarea !or de la cohorte diferite
amelioreaza considerabil investigatia bolii si evaluarea
necesitatilor de vaccinare. Un diagnostic retrospectiv
al leptospirozei poate fi stabilit cind majoritatea
animalelor afectate au titruri de 1: 1000 sau mai mari.
Testarea intregii colectivitati de animale nu este foarte
utila pentru diagnosticul avortului asociat infectiei cu
L. hardjo in turmele de bovine infectate endemic, nici
pentru infectia cu L. bratislava la porci, datorita naturii
cronice si insidioase a infectiei si nivelurilor de anti•
corpi foarte scazute care pot fi evidentiate in ser
postavort.
ELISA si AMC prezinta avantaj e in diagnosticul de
laborator al infectiei la om, prin faptul ca nu necesita
mentinerea viabilitatii leptospirelor pentru antigene si
au o buna reactivitate incrucisata.
ANATOMIE PATOLOGICA SAU
MORFOPATOLOGIE
Principalele modificari anatomopatologice sint in
esenta aceleasi la toate s,eciile, leziunea primara fiind
cea a membranei celulelor endoteliale ale vaselor mici.
In leptospiroza acuta nu exista modificari macroscopice
patognomonice. Multe din aspectele intilnite sint cele
care apar dupa decesul prin insuficienta renala produsa
de alte cauze, in unele cazuri fiind insotite de icter. Pot
exista hemoragii petesiale sau echimotice la nivelul
tegumentelor, conjunctivei, mucoaselor si seroaselor,
in tesuturile subcutanate si adipoase si in. endocard.
Cavitatile toracica si peritoneala pot contine un revarsat
galben, cu tenta sanguinolenta, Pot exista hemoragii
subpleurale. Ocazional, poate fi intilnita splenomegalia.
Ficatul poate fi marit ~i congestionat, fie palid sau
galben. Pot exista distrugeri ale structurii cordoanelor
si lobulilor, uneori insotite de necroza centrolobulara.
Celulele hepatice devin neregulate, tumefiate si
degenereaza.
Cele mai semnificative leziuni se gasesc la nivelul
124 ZOONOZE
rinichilor, care pot fi mariti in vol um, galben-verzui la
pacientii icterici, cu hemoragii subcapsulare. Aspectul
histologic constant este nefrita interstitiala si necroza
tubulara. Hemoragiile sint evidente, mai ales in
medulara.
Caracteristice leptospirozei acute sint leziunile
degenerative ale muschilor striati. in biopsiile de muschi
gastrocnemian fibrele musculare individuale isi pierd
striatiile, sint marite in volum si vacuolizate. Nucieii
sarcolemei prolifereaza, iar zona este inconjurata de
celule inflamatorii. Vacuolizarea ~i degenerescenta sint
frecvente in miocard.
Uveita, irita ~i iridociclita sint modificari frecvente.
in leptospiroza cronica a animalelor leziunile sint
!imitate la rinichi ~i sint reprezentate de focare gri/
albicioase rnici, diseminate, adesea inconjurate de un
inel hiperemic. Examenul microscopic al acestor leziuni
arata o nefrita interstitiala focala progresiva, Infiltratele
leucocitare interstitiale, alcatuite in principal din
limfocite, macrofage si plasmocite, pot fi extinse in unele
arii. Leziunea focala poate afecta, de asemenea, glome•
rulii si tubii renali. Unii glomeruli sint mariti in volum,
unii atrofici, iar altii sint fibrozati. Capsula Bowman poate
fi ingrosata, continind un material granular eozinofil.
Mcdificarile tubulare includ atrofie, hiperplazie si, in
unele zone, prezenta unui reziduu necrotic in lumen.
Ocazional, in spatiile interstitiale pot fi prezente
hemoragii petesiale.
TRATAMENT
Om
in formele usoare de leptospiroza tratamentul este
simptomatic, in functie de natura si severitatea
manifestarilor. Fonna severa necesita tratament in
unitatile de terapie intensiva care poseda facilitati cum
ar fi dializa peritoneala etc.
Penicilina este antibioticul de electie in cazurile
aparute la om, 'in timp ce la animale este combinata cu
streptomicina. Eficacitatea antibioticelor in tratamentul
leptospirozei umane a fast timp indelungat subject de
disputa, dar in cele din urma controversa a fost rezolvata
de un studiu randomizat, controlat cu placebo, dublu
orb, care a inclus pacienti cu leptospirozasevera din
Manila si care a aratat ca terapia cu penicilina reduce
considerabil durata bolii si accelereaza recuperarea
functiei renale. Reactia Jarisch-Herxheimer poate sa
apara ca sechela a tratamentului cu penicilina,
Animale
Tratamentul ciinilor este similar celui la om. Puseele
de boala la animalele producatoare de ferma sint
probleme ale intregului efectiv; mai degraba decit a
cazurilor individuale, de unde rezulta importanta
abordarii tratamentului in contextul necesitatii de a
combate infectia in populatie,
Utilizarea tratamentului antibiotic in cazurile de
agalactie produsa de L. hardjo la bovine este o chestiune
de evaluare clinica, tinind seama de starea de gestatie a
animalului ~i de alti factori Iegati de efectiv. Animalele
afectate se vindeca fara tratament; totusi, daca animalul
este gestant, pot aparea infectia fetala si pierderea
consecutiva a fatului, si in asemenea circumstante trebuie
administrate antibiotice (penicilina si streptomicina).
.,Streptomicina (si analogul sau dihidroxilat),
administrata in doza de 25mg/kg, va reduce considerabil
nurnarul de germeni excretati de animal dar, pentru
anumite serovaruri, nu va realiza vindecarea
microbiologica. Cu toate acestea, este frecvent utilizata
pentru tratamentul animalelor purtatoare, in tentativa
de a reduce riscul de transmitere a infectiei de la aces tea
la alte animale.
PROGNOSTIC
Majoritatea pacientilor cu leptospiroza se vindeca
in 2-6 saptamini, daca nu prezinta icter. Rata deceselor
la pacientii icterici depinde de facilitatile disponibile
pentru tratamentul insuficientei hepatice si renale si de
instituirea precoce a tratamentului cu penicilina.
Pacientii care supravietuiesc insuficientei renale ~i
miocardice din leptospiroza severa se vindeca de obicei
complet in 6-12 saptamini. Convalescenta poate fi
prelungita (pina la 6 luni), si pina la l 0% din pacienti
acuza cefalee recurenta si uveita, timp de citiva ani.
La animale, prognosticul este foarte bun, daca
acestea nu au prezentat icter. Animalele care avorteaza
datorita infectiei leptospirale au o probabilitate extrem
de scazuta de a avorta din nou la gestatia ulterioara
datorita unei infectii cu acelasi serovar.
EPIDEMIOLOGIE
Exista diferente in distributia pe glob a unor specii
de Leptospira: L. interrogans, L. borgpetersenii si L.
kirschneriae au o distributie globala, in timp ce L.
noguchii si L. santarosai sint intilnite in principal in

America de Nord si de Sud, iar L. weilii in China si estul
Asiei,
Epidemiologia leptospirozei este potential foarte
complicata intrucit, teoretic, orice specie animala poate
fi infectata de orice serovar patogen. Din fericire, numai
o mica parte din serovaruri sint endemice intr-o anumita
regiune sau tara. Mai mult, leptospiroza este o afectiune
care prezinta o focalitate naturala si fiecare serovar tinde
sa fie mentinut de anumite gazde de intretinere, in
consecinta, in orice regiune, o specie animala va fi
infectata de ( 1) serovarurile mentinute de acea specie
sau (2) serovarurile mentinute de alte specii animale
prezente in regiunea respectiva, Importanta relativa a
acestor infectii accidentale este determinata de
oportunitatile furnizate de factorii sociali, de control si
de mediu predorninanti pentru contactul si transmiterea
leptospirelor de la alte specii la gazda tinta, Omul este
iniotdeauna o gazdii accidentala.
Principalele infectii cu Leptospira de importanta
globala si gazdele lor de mentinere sint:
(1) serovarurile icterohaemorrhagiae si copen•
hageni - mentinute de sobolanul maroniu;
(2) serovarul canicola mentinut de ciini;
(3) serovarul pomona tipul kennewicki -- mentinut
de porci in majoritatea regiunilor globului, dar nu
si in Marea Britanie sau Europa occidentala (cu
exceptia unor regiuni din Italia);
(4) serovarul hardjo - mentinut de bovine in toata
lumea (posibil, de asemenea, de oi si capre);
(5) serovarul bratislava - reprezinta asociatia ani•
mal domestic-Ieptospire cea rnai recent descrisa si
cea mai putin inteleasa. Epidemiologia sa este
foarte complicata. Par sa existe tulpini adaptate
specific la porci, tulpini mentinute de porci, ciini,
cai si arici si tulpini intilnite numai la animale
salbatice.
Nurnarul de infectii cu Leptospira mentinute de
animalele de ferma este foarte mic si, in timp ce apar
diferente regionale, diferentele geografice locale nu sint
la fel de importante ca in cazul infectiilor accidentale.
Infectiile mentinute de gazda se caracterizeaza prin
seroprevalenta inalta, multe animale prezentind o
infectie subclinica. in cazul in care boala apare, ea este
asociata in primul rind cu sistemele moderne de mana•
gement intensiv si limitata la femelele susceptibile mature
sexual. Aceste sisteme sint adesea organizate intr-un mod
in care se practica o introducere periodica in efectiv a
femelelor susceptibile, putind aparea pierderi economice
majore. in contrast, in regiunile dezvoltate ale lumii,
12. LEPTOSPJROZA 125
prevalentele serologice ale infectiilor accidentale sint,
de obicei, scazute. Episoadele clinice sint, de obicei,
singulare si rareori pun probleme economice majore.
Exceptia este reprezentata de cai, care sint deosebit de
susceptibili la infectiile acciclentale (in lrlanda, fiecare
serogrup cunoscut a fost izolatla cai din materiale clinice/
anatomopatologice). Infectia accidentala a animalelor
are o semnificatie mult mai mare in tiirile in curs de
dezvo ltare, unde ocaziile pentru contactul si
transmiterea intre specii sint mult mai numeroase.
in regiunile dezvoltate ale lumii, prevalents
leptospirozei umane este foarte scazuta. in aceste
regiuni, leptospiroza umana este o boala profesionala,
ce afecteaza in primul rind persoanele care lucreaza di•
rect cu animalele, ca de exemplu fermierii din ferrnele de
lapte, macelarii, inspectorii sanitari, personalul veterinar,
Alte grupuri cu un rise particular sint cei implicati in
activitatile nautice de recreere sau cei care lucreaza in
conditii de mediu umed, de exemplu in fermele piscicole.
Citeva exemple sint:
1. in Marea Britanie, 12% din ferrnierii din Cheshire
au prezentat anticorpi fata de L. hardjo.
2. in Victoria, Australia, s-a estimat ca orice persoana care
mulge vaci risca sa fie infectata cu L. hardjo intr-
o perioada de 20 ani de viata activa,
3. In unele regiuni din nordul ltaliei, 11 % din
muncitorii la caile ferate au anticorpi fa!ii de lep•
tospire (in majoritate tulpini mentinute de
rozatoare ).
in contrast, in tarile in curs de dezvoltare, unde
prevaleaza conditiile precare de munca si locuinta ~i
unde exista profesiuni asociate cu mediul urned, cum ar
fi cultivarea orezului, op.ortunitatile pentru contactul
cu leptospirele men1inure atit de rozatoare, cit si de
animalele domestice sint rnult mai mari. Prevalentele pot
fi foarte mari: de exemplu, intr-o comunitate rurala din
Nigeria a fost raportata o seroprevalenta de 18%, de
22% in comunitatile urbane din Belize, de 48% la barbatii
din satele cultivatoare de orez din Filipine si o sero•
prevalents de 33% la muncitorii de la canalizare din
Madras.
SURSE
Intotdeauna, sursa infectiei este un animal. Factorii
majori de mentinere a infectiei in populatie sint:
(1) purtatorul cu infectie persistenta: unele animale
ramin purtatoare toata viata, dar este incert daca
sint si infectante in toata aceasta perioada;
(2) introducerea cu regularitate a animalelor
126 ZOONOZE
susceptibile: de exemplu, in fennele producatoare de
lapte, practica standard este de a indeparta
junincile inlocuitoare de marnele !or la scurt timp
dupa nastere si de a le tine separate de turma pina
imediat inainte sau dupa ce fata; acesta asigura o
sursa perrnanenta de animale receptive, ce intretin
infectia,
TRANSMITERE
Transmiterea poate fi directa sau indirecta, Cea
directa este probabil mai importanta pentru circulatia in
interiorul speciei gazda, cea indirecta reprezentind cal ea
majors de transmitere a infectiei accidentale. Totusi,
calea indirecta joaca un rol in transmiterea infectiei de
la gazdele de mentinere.
Transrniterea directa se produce prin contactul di•
rect cu urina infectata sau produse.le avortului, prin
manipularea rinichilor infectati, prin ingestia laptelui
infectat si prin transmitere transplacentara. Se considera
ca infectia venerica este importanta in acele cazuri in
care tractul genital masculin si feminin reprezinta sediile
principale de persistenta.
Conditiile de mediu sint importante pentru
supravietuirea leptospirelor in afara gazdei, nivelul
contaminarii ambientale fiind esential pentru
transmiterea indirecta. in mod clar, cu cit leptospirele
ramin mai mult timp viabile in mediu, cu atit mai mari
sint sansele de contact si infectare a unei gazde
susceptibile. Conditiile optime pentru supravietuirea in
afara gazdei sint mediul urned, cald si cu un pH aproape
neutru.
in afara de supravietuirea leptospirelor, apa
favorizeaza, de asemenea, diseminarea infectiei si
procesul de infectare a gazdei. Transportul apei
actioneaza ca un mijloc mecanic de raspindire a infectiei.
Integritatea tegumentului reprezinta o bariera eficace
impotriva infectiei leptospirice; totusi, dupa ce pielea
este inrnuiata prin imersia in apa, leptospirele o pot
penetra si pot produce infectia.
PROFILAXIE $1 CONTROL/
Masurile preventive trebuie sa se bazeze pe
cunoasterea localizarii, numarului si frecventei cazurilor
umane si animale (clinice si subclinice ), a serovarurilor
(si tipurilor) de leptospire infectante, a gazdelor de
mentinere, cailor de transmitere si factorilor de rise.
Pentru a obtine si monitoriza aceste informatii este
necesar un sistem de supraveghere care sa reflecte
diversele aspecte ale leptospirozei si impactul sau asupra
diferitelor grupuri de populatie (umane si animale).
Principalele surse de informatie sint: (1) identificarea
cazurilor, (2) sistemele de raportare, (3) coroborarea
datelor obtinute din aceste doua surse si corelarea !or
cu datele privind seroprevalenta si (4) date, obtinute
prin culturi, privind ratele prevalentei in populatiile
animale locale (dornestice $i salbatice),
ldentificarea cazurilor este in mod special dificila,
datorita dificultatilor de diagnostic si studiile (la om si
animale) subestimeaza invariabil incidenta afectiunii
clinice. in multe tari, leptospiroza umana este o boala
declarabila dar, intrucit statisticile de raportare depind
de identificarea cazurilor, acestea sint in egala masura
deficitare. Studiile serologice pot fumiza informatii utile
despre prevalenta anticorpilor, oferind astfel un ghid
privind infectiile mentinute probabil in populatia
respectiva si nivelul relativ al expunerii la infectii
accidentale. Supravegherea prin izolarea agentului etio•
logic este foarte utila atit pentru populatiile de animale
domestice, cit $i salbatice, prin faptul ca identifies
infectiile intretinute de anumite specii si, prin comparatie
cu datele serologice, se poate realiza discriminarea intre
infectiile mentinute la gazda si infectiile accidentale ale
speciei.
\
MASURI DE PROFILAXIE ~I COMBATERE
Strategii pentrucombaterea infectiilor
la om
Aceste masuri trebuie sa tina seama de faptul ca
omul este intotdeauna o gazda accidentala pentru
infectiile intretinute de animale si ca abordarea
controlului infectiilor accidentale la om va fi diferita in
regiunile cu prevalenta inalta sau scazuta.
Intreruperea cailor de transmitere de la animal la om
este factorul esential in controlul leptospirozei umane.
in continuare sint prezentate elementele cheie 111
realizarea acestui obiectiv, si intr-o strategie ar trebui
incluse oricite elemente sint considerate adecvate
situatiei:
1. Identificarea surselor de infectie: unde se produce
transmiterea si care sint speciile gazda,
2. Controlul infectiei la speciile gazda, daca este
posibil. Acesta este un element important al
combaterii leptospirozei profesionale rezultate din
coritactul cu gazde animale domestice,
realizindu-se, de exernplu, prin vaccinarea

bovinelor impotriva L. hardjo.
3. Combaterea rozatoarelor purtatoare, de exernplu,
prin programe de deratizare.
4. Reducerea contactului cu animalele purtatoare -
ameliorarea conditiilor de viata si munca, de
exemplu prin introducerea recoltarii mecanice a
orezului si trestiei de zahar,
5. Excluderea mediilor contaminate cunoscute, de
exemplu interzicerea scaldatului in apele statatoare.
6. Igiena profesionala. Furnizeaza imbracaminte
impermeabila pentru a realiza o bariera impotriva
infectiei.
7. Vaccinarea. Aceasta abordare este adoptata in unele
regiuni din China.
8. Informare/educatie, Persoanele expuse trebuie sa
fie constiente de riscuri si de ce se poate face
pentru reducerea acestora.
9. Asigurarea facilitatilcr de Jaborator s i a
personalului calificat necesar pentru indeplinirea
programelor de combatere,
Pro.filaxia leptospirozei la persoanelecare
ciilatoresc perioade scurte de timp din medii
cu rise scduu in medii cu rise inalt
Doxiciclina a fost utilizata profilactic pentru
protejarea militarilor in junglele tropicale si ar putea fi
utilizata pentru protejarea altor persoane expuse la rise
pe perioade scurte de timp.
Strategii de profilaxie a infectiilor
accidentale la animalele domestice
Acestea se bazeaza pe aceleasi principii expuse
pentru om. Metodele utilizate la animale trebuie sa
reduca la minimum contactul cu animalele purtatoare,
prin masuri cum ar fi evitarea surselor de adapare
comunitare si asigurarea adaposturilor separate. Trebuie
efectuata vaccinarea, daca este necesar si daca exists
vaccinuri disponibile ..
Strategii de profilaxie la animalele de
fermd expuse la infectiile gazdelor de
intretinere
'
in dezvoltarea strategiilor pentru combaterea
leptospirozei in cazul infectiilor la gazde de intretinere,
pentru a mentine o populatie neinfectata, este
importanta reducerea la minimum a factorilor de rise
I .
12. LEPTOSPJROZA 127
major implicati in introducerea infectiei intr-o populatie
sanatoasa .. De exemplu:
1. Dezvolta o politics populationala inchisa, evitind
astfel cumparareaanimalelor infectate.
2. Mentine pe teren numai o singura specie gazda,
reducind astfel riscul de contact cu alta gazda de
intretinere, cum ar fi oile in cazul infectiei cu
L.hardjo la bovine.
3. Evita contactul cu alte animale din aceeasi specie;
in special:
(a)nu utiliza un taur sau vier in comun cu alta intre•
prindere;
(bjstabileste granite de securitate.
4. Evita transmiterea indirecta, de exernplu prin
impiedicarea accesului la un curs de apa care are
in amonte alte gazde animale sau o sursa
comunitara de adapare.
In dezvoltarea strategiilor pentru combaterea
leptospirozei la gazdele de intretinere, pe baza reducerii
la minimum a pierderilor economice prin formele clinice
§i subclinice de boala, mai degraba decit prin mentinerea
unei populatii neinfectate, este important ca numai
animalele cu un status imun similar cu al acelei populatii
sa fie introduse in turma,
Streptomicina reduce semnificativ nivelul excretiei
animalelor purtatoare, Cind este utilizata ca parte a unui
program de combatere eel mai bine este ca ea sa fie
administrata fie intregii populatii in acelasi timp, fie
animalelor nou introduse, mentinute in izolare.
Tetraciclinele administrate pe cale orala, in doza de 600-
800 g/tona de hrana, vor controla efectele clinice ale
leptospirozei la porci, dar nu vor elirnina infectia din
populatie.
Vaccinurile, desi utile,:tu vor eradica infectia dintr-o
populatie infectata endemic, nu vor stopa excretia la
animalele care prezinta deja leptospirurie si nu vor
impiedica avortul la animalele la care localizarea
placentara s-a produs inaintea vaccinarii.
Intr-o populatie infectata endemic, ideals ar fi
inceperea programului prin tratarea tuturor animalelor
adulte intr-un moment in care costul pierderilor de
productie ( cum ar fi laptele) poate fi red us la minimum.
Aceasta ar putea insemna aminarea tratamentului pina
la incetarea lactatiei. Se vaccineaza anual intreaga
populatie (toate femelele de reproductie si toti masculii)
in cazul bovinelor sau inainte de sacrificare, in cazul
porcilor. Cind exists dubii privind eficacitatea
vaccinului, se reduce intervalul de vaccinare al
bovinelor la 6 luni sau mai putin,
I'
 r! i .
128 ZOONOZE

LEGISLAT,IE de protejare a acestora, ca de exemplu, echipamentede

Legislatia poate reprezenta un stimulent important
pentru aplicarea masurilor de combatere a infectiei, In
Marea Britanie, reglementarile impuse de Control of
SubstancesHazardous to Health (controlul substantelor
periculoase pentru sanatate) impun fermieriior sa
identifice daca bovinele lor sint infectate cul. hardjo,
sa-si inforrneze angajatii asupra situatiei si sa ia masuri
protectie, vaccinarea bovinelor. in plus, disponibilitatea
crescinda a angajatilor de a cere compensatii in justitie
pentru bolile asociate cu neglijenta a facut ca multi
patroni din industria carnii si a produselor lactate sa
devina constienti de faptul ca in aceste industri i
leptospiroza este o boala profesionala si de necesitatea
de a intreprinde masuri de combatere a acesteia.

i
I
I

I
i

J. Mclauchlin, N. Van der Mee-Marquet
REZUMAT
Listerioza apare la o varietate de animale, inclusiv la
oameni si afecteaza eel mai frecvent uterul gravid ~i
sistemul nervos central sau provoaca septicemii. in
cursul sarcinii, infectia disemineaza la rat, care fie se va
naste cu o afectare severa, fie va muri in utero. La
persoanele care nu sint gravide, listerioza evolueaza,
de obicei, cu meningita, encefalita sau la cei imuno•
compromisi ~i la batrini, cu septicemie. Infectia poate fi
tratata cu succes cu antibiotice, dar 20-40% din cazurile
umane sint fatale.
La animalele domestice (in special, oi si capre)
listerioza evolueaza, de obicei, cu encefalita, avort sau
septicemie, reprezentind o cauza de pierderi economice
considerabile.
Genu!Listeria cuprinde sase specii de bacterii Gram•
pozitive, dar aproape toate cazurile de listerioza umana
se datoreaza germenului Listeria monocytogenes. 0
situatie similara este intilnita la animate, cu exceptia
faptului ca pina la 10% din cazuri sint produse de Liste•
ria ivanovii.
Listeriile sint genneni ubicuitari inmecliu pe tot globul,
in special in locurile cu material organic vegetal in
descompunere. Multe animale sint purtatoare si elimina
germenul prin fecale. Este general acceptat faptul ca
principala cale de transmitere, atit la om, cit ~i la animale,
este reprezentata de consumul alimentelor contaminate.
Desi listerioza umana este relativ rara (aproximativ 3-8
cazuri la un milion de oameni in America de Nord si
Europa occidentala), rata inalta a mortalitatii o situeaza
printre cele mai importante cazuri de deces prin toxi•
infectii alimentare in tarile industrializate.
Masurile de combatere trebuie indreptate catre
excluderea listeriilor din hrana si inhibarea multiplicarii
~i supravietuirii !or in alimente. Silozul alterat sau
mucegait nu trebuie utilizat, iar conditiile anaerobe
trebuie mentinute pe o durata cit mai mare de timp.
I
I
I
13 LISTERIOZA
f
intr-un numar de tari (incluzind Marea Britanie,
Statele Unite ale Americii, Franta, Noua Zeelanda si
regiuni din Australia) grupele de rise au primit
recornandari privind igiena alimentara si mod.ificarea
dietei, pentru a evita consumarea anumitor alimente,
cum ar fi brinza topita si pateul.
ISTORIC
Bacteria Listeria monocytogenessi listerioza au fost
identificate pentru prima data datorita unui focar
infectios spontan la iepurii si cobaii de laborator, de
Murray si colab. sai in 1924, la Cambridge (Anglia).
Numele de monocytogenes atribuit speciei s-a datorat
leucocitozei marcate cu mononucleare prezenta la
aceste animale. in Africa de Sud, in 1927, Pirie a izolat
aceeasi bacterie de la gerbili infectati si a denumit-o
Listerella, dupa chirurgul si pionierul antisepsiei, lordul
Lister. Din motive taxonomice, denumirea generica a
fost schimbata in 1940 in Listeria. in Noua Zeelanda,
Gill este creditat cu prim"a" izolare a L. monocytogenes
de la un animal domestic infectat, el descriind si o
encefalita ovina ,,cu miscari in menaj",
in 1929, in Danemarca, Nyfeldt a izolat L.
monocytogenes de la om, din hemoculturile unor
persoane cu o infectie asemanatoare mononucleozei ( o
forma rara de manifestare a bolii), iar Bum, In 1936, in
Statele Unite al Americii, a stabilit listerioza ca fiind o
cauza de infectie in perioada perinatala si, de asemenea,
de meningita la adulti, Inainte de 1926 au existat descrieri
ale unor boli care probabil au fost listerioza; intr-adevar,
un izolat ,,difteroid" din lichidul cefalorahidian al unui
soldat, in 1919, la Paris, a fost ulterior identificat ca fiind
L. monocytogenes.
in cursul anilor 1980, cresterea numarului de cazuri
de listerioza umana si animala in mai multe fi'iri (inclusiv
Marea Britanie), impreua cu o serie de toxiinfectii
130 ZOONOZE
alimentare in America de Nord si Europa (tabelul 13 .1) Peretele celular este tipic pentru bacteriile Gram•
au dus la reinnoirea interesului profesional fata de boala pozitive, continind alanina $i acid glutamic, legate prin
$i la alannarea publicului. acidul mezo-diaminopimelic; sintprezenti acizii teichoici.
Predomina acizii grasi anteizo Cl 7:0 si anteizo Cl5:0.
Metabolismul este aerob si microaerofil, fiind prezenti
Tabelul 13.1 Episoade de listeriozii umanii cu transmitere alimentarii atit citocromii, cit si menachinonele. Aproape toate
----- culturile sint catalazo-pozitive, oxidazo-negative si mo•
Tara An Numlir Aliment
bile la temperaturi sub 35°C, prin flageli peritrichi.
de cazuri implicat
Culturile pe rnedii cu glucide sint slab fennentative, dar
SUA 1976 20 ? Salata cruda
din glucoza se produce lactat, nu gaz.
Noua Zeelanda 1980 22 ? Scoici sau peste crud
Canada 1981 41 Salata de varza cruda Studiile de omologie ADN/ADN au indicat
SUA 1983 49 ? Lapte apartenenta a sase specii la acest gen: L. mono•
SUA 1985 142 B 6nza proaspata cytogenes. l. grayi, L. innocua, l. ivanovii, l. seeligeri
Elvetia 1983-7 122 Brinza proaspata si l. welshimeri. Diferitele specii de Listeria pot fi rapid
UK 1987-9 >350 Pateu identificate cu ajutorul unui rnic numar de caractere
SUA 1989 2 ? Creveti
Australia 1990 9 Pateu
fenotipice (tabelul 13.2).
Australia 1981 4 Midii afumate Datele privind secventierea ARNr l6S confirrna
Noua Zeelanda 1992 4 Midii afumate inrudirea dintre diferitele specii de Listeria si evidentiaza
Franta 1992 279 Limba de pore in aspic o inrudire strinsa cu membrii genului Brochothrix, precurn
Franta 1993 39 Tocatura de pore si una mai indepartata cu alte genuri Gram-pozitive cu
conservata
conti nut scazut de G+C (de exemplu, Bacillus,
Franta 1995 33 Brinza topita
Aerococcus, Carnobacterium, Vagococcus, Enterococ•
? Indica asocierea epidemiologies fara izolarea tulpinii cus, Lactobacillus, Lactococcus si Streptococcus).
implicate din alimentul specificat. Aproape toate cazurile de listerioza umana se
datoreaza l. monocytogenes, desi rareori L. seeligeri si
L. ivanovii au fost de asemenea implicate. 0 situatie
AGENTUL ETIOLOGIC similara a fost observata la animate, exceptind faptul ca
pina la 10% din cazuri sint datorate L. ivanovii. in
GENUL LISTERIA
conditii experimentale, utilizind soareci si culturi in vitro
Listeriile sint cocobacili sau bacili Gram-pozitivi, de tesuturi de mamifere, numai l. monocytogenes si l.
nesporulati, cu un continut G+C al ADN de 36-42 11101%. ivanovii s-au dovedit patogene, aceste specii avind in
comun multi factori asociati cu virulenta.

Tabelul 13.2. Diferen\ierea speciilor genului Listeria

f3-hemoliza Reducerea Productie de acid din Test CAMP

pe agar-singe nitratilor D-manitol L-ramnozli D-xilozli a-MM S. aureus R. equl
L. monocytogenes + +* + +
l. ivanovii + + +
L. innocua v** +
l. welshimeri v + +
L. see/igeri (+) + v (+)
L. gray/ subs gravi + NS
L. gray/ subs murrayi + + v NS

a-MM= a-metil-D-manozid (metil-a-D manopiranozid) (+) = reactie slaba

v = reactie variabila * = unele tulpini nu fermenteaza ramnoza, dar acestea sint rare
NS = necunoscut ** = aproxirnativ 60% fermenteaza rarnnoza

Exista tulpini de L. monocytogenes care nu sint hemolitice si nu produc o reactie CAMP pozitiva, Acestea sint rare si probabil
nevirulente.

BIOLOGIE MOLECULARA
Dimensiunea cromozomului L. monocytogenesa fost
estimata la aproximativ 3150 kb, fund stabilita harta fizica
~i genetica (prin utilizarea electroforezei in gel), pe care
au fost localizate mai multe gene. Genele implicate in
patcgeenza sint aproape toate grupate pe un singur
locus.
Lal. monocytogenes au fost introdusi si exprirnati
transpozonii Tnl 545, Tn916 si Tn9 l 7 (si derivatii lor),
cares-au dovedit instrumente extrem de utile pentru
intelegerea virulentei acestei bacterii. Un transpozon
foarte asemanator cu Tn917 (denumit Tn5422) a fost
recunoscut in plasrnidele recoltate de la L. mono•
cytogenes, care codifica de asemenea rezistenta la
cadmiu. La unele tulpini de l. monocytogenes si la
alte specii de Listeria a fost detectat ADN-ul
plasmidic, care a fost asociat cu rezistenta la cadmiu.
Genele plasmidice ale rezistentei la cadmiu prezinta
un grad inalt de similaritate cu rezistenta la cadmiu a
Staphyilococcus aureus. Des i rareori, a fost
observata rezistenta, codificata de plasmide, numai
fata de tetraciclina, ca si multirezistenta la cloram•
fenicol, eritrornicina, streptomicina si tetraciclina. S-a
demonstrat transferul plasmidelor listerice native intre
diferitele tulpini de L. monocytogenes, intre speciile
de Listeria, precum $i catre alte specii bacteriene,
incluzind Bacillus subtilis, Enterococcus faecalis,
Streptococcus agalactiae si Staphylococcus aureus.
Fagii lizogeni sint frecvent purtati de Listeria $i sint
in general similari morfologic, cu capete izometrice si
cozi lungi, necontractile, corespunzind familiilor
Myoviridae sau Styloviridae. Genomul fagic este
reprezentat de un ADN dublu catenar linear de 35-42
kb. Proprietatile litice ale seturilor de fagi au fost utilizate
pentru subtiparea L. monocytogenes.
Ca si utilizarea mutagenezei cu transpozoni,
experimentele de complementare a plasmidelor,
impreuna cu studiul comportamentului L. mono•
cytogenesin culturi de tesuturi de mamifere si in modele
pe soareci infectati experimental, au dus la o mai buna
intelegere a genelor implicate in virulenta acestui micro•
organism. De asemenea, in analiza acestor bacterii au
fost aplicate, cu mult succes, tehnici de generare a
mutatiilor punctifonne prin schimb alelic, de introducere
de material genetic prin electroporoza si de exprimare a
genelor L. monocytogenes la L. innocua si Bacillus
subtilis.
J 3. LJSTERJOZA 131
CULTIVARE, REZISTENTA ~I DISTRIBUTIE
Listeria monocytogenes este larg raspindita in
mediu si a fost izolata din numeroase sedii, incluzind
solul, apa, canalizarea si materiile vegetale in
descompunere (in special, nutretul insilozat insuficient
fermentat): viabilitatea sa este rernarcabila, ea
supravietuind mai mult de 2 ani in sol sau siloz. Se
gaseste in excretiile animalelor aparent sanatoase (si, de
asemenea, ale oarnenilor), desi starea de purtator intes•
tinal este tranzitorie. Ch iar cind este prezenta in
concentratii ridicate in alirnente, nu produce in general
alterarea sau contaminarea acestora. Larga raspindire a
L. monocytogenes si capacitatea sa de a supravietui pe
suprafete uscate ~i umede favorizeaza contaminarea
dupa procesarea alimentelor, prin contactul cu pro•
dusele crude sau cu mediul din fabrics.
Multe tipuri de alimente crude, prelucrate, gatite si
pregatite pentru consum contin L. monocytogenes, desi
la niveluri scazute (10 germeni/g). Proprietatile micro•
organismului favorizeaza transmiterea listeriozei pe cale
alimentara. listeria monocytogenes creste intr-o garna
larga de alimente cu umiditate relativ ridicata (/\. > 0,95)
si la temperaturi foarte variabile (0-45°C). Cresterea se
produce si la temperaturi de refrigeratie, desi este relativ
lenta, cu un timp de dublare maxim de aproximativ l - 2
zile la 4°C. Multiplicarea ln alirnente este intrucitva
limitata la intervalul de pH de 5-9, si L. monocytogenes
nu este suficient de rezistenta la caldura pentru a
supravietui pasteurizarii laptelui. Toleranta neobisnuita
a bacteriei fata de clorura de sodiu si nitritul de sodiu,
ca si capacitatea de a se multiplica, desi lent, in alimen•
tele refrigerate, foe din L. monocytogenes o problems
speciala a contaminarii.post-procesare a alimentelor re•
frigerate.
IZOLAREA PRIMARA SELECTIV A $1
DETECTAREA
Inainte de jumatatea anilor 1980, ,,irnbogatirea la
rece'', bazata pe capacitatea Listeriei de a depasi prin
crestere la temperaturi scazute germenii competitivi, a
fost utilizata 'in principal pentru izolarea selectiva. Totusi,
datorita lipsei de specificitate a acestei metode si a
faptului ca este lenta (unii cercetatori au incubat bulion
pina la 6 luni), procedurile au fost mutt imbunatatite.
Au fost dezvoltate medii care utilizeaza diversi agenti
selectivi, incluzind acriflavina, clorura de litiu, colistin,
ceftazidim, cefotetan, fosfomicina, moxolactam, acid
nalidixic, cicloheximida si polirnixin. Aceste metode au
132 ZOONOZE
largit capacitatea laboratoarelor de microbiologie (in
special, a celor implicate in controlul alimentelor) de a
izola selectiv Listeria.
Pentru detectarea listeriilor in alimente sint din ce in
ce mai mult utilizate hibridizarea acizilor nucleici $.i testele
imunoenzimatice.
GAZDELE
LISTERIOZA UMANA
Factori de rise
Listerioza este o infectie oportunista care afecteaza
eel mai frecvent persoanele cu afectiuni intercurente
severe, batrinii, femeile gravide, fetusii si nou-nascutii.
Cu toate acestea, pacientii in afara acestor factori de
rise pot fi de asernenea infectati. lndivizii cu eel mai
mare rise de a contracta listerioza sint batrinii, cei
imunocomprornisi prin afectiuni limfoproliferative
(leucemii $i limofoame ), persoanele cu alte neoplazii sau
care primesc tratament imunosupresi v (corticosteroizi,
ciclosporina, azatioprina, iradiere ). Alte conditii predis•
pozante includ sindromul imunodeficitar dobindit
(SIDA), alcoolismul, ficatul alcoolic, diabetul si purtatorii
de proteze cardiace valvulare sau proteze articulare.
Femeile gravide au un rise crescut de a contracta
listerioza, posibil datorita scaderii fiziologice a imunitatii,
dar vor prezenta invariabil o forrna relativ usoara a bo•
lii. lnfectia matema poate disemina la fat, ducind fie la
moarte intrauterina, fie la nasterea unui copil sever
afectat in primele zile dupa nastere (infectie neonatala
cu debut precoce). De asemenea, nou-nascutii pot
dezvolta septicemie cu debut tardiv, tipic la l 0-12 zile
dupa nastere.
Tablou clinic
Listerioza afecteaza eel mai frecvent continutul
uterului gravid, sistemul nervos central si circulatia. La
persoanele negravide, listerioza se prezinta eel mai
frecvent ca meningita ( cu sau fara septicemie) sau ca
septicernie fara afectarea sistemului nervos central/Ul•
tima forma a bolii este in general limitata la indivizii
imunocornpromisi si are rareori focare de infecjie iden•
tificabile. Meningoencefalita si encefalita listerica apar
mm rar.
La femeia gravida, listerioza este de cele mai multe
ori recunoscuta sub forma unuia sau mai multor
I
episoade pseudogripale autolimitate, in cursul sau in a
douajumatate a celui de-al doilea trimestru, desi infectia
poate aparea pe toata durata sarcinii. Listerioza materna se
prezinta, de obicei, cu febra si alte simptome nespecifice,
desi unele persoane pot fi asimptomatice. Meningita
I
listeriana materna si infectiile recurente la aceeasi femeie
in cursul unor sarcini diferite sint foarte rare.
In cursul sarcinii, infectia disemineaza din sistemul
circulator matern la fat, probabil prin placenta, desi
aceasta evolutie nu este inevitabila. Infectia fetala care
se dezvolta inainte de al treilea trimestru duce, de obicei,
la moarte intrauter in a. Fatul prez inta infecti i
multisistemice severe ale organelor interne, cu formarea
unor leziuni granulomatoase diseminate, in special in
ficat si placenta (granulomatosis infantiseptica). lnfectia
in cursul celui de-al treilea trimestru duce fie la moarte
intrauterina, fie la nasterea unui copil cu afectiune
severd (infectie neonatala cu debut precoce).
Septicemia cu debut precoce se caracterizeaza prin
semne nespecifice de infectie si prematuritate. Pot exista
Ieziuni cutanate (uneori cu granuloame) si nou-nascutul
poate prezenta convulsii. Cazurile cu debut foarte
precoce sint septicemice, uneie cu meningita; cu toate
acestea, unii sugari par sa fie infectati numai in sedii
superficiale. Gradul de severitate depinde partial de
virsta sarcinii in momentul infectiei. Sugarii care
supravietuiesc pot prezenta sechele pe termen lung, in
special cei nascuti prematur sau cu afectare a sistemului
nervos central.
Septicemia neonatala cu debut tardiv apare tipic
dupa o sarcina necornplicata dusa la termen si, de obicei,
se prezinta cu meningita la aproximativ 10 zile dupa
nastere. Listeria monocytogenes este dobindita fie de
la mama, in cursul nasterii sau la scurt tirnp dupa aceea
(posibil in cursul trecerii prin caile genitale), fie din
mediul postnatal.
lnfectiile focale prod use de L. monocytogenes sint
relativ rare si afecteaza mai ales indivizii
imunocompromisi, lnfectiile profunde, cu sau fara
formarea de abcese, afecteaza o varietate de organe.
Apare, de asemenea, endocardita listerica care afec•
teaza, de obicei, pacientii cu leziuni cardiace subiacente
sau proteze valvulare.
A fost descrisa listerioza non-sisternica, cutanata sau
oculara, rezultind in urma contactului cu animale sau
materii animale infectate. Aceste leziuni superficiale pot
evolua catre infectii sistemice severe.
in unele cazuri de listerioza au fost intilnite diareea
sau alte simptome gastrointestinale, dar aceste aspecte pot
fi specifice anumitor tulpini de L. monocytogenes.

Intrucit L. monocytogenes este o prezenta comuna
in mediu, indivizii pot fi frecvent expusi germenului; este
posibil camajoritatea cazurilor de listerioza sa se manifeste
ca infectii subclinice, posibil ca episoade pseudogripale
usoare sau ca infectii ale tractului gastrointestinal sau
respirator superior. Aceasta ipoteza este sustinuta si de
formele relativ usoare de boala, ce se prezinta ca infectii
cutanate sau bacteriemie la femeile gravide.
in cursul infectiei fetale, femeia gravida prezinta
adesea o serie de episoade febrile pseudogripale,
produse de aceeasi tulpina de L monocytogenes care a
invadat fluxul sanguin ma.tern. Cu toate acestea, atit
femeia gravida, cit si animalele gestante cu rat infectat
dezvolta foarte rar o infectie severs (cum ar fi meningita
sau encefalita), in pofida invaziei fluxului sanguin.
Diagnostic
Deoarece simptomele clinice ale listeriozei umane
nu sint suficient de caracteristice pentru stabilirea
diagnosticului, este necesara izolarea si identificarea L.
monocytogenes. Cind se examineaza probe din sedii
normal sterile, de obicei, nu sint necesare medii de
cultura si tehnici speciale.
Diagnosticul septicemiei sau meningitei este stabilit
prin hemoculturi sau culturi din lichidul cefalorahidian.
Listeria monocytogenes este uneori observata pe
frotiurile colorate din lichidul cefalorahidian recoltat
de la pacientii cu meningita, impreuna cu o reactie
leucocitara mcderata (de obicei lirnfocitara),
proteinorahie crescuta si scaderea glicorahiei. in pofida
numelui de .monocytogenes" al speciei, monocitoza in
cursul septicemiei sau meningitei este rareori observata,
In timpul sarcinii, L. monocytogenes poate fi
cultivata din singele matern, in special cind este recoltat
in cursul perioadelor febrile. inainte de nastere, aspectul
anonnal al lichidului amniotic poate sugera listerioza, in
special, cind este colorat de meconiu. La nastere, L.
monocytogenes este prezenta in numar mare atit la
sugarul infectat, cit ~i in tractul genital matern si poate
fi observata pe frotiurile colorate. Bacteria poate fi rapid
cultivata din placenta si lohii, din singe, lichid cefalo•
rahidian, tractul respirator si gastrointestinal, tegumente
~i alte zone superficiale ale sugarului, precum si din
portiunea superioara a vaginului matern. Cind sint
disponibile, trebuie efectuate insamintari din lichidul
amniotic ~i meconiu; primul poate fi recoltat prin
arnniocenteza inainte de nastere,
Dupa moartea intrauterina si expulzarea fatului
trebuie efectuata necropsia. L. monocytogenes trebuie
13. LISTERIOZA 133
cantata in materialul prelevat din ficatul, splina, creierul
si alte organe interne ale sugarului. De asemenea,
culturile din secretiile vaginale pot fi utile pentru
diagnosticul retrospectiv al infectiei intrauterine timp
de citeva saptamini dupa nastere.
Au fost descrise metode de detectare a antigenelor
bacteriene si a secventelor specifice ale acizilor nucleici,
care in viitor vor fi probabil mai larg utilizate pentru
diagnostic. De asemenea, au fost descrise telmici de
detectare a anticorpilor specifici; cu toate acestea,
interpretarea acestor teste este problematics.
Anatomie patologica
in listerioza umana, modificarile anatomopatologice
sint similare celor observate la animale. Infectia
determina necroza, urmata de activitate proliferativa a
celulelor sistemului reticuloendotelial, ducind la
fonnarea granuloamelor miliare si necroza focala, cu
supuratia tesuturilor afectate. Bacteria este adesea
prezenta in focarele necrotice. Numarul si extinderea
leziunilor variaza in functie de localizarea infectiei si de
rezistenta gazdei.
Meningita se caracterizeaza prin inflamatia
supurativa a meningelor, cu granuloame si necroza
tesutului cerebral. in spatiul subarahnoidian poate fi
intilnit un exsudat purulent consistent. in encefalita,
leziunile macroscopice pot fi absente sau pot fi prezente
in punte si trunchiul cerebral. In cazurile de
encefalomielita se observa adesea noduli miliari sau sub•
miliari la nivelul leptomeningelui.
La nou-nascut, boala se caracterizeaza printr-o
afectare masiva a ficatuhfi, cu leziuni diseminate in multe
alte organe, incluzind splina, glandele suprarenale,
pulmonii, esofagul, peretele faringian posterior si
tonsilele. Adesea se observa focare cutanate, in special
pe regiunile dorsals ~i lornbara.
In placenta apar zone necrotice multiple, albe sau
gri, la nivelul parenchimului vilos si in decidua, cele mai
mari fiind, de obicei, situate in vilozitatile bazale si de•
cidua bazala. Acest aspect macroscopic permite un di•
agnostic prezumtiv de listerioza, Focarele necrotice sint
identice cu cele din organele fetale. in centrul necrotic
al abceselor viloase si deciduale se observa de obicei
bacili Gram-pozitivi, ca si in membrane, cordonul
ombilical si pe tegumentul fatului. Tipic, focarele ne•
crotice contin aglornerari de leucocite polimor•
fonucleare si sint localizate intre trofoblast si strorna.
Vilozitatile coriale inflamate sau necrotice sint Inglobate
intr-un material inflamator fibrinos intervilozitar.
134 ZOONOZE
Tratamentul antimicrobian
in tratamentul listeriozei au fost recomandate difente
antibiotice, incluzind penicilina, ampicilina, tetraciclina,
eritromicina, trimetoprim-sulfametoxazol si rifampicina.
Studiile in vitro ale activitatii diferitilor agenti
antimicrobieni au aratat ca L. monocytogenes prezinta
aproape intotdeauna o sensibilitate uniforms fata de
ampicilina, penicilina ~i eritromicina, desi plna la 10%
din culturi pot fi rezist.ente la tetraciclina, Listeria
monocytogenes are o rezistenta inalta uniforms la cefa•
losporine, iar fluorochinolonele au o activitate
insuficienta pentru a fi recomandate in tratamentul
listeriozei.
Studiile in vivo care utilizeaza diferite modele
animele sint dificil de interpretat, desi exista o desi este mai probabila nasterea unui copil grav bolnav.
concordanta generala intre acestea si datele obtinute
de la pacienti in ce priveste faptul ca o combinatie de
ampicilina sau penicilina plus un amincglicozid este
superioara utilizarii oricaruia din aceste medicamente
ca agent unic.
'Pentru listerioza sistemului nervos central la adulti
se recomanda tratamentul cu ampicilina intravenos
(200 mg/kg/zi, in sase prize) plus 1111 aminoglicozid (3--6
mg/kg/zi, in doua sau trei prize), timp de 3-4 saptamini.
In cursul sarcinii, se administreaza intravenos
ampicilina (4-6 g/zi, in patru prize) plus un aminoglicozid
(3 mg/kg/zi, in doua sau trei prize), daca este prezenta
amniotita, sau amoxicilina (2-3 g/zi oral, in patru prize),
daca nu este prezenta. In ambele situatii tratamentul
trebuie continuat 2 saptarnini . .in cazurile cu alergie
severs la ampicilina, pot fi administrate intravenos
trirnetoprim (160 mg) plus sulfarnetoxazol (800 mg) la
fiecare 12 ore.
Listerioza neonatala trebuie tratata cu ampicilina plus
un aminoglicozid, intravenos. In infectia cu debut
precoce, se administreaza arnpicilina, l 00--150 mg/kg/
zi, pentru copiii cu greutate corporals sub sau, respectiv,
peste 2 kg, plus gentamicina 3-6 mg/kg, in doua prize.
in a doua saptamina dupa nastere se administreaza
ampicilina, 150-200 mg/kg, pentru greutati corporale
mai mici sau, respectiv, peste 2 kg, plus gentamicina, 111
aceeasi doza ca mai sus. Se recomanda doua sapta~ini
de tratament, dar trebuie luata in considerare preluhgi•
rea sa, daca se stabileste un diagnostic de meningita.
Meningita este frecvent prezenta in listerioza neonatala
cu debut tardiv, fiind recomandate ampicilina (100-400
mg/kg, in 4-6 prize) plus gentamicina (3-6 mg/kg, 111
doua prize). Daca microorganismul este prezent in
lichidul cefalorahidian, poate fi luata in considerare
adaugarea de rifampicina sau trimetoprim-sulfame-
toxazol. Durata tratamentului este variabila; daca se pro•
duce o ameliorare clinica prompts si bacteria este absenta
din lichidul cefalorahidian, 2 saptarnini pot fi suficiente.
Totusi, in general, trebuie avut in vedere un tratament
de 4-6 saptamini,
Prognostic
Infectia si moartea fetala aparute precoce in cursul
gestatiei sint complicatii recunoscute, dar nu inevitabile,
ale infectiei mateme. 0 data aparuta infectia continutului
uterului gravid, tratamentul antibiotic prepartum al
mamei a dus la nasterea unor copii aparent sanatosi. in
ultima perioada a sarcinii poate aparea moartea fetala,
Listez:ioza neonatala cu debut precoce are o mortalitate
ridicela (> 3 5% ), iar la supravietuitori pot aparea sechele
cum ar fi handicapurile neurologice si de dezvoltare,
hidrocefalie, ptoza ~i strabism. Listerioza neonatala cu
debut tardiv are, de asemenea, o rata inalta a mortalitatii,
desi in general nu atit de mare ca infectia cu debut
precoce. Prognosticul pe termen lung al copiilor cu
septicemie sau meningita neonatala cu debut tardiv nu
a fost bine studiat.
Rata mortalitatii pentru listerioza adulta si juvenila
variaza de la 10 la peste 50%, indicatorii de prognostic
rezervat incluzind virsta (>50 ani), afectiunile
preexistente, convulsiile precoce (in cazurile de
meningita) si necesitatea de suport cardiovascular, re•
nal sau respirator. Pot aparea handicapuri reziduale. Au
fost descrise recaderi ale infectiei, uneori la mai mult de
2 ani dupa episodul initial.
LISTERIOZA ANIMALA
Tablou clinic
Oile si caprele sint cele mai susceptibile animale
domestice, desi infectia se produce, de asemenea, la
bovine. Infectia a fost descrisa la mai mult de 40 specii
de animale salbatice si domestice, dar aceasta prezentare
se va referi in principal la ovine si bovine.
Listerioza prezinta un tablou polimorf, ale carui
detalii sint comparabile cu cele descrise deja pentru
oarneni, desi exista unele diferente. L. ivanovii este
responsabila pentru o proportie substantiala a cazurilor
de avort la oi ( dar mai putin frecvent la bovine).
Afectiunea este variabila in functie de specie, la pri•
mate fiind asemanatoare cu boala umana.

Exists sase manifestari principale ale bolii: avortul,
septicemia, encefalita, diareea, mastita si infectiile
oculare.
La oi, capre si bovine, avortul este recunoscut tardiv
in cursul gestatiei si este rareori insotit de afectarea
sistemica severa a fernelelor. Animalele care avorteaza
pot excreta germenul in lapte fara a prezenta semne de
mastita, La animalele tin ere, septicemia apare in prime le
saptamini de viata; unele au diaree, dar nu exists o
simptomatologie specifica, La animalele mai virstnice
(mai ales la oi) apar, de asernenea, diareea si septicemia.
Spre deosebire de listerioza umana, cea mai frecventa
forma recunoscuta de listerioza animals este o encefalita,
La rumegatoare, aceasta ia fonna unei paralizii unilaterale
(sau, mai rar, bilateral e) a nervilor cranieni, afectind ochi i,
pleoapele, urechile si buzele ( cu scaparea consecutiva
a bolului alimentar), urmata adesea de ataxie si miscari
in manaj. Animalele afectate sint slabite, cu capul aplecat
pe o parte, uneori cu hrana sau bolul alimentar atirnind
din gura si, datorita paraliziei partiale a faringelui, adesea
cu sali vatie. Uneori animalele stau in picioare, sprijinite
de un obiect fix sau in decubit. La bovine, evolutia bolii
este relativ prelungita (4--14 zile ), dar este mult mai acuta
la oi, la care moartea poate aparea in 4---48 ore. La ovine,
boala poate fi similara toxemiei gravidice ( cetoza),
Encefalita apare la animalele batrine (la oi eel mai des in
cursul gestatiilor tardi ve sau la scurt tirnp dupa fa tare),
ca ~i la cele tinere.
La bovine, avortul, septicemia ~i encefalita sint de
obicei sporadice, dar in turmele de oi pot aparea ca
episoade de infectie cu pierderi grele. In cursul puseelor
epidemice, septicemia si avortul pot aparea impreuna
cu cazurile de encefalita, dar acest fapt este neobisnuit,
Infectia experirnentala a indicat ca septicemia se poate
dezvolta in citeva zile dupa consumul alimentelor con•
taminate, dar perioada de incubatie a encefalitei este
probabil mult mai lunga (20-30 zile ).
La bovine, Listeria monocytogenes produce, de
asernenea, mastita, iar un numar mare de germeni putind
fi eliminati prin lapte. Pot fi afectate toate cele patru
sferturi, sau numai unul, iar severitatea bolii poate fi
foarte vari abi la, uneori subcl iriica. Excretia
microorganismului in lapte poate persista mai mult de 3
am.
Keratoconjunctivita si irita apar atit la oi, cit si la
bovine. Aceste afectiuni sint, de obicei, unilaterale. ln
cazurile de conjunctivita'., pe conjunctiva pot fi prezenti
si alti agenti bacterieni si virali.
Avortul, septicemia si encefalita listerica au fost
rareori descrise la porci, cai, ciini si pisici,
13. LISTERIOZA 135
Listerioza a fost raportata la peste 20 de specii de
pasari, Cel mai frecvent, infectia este recunoscuta la
gaini, curci si rate. Septicemia si necroza miocardica sint
cele mai frecvente manifestari si s-a sugerat ca acestea
sint adesea secundare altor infectii,
Factori de rise
Desi mai rar asociata cu factori predispozanti (ca la
oameni), listerioza animala prezinta caracteriasticile unei
infectii oportuniste. Fetusii si nou-nascutii sint mai
susceptibili La infectie, iar encefalita apare eel mai
free vent la animalele adulte in stadiile finale ale gestatiei
sau la scurt timp dupa parturitie. Focarele epizootice au
fost asociate cu stresul climatic (scaderi bruste ale
temperaturii, caderi de zapada, seceta si lipsa resurselor
furajere) ~i cazurile apar eel mai frecvent primavara, cind
animalele sint slabite. Au fost demonstrate cresteri ale
susceptibilitatii animalelor la infectia experimental a prin
subnutritie, imunosupresie, infectie virala si alti factori
de stres mai putin caracterizati.
Ca si pentru oameni, se presupune ca majoritatea
listeriozelor animale sint dobindite prin furajele infectate
(un factor de rise particular este reprezentat de consumul
in silozuri de proasta calitate ). Acest aspect va fi
prezentat in sectiunea privind epizootologia.
Diagnostic morfopatologic
Diagnosticul avortului se realizeaza, de obicei, prin
culturile efectuate din organele fetale sau continutul
gastric. Cultivarea geg;nenului din placenta poate fi
d.ificil de interpretat in absenta examenului histologic,
la care se vor observa necroza si formarea abceselor.
Leziuni le placentare sint reprezentate de focare
necrotice punctiforrne, galbui, ce afecteaza virfurile vi•
lozitatilor cotiledonare, cu o inflamatie intercotiledonara
focala sau difuza a placentei, acoperita de un exsudat
rosu/maroniu. Se observa, de obicei, autoliza fatului,
cu focare necrotice miliare diseminate in ficat si splina,
desi acestea nu sint intotdeauna prezente. La examenul
necrospic, organele fatului sau ale nou-nascutului (in
special, ficatul si splina) trebuie exarninate si efectuate
insil.mintari pe medii de cultura. Septicemia este adesea
insotita de necroza hepatica focala.
Diagnosticul antemortem al encefalitei listeriene este
problematic, fotrucit nu exista teste diagnostice
satisfacatoare, iar encefalita listeriana poate mima alte
afectiuni. lnainte de moarte, L. monocytogenes poate fi
136 ZOONOZE
cultivata din creier, dar in unele cazuri este absents:
germenul este invariabil izolat numai din creier, nu ~i
din alte organe. Listeria monocytogenes a fost izolata
din creierul oil or aparent sanatoase, dar nu se stie cit de
frecvent este acest aspect. Totusi, examenul necroscopic
arata un aspect caracteristic al modificarilor histologice,
dovedindu-se unicul mijloc definitiv de diagnostic.
Efectuarea examenului histologic este esentiala pentru
excluderea po sibi litatii altar boli. Leziunile
parenchimatoase listeriene tipice sint limitate la trunchiul
cerebral si maduva si sint reprezentate de microabcese
care debuteaza cu aglomerarea neutrofilelor si a celulelor
gliale. Leziunile anatornice macroscopice se observa
rareori. Nodulii gliali sint adesea persistenti si vor fi
infiltrati cu macrofage. Adiacent leziunii exista un infiltrat
perivascular alcatuit, in principal, din limfocite, histiocite
si, ocazional, neutrofile si eozinofile. La periferia leziunii
se observa uneori bacterii, singure sau.ingrupuri, dar
niciodata 111 mansonul perivascular. De asemenea, pot
fi prezente meningita (afectind cerebelul ~i cordoanele
cervicale anterioare ), care se dezvolta probabil secundar
leziunilor parenchimatoase, si o nevrita trigeminala.
Existenta unei corelatii intre gradul imunitatii mediate
celular si leziunile cerebrale sugereaza ca reactiile
imunopatologice sint o componenta importanta a acestei
afectiuni.
Listeria monocytogenes este probabil rareori o
cauza a mastitei, dar ea trebuie avuta in vedere ca parte
a investigatiei acestei afectiuni 111 cursul efectuarii
culturilor, intrucit germenul poate fi gresit interpretat
ca "difteroid" sau streptococ. Clinic, mastita se prezinta
cu secretie de lapte modificat si tumefierea regiunilor
afectate.
La rozatoarele infectate este frecvent observata o
monocitoza rnarcata, impreuna cu necroza hepatica
focala, ce permite izolarea rapida a germenului. La cobai
se observa adesea o necroza miocardica difuza.
La pasari, listerioza se caracterizeaza prin leziuni
evidente de degenerescenta ~i necroza miocardica,
precum si focare necrotice hepatice, splenice si
pulmonare, din care microorganismul poate fi izolat cu
rapiditate. De asemenea, uneori apare afectarea
sistemului nervos central.
Tratament ~i prognostic
Datorita severitatii bolii si debutului rapid al
simptomelor clinice, tratamentul oilor sau bovinelor
infectate este rareori incercat; animalele infectate pot fi
sacrificate din motive umanitare. in cursul izbucnirilor
epidernice, rata mortalitatii la aceste specii atinge adesea
100%, iar supravietuitoarele pot prezenta tulburari
nervoase centrale perrnanente.
Ca ~i la oameni, infectia intrauterina a femelei
gestante este rareori i'nsotita de o afectare sistemica
severa, astfel incit tratamentul nu este necesar. Avortul
listeric nu pare sa afecteze posibilitatea conceptiei
ulterioare,
La vacile cu mastita listerica, raspunsul la tratamentul
antibiotic este slab, germenul putind fi excretat timp
indelungat. De aceea, se recomanda ca aceste anirnale
sa nu fie utiiizate pentru productia de lapte si trebuie
luata in considerare sacrificarea.
PATOGENEZA
fn'l ultimii 60 de ani, producerea unei
keratoconjunctivite experiementale (testul ocular
Anton) la cobai sau iepuri, prin instilarea unei suspensii
de bacterii vii in sacul conjunctival, a fost folosita pentru
demonstrarea virulentei L. monocytogenes. In prezent sint
utilizati mai frecvent soarecii $i iepurii, care fac o
infectie acuta fatal a in 1- 7 zile dupa administrarea intra•
venoasa sau intraperitoneala a unei doze suficiente
dintr-o tulpina virulenta ( de obicei, > 104 bacterii).
Virulenta poate fi masurata prin DL50, prin cinetica de
crestere a bacteriilor 111 tesuturi sau prin durata
supravietuirii in ficat 9i splina. Pentru cresterea
susceptibilitatii la infectie, inainte de inoculare se poate
administra soarecilor intraperitoneal ulei mineral.
Encefalita ovina, insotita de modificarile histologice
caracteristice, a fost pro dusa experimental prin
inocularea germenului in pulpa dentara. Encefalita a
devenit evidenta histologic dupa 6 zile, dar debutul
bolii neurologice clinice a variat intre 20 si 40 zile.
A fost comunicata infectarea pe cale orala a
soarecilor, sobolanilor si cobailor. Cea mai severa a fost
infectia la animalele gnotobiotice, sugerindu-se
interferenta colonizarii de catre microflora tractului gas•
trointestinal. Au fost raportate diferente atit intre
tulpinile de L. monocytogenes, cit si conditiile de
crestere utilizate pentru bacterii inairite de inoculare,
diferente care nu au fost aparente cind se utiliza calea
intravenoasa sau intraperitorieala de inoculare.
Inocularea esofagiana a sobolanilor tineri cu I 06 L.
monocytogenes a produs o rata a infectiei hepatice si
splenice de aproximativ 50%. Reducerea aciditatii
gastrice prin tratament cu cimetidina a redus doza
infectanta.
Au fost efectuate studii de infectie pe cale alimentara

a rnaimutelor ~i numai animalele care au prirnit 109 celule
au prezentat febra, septicemie, pierderea apetitului,
iritabilitate si ocazional diaree. Anirnalele care au primit
pina la 107 bacterii au elirninat microorganismul in fecale
timp de pina la 21 zile (unele fiind complet asimpto•
matice).
La embrionii de pasare injectati intraalantoidian, DL50
este in jur de 102 microorganisme. Leziunile apar pe
membrana corioalantoidiana, 'in ficat, splina si miocard,
localizari din care bacteria poate fi rapid cul ti vata.
Mastita cronica poate fi indusa experimental la vaci
prin inoculare intramamara. La aceste animale nu a
putut fi detectata bacteriemia, iar in lapte au fost elimi•
nate 103-104L. monocytogeneslmi, timp de 9-12 luni
din perioada de lactatie restanta.
Listeria monocytogenes poate infecta variate tipuri
celulare, incluzind enterocitele, macrofagele si
fibroblastii. Utilizarea acestor modele a contribuit la
intelegerea factorilor implicati in invazia si cresterea
intracelulara Ivezi maijos).
O caracteristica a bolii naturale atit la oameni, cit si
la animale, este ca rata de atac este, de obicei, scazuta,
Susceptibilitatea fata de infectie poate fi crescuta de
factori externi, dintre care unii au fost deja mentionati.
Cu toate acestea, alti factori (cum a.r fi alti agenti infectiosi
sau produsele de metabolism ale altor rnicroorganisme)
se pot dovedi irnportanti. Listeria monocytogenes este
in oarecare masura o bacterie conditionat patogena.
Din aceasta cauza, modelele experimentale ce mimeaza
~,
PlfA <E, . .
f :i··.
plcA.. r:::.·. ·
I ,
hly
gl 11!#11tL-
Fosfolipaza + +
Listeriolizina
J}'=-1 ~I~ i
I l-
Factori de regiare pozitiva
13. LISTERIOZA 137
infectia naturals pot functiona necorespunzator, si poate
fi necesar un numar relativ mare de animale pentru a
produce simptomele clinice ale bolii la o mica parte din
aces tea.
Exista dovezi care sustin rolul t.ratamentului cu
antiacide in cresterea susceptibilitatii la unii pacienti si
in infectia experimentala la animale. Capacitatea de
tamponare a unor alimente poate fi, de asemenea,
importanta pentru facilitarea supravietuirii germenului,
care poate apoi invada sedii distale din tractul gas•
trointestinal, desi pot interveni si alte cai de infectare.
Septicemia experimentala la animale poate fi obtinuta
pe cale respiratorie si dovezi suplimentare in sprijinul
acestei posibilitati au fost oferite de unul din cazuri
(septicemie ~i pneumonie de aspiratie ), care a aparut
dupa ingestia de salata contaminata, in timpul focarului
epidemic din Canada, in J 981 (tabelul 13.1 ).
Examenul histopatologic sugereaza ca tractul gastro•
intestinal poate servi ca poarta de intrare, iar celulele M
ce acopera placile Peyer pot reprezenta sediul
penetratiei, desi observatia ca L. monocytogenes ( ca si
L. ivanovii) invadeaza cu usurinta in vitro diferite tipuri
de celule epiteliale si fibroblasti sugereaza ca pot exista
multiple cai prin care aceasta bacterie invadeaza initial
celulele gazdei. Dupa inocularea orala, bacteria poate fi
observata in cecul si colonul animalelor, in macrofagele
din lamina propria, irnpreuna cu o reactie inflamatorie.
Dupa aceasta faza se poate produce invazia continu•
tului uterin sau a sistemului nervos central (la pacientii
~ (; nj ,rn • p
actA plcB ORFX ORFZ
c: mi
+
Metaloproteaza
...
1,
Act,A,. l.ecitinaza
. ..
ORFY
I
1kb
 1 r:
+
I.
in/A

lnt~rnalina .
in/B

Produsul genei inlB

f
ti
'I
Fig. 13.1 Reglarea genelor implicate in virulen\a L. monocytogenes. Ciclul celular, temperatura ~i celobioza sint, de asemenea, implicate in lr

i
reglarea genelor.

,,
 138 ZOONOZE
cu perioada mai scurta de incubatie), probabil prin
intermediul sistemului circulator.
In ficat, microorganismul este eliminat din singe de
celulele Kupffer. Unele bacterii vor supravietui in stare
inactiva, vor iesi din citoplasma celulei si vor invada
ulterior hepatocitele. Formarea leziunilor localizate are
loc in ficat si, de asemenea, in splina,
Infectia intrauterina a fatului este rezultatul
diseminarii hematogene de la mama. in placenta se
formeaza abcese, care pot disemina prin vena ombilicala
sau lichidul amniotic la organele inteme ale fatului,
Episoadele febrile observate la mama pot fi rezultatul
reinvadarii fluxului sanguin matern din localizarile
placentare. Listeria monocytogenes are capacitatea
neobisnuita de a supravietui si de a creste in lichidul
amniotic, iar aspirarea acestuia duce la modificarile
patologice ale tractului respirator fetal. Prezenta unui
numar mare de germeni in lichidul amniotic duce la
contaminarea sediilor superficiale materne si neonatale
la nastere, precum si a mediului postnatal si poate avea
drept rezultat infectia neonatala incrucisata,
Studiile experimentale si de teren sugereaza ca
· encefalita oil or si bovinelor este rezultatul diseminarii
L. monocytogenes pe traiectul nervilor cranieni, in spe•
cial, trigemenul pina la baza creierului. Se crede ca
animalele maninca alimente contaminate, in special siloz
si germenul patrunde in nervi dupa penetrarea mucoasei
bucale sau prin zone traumatizate preexistente, cum ar
fi radacinile dentare (foarte evidente la oi, mai ales
primavara), Mecanismul de deplasare de-a lungul
nervilor nu este inteles si nu s-a stabilit daca este
implicata polimerizarea actinei (vezi mai jos ).
Genele listerice implicate in invazie si mobilitatea
intracelulara in celulele de marnifere sint prezentate 'in
figura 13.1. Internalina, proteina listerica de suprafata
celulara, este implicata in stadiile initiale ale invaziei si
se leaga de Evcaderina, proteina de suprafata a celulelor
de mamifere. Ulterior, L. monocytogenes devine
incapsulata intr-un compartiment delimitat de o
membrana, pe care O dizolva prin actiunea listeriolizinei
(si posibil ~i a fosfolipazei). Bacteria patrunde apoi in
citoplasma, unde se multiplies si este inconjurata de
actina polimerizata a celulei gazda, Actina -este
polimerizata preferential la un pol al bacteriei, de'catre
proteina de suprafata ActA. Polimerizarea confera
bacteriei mobilitate intracelulara si permite invazia
celulelor adiacente. Dupa aceea, bacteria este
incapsulata intr-un compartiment delimitat de o
membrana dubla, pe care o dizolva prin actiunea
lecitinazei, activata de metaloproteaza ( desi pot fi impli-
cate si listeriolizina si fosfolipaza) ~i intreg procesul este
reluat. Adiacent genei p 1 cB se gasesc trei regiuni cu
functie necunoscuta (ORF X, Y si Z). Toate aceste gene
sint reglate de factorul de reglare pozitiva (gena prtA,
marcata cu ,,+" pe figura 13. I). Operonul ce contine
genele internalinei este localizat pe cromozomul bacte•
rian in a:propierea genelor mentionate mai sus.
Este de notat faptul ca L. ivanovii prezinta toate
genele de mai sus (sau un set foarte asemanator) $i
urmeaza acelasi model general de invazie si mobi litate
celulara, Spre deosebire de L. monocytogenes, L.
ivanovii nu determina formarea de placi la fibroblastii
cultivati in vitro si s-a sugerat ca virulenta mai scazuta
a acestei specii poate fi legata de absenta unor factori
citotoxici inca necaracterizati. Exista dovezi care sustin
prezenta acestor gene la L seeligeri, desi ea este slab
invazivapentru celulele de mamifere. Nu este clar daca
L. seJ!igeri este lipsita de factori de virulenta aditionali
sau daca genele existente sint slab functionale. 0
explicatie alternativa ar fi ca L. seeligeri este adaptata
la supravietuirea in medii eucariote diferite.
Reglarea genelor implicate 111 v irulenta L.
monocytogenes este sub controluJ produsului genei
factorului de reglare pozitiva (prfA), si au fost identificati
sase promotori care interactioneaza cu aceasta proteins
(marcata cu,,+" pe figura 13. l), inclusiv un promotor al
propriei sale productii. Listeriolizina este una din
principalele proteine extracelulare produse de L.
monocytogenes in conditii de $OC termic si exista dovezi
care sugereaza ca unele dintre gene le mentionate mai
sus sint reglate, de asernenea, de stadiul ciclului celular
si de temperatura, Cercetari recente au dernonstrat ca
celobioza un dizaharid, reprima expresia genelor
listeriolizinei si fosfolipazei printr-un mecanism inca
neprecizat. Este tentant sa speculam ca absenta acestei
molecule ubicuitare, derivate din plante, permite
inductia genelor ca raspuns patogenic la mediul celulelor
eucariote.
Listeria monocytogenes este un parazit intracelular
~i in acest mediu agentul patogen este protejat si
depaseste unele din mecanismele de aparare ale gazdei.
Totusi, gazda are mai multe strategii de cornbatere a
acestor paraziti.
EPIDEMIOLOGIE
Larga raspindire a L monocytogenes asigura
numernase cai de transmitere a bolii atit la animale, cit ~i
la oameni. Desi actualmente s-a acordat un mare interes
 13. LISTERIOZA 139

? invazie de eukaryotizi Tn
SOLUL SAU APA DIN
stare libera
MEDIULINCONJURATOR
(Listeria se gase§te adesea Tn locuri
umede cu un pH neutru §i deseuri de A!imente §i medii de
materiale organ ice) producere a aHmentelor

t i
Cresterea de
Listeria Tn hrana
Excre\ii 1
Secre\ii in lapte

! t
Tn timpul mastitei

Consumul de furaje
Consumul de alimente
catre infectate de catre oameni
infectate de
animale

Leziuni
BOALA LA ANIMALE cutanate BOALA LA OAMENI
transmite!e /\... ?infec\ii ?transmitere / '~ransmitere
materna t( )(1ncruci§ate rnaterna ;/ rnaterna
. .
infec\ii · _
<111-- · infec\ii
infec\ie septicemie neonatale infec\ii intrauterine
intrauterina la nou-nascuti
incruci ate

Fig. 13.2 lnteracnunile Listeriei cu mediul

transmiterii pe cale orala, aeesta nu este singurul mod
detransmitere(figura 13.2).
Virful incidentei listeriozei umane are loc eel mai
adesea la sfirsitul verii si inceputul toamnei, din mo•
. tive inca neintelese. Listerioza animala apare eel mai
des prirnavara, probabil nu numai din cauza
fiziologiei ~i conditiei animalelor, ci ~i datorita furajarii
deficitare.
Incidenta raportata a listeriozei umane variaza 111
functie de tara, de la mai putin de 1 la peste 7 cazuri
la un milion de locuitori. Desi aceste cifre pot reflecta
in parte diferente ale sistemelor de surpaveghere, ele
reprezinta probabil diferente reale ale incidentei.
Exista diferente similare ale incidentei listeriozei
animale intre diferite regiuni: de exemplu, in Marea
Britanie, listerioza ovinelor reprezinta o problema
deosebita in Scotia si nordul Angliei. Aceste diferente
pot fi datoratepartial capacitatii de afurajacorespunzator
animalele.
TRANSMITEREA LISTERIOZEI LA OAMENI
Contactul direct ch animale infectate
Listerioza se transmite rareori prin contactu] direct
cu animalele infectate sau produsele acestora. in
asemenea cazuri, boala apare la fermieri sau veterinari,
in principal sub forma de leziuni cutanate papulare sau
pustuloase, de obicei pe brate sau articulatia pumnului,
la 1-4 zile dupa asistarea unui avort la bovine. lntrucit
infectia listeriana este mai frecventa la oi decit la vaci,
este remarcabil faptul ca aeeste infectii nu apar in
asociatie cu ovinele. Cu toate acestea, durata manipularii
si extinderea expunerii cutanate este rnai mare in cazul
avortului la bovine.
Listeria monocytogenes este larg rapindita in mediu
si infectiile umane superficiale din alte surse sint rare.
Aceasta observatie, impreuna cu probabilitatea
existentei unui nivel foarte ridicat de L. monocytogenes
140 ZOONOZE
( 108 cfu/ml) in lichidul amniotic bovin infectat (asa cum
se intimpla in infectia intrautetrina la om), sugereaza ca
doza infectanta pentru listerioza umana cutanata este
mare.
Desi listerioza cutanata a adultilor este invariabil o
infectie usoara, cu vindecare chiar fiira tratament
antimicrobian, afectarea sistemica este sugerata in unele
cazuri de febra si sensibilitatea ganglionilor iimfatici
axilari. intr-adevar, in unele cazuri trebuie facut
diagnosticul diferential cu bruceloza. Mai muit au fost,
de asemenea, descrise cazuri de meningita acuta la fer•
mieri, dupa asistarea unui avort la bovine, desi in aceste
situatii calea de infectare este neclara.
A fost raportata, de asemenea, conjunctivita la
muncitorii din fermele de pasari,
Infectia incrucisata in perioada neonatala
Intre nou-nascuti poate aparea infectia incrucisata
intraspitaliceasca, care urmeaza tabloul clinic al listeriozei
congenitale precoce (debut in prima zi dupa nastere).
in acelasi spital, si la o scurta perioada de timp, se naste
un copil aparent sanatos (sau, rareori, mai mult de unul)
care dezvolta tipic listerioza cu debut tardiv, intre a
cincea si a douasprezecea zi de la nastere. Aceeasi
tulpina de L. monocytogenes este izolata de la ambii
copii ~i de la mama cazului cu debut tardiv, dar nu de la
mama celui cu debut precoce. in majoritatea episoadelor,
cazurile sint fie nascute, fie alaptate in aceeasi camera
sau in camere alaturate, personalul si echipamentul fiind
comune ambelor cazuri. in Suedia si Costa Rica au fost
descrise doua serii mari, in care patru si, respectiv, sase
cazuri au rezultat in urma unui singur caz cu debut
precoce. Sursa probabila a infectiei era un termometru
rectal contaminat si o baie cu ulei mineral. intr-un episod
s-a produs o transmitere interumana reala, cind, la 3 zile
dupa nastere, mama cazului cu debut precoce era
ingrijita intr-un salon deschis si a manipulat un copil
dintr-un pat adiacent, care ulterior a dezvoltat listerioza
cu debut tardiv.
in afara perioadei neonatale, exista putine dovezi
despre infectia incrucisata sau transmiterea interumana.
Transmietrea prin alimente
/ Au fost descrise episoade de Iisterioza umana
in prezent este general acceptat faptul ca consumul
alimentelor contaminate reprezinta princ:ipala cale de
transmitere a acestei boli: dovezile microbiologice si
epidemiologice sustin asocierea cu multe tipuri de
alimente (lactate, came, legume, peste, crustacee) atit
in cazurile sporadice, cit si in Jisterioza epidemica
(tabelele 13 .1 si 13 .2). Desi diferite din punct de vedere
al constituentilor si al proceselor de preparare, alimentele
asociate cu transmiterea au urmatoarele aspecte
comune: capacitatea de a sustine multiplicarea L.
monocytogenes (continut relativ mare in apa si pH
aproape neutru); contaminare relativ mare(> 105/g) cu
tulpina implicata; procesare cu perioada de pastrare
relativ extinsa; consum fiirii preparare suplimentara, Un
aliment (tabletele de lucerna) se deosebea prin faptul
ca era un produs uscat, in care L. monocytogenes nu ar
fi fost capabil sa se dezvolte. Cu toate acestea, unul din
ingrediente (Iucema) avea proprietati similare celor
descrise mai sus, in sensul ca inainte de uscare si
incapsulare era depozitata in conditii de umiditate, in
care apareau deteriorarea si posibil cresterea L.
mottocytogenes.
Perioada de incubatie a infectiei transmise alimentar
variaza larg intre indivizi, de la l la 90 zile, cu o medie de
aproximativ 30 zile pentru infectia intrauterina. Nuse
stie daca aceste diferente dupa ingestia orala sint
dependente de doza sau de tulpina, sau daca reflecta
diferente necunoscute in susceptibilitatea gazdelor. Pe
baza datelor de la un numar foarte mic de cazuri, in
alimentele consumate de pacienti inainte de infectie au
fost gasite nivele inalte de L. monocytogenes(103-> 107),
sugerind ca doza infectanta a fost mare. Totusi, este
necesara multa precautie, intrucit doza infectanta variaza
probabil foarte mult de la individ la individ. in plus,
alimentele suspecte sint, in general, disponibile pentru
examinare numai perioade scurte de timp si de aceea
este mai probabil sa fie examinate cele de la pacienti cu
perioada de incubatie scurta. Aceste observatii,
impreuna cu capacitatea L. monocytogenes de a se
multiplica in alimente ( chiar in conditii ideale de
depozitare) inseamna ca exista dificultati considerabile
in stabilirea unui nivel ,,sigur" de L. monocytogenes in
alimente, in scopul elaborarii unor reglementari.
Dupa cums-a afirmat deja, L. monocytogenes este
larg raspindita in mediu, inclusiv Ill alimente, desi in
general este prezenta in numar mic. Acest aspect,
irnpreuna cu proprietatile si tipurile d~ alimente asociate
infectiei (tabelele 13.1 $i 13.2) sustinprobabilitatea unei
doze infectante mari in cazul infectiei alimentare.
implicind > 100 indivizi (tabelul 13.1). Unele din acestea
au continuat pe perioade lungi de timp, intre 6 luni si 5
ani, ceea ce se explica probabil prin colonizarea pe
termen lung a unui singur Joe din mediul de prelucrare
 I 3. LISTERJOZA 141
Tabelul 13.3. Cazuri sporadice de listerioza urnana transmisa pe cale citeva saptamini de viata a fost atribuita infectiei
alimentara ombilicale dobindite in cursul nasterii, posibil din solul
Tara An Aliment implicat sau alimentele contaminate: aceasta corespunde infec•
tiei neonatale cu debut tardiv la om,
SUA 1985 Cimaciori de curcan
' Irita si keratoconjunctivita apar de obicei in timpul
Anglia 1986 Brinza topita
iernii, la oile si bovine le hranite cu siloz. Ele se pot pro•
Anglia 1988 Brinza topita
Anglia 1988 Pui prajit duce prin introducerea directa in ochi a hranei con•
Canada 1989 Tablete culucerna taminate si au fost asociate cu distributia furajului 'in
SUA 1989 Salam jgheaburi sau iesle situate la nivelul ochilor.
Finlanda 1989 Ciuperci sarate Ca si in infectia umana, se presupune ca majoritatea
Italia 1989 Salam cazurilor de listerioza animals sint dobindite pe cale
Italia 1989 Peste orala. La oi si bovine exista o asociere strinsa intre
Danemarca 1989 Jere de cod afurnate alimentatia cu siloz si toate manifestarile listeriozei, desi
Canada 1989 Brinza topita
unele cazuri apar ~i cind nu se foloseste acest furaj. Cu
Belgia 1989 Frisca proaspata si inghetata
Italia 1994 Masline rnurate toate acestea, mecanismul exact prin care alimentatia
cu siloz duce sau predispune la listerioza este neclar. ln
conditii normale, este imposibila producerea acestui siloz
al alimentului, precum si prin perioada de incubatie lunga
lips it de Listeria: gennenul a fost izolat din siloz cu un
a unor pacienti, Facilitatile din mediul de prelucrare a
pH mai mic de 4, desi in numar foarte mic. Cind se pro•
alimentelor contaminate cu L. monocytogenes au incl us
duce siloz de proasta calitate, fiira a se realiza conditiile
echipamentul de prelucra.re din lemn, rafturile metalice
de pH scazut si anaerobioza, Listeria prolifereaza si se
~i din lemn, curelele de transrnisie poroase si canalele de
gaseste in numar mare. Calitatea slaba este adesea
scurgere din pardoseala. S-a demonstrat ca Listeria
datorata calitatii insuficiente a plantelor sau contaminarii
monocytogenes supravietuieste bine intr-o varietate de cu sol si fecale. Tehnologia actuals de producere a
medii in care se prelucreaza alimente, in special in cele silozului folosind prelate de polietilena a dus la o crestere
umede ~i cu materii organice si ca din aceste locuri se corespunzatoare a listeriozei ovine in Marea Britanie.
produce contaminarea in timpul prelucrarii, Desi aceasta rnetoda este mai economica decit cele
O comparatie intre numarul de alimente ce contin L. utilizate traditional, plantele sint mai predispuse la alte•
monocytogenes si numarul cazurilor de listerioza a rare ~i la cresterea Listeria: un numar mare de germeni
indicat ca majoritatea alimentelor contaminate (chiar se gasesc in locurile unde s-au produs deteriorari ale
cele asociate cu izbucniri epidemice) au o rata de atac prelatei sau la marginea acestuia. Incidenta maxima a
foarte mica. Unele tulpini de L. monocytogenespot avea listeriozei animale in cursul primaverii poate reflecta o
o patogenitate mai mare, dar bazele acesteia sint putin scadere a calitatii furajelor utilizate pentru hrana.
intelese. Observatia ca listerioza este adesea asociata cu slaba
Date fiind proprietatile si distributia L. calitate; furajelor, in care se gasesc cantitati mari de
rnonocytogenes, cazurile legate de o sursa cornuna de L. rnonocytogenes, sugereaza ca doza infectanta este
mfectie pot avea o distributie foarte larga, atit tempo• mare.
ral, cit si geografic. Unele episoade de listerioza de S-a sugerat ca silozul ar putea a vea un efect imuno•
origine alimentara au fost recunoscute in situatii foarte supresor, dar mecanismul acestuia nu a fost descris.
neobisnuite si este posibil ca, in pofida sistemelor de
supraveghere nationale si internationale, sursa comuna
sa ramina necunoscuta, RELATIILE DINTRE LISTERIOZA UMANA ~I
ANIMAL. A ~I INTERACT'IUNEA LISTERIEI
CU MEDIUL
TRANSMITEREA LISTERIOZEI LA ANIMALE
in figura 13 .2 sint prezentate caile posibile de
Avortul ~i septicemia animalelor nou-nascute sint transmitere a infectiei in listerioza umana si animala, Atit
in mod clar rezultatul infectiei intrauterine dobindite de la oameni, cit ~i la animale, majoritatea infectiilor sint
la mama si exista un paralelism intre acestea si avortul si probabil rezultatul ingestiei unor alimente sau furaje in
infectia neonatala cu debut precoce la om. Septicemia care s-a produs proliferarea excesiva a L. mono•
mieil~r (insop.ta de meningita la unele animale) in primele cytogenes.
142 ZOONOZE
Este neclar ce proportie din toate tulpinile de L.
monocytogenes si L. ivanovii prezente in mediu produc
boala si de ce L. ivanovii este atit de rar patogena pentru
om. Desi au fost identificate unele culturi nepatogene
deL. monocytogenes, infectia experimentala a animalelor
(desi in modele mai degraba ,,nenaturale") nu a indicat
o variatie foarte mare a virulentei. Cu toate acestea,
distributia ,,tipurilor" de L monocytogenes printre
tulpinile izolate din mediu si cele care produc boala este
variabila. Atit la oameni, cit $i la animale, proportia
tipurilor de L. monocytogenes difera semnificativ in
functie de sindroamele produse, In plus, majoritatea
tulpini !or responsabile de episoadele aparent necorelate
de listerioza urnana transmisa pe cale alirnentara au fost
neasteptat de asemanatoare. Semnificatia acestor trei
observatii nu este clara; totusi, ele pot ref\ecta adaptari
ale tulpinilor (sau speciilor) la diferitc nise ecologice
care afecteaza virulenta.
in afara de infectia umana dobindita ca rezultat di•
rect al ingrijirii animalelor infectate sau prin hrana di•
rect contaminata de la un animal infectat ( cum ar putea
fi cazul laptelui de la un animal cu mastita listerica),
conexiunile dintre listerioza umana $i animala, daca
exista, sint neclare. Analiza tulpinilor ce produc listerioza
umana si animala ,,sporadica" indica o larga varietate
de ,,tipuri" in ambele grupuri, care in general nu par sa
fie inrudite. Virfurile sezoniere ale listeriozei umane si
animale nu coincicl, sugerind, de asemenea, ca intre
aceste doua grupuri nu exista relatii cauzale. Acest fapt
nu ar trebui poate sa fie-neasteptat in cazul unui grup
de patogeni marginali, care nu sint probabil bine adaptati
si care sint distribuiti larg in mediu, cu multe tipuri
diferite.
Listeria monocytogenes si L. ivanovii sint membrii
unui grup de bacterii adaptate la medii saprofite din sol
si apa si au adaptari suplimentare pentru supravietuirea
in mediul intracelular al eucariotelor. Modul de evolutie
a acestor factori suplimentari este neclar. Acestia ar fi
putut evolua pentru a perrnite supravietuirea la mamifere
sau la un grup foarte diferit de eucariote, cum ar fi
protozoarele.
PROFILAXIE ~I COMBATERE
Producatorii de alimente $i de echipamentpentru
procesarea alimentelor trebuie sa cunoasca proprietatile
Listeriei. Fabrica si echipamentul trebuie proiectate
astfel incit sa faciliteze curatenia si igienizarea, pentru a
reduce posibilitatea contaminarii si colonizarii cu L.
monocitgenes. Pr oducator ii, transportatorii si
cornerciantii alimentelor perisabile trebuie sa utilizeze
un bun echipament de refrigerare, impreuna cu o .- . . .. . .
impachetare adecvata si informatii pentru consumator,
de tipul terrnenului de garantie si al conditiilor optime
de pastrare. Pentru siguranta $i calitatea produsului fi•
nal, este recomandabila aplicarea unui program de tipul
HACCP (Hazard Analysis Critical Control Point -
Controlul prin analiza punctelor critice de rise) sau a
unei scheme de control si evaluare similare. In ultimul
deceniu, industria alimentara din Europa si America de
Nord a fost activa in investigarea prezentei Listeriei in
alimente si mediul intreprinderii, in implementarea
analizelor de rise si in stabilirea unor coduri de procedura
si exista dovezi care atesta ameliorarea calitatii
microbiologice a unor alimente in aceasta perioada.
Deoarece Listeria monocytogenes este un patogen
potential, iar detectarea altor specii de Listeria poate
indica () contaminare a mediului (in special, in cazul
acelor alimente care au trecut printr-un proces
bactericid), idealul ar fi excluderea tuturor germenilor
din alimente, actiune care ar trebui intrprinsa viguros.
Realizarea acestui obiectiv este probabil impracticabila
pentru toate alimentele $i este in mod clar de neatins in
cazul alimentelor crude sau a celor care nu au fost
supuse unui proces listericid. Reactia autoritatilor
nationale fata de prezenta Listeriei in alimentele vindute
cu amanuntul a variat de la excluderea totala a anumitor
alimente (politica aplicata in State le Unite ale Americii
si in uncle tari din CE), pina la toleranta unei anumite
contaminari.
Listeria monocytogenes se poate multiplica ( desi
lent) la temperaturile de refrigerare, de aici rezultind nu
numai importanta excluderii sale din alimente, ci si a
inhibarii multiplicarii si supravietuirii sale. Aceasta
problerna poate fi abordata prin imbunatatirea ·
reglernentarilor privind temperatura si durata de
pastrare. In prezent este posibila evaluarea ni velului de
Listeria din alimente, ceea ce furnizeaza informatii
suplimentare valoroase asupra calitatii microbiologice
a acestora, prin faptul ca un nivel mai inalt reflecta
probabil incalcari ale normelor de igiena, durata si
temperatura de depozitare.
Pentru evitarea listeriozei $i a altor toxiinfectii
alimentare, publicul larg trebuie educat in ce priveste
utilizarea alimentelor de buna calitate $i a masurilor de
igiena personala, din momentul cumpararii hranei pina
la consum. Aceasta include evitarea contaminarii
incrucisate intre alimentele crude si cele gatite, utilizarea
unor frigidere corespunzatoare $i nedepasirea duratei
de pastrare normale a alimentelor. lntrucit Listeria este

larg raspindita in mediu, evitarea totala si eliminarea
completa a germenului din toate alimentele este
imposibila si este probabil ca toti indivizii vor fi la un
moment dat expusi infectiei cu Listeria. Cu toate acestea,
femeile gravide si persoanele imunocompromise au un
rise mai mare de a contracta listerioza. in multe tari
(incluzind Marea Britanie, Statele Unite ale Americii,
Franta, Noua Zeelanda ~i unele regiuni din Australia),
indivizii expusi riscului sint sfamiti sa-si ia masuri speciale
de precautie. Alimentele preparate sau semipreparate,
cum ar fi brinzeturile cu pasta moale si pateul, s-au
dovedit a fi in mod special periculoase, 'in Anglia si
Tara Galilor a fost emisa o recomandare generala ca
indivizii vulnerabili sa nu le consume. 0 alta recomandare
generals a fost emisa in Statele Unite ale Americii pentru
evitarea altar tipuri de brinza (telemea si brinza de tip
mexican), a alimentelor tip ,,delicatesa" si pentru
reincalzirea preparatelor din came. in lumina recentelor
pusee epidemice din Australasia, ar putea fi, de
asemenea, prudenta evitarea unor alimente gatite si
semipreparate din peste si moluste.
lndivizii susceptibili trebuie sa evite consumarea
carnii si alimentelor de origine marina crude sau
inadecvat preparate, sa spele fructele si legumele care
vor fi consumate crude si sa reincalzeasca atent toate
alimentele semipreparate inainte de consum, in special
pe cele inalt procesate anterior.
O afectiune pseudogripala inexplicabila la ferneile
gravide sau la cei imunocompromisi trebuie investigata
prin hernoculturi. ln plus, persoanele care ingrijesc
animalele infectate trebuie sa cunoasca posibilitatea
listeriozei oculare sau cutanate si sa solicite asistenta
medicala in cazul dezvoltarii unor leziuni suspecte. De
asemenea, poate fi prudenta avertizarea femeilor gravide
si a celor imunocompromisi sa evite asistarea la fatarea
mieilor, sa nu rnulga oile care au fatat recent, sa nu intre
in contact cu placentele si mieii nou-nascuti, Acestea
reprezinta in mod clar cai potentiale de infectie, desi, cu
exceptia leziunilor oculare si cutanate, nu s-au observat
asociatii semnificative intre cazurile de listerioza si
mediulrural.
Pentru prevenirea infectiei incrucisate in perioada
neonatala trebuie intreprinse masuri stricte de control
13.LISTERIOZA 143
al infectiei in momentul nasterii. Aceste masuri includ
ingrijirea separata a pacientilor, utilizarea echipamentului
sterilizat termic sau a celui de uni ca folosinta, stergerea
cu alcool a suprafetelor, purtarea manusilor si a sorturilor,
care vor fi schimbate inainte de spalarea miinilor si
asistarea al tor pacienti.
Deoarece listerioza umana este o afectiune rara,
schemele de supraveghere si investigare epidemiologies a
cazurilor sint esentiale pentru identificarea grupurilor de
pacienti cu aceeasi sursa si cale de infectie, Utilizarea
studiilor tip caz-control pentru investigarea puseelor
de listerioza a avut rezultate contradictorii, iar episoadele
cu sursa cornuna pot fi recunoscute numai prin
recoltarea produselorpatologice de la pacientii infectati
si identificarea tulpinilor comune. intrucit L. monocyto•
genes este larg raspindita in mediu (inclusiv in alimente), ,I
este importanta utilizarea schemelor de tipaj
discriminatoriu in compararea izolatelor. Metodele de
determinare a subtipurilor aplicate la L. monocytogenes
au inclus serotipajul, tipajul cu bacteriocina, analiza
plasmidelor, tipajul fagic, analiza fragmentelor de
restrictie ADN (incluzind electroforeza in gel),
amplificarea aleatorie a ADN-ului polimorf si electro•
foreza enzimatica multilocularii. Metodele traditionale
de analiza au utilizat serotipajul si tipajul fagic, desi
combinarea acestora cu metodele moleculare sau cu
electroforeza enzimatica multioculara ofera un grad mult
mai inalt de discriminare. Pentru a utiliza aceste metode
este necesara o investitie considerabila de timp, per•
sonal si echipament, acestea fiind practicabile nurnai in
laboratoarele centrelor nationale de referinta cu un
interes special pentru Listeria.
Dupa cum s-a discutat 'I
anterior, pentru prevenirea
listeriozei animale trebuie acordata atentie hranei
acestora, in special furajelor. Pentru uz animal au fost
elaborate vaccinuri vii atenuate, afirmindu-se ca acestea
ofera o oarecare protectie, desi studiile in teren sint
echivoce. Totusi, o data cu revolutia aparuta in
intelegerea patogenezei acestei infectii si a interacti•
unilor agentului etiologic sale cu imunitatea celulara a
gazdei, impreuna cu capacitatea de manipulare genetics,
pare probabil ca Listeria va reprezenta in viitor un
domeniu activ de investigatie.
14 BORRELIOZA LYME
Dennis .!. White
GENERALITATI
• de ingrijorarea parintilor. Cercetatorii de la Connecticut
Borrelioza Lyme (boala Lyme) este prcdusa de
infectia cu Borrelia burgdorferi, o spirocheta, ~i se
transmite la om prin muscatura capuselor infectate din
complexul lxodes ricinus, in special Ix. scapularis, Ix.
pacificus, Ix. ricinus si Ix. persulcatus. Infectia cu Bor•
relia burgdorferi este contractata de capusele imature
din complexul Jxodes ricinus de la rezervorul
reprezentat de mamiferele mici infectate, ciclu respon•
sabil de intretinerea acestei boli in natura, Parazitarea
prelungita a omului de catre capuse infectate in stadiu
larvar, sau ocazional adulte, poate produce boala.
Afectiunea se manifesta prin efecte patologice la nivelul
mai multor sisteme, incluzind tegumentul, sistemul
nervos central, cordul, sistemul osteomuscular si starea
emotionala a pacientului. Aceasta boala prcdusa de
spirochete este frecventa in Statele Unite ale Americii
~i Europa, fiind intilnita cu o frecventa crescinda si pe
alte continente. Desi cunoscuta in istorie sub alte
denumiri, in multe regiuni ale lumii borrelioza Lyme s-a
bucurat numai recent de interes din partea cercetatorilor
si a clinicienilor. Pina la aparitia unor metode eficiente
de control al populatiei de capuse sau a unui vaccin
uman eficace, combaterea acestei boli se bazeaza pe
educatie si masuri profilactice.
ISTORIC
Caracterizarea recenta a afectiunii denumita artrita
Lyme, in toamna lui l 975, ca urmare a unei grupari de
cazuri de artrita juvenila in Connecticut, a dus la certetari
aprofundate medicale, epidemiologice, ecologice si
biologice. Totusi, aceasta grupare initiala de/cazuri a
fostprecedata in 1970 de descrierea unor cazuri de eritem
cronic migrator (ECM), in Wisconsin. lnvestigarea
acestei concentrari neobisnuite de cazuri cu simptome
artritice juvenile in regiunile Lyme, Old Lyme si East
Haddam din sudul statului Connecticut a fost accelerata
State Health Department si Universitatea Yale au fost
solicitati sa determine motivele incidentei aparent anor•
male a cazurilor de ,,artrita reurnatoida juvenila".
Snydman, de la Connecticut State Health Department
si Steere, asistent de reumatologie la Universitatea Yale,
au inceput o serie de investigatii.
Ei au dezvoltat un sistem de supraveghere pentru
revizuirea informatiilor din diferite surse, incluzind
parintii, asistentele scolare, medicii si inspectorii de
sanatate locali. Eforturile initiates-au concentrat asupra
identificarii copiilor cu afectiuni inflamatorii articulare,
precum si a altor membri ai familiei care ar ti putut
prezenta tulburari similare. in acest focar geografic initial
au fost descoperiti treizeci si noua de copii si doisprezece
adulti cu atacuri recurente de tumefiere ~i dureri la nivelul
articulatiilor mari, in special articulatia genunchiului.
Ratele incidentei erau mult superioare celor asteptate
pentru artrita reumatoidajuvenila $i cazurile pareau sa
fie concentrate in spatiu si timp. Cazurile de boala aveau
Joe predominant in cursul verii si la inceputul toamnei.
Familiile in care erau afectati mai multi membri raportau
debutul afectiunii in ani diferiti, Aceasta inforrnatie a
ridicat suspiciunea implicarii unui vector artropod.
De fapt, 25% din pacienti raportau un istoric de
leziurie eriterrratoasa, pe care inainte de debutul
afectiunii o considerau a fi o muscatura de insecta, in
interval de citeva saptamini, reactia locala initials evolua
catre o leziune inelara mare, de culoare rosie. Trecerea
in revista a literaturii medicale i-a facut pe cercetatori sa
coreleze aceste cazuri cu descrierile 'de ECM raportate
in Europa la inceputul anilor 1900. Cu toate acestea,
literatura europeana descria ECM ca o reactie la
muscaturile de Ix. ricinus cu sechele neurologice aso•
ciate, mai degraba decit cu sechelele artritice observate
la pacientii din Connecticut. Boala era denumita
sindrom Bannwarth sau sindrom Garin-Bujadoux ~i

reflecta spectrul sirnptornelor corelate cu infectia. in
1909, in Elvetia, Afzelius a raportat dezvoltarea unui
rash evolutiv ce persista mai multe saptamini sau luni,
in asociere cu muscaturile de Ix. ricinus, o capu~a a
oilor. El a denumit acest rash ,,erythema chronicum
migrans", etiologia infectioasa nefiind totusi stabilita in
acea epoca.
Sindromul observat in Connecticut a fost denumit
,,artrita Lyme". in foarte scurt timp, cercetarile au dus la
asocierea suplimentara a altor simptome ale pacientilor
cu ,,artrita Lyme". Pe Unga simptomele artritice, unii
pacienti dezvoltau de asemenea sirnptome neurologice
si cardiace. Intrucit era stabilit ca sindromul afecta mai
multe sisterne, numele afectiunii a fost modificat in
,,boalii Lyme"*.
MICROORGANISMUL
Multe din cercetarile efectuate pentru identificarea
agentului etiologic al bolii au coincis cu eforturile de a
determina vectorul (vectorii) potential, precum si ciclul
natural al bolii. in Massachusetts, Spielman si colegii
sai au trecut in revista populatiile de capuse din genul
Jxodes si au descoperit diferente morfologice in
interiorul populatiilor de lxodes scapularis din zona
coastei de est Aceste capuse erau abundente in focarele
din Long Island ~i din insulele din largul coastelor de
nord-est ale Statelor Unite ale Americii. In 1979, pe baza
acestor diferente structurale si comportarnentale,
Spielman si colab. au redenumit capusa cerbului nordic
ca Jxodes dammini. Concomitent cu investigatiile
medicale din Connecticut asupra artritei Lyme,
cercetatorii din nord-est au revizuit rolul acestei capuse
ca vector al Babesia microti, agentul responsabil de
babesioza umana.
Investigatiile epidemiologice din Connecticut au
coincis cu aceste studii ale populatiilor de artropode
care, in nord-est, aveau potentialul de transmitere a bolii.
Studiile entomologice de la inceputul anilor 1980 au
furnizat informatii potrivit carora capusele cerbilor,
cunoscute atunci ca lxodes dammini, aveau o
prevalents foarte ridicata in regiunea in care traiau
pacientii cu boala Lyme. De fapt, prevalenta I. dammini
pe malul estic al riului Connecticut comparativ cu eel
vestic, a fost de 13 ori mai mare pentru formele imature
* In Romania, 1n 1990, sub egida Universitatii de
Medicina
~i Farmacie ,,Carol Davila" Bucuresti a aparut monografia
,,Borrelioza Lyme" autorii fiind Constantin Ciuflecu si
Adriana Hristea (Edit. Briliant, Bucuresti). Denumirea de mai
sus va fi pastrata alaturi de ,,borrelioza Lyme". (n.trad.)
14. BORRELIOZA LYME 145
ce parazitau soarecii si de 16 ori mai mare pentru fonnele
adulte parazite ale cerbilor. Aceasta coincidea cu
informatiile epidemiologice care aratau cape malul estic
al riului Connecticut rate le incidentei borreliozei Lyme
erau de 30 ori mai inalte decit pe eel vestic.
in cursul anilor 1970 si 1980, cercetatorii din New
York si din alte state din nord-estul Statelor Unite ale
Americii au investigat alte afectiuni transmise de capuse,
incluzind febra patata din Muntii Stincosi (FPMS) ~i
babesioza umana. Benach, un cercetator de la New York
State Department of Health din Long Island, a colaborat
cu Burgdorfer, de la Rocky Mountain Laboratories, Na•
tional Institutes of Health, Montana, la studierea
agentului rickettsian al FPMS si a altor specii
reprezentind vectori potentiali, cum ar fi capusele
cerbilor. in cursul acestei cercetari a capuselor I.
dammini, fumizate de Benach de la Shelter Island, Long
Island, New York, Burgdorfer si A. Barbour au izolat o
spirocheta anterior necunoscuta. Benach ~i Steere au
izolat ulterior in laborator aceasta spirocheta din sin•
gele si lichidul cefalorahidian al pacientilor cu boala
Lyme, dovedind convingator etiologia. Ulterior, la
pacientii de la care fusesera izolate spirochetele s-a
evidentiat un raspuns serologic prin lgM si lgG fata de
spirochete. Johnson, de la Universitatea din Minne•
sota a denumit spirocheta Borrelia burgdorferi.
in 1993, Oliver, de la Georgia Souhtern University,
pe baza experimentelor de incrucisare a populatiilor
nordice si sudice de Jxodes scapularis (incluzind
reprezentanti ai populatiilor care fusesera redenumite
Jxodes dammini), a comunicat ca aceste populatii eyiu
capabile de reproducere interspecifica si produceau
urmasi viabili timp de mai multe generatii, Acest fapt a
pus in discutie corectitlf.dinea clasificarii anterioare a I.
dammini ca specie distincta.
in vestul Statelor Unite ale Americii, lxodes pacificus,
capusa cu picioare negre, este cea responsabila de
transmiterea borreliozei Lyme. In estul si regiunea central•
vestica a Statelor Unite ale Americii, boala este transmisa
de Jxodes scapularis. In Asia, boala se transmite prin
capusele lxodes persulcatus. Fiecare din aceste specii
de capuse face parte din complexul Jxodes ricinus, care
este responsabil de transmiterea borreliozei Lyme in toata
Europa. Borrelia burgdorferi a fost evidentiata si la alte
genuri de capuse si alte artropode, dar rolul acestora ca
vectori ai spirochetei nu este cunoscut. Sindromul
cunoscut in prezent sub denurnirea generics de boala
Lyme a fost raportat in mai multe regiuni din Asia, Aus•
tralia, Anglia, Europa, Mexic, America de Nord, Rusia si
Africa de Sud.
HeterogenitateaB. burgdorferi din diferite regiuni
146 ZOONOZE
ale lumii ar putea explica diferentele observate in
prezentarea clinica a borreliozei Lyme in Europa si
America. Borrelia garinii si Borrelia afzelii, lntilnite
in Europa, au fost identificate ca genospecii separate
de Borrelia burgdorferi sensu stricto si ar putea fi
asociate cu alte tipuri de manifestari clinice, aparent
mai frecvente in Europa decit in Statele Unite ale
Americii. Desi in America de Nord a fost identificata
numai Borrelia burgdorferi, in Europa au fost intilnite
toate cele trei genospecii.
AGENTUL ETIOLOGIC
TAXONOMIE
in 1981, spirocheta care produce borrelioza Lyme
a fost izolata de la capusele Ix. scapularis colectate
din Shelter Island, New York. Ordinul Spirochetales
cuprinde doua familii (Spirochetaceae si
Leptospiraceae) ~i numai sase genuri iSerpulina,
Cristispira, Spirochaeta, Treponema, Borrelia si
Leptospira). Genurile Borrelia, Leptospira, ~i Tre•
ponema cuprind specii patogene pentru om si animale.
Prin identificarea a doua noi specii de Borrelia in
Europa, la inceputul anilor 1990 - Borrelia garinii si
Borrelia afzelii - exista acum 23 specii recunoscute
de Borrelia. Pina in prezent, Borrelia burgdorferi
sensu stricto este singura genospecie descoperita in
America de Nord, in timp ce in Europa au fost intilnite
toate cele trei genospecii.
Spirochetele sint bacterii cu forma helicoidala, cu
anatomie si motilitate foarte distincte. La fel ca toate
spirochetele, Borrelia are un cilindru protoplasmic
alcatuit dintr-un strat de peptidoglicani, mernbrana
citoplasmatica si continut citoplasmatic, prezentind
flageli periplasmici intre cilindrul protoplasmic si
invelisul extern. Flagelii periplasmici sint atasati sub•
terminal la fiecare extremitate a cilindrului protoplas•
mic si se extinct catre extremitatea opusa a celulei.
Borreliile sint mai lungi si mai larg spiralate decit
celelalte spirochete. Caracterele morfologice
fundamentale ale borreliilor includ forma helicoidala,
cu un diametru de aproximativ 0,2-0,5 µm si o lungime
de aproximativ 3-30 µm, cu 3-10 spire largi de-a lungul
celulei. Dintre speciile de Borrelia, Borrelia
burgdorferi este cea mai lunga si mai ingusta $i are eel
mai mic numar de flageli (7-11 ). Flagelii periplasmici
sint responsabili pentru tipul distinct de motilitate prin
flexiune al spirochetelor.
BIOLOGIE MOLECULAR.A
Tulpina de B. burgdorferi izolata initial de la
capusele cerbilor, Jxodes scapularis, din Shelter Island, a
fost denumita 83 l. La aceasta tulpina au fost
evidentiate dcua prote ine de suprafata externa
dominante cu greutati moleculare de aproximativ 31 si
34 kDa, denumite proteinele de suprafata externa A si
B, sau Osp A si Osp B. Exista, de asemenea, un polipeptid
de 66 kDa ~i un antigen flagelar de 4 J kDa. Prin
perfectionarea in continuare a tehnicilor si cercetari
moleculare intensive, au fost identificate si alte antigene
imunodominante. Intrucit testarea serologies depinde
de detectarea Iegarii anticorpilor specifici, eforturile
recente ale cercetarilor de biologie moleculara s-au
concentrat asupra identificarii altor componente anti•
genice ale B. burgdorferi. Mai multi cercetatori au
observat reactii imune intense ale gazdei fata de alte
proteine cu greutati moleculare de 20, 39, 60, 68, 71, 73,
83 si 93 kDa. Multe din aceste proteine pot fi comune
cu cele ale altor spirochete, ceea ce poate avea drept
rezultat un anumit grad de reactivitate incrucisata a
investigatiilor serologice. In contrast, proteinele Osp A
si Osp B sint specifice pentru B. burgdorferi, dar ras•
punsul umoral fata de aceste antigene poate sa apara
numai la o mica proportie de pacienti. Au fost clonate $i
secventializate mai multe gene care codifica aceste
antigene, ceea ce va permite o mai buna intelegere a
caracteristicilor !or patogenetice si imunologice.
ln ultimii ani, cuncstintele privind biologia
moleculara aB. burgdorferi au crescut exponential, fiind
idenlificate, caracterizate si secventializate noi proteine.
Sint identificate cu regularitate noi tulpini, facind o
sarcina dificila din orice tentativa de a rezuma intr-un
capitol un domeniu atit de activ de cercetare. Aplicarea
acestor inforrnatii ce evolueaza rapid ar putea permite
dezvoltarea unor noi instrurnente de diagnostic cu inalta
sensibilitate ~i specificitate. Problema identificarii
secventelor de nucleotide care codifies productia
antigenelor responsabile de efectele patogene specifice
asupra diferitelor sisteme tinta la om ar putea primi un
raspuns ID viitorul apropiat. De asemenea, ramine de
elucidat rolul antigenelor neproteice al' B. burgdorferi.
PATOGENEZA
Patogeneza borreliozei Lyme ramine controversata,
Boala precoce localizata este in principal o manifestare a
infectiei, in timp ce manifestarile tardive diseminate si cele
cronice ar putea f datorate unei cornbinatii a

patologiei infectioase si autoimune, sau numai
mecanismelor autoimune. Leziunile tisulare si
manifestarile clinice pot fi rezultatul interactiunii
complexe a celulelor sistemului imun si a factorilor
mnorali, cum ar fi interleukinele,factoriiimuni circulanti,
prostaglandinele sau colagenozele. Limfocitele B si T
prolifereazaintr-o mare varietate de sisteme de organe,
infiltrarea limfocitara putind fi asociata cu acumularea
de macrofage, celule imune dendritice §i mastocite
tisulare. Leziunile viscerale se datoreaza inflamatiei
produse de interactiunea factorilor celulari si umorali
ca raspuns la componentele antigeniceale spirochetelor.
CONDITII DE CULTIVARE ~I REZISTENTA
Borreliile sint bacterii pretentioase, microaerofile,
care cresc optim la 33°C, pe un mediu lichid complex
denumit mediul Barbour-Stoermer-Kelly (BSK)
modificat. Desi B. burgdorferi este dificil de izolat de la
pacienti, spirochetele se izoleaza relativ U§Or de la
capuse, Comparativ cu alte bacterii, B. burgdorferi
creste foarte lent, diviziuneabinara producindu-sedupa
o perioada de 12-24 ore. Aceasta spirocheta I§i pierde
infecti vitatea pentru animalele de lab orator dupa
cultivarea prelungita in vitro.
GAZDELE
Exista o literatura vasta, 'in special ln Statele Unite
ale Americii, care descrie borrelioza Lyme la animalele
domestice, cum ar fi ciiniisi pisicile,precumsi la animale
de ferma. Unele din cercetarile clinice asupra aspectelor
veterinare ale borreliozei Lyme s-au bazat pe testele
serologice care au evidentiat anticorpi impotriva B.
burgdorferi. Intrucit cercetatorii nu sint siguri in ce pri•
veste semnificatia acestor anticorpi la gazda animala,
iar informatiile clinice si epidemiologice sint incomplete
si neconsistente, capitolul se va concentra in continuare
asupra aspectelor umane ale borreliozei Lyme.
PERIOADA DE INCUBATIE
in termeni generali, daca un pacient dezvolta
simptome ca reactie la muscatura unei capuse infectate,
semnele dermatologice pot aparea la 3-30 zile dupa
muscatura. Leziunea cutanata poate fi insotita de o
afectiune pseudogripala sau pseudovirala, sau acestea
se pot dezvolta independent, la saptamini sau luni du•
pa expunere. In general, simptomele neurologice, reuma-
14. BORRELIOZA LYME 147
tologice sau cardiace se pot dezvolta la luni sau ani
dupa muscatura capusei infectioase, cu sau fara aparitia
mai inainte a semnelor sau sirnptomelor bolii." Debutul
bolii poate fi mediat,si aparentpreintimpinat,de sistemul
imun al individului. Dezvoltarea bolii si evolutia
afectiuniinetratatepot fi extrem de diferite intre pacienti.
Studiile serologice efectuate la populatia sanatoasa,
activa, din zonele endemice au evidentiat anticorpi iI'
impotriva B. burgdorferi la indivizi asimptomatici, rara l'f \
antecedente de boala.
SIMPTOME
Borrelioza Lyme este o afectiune multisistemica si,
daca nu este identificata si tratata la scurt timp dupa
debut, poate deveni o infectie cronica, invalidanta. La
fel ca si celelalte infectii cu spirochete, manifestarile
cliniceale borreliozei Lymepot implica multe sisteme de
organe si apar la intervale de timp variabile dupa
expunerea la muscatura capuselor infectate. Evolutia
bolii netratate poate afecta oricare din sistemele descrise
si nu este intotdeauna secventiala, de la un sistem la
altul. Afectiunea descrisa anterior ca stadiul I al bolii
este denumita in prezent ,}>oala Lyme precoce
localizata". Prima dovada potentiala a infectiei ar putea
include detectarea unei capuse atasata de tumefactia
nespecifica sau inflamatia minora ce pot apare dupa
orice muscatura de capusa. Este important de retinut ca
practic toate artropodele pot produce la om o reactie
imuna sau alergica localizata, indiferent daca artropodul
a fost sau nu o capusa din complexul Jxodes ricinus,
sau daca o capusa a cerbilor a fost infectata sau nu cu
B. burgdorferi. in plus,~iferitele subgrupuri genomice
ale acestei spirochetepot fi responsabile de manifestari
clinice diferite. Clasic, reactia cutanata mitiala la invazia
spirochetelor a fost denurnita eritem cronic migrator
(ECM), dar in prezent este denumita simplu eritem mi•
grator (EM). EM apare de obicei In interval de 1 luna de
la muscatura capusei infectante. Dovezi recente
obtinute la animalele de laborator indica necesitatea
capusei de a parazita gazda eel putin 24 ore pentru a se
produce transmiterea B. burgdorferi. Adesea, numai
aproximativ 30-50% din pacientii cu boala Lyme
confirmata i§i vor aminti o muscatura de capusa, astfel
incit absenta unui istoric de expunere nu elirnina
posibilitatea borreliozei Lyme.
EM debuteaza sub _formii de macule sau papule
eritematoase, de obicei la locul muscaturii, adesea in
regiunea inghinala, pe coapse, In axila sau pe spatele
individului. Temperatura locala poate fi crescuta, dar
148 ZOONOZE
de obicei leziunea nu este dureroasa: Unii pacienti
raporteaza o senzatie de arsura sau prurit. Spre deosebire
de inflamatia asociata cu muscatura unui artropod
neinfectant, un EM veritabil se extinde in timp, putind
atinge in 4-6 saptamini un diametru de citiva centimetri.
Diametrul mediu al EM este de aproximativ l O cm, dar in
unele cazuri poate atinge 50-60 cm. Nu este neobisnuita
observarea unui aspect inelar concentric, ce poate fi
descris ca ,,ochi de bou", tinta de tir sau gogoasa.
Majoritatea EM sint plate, sau ocazional usor
proeminente, cu margini de culoare rosie pina la rosu
stralucitor, adesea cu centru clar. Rareori, pacientii pre•
zinta leziuni centrale veziculoase, indurate sau necrotice.
La unii pacienti pot aparea leziuni secundare, sau
satelite, multiple, datorita diserninarii hematogene
precoce a spirochetelor. in absenta tratamentului, EM
va disparea in interval de 4-6 saptamini, inclusiv leziunile
secundare.
Boala precoce localizata este adesea asociata cu
simptome pseudogripale concomitente, care pot include
alterarea starii generale, astenie, letargie, cefalee,
artralgii si mialgii generalizate.
Boala precoce diserninata, denumita anterior stadiul
II al bolii, poate aparea la mai multe saptamini sau luni
dupa muscatura infectioasa, Simptomele pot include
manifestari cardiace si neurologice. Manifestarile
neurologice pot mima alte afectiuni. Aproximativ
l 0-15% din pacientii cu borrelioza Lyme netratata pot
dezvolta rnanifestari neurologice in asociere cu boala
precoce diseminata, Terapia antibiotica adecvata insti•
tuita in cursul fazei localizate precoce impiedica de obicei
evolutia catre aceste simptome mai tardive. In absenta
EM, manifestarile neurologice pot fi prima expresie a
borreliozei Lyme la unii pacienti. Pot fi prezente cefaleea,
durerea si redoarea cefei, pierderi de memorie, probleme
de concentrare si emotioriale. Concomitent cu
simptomele meningeale pot apare paralizii unilaterale
sau bilaterale de nerv facial. Paralizia Bell apare la 50%
din pacientii cu rneningita, Pot fi prezente astenia
extrema si alterarea starii generale. Unii pacienti se pot
prezenta cu un simptom neurologic, pentru ca ulterior
sa dezvolte o a doua manifestare neurologica distincta.
in boala diseminata pot aparea radiculopatia dureroasa
9i leziuni ale nervilor centrali si periferici. Rareofi, unii
pacienti au raportat psihoze, halucinatii, tulburari ale
somnului 9i modificari de personalitate, posibil corelate
cu borrelioza Lyme. / Cercetarile s-au concentrat in particular asupra aero•
Un mic procent de pacienti (1-8 °Ii>), cu borrelioza
Lyme netratata, pot dezvolta simptome cardiace in in•
terval de 4 luni de la rnuscatura. La fel ca manifestarile
neurologice, simptomele cardiace pot fi primul semn
recunoscut de boala Lyme. Cardita Lyme poate pro•
duce tulburari de conducere atrioventr iculara,
miopericardita, tahiaritmii sau insuficienta cardiacs
congestiva usoara. Pacientii pot raporta perioade de
lesin, ameteli, palpitatii, dispnee sau durere toracica.
Semnele bolii tardive sau cronice, denumita ante•
rior stadiul III, includ in principal manifestarile
musculoscheletice. Infectia cu B. burgdorferi poate
produce o varietate de acuze musculoscheletice,
incluzind afectari articulare neinflamatorii sau
poliartralgii, ~i afectari articulare veritabile, cu
tumefactie, roseata si caldura locala ale uneia sau mai
multor articulatii, asociate adesea cu tendinita, bursita
sau fibromialgie. Artrita interrnitenta poate persista
1-15 saptamini, cu perioadeasimptomatice intercalate.
Articulatiile mari sint eel mai frecvent afectate, in spe•
ciil genunchii, iar dificultatea mersului este principala
tulburare functionala. Pot aparea eroziuni osoase,
chisturi osoase 9i leziuni ale cartilajului.
Pe linga spectrul simptomelor musculoscheletale
asociate cu borrelioza Lyme cronies, poate aparea
neuroborrelioza tertiara, sau manifestarile neurologice
ale stadiului III. Recent, mai multe manifestari
neurologice au fost asociate cu infectia cu B.
burgdorferi, incluzind encefalomielopatia progresiva,
polinevrita, vasculita cerebrala, nevrita optica,
tulburarile mentale si/sau psihiatrice si disfunctiile cog•
nitive. Aparent, acestea pot aparea dupa ani de la
expunerea la muscatura infectanta.
in Europa, borrelioza Lyme a fost asociata istoric cu
un spectru de simptome dermatologice ~i neurologice
diferite de cele intilnite in Statele Unite. Anumite
simptome sint comune stadiilor precoce si tardive ale
borreliozei Lyme din Europa, nefiind asociate cu
afectiunea intilnita in Statele Unite sau in aite regiuni.
Acest fapt s-ar putea datora anumitor diferente intre
tulpinile de Borrelia spp. si procesele patogenetice
asociate acestora. Dupa cum s-a mentionat anterior,
eritemul migrator dupa muscaturile de capuse a fost
observat in Europa inca de la inceputul anilor 1900. in
1922, Garin 9i Bujadoux au descris meningo-polinevrita
ca reactie la muscaturile de capuse, Cercetarile efectuate
incepind din 1975 in Statele Unite de Americii asupra
borreliozei Lyme au dus la renasterea interesului si
investigati ilor in infectia europeana cu Borrelia.
dermatitei cronice atrofice (ACA), polinevritei asociate
cu ACA si a limfocitomului spirochetal.
Spre deosebire de simptomele in principal musculo-

scheletale observate in Statele Unite ale Americii,
borrelioza Lyme cronica din Europa pare sa afecteze
predominant sistemul nervos. Recent au fost descrise
encefalomielita progresiva, polinevrita motorie ~i
senzoriala asociata cu ACA si alte manifestari ale neuro•
borreliozei tertiare latente. La unii pacienti, se crede ca
ACA reprezinta o manifestare tardiva a EM sau
limfocitomului spirochetal. Cu toate acestea, multi
pacienti care se prezinta cu ACA nu au istoric de EM
sau limfocitom spirochetal,
Semnele clinice asociate cu manifestarile cutanate
pot include leziunea muscaturii de capusa, eritemul mi•
grator, diseminarea hematogena si leziunile secundare,
sau satelite, rezultante, limfocitomul sau acrodermatita
cronica atrofica. De asemenea, boala diseminata precoce
poate include simptome asociate cu o afectiune
pseudogripala, cum ar fi febra, astenia, cefalea, starea
generala alterata, mialgiile si artralgiile, limfadenopatiile
localizate sau regionale sau conjunctivita. Aceste
simptome pot avea un caracter intermitent. In aceasta
faza a bolii, investigatiile de laborator sint adesea nega•
tive sau neconcludente. Anticorpii fata de B.
burgdorferi nu sint de obi_cei detectabili decit dupa
aproxirnativ 3-4 saptarnini de la debutul simptomelor.
Dezvoltarea viitoare a unor teste de laborator mai
sensibile ar putea ameliora detectarea precoce a infectiei.
in primele 2 luni, la 1-8% din pacienti pot aparea
simptome cardiace. Acestea pot include aritmii,
rniopericardita si diferite grade de bloc atrioventricu•
lar, care pot necesita implantarea unui pacemaker
temporar,
Borrelia burgdorferi prezinta caracteristici de
neurotropism precoce. Simptomele neurologice asociate
borreliozei Lyme au fost observate la aproximativ 15%
din pacientii cu afectiune confirmata, Ti pie, simptomele
neurologice sint prezente la pacientii netratati, in prime le
2-3 !uni de boala si pot include rneningita aseptica,
encefalita, paralizii de nervi cranieni, radiculonevrite
periferice si neuropatii periferice. Meningita se poate
manifesta cu cefalee sau redoare de ceafa. Aproximativ
10% din pacientii cu boala Lyme prezinta paralizie Bell
unilaterala sau bilaterala care poate persista luni de zile
inainte de vindecare. Radiculonevrita se poate produce
de asemenea in primele luni de boala. Pot aparea dureri
radiculare ale extremitatilor, _9cazional insotite de
pierderea fortei musculare. La pacientii netratati, in 1-2
ani dupa expunerea initials, sechelele neurologice pot
evolua catre simptome ale stadiului tardiv, sugestive
pentru demielinizare a nervilor, tulburari cognitive,
convulsii, ataxie, fibromialgie si oboseala cronies. De
14. BORRELJOZA LYME 149
asemenea, unii pacienti vor prezenta simptome de
encefalita, asociate cu dificultati in concentrare,
probleme emotionale sau letargie.
Neuroborrelioza observata in Europa a inclus
simptomele de encefalornielita progresiva, cuprinzind
manifestarile similare eel or din scleroza multipla si cele
sub forrna encefalitei multifocale sau psihozei. A fost
raportata polinevrita asociata acrodermatitei cronice
atrofice. Manifestarile oculare comunicate includ irita,
nevrita optica, panoftalmia ~i coroidita.
Manifestarile artritice au fost asociate cu borrelioza
Lyme inca de la descoperirea sa, fapt reflectat in confuzia
diagnostics initials cu artrita reurnatoida juvenila.
Artralgiile si mialgiile sint caracteristici frecvente ale
afectiunii precoce diseminate. In boala precoce au fost
raportate o varietate de simptome, incluzind durerea
migratorie tendinoasa, musculara si osoasa. in interval
de luni sau ani de la prezentarea initials cu eritem mi•
grator, o mare proportie (4{}-60%) a pacientilor netratati
dezvolta manifestari articulare variind de la artralgii in•
termitente, migratorii, pma la artrita cronica distructiva,
Diferentele in modul de prezentare se pot datora
raspunsului imun individual al gazdei s i/sau
predispozitiei genetice. De asemenea, artrita Lyme
cronica este asociata cu prezenta genelor pentru
antigenele majore de histocompatibilitate HLA-DR4 si
HLA-DR2. Prezenta acestor gene are ca rezultat artrita
cronica si absenta raspunsului la tratamentul antibiotic.
Pot aparea artrita monoarticulara recurenta sau artrita
oligoarticulara asimetrica. Genunchiul este eel mai
'1
frecvent afectat, adesea cu cresterea temperaturii lo• I j
cale si tumefiere articulara intensa, Atacurile artritice
pot dura saptarnini sau luni si pot reaparea dupa o pe•
rioada de mai multi wii. in boala cronica apare, de
asemenea, durerea in articulatia temporomandibulara.
DIAGNOSTIC
La fel ca pentru celelalte afectiuni bacteriene,
diagnosticul definitiv al bolii ar putea fi stabilit prin
cultivarea B. burgdorferide la pacientii cu boala Lyme.
Spirocheta a fost cultivata cu succes din singe, LCR,
lichid sinovial si biopsiile leziunilor de eritem migrator.
Cu toate acestea, cultivarea spirochetelor este extrem
de dificila si consurnatoare de timp. Majoritatea testelor
disponibile pentru confinnarea borreliozei Lyme se ba•
zeaza pe detectarea raspunsului imun individual la
infectia cu B. burgdorferi.
Diagnosticul borreliozei Lyme ramine clinic, testele
serologice fiind utilizate in prezent ca dovezi pentru

150 ZOONOZE
sustinerea infectiei. Testele serologice nu trebuie cerute
fara discriminare sau ca o practica de rutina, ci mai
degraba pentru sustinerea unui diagnostic bazat pe·date
clinice 9i epidemiologice. Tehnicile serologice actuate
au citeva limitari inerente, incluzind rezultatele fals•
pozi ti ve si fals-negative. Anticorpii fata de B.
burgdorferi se formeaza lent, facind ~i mai dificila pentru
medic identificarea unui caz suspect in prezenta unui
tablou clinic vag sau a unor semne clinice preeoce. in
plus, in absenta semnelor clinice clas ice, un rezultat se•
rologic pozitiv nu reprezinta o dovada definitiva pentru
diagnosticul borreliozei Lyme.
Raspunsul umoral la B. burgdorferi este relativ bine
caracterizat. in absenta terapiei antibiotice, anticorpii
de tip lg Mating nivelele maxime la 3-6 saptamini dupa
expunere. Tratamentul antibiotic efectuat in cursul bolii
precoce poate reduce sau elimina nivelele detectabile
de anticorpi lg M. Anticorpii lg Gating nivele maxime
in cursul fazelor tardive diseminate ale-afectiunii si pot
fi detectabili timp de ani dupa expunere. Detectarea
unor nivele stabile de anticorpi lgG dupa tratamentul
antibiotic nu semnifica esecul terapiei.
. Pina in prezent, testele serologice pentru borrelioza
Lyme nu au fost standatdizate. Diferite laboratoare pot
utiliza antigene, reactivi si tehnici diferite, chiar daca se
practica aceeasi metoda, In plus, rezultatele sint adesea
comunicate utilizind unitati diferite, facind interpretarea
rezultatelor de laborator extrem de confuza, in special
cind probe le de ser sint trimise la mai mult de un laborator.
A fost demonstrata o mare variabilitate a dilutiilor
utilizate de Jaboratoare pentru acelasi pacient si ser de
control. Rezultatele fals-negative si fals-pozitive sint inca
frecvente in cazul testelor pentru borrelioza Lyme eel
mai larg disponibile comercial, care sint
imunofluorescenta indirecta (If'I) si testul ELISA. Alte
teste disponibile in prezent, sau in viitorul apropiat,
includ imbunatatiri in metodele de cultura a spirochetelor
(de exemplu, lava ju] cutanat), ELISA cu captura de an•
tigen, testul imunoblot, detectarea antigenului in urina
si reactia de amplificare genica (PCR)
Rezultatele de laborator fals-pozitive pot aparea in
prezenta activarii policlonale a celulelor B, sifilisului,
factorului reumatoid pozitiv, mononucleozei infectioase
active sau a altor situatii care dau reactivijate
incrucisata.
Desi testul Western blot ramine experimental,
amelioriiri viitoare ale tehnicii ar putea creste
aplicabilitatea testului. Pe masura ce biologia moleculara
va detecta proteine antigenice specifice ale acestor spi•
rochete patogene, tehnicile imunoblot ar putea permite
T
l
detectarea anticorpilor pacientului fa!ii de proteinele
specifice mai precoce in cursul bolii sau la nivele mai
mici decit cele detectabile prin tehnicile serologice
actuale. in plus, testele imunoblot secventiale pot
detecta cresteri temporale ale anticorpilor fata de
anumite antigene. in functie de numarul de benzi si de
intensitatea in timp a reactiei imunologice a pacientului
fata de benzile individuate, testul imunoblot poate
permite detenninareaduratei relative a bolii. Standardi•
zarea protocoalelor Western blot si a interpretarii
numarului de benzi rezultate si a intensitatii coloratiei
benzilor individuale ar trebui sii apara in curind,
Reactia de amplificare genica (PCR) pare de
asemenea promitatoare, prin imbunatatiri viitoare.
lntrucit B. burgdorferi pare sft produca un raspuns
inflamator in prezenta unui numar mic de spirochete,
PCR a fluidelor sau tesuturilor umane ar putea furniza
clinieianului importante informatii de laborator. Testul
este extrem de sensibil si, teoretic, poate detecta in tesu•
turile umane chiar un singur microorganism. Totusi,
sensibilitatea PCR dii nastere unor probleme practice
de laborator. Trebuie avuta o deosebita atentie pentru
evitarea contaminarii potentiale a reactivilor. PCR nu
trebuie efectuat intr-un laborator care practica de
asemenea culturi de spirochete. Rezultatele PCR pot
indica prezenta actuala sau in antecedente a agentului
etiologic la un pacient, dar nu indica in mod necesar
prezenta microorganismelor vii. La pacientii cu stadii
foarte precoce ale bolii, Borrelia burgdorferi poate fi
prezenta in circulatie intermitent sau in numere extrem
de mici, facind chiar din testarea prin PCR a singelui sau
serului o procedura cu randament relativ scazut. Sint
indicate in mod clar cercetari suplimentare cu aceste
teste, potential foarte specifice si sensibile.
MORFOPATOLOGIE
Borrelioza Lyme umana este o afectiune infectioasa
si inflamatorie multisistemica, prcdusa de infectia cu
una din eel putin trei specii de Borrelia, incluzind B.
burgdorferi, B. garinii, si B. afzelii. Rapoarte recente
au indicat ca aceste trei genotipuri de Borrelia pot avea
potentiale patogene diferite. ln termeni generali, se stie
ca sindromul clinic afecteaza tegurnentul si sistemele
-reticuloendotelial, cardiovascular, nervos central si osos.
Leziunea cutanata primara, denumita eritem (cronic) mi•
grator (ECM sau EM), reprezinta raspunsul imunologic
al gazdei la prezenta spirochetelor in derm si este
asociata cu o infiltrare perivasculara de pJasmocite,
Jimfocite si macrofage. Limfociternul cutanat, sau

limfocitomul borrelian, este intinit mai ales in Europa si
pare sa fie asociat cu raspunsul limfocitelor B fata de
prezenta componentelor antigenice ale spirochetelor.
Spirochetele pot disemina in orice organ, dar pot
prezenta un tropism pentru sistemul reticuloendotelial,
ducind la adenopatie regionals sau splenomegalie.
Semnele de iritatie meningeala franca sernnaleaza o
crestere a limfocitelor, plasmocitelor si proteinelor totale
din lichidul cefalorahidian. Poate aparea pareza de nerv
facial, fiind observata frecvent paralizia Bell bilaterala.
Nervii si ganglionii vegetativi sint infiltrati cu limfocite
si plasmocite. A fost .raportata prezenta unui infiltrat
limfoplasmocitar endocardic.
Inflamatia articulara poate fi insotita de hiperplazia
membranei sinoviale si infiltratul asociat cu limfocite si
plasmocite. Afectarea neurolcgica este acompaniata de
prezenta, adesea p ersistenta, a limfocitelor si
plasmocitelor in interiorul nervilor si in aria perineurala.
Fibrele nervoase i~i pot pierde in final mielina. Afectarea
parenchimului cerebral poate fi asociata cu dementa
sau alte forme de boala psihiatrica.
Acrodermatita cronica atrofica (ACA) se asociaza
cu infiltrarea a numeroase limfocite, plasmocite,
macrofage ~i mastocite in dermul dintre vase le sanguine
dilatate. La nivelul articulatiei cotului pot aparea noduli
ai tesuturilor moi, denumiti noduli ulnari fibrosi, care
contin colagen, macrofage si plasmocite.
TRATAMENT
Primele publicatii au demonstrat eficienta penicilinei
si tetraciclinei in tratamentul fazei precoce a borreliozei
Lyme, iar intelegerea mai buna a afectiunii si a proceselor
patologice a dus la imbunatatiri ale se lectiei
medicamentului, dozei si duratei terapiei antibiotice.
Protocoalele optime de tratament ale bolii ramin inca sa
fie comp let definite, datorita, in parre, lipsei unor studii
terapeutice ample, bine controlate, cu utilizarea unor
regimuri diferite, pe pacienti uniform definiti si insotite
de supraveghere pe termen lung.
in functie de manifestarile bolii la pacientul indi•
vidual, administrarea adecvata a antibioticelor poate fi
eficace in vindecarea bolii. Simptomele pot fi extrem de
diverse la pacienti diferiti. Cu cit medicul include mai
repede borrelioza Lyme in diagnosticul diferential, cu
atit mai mari sint sansele de detectare precoce si instituire
rapida a tratamentului eficient, Cu toate acestea, dupa
cums-a amintit mai inainte, nu exista in prezent nici o
dovada care sa sugereze ca tratamentul indivizilor
seropozitivi asimptomatici este eficient sau necesar.
14. BORRELIOZA LYME 151
De obicei, simptomele borreliozei Lyme precoce pot
fi tratate cu antibiotice pe cale orala. Rareori, pacientii
cu boala precoce severa pot dezvolta simptome ale bolii
tardive, in pofida administrarii corecte si prompte a
tratamentului. in boala precoce, la barbati, femei
negravide si copii peste 8 ani a fost recomandata
doxiciclina ( 100 mg oral, de doua ori pe zi) sau
clorhidratul de tetraciclina (250-500 mg oral, de patru
ori pe zi), timp de 10 zile pina la 3 saptarnini.
Amoxicilina (250-500 mg oral, de trei ori pe zi la adulti,
sau 20-40 mg/kg/zi, in trei doze, la copii), timp de
10 zile-3 saptamini, a fost eficienta si este preferata
pentru copii mai mici de 8 ani sau femeile gravide sau in
lactatie care nu sint alergice la arnoxicilina. Eritromicina
(250 mg oral, de patru ori pe zi la adulti, sau 30 mg/kg/zi
la copii) a fost utilizata, dar este mai putin eficace.
Manifestarile neurologice usoare (paralizia Bell
izolata) pot fi tratate cu doxiciclina, clorhidrat de
tetraciclina sau amoxicilina oral, dupa cum s-a indicat
mai sus, dar durata administrarii este de o luna. Terapia
antibiotica pe cale intravenoasa este recornandata
pentru neuropatiile craniene sau periferice, meningita
sau encefalita datorate borreliozei Lyme. La adultii cu
functie renala normala, penicilina poate fi adrninistrata
intravenos (20-24 milioane unitati/zi), in doze divizate
la fiecare 4---6 ore (250 000--400 000 unitati/kg/zi la copii),
timp de 10-21 zile. Ca o alternativa, a fost raportata
eficienta ceftriaxonei, 2 go data pe zi la adulti (50-80
mg/kg/zi la copii), timp de 14 zile. Protocoale similare
pot fi utilizate la pacientii cu simptome SNC tardive.
Tulburarile de conducere cardiace pot fi tratate simi•
lar cu borrelioza Lyme/ precoce, cu doxiciclina,
tetraciclina sau amoxicilina, Afectarea cardiacs severa
necesita administrarea intravenoasa a antibioticelor. A
fost recornandata ceftriaxona, 2g/zi pentru adulti
(50-80 mg/kg/zi la copii) sau penicilina G, 20-24
milioane unitati/ zi la adulti (250 000-400 000 unitati/kg/
zi pentru copii), timp de 10-21 zile. Anomaliile sistemului
de conducere produse de B. burgdorferi nu sint per•
manente dar, ocazional, anumiti pacienti pot necesita
stimulare temporara,
Anomaliile reumatologice asociate borreliozei Lyme
reprezinta adesea manifestarile ce!e mai refractare la
tratament si pot persista perioade lungi de timp, in
pofida dozelor eficiente de antibiotice. La pacientii adulti
cu artrita Lyme, penicilina Ga fost eficace in doze de
20-24 milioane unitati/zi (300 000 unitati/kg/zi la copii),
timp de 2-3 saptamini, dar.raspunsul poate sa nu apara
decit la saptamini sau !uni dupa administrare. La pacientii
care nu au raspuns la penicilina a fost eficienta cef-
152 ZOONOZE
triaxona intravenos, 2 go data pe zi la adulti, timp de 2-3
saptamini (7 5-100 mg/kg/zi intravenos la copii).
Doxiciclina, 100 mg oral de doua ori pe zi, sau
amoxicilina, 500 mg oral de trei ori pe zi (amoxicilina la
copii se adrninistreaza in doza de 50 mg/kg/zi, in trei
prize zilnice ), timp de 50 zile, pot fi eficiente la pacientii
cu artrita Lyme. Tratamentul artritei Lyme necesita
ocazional repetarea administrarii sau tratament de intre•
tinere cu un alt medicament. Dupa cum s-a mentionat, nu
exista studii pentru determinarea duratei optime a terapiei
antibiotice intravenoase. Majoritatea clinicienilor aleg
tratamente antibiotice intravenoase cu durate de 2-4
saptamini, spre deosebire de intervalele de 10-14 zile
sugerate in primele publicatii, Majoritatea recomandarilor
actuale includ o durata maxima de adrninistrare
intravenoasa a antibioticelor de 3-4 saptamini,
Femeile gravide cu boala Lyme trebuie tratate
agresiv cu o cura completa de antibiotice, in functie de
stadiul bolii. Nu exista studii concludente privind
necesitatea administrarii parenterale a antibioticelor la
femeile gravide cu boala Lyme precoce. De asemenea,
exista putine dovezi care sa sustina practica tra•
tamentului profilactic al muscaturilor de Ix. scapularis,
in absenta simptomelor de borrelioza Lyme.
PROGNOSTIC
In mod clar, cu cit boala Lyme este recunoscuta mai
devreme si terapia adecvata este instituita mai prompt,
cu atit mai bune sint sansele de vindecare a bolii. in
majoritatea cazurilor, boala precoce este usor si eficient
tratata cu antibiotice orale sau, in cazul manifestarilor
neurologice, cu antibiotice intravenos. S-a raportat
vindecarea spontana, in timp a bolii netratate. Pe de
alta parte, se pare ca la anumiti indivizi anumite
manifestari ale bolii pot progresa, in pofida terapiei
antibiotice care la alti pacienti ar fi considerata adecvata.
Problema contributiei raspunsului imun individual la
aparitia cornplicatiilor bolii este deschisa investigatiilor
suplimentare.
Aparent, o mica proportie de cazuri pot dezvolta
simptome sirnilare celor din sindromul oboselii cronice
sau al unor afectiuni demielinizante, chiar in prezenta
terapiei antibiotice agresive. Asupra acestei chestiuni
importante exista mari controverse, iar dialogul.dintre
pacienti, medici, industria asigurarilor medicale si
comunitatea de sanatate publica este continuu. in
anumite cazuri au fost aplicate terapii experirnentale,
care includ durate mai mari ale administrarii
antibioticelor, combinarea abordarilor terapeutice,
utilizarea antibioticelor neinregistrate si practica, extrem
de discutabila, a infectarii deliberate cu Plasmodium
falciparum. Cercetarile ulterioare pot dezvalui daca
exista alte sindroame care rnimeaza multitudinea de
simptome asociate borreliozei Lyme, daca infectia cu B.
burgdorferi determina simptome inca nerecunoscute
sau daca anumiti indivizi prezinta un raspuns imun fata
de infectia cu spirochete care poate fi el insusi asociat
cu patogeneza.
EPIDEMIOLOGIE
INCIDENT A.
'
in 1990, in Statele Unite ale Americii a fost introdusa
o definitie standard de urmarire a cazurilor de boala
Lyme, pentru a numara si confinna cazurile raportate
agentiilor de sanatate din district, stat, sau federale.
Anterior, era practic imposibil de a compara raportarile
borreliozei Lyme din diferite entitati geopolitice.
Mii de cazuri de boala Lyme sint raportate in fiecare
an in Statele Unite ale Americii si majoritatea tarilor
europene, in special Germania, Austria, Elvetia, Franta
~i Suedia. Din Rusia, Republicile Baltice, China, J apon.ia
si Australia se raporteaza din ce in ce mai multe cazuri.
in Statele Unite ale Americii, statul New York are eel
mai mare numar cumu]at de cazuri. Analiza
epidemiologies a peste 15 000 rapoarte confirmate
(AnexaA) de cazuri de boala Lyme, trimise la New York
State Health Department din 1986, cind boala a devenit
oficial declarabila, pina in 1993, a furnizat unele indica•
tii privind potentialele ,,grupe de rise". Rate le incidentei
in regiunile endemice variaza larg ~i sint asociate cu
nivele variabile ale populatiilor de capuse-vector si
ratelor infectarii capuselor. Trecerea in revista a ratelor
incidentei in statul New York a identificat in erase
incidente variind de la 0, 1 la 4, 7% in zone le endemice,
cu ratele incidentei in tinut de 20-220 cazuri/100 000
locuitori. Ratele incidentei, asociate in acelasi mod cu
activitatea epidemica focala a bolii, raportata pe coasta
statului Massachusetts au atins 35-66%. Analiza in
functie de sex si virsta a celor 15 000 cazuri a identificat
o distributie birnodala, cu ratele maxime de infectie la
copii intre 5-9 ani (17 cazuri/100 000 locuitori) si adultii
in virsta de 40-69 ani (22 cazuri/100 000). 0 scadere
distincta a incidentei a aparut la grupul de virsta 15-29
ani, Cl! 10 cazuri/l 00 000 locuitori. In plus, au fost
observate diferente semnificative in functie de sex (test•
T, P< 0,05), cu mai multe cazuri la femeile din grupul de
virsta 30-39 ani ~i la barbatii din.grupele 60-69 si peste

70 ani. Nus-a determinat inca daca aceste diferente pot
fi atribuite factorilor comportamentali sau altorfactori
asociati potential cu un rise crescut de expunere, sau
unei mai bune recunoasteri a simptomelor bolii.
Ratele infectiei umane pot fi dependente de
proximitatea locuintei fata de, sau de participarea la
activitati de recreere in anumite zone cu populatii de
capuse vector si o rata inerenta de infectare a capuselor
cu B. burgdorferi. In anumite regiuni endemice din estul
Americii de Nord, rata infectarii Ix. scapularis pot atinge
60-80%, spre deosebire de rate le infectiei Ix. pacifzcus,
de pe coasta vestica, ce variaza intre 1-2%. Desi
incomplet intelese, diferentele in prevalents capuselor
infectate pot fi rezultatul diferentelor in preferintele
pentru gazde ale populatiilor distincte geografic de
capuse, De exemplu, ix. pacifzcus subadulta si populatiile
sudice de Ix. scapularis prefera sa paraziteze gazdele
reptiliene. Aceste gazde par sa fie mai putin competente
in mentinerea spirochetelor si pentru retransmiterea lor
la capuse. In contrast, exemplarele nordice de Ix.
scapularis dispun de o populatie abundenta de soareci
ca rezervor pentru stadiile imature, iar cerbii cu coada
alba reprezinta gazdele preferate ale capuselor adulte.
Combinatia acestor factori biologici si ecologici poate
contribui semnificativ la stabilirea unei prevalente focale
inalte a bolii.
SURSE DE INFECTIE
' tor infectate. Capusele larvare si nimfele in cautarea
Pentru o transmitere reusita a spirochetelor de la o
gazda rezervor la un vector susceptibil si competent,
care poate el insusi sa sustina infectia cu spirochete si
sa devina un vector infectios potential pentru o alta
gazda susceptibila, trebuie depasite mai multe obstacole
biologice semnificative. Teoretic, potentialul infectiei
cu B. burgdorferi a vertebratelor salbatice ar putea fi
extins la orice alta specie parazitata de vectori
competenti, Cu toate acestea, chiar daca sint parazitate
de capuse infectate, aceste gazde nu au o capacitate
egala de transmitere a infectiei capuselor care le vor
parazita ulterior. Membrii cornplexului Ixodes ricinus
pot parazita o mare varietate de gazde reptiliene,
marnifere ~i aviare, Douazeci pina la patruzeci de specii
de pasari si mamifere au fost raportate ca gazde pentru
aceste capuse, Sint in curs cercetari pentru detenninarea
starii de rezervor a unora din aceste gazde. In majoritatea
regiunilor geografice, ciclul natural al borreliozei Lyme
include o specie de capuse ca vector competent,
populatii mari, sanatoase de rozatoare sau alte marnifere
mici, care sint parazitate de stadiile irnature ale capuselor
14. BORRELJOZA LYME 153
si populatii mari de cerbi, care sint gazdelepreferate ale
capuselor adulte.
in general, habitatul preferat al speciilor de capuse
vector include o padure de foioase, cu sol urned. si
arbusti. Populatiile de cerbi pot fi un determinant
semnificativ al dimensiunii populatiei vector, dar rolul
lor in ciclul natural al B. burgdorferi este inca neclar.
in plus, gazdele aviare pot servi la dispersarea capu•
selor vector, dar nu par sa reprezinte un rezervor pentru
spirochete. Mai degraba, ciclul natural al bolii este
intretinut de mamiferele mici, gazde rezervor ale
spirochetelor, si capusele imature care paraziteaza
aceste gazde competente. In America de Nord,
soarecele cu picioare albe, Peromysvcus leucopus,
indeplineste rolul de gazda rezervor cornpetenta.
Larvele de capuse care paraziteaza P leucopus infectat
in lunile de la sfirsitul verii si inceputul toamnei devin
nimfe infectante, responsabile de riscul uman crescut
de expunere la boala in cursul lunilor de la sfirsitul
primaverii si inceputul verii urmatoare. in Europa,
rozatoarele mici, cum ar fi speciile de Apodemus si
Clethrionomys, servesc drept rezervor primar pentru
Ix. ricinus imature.
TRANS MITE RE
Transmiterea borreliozei Lyme umane se produce
in cursul hranirii prelungite a speciilor de capuse vec•
gazdei sint capabile sa dobindeasca spirocheta daca
se hranesc pe seama unor gazde rezervor cornpetente
timp suficient pentru a ingera spirochetele vehiculate
in singe. Prin digestia singelui ~i trecerea in urrnatorul
stadiu, aceste capuse devin potential infectioase pen•
tru urmatoarea gazda. Analiza epiderniologica a datelor
debutului afectiunii umane a indicat ca virfurile
sezoniere ale transrniterii bolii coincid eel mai des cu
activitatea sezoniera de hranire a nimfelor capuselor.
Succesul parazitarii si transmiterea consecutive a bolii
este amplificata pentru stadiul de nimfa, datorita in
parte dimensiunii sale mici (l-2mm). In general,
oamenii nu simt prezenta nimfei la atasarea sa de tegu•
ment sau deplasarea spre sediul de hranire. Daca
acesta se gaseste pe o parte a corpului care nu este
inspectata cu regularitate de gazda umana, capusa
se poate hrani mai mult timp decit cele 24-48 ore
necesare pentru activarea.spirochetelor din intestinul
capuselor si transmiterea !or prin hemocel si saliva.
Transmiterea transovariana, de la capusa femela la
urrnasi, este rara,
154 ZOONOZE
CONTAGIOZITATE
Desi transmiterea interumana a B. burgdorferi se
poate produce transplacentar sau prin transfuzii san•
guine, borrelioza Lyme este transmisibila la om in spe•
cial dupa muscatura unei specii de capusa din genul
lxodes infectata, in Statele Unite cu B. burgdorferi, iar
in Europa cu B. burgdorferi, B. garinii, si B. afzelii.Nu
a fost documentata transmiterea borreliozei Lyme prin
contact sexual, prin consumul vinatului infectat sau prin
muscaturi de insecte. Sint efectuate cercetari pentru
determinarea rolului potential al insectelor, al altor specii
de lxodes, sau al al tor genuri de capuse in transmiterea
spirochetelor, dar pina in prezent rezultatele sint
neconcludente.
PROFILAXIE ~I COMBATERE
PROFILAXIE
Avind un nivel minim de informatii asupra bolii
Lyme, majoritatea indivizilor care traiesc, muncesc sau
se recreeaza in regiuni endemice pentru aceasta boala
pot fi capabili sii efectueze majoritatea activitatilor
nonnale respectind in acelasi timp unele masuri relativ
simple de prevenire a bolii.
In regiunile unde sint prezente capuse infectate, un
aspect important al autoprotectiei include recunoasterea
habitatelor specifice acestora si fie evitarea !or, fie aplicarea
masurilor profilactice in timpul calatoriei printr-un
asemenea habitat. Larvele de Jxodes spp. pot fi intilnite
in regiunile impadurite unde femelele i~i depun ouale.
Intrucit raspindirea capuselor in acest stadiu se extinde
numai in limitele teritoriului gazdelor dominante,
majoritatea larvelor se vor gasi in stratul de frunze ca•
zute. 0 data ce larvele s-au atasat de o gazda, capusele
vor fi 111 continuare raspindite de rozatoare, alte mamifere
sau pasarile pe care le paraziteaza, Capusele in stadiul de
nimfa ~i cele adulte pot fi intilnite 111 habitate foarte variate,
la distanta de eel de origine, dar tind sa se localizeze in
numar mare la liziera cimpiilor si padurilor, unde se intilnesc
habitate diferite. lntrucit capusele se fixeaza de vegetatie,
in asteptarea unei gazde in trecere, majoritatea s~ vor
atasa de oamenii care intra in contact cu vegetatia, Astfel,
oamenii care merg pe o poteca intr-o regiune de/padure
sau pasune au o sansa excelenta de a evita contactul cu
capusele pur si simplu prin evitarea contactului cu
vegetatia. Daca oamenii aflati in aceasta situatie poarta
cama~i si pantaloni lungi de culoare deschisa si se
examineaza frecvent, capusele pot fi observate si
indepartate de pe imbracaminte inainte sa poata incepe
sii se hraneasca, Cao masura mai eficienta, indi vizii din
zonele infestate de capuse trebuie sa ia in considerare
utilizarea diferitelor preparate insecticide de
dietiltoluarnida sau permethrin, care s-au dovedit
eficiente in combaterea capuselor, Produsele de
dietiltoluamida pot fi aplicate pe imbracaminte sau
tegument, dar trebuie reaplicate la fiecare 3--4 ore, in
special in zone cu clima calda si umeda, Preparatele
retard (cu eliberare controlata) pot asigura pina la 12
ore de protectie. Produsele de permethrin se aplica numai
pe imbracaminte si s-au dovedit eficace in omorirea
capuselor care se ataseaza de haine.
Dupa iesirea in mediul exterior, imbracamintea trebuie
controlata atent. Inainte de culcare, un examen atent al
corpului va pennite indepartarea capuselor care au reusit
sa depaseasca celelalte mijloace de aparare inainte de
cele''24--48 ore necesare pentru transmiterea borreliilor.
Daca este gasita o capu~ii atasata de piele si care a
inceput sa se hraneasca, trebuie realizata indepartarea
ei prompta utilizind o pensa cu virf subtire. Capusa se
apuca de piesele bucale, nu de corp, cit mai aproape de
piele si se extrage. Strivirea capusei cu degetele sau
pensa, iritarea ei cu substante chimice, ace fierbinti sau
chibrituri sau tentativa de a sufoca fiipu~a ar putea
determina regurgitarea continutului intestinal in plaga,
crescind astfel sansele de infectie cu spirochete.
STRATEGII DE COMBATERE
Mai multe strategii de combatere a vectorilor au
fost supuse unei analize stiintifice. Aceste strategii pot
include oricare din urmatoarele masuri:
(1) reducerea dispersiei vectorilor prin utilizarea
acaricidelor indreptate direct impotriva gazdelor
reprezentate de mamiferele salbatice,
(2) reducerea populatiilor locale de capuse prin
aplicarea pe scara larga a acaricidelor in habitatele
cu populatii de capuse imature sau adulte.
(3) reducerea populatiilor de gazde salbatice ale
capuselor.
(4) modificarea mediului natural al capuselor,
(5) exploatarea productiei de antic,orpi anticapusa ai
gazdei.
(6) exploatarea populatiilor naturale de paraziti sau
pradatori.
(7) sterilizarea masculilor capuselor; sau
(8) utilizarea feromonilor pentru intreruperea com•
portamentului natural de imperechere.
in timp ce unele din aceste potentiale mijloace de

combatere au fost avansate ca ipoteze sau, in eel mai
bun caz, investigate in conditii de laborator, mai multe
proceduri au fost testate in conditii naturale si s-au
dovedit relativ eficiente. Desi au fost publicate
numeroase studii in legatura cu eficacitatea individuals
a strategiilor, ceea ce lipseste in mod evident din orice
trecere in revista a acestei teme este efortul de a docu•
menta utilizarea combinata a oricarora din aceste
metode pentru a identifica efectul potential al rnasurilor
integrate, bine concepute, de combatere a capuselor,
Mai multe insecticide si acaricide obisnuite s-au
dovedit capabile de a combate capusele in mediul lor
natural din paduri sau pe peluzele din zonele rezidentiale.
in aceste medii, preparatele lichide sau granulare de
carbaril, diazinon, clorpirifos, piretroizi si ciflutrin au
fost eficace impotriva capuselor !xodes. Au fost
raportate rate variabile de reusita, care pot fi depen•
dente de preparat, doza, habitatul ales pentru studiu
sau anotimpul de aplicare, Au fost raportate reduceri
ale populatiilor variind de la 70 la 97%. Perspectivele de
combatere pe termen lung sau reducerea eficienta pe
scara larga depind in plus de aria geografica acoperita
de aceste programe. Desi aceste proceduri au fost
incercate pe zone experimentale, literatura este lipsita
de informatii derivate din programe municipale, cu
suprafete mari de teren tratate in acest mod. In plus,
daca un numar substantial de locuitori nu i~i includ
propietatile in aceste prograrne de combatere a
capuselor, efectul de ,,tabla de sah" ar putea diminua
substantial potentialul de reducere semnificativa pe
termen lung sau scurt a populatiilor de capuse.
O alta metoda de combatere a capuselor include
dezvoltarea unui sistem de eliberare a insecticidului care
sa permits concentrarea aplicarii sale direct pe gazdele
capuselor, 0 asemenea abordare a inclus utilizarea
bumbacului tratat cu permetrin ca material inlocuitor
pentru culcusul mamiferelor mici, gazde ale Ix.
scapularis, care vor utiliza bumbacul disponibil ca ma•
terial pentru cuib. Sistemul este proiectat astfel incit
bumbacul tratat cu permetrin va omori capusele Ix.
scapularis imature atasate de rozatoarele din cuib.
Aceasta metoda a fost investigata timp de peste l O ani
si a fost disponibila pentru consumatorii casnici. Desi
aparent extrem de eficace in realizarea mortalitatii
parazitilor pe gazdele rozatoare, acest sistem actioneaza
numai asupra. unui singur tip de gazde ale capuselor
imature. Cercetarile utilizind 'aces ta metoda de combatere
in mai multe zone au indicat ca alte gazde ale capuselor
imature, cum ar fi pasarile si maniiferele mai mari,
transporta mult mai multe capuse in zonele in care
14. BORRELJOZA LYME 155
sistemul a fost aplicat. Acesta este un excelent exemplu
al unui sistem bine proiectat pentru a realiza combaterea
eficienta a capuselor la nivelul uneia din componentele
naturale ale ciclului bolii, dar care nu duce in mod
necesar la reducerea eficienta a nivelelor de infestare la
alte gazde naturale. Sistemul poate fi luat in considerare
in o abordare integrata a combaterii capuselor, in care
ar putea fi aplicate mai rnulte metode de reducere a
populatiei acestora.
Controlul mediului in vederea reducerii populatiilor
de capuse a fost aplicat de la inceputul anilor 1900, in
special 'in vestul Statelor Unite ale Arnericii. Ferm.ierii si
alti proprietari incendiau cu regularitate suprafete
intinse de teren pentru cornbaterea Dermacentor
andersoni, vectorul febrei patate a Muntilor Stincosi
in acea zona. Tentativele recente de aplicare a acestei
metode traditionale au fost intr-o oarecare masura dificil
de realizat, partial datorita reglementarilor locale privind
mediul. Aplicata la momentul corespunzator, in special
la inceputul primaverii, inainte de infrunzirea vegetatiei,
si bine monitorizata, arderea frunzelor cazute si a
ierburilor mici ar putea fi eficienta in reducerea
populatiilor de capuse Jxodes (si a altor specii). Deciziile
~i imputernicirea legala de a efectua asemenea tenta•
tive de combatere a capuselor trebuie determinate de o
evaluare cornpleta a conditiilor ~i reglementarilor lo•
cale.
Anumiti cercetatori au efectuat experimente de
laborator utilizind colonii de capuse si au observat o
descrestere gradata a reusitei parazitarii aceleiasi gazde
de catre capuse. Investigatiile suplimentare au dus la
identificarea unor anticorpi anticapuse ai gazdei. Ramine
de vazut daca imunitatea Pisiva obtinuta prin utilizarea
acestor anticorpi ar putea fi eficienta in reducerea
parazitarii gazdelor de catre capuse. Spre deosebire de
majoritatea artropodelor hernatofage, si care i\,i iiicheie
hranirea in citeva secunde sau minute, capusele ixodide
au adesea nevoie de zile pentru acest lucru. in cursul
hranirii, capusele introduc in singele gazdei o varietate
de produsi proteici, incluzind anticoagulante,
hemaglutinine si produsi antiinflamatori necesari
completarii mesei, avind ca rezultat transmiterea
patogenului la gazda. Primele observatii privind redu•
cerearatei de hranire au fost notate anii 1930, la Derma•
centor variabilis si cobaii de laborator, Imunitatea
oricarei gazde fata de capuse poate fi dependents de
antecedentele gazdei privind infestarea cu anumite
capuse, exceptind cazul in care imunitatea unei specii
neinrudite ar putea fi transferata pasiv altei specii
susceptibile.
~"!' 156 ZOONOZE
Timp de ani de zile, pradatorii ~i parazitii naturali au
fost considerati agenti potentiali de combatere a
capuselor. Mai multe specii de Himenoptera, in special
I furnicile si viespile parazite, se hranesc cu, sau
paraziteaza anumite specii de capuse. Desi aceasta se
poate imtimpla intr-o anumita masura in natura, utilizarea
I pradatorilor sau parazitilor naturali in programele de
reducere pe scara larga a populatiilor de capuse este
mult limitata de numarul mare de organisme care trebuie
eliberate si trebuie sa concureze cu succes pentru a
obtine o reducere semnificativa a populatiei, Aceasta
abordare, ca si sterilizarea masculilor, are limitari inerente
datorate nurnarului absolut de organisme implicate.
Totusi, utilizarea feromonilor, ca agenti de agregare sau
atractie, poate avea un bun potential in modificarea
comportamentului natural al capuselor. in anii 1970 au
fost realizate cercetari in acest domeniu la ix. ricinus.
Date fiind noile posibilitati tehnice, unele cercetari de
acest fel ar putea prezenta un larg interes pentru
aplicarea viitoare in rnodificarea comportamentului
capuselor lxodes.
O abordare care a cistigat teren iµ unele comunitati
este aplicarea metodelor ce due la scaderea populatiilor
de cerbi, intrucit acestia sint gazdele preferate ale
complexului ix. ricinus adult. In anumite regiuni
geografice, in special insulele din largul coastelor nerd•
estice ale Statelor Unite ale Americii, au fost realizate
tentative de reducere a numarului de cerbi. in asemenea
regiuni izolate, in special acolo unde numarul gazdelor
alternative pentru capusele adulte este limitat din motive
ce tin de conditiile specifice insulei, aceste eforturi de
combatere pot fi eficiente in reducerea pe termen scurt
sau lung a populatiilor de capuse. Cu toate acestea,
este discutabil daca procedurile similare sint practice
pe continent, unde cerbii sint liberi sa se miste pe arii
intinse de teren ~i unde coexists un numar adecvat de
mamifere ca gazde alternative. Anumite comunitati care
doresc sa reduca populatiile de cerbi din regiunile
suburbane trebuie sa analizeze Ianturile trofice alterna•
tive ale capuselor care, altfel, ar putea fi lipsite de
populatiile nonnale ale gazdelor preferate. Aceasta in•
clude posibilitatea, foarte reala, a cresterii parazitisrnului
uman cu aceste capuse. Pentru combaterea pe termen
lung, ar putea fi posibil ca eforturile de reducere a
populatiilor de cerbi, in combinatie cu exclud6rea ex•
tensiva a altor mamifere medii si mari, incendierea
sezoniera a vegetatiei si aplicarea sezoniera'a anumitor
preparate insecticide (acaricide) sa conduca la rezultate
promitatoare. Pina in prezent nu a fost dezvoltat nici un
program, municipal sau experimental, care sa utilizeze
una din metodele integrate de cornbatere a capuselor,
ANEXAA
Definitia cazului de boala Lyme, utilizata de New
York State Department of Health: borrelioza Lyme este
o afectiune sistemica, transmisa de capuse, cu mauifestari
proteice ce includ anomalii dermatologice, reuma•
tologice, neurologice ~i cardiace. Ce! rnai bun marker
clinic al bolii este leziunea cutanata, eritemul migrator
(EM).
DEFINITII GENERALE UTILIZATE IN
SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICA
1. Eritem migrator (EM)
Eritemul migrator este o leziune cutanata care
debuteaza tipic ca o macula sau papula de culoare
rosie si care se extinde in decurs de zile sau
saptamini, formind o leziune mare, rotunda, adesea
cu clarificare centrala partiala. De asernenea, pot
aparea leziuni secundare. Pentru scopuri de
supraveghere, o leziune solitarii trebuie sci
atingd o dimensiune de eel putin 5 cm. La
majoritatea pacientilor, leziunea de EM in
expansiune este insotita de alte simptome~mai ales
oboseala, febra, cefalee, usoara redoare a cefei,
artralgii sau mialgii. Tipic, aceste simptome sint
interrnitente si schimbatoare. in scopuri de
supraveghere, diagnosticul de EM trebuie stabilit
d~ medic. Pentru persoanele fara expunere
cunoscuta, este recomandata confirrnarea de
laborator.
2. Manifestari tardive
Oricare din urmatoarele, aparind fara o explicatie
alternativa:
(a) Sistem musculoscheletic
Atacuri scurte (saptamini sau Iuni), recurente (eel
putin doua) de tumefactie articulara obiectiva la
una sau citeva articulatii, urmata uneori de artrita
cronica la una sau citeva articulatii. Artrita cronica
progresiva, neprecedata de atacuri scurte, sau
poliartrita cronica simetrica nu sint acceptate ca
criterii de diagnostic. Deosebit de important: sin•
droamele cu artralgii, mialgii sau fibromialgie
singure nu sint acceptate drept criterii de afectare
musculoscheletala,
(b) Sistem nervos
Meningita limfocitara, nevrita craniana, in spe•
cial paralizia de nerv facial (poate fi bilaterala),
radiculoneuropatii si, rareori, encefalomielita,
singure sau in combinatie, Encefalomielita trebuie

confirrnata prin evidentierea productiei de
anticorpi impotriva B. burgdorferi in lichidul
cefalorahidian (LCR), demonstrata prin titruri de
anticorpi mai mari in LCRdecit in ser. Cefaleea,
astenia, paresteziile sau redoarea usoara de ceafa
singure nu sint acceptate drept criterii de afectare
neurologies.
(c) Sistem cardiovascular
Tulburari de conducere atrioventriculare cu de•
but acut, de grad inalt (2 sau 3), care se rezolva 111
citeva saptamini sau !uni, asociate uneori cu
miocardita. Palpitatiile, bradicardia, blocurile de
ramura sau miocardita singure nu sint acceptate
drept criterii de afectare cardiovasculara.
3. Zona endemica
O zona endemics este una in care au fost
contractate anterior eel putin doua cazuri defi•
nite sau o zona in care a fost demonstrata prezenta
unei capuse vector infectate cu B. burgdorferi.
4. Expunerea
Expunerea este definita prin vizitarea unei arii im•
padurite, cu arbusti sau ierboase (habitate
potentiale ale capuselor) dintr-o zona endemica
cu nu mai mult de 30 zile inainte de debutul EM,
sau calatoria intr-o zona endemica recunoscuta
in anul dinaintea debutului manifestarilor tardive;
14. BORRELIOZA LYME 157
nu este necesar un istoric de muscaturi de capuse.
5. Confirmarea de laborator
Confirmarea de laborator a infectiei cu B.
burgdorferi este stabilita cind un laborator
izoleaza spirocheta _din tesuturi sau fluidele
organismului, detecteaza nivele diagnostice de
anticorpi antispirochete tip IgM sau lgG in LCR
sau ser, sau detecteaza o modificare semnificativa
intre nivelele anticorpilor serici din faza acuta si
convalescents. Cind confirmarea de laborator a
fost bazata numai pe teste serologice, sifilisul ~i
alte cauze cunoscute de rezultate serologice fals•
pozitive trebuie excluse.
DEFINIREA CAZULUI DE BOAL.A LYME
Cazul confirmat este definit astfel:
1. 0 persoana cu EM sau
O persoana cu eel putin o manifestare tardiva si
confirmarea de laborator a infectiei,
2. Cazul neconfirmat este definit ca un caz raportat
care nu indeplineste criteriile de mai sus.
3. in suspensie - investigatii incomplete.
Nota: rapoartele datelor de supraveghere se vor
baza pe cazurile confirmate, daca nu se indica altfel.
 1 '· 11 156 ZOONOZE
Il
i
lI Timp de ani de zile, pradatorii si parazitii naturali au
fost considerati agenti potentiali de combatere a
'l Ii capuselor, Mai multe specii de Himenoptera, in special
furnicile ~i viespile parazite, se hranesc cu, sau
paraziteaza anumite specii de capuse. Desi aceasta se
poate imtimpla intr-o anumita masura in natura, utilizarea
pradatorilor sau parazitilor naturali in prcgramele de
I reducere pe scara larga a populatiilor de capuse este
mult limitata de numarul mare de organisme care trebuie
eliberate ~i trebuie sa concureze cu succes pentru a
I obtine o reducere semnificativa a populatiei, Aceasta
abordare, ca si sterilizarea masculilor, are limitari inerente
I
:11
datorate numarului absolut de organisme implicate.
Totusi, utilizarea feromonilor, ca agenti de agregare sau
) I atractie, poate avea un bun potential in modificarea
l comportamentului natural al capuselor. in anii 1970 au
l I fost realizate cercetari in acest domeniu la Ix. ricinus.
! i Date fiind noile posibilitati tehnice, unele cercetari de
l acest fel ar putea prezenta un larg interes pentru
j !
aplicarea viitoare in modificarea comportarnentului
I capuselor lxodes.
O abordare care a cistigat teren in unele cornunitati
este aplicarea metodelor ce due la scaderea populatiilor
l: de cerbi, intrucit acestia sint gazdele preferate ale
I expansiune este Insotita de alte simptome~ mai ales
;I complexului Ix. ricinus adult. In anumite regiuni
geografice, in special insulele din largul coastelor nord•
1 estice ale Statelor Unite ale Americii, au fost realizate
, tentative de reducere a numarului de cerbi. In asemenea
regiuni izolate, 'in special acolo unde numarul gazdelor
alternative pentru capusele adulte este limitat din motive
ce tin de conditiile specifice insulei, aceste eforturi de
combatere pot fi eficiente in reducerea pe termen scurt
sau Jung a populatiilor de capuse, Cu toate acestea,
este discutabil daca procedurile similare sint practice
pe continent, unde cerbii sint liberi sii se miste pe arii
intinse de teren si unde coexists un numar adecvat de
mamifere ca gazde alternative. Anumite comunitati care
doresc sa reduca populariile de cerbi din regiunile
suburbane trebuie sa analizeze lanturile trofice alterna•
tive ale capuselor care, altfel, ar putea fi lipsite de
populatiile normale ale gazdelor preferate. Aceasta in•
clude posibilitatea, foarte reala, a cresterii parazitismului
uman cu aceste capuse. Pentru combaterea pe termen
lung, ar putea fi posibil ca eforturile de reducere a
populatiilor de cerbi, in combinatie cu excludereaex•
tensiva a altor mamifere medii ~i mari, incendierea
sezoniera a vegetatiei si aplicarea sezoniera alanumitor
preparate insecticide (acaricide) sa conduca la rezultate
promitatoare. Pina in prezent nu a fost dezvoltat nici un
program, municipal sau experimental, care sa utilizeze
una din metodele integrate de combatere a capuselor,
ANEXAA
Definitia cazului de boala Lyme, utilizata de New
York State Department ofHealth: borrelioza Lyme este
o afectiune sisternica, transrnisa de capuse, cu manifestari
proteice ce includ anomalii dermatologice, reuma•
tologice, neurologice $i cardiace. Cel mai bun marker
clinic al bolii este leziunea cutanata, eritemul migrator
(EM).
DEFINITII GENERALE UTILIZATE iN
SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICA
I. Eritem migrator (EM)
Eritemul migrator este o leziune cutanata care
debuteaza tipic ca o macula sau papula de culoare
rosie si care se extinde in decurs de zile sau
saptamini, f01111ind o leziune mare, rotunda, adesea
cu clarificare centrala partiala. De asemenea, pot
aparea leziuni secundare. Pentru scopuri de
supraveghere, o l eziune solitara trebuie sd
atingii o dimensiune de eel putin 5 cm. La
majoritatea pacienrilor, leziunea de EM in
oboseala, febra, cefalee, usoara redoare a cefei,
artralgii sau mialgii. Tipic, aceste simptome sint
intermitente si schimbatcare. in scopuri de
supraveghere, diagnosticul de EM trebuie stabilit
d~ medic. Pentru persoanele fara expunere
cunoscuta, este recornandata confirmarea de
laborator.
2. Manifestari tardive
Oricare din urmatoarele, aparind rara o explicatie
alternativa:
(a) Sistem musculoscheletic
Atacuri scurte (saptamini sau I uni), recurente ( eel
putin doua) de tumefactie articulara obiectiva la
una sau citeva articulatii, urmata uneori de artrita
cronica la una sau citeva articulatii, Artrita cronica
progresiva, neprecedata de atacuri scurte, sau
poliartrita cronies simetrica nu sint acceptate ca
criterii de diagnostic. Deosebit de important: sin•
droamele cu artralgii, mialgii sau fibromialgie
sirtgure nu sint acceptate drept criterii de afectare
musculoscheletala,
(b) Sistern nervos
Meningita limfocitara, nevrita craniana, in spe•
cial paralizia de nerv facial (poate fi bilaterala),
radiculoneuropatii si, rareori, encefalomielira,
singure sau in combinatie. Encefalomielita trebuie

confirmata prin evidentierea productiei de
anticorpi impotriva B. burgdorferi in lichidul
cefalorahidian (LCR), demonstrata prin titruri de
anticorpi mai mari in LCR decit in ser, Cefaleea,
astenia, paresteziile sau redoarea usoara de ceafa
singure nu sint acceptate drept criterii de afectare
neurologica.
(c) Sistem cardiovascular
Tulburari de conducere atrioventriculare cu de•
but acut, de grad inalt (2 sau 3), care se rezolva in
citeva saptarnini sau luni, asociate uneori cu
miocardita, Palpitatiile, bradicardia, blocurile de
ramura sau miocardita singure nu sint acceptate
drept criterii de afectare cardiovasculara.
3. Zona endemica
O zona endemica este una in care au fost
contractate anterior eel putin doua cazuri defi•
nite sau o zona in care a fost demonstrata prezenta
unei capuse vector infectate cu B. burgdorferi.
4. Expunerea
Expunerea este definita prin vizitarea unei arii im•
paduri te, cu arbusti sau ierboase (habitate
potentiale ale capuselor) dintr-o zona endemica
cu nu mai mult de 30 zile inainte de debutul EM,
sau calatoria intr-o zona endemica recunoscuta
in anul dinaintea debutului manifestarilor tardive;
14. BORRELIOZA LYME 157
nu este necesar un istoric de muscaturi de capuse.
5. Confirmarea de laborator
Confirmarea de laborator a infectiei cu B.
burgdorferi este stabilita cind un laborator
izoleaza spirocheta .din tesuturi sau fluidele
organismului, detecteaza nivele diagnostice de
anticorpi antispirochete tip lgM sau lgG in LCR
sau ser, sau detecteaza o modificare semnificativa
intre nivelele anticorpilor serici din faza acuta si
convalescenta. Cind confirmarea de laborator a
fost bazata numai pe teste serologice, sifilisul si
alte cauze cunoscute de rezultate serologice fals•
pozitive trebuie excluse.
DEFINIREA CAZULUI DE BOALA LYME
Cazul confirmat este definit astfel:
1. 0 persoana cu EM sau
O persoana cu eel putin o manifestare tardiva si
confirmarea de laborator a infectiei,
2. Cazul neconfirmat este definit ca un caz raportat
care nu indeplineste criteriile de mai sus.
3. in suspensie - investigatii incomplete.
Neta: rapoartele datelor de supraveghere se vor
baza pe cazurile confirmate, daca nu se indica altfel.
I
15 AFECTIUNI MICOBACTERIENE
'
J Gallagher, PA. Jenkins
MYCOBACTERIUM BOVIS
REZUMAT
Tuberculoza este o afectiune granulomatoasa
cronica, ce rezulta in urma infectiei cu Mycobacterium
tuberculosis, M bovis sau M avium. Omul este gazda
naturala pentru M tuberculosis, iar pasarile pentru
M avium. Mycobacterium tuberculosis este cauza
tuberculozei bovine, dar este, de asemenea, foarte
infectioasa pentru om si poate reprezenta un rise zoo•
notic sever, care ameninta viata, Datele Organizatiei
Mondiale a Sanatatii pentru 1990 au indicat ca peste
3 milioane de oameni din toata lumea au decedat din
9uza tuberculozei, mai mult decit toate celelalte boli
infectioase la un Joe. in ace! an au fost diagnosticate
peste 8,5 milioane de cazuri de tuberculoza, Desi marea
majoritate a acestor cazuri au fost asociate cu infectia
cu M. tuberculosis, o mica parte din aceste totaluri a
rezultat in urma infectiei cu M bovis. Acolo uncle datele
au fost disponibile, aproximativ 1-5% din izolatele de la
cazuri s-au dovedit a fi cu M. bovis, implicind faptul ca
aceasta zoonoza produce inca o rata considerabila de
boala si decese la om.
Tuberculoza bovina are o distributie globala, Pu tine
tari sint complet lipsite de ea, desi eradicarea partiala a
fost realizata in multe tari dezvoltate. Transmiterea
infectiei .. de la bovine la om se face in principal prin
consumul laptelui nepasteurizat, care in prezent
reprezinta in primul rind o problema a tarilor in curs de
dezvoltare.
in aceasta sectiune sint discutate infectiile produse
de M. bovis, cele datorate altor micobacterii fiind
prezentate la sfirsitul capitolului.
ISTORIC
Tuberculoza este o boala cunoscuta din antichitate,
dovezi ale acestei boli, sub forma leziunilor clasice ale
coloanei vertebrale, fiind observate la mumiile egiptene
datind din anii 2000-3000 i.Hr, Initial au fost sustinute o
varietate de opinii privind etiologia tuberculozei. ldeea
ca ar fi o boala contagioasa pare sii fi aparut la unii
ginditori din Grecia anti ca, Isocrates, Aristotel ~i Galen,
dar pina in 1671, cind Francisus Silvus a definit tabloul
tuberculozei, s-au facut putine progrese.
Natura infectioasa a tuberculozei a fost dernonstrata
de Villemin, in 1865, intr-o serie de experiente in care a
transmis infectia la iepuri prin inocularea materialului
din leziunile bovinelor si omului. Citiva ani mai tirziu,
Robert Koch a identificat ,,microorganisme bacilare" in
leziunile tuberculoase, si in 1882 a reusit sale cultive pe
un mediu cu ser bovin condensaf Cu aceste culturi,
Koch a reprodus tuberculoza la animalele de experienta,
stabilind convingator bacilul tuberculos ca agent etio•
logic al acestei boli. Ulterior, au fost sustinute opinii
extreme privind rolul animalelor in prcducerea acestei
boli la om. Una din teoriile prezentate in Germania in
acea epoca sustinea ca tuberculoza este contractata de
la bovine ca infectie venerica.
Koch a crezut initial ca acelasi microorganism era
responsabil de boala atit la om, cit si la bovine, dar in
1898, Theodore Smith a demonstrat diferente in rata de
crestere in vitro si virulenta tulpinilor de bacili
tuberculosi izolati de la oameni ~1 bovine. in 1889,
Ravena! a demonstrat ca tuberculoza pasarilor era
cauzata de un microorganism similar, dar totusi clar diferit
de eel care afecta oamenii sau bovinele. Koch a inoculat
izolate umane la bovine si a descoperit ca ele produceau
numai leziuni mici, neprogresive. El a rationat ca izolatele
bovine se vor comporta la fel la om. Anuntind

concluziile sale la Conferinta Internationala de
Tuberculoza de la Londra, din 1901, Koch si-a expus
teoria conform careia tuberculoza avea practic
specificitate de gazda ~i a afirmat ca ,,subiectii umani
sint imuni impotriva infectiei cu bacili bovini, sau atit
de putin susceptibili incit nu este necesara luarea nici
unei masuri pentru a contracara riscul de infectie",
Aceasta asertiune din partea unei figuri atit de notabile
a produs mari controverse in comunitatea stiintifica si a
stimulat un mare numar de cercetari experimentale si
investigatii in profunzime ale naturii tuberculozei la om
si animale, mu lte din ele reprezentind bazele
cunostintelor noastre actuale. In Marea Britanie a fost
instituita o Comisie Regala pentru efectuarea acestor
cercetari, principalele personalitati implicate fiind A. S.
si F. Griffith si Louis Cobbett, de la Medical Research
Council, si John McFadyean, rectornl Royal Veterinary
College, Londra.
Membrii Comisiei au descoperit ca bacilul uman era
fara dubiu cea mai frecventa cauza a tuberculozei la
om; si totusi un procent de 5% din toate decesele prin
aceasta boala se datorau infectiei cu tulpini bovine.
Proportia acestor infectii, era mult mai mare la copiii
foarte tineri, majoritatea sub virsta de 5 ani, fiind de
ordinul a 33%. Intr-adevar, datele de autopsie au indicat
ca decesele umane datorate tuberculozei de origine
bovina erau proportional mai rnari in Marea Britanie
decit in oricare alta tara din Europa sau America de
Nord. Comentind situatia, McFadyean a observat ca
,,tuberculoza este mult mai frecventa la bovine decit la
oricare alt animal de ferma" si ca ,,tuberculoza bovina
reprezinta origin ea bolii pentru aceste alte specii".
in 1935, Ministerul Agriculturii din Marea Britnie a
lansat un program pentru eradicarea tuberculozei bo•
vine. In acea epoca, anchetele au aratat ca 40% din
vacile de lapte din Marea Britanie erau tuberculoase si
ca 0,5% din intreaga cantitate de lapte continea probabil
bacili tuberculosi, La bovine, rata globals a prevalentei
infectiei era in general considerata a fi intre 15-20%, pe
baza rapoartelor primite de la abatoare ~i a testarii !imitate
cu tuberculins, 0 ancheta a estimat ca porcinele, care
erau adesea hranite cu produse lactate (de exemplu,
zer), aveau la sacrificare o prevalents a leziunilor
tuberculoase de 11 %. in Cheshire, pisicile de ferma care
se hraneau cu lapte crud aveau o prevalenta de 13%, in
timp ce pisicile din Londra prezentau o prevalenta _a
leziunilor tuberculoase de numai 3,6%. In aceeasi
perioada s-a estimat ca existau 2 500 decese urnane pe
an prin tuberculoza bovina, si un numar ceva rnai mare
de bolnavi. Majoritatea cazurilor apareau la copii de
15. AFECTJUNI MJCOBACTERJENE 159
virsta mica, de obicei sub 5 ani, iar laptele de vaca era
considerat sursa acestor infectii.
9 data cu progresul programului de eradicare si
intrqd\.tc;eJe,a1pasteurjzarii Iaptelui si a produselor lac•
tate, infectiile umane si ale altor specii au fost mult
reduse. Efectivul national de bovine a fost declarat
testat pentru tuberculoza in totalitate in 1960, cind
fiecare bovina fusese supusa probei tuberculinice eel
putin o data si toate bovinele pozitive sacrificate. in
acel stadiu, reactionau pozitiv numai 0, 16% din bovinele
testate, acestea regasindu-se in 3,5% din fenne. Pina in
1965, incidenta reactiilor pozitive scazuse la 0,06%,
reprezentind 1 % din efective. Dupa aceea, progresul
catre eradicare a stagnat, descoperindu-se ca incidenta
tuberculozei era considerabil mai mare in sud-vestul
Angliei, comparativ cu alte regiuni, datorita reinfectarii
de la populatiile de viezuri. in regiunile cu probleme,
viezurii prezentau o prevalents a tuberculozei de 20
pina la 30%. Multi viezuri aveau tuberculoza severa, cu
leziuni ,,deschise" pulmonare si renale. Supravegherea
intensiva.a indicat ca viezurii reprezentau intr-adevar
un rezervor primar si distrugerea populatiilor infectate
pe o arie extinsa a reusit sii stopeze producerea altor
infectii la bovine. Aceasta .descoperire a confirmat
suplimentar rolul viezurilor ca sursa primara, dar metoda
draconica de combatere era inacceptabila pe scara
larga. A fost astfel introdus un program de sacrificare
partiala selectiva a populatiilor infectate de viezuri, dar
in sud-vestul Angliei exista inca o incidenta redusa a
tuberculozei bovine, ca si in alte zone rnai mici ale tarii.
Totusi, in regiunile cu probleme, efectivele de bovine
sint testate anual si orice efectiv cu reactori pozitivi
este tinut in carantina pina la sacrificarea acestora si
pina cind testarea la intervale de 60 zile nu mai
evidentiaza animale pozitive. in timp ce laptele de la
peste 98% din toate efectivele de bovine este pasteu•
rizat, acolo unde apar reactori intr-o turma de unde se
vinde lapte proaspat, vinzarile sint imediat stopate.
Aceste masuri, care au fost obligatorii pe toata durata
campaniei de eradicare, au reusit timp de eel putin trei
decenii sa ofere protectie impotriva riscului de infectii
transmise prin lapte.
AGENTUL ETIOLOGIC
Agentul tuberculozei umane, M. tuberculosis, a fost
intr-o perioada considerat o singura specie, cu variante
sau tulpini bovine si aviare, responsabile pentru
infectiile la bovine si, respectiv, pasari. Unii cercetatori
rrrn:
it'''
f,j
160 ZOONOZE
sustin inca aceasta opinie, dar in general se accepts
ca M. bovis si M. avium sint specii separate. in
comun cu toate micobacteriile, ele poseda un perete
celular complex, foarte gros, alcatuit din pepti•
doglicani, arabino-galactani, acizi micolici si o gama
de lipide. Acizii micolici, in principal, sint cei care
confera capacitatea de a retine colorantii bazici, cum
ar fi fuxina, in pofida tratamentului cu acid. Bacilii
tuberculosi nu produc toxine, efectele lor patogene
fiind in esenta rezultatul puternicei antigenicitati a
peretelui celular.
Pentru cultivarea bacililor tuberculosi au fost utilizate
o gama larga de medii, majoritatea pe baza de ou sau
agar. Tehnicile de identificare si izolare au fost trecute
in revista pe larg de Jenkins si colab. (1982). Mediul
Lowenstein-Jensen, pe baza de ou, este probabil mediul
cu cea mai larga utilizare in diagnosticul de laborator,
desi unele din laboratoarele mai mari utilizeaza pentru
izolarea primara o tehnica radiornetrica, 0 asemenea
tehnica este sistemul BACTEC, ce utilizeaza acidul
palmitic marcat radioactiv in mediu lichid, permitind o
detectare mai rapida a prezentei micobacteriilor, timpul
mediu de izolare raportat fiind de I 0-14 zile.
Unele laboratoare utilizeaza pentru izolarea primara
medii pe baza de agar, care au avantajul de a putea
include in agar o varietate de antibiotice, pentru a-1
face selectiv, eliminind astfel necesitatea decontaminarii
specimenelor cu acizi sau baze putemice, cum este cazul
mediilor cu ou. Din aceste medii, eel mai larg utilizat
este probabil agarul Middlebrook 7H 11.
Mycobacterium tuberculosis are o crestere
eugonica, aparind pe mediile CU OU in 2-3 saptamini.
Aparitia coloniilor pe mediile cu agar poate fi ceva
mai precoce. in contrast, M. bovis are o crestere
disgonica, si frecvent nu va aparea pe mediile cu ou
mai devreme de eel putin 4-5 saptamini de incubare.
Din nou, pe mediile cu agar cresterea poate fi observata
mai precoce. Cresterea M. bovis este stimulata tipic de
prezenta piruvatului de sodiu si inhibata de glicerol.
La M. tuberculosis se observa situatia inversa.
Rezistenta la pirazinamida este intilnita normal la M.
bovis. Identificarea tulpinilor de M. bovis din izolate
prin tipaj fagic sau biotipare a fost in mare n;iasura
nereusita, dar s-au facut progrese considerabile in
amprentarea ADN utilizind analiza cu endonucleaze
de restrictie si tehnica, mai discriminatorieya analizei
polimorfismului lunginii fragmentelor de restrictie
(PLFR). Desi nu au intrat inca in utilizarea de rutina,
aceste tehnici reprezinta instrumente epidemiologice
de nepretuit,
EPIDEMIOLOGIE
PrincipaluJ moti v al cresterii considerabi le a
prevalentei tuberculozei bovine in Europa occidentala
a fost, fara indoiala, dezvoltarea industriei produselor
lactate. Laptariile din erase furnizau lapte proaspat di•
rect catre populatie ~i tuberculoza era frecventa in
conditiile sanitare precare din acele laptarii. Ca rezultat
al masurilor de eradicare la bovine si al introducerii pas•
teurizarii, Japtele nu mai reprezinta un pericol de tuber•
culoza umana in Marea Britanie sau in alte tari europene
si din America de Nord, precum si in majoritatea tarilor
dezvoltate.
Situatia poate fi comp let diferita in unele tari in curs
de dezvoltare, in care industria laptelui a fost incurajata,
dar fara masura de siguranta a pasteurizarii, Din fericire,
desi controlul infectiei la bovine poate fi absent,
productia instalatiilor de pasteurizare progreseaza de
regula concomitent cu dezvoltarea sectorului produselor
lactate. Obiceiurile locale pot avea un efect puternic
asupra probabilitatii de contractare a infectiei. Tnfdi•
tional, in multe tari africane si in mare parte din Asia,
Japtele este fiert inainte de consum. in unele regiuni din
sudul Africii, Japtele este acrit, ceea ce devitalizeaza
bacilii tuberculosi, in America de Sud laptele proaspat
este rareori aaut, majoritatea productiei de Japte fiind
utilizata pentru prepararea brinzeturilor sau a unor
produse transportabile, Japte praf $i condensat.
Bacilii tuberculosi supravietuiesc bine in lapte. Un
animal cu tuberculoza a ugerului dintr-un efectiv de
100 animale va contamina intreaga productie. Bacilii
vor fi gasiti in stratul de smintina, in emulsie cu globulele
de grasime care sint asimilate rapid in intestin. Unele
produse lactate prezinta de asemenea un rise, iaurtul si
brinza grasa produse din Japtele nepasteurizat de la vaci
infectate continind bacilii tuberculosi pma la 14 zile dupa
preparare. Untul din laptele acestor animale poate ramine
contaminat timp de I 00 zile de la preparare.
lnspectia de abator in directia tuberculozei este de
obicei minutioasa, chiar si in multe tari in curs de
dezvoltare. Desi consumul carnii de Ia bovinele
tuberculoase prezinta un rise teoretic, riscul real este
determinat de metodele de gatire si preparare. Bacilii
tuberculosi sint relativ sensibili la caldura. Cu toate
acestea, au fost inregistrate infectii ale muncitorilor din
abatoare, ca rezultat al manipularii animalelor infectate
si a carcaselor acestora, iar in Queensland, Australia,
tuberculoza a fost considerate un rise profesional al
muncitorilor din industria camii. Intre 1953 ~i 1981, au
fost inregistrate un total de 87 cazuri de tuberculoza

datorate M bovis. ln timp ce 13 pacienti au baut lapte
crud si un pacient aparent a contractat infectia prin
contact cu altul, un total de 57 cazuri aveau un istoric
de expunere profesionala sau domestica la bovine. Din
acest numar, 40 erau muncitori in industria carnii. Pentru
16 cazuri nu a existat nici o sursa evidenta de infectie,
Global, 77 cazuri s-au prezentat cu afectare pulmonara.
Infectia pulrnonara directs a omului prin inhalarea
aerosolilor de la bovinele infectate se produce fiira
indoiala, si, inainte de eradicarea practica a tuberculozei
la bovine in Marea Britanie, aceasta reprezenta probabil
o sursa semnificativa de infectie in comunitatile de
fermieri. Contarninarea larg raspindita a peretilor si
ferestrelor cu dejectii de la vaci a fost observata de
Jensen (1953), care a comentat: ,,A~ dori sa subliniez ca
munca in grajdurile de vaci infectate trebuie privita ca
fiind mult mai periculoasa decit cea intr-un spital de
tuberculosi", Acest rise este inca prezent atit in Marea
Britanie, cit si in alte parti unde apar in continuare
epidemii sporadice de tuberculoza bovinii. Totusi, in
Marea Britanie riscurile sint mici.
Timp de multi ani, prevalenta infectiilor umane cu
M bovis in Marca Britanie a fost de aproximativ 1 % din
cazurile diagnosticate de tuberculoza, Se considera ca
marea majoritate a acestor cazuri sint rezultatul
recrudescentei unei infectii anterioare, probabil din
copilarie. Majoritatea pacientilor au virste de 60-70 ani.
Un studiu detaliat al cazurilor de tuberculoza din sud•
estul Angliei, intre 1977 si 1979, a aratat o incidents a
infectiilor bovine de 1,5% dar, mai surprinzator, M bovis
~i M tuberculosis au fost intilnite la pacienti din aceleasi
grupe de virsta, in timp ce majoritatea cazurilor au aparut
la persoanele de 60 ani, multe au fost observate la grupe
de virsta mult mai tinere, eel mai tinar pacient cu o tulpina
bovina fiind in virsta de 6 ani. S-a postulat ca
transmiterea interumana pe cale pulmonara a infectiei
cu tulpini bovine se producea complet independent de
orice sursa bovina,
Aceste descoperiri au evidentiat posibilitatea ca, in
special in tarile in care tuberculoza bovina este bine
controlata, noile infectii umane cu M bovis sa nu
provina direct de la o sursa bovina, Din fericire, se pare
ca transmiterea interurnana a infectiei cu M bovis se
produce mult mai putin frecvent decit a celei cu M. tu•
berculosis.
in prezent, transmiterea indirects a tuberculozei de
la animalele de companie este un eveniment extrem de
improbabil in Marea.Britanie, fiind mai mare riscul ca
omul sa infecteze animalele de companie. Au existat
cazuri bine documentate de ciini si pisici care au
15. AFECTIVNI MICOBACTERIENE 161
dezvoltat tuberculoza in fermele din America de Nord
si din alte zone afectate de tuberculoza bovina, dar
aceste cazuri sint exceptionale, Ciinii si pisicile sint egal
susceptibile fata de bacilii tuberculosi umani si bovini
care, in functie de calea de transmitere, vor produce o
afectiune progresiva cu leziuni diseminate. Dintre pasari,
papagalii sint cunoscuti pentru susceptibilitatea fa1a
de infectia cu M. tuberculosis si exists dovezi ca M.
bovis ar putea fi de asemenea patogen pentru aceasta
specie. Recent, in Marea Britanie s-a demonstrat ca o
artrita cronica rara a pisicilor este asociata cu o infectie
micobacteriana, Izolatul recoltate din articulatii, dar nu din
alta parte, pare sa fie o forrna atipica de M. tubercu• losis.
Infectiile intilnite pina in prezent au fost ,,inchise" si par
sa prezinte un rise mic pentru om. Aceste infectii sint
discutate mai departe, in a doua sectiune a acestui capitol.
La cerbii de ferma, tuberculoza datorata M. bovis
este o problems intilnita 111 ultirnul deceniu intr-un mic
numar de populatii din Marea Britanie. La aceasta
specie, ca si la bovine, tuberculoza este o boala
declarabila, iar efectivele afectate sint plasate sub un
control strict. Cerbul rosu si capriorul ( Cervus elaphus
si Capreolus capreolus) sint principalele specii afectate,
dar procedurile de inspectare a carnii ar trebui sa duca
la un rise neglijabil pentru om prin consumul de vinat.
in Marea Britanie au fost inregistrate infectii sporadice
localizate ale cerbilor, dar anchetele ulterioare au de•
monstrat ca aceasta este foarte rara, Cu toate acestea,
in Noua Zeelanda, infectia cerbilor rosii de ferrna a
devenit o problema serioasa, necesitind masuri riguroase
de combatere. in Canada, elanul domestic (Cervus
elaphus, varianta canadensisy cu unele efective pre•
zentind o prevalents a irifectiei de aproximativ 40%, au
fost considerati sursa infectiei unui veterinar si a mai
multor muncitori la ferma, prin manipularea animalelor
si a carcaselor acestora.
intr-un numar de 1ari, eradicarea tuberculozei bo•
vine a stagnat pe masura ce alte specii care imparteau
acelasi habitat au fost identificate ca rezervor de infectie,
in Marea Britanie ~i Irlanda, progresul a fost afectat
prin identificarea viezurilor (Meles me/es) ca rezervoare
de infectie. Desi in Marea Britanie problema este mai
ales regionals, in Irlanda reprezinta o problema globala.
Cind boala apare cu o prevalents crescuta la bovine,
efectele unei surse salbatice nu sint evidente, si numai
cind masurile de combatere au redus incidenta la nivele
foarte scazute acestea pot deveni aparente, cum a fost
cazul in Marea Britanie. Sernnificatia infectiei
rezervoarelor este determinata de manifestarile sale la
 162 ZOONOZE
speciile rezervor, sau, mai concret, de prezenta leziunilor
,,deschise" capabile de diseminare a infectiei si de ocaziile
de raspindire a infectiei la gazda, Bovinele si viezurii
impart acelasi habitat, si prin prezenta leziunilor
pulmonare, renale si a plagilor muscate la viezuri exista
oportunitati ample de diseminare.
De asemenea, viezurii pot imparti acelasi habitat cu
omul, invadind gradinile si consumind morcovii,
I, capsunile, zmeura, murele etc., si exista un rise teoretic
de infectie tuberculoasa a omului prin consumul
animal el or reactive evidentiaza adesea leziuni cazeoase
limitate la complexul primar. Totusi, intr-o epidemie au
fost observate leziuni de mastita tuberculoasa, la o vaca
cu istoric de mastita care fusese tratata de proprietar,
care cu 2 luni inainte decedase cu tuberculoza
generalizata. in toate efectivele cu acest tip de infectie,
intreruperea contactului cu sursa umana a stopat aparitia
noilor cazuri la bovine. Totusi, atit in infectii
experimentale cit si naturale, s-a demonstrat ca bovinele
infectate cu M. tuberculosis pot excreta mi•

I produselor nespalate din gradina, in cazul in care

animalul ar avea o tuberculoza severa. Cu toate aces tea,
croorganismul in lapte in absenta semnelor clinice de
mastita, Astfel, exista un rise potential de infectare a

I pina in prezent astfel de cazuri nu au fost inregistrate la

om.
laptelui de la persoanele tuberculoase care ingrijesc
vacile de lapte, precum si riscul, mai evident, de
I!! i
in Noua Zeelanda,
(Trichosurus
oposumii
vulpecula) reprezinta
cu coada in perie
un rezervor
contaminare directa a laptelui de catre aceste persoane.

considerabil de infectie, problema afectind regiuni

intinse din insula de nord si cea de sud. In plus, cerbii GAZDELE
rosii salbatici au contractat infectia, in principal de la
oposumi, si au transmis infectia efectivelor de cerbi OM
domestici. La vinatori au fost inregistrate mai multe cazuri
de tuberculoza cutanata, ca urmare a jupuirii oposumilor Pentru om, M bovis are o virulenta egala cu M.
infectati. Oposumii afectati prezinta o limfadenita tuberculosis. in ambele cazuri, patogeneza infectiei este
supurativa a ganglionilor superficiali, frecvent cu fistule, asernanatoare si depinde esential de cal ea de transmitere.
putind fi prezente de asemenea leziuni pulmonare Infectia pulmonara directa cu bacili tuberculosi bovini
supurative bine dezvoltate. va avea ca rezultat ftizia sau tuberculoza pulmonara, cu
in Australia, bivolii de apa salbatici infectati acelasi model de evolutie clinica intilnit in infectia cu
bacili umani. Cu toate acestea, in infectia bovina a fost
(Buba/us bubalus) au pus probleme eradicarii
observata o mai mare tendinta de dezvoltare a leziunilor
tuberculozei in Teritoriile de Nord , in timp ce porcii
extrapulmonare, in special a tuberculozei renale. In
salbatici (Sus scrofa), desi infectati, nu au fost
infectia pulmonara, este frecvent decelabil complexul
considerati un rise pentru bovine. La porci, prevalenta
primar care se dezvolta 'in pulmon, focarul Ghon, de
a fost destul de ridicata, dar lipseau ocaziile de diseminare
obicei un mic abces cazeos. Aceasta leziune, impreuna
la efectivele de animale.
cu cea a ganglionilor limfatici de drenaj, cei hilari,
De asemenea, riscul ca omul sa reprezinte o sursa de
reprezinta afectul primar. Hipersensibilitatea la
infectie pentru bovine a devenit considerabil mai evi•
tuberculina se dezvolta intre 3 si 8 saptamini post•
dent o data cu progresul programelor de eradicare. Astfel
infectie, debutul fiind anuntat de febra. Leziunile primare
de situatii, desi rare, au fost raportate in Marea Britanie,
se vindeca frecvent si se pot resorbi complet, sau se pot
Olanda, Germania, Canada si Noua Zeelanda. Infectia
fibroza si calcifica. Adesea, leziunile care nu se vindeca
bovinelor de la om deriva mai ales de la pacientii cu
se lichefiaza si pot descarca continutul infectios in
tuberculoza pulmonara, desi un numar de epidemii s-a
bronhii, producind bronhopneumonie sau empiem. Se
datorat muncitorilor cu tuberculoza renala. in diferite
pot forma cavitati, avind ca rezultat un nivel inalt de
situatii s-a raportat urinarea in adaposturile bovinelor
infectiozitate. Aceste procese pot sa, nu apara timp de
sau, uneori, pe balotii de fin si paie ce se utilizeaza pentru
mai multi ani dupa infectia initiala, cind vor fi denumite
animale. Majoritatea aces tor cazuri au implicat M bovis,
afectiune postprimara,
cu o mare predispozitie de a provoca leziuni
in Marea Britanie, in anii 1950 sau anterior,
extrapulmonare. Au fost inregistrate infectii ale
majoritatea cazurilor de tuberculoza bovina la om au
bovinelor datorate atit bacililor tuberculosi umani, cit si
fost contractate prin ingestia laptelui contaminat.
celor bovini. La bovine, Mycobacterium tuberculosis
Frecvent, poarta de intrare erau amigdalele, cu
nu produce o afectiune progresiva, dar va determina o
turnefierea acestora, angina si adenopatii cervicale,
sensibilizare la tuberculins. Examinarea postmortem a
dezvoltindu-se ulterior catre scrofuloza sau adenita

.

cervicala purulenta. Aceste leziuni se pot dezvolta, de
asemenea, in cazurile de generalizare a ftiziei sau a
pneumoniei tuberculoase, dar au fost observate eel mai
frecvent in infectia avind ca sursa bovinele, fiind
caracteristice infectiei contractate prin ingestia laptelui
contaminat. De asemenea, tuberculoza intestinala este
in general asociata cu infectia transrnisa prin lapte si
poate duce la dezvoltarea adenopatiilor mezenterice
masive, cu crampe abdominale ~i ulterior peritonita si
hepatita tuberculoasa. Leziunile genitourinare, osoase,
articulare si meningiene, ca ~i cele renale, pot lua nastere
prin diseminarea hematogena a infectiei contractate pe
cale pulmonara sau nonpulmonara.
Savage (1929) a trecut in revista manifestarile
infectiilor umane cu tulpini bovine intr-o perioada in
care infectia laptelui era prevalents §i a notat ca in seria
sa de cazuri, leziunile pulmonare erau prezente numai la
1 %, restul fiind infectii extrapulmonare. La aceste cazuri
era intilnita gama completa a leziunilor, 45% prezentind
leziunile clasice de scrofuloza a ganglionilor limfatici
cervicali, 32% scrofuloza cutanata si 51 % leziuni
cutanate de lupus vulgaris. Leziunile renale au fost
prezente la 17%, cele osoase si articulare la 18%, iar
meningita la 27%. In comunitatile rurale, tuberculoza
cutanata, lupus vulgaris, a fost frecvent asociata cu
infectia cu tulpini bovine, ca urmare a contactului
ocupational cu acestea. Din punct de vedere istoric,
leziunile faciale nu erau rare la laptari, ca rezultat al
contactului strins cu bovinele.
ANIMALE
In majoritatea situatiilor, tuberculoza bovina se
prezinta ca o infectie cu origine pulmonara. Indiferent
daca infectia este contractata prin inhalarea directa a
aerosolilor infectati sau prin ingestie, modelul de
dezvoltare a leziunilor este in mare parte asemanator.
Microorganismele ingerate se cantoneaza in rumen, care
contine un lichid cu o varietate de bacterii si protozoare
si functioneaza ca un sue digestiv. in cursul fermen•
tatiei, din hrana sint generate mari cantitati de metan si
dioxid de carbon, gaze care trebuie eliminate frecvent
prin eructatii, in acest mod aerosolii cu microorganisme
fiind mai intii inhalati in plarnini, inainte de a fi expulzate.
Astfel, ganglionii limfatici pulmonari si ai tractului res•
pirator superior reprezinta principalele zone de drenaj
afectate dupa cantonarea bacililor tuberculosi in plamini.
Focarele Ghon din plamini pot fi foarte dificil de localizat,
dar leziunile limfonodulare cazeoase si calcificate sint
evidente la nivelul limfocentrilor bronhomediastinali sau
15. AFECTIUN! M!COBACTERJENE 163
retrofaringieni. Dupa stabilizarea leziunilor pulmonare,
boala bovinelor este in general progresiva, spre deo•
sebire de om, unde apare adesea portajul de lunga
durata sau, uneori, vindecarea. Cind se dezvolta leziuni
viscerale, Klimrner ( 1946) a observat ca plaminii erau
afectati la 75% din cazurile sacrificate ca tuberculoase.
Ficatul era afectat la 28%, splina la 19%, uteru I la l 0%,
iar ugerul, intestinele si ovarele, fiecare la cite l %, in
timp ce rinichii prezentau leziuni la 0, 7% din cazuri.
Acest aspect al leziunilor a fost observat intr-o
perioada in care tuberculoza era larg raspindita 111
Europa. ln prezent, focarele de tuberculoza bovina din
Marea Britanie au o natura mai sporadica, aproxirnativ
90% dintre ele parind sa fie asociate direct cu infectia
contractata de la viezuri, prin contaminarea pasunilor,
Testarea anuala din cadrul programelor de eradicare
din zonele cu probleme detecteaza boala precoce, astfel
incit rareori sint intilnite cazuri avansate, generalizate.
in prezent, bovinele infectate prezinta mai probabil
leziuni ale ganglionilor limfatici retrofaringiene si
bronhomediastinale, in 70--SO<Yo din cazuri, in timp ce
leziunile pulmonare rnasi ve sint prezente la numai 2 %,
restul cazurilor prezentind leziuni ale ganglionilor
limfatici mezenterici, prescapulari, si un numar mic de
infectii ale altor ganglionilor limfatici, Tuberculoza
ugerului este in prezent extrem de rara.
Majoritatea bovinelor nu prezinta semne clinice decit
in fazele avansate ale bolii, cind apare alterarea gradata
a starii generale ~i in final emacierea. Pot fi observate
apetitul capricios si fluctuatiile temperaturii. Pot exista
adenopatii superficiale. Ocazional, adenopatiile
retrofaringiene pot determina disfagie si respiratie
zgomotoasa sau chiar sforaitoare, in special dupa efort.
Cind este prezenta afectarea pulmonara, se poate auzi o
tuse usoara si, pe rnasura progresiei bolii, se dezvolta
hiperpneea si, in final, dispneea. Mastita tuberculoasa
produce adesea o induratie palpabila a partii superioare
a ugerului si ganglionilor supramamari. 0 data cu
afectarea altar sisteme, pot fi observate, mai rar, o
varietate de alte semne.
PROFILAXIE~I CONTROL
A existat un consens in privinta opiniei ca Japtele
bovinelor infectate furniza 'in general o mica doza de
microorganisme care, pentru multi, actiona eficient ca
imunogen, conferind o imunitate protectoare. Aceasta
opinie a fost confinnata, intr-adevar, de Sjogren ~i
Sutherland ( 1975), care au descoperit efectul protector

164 ZOONOZE
al infectiei bovine in copilarie si au demonstrat o relatie
inversa intre incidenta tuberculozei la populatia bovina
si la om. Totusi, protectia populatiilor in acest fel are ca
rezultat un rise inacceptabil de boala pentru minoritate.
Abordarea ideala a problemei consta in campaniile de
vaccinare BCG si indepartarea riscului reprezentat de
bovinele infectate prin pasteurizarea laptelui :1i era•
dicarea tuberculozei bovine.
Prcgramele nationale de eradicare a tuberculozei
bovine au redus mult sau au minimizat riscul de
tuberculoza bovina la om in multe tari din Europa,
America de Nord si alte tari dezvoltate, Cu toate acestea,
costul eradicarii la scara nationala, impreuna cu
necesitatea existentei unei infrastructuri veterinare
pentru efectuarea sa, semnifica faptul ca aceasta nu
poate fi intotdeauna fezabila in ta.rile in curs de
dezvoltare, In aceste tari, unde sint implantate mari
concerne de prod use lactate, utilizind de obicei rase
europene, care ar putea fi mai susceptibile laproblemele
generale de boala si de asernenea la tuberculoza, sint
necesare pasteurizarea laptelui si o politica de testare si
sacrificare a efectivelor.
In situatiile de infectie sporadica a bovinelor, cum
este actualmente cazul in Marea Britanie, este necesara
evaluarea riscului, pentru a determina modul
corespunzator de actiune. Pentru aceasta este necesara
o legatura strinsa intre medicii veterinari. Pentru a judeca documentate ca fiind capabile de a produce boli umane,
riscurile probabile pentru ingrijitori si manipulatori,
trebuie luat in considerare daca bovinele pozitive la
testul la tuberculins prezinta, de asemenea, leziuni
pulmonare macroscopice, devenind astfel ,,cazuri
deschise", Daca se gasesc leziuni ale ugerului, fapt extrem
de rar in prezent 'in Marea Britanie, acestea vor
reprezenta un rise mult mai mare. Daca ferma
comercializeaza lapte crud, vinzarea va fi oprita imediat,
conform reglernentarilor de sanarate publica, dar chiar
daca ferma trimite laptele pentru pasteurizare, este
probabil ca fermierii si familiile lor vor consurna laptele
crud proaspat. Actiunea initiala este determinarea
reactivitatii la testul Heaf a celor expusi la rise. in cazul
unor reactii puternice, trebuie efectuate examenul clinic
si radiologic. In continuare, masurile in ce priveste ·
tratamentul chimioterapic vor fi dependentejde
rezultate. Chimioterapia profilactica de rutina nu.este
justificata, atit timp cit in ultimele doua decenii mra fost
inregistrata in Marea Britanie nici o infectie contractata
pe aceasta cale.
Vaccinarea BCG a bovinelor a fost studiata in rnai
multe ocazii, dar imunitatea conferita a fost variabila,
adesea slaba, iar vaccinarea nu s-a dovedit un mijloc
I
eficient de control la bovine. In prezent, beneficiind de
date noi privind imunologia acestei boli, sint reluate in
unele tari incercarile de vaccinare anti-tuberculoza a
I
bovinelor.
Pentru supravegherea infectiei cu M. bovis la om
este necesara tiparea tuturor izolatelor umane, un as•
pect al bacteriologiei tuberculozei absent in multe tari. Fara
aceasta inforrnatie, contributia anirnalelor la afectiunea
umana ramine o chestiune speculativa, My• cobac terium
bovis este de obicei rezistent la pirazinamida, si
adesea si la izoniazida, putind fi astfel necesara
modificarea regimului terapeutic in cazul descoperirii
sale.
ALTE MICOBACTERII ZOONOTICE
Mijoritatea celorlalte micobacterii care infecteaza
omul sint larg raspindite in mediu si nu au o relatie
particulara cu animalele. Ele au primit denumiri variate:
atipice, anonime, non-tuberculoase sau micobacterii,
altele decitbacilii tuberculosi, 0 denumire colectiva mai
corespunzatoare este cea de ,.micobacterii oportuniste",
intrucit necesita de obicei prezenta unei anumite
deficiente, cum ar fi o afectiune pulmonara preexistenta
sau irnunosupresie, inainte de a produce o infectie. Din
cele 13 specii de micobacterii oportuniste bine
numai doua sint cu adevarat zoonotice - M. avium si
M. marinum, Recent, de la pisici a fost izolat un micro•
organism asemanator bacilului tuberculos. Pina in
prezent, semnificatia sa pentru sanatatea publics este
necunoscuta (vezi mai j os ).
MYCOBACTERIUM AVILIM
Mycobacterium avium este cauza tuberculozei la o
mare varietate de specii de pasari si a fost, de asemenea,
izolata de la alte animale, incluzind porcinele, bovinele
si cervideele. La om, determina afectare pulmonara la
adult, limfadenopatie la copii si afectiune diseminata 1!!
indivizii imunosupresati. Taxonomic, este strins inrudita
cu M. intracellulare si in mai mica masura cu M.
scrofulaceum, fiind adesea rnentionata ca membru al
cornplexului avium-intracellulare (MAI) sau al
complex ului avium-intracel lu lare-scroful aceu m
(MAIS). in prezent, majoritatea autorilor considera M.
scrofulaceum suficient de diferita pentru a fi o specie
separata. in cadrul cornplexului MAI sint recunoscute
peste 20 serotipuri separate si, dintre acestea, tipurile

1-6 si 8--11 sint.oonsiderate a fi M avium adevarate,
La pasari, infectia cu M avium este contractata prin
tractul alimentar, dind nastere unor leziuni gra•
nulomatoase la nivel intestinal, hepatic, splenic si al
maduvei osoase. Leziunile mucoasei digestive pot
deveni focare tuberculoase necrotice, care in cele din
urma distrug mucoasa si formeaza ulcere al carer con•
tinut se descarca In lumenul tubului digestiv, Materialul
eliminat contine un mare numar de bacili acido-rezistenti
(AFB). Este improbabil ca diseminarea M avium de la
alte specii, cum ar fi porcinele sau bovinele, sa prezinte
importanta clinics, intrucit carcasele sint inspectate de
rutina, Cervideele ce intra In consumul uman nu sint
examinati atit de atent, dar este dificil de imaginat modul
In care ar putea transmite M avium la om.
BOALA PULMONARA
Este predominanta la barbatii de virsta rnedie sau
inaintata, cu bronsita cronica si emfizem sau alta forma
de boala pulmonara. Semnele, simptomele si aspectul
radiologic nu pot fi distinse de cele datorate M. tuber•
culosis si nurnai cind laboratorul a izolat si identificat
microorganismul, clinicianul 'i~i poate da seama ca boala
este produsa de M avium, Simptomele se dezvolta
gradat, tabloul clinic fiind unul de boala subacuta sau
cronica, rnai degraba decit acuta,
La microscopia directa, sputa poate fi pozitiva
pentru bacterii acido-rezistente, dar nu exista dovezi de
transmitere interumana, spre deosebire de tuberculoza
clasica, ce se transmite prin aerosolii infectati prcdusi
prin tuse sau stranut, Modul exact de contractare a
infectiei cu M. avium este necunoscut. Exista putine
dovezi de transmitere a infectiei direct de la pasari si se
presupune ca microorganisrnul este excretat si ramine
viabil in mediu. Suwankrugharn si Leat (1977) au
demonstrat ca M. avium inoculat artificial in sol a
supravietuit pina la 6 !uni, si exista referinte care afirma
ca bacilii aviari pot ramine viabili In curtile easel or pina
la4 ani.
lncidenta afectiunilor datorate M. avium este dificil
de detenninat, intrucit nu exista reglementari oficiale
privind declararea cazurilor, ca in infectia cu M tuber•
culosis. inainte de aparitia SIDA, in Marea Britanie si
Tara Galilor existau anual intre 30 si 40 cazuri de boala
pulmonara datorata M .avium, Infectiile cu Mycobac•
terium avium la pacientii cu SIDA au crescut dramatic
aceste cifre.
Tratamentul afectiunii pulmonare datorate M. avium
este dificil, intrucit tulpinile sint rezistente in vitro la
15. AFECTIUNJ MJCOBACTERJENE 165
medicamentele antituberculoase uzuale. Totusi, corelatia
intre aceasta rezistenta si raspunsul in vivo este neclara.
Hunter si colab. (1981) au aratat ca un numar
semnificativ de pacienti infectati cu tulpini din complexul
MAI au raspuns satisfacator la un tratament cu
rifarnpicina si etambutol, in pofida rezistentei in vitro.
Totusi, este necesara administrarea medicatiei timp de 2
ani, mai degraba decit durata standard de 6-9 luni, Sint
in curs studii ale British Thoracic Society pentru
investigarea suplimentara a tratamentelor standard si a
noilor medicarnente, cum ar fi claritromicina si
chinolonele.
MYCOBACTERIUM AV/UM ~I SIDA
Dupa cum s-a mentionat mai sus, aparitia SIDA a
avut un efect semnificativ asupra incidentei infectiilor
cu M avium ce apar ca o cornplicatie tardiva a bolii
produse de HIV si pot fi localizate sau diseminate. Si
alte micobacterii oportuniste pot infecta pacientii cu
SIDA, dar dintre micobacteriile oportuniste, M avium
este de departe eel mai frecvent patogen. Explicatia
acestui fapt nu este cunoscuta.
Aceste cazuri pot fi dificil de diagnosticat, fiind
importanta obtinerea confirrnarii bacteriologice a
diagnosticului. Probele care nu sint in mod normal
examinate in cadrul bacteriologiei tuberculozei, cum ar
fi fecalele, pot da rezultate foarte bune din punct de
vedere clinic. Adesea, ele sint inalt pozitive la micro•
scopia directa, dar culturile pot ti dificil de obtinut dato•
rita contaminarii concomitente cu alte specii bacteriene.
° ERVICALA
LIMFADENOPATIAC
Micobacteriile oportuniste, in special complexul
MAI si M malmoensis, pot cauza limfadenopatic
cervical a superficiala, mai ales la copii. Ca si in afectarea
pulmonara, exista putine dovezi ale contractarii infectiei
direct de la animalele infectate, cea mai probabila sursa
fiind mediul. Se crede ca bacilii patrund pe cale
amigdaliana sau ca unnare a unor traumatisme gingivale
rninore, de exemplu dupa tratamente stomatologice.
Adenopatia este unilaterala si nu exista semne sistemice.
Tratamentul de electie este excizia totala a ganglionilor
afectati, dar daca aceasta nu este posibila, afectiunea
se va vindeca spontan in timp. Chimioterapia anti•
tuberculoasa nu este indicata.
Incidenta acestei probleme este dificil de detenninat,
intrucit unele cazuri sint diagnosticate histopatologic,
fara confirmare bacteriologica. in Anglia si Tara Galilor,
166 ZOONOZE
intre 198 l si 1994, au existat peste 200 cazuri datorate
complexului MAI, dar un numar necunoscut dintre
ace~tea ar fi fost produse de M: intracellulare, mai
degraba decit de M avium.
MYCOBACTERIUM MARINUiM
Mycobacterium marinum este un patogen al pestilor,
producind la om leziuni granulomatoase discrete,
autolimitante. Acestea sint contractate din piscine sau,
mai frecvent, din acvarii, de unde si denumirea de ,,granu•
lomul de acvariu". Pestii dezvolta o boala granulomatoasa
diseminata care, in final, duce la casexie si moarte.
La oameni, granuloamele au aspectul de papule rnici,
eritematoase si sensibile. Ulterior, acestea conflueaza,
formind un nodul care poate deveni pustulos. Leziunile
contractate din piscine tind sa apara pe coate, genunchi
sau picioare, in unna contactului cu peretii bazinului. in
granulomul de acvariu, leziunile aparpe miini si articulatia
pumnului, adesea dupa plagi prin taiere, Ocazional, poate
exista o diseminare la nivelul antebratului,
in laborator, bacilii acido-rezisten]i sint uneori
observati la microscopia directs a unei biopsii, dar
culturile sint totusi necesare pentru confirmarea
diagnosticului. Obtinerea !or poate dura citeva
saptamini, iarprobele trebuie incubate la 30°C, intrucit
este improbabil ca M. marinum sa creases la 37°C la
izolarea primara. Specia .este fotocromogena,
identificarea fiind relativ simpla.
Leziunile se vindeca spontan, dar procesul poate
dura citeva luni, Au fost utilizate multe scheme
terapeutice, adesea cu succes, dar nu este clar daca _
reusita se datoreaza medicamentelor sau vindecarii
spontane. Combinatia de cotrimoxazol si minociclina
pare sa fie cea mai eficace.
MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS
LA PISICI
Este de mult timp recunoscut faptul ca pisicile pot
dezvolta leziuni cutanate in care bacilii acido-rezistenti
pot fi evidentiati prin microscopie directa, dar culturile
au fost rareori pozitive. Se considera ca aceasta
reprezinta !epra pisicilor, posibil produsa de M. leprae•
murium. in ultimii ani au fost cultivate tesuturi de la
pisici, cu ajutorul sistemului radiometric Bactec 460,
obtinindu-se culturi pozitive dupa o incubatie de 4-6
saptarnini. La subcultivarea pe medii solide, aceste
tulpini au crescut foarte lent, dar au prezentat
caracterele de cultivare ale M. tuberculosis. Mai mult,
investigarea cu o sonda AND, specifica pentru
complexul tuberculos, a fost pozitiva. Aceasta sonde
detecteaza secventa de insertie IS 6110, specifics pentru
ace st comp lex. Semni ficatia exacta a aces tor
descoperiri, din punctul de vedere al sanatatii publice,
nu este clara. Pina acum, din probele umane nu au fost
izolate tulpini similare.
CONCLUZII
Mycobacterium bovis si M marinum sint in mod
clar transmise de la gazda animal a la om. Din fericire, 111
tarile dezvoltate, rezervorul infectiei cu M. bovis a fost
mult redus si, ca rezultat, majoritatea cazurilor sint
reactivari ale bolii contractate cu multi ani in urma.
Totusi, descoperirea unor focare de infectie la alte specii,
cum ar fi viezurii, inseamna ca supravegherea bolii la
bovine trebuie mentinuta. in tarile in curs de dezvoltare,
programele de eradicare, daca exists, sint eratice ~i incon•
sistente, si exista o penurie de informatii precise pri vind
incidents bolii.
Mycobacterium marinum este relativ neimportanta
ca zoonoza. Boala produsa este autolimitanta si poate fi
usor evitata prin masuri elementare de igiena, cum ar fi
purtarea manusilor in timpul curatirii cont~inerelor de
peste etc.
Pozitia M avium ca zoonoza este mai dificil de
determinat. Marea majoritate a infectiilor nu sint
contractate direct de la animalele infectate, fiind prin
urmare rezultatul persistentei microorganismului in
mediu. Dat fiind acest fapt, expunerea este imposibil de
evitat.

REZUMAT
,,Pasteurelozele" (cunoscute la animale, de asemenea,
ca febra sau pneumonia de transport, pasteureloza
pulmonara bovina, septicemia hemoragica sau holera
aviara) includ o multitudine de afectiuniproduse de diferite
specii de Pasteurella la animale si oameni. La animale,
afectiunea apare de obicei ca o consecinta a actiunii
factorilor stresanti reprezentati de supraaglomerare, frig,
transport, sau ca rezultat al unei infectii concomitente.
Infectiile umane apar dupa muscaturi, zgirieturi sau prin
contactul cu saliva animalelor infectate. Infectia poate fi
prevenita prin evitarea muscaturilor de animale ~i
aplicarea prompta a masurilor de igiena a plagilor,
ISTORIC
in literatura exista o controversa privind prima izolare
a speciei P. multocida, fie de catre Troussaint, in 1879, 'in
Franta, fie de catre Pasteur, care in 1880 si 1881 a reusit sii
izoleze o bacterie din singele si organele pasarilor bolnave
de holera aviara. Primul nume atribuit rnicroorganismului
de Burrill, in 1883, a fost Micrococcus gallicidus; in 1885,
Zopf'l-a denurnit M cholerae gallinarum, iar Trevisan a
modificat denumirea 'in Bacterium cholerae-gallinarum.
Denurnirea generica de Pasteurella a fost ulterior sugerata
de Trevisan, in 1887, in memoria cercetarilor Jui Pasteur
asupra speciei tip. Primul caz comunicat de pasteureloza
umana pare sa fi fost eel descris de Debre, in 1919, desi unii
autori cred ca Brugnatelli, in 1913, a fostprimul.
AGENTUL ETIOLOGIC
TAXONOMIE ~I BIOLOGIE MOLECULARA
Membrii genului · Pasteurella, familia
Pasteurellaceae, sint clasic descrisi ca microorganisme
16 PASTEURELOZE
Nicola J. Barrett
Gram-negative mici, cocoide, ovoide sau cu forma
bacilara, imobile, aerobe si facultativ anaerobe ~i
nesporulate. Taxonomia lor este inca subiect de
dezbatere.
Pasteurella stricto sensu
Pe baza caracteristicilor biochimice comune ~i a
criteriilor fenotipice, acest grup de I 1 specii include in
prezent, conform Jui Mutters si colab., P multocida,
septica si gallicida. Primele doua au fost descrise la
mamifere, om si pasari, iar a treia numai la pasari, Alte
specii recunoscute includ P gallinarum, patogen res•
pirator aviar, intilnit mai ales la pui; P. dagmatis (ante•
rior P pneumotropica, biotipul Henriksen, Pasteurella
,,fermentativa" sau noua specie 1 de Pasteurel/a),
intilnita atit la animale, mai ales ciini sipisici, cit si Ia
oameni; P canis, biotipul 1 (anterior biotipul 6 de P
multocida), intilnita Ia ciini si Ia oameni, dupa
muscaturile acestor animale; P. canis biotipul 2 (ante•
rior taxonul 13 -al Jui Bisgaard), la vitei; P stomatis,
intilnita de obicei la ciini, pisici si in leziunile umane
provocate de muscaturile acestor animale; P anatis
(identic cu taxonul 1 al Jui Bisgaard), care colonizeaza
tractul intestinal al ratelor ~i P /angaa (identic cu taxonul
4 Bisgaard), in tractul respirator al puilor; P avium (care
necesita pentru cultivare NAD); P volantium si speciile
provizorii A de Pasteurella (majoritatea incluse ante•
rior in Haemophilus avium, in prezent partial
reclasificate caP avium), intilnite mai ales la pasarile de
curte (P avium include, de asemenea, si un tip indepen•
dent de NAD, intinit la vitei) ; si, in final speciile
provizorii B de Pasteurella (anterior un biotip de P
multocida), sernnalate Ia ciini, pisici si oameni. Pe linga
acestea, exista si alte microorganisme, dintre care unele
zoonotice, cum ar fi microorganismele Actinobacillus/
Pasteurella-like (anterior taxonul 16 al Jui Bisgaard), care
au fost izolate de la ciini si, ocazional, oameni si care
168 ZOONOZE
prezinta caracteristici comune cu Pasteurella stricto
sensu, dar la care nus-a observat nici o afiliere gene ti ca.
Similar, P. ,,bettii" (sau P bettyae), o denumire data de
unii autori unui grnp de microorganisme intilnite 'in prin•
cipal in tractul urogenital uman, ramine o specie
incertae sedis, la fel ca grnpul SP, identificat la cobai si
intr-o proba umana de fecale, si grnpul SP-like (taxonul
6 Bisgaard), intilnit de asemenea la cobai. Existenta unor
asemenea ,,tulpini" poate indica prezenta in acest gen
si a altor specii, inca nerecunoscute. Foarte recent au
fost raportate alte specii de Pasteurella, incluzind P
granulomatis, la bovinele din Brazilia, si P cabali,
intinita la caii din SUA si Suedia si izolata dintr-o plaga
infectata a unui chirurg veterinar danez. ldentificarea
continua a unor noi specii ~i reclasificarea tulpinilor
descrise anterior sernnifica faptul ca interpretarea
oricaror date publicate pina in prezent este dificila.
Alte specii de Pasteurella
Speciile excluse din cadrul Pasteurella stricto sensu
la recenta reclasificare includ: P haemolytica (semnalata
la bovine, ovine, capre si om), P aerogenes (izolata de
la porcine si om), P pneumotropica, biotipurile Heyl si
Jawetz, si P multocida, biotipul I (ambele intilnite la
mamiferele de laborator) si P testudinis (identificata la
broastele testoase). Cu toate acestea, in timp ce aceste
specii si-au pastrat numele generic, altele au fost fie
eliminate, fie redenumite, cum ar fi P ureae, care este
strict adaptata la gazda urnana si care in prezent este
denumita Actinobacillus ureae.
P. multocida
Au fost utilizate mai multe sisteme de clasificare
serologica pentru corelarea tulpinilor de P multocida cu
specificitatea pentru gazda, virulenta sau boala. Clasificarea
lui Carter, din anii 1950 si '60, grupa P multocida in
cinci serotipuri, pe baza antigenelor polizaharidice de•
terminate prin hemaglutinare pasiva sau indirecta:
tipurile A, B, D si E sint toate tipuri capsulate, in timp ce
tipul C, un component al florei normale a tractului res•
pirator la ciini si pisici, este o tulpina necapsulata,
P. haemolytica
Pentru tiparea complexului P haemolytica au fost
utilizate doua abordari generale (Mutters si colab.,
1989): biotiparea si serotiparea.
PATOGENEz.A
Virulenta si patogenicitatea multifunctionala a
mernbrilor familiei Pasteurellaceae au fost trecute in
rev ista de Nicolet ( 1990).
CARACTERE CULTURALE ~I REZISTENTA
Speciile de Pasteurella se cultiva la temperaturi intre
30 si 40°C. Ele pot prezenta o coloratie bipolara, in spe•
cial in izolatele proaspete colorate cu coloratii tip
Rornanowsky, cum ar fi Wright sau Giemsa. Pasteurella
multocida si P haemolytica sint glucozo-pozitive,
sucrozo-pozitive, ureazo-negative si H2S negative.
Anumite tulpini produc capsula de dimensiuni variate,
fiind considerate de unii autori mai virulente decit tul•
pinile.necapsulate.
lzolarea initiala din probele clinice se face, de obicei,
pe un mediu de agar imbogatit cu 5% ser inactivat sau
singe bovin, cabalin sau ovin, in aer sau aer plus 5%
dioxid de carbon. Culturile pot fi mentinute si diferitele
variante de colonii selectate pe BBL-tripticaza-soia,
Difco-triptoza, amidon Gibco-dextroza, sau alte medii
cu agar comparabile, cu sau fara suplimentare cu ser.
Au fost dezvoltate mai multe medii selective pentru
recuperarea pasteurelelor din specimenele masiv con•
taminate. Alternativ, tulpinile virulente de P multocida
pot fi recuperate prin inoculare subcutanata la soareci si
cultivarea ulterioara din ficat, splina si cord, dar
asemenea metode nu sint adecvate in cazul unui nurnar
mare de probe. Caracterele culturale ale P multocida
au fost subiectul a numeroase studii.
Mult mai purine cercetari au fost efectuate in ce
priveste biologia moleculara, patogenitatea, caracterele
culturale si rezistenta celorlalti agenti zoonotici ai
pasteurelozelor, respectiv P pneumotropica, P
dagmatis, P stomatis, P canis si P aerogenes. Mutters
et al ( 1985) descriu caracteristicile genului Pasteurella
si speciile incl use in prezent in cadrul Pasteurella stricto
sensu.
GAZDELE
AN I MALE
Se stie in prezent ca gama mamiferelor ~i pasarilor
susceptibile este foarte larga, germenul fiind frecvent
izolat din nazofaringele animalelor sanatoase. Pas•
teurella multocida, in special, este atit de raspindita la
mamiferele si pasarile terestre si acvatice (au fost

identificate mai mult de 100 de spec ii), inc it excluderea
oricareia din aceste specii ca gazda posibila nu ar fi
probabil rationala.
Pasteurella multocida este asociata cu diferite
entitati clinice, cum ar fi septicemia hemoragica (SH) §i
bronhopneumonia bovinelor, §i mai rar meningita sau
meningoencefalita, infectii localizate, avorturi, mastita
si artrita; septicemie la pasari; SH, pneumonie si rinita
atrofica la porcine; rinita, pneumonie §i septicemie la
iepuri; pneumonie si SH la ovine si, posibil, rinita atrofica
si penumonie la capre. Pasteurella multocida produce
de asemenea infectii ale plagilor la ciini §i pisici, iar
subspecia septica a fost asociata cu infectii ale sis•
temului nervos central la pisici. La animale, a fost adesea
identificata mai degraba ca patogen secundar, decit ca
unica etiologie a simptomelor si sernnelor de mai sus.
Boala poate fi rezultatul invaziei microorganismelor
comensuale in cursul perioadelor de stres, sau urrnind
infectiilor cu virusuri,. micoplasme sau rickettsii. Pas•
teurella multocida este prezenta in flora orala si
faringiana normala a ciinilor, pisicilor, rumegatoarelor
domestice si salbatice, cailor, porcinelor, iepurilor, opo•
sumilor, rozatoarelor, pasarilor si reptilelor. Ratele de por•
taj variaza de la 3,5% la bivoli, pina la 90% la pisici.
Pasteurella haemolytica este intilnita frecvent la
rumegatoare si a fost identificata ca agent etiologic al
pneumoniei enzootice si infectiilor sistemice la oi si al
septicemiei mieilor; al pneumoniei sau complexului de
boli respiratorii ale bovinelor (CBRB), in asociere cu
Pasteurella multocida; mai rar, al meningitei si artritei
la miei; al pneumoniei atipice la oi si al pneumoniei la
capre; al mastitei la oi si vaci; si, rareori, al septicemiei la
viteii nou-nascuti. De asemenea, infectia poate aparea
la porcine. Pasteurella haemolytica este intilnita
frecvent in cavitatea nazala a bovinelor, ovinelor si
caprelor sanatoase.
Pasteurella pneumotropica este o cauza majora de
pasteuroloza la rozatoarele de laborator, incluzind
sobolanii, soarecii, hamsterii $i cobaii. Soarecii si iepurii
fac o pneumonie enzootica, iar septicemia, infectiile
genitale, abcesele si mastita au fost toate semnalate la
rozatoare. Rozato ar ele de laborator pot purta
microorganismul in mucoasa orofaringiana.
Pasteurella dagmatis si P stomatis sint intilnite mai
ales in nazofaringele ciinilor si pisicilor, P canis, biotipul
1, se intilneste la ciini, biotipul 2 a fost izolat din plaminii
viteilor cu penurnonie si de la ovine, iar P aerogenes
din tractul respirator si gastrointestinal al porcinelor.
16. PASTEURELOZE 169
OM
Din acest grup, infectia cu Pasteurella multocida
este zoonoza eel mai frecvent raportata, fiind de obicei
rezultatul muscaturii pisicilor si ciinilor infectati. Pas•
teurella haemolyitca a fost de asernenea asociata cu
plagile prin muscatura de ciine. S-a raportat ca Pas•
teurel!a pneumotropica (posibil P dagmatis) produce
infectii ale plagilor si foarte rar septicemie, meningita,
infectii respiratorii, osoase si articulare. Infectiile cu
Pasteure!la dagmatis, P stomatis si P canis, biotipul
1, au fost asociate cu muscaturi de ciini si alte rani
provocate de animale; uneori, dintr-o singura plaga
poate fi izolata mai mult de o specie. De asemenea, mai
putin frecvent, Pasteurella dagmatis si P canis pot fi
intilnite la pacientii cu afectiuni cronice ale tractului
respirator. Dupa muscaturi de animale, Pasteurella
dagmatis poate produce si infectii sistemice. Infectiile
plagilor cu Pasteurella aerogenes, asociate de obicei
cu muscaturi de porci, sint rareori infinite la oameni.
Pasteure!la multo cida, P. haemolytica si P
pneumotropica iposibil P dagmatis) au fost evidentiate
in tractul respirator al persoanelor sanatoase.
Perioada de incubatie
De obicei intre 24-48 ore de la muscatura.
Simptome si morfopatologie
Infectiile pot varia de la o stare septica obisnuita, la
abcese severe, care pot fi insotite de septicemie. 0
infectie tipica 'are carezultat celulita difuza la sediul
leziunii, insotita de durere si tumefactie. Limfangita
apare la aproximativ 20% din cazuri, iar limforeticulita
regionals la 10%. Complicatiile locale, cum ar fi
osteomielita, tenosinovita si artrita pot determina inca•
pacitate functionala prelungita. Artrita septics afecteaza
in special articulatia genunchiului. Din leziunile infectate
pot fi izolate si alte microorganisme, cum ar fi Staphy•
lococcus aureus si Pseudomonas aeruginosa. Dupa
zgirieturile sau muscaturile corneei pot aparea
conjunctivita sau endoftalmia.
Diagnostic
Diagnosticul precoce este important, in special la
tineri si virstnici, precum si la pacientii irnunosupresati,
incluzind femeile gravide. Manifestarile clinice sint vari-
170 ZOONOZE
ate si in general nespecifice. Trebuie cautat un istoric
de contact cu animale. Recent a fost evidentiata o
posibila capcana in identificarea speciei cauzale de
Pasteurella cu ajutorul sistemului APL Haemophilus
injluenzae ~i H. parainfluenzae pot fi gresit identificate
ca P. pneumotropica sau, mai putin frecvent, ca P.
multocida sau P. haemolytica. Hamilton-Miller (1993)
sugereaza ca izolatele identificate ca fiind una din aceste
specii prin utilizarea sistemului API trebuie testate pentru
dependenta de X si V. Pasteurella spp. ar trebui sa
cultive bine pe agarul nutritiv necesar pentru acest test,
in timp ce Haemophilus spp. creste numai in prezenta
suplimentelor adecvate.
. salbatice mai putin de 1 %. Riscul de contractare a
Tratament
Majoritatea plagilor infectate se vor vindeca ca
urmare a tratamentului local, cu sau farii antibioterapie
sistemica. Pasteurella este foarte sensibila la penicilina
si ampicilina.
Rolul antibioticelor in profilaxia infectarii plagilor
produse de muscaturi sau zgarieturi este controversat.
Pasteurella multocida si alte Pasteurella spp. sint
responsabile numai de unele din infectiile rezultante,
trebuind luate in considerare si alte microorganisme, in
special S. aureus. Majoritatea infectiilor se vor vindeca
numai prin tratament local, dar persoanele cu rezistenta
scazuta (de exemplu, sub tratament cu steroizi), cele cu
plagi ale minilor sau fetei, persoanele imunocompromise
sau diabetice pot necesita antibioterapie profilactica.
Evaluarea si tratamentul muscaturilor de animale au
fost trecute in revista de Weber si Hansen ( 1991).
Prognostic
Boala este autolirnitanta, dar pot aparea septicemia
~i alte complicatii severe.
EPIDEMIOLOGIE
in tarile dezvoltate, plagile infectate de orjgine
animala au fost identifi.cate ca o problema majora de
sanatate publica. in Danemarca, in anii 1970, muscaturile
de ciine erau estimate la 10 000 anual. in Statei'e Unite
se estima un numar de peste 1 milion de muscaturi de
animale anual, din care numai a sasea parte pina la o
jumatate erau raportate. in anii 1980, in Anglia si Tara
Galilor existau anual un numar de 209 000 oameni cu
muscaturi de ciine care necesitau prezentarea la spital. in
Franta exista un numar estimat de 17 milioane de ciini si
pisici, cu 500 000 muscaturi de animale in fiecare an.
Muscaturile de pisica pot fi mai putin frecvente, desi
unii cred ca au mai des ca rezultat o infectie, care poate
fi datorata fie naturii muscaturii de pisica, prin faptul ca
dintii mai ascutiti ai acestora penetreaza mai profund,
fie patogenitatii sau virulentei microorganismului
responsabil. Desi majoritatea plagilor muscate sint
minore si majoritatea victimelor nu solicits asistenta
medicala, ele au ca rezultat costuri medicale
semnificative, In Statele Unite ale Americii, muscaturile
de ciine reprezinta 70-93% din muscaturile de animale,
muscaturile de pisica 5-15%, iar cele ale animalelor
infectiei printr-o muscatura penetranta produsa de dine
este intre 2 si 29%.
-Grupurile profesionale cu rise datorat muscaturilor
sau altor leziuni produse de animale si infectiilor prod use
prin contactul indirect cu animalele includ chirurgii
veterinari, laborantii, fermierii si, in general, orice
perscane care lucreaza cu animale salbatice sau
domestice.
In Suedia, o analiza a tulpinilor de Pasteurella
identificate intre 1989 si 1992 a aratat ca din 159 izolate,
95 erau subspecia multocida a P multocida, 21
subspecia septica, 28 P can is biotipul 1, 10 P. stoma tis
$i 15 P dagmatis. 94% din infectii erau localizate la
nivelul plagilor; au existat cinci cazuri de septicernie si
trei de meningita. lntr-un studiu de 12 ani al infectiilor
cu Pasteurella in Anglia, Tara Galilor si Irlanda,
raportate de laboratoare intre 1975-1986, au fost
identificate 3 699 cazuri, dintre care 93% erau infectii
cu P. multocida. Infectiile cutanate au fost identificate
in 3 185 cazuri (86% ); 9% au fost infectii respiratorii,
2,4% septicemii si mai putin de 1 % infectii abdominale,
meningite, infectii osoase si articulare, oculare si de tract
unnar,
CAZURILE ASOCIATE CU SARCINA
Recenzii si raportari de cazuri recente de infectiein
cursul sarcinii includ pe acceea a Jui Roll si colab. (1992),
care au raportat doua cazuri de infectie severa, aparut?
in al doilea trimestru de sarcina la femei anterior
sanatoase, din care un caz cu meningita si celalalt cu
celulita si abcese profunde. Aparent, fetusii nu au fost
afectati, Ambele femei avusesera contact cu ciini $i pisici;
nici una nu fusese muscata, dar infectia fusese transrnisa
prin saliva animalelor lor, din care ulterior au

fost izolate .P multocida si P stomatis. Waldor si co lab.
(1992) au raportat un caz de infectie in utero in primul
trimestru de sarcina, Dupa tratament, mama in virsta de
31 ani, din Statele Unite ale Americii, a suprimat rapid
bacteriemia, dar fatul de 12 saptamini a fost avortat
spontan. Din singele si vaginul femeii a fost izolata
Pasteurella multocida, ca si de la cele doua pisici -~i
ciinele sau, Autorii au citat cinci cazuri anterioare de
bacteriernie suspicionata sau dovedita in cursul sarcinii,
prezentate in literatura. Toate au aparut in al treilea
trimestru; trei fetusi au decedat, precum si una din mame,
datorita sindrornului de coagulare intravasculara
diseminata, Trei dintre femei fusesera muscate/zgiriate
de pisici, iar una avusese contact cu animale de
companie. De asemenea, Wong si colab. (1992) au
raportat un caz de infectie cu P multocida la o femeie
de 21 ani din Scandinavia cu sarcina gemelara. In a 27-
a saptamina de sarcina, femeia a dezvoltat o
corioamniotita, dupa ruptura prelungita a membranelor.
Unul din gemeni, cu sac separat, a fost infectat si a
decedat la scurt timp dupa nastere; celalalt nu a fost
infectat. Se crede ca infectia a fost produsa pe cale
ascendenta dupa colonizarea vaginala asimptornatica.
In Finlanda, o femeie de 37 ani a nascut normal la 37
saptamini, dupa ruptura membranelor, dar nou-nascutul
a murit a doua zi prin pneumonie bacteriana fulminanta,
Postpartum, mama a devenit febrila, dar s-a vindecat
dupa antibioterapie. De la nivelul cervixului femeii si
din nazofaringele si plaminii nou-nascutului (post•
mortem) a fost izolata Pasteurellamultocida, subspecia
septica. Tampoanele amigdaliene recoltate de la pisica
familiei au fost pozitive cu acelasi microorganism, desi
mama nu si-a reamintit nici o mu~catura sau zgirietura in
saptaminile care au precedat nasterea. Modul de
transmitere la copil a fost incert; ar fi putut avea Joe in
utero, prin corioamniotita subclinica, sau in vagin, in
cursul nasterii, printr-o infectie ascendenta a mamei. In
1994, in Danemarca, Thorsen si colab. au descris un caz
de infectie cu P aerogenes la un copil nascut mort si la
mama sa 'in a 31-a saptamina de sarcina. In timpul unei
sarcini necomplicate, mama lucrase la o ferma de porcine,
16. PASTEURELOZE 171
dar microorganismul nu a fost izolat ulterior de la
animalele din ferma. Autorii au sugerat existenta unei
corelatii intre izolarea bacteriei si moartea fetala subita
si posibilitatea transmiterii hematogene sau din tractul
genital inferior la uter si fat.
TRANSMITERE
Transmiterea se face in principal prin muscaturi sau
zgirieturi de ciini si pisici, mai putin frecvent ale altor
animale. Au fost descrise si alte cai de transmitere;
infectiile cu P multocida pot fi contractate de la anirnale
prin contactul mucoaselor sau al leziunilor cutanate cu
saliva acestora. Cazurile de rneningita si infectii otice cu
P multocida au fost asociate cu lingerea fetei si urechilor
de catre clini sau pisici, iar un caz de endocardita cu
lingerea unor ulcere ale picioarelor de un dine. De
asemenea, omul poate contacta infectia pe cale
respiratorie, prin aerosoli de la bovine, ovine, porcine,
pasari si pisici infectate. Transmiterea non-zoonotica se
poate de asemenea produce. Transmiterea interurnana
directa a Pasteurella multocida nu a fost raportata,
dar ar putea avea Joe intre pacientii cu afectiuni ale
tractului respirator.
PROFILAXIE $1 COMBATERE
Vaccinarea animalelor de ferma pentru unele forme
de pasteureloza se practica in intreaga lume.
Eliminarea ciinilor si pisicilor comunitari poate re•
duce riscul de 1;1u~ca11;ri si, prin unnare, poate preveni
unele cazuri. In Statele Unite ale Americii au fost
elaborate recomandari privind educatia copiilor si a
proprietarilor de animale pentru evitarea rnuscaturilor,
dar eficacitatea lor nu a fost evaluata, Plagile, in special
cele muscate, trebuie minutios dezinfectate. Persoanele
care lucreaza cu animale trebuie sa fie foarte atente, 'in
special cele imunocompromise sau gravidele.
17 FEBRA Q
Thomas J. Marrie
REZUMAT
Febra Q este o boala larg raspindita, ce afecteaza
animalele salbatice, domestice si omul. Agentul etio•
logic, Coxiella burnetii, are un ciclu de viata atit la
animalele salbatice, cit si la cele domestice. Lamamifere,
infectia este localizata la nivelul endometrului si al
glandelor mamare. Microorganismul este reactivat in
timpul gestatiei, atingind concentratii mari in placenta.
in momentul nasterii, microorganismul este aerosolizat.
Inhalarea Coxiel!a burnetii de catre animalele
susceptibile are ca rezultat febra Q. La oameni, febra Q
poate fi acuta (boala febrila autolimitanta, pneumonie,
hepatita) sau cronies (mai ales endocardita), Avortul si
mortalitatea perinatala sint manifestari ale febrei Q la
animalele domestice si in modelele animale de boala ( de
exemplu, febra Qin cursul sarcinii la un model animal pe
soarece), Pentru muncitorii din abatoare, personalul
veterinar si alte persoane cu rise inalt de a contracta
febra Q este disponibil un vaccin.
ISTORIC
in august 1935, E. H. Derrick, directorul
Laboratorului de Microbiologie si Anatomopatologie
de la Queensland Health Department, din Brisbane,
Australia, a fost solicitat sa investigheze o epidemic de
boala febrila nediagnosticata aparuta la muncitorii din
abatoarele din Brisbane. El a denumit aceasta boala febra
Q, de la ,,query fever" (query = nelarnurire, febra de
etiologie nelamurita). Burnet si Freeman au inoculat
materialele primitc de la Derrick la cobai, soareci,
maimute si pe oua embrionate. Pe o sectiune din splina
unui soarece, colorata cu hematoxilina-eozina," ei au
observat zone umplute cu un material de culoare
deschisa si cu o texrura granulara estornpata, uniforma.
Frotiurile colorate prin metoda Castaneda si coloratia
Giemsa au relevat corpi care pareau sa fie de natura
rickettsiana, Microorganismeie observate de ei aveau
forma unor mici bacili, cu mai putin de 1 µm lungime si
0,3 µm in diametru, forma fiind variabila, de la bacili
bine conturati la forme cocoide. Aproximativ in acelasi
timp, Cox si G. Davis, de la Rocky Mountain Labora• tory
din Montana, care cercetau posibilii vectori ai fe• brei
patate a Muntiilor Stincosi si tularemiei, au identificat
rickettsiile (agentul ,,Nine Mile") de la capuse.
In aprilie 1938, Burnet i-a trimis lui Dyer probe de splina
de la soarecii infectati cu agentul febrei. Q, iar acesta a
demonstrat ca agentul febrei Q era identic cu agentul
,,Nine Mile". in 1939, Derrick a propus denumirea de
Rickettsia burnetii pentru agentul febrei Q; totusi, in
1948, Philip a propus ca Rickettsia burnetii sa fie
considerata singura specie a unui gem distinct, Coxiella,
intrucit devenise evident ca acest microorganism era
unic printre rickettsii. In prezent, agentul febrei Q este
denumit Coxiella burnetii.
Inca de la inceputul cercetarilor asupra C. burnetii,
era evident ca acesta era foarte infectios si, intr-adevar,
intre 1940 si 1946 au fost semnalate mai multe epidemii
de febra Q contractata in laborator la angajatii de la
National Institutes of Health.
in 1944 au aparut epidemii de febra Q la trupele
britanice stationate 111 ltalia, Grecia si Corsica, in timpul
celui de-al doilea razboi mondial. De asemenea, au fest
raportate epidemii la trnpele americane care se intorceau
in Statele Unite dupa serviciul militar in zona
rnediteraneana,
Epidemii de febra Q au fost observate in
intreprinderile de prelucrarea a carnii din Amarillo, Texas
si Chicago, Illinois. In aceste studii, Shepard a irnplicat
aerosolii ca fiind calea de transmitere a febrei Q 111 Chi•
cago.
lntr-o serie de studii in sudul Califomiei, Lennette si
colaboratorii au descoperit ca febra Q era asociata cu
expunerea la ovine si capre, Coxiella burnetii putind fi
 17. FEBRA Q 173

izolata din aerul incaperilor care adaposteau animale

infectate. In 1948, Huebner si Aleagnes au izolat Ricket•
tsia burnetii din laptele crud obtinut de la vacile din
sudul Califomiei. in 1950, Luoto si Huebner au reusit sa Fig. 17.1 Vegeta\ie pe valvula cardiaca de la un pacient cu febra Q si
izoleze C. burnetii din placenta vacilor de lapte endocardita observata la microscopul electronic. Observe] muhiplele
parturiente infectate natural. celule de C. bumeliidintr-un fagoiizozom (Marire x3865).
in 1956, Stoker si Fiset au descris variatia de faza la
Rickettsia burnetii. Aceasta observatie s-a dovedit a fi celulare rnici, dar 'i~i pierde rezistenta. Cresterea
de referinta in istoricul Coxiella burnetii. Dupa cum se bacteriana ulterioara duce la dezvoltarea unei variante
va discuta mai departe, variatia de faza este importanta celulare rnari ~i Coxiella burnetii isi incepe sporogeneza.
in patogeneza febrei Q. Pina in 1959, febra Q fusese Dupa eliberarea din celula mama, celula endogena se
intilnita la om si animale in 16 tari din Africa, 9 din dezvolta 'in continuare, dobindind capacitatea de
America, 23 din Europa, Asia, Australia si Oceania, C. rezistenta cornpleta a celulei mici.
burnetii fiind izolata de la o larga gama de artropode, Dupa liza celulara, C. burnetii este eliberata 'in mediul
animale domestice ~i salbatice, extern, sporii fiind, de asemenea, eliberati. Ambele
Descoperirea variatiei de faza a fost esentiala in variante celulare, mare si mica, au perete celular Gram·
studierea vaccinurilor de Coxiella burnetii. In 1957,
Abinanti si Marmion au descoperit ca anticorpii
impotriva antigenului fazei I aveau un efect protector
impotriva infectiei la cobai si soareci. Cercetarile din
anii 1960 au urmarit, la voluntari umani, raspunsul prin
anticorpi fata de vaccinul inactivat cu celula integrala
de faza I, si in 1984, Mannion si colaboratorii au raportat
rezultatele unui studiu clinic cu o doza mica (30µg) de
vaccin cu Coxiella burnetii de faza I, tulpina
Henzerling, inactivat cu formaldehida, pe care I-au uti•
lizat la muncitorii