AN II

26 ,
r .
ă N
ic
at
em
T
ia
aţ
ic
bl
Pu

Directiva nitrați -
o prioritate pentru viitor

Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale
Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Fotografie coperta I: Antoniu Bumb

Credite foto: Antoniu Bumb, inpcp.ro, Wikipedia

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

CUPRINS

ABREVIERI .......................................................................................................................................................................................... 2

INTRODUCERE ................................................................................................................................................................................... 3

CE SUNT NITRAȚII ȘI NITRIȚII ........................................................................................................................................................ 5

DIRECTIVA UE PRIVIND NITRAȚII . ................................................................................................................................................ 8

NITRAȚI ȘI NITRIȚI: SITUAȚIA DIN ROMÂNIA ........................................................................................................................... 16

AUTORITĂȚILE ȘI FERMIERII: PERSPECTIVE COMUNE, PRIORITĂȚI DIFERITE ................................................................ 22

CE TREBUIE FĂCUT PENTRU ECOLOGIZAREA SUPRAFEȚELOR AGRICOLE ........................................................................ 28

CÂTEVA SFATURI UTILE PENTRU FERMIERI ............................................................................................................................ 35

CONCLUZII ....................................................................................................................................................................................... 39

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................................................. 40
 ABREVIERI
ANAR Administrația Națională „Apele Române”

APM Agenția de Protecție a Mediului

DSP Direcția de Sănătate Publică

GEF Fondul Global de Mediu

INSP Institutul Național de Sănătate Publică

MMGA Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor

PNDR Programul Național de Dezvoltare Rurală

RNDR Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală

SNSCA Sistemul Național de Supraveghere a Calității Apelor

UE Uniunea Europeană

UVM unitate vită mare

2
Introducere
În 21 decembrie 1991, Consiliul Comunită-
ților Europene a emis Directiva Nitrați.
Este vorba de un document care a avut,
în anii care au trecut de atunci, un impact
profund și extrem de pozitiv asupra modului
în care este practicată agricultura în spațiul
european.
Directiva pornește de la premisa că nitraţii
de origine agricolă sunt cauza principală
a poluării care provine din surse difuze
şi afectează apele Comunităţii. Întrucât
poluarea apelor într-un stat membru poate
afecta apele celorlalte state, s-a decis că este
nevoie de o acțiune comună și coerentă, la
nivel comunitar. Astfel, obiectivul declarat
al Directivei a fost acela de a reduce poluarea
apelor provocată sau indusă de nitraţii
proveniţi din surse agricole și de a preveni
orice nouă poluare de acest tip.
Această publicație își propune să prezinte
principiile fundamentale ale politicii euro-
pene cu privire la poluarea cu nitrați și
evoluția acestei problematici în anii care au
trecut de la adoptarea Directivei.
Între timp, nitrații au devenit subiect de
presă, mass media au alocat spații generoase
dezbaterilor privind pericolul excesului de
nitrați și nitriți din sol, apă sau alimente.
Controversele nu au întârziat să apară, o
parte a societății civile trăgând semnale de
alarmă, uneori vehemente, mai ales în pri-
vința prezenței acestor substanțe în apa
de băut. În încercarea de a da echilibru
dezbaterii, autoritățile din domeniul
protecției mediului și agriculturii au
organizat în mod constant conferințe și
seminarii care au încercat să ofere un punct
de vedere profesionist asupra momentului
în care prezența nitraților și a nitriților în
apă sau alimente devine un pericol pentru
sănătatea publică.
Există însă o premisă unanim acceptată
conform căreia, atât la nivelul întregii Uniuni
3
 Europene, dar mai ales în estul Europei,
prezența în exces a nitraților proveniți din
activități agricole este o realitate deloc ușor
de remediat. Dificultățile cu care se confruntă
agricultorii și autoritățile vor fi de asemenea
prezentate în paginile care urmează.
Pornind de la o prezentare teoretică
a problematicii nitriților și nitraților,
publicația va oferi o perspectivă amplă
asupra situației la nivelul UE, apoi va
4
analiza realitățile, uneori dramatice, din
țara noastră. Vom prezenta puncte de vedere
ale specialiștilor și autorităților, cât și ale
fermierilor.
Publicația conține și o serie de elemente
practice care pot oferi populației din mediul
rural un ghid de bază asupra felului în care
nitrații ne afectează sănătatea, precum și
asupra modalităților prin care putem să
protejăm natura, dar și propria sănătate.
Ce sunt nitrații și nitriții
Nitrații și nitriții sunt un subiect des abordat
în media din România, de cele mai multe ori
fără a se înțelege clar semnificația celor doi
termeni. Pentru o definiție corectă, trebuie să
pornim de la înțelegerea rolului azotului în
ecosistem.
Circuitul azotului
Azotul este esențial pentru viața pe Pământ,
iar ciclul azotului este unul dintre cele mai
importante cicluri ale substanțelor nutritive
pentru ecosistemele naturale. Plantele absorb
azotul din sol, iar unele animale se hrănesc
cu plante. Atunci când acestea mor și se
descompun, azotul se reîntoarce în sol, unde
bacteriile îl transformă, iar ciclul reîncepe.
Cu toate acestea, activitățile agricole pot
perturba echilibrul acestui ciclu, de exemplu,
prin aplicarea excesivă de fertilizanți, cauzând,
pe de o parte, poluarea apei și eutrofizarea ca
urmare a unui exces de substanțe nutritive,
iar pe de altă parte acidifiere și consecinţe
nefaste ale gazelor cu efect de seră, ca urmare
a emisiilor gazoase.
Ce sunt nitrații?
Nitrații sunt compuși
ai azotului care apar în
mod natural în sol, dar
care pot fi, de asemenea,
răspândiți prin fertilizare.
Plantele utilizează azotul
conținut în nitrați pentru
propriul lor metabolism
și pentru a produce
proteine. Nitratul este
extras din sol prin
rădăcini și este distribuit
în întreaga plantă pentru
a fi convertit în compuși
5
 de proteine de înaltă energie prin intermediul
fotosintezei. Surplusul rămas contaminează
pânza freatică, regăsindu-se în râuri, lacuri
sau în apele subterane și, în ultimă instanță,
în apa de băut. Nivelurile de nitrați din sol și
apă potabilă pot ajunge să fie considerabile,
în funcție de forma predominantă de utilizare
a terenurilor.
Ce sunt nitriții?
Nitritul este un produs intermediar în
procesul de aprovizionare cu azot a plantei.
Pentru că plantele își acoperă cerințele de azot
prin nitrat, alimente pe bază de plante – mai
ales diverse soiuri de legume – pot conține
cantități relativ mari de azotat. În legumele
6
care conțin nitrați, procese microbiologice
sau enzimatice pot cauza conversia azotatului
în nitriți. Acest lucru se poate întâmpla din
cauza depozitării necorespunzătoare, a tran-
sportului incorect sau a nerespectării
regulamentului standard de igienă.
De la nitrați și nitriți, la
compuși toxici
Nitratul şi nitritul sunt doi ioni naturali
omniprezenţi în mediul ambiant, fiind
produşi în urma oxidării azotului de către
microorganismele din plante, sol şi apă.
Nitratul este forma oxidată cea mai stabilă
a azotului, aceasta putând fi totuşi redusă în
nitrit prin acţiune microbiană. Ceea ce este
important de menționat este faptul că, în
organismele vii, nitraţii şi nitriţii pot duce
la apariţia de compuşi cu efect toxicologic
major.
Nitraţii din sol provin din fixarea azotului
atmosferic de către numeroase specii
vegetale (leguminoase), fiind prezenţi chiar
şi în absenţa fertilizării azotate, aceasta din
urmă constituind însă o sursă majoră a lor.
Nitraţii din apele subterane provin din
spălarea de către apa de ploaie a nitraţilor
existenţi în mod natural în solul de
suprafaţă (ajungând astfel în freatic), sau
pot avea ca sursă îngrăşământul folosit
pentru fertilizare. Concentraţia naturală a
nitraţilor în apele subterane este în mod
normal mai mică de 10 mg/l.
Nitraţii din apele de suprafaţă au două
surse principale: apele subterane folosite
în activităţile agricole și deversarea
apelor uzate urbane, care pot conţine şi
ele substanţe azotoase. Spălarea de către
ploaie a solurilor agricole care conţin
nitraţi (mai ales iarna) sau dezlănţuirea
unor furtuni puternice pot constitui o
sursă importantă de nitraţi pentru apele
de suprafaţă. În numeroase cursuri de apă
se pot observa modificări sezoniere ale
concentraţiilor de nitraţi, înregistrându-se
concentraţii crescute iarna şi scăzute vara.
În apa de fântână, concentraţiile crescute
de nitraţi pot proveni din mai multe surse:
compoziţia naturală a solului, folosirea
pe scară largă a fertilizanţilor cu azot,
nerespectarea condiţiilor igienico-sanitare
şi de amplasare a fântânilor.
Important de reținut este că, de regulă,
cauza principală a acumulării nitraţilor
o constituie folosirea îngrăşămintelor
azotoase pe terenurile de cultură. În
condiţii de fertilitate intensă, se ajunge ca
unele legume să conţină de 3-4 ori mai mult
nitrat decât în absenţa îngrăşămintelor.
Alte cauze majore a acumulărilor masive
de nitrați sunt depozitările neconforme de
dejecții animale din ferme, dar și gropile
de gunoi menajer care nu respectă normele
de depozitare în vigoare.
7
 Directiva UE privind nitrații
Din anul 1991, directiva privind nitrații
protejează calitatea apei în Europa prin
prevenirea poluării apelor subterane și a
celor de suprafață cu nitrați proveniți din
surse agricole și prin promovarea unor bune
practici agricole. În perioada care a trecut,
directiva și-a dovedit eficiența: între 2004 și
2007, concentrațiile de nitrați din apele de
suprafață au rămas constante sau au scăzut
în 70% dintre locațiile monitorizate. În cazul
a 66% dintre punctele de monitorizare a
apelor subterane, calitatea este constantă
sau în curs de îmbunătățire. Fără excepție,
statele membre au elaborat programe de
acțiune, peste 300 pe teritoriul UE, iar
8
calitatea programelor este în creștere. Un
procent de 39,6% din teritoriul UE face
obiectul unor programe de acțiune, iar
fermierii sunt, după cum o dovedesc datele
statistice, din ce în ce mai convinși de
importanța protecției mediului, explorând
noi tehnici, cum ar fi prelucrarea gunoiului
de grajd.
Agricultura rămâne însă o cauză majoră
a problemelor legate de apă, iar fermierii
trebuie să adopte în continuare practici
durabile. Încă sunt necesare eforturi
considerabile pentru a readuce apa la o
calitate optimă pe teritoriul UE.
Cu apa la control
Acțiunile de monitorizare demonstrează
o tendință către concentrații de nitrați
constante sau în scădere. Conform
directivei, statele membre au obligația să
efectueze analiza nivelurilor de nitrați din
apele naționale, precum și a stării trofice a
acestora. O bună monitorizare este esențială
pentru apele subterane, a celor de suprafață
și a celor marine. În ultimii cinci ani, în UE
au fost identificate 31.000 de puncte de
prelevare pentru apele subterane și 27.000
de stații pentru apele de suprafață. Belgia,
Malta și Danemarca dețin cele mai dense
rețele de monitorizare. La fiecare patru ani,
Comisia Europeană redactează un raport
privind punerea în aplicare a directivei, în
baza informațiilor primite de la autoritățile
naționale. În 2008-2009, pentru prima dată,
toate cele 27 de state membre au prezentat
date oficiale. Raportul Comisiei pentru
perioada 2004-2007 arată că 15% dintre
stațiile de monitorizare a apelor subterane din
UE-27 au identificat niveluri de nitrați peste
limita de 50 mg de nitrați pe litru. Pe de altă
parte, 66% au raportat niveluri sub 25 mg/l.
Deoarece majoritatea statelor din UE-12 au
raportat pentru prima dată, tendințele în ceea
ce privește concentrațiile au fost evaluate
doar pentru UE-15, unde două treimi din
stațiile de monitorizare au raportat niveluri
de nitrați constante sau în scădere, precum
și pentru Bulgaria, Cipru, Estonia și Ungaria,
unde 91% dintre locațiile de monitorizare au
constatat niveluri constante sau în scădere.
Cu cât o apă subterană este mai adâncă, cu
atât aceasta tinde să fie mai curată. Cel mai
mare procent de ape contaminate se află la o
adâncime cuprinsă între 5 și 15 m.
9
 Conform datelor referitoare la apele dulci de
suprafață, 21% dintre stațiile de monitorizare
din UE-27 au identificat concentrații de
nitrați sub 2 mg/l și doar 3% au raportat
concentrații mai mari de 50 mg/l. La nivelul
UE-15, 70% din locații au raportat niveluri de
nitrați constante sau în scădere comparativ
cu perioada 2000-2003. Austria, Germania,
Grecia, Finlanda, Irlanda, Luxemburg,
Portugalia și Suedia nu au detectat ape de
suprafață cu niveluri ale nitraților care să
depășească 50 mg/l.

Criteriile variate utilizate în evaluarea stării

trofice arată că este dificilă comparaţia între
diferite state membre. Cu toate acestea,
combaterea eutrofizării din lacuri și din apele
marine rămâne o provocare importantă în
numeroase regiuni din Europa. Fermierii
rămân în centrul acțiunilor de implementare
a directivei. În toate statele membre au fost
desemnate ca zone vulnerabile teritorii ale
căror bazine de vărsare alimentează ape
care sunt sau ar putea fi afectate de niveluri
crescute de nitrați sau de eutrofizare. Austria,
Danemarca, Finlanda, Germania, Irlanda,
Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda și
Slovenia au decis să impună același grad
de protecție la nivelul întregului teritoriu
național, fără a desemna zone vulnerabile la
nitrați. La nivelul fiecărei țări, s-au stabilit
coduri de bune practici pentru fermieri, care
să fie puse în aplicare pe bază facultativă

10
pe întreg teritoriul acestora, dar s-au
elaborat și programe specifice de acțiune cu
implementare obligatorie pentru fermierii
localizați în zone vulnerabile la nitrați.

Periodic, zonele desemnate ca vulnerabile

la nitrați sunt revizuite pentru a se putea
monitoriza eficienţa programelor de acțiune,
pentru a garanta că acestea sunt în acord cu
obiectivele directivei. Atunci când cantități
mari de substanțe nutritive provenite din
apele uzate sau fertilizanți contaminează
corpurile de apă, acestea pot cauza fenomenul
de eutrofizare. Aceasta înseamnă creșterea
excesivă a buruienilor și a algelor, care sufocă
apele, perturbând ecosistemele normale și
privând peștii de oxigen. Aproximativ 33%
dintre stațiile de monitorizare din râurile
și lacurile europene, precum și unele ape
costiere, prezintă semne de eutrofizare.
De la teorie la acțiune
În urma experienței ultimilor 20 de ani, a
fost elaborat un set de măsuri referitoare,
de exemplu, la perioadele în care fertilizarea
este interzisă sau la capacitatea minimă de
depozitare a gunoiului de grajd, precum hectar de azot provenit din gunoiul de grajd
și reguli pentru controlul răspândirii prevăzută în directivă. Cu toate acestea,
substanțelor nutritive în apropierea apelor monitorizările periodice arată că trebuie
sau în pantă, pentru a se reduce astfel riscul stabilite reguli mai stricte cu privire la
de contaminare. Majoritatea programelor de dispozițiile privind depozitarea, fertilizarea
acțiune acoperă integral măsurile esențiale echilibrată și perioadele în care fertilizarea
și toate includ limita anuală de 170 kg pe este interzisă.

11
 Cunoștințele insuficiente sau lipsa fondurilor, principala problemă în
implementarea directivei

Principalul obstacol pentru fermieri îl

reprezintă lipsa resurselor financiare,
investițiile suplimentare fiind o necesitate.
Rămâne o problemă frecventă capacitatea de
depozitare, deși aceasta a crescut comparativ
cu ultima perioadă de raportare. Majoritatea
fermierilor respectă cu ușurință regulile.
Problemele, acolo unde acestea există, se
referă în principal la evidențe contabile
inexacte și la lipsa de cunoștințe, mai ales în
rândul micilor producători agricoli. Cu toate
acestea, mai multe țări raportează creșterea
sprijinului pentru protecția mediului acordat
de fermieri.

Cipru, Ungaria și Spania asociază normele
de aplicare a fertilizanților cu regulamentele
privind sistemele de irigare. De exemplu,
85-90% din fermierii ciprioți aplică tehnici
avansate de irigare adaptate la necesitățile
reale ale culturilor.
Directiva permite statelor membre să obțină,
în condiții stricte, derogări pentru a depăși
limita de 170 kg pe hectar. Acestea trebuie
să demonstreze că pot îndeplini obiectivele
directivei prin îmbunătățirea altor măsuri
și prin reducerea pierderilor de substanțe
nutritive pe alte căi. Statele membre trebuie să
prezinte justificări obiective pentru utilizarea
de cantități mai mari de gunoi de grajd decât
ar corespunde cantității de 170 kg de azot
pe hectar pe an prevăzute în directivă: de
exemplu, perioade lungi de vegetație, culturi
cu o puternică absorbție de azot, precipitații
nete ridicate sau stări excepționale ale
solurilor.
Derogarea se acordă printr-o decizie a
Comisiei, în urma unui aviz favorabil din
partea Comitetului pentru reglementarea
nitraților. Mai multe țări au obținut derogări
până acum. Austria, Irlanda, Germania,
Danemarca, Olanda şi Marea Britanie se află
printre acestea.

12
Inovare în gestionarea gunoiului
de grajd
Rapoartele europene indică un interes din
ce în ce mai mare în privința inițiativelor de
prelucrare a gunoiului de grajd. În zonele cu
creștere intensivă a animalelor, caracterizate
de surplusuri mari de substanțe nutritive,
fermierii prelucrează gunoiul de grajd,
în vederea facilitării transportului și a
gestionării acestuia. Tehnicile variază, de la
simpla separare în fracțiuni lichide și solide
la uscarea, compostarea sau incinerarea
fracțiunilor solide și filtrarea pe membrane
sau tratarea biologică, care permite fracțiunii
lichide curate să se întoarcă în sistemele de
apă. Aceste măsuri sunt deseori combinate
cu procese de digestie în instalații de biogaz,
pentru producerea de energie. Grupurile de
fermieri au investit în instalații cooperative,
mai ales în Belgia, Olanda și Spania.
Crescătorii de animale experimentează, de
asemenea, noi tehnici de furajare, cum ar fi
diete sărace în azot și gestionarea avansată
a procesului de furajare, care contribuie
la ameliorarea eficienței transformării
furajelor și la reducerea excreției de
substanțe nutritive.
13
 Contextul mai larg al legilor de
protecție a mediului
Directiva pentru Nitrați este strâns legată
de alte politici ale UE privind apa, aerul,
schimbările climatice și agricultura, iar
aplicarea acesteia aduce beneficii în toate
domeniile menţionate.
Reducerea nitraților face parte din Directiva-
cadru privind apa (2000), care stabilește o
abordare cuprinzătoare și transfrontalieră,
referitoare la protecția apei, organizată în
jurul districtelor hidrografice (RBD) cu
scopul de a atinge o stare bună a corpurilor
de apă europene până în 2015. Noua
Directivă privind apele subterane (2006)
confirmă faptul că valoarea-prag maximă
pentru concentrațiile de nitrați este de 50
mg/l. Mai multe state membre și-au stabilit
propriile limite mai stricte, pentru a atinge o
stare optimă într-un timp cât mai scurt.
14
În ceea ce priveşte calitatea aerului și
a solului, gunoiul de grajd și deşeurile
organice rezultate din agricultură provoacă,
printre altele, emisii de amoniac care
afectează sănătatea oamenilor și mediul
prin rolul pe care acestea îl joacă în procesul
de acidifiere a solurilor, eutrofizare a apelor
și poluare la nivelul solului, împreună cu
alți agenți poluanți (dioxid de sulf, oxizi
de azot, compuși organici volatili). Se
așteaptă ca punerea integrală în aplicare
a Directivei privind nitrații să contribuie
la reducerea, până în 2020, a emisiilor
de amoniac cu 14% față de nivelurile din
2000, deoarece măsurile care limitează, de
exemplu, cantitățile de fertilizanți aplicate
au un impact pozitiv atât asupra pierderilor
de substanțe nutritive în apă, cât și asupra
emisiilor de amoniac în atmosferă.
Schimbările climatice nu sunt trecute cu
vederea. Toate activitățile legate de creşterea
animalelor și aplicare a fertilizanților
eliberează oxid de azot și metan, gaze cu
efect de seră cu potențial de încălzire globală
de 310 și, respectiv, de 21 de ori mai mare
decât concentraţia dioxidului de carbon. În
cazul în care ar fi complet pusă în aplicare,
Directiva privind nitrații ar putea să reducă,
până în 2020, spre exemplu, emisiile de
oxid de azot cu 6%, comparativ cu nivelurile
din 2000, și să contribuie la combaterea
schimbărilor climatice.
Politica agricolă comună (PAC) vine în
sprijinul Directivei privind nitrații prin
acordarea de asistență directă și prin
măsuri de dezvoltare rurală. De exemplu,
o serie de state membre au inclus, printre
inițiativele agroecologice pentru care
fermierii pot primi plăți, măsuri de
gestionare a substanțelor nutritive, cum
ar fi crearea de zone-tampon mai largi în
preajma cursurilor de apă. Sprijinul direct
se face cu respectarea legislației UE privind
mediul, inclusiv Directiva privind nitrații.
Directiva privind apele reziduale din mediul
urban (1991) stabilește standarde pentru
colectarea și tratarea apelor reziduale
provenite de la consumatorii casnici și
anumite sectoare industriale.
Per ansamblu, 70% din apele de suprafață
și 66% din apele subterane se îndreaptă, în
ceea ce privește concentrațiile de nutrient,
în direcția corectă. Reducerea efectivelor
de animale și a utilizării de fertilizanți sunt
benefice, dar agricultura rămâne o sursă
majoră de azot în apele de suprafață.
Multe state membre, printre care și România,
trebuie să își intensifice eforturile cu privire
la monitorizarea, identificarea zonelor celor
mai susceptibile să fie afectate de poluare
pentru a se elabora programe de acțiune mai
stricte. Comisia va continua să conlucreze
cu statele membre, sprijinindu-le să atingă
obiectivele prevăzute în directivă.

Trendul este pozitiv

Cele mai recente rapoarte indică un progres

semnificativ către obiectivul unor ape mai
curate. În UE, calitatea apei este din ce în ce
mai bună, iar planurile de acțiune au un grad
tot mai ridicat de calitate și eficiență. Zona de
pe teritoriul UE care face obiectul punerii în
aplicare de planuri de acțiune a crescut, mai
ales în UE-15, unde se ridică la 44,6% din
suprafața totală. Începând cu 2004, Belgia,
Italia, Portugalia și Spania, în special, și-au
extins zonele vulnerabile. Cu toate acestea, în
mai multe regiuni aceste zone necesită încă
extinderi suplimentare.

15
 Nitrați și nitriți:
situația din România
În România, intoxicarea cu nitrați este
în continuare o realitate problematică,
mai ales în regiunea de nord-est a țării.
Concentrațiile crescute de nitrați/nitriți
din compoziția solului au provocat 84 de
cazuri de intoxicație acută în România,
și chiar decese, în urmă cu doar patru
ani. În majoritatea cazurilor, a fost vorba
despre sugari, care sunt mai sensibili la
aceste substanțe. Cea mai importantă
sursă de intoxicare cu nitrați şi nitriţi o
reprezintă în continuare apa din fântâni,
unde concentraţia de nitraţi depăşeşte cu
mult limita admisă pentru apa potabilă.
În majoritatea comunelor și satelor din
România, apa din fântână este poluată
cu substanţa provenită din dejecțiile
animale, gunoiul de grajd depozitat direct
pe sol şi latrinele neimpermeabilizate din
gospodăriile oamenilor. Convenţia pentru Drepturile Copilului pre-
vede însă obligaţia statelor semnatare de a
Așa cum se specifică în studiul realizat de combate bolile, inclusiv prin asigurarea unei
Institutul Naţional de Sănătate Publică – aprovizionări adecvate cu apă potabilă. Cu
„Apa de fântână, contaminarea cu nitraţi şi toate acestea, methemoglobinemia acută in-
methemoglobinemia”, situaţia României se fantilă generată de apa de fântână reprezintă
caracterizează prin existenţa unor teritorii în continuare o problemă de sănătate publică
cu frecvente şi importante impurificări ale în România, a cărei rezolvare se impune ca
apei de fântână cu substanţe azotoase. prioritară.

16
La noi în ţară, methemoglobinemia a fost
recunoscută ca problemă de sănătate publică
în zonele rurale, începând cu anul 1955.
Din anul 1984, s-au raportat către INSP
cazurile de boală înregistrate. Între anii
1985 şi 1996, s-au înregistrat 2.913 cazuri
de methemoglobinemie infantilă (grupa de
vârstă 0-1 an), din care 102 au fost urmate
de deces. Cazurile au fost raportate din 26
de judeţe, plus zona limitrofă a municipiului
Bucureşti. În perioada 1997-2005, se
înregistrau la nivel naţional 3.314 cazuri de
methemoglobinemie la copii sub 1 an, cu o
rată medie anuală de 368 de cazuri. În anul
2006, s-au înregistrat 228 de cazuri de boală
în 26 de judeţe, din care trei s-au soldat cu
deces.
Evaluări centralizate la nivel naţional au
ierarhizat teritoriile României din punct de
vedere al frecvenţei poluărilor cu nitraţi ale
apei, de la zone fără risc (Maramureş, Sibiu,
Timiş, Harghita), până la teritorii cu peste
75% din fântâni cu concentraţii mari de nitraţi
în apă (Dolj, Mehedinţi, Botoşani). Atât ca
număr absolut, cât şi ca nivel al incidenţei,
după o perioadă de creşteri anuale ale
cazurilor, continuă pentru ultimii ani tendinţa
de scădere, mai lentă sau mai abruptă ca
urmare a măsurilor intensive de comunicare
a riscului şi conştientizare a populaţiei, prin
conlucrarea medicilor de familie şi a celor din
direcțiile de sănătate publică (DSP) judeţene
pentru educarea populaţiei din zonele cu risc.
Cu toate acestea, se mai raportează cazuri de
intoxicaţie acută cu nitraţi la sugari şi chiar
decese, incidenţe ridicate înregistrându-se
mai ales în zona Moldovei, principala sursă
constituind-o compoziţia solului, care în mod
natural se caracterizează prin concentraţii
crescute de nitraţi/nitriţi. Astfel, pentru anul
2011 s-au raportat la nivel naţional 84 de
cazuri, din care 60% în regiunea nord-est.
În urma unor măsurători realizate de ANAR,
în anul 2008, au fost identificate 86 de
localităţi din 36 de judeţe din România care
au fost catalogate drept extrem de vulnerabile
la acest tip de poluare. Cantităţile de nutrienţi
din solurile şi apele din cele 100 de localităţi
au fost considerate critice, cu mult peste
limitele admise.
Sursele individuale de apă de folosinţă
publică (fântânile şi izvoarele) sunt
monitorizate de către DSP judeţene, con-
form legislaţiei în vigoare, cel puţin o dată
pe an pentru verificarea conformării la
parametrii ce atestă calitatea microbiologică
a apei, dar şi calitatea chimică – inclusiv
cu referire la nitraţi. Monitorizarea
calităţii apei din fântânile individuale de
folosinţă familială nu intră în atribuţiile
DSP, verificarea respectării valorilor
parametrilor stabiliţi prin lege realizându-
se numai la solicitarea proprietarului.
17
 Medicii specialişti din DSP transmit
autorităţilor locale rezultatele acestei
verificări, precum şi măsurile care se
impun dacă este cazul, inclusiv cele de
avertizare a populaţiei. Populaţia este
informată asupra calităţii apei prin
publicarea în buletinul informativ al DSP
18
a raportului judeţean privind calitatea
apei potabile, iar primăria asigură
avertizarea populaţiei prin afişarea la
loc vizibil şi protejat a înscrisurilor: „apa
este bună de băut”; „apa nu este bună de
băut”; „apa nu este bună de folosit pentru
sugari şi copiii mici”.
Pericolul din fântâni
În mediul rural, majoritatea fântânilor sunt
poluate cu substanțe chimice, infiltrate în
pânza freatică din grajdurile sau din fermele
oamenilor, cele mai multe dintre grajduri
neavând podea impermeabilă, ceea ce
permite scurgerea dejecțiilor animale direct
în pânza freatică de unde se alimentează
fântânile. În studiul „Poluarea cu nitrați –
pericolul ascuns în sursele de apă potabilă”
sunt prezentate măsurile de prevenire a
intoxicației cu nitrați și nitriți care pot fi
luate la nivelul fiecărei gospodării:
În primul rând, fântânile trebuie săpate la
cel puțin zece metri adâncime și amplasate
în amonte, cât mai departe de toalete sau
grajduri. Pentru a preveni infiltrările de
nitrați în pânza freatică, este necesar ca
grajdurile să aibă podea impermeabilă,
iar fosele septice să aibă pereți betonați și
impermeabili. De asemenea, gunoiul de grajd
nu trebuie depozitat în locuri neamenajate,
în curţi, pe câmp sau pe malul apelor, ci în
locuri special construite. La nivel de comună,
este necesară implementarea unui program
de management al deșeurilor și gunoiului de
grajd.
Conținutul maxim admis de
nitrați în apă
Potrivit legislației europene în vigoare,
conținutul maxim admis de nitrați în apă este
de 50 mg/litru, cu toate că specialiștii din
lumea medicală consideră această valoare
mult prea ridicată, în special dacă ne referim
la consumul destinat sugarilor și copiilor
mici. Uniunea Europeană a emis, în data de
16 mai 2003, Directiva 2003/40/CE, prin
care recomandă statelor membre să coboare
pe cât posibil limita nitraților din apele
minerale extrase de pe teritoriul lor și oferite
ulterior spre consum populației.
19
 Conținutul de nitrați al apelor
îmbuteliate

Spre deosebire de alte state europene care au

introdus propriile praguri pentru conținutul
nitraților în apa îmbuteliată, mult mai mici
decât cele stabilite la Bruxelles (18 mg/l),
România nu este la fel de restrictivă în această
privință. Potrivit ultimelor teste efectuate
în laborator, apele îmbuteliate de pe piața
autohtonă ajung să aibă în compoziție și 22
mg/l de nitrați.

Cum funcționează sistemul și

care sunt factorii implicați
În fiecare județ și în București activează câte
o Agenție de Protecție a Mediului (APM) și
un Comisariat Județean al Gărzii Naționale
de Mediu (GNM). Fiecare dintre aceste
unități are atribuții de inspectare și control
în conformitate cu legea protecției mediului
și reglementările de organizare și funcționare
în vigoare.

Supravegherea calității apelor în România a

fost inițiată încă din anul 1954, dar a început
să fie efectuată sistematic din 1965. În funcție
de natura și tipul resursei, sistemul național
de supraveghere a calității apelor este
constituit din următoarele subsisteme: râuri,
lacuri (naturale și de acumulare), ape marine
litorale şi ape subterane freatice. Totodată,
având în vedere rolul determinant la formarea

20
potențialului poluant al resurselor naturale,
sistemul național include și controlul surselor
de poluare ce se realizează la utilizatorii de apă
prin controlul prelevărilor și al restituțiilor
sub aspect cantitativ și calitativ.
Pe baza activității de monitoring realizată în
cadrul Sistemului Național de Supraveghere
a Calității Apelor, se realizează sinteza
anuală privind calitatea apelor, pe bazine
hidrografice și la nivel național. În cadrul
SNSCA, râurile sunt monitorizate în flux lent
și în flux rapid, cele două tipuri de monitoring
fiind diferențiate prin modul de obținere și
circulație a datelor, precum și prin scopurile
urmărite. Monitoring-ul calității râurilor
în flux rapid se desfășoară la nivelul a 57 de
secțiuni, cu o frecvență zilnică, analizându-
se o gamă restrânsă de indicatori de calitate
(inclusiv parametrul nitrați). În flux lent,
sunt monitorizate un număr de 318 secțiuni
reprezentative pentru cursurile de apă de
suprafață (secțiuni de ordin I) cu o frecvență
lunară de prelevare și analiză. Informațiile în
flux lent servesc, în principal, la aprecierea
stadiului global al calității apelor și al
tendințelor ei de evoluție. De asemenea, la
nivel local, unitățile de gospodărire bazinală
stabilesc secțiuni de monitorizare de mai
mică importanță, de interes local, denumite
secțiuni de ordin II; aceste secțiuni sunt
monitorizate cu o frecvență mai redusă: de
4-12 ori pe an.
Administrația Națională „Apele Române”
(ANAR) este instituția cu statut de regie
autonomă de interes public național, sub
autoritatea MMGA. Aceasta administrează
și gospodărește apele din domeniul public
al statului și infrastructura Sistemului de
gospodărire a apelor (lacuri de acumulare,
diguri, canale, derivații interbazinale, prize
de apă și alte lucrări specifice), precum
și infrastructura sistemelor naționale de
supraveghere hidrologică, hidrogeologică
și de monitorizare a calității apelor, în
scopul cunoașterii și gestionării unitare
pe ansamblul țării a resurselor de apă și
subterane. Administrația Națională „Apele
Române” are în structura sa 11 Direcții de
ape, organizate pe bazine și grupuri de bazine
hidrografice, care urmăresc implementarea
prevederilor legislației armonizate cu
directivele Uniunii Europene în domeniul
gospodăririi durabile a resurselor de apă
și al conservării ecosistemelor acvatice și a
zonelor umede.
21
 Autoritățile și fermierii:
perspective comune,
priorități diferite
Atât specialiștii din structurile guver- greșită a gunoiului de grajd și menajer, care
namentale sau din structurile de control, sfârșește prin a se infiltra în sol și în pânza
cât și fermierii sunt de acord că situația freatică.
nutrienților din sol și apă trebuie
reglementată. Se impun măsuri și investiții, În organism, nitraţii sunt transformați în
dar nu toți factorii implicați sunt de acord nitriţi, iar nitriții blochează capacitatea de
asupra modului în care Directiva privind transport a oxigenului în sânge, provocând
nitrații trebuie implementată. Problema cea colorarea în albastru a pielii (boala albastră
mai delicată este cea a fondurilor cu care a sugarilor), cianoză, asfixie și chiar
eventualele investiții ar urma să fie realizate. moartea. Nitraţii și nitriţii în exces provoacă
scăderea imunității şi dereglează funcțiile
După cum s-a mai arătat, nutrienții sunt organismului adult, putând favoriza chiar și
elemente chimice de care plantele, animalele apariția unor boli grave.
și oamenii au nevoie pentru a crește sau
supraviețui, iar prezența lor în apă, sol și
subsol este normală. Totuși, când aceste
substanțe nutritive se găsesc în cantitate
prea mare, vorbim de o poluare cu nutrienți
care este periculoasă pentru sănătatea
recoltelor. Nutrienții (nitrați, nitriți,
amoniu, fosfați) ajung să fie în exces în sol
și în apă fie printr-o fertilizare greșită cu
îngrășăminte chimice sau compost, fie prin
nerespectarea unor reguli importante în
ceea ce privește poziționarea și construcția
grajdurilor și a fântânilor sau gestionarea

22
Poluarea cu nutrienți a solului are consecințe
negative asupra culturilor și asupra
mediului înconjurător. Excesul de nutrienți
slăbește plantele de cultură, făcându-le mai
vulnerabile la boli și dăunători. Acest exces
reduce rezistența plantelor la secetă, căldură
și frig, iar producția scade. În râuri și lacuri,
excesul de nutrienți provoacă înmulțirea
necontrolată a algelor, fapt care conduce la
moartea peștilor și a altor specii.
În teritoriu, structuri precum Direcțiile
agricole au un rol esenţial în transmiterea
acestui tip de informaţie. „Direcţia Agricolă
monitorizează zonele cu probleme, acolo
unde sunt semnalate concentrații mari de
nitriți și nitrați, și aplică bunele practici
agricole. Avertizăm cetățenii că nu e
recomandat să amplaseze platforme de
gunoi în apropierea surselor de apă, lângă
fântâni sau în incintele gospodărești. Nu e
recomandat să aplice gunoiul proaspăt pe
teren acoperit cu zăpadă, pentru că, în cazul
topirii zăpezilor și a ploilor, dejecțiile și
nitrații ajung în apă. Acestea sunt probleme
pe care, împreună cu cei de la Garda de
Mediu, încercăm să le implementăm. Garda
de mediu monitorizează, noi mergem pe
partea de prevenție”, spune Iuliu Suătean,
inspector-șef al Direcției Agricole a județului
Cluj.
Fertilizarea cu îngrăşăminte organice sau
minerale cu doze mari de nitraţi poate
produce poluarea apei, ca urmare a levigării
azotului din îngrăşăminte sau a azotului
rezultat în urma procesului de transformare
a azotului în forme levigabile. Cu cât apa
freatică este la adâncime mai mică, cu atât
pericolul este mai mare. Clasa medie de
vulnerabilitate are în vedere situaţii de
soluri cu apă freatică la adâncime de peste
trei metri şi fără un orizont impermeabil
care să împiedice levigarea azotului în apa
23
 pedofreatică sau freatică. Terenurile cu
soluri influenţate de izvoare de coastă sunt
susceptibile la poluarea cu nitraţi ca urmare a
transportării, odată cu apa, a îngrăşămintelor
pe terenuri limitrofe, unde se creează o
supradoză de azot, sau sunt transportate în
apele de suprafaţă și în surse de apă potabilă.
Ioan Fodor, inginer în cadrul Oficiului pentru
Studii Pedologice şi Agrochimice (OSPA),
precizează că fermele de animale care au mai
mult de 100 de UVM-uri trebuie să obțină
24
un aviz de la Mediu pentru împrăștierea
gunoiului de grajd. Ca să li se elibereze acest
aviz, fermierii trebuie întâi să obțină un
aviz de la Oficiul pentru Studii Pedologice
și Agrochimice (OSPA), în care se specifică
faptul că, prin Directiva Nitraților, nu este
permisă împrăștierea a mai mult de 170 de
kilograme de azot pe hectar.
„Noi trebuie să verificăm câte animale
sunt în ferma respectivă, cât azot produc
și, în funcție de rezultate, se calculează de
ce suprafață de teren este nevoie pentru
împrăștierea gunoiului de grajd. Fermierul
trebuie să aibă acte pe suprafața respectivă
sau un contract de închiriere în care se
prevede unde se poate depozita gunoiul,
dacă terenul nu este al lui. Se recoltează
probe de sol și se calculează conținutul
de nitrați/nitriți. Dacă acest conținut
este mare sau foarte mare, atunci nu
poate împrăștia gunoiul de grajd pe acele
terenuri și trebuie găsit altul. Ulterior,
se face o recomandare a dozelor de gunoi
pentru grajd care pot fi administrate, pe
ce tarlale, ca să nu se depășească nivelul
admis. Pentru tarlalele specifice, fermierul
primește aviz de depozitare, astfel încât să
se respecte directiva nitraților. Nu suntem
îndreptățiți să aplicăm măsuri coercitive,
nu este obiectul nostru de activitate”.

Ioan Fodor mai susţine că există conținut

mare și foarte mare de nitrați în jurul
fermelor, pentru că tendința fermierilor e
să împrăștie gunoiul cât mai aproape de
sediul fermei, asta însemnând costuri mai
mici de transport. Această problemă este
întâlnită mai ales la fermele de porcine,
pentru că în multe cazuri fermierii nu își
produc singuri furajele, ci le cumpără de la
diferiți producători, deci nu au nevoie de
teren. Problemele apar, explică inginerul,
în momentul în care agricultorii nu au teren
destul și trebuie să exporte gunoiul.

25
 Dificultățile întâmpinate de
fermieri în aplicarea măsurilor
directivei
Măsurile de ecologizare din cadrul Directivei
pentru Nitraţi sunt considerate de fermieri
necesare, dar pe de altă parte aceștia spun
că, deși își doresc să lucreze conform
standardelor europene, nu își permit să facă
acest lucru. Călin Fărgaciu, director executiv
și membru fondator al Cooperativei Someș-
Arieș, spune că fermierii nu se pot alinia
la măsurile de ecologizare, dacă ele nu vor
fi gândite într-un alt mod, care să ajute și modernizare cu bani europeni, dar acestea
producătorii. impun cofinanțare. Dar noi nu ne permitem
să blocăm banii într-o serie de modernizări,
„Normele directivei impun anumite care, deși necesare, nu aduc profit, ci doar
standarde, care sunt necesare. Pentru asta cheltuieli. Vrem, dar nu putem, ne paște
suntem sfătuiți să accesăm programe de falimentul”, declară fermierul.

26

Acesta susține că un program de minimis
pentru crescătorii de animale ar fi foarte
util în aceste condiții.
de profit, o asemenea investiție ar cauza
falimentarea majorității fermelor. Cei din
cooperativa noastră, de exemplu, ar trebui
să își vândă jumătate din animale pentru
a construi un bazin. Așa că preferăm să
dăm cofinanțare pentru ceva care mâine
produce măcar un leu, nu pentru ceva care
ne destabilizează financiar. Avem nevoie de
tractoare mai performante, de lucruri care
să ne facă munca mai ușoară, pentru că fără
performanță nu faci nimic. S-a schimbat
agricultura în România; dacă nu avem
grijă de fermieri și de animale, fermele
vor dispărea. Dar sperăm că autoritățile
vor găsi o modalitate de a ne sprijini în
realizarea lucrărilor de ecologizare. Sunt
necesare, dar nu ni le permitem”, explică
fermierul Călin Fărgaciu.

„E nevoie de un program de minimis, un

program flexibil, făcut în standarde de
costuri aprobate de stat. Să se calculeze câte
animale sunt la ferme, iar programul să se
aplice pentru cei care au între 20 și 200 de
capete, pentru că de la 20 de capete începe
ferma comercială. Știm și noi foarte bine că
există probleme în direcția implementării
măsurilor de ecologizare, iar noi dorim
rezolvarea lor, dar vaca nu produce doar
lapte, ci și dejecții. Fermierul român nu e
dușmanul ecologizării, dar la nivelul actual

27
 ce trebuie făcut pentru
ecologizarea suprafețelor
agricole
Agricultura îndeplinește și în prezent
numeroase funcţii în economie, mediu şi
societate. Creșterea populației și a cererii de
hrană a dus la o dezvoltare fără precedent
a agriculturii, prin procedee care, de
cele mai multe ori, au ținut cont doar de
productivitate, în detrimentul mediului, dar
și în cel al calității produselor.
Poluarea apelor, a solului și a hranei a
fost o consecință inevitabilă, cu urmări
28
dezastruoase pentru sănătatea populației.
Din acest motiv, este necesară promovarea
sistemelor tehnologice care au efecte
pozitive nu numai asupra nivelului şi
calităţii recoltelor, dar şi asupra mediului
înconjurător. Aceasta pentru că, în orice
agroecosistem, peisajul a fost modificat
în raport cu cel natural. În majoritatea
cazurilor, echilibrul ecologic s-a deteriorat,
iar biodiversitatea s-a diminuat proporţional
cu gradul de intensificare a tehnologiilor
agricole. Aceste fenomene pot fi remediate
prin promovarea sistemelor agricole
ecologice, al căror obiectiv principal este
refacerea şi folosirea durabilă a resurselor
naturale şi economice ale agroecosistemelor.

Apa pură și curată este vitală pentru

sănătatea oamenilor și pentru bunăstarea
acestora, precum și pentru ecosistemele
naturale; prin urmare, protejarea calității
apei reprezintă un element-cheie al politicii
europene de mediu. Deoarece sursele de
apă nu sunt restricționate în interiorul
frontierelor naționale, o abordare la nivelul
Uniunii Europene este esențială pentru
soluționarea problemelor legate de poluare.
Directiva privind nitrații din 1991 este
unul dintre primele texte legislative ale
UE destinate să controleze poluarea și să
îmbunătățească calitatea apei.

Într-o publicație tematică a UE din 2010

despre calitatea apei, care analizează
progresele legate de „Directiva privind
nitrații”, se specifică faptul că, „deși azotul
este un element nutritiv vital, ce contribuie
la creșterea plantelor, concentrațiile mari
de azot sunt extrem de dăunătoare pentru
oameni și pentru natură.” Din acest motiv,
derularea de proiecte specifice de remediere
a situației nutrienţilor în exces a devenit în
ultimii ani o prioritate pentru comunitatea
europeană.

29
 Ce soluții există? Ce s-a făcut
până acum?

Printr-un proiect demarat în 2008, cu

sprijinul Băncii Mondiale, Ministerul
Mediului și Pădurilor din România urmă-
reşte, în mod direct, reducerea deversărilor
de nitrați în apă şi, în final, reducerea
poluării cu nitrați a Dunării şi Mării Negre,
prin investiţii cu caracter demonstrativ în 86
de localităţi din zone vulnerabile la poluarea
cu nitraţi şi promovarea unei schimbări de
comportament la nivelul populației.

Astfel, Ministerul Mediului derulează un

amplu proiect, centrat pe zonele rurale,
pentru a remedia aceste probleme.
Principalul scop al programului, denumit
„Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienţi”,
este acela de a reduce vizibil nivelul poluării
apelor şi solului din satele româneşti.
Proiectul a demarat în anul 2008, ca urmare
a măsurătorilor în teren realizate de experţii
ANAR, care au identificat 86 de localități
unde situația a fost catalogată ca fiind critică.
Proiectul „Controlul Integrat al Poluării cu
Nutrienți” implică activități de colectare,
depozitare și gestionare a gunoiului de grajd,
dotarea comunităților locale cu echipamente
pentru colectarea și împrăștierea ca ferti-
lizant organic a gunoiului de grajd compos-
tat, dotarea gospodăriilor cu platforme
individuale de depozitare a gunoiului de
grajd, construcția unor platforme comunale
de depozitare și management al gunoiului
de grajd, reabilitarea păşunilor comunale și
crearea unor bariere vegetale de protecție în
jurul cursurilor de apă.

30

Aceste măsuri, împreună cu realizarea
sistemelor de alimentare cu apă şi
canalizare finanţate din alte proiecte
de dezvoltare rurală, vor elimina riscul
îmbolnăvirii cauzate de consumul de
apă poluată și vor promova utilizarea
eficientă a gunoiului de grajd, care în
acest mod nu va mai fi un factor poluant.
Proiectul este finanţat de Guvernul
României, dintr-un împrumut ram-
bursabil de 50 milioane Euro, acordat
de Banca Mondială şi un ajutor financiar
nerambursabil de 5,5 milioane USD,
acordat de Fondul Global de Mediu
(GEF). Consiliile judeţene şi consiliile
locale implicate în proiect asigură o
cotă de cofinanţare de până la 5% din
valoarea investiţiilor.
Reducerea poluării cu nutrienţi
a apelor şi solului
Obiectivul general al proiectului îl reprezintă
acordarea de sprijin Guvernului României,
în vederea alinierii la cerinţele Directivei
Nitraţilor a UE prin:
- reducerea deversărilor de nutrienţi în
corpurile de apă;
- promovarea schimbărilor comporta-
mentale la nivel regional;
- sprijin pentru întărirea cadrului de
reglementare şi a capacităţii instituţionale.
Astfel, 34 de localităţi au astăzi, în total,
39 de platforme comunale de depozitare şi
1.128 de platforme individuale. Totodată,
aceste localităţi au fost dotate cu utilaje
specifice pentru managementul gunoiului de
grajd: 35 de tractoare, 70 de remorci, 29 de
încărcătoare frontale, 29 de cisterne vidanjă,
29 de maşini de împrăştiat gunoiul de grajd,
precum şi 2.837 de europubele.
O altă axă a investiţiilor a urmărit plantarea
de perdele forestiere de protecţie pe
terenurile degradate, plantarea de bariere
de vegetaţie, perdele forestiere şi fâşii
tampon riverane pe terenurile comunale în
pantă, cu scopul combaterii eroziunii solului
şi al protecției apelor împotriva poluării cu
nitrați. Până în prezent au fost plantate 126
de hectare, în 37 de localitați.
31
 În cadrul aceluiaşi proiect, a fost
implementată şi o amplă campanie de
educare a celor care derulează activităţile
agricole. Campania a atins un număr de
peste 8.400 de persoane informate asupra
codului bunelor practici agricole şi peste
8.000 de copii care au fost informați asupra
problemelor legate de igienă și consumul de
apă.
„În rândul țărilor membre ale Uniunii
Europene, România are printre cele mai
mari probleme legate de poluarea apelor și
a solurilor cu nitrați și nitriți”, a remarcat
prefectul județului Alba, Feneșer Gheorghe,
prezent la o conferință cu tema „Reducerea
poluării cu nutrienți din surse agricole
32
a apelor și solului/Aspecte privitoare la
implementarea proiectului «Controlul
Integrat al Poluării cu Nutrienți» în regiunea
de dezvoltare Centru”, la începutul lunii
februarie. „Salutăm inițiativa Ministerului
Mediului, Apelor și Pădurilor pentru
implementarea acestui proiect, știind că
la nivelul județului Alba au fost făcute
investiții de peste 1.000.000 lei în localitatea
Sântimbru”, a mai adăugat acesta.
Investiția din comuna Sântimbru a permis
autorităților să construiască și să dea în
folosință, la începutul acestui an, o platformă
comunală dotată cu un tractor, două remorci,
un încărcător frontal, o mașina de împrăștiat
gunoi şi o vidanjă.
O investiție de 314.000 euro
în Mehedinți
O altă investiție majoră a fost realizată în
Bazinul Hidrografic Jiu, la Gherceşti, în
județul Dolj. Pe lângă platforma comunală,
au fost date în folosință și 150 de platforme
individuale. O investiție de 314.000 euro
a fost făcută în comuna Gârla Mare din
Mehedinți și constă în construirea platformei
comunale pentru colectarea gunoiului
de grajd și furnizarea de utilaje pentru
colectarea, transportul și împrăștierea
gunoiului. În lunile iunie și iulie ale anului
2012, au fost finalizate alte 18 platforme
comunale, în zone vulnerabile la poluarea
cu nitrați. În mai 2013, au fost recepționate
încă 40 de platforme de colectare. O altă
componentă a proiectului este înființarea de
stații de epurare și construcția rețelelor de
canalizare. În cadrul Proiectului „Controlul
Integrat al Poluării cu Nutrienţi” sunt
prevăzute și plantări de perdele forestiere de
protecție. Până acum, s-au plantat peste 130
de hectare de perdele forestiere.
Campania de promovare a proiectului
urmărește conștientizarea oamenilor
cu privire la riscul poluării cu nitrați și
responsabilizarea acestora pentru depozitarea
deșeurilor animale. Acțiunea de sensibilizare
continuă în alte patru administrații regionale
din România.
33
 Investiții pentru ecologizare acordat să putem depăși toate obstacolele
de zeci de milioane de lei, și în de care ne-am lovit până acum”, a declarat
centrul țării dr. Ráduly István, primarul comunei Ozun.

Regiunea de Centru a României a beneficiat

în cadrul proiectului „Controlul Integrat al
Poluării cu Nutrienți” de investiții de peste
18.000.000 lei pentru localitățile Crăiești
și Gornești (județul Mureș), Sântimbru
(județul Alba), Odorheiu Secuiesc (județul
Harghita), Dumbrăvița, Prejmer, Hălchiu
și Șercaia (județul Brașov), Ozun și Cernat
(județul Covasna).

De cele mai mari investiții din regiunea

Centru (peste 8.000.000 lei) a beneficiat
comuna Ozun din județul Covasna. Aici au
fost făcute investiții majore în sistemele de
canalizare din satele Sântionlunca, Bicfalău
și Lisnău. Comuna Ozun a beneficiat și
de construirea unei platforme comunale
pentru depozitarea gunoiului de grajd,
dotată cu mașinile necesare exploatării,
care a fost dată în folosință în ianuarie 2015.

„Comuna Ozun nu ar fi reușit niciodată să

facă o investiție de o asemenea amploare
cum a fost cea pe care am reușit-o prin
finanțarea primită prin acest proiect.
Acum, localitatea Sântionlunca este total
racordată la sistemul de canalizare, inclusiv
la apă potabilă. Le mulțumesc celor din
Minister pentru tot sprijinul pe care ni l-au

34
Câteva sfaturi utile
pentru fermieri
Îți protejezi apa
• Construiești fântâna departe de
latrină sau de grajd, pe cât posibil
mai sus sau la același nivel (pentru a
preveni scurgerea și infiltrarea). Când
alegi locul pentru fântână, trebuie
să ţii cont și de poziţia latrinelor și a
grajdurilor din gospodăriile vecine.

• Pereţii interiori ai fântânii trebuie să

fie construiţi din tub de beton sau de
piatră, iar la exterior fântâna trebuie să
fie impermeabilizată contra infiltraţiilor
și protejată cu acoperiș și capac. La baza
fântânii nu trebuie să se formeze bălți.
Asiguri un perimetru de siguranţă în jurul
fântânii, în care să nu permiți depozitarea
gunoaielor și accesul animalelor.

• Cureți și dezinfectezi fântâna periodic.

• Nu uiți că o apă limpede și gustoasă

poate să nu fie bună de băut (bacteriile
patogene, paraziții sau nutrienții în
exces nu sunt vizibili cu ochiul liber).
Testezi apa periodic, apelând la experți.

• Nu arunci gunoi în râu sau pe stradă – va

ajunge tot în apa ta!

35
 Fertilizezi corect
Agricultura modernă este de neconceput
fără utilizarea îngrășămintelor și e practic
imposibil să se evite unele pierderi de
nutrienți în sol și atmosferă. Soluţia pentru
reducerea poluării a fost dată de specialiști
în cercetare și agricultură, prin elaborarea
unui „Cod de bune practici agricole“.
Practicile agricole corecte mențin calitatea
solului și potențialul pe termen lung al
acestuia, creând astfel și condițiile pentru
creșterea veniturilor din cultura plantelor și
creșterea animalelor. Planurile de fertilizare
asigură nutrienții necesari dezvoltării
corespunzătoare a plantelor, utilizarea lor
de către agricultori minimizând efectele
adverse. Aplicarea codului asigură o
agricultură profitabilă (prin obținerea unor
producții calitativ superioare și rentabile),
dar și protejarea calităţii mediului.
Gestionezi corect gunoiul
de grajd și menajer. Folosești
facilitățile puse la dispoziția ta
Nu trebuie să depozitezi gunoi în apropierea
fântânilor, în locuri neamenajate în curţi,
pe câmp sau pe malul apelor, ci numai în
locuri special construite, care să împiedice
scurgerea și infiltrarea dejecțiilor lichide și
solide în sol și în apă. Gunoiul de grajd și
compostul reprezintă fertilizanţi valoroși,
de aceea orice efort pentru evitarea pierderii
36
proprietăţilor acestora este util. Depozitarea
lor trebuie făcută însă corect, pentru evitarea
poluării cu nutrienți a solului și a apei de
băut.
Gunoiul de grajd se depozitează pe o
platformă individuală care trebuie să asigure
o podea impermeabilă (din beton) și pereți
laterali (din scândură) pentru a împiedica
scurgerea și infiltrarea. În același timp,
platforma ajută și la păstrarea proprietăților
gunoiului în vederea obținerii compostului.
Colectezi gunoiul şi îl transporți la platforma
comu-nală, în vederea obținerii compostului,
apoi fertilizezi pământul doar conform
planului de fertilizare.
• Depozitarea se face pe un pat impermeabil
temporar (de exemplu, o folie groasă din
material plastic) sau pe un strat absorbant
suficient de gros alcătuit din sol, paie,
rumeguș, fragmente de lemn sau scoarţă de
copac.
• Protejezi gunoiul de ploaie și ninsoare
prin acoperire (cu o prelată sau o folie din
plastic), reducând astfel posibilele scurgeri.
Gunoiul menajer trebuie colectat separat
de gunoiul de grajd, separând pe cât posibil
deșeurile reciclabile (hârtie, sticlă, metal,
plastic) înainte de transportul la platforma
comunală. Nu depozitezi gunoi în apropierea
fântânilor și a canalelor.
37
38
Concluzii radical situația. Depinde însă de dialogul
dintre autorități și fermieri pentru ca aceste
exemple pozitive să devină, din excepție,
La nivel european, concluziile problematicii regulă generală.
nitraților și nitriților sunt departe de a fi
trase. Direcțiile sunt clare și princiipile
adoptate prin Directiva nitrați, în 1991, au
fost confirmate de-a lungul timpul prin
alte documente legislative și întărite prin
proiecte practice care și-au propus, și de
multe ori au reușit, remedierea situației.

O provocare pentru următorii ani este

alinierea tuturor statelor membre la
principiile directivei. Chiar dacă legislația
este adoptată la nivelul întregii comunități
și au fost făcuți pași reali în direcția bună,
țările care au aderat recent au încă mult de
recuperat față de cele în care eforturile de
reducere a nivelului de nitrați și nitriți au
început în anii ’90.

România se află printre țările cu un handicap

considerabil, dat de faptul că agricultura
românească este încă o ramură firavă a
industriei, iar fermierul face eforturi pentru
a supraviețui pe piața europeană, fără a
avea fonduri suficiente pentru a se alinia
standardelor comunitare de protecție a
mediului.

Autoritățile derulează proiecte care în multe

localități au dat rezultate și au schimbat

39
 Bibliografie
Hotărâre nr. 974/2004 din 15/06/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi mo-
nitorizare a calităţii apei potabile şi a Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 669 din 26/07/2004

Lege nr. 458/r1 din 2012 privind calitatea apei potabile publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 552 din
29/07/2002

Lege nr. 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei
potabile

Ordin MS Nr. 536 din 23 iunie 1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul
de viaţă al populaţiei

Directiva 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării cauzate de nitraţii proveniţi din surse agricole

Lucrarea „Apa de fântână: contaminarea cu nitraţi si methemoglobninemia”, Ghid pentru medici de familie,
medici igienişti DSP şi populaţie Dr. Oana Iacob, Dr. Anca Tudor, Dr. Andra Neamţu, Dr. Anca Cristea

„Manual de agricultură ecologică” (suport de curs), Ion Toncea, Enuţă Simion, Georgeta Ioniţă Niţu, Daniela
Alexandrescu, Vladimir Adrian Toncea

Lucrarea „Directiva UE privind nitrații”, 2010

Campania de informare împotriva poluării cu nitraţi INPCP

40
Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961

Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: info@rndr.ro

Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.

2015

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

41


Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale