Am mai terminat un serial despre o destinație pe care am vizitat-o :).

A fost cea de-a 97-a țară pe care am vizitat-o și, sincer, m-am simțit bine. Nu are niște monumente incredibile, nici niște
situri istorice, dar este un loc care îți pătrunde sub piele. Îți recomand să îți planifici să vizitezi mai multe insule din cele 10 mari insule care compun arhipelagul, pentru că o bună parte din
șarmul insulei este dat de această varietate. Eu am fost în trei insule – Boavista, un soi de Vama Veche a Capului Verde, pe Sal, principala insulă turistică, dar și pe Santiago, cea mai
populată insula, unde se află și capital, Praia. Ar fi trebuit să ajung și în Fogo, insula pe care se află singurul vulcan activ (toate insulele sunt de origine vulcanică), dar care tocmai erupsese, și,
sincer, mi-aș dori să ajung și în colțul nord-vestic, în Sao Vicente. Poate altă dată.

Când să mergi în Capul Verde

Practic, nu există o lună proastă în care să te duci în Capul Verde. Temperatura arareori scade sub 20 de grade sau trece de 30 de grade. Luna septembrie este ploioasă în mod normal (și un
pic din octombrie), dar ploaia cade rareori pe insulele deșertice – Sal și Boavista. Sezonul de surfing este iarna, când vântul bate puternic dinspre Africa. O altă perioadă interesantă este când
broaștele țestoase își depun ouăle pe plajă, și asta este vara (din iunie până prin septembrie-octombrie).

Cum ajungi în Capul Verde

Din România, practic unica opțiune viabilă este cu TAP Portugal via Lisabona. TAP zboară din Lisabona spre patru insule ale arhipelagului – Boavista, Sal, Sao Vicente și Santiago (Praia),
așa că, dacă te plimbi din insulă în insulă, poți să aterizezi pe o insulă și să pleci de pe alta. În caz că nu ai legătură în aceeași zi spre Capul Verde, TAP îți oferă o noapte într-un hotel din
Lisabona cu mic dejun și transfer. Alte opțiuni sunt disponibile din Italia și UK cu precădere, dar probabil nu va costa mai puțin decât un zbor TAP. Din păcate, nu există chartere din România
spre Capul Verde, deși există din Polonia sau din Cehia.

Transport prin Capul Verde

Pare straniu, dar sunt foarte puține posibilități de transport între insule, pe mare. De exemplu, Boavista se vede cu ochiul liber din Sal și nu există feribot între cele două insule. Există un vas
turistic care efectuează excursii de o zi, dar sunt doar one-day only. Există un feribot zilnic între Santiago (Praia) și Fogo, dar cam atât. Singura opțiune fezabilă este avionul, compania
locală TACV zburând cam între toate insulele. Dacă îți cumperi biletele din Capul Verde, vei avea parte de prețuri mai mici. Am zis “mai mici”, nu “mici”, dar tot e bună o economie cumpărându-
le printr-o agenție de turism din Capul Verde. TACV are o flotilă modernă, formată din avioane ATR 42, ATR 72 și Boeinguri 737. Adică, fix flotila Taromului :).

Viză de Capul Verde

Cetățenii români au nevoie de viză de Capul Verde, dar o pot primi on-arrival pe oricare aeroport aterizează. Costă 25 de euro, plătești la intrare și primești ștampila în pașaport și factura de
rigoare. No stress ;).

Cazare
Cele mai turistice insule sunt Boavista și, în mod indiscutabil, Sal. Aici vei descoperi și binecunoscutele resorturi all-inclusive, dar și pensiuni unele de-a dreptul delicioase, deschise de rezidenți
străini. Eu am stat în patru locuri de cazare în Capul Verde, și anume:
Casa Velha – Boavista. Deținută de o italiancă, este o pensiune cu adevărat delicioasă… Nu mă refer neapărat la micul dejun care e relativ limitat, dar bun, cât la camerele variate (unele,
adevărate apartamente), florile din curte și atmosfera de relaxare totală. Se află la vreo 100 de metri de plajă (poți să o iei și desculț prin nisip) și tot cam la 100 de metri de o gelaterie
excelentă din capitala Sal Rei.

Hotel Morabeza – Santa Maria, Sal este tatăl turismului din Capul Verde. Construit mai întâi ca o pensiune de un industriaș belgian afectat de astm și care a găsit în Capul Verde un loc perfect
pentru suferința sa (fiind cald și uscat tot anul), aici a luat naștere turismul care astăzi aduce aproape o treime din PIB-ul țării și este principalul motor al uneia dintre cele mai bogate țări
africane. Dacă nu ai ști istoria lui Morabeza, sincer nu ți-ai da seama că este cea mai veche structură turistică din arhipelag. Totul e nou și modern, se vede că a fost refăcut recent. Principalul
avantaj este că se află fix lângă oraș și în cinci minute te poți afla în zona cu restaurante, gelaterii, baruri… În plus, se vede că terenul a fost cumpărat când costa aproape nimic – spațiul este
relaxat, amplu, te poți plimba în liniște. În plus, plaja este la doi pași și există o plajă care ține de hotel.

Hotel Oasis Atlantico Salinas Sea – Santa Maria, Sal fix lângă Morabeza. Aici am fost parcat de cei de la TACV pentru că mi-a fost anulat zborul spre Sao Vicente. Este un resort de 5 stele
chiar fain, camerele sunt mari și relaxante. Este totuși all-inclusive-ul clasic, cu o mâncare atât de plicticoasă că într-o seară am renunțat să merg să mănânc și am dat fuga să bag o friptură de
ton în oraș. Seara, însă, au fost niște spectacole haioase. În prima seară, o prezentare de modă (mă rog, să nu credeți că a fost ceva haute couture, ci mai degrabă street wear), iar seara
următoare, un show chiar mult, mult mai reușit, cu dansuri din Capul Verde. Existau vreo două piscine, una mare și una pentru copii, iar marea era și ea la doi pași. Per ansamblu, am preferat
Morabeza.
Hotel Pestana Tropico – Praia, Santiago. Aparent, cel mai bun hotel din Praia. Construit pe locul fostei pușcării (de altfel, exteriorul aduce mai degrabă cu o citadelă inexpugnabilă decât cu un
hotel), Pestana este la rândul ei o oază de bun-gust… O mare piscină în mijlocul curții, niște flori absolut superbe, aflat într-un cartier de vile elegante, dar în proximitatea unei plaje unde nu e
bine să te duci după căderea serii (am găsit chiar și o avertizare scrisă în cameră).

Pe lângă aceste hoteluri, în Boavista și în Sal veți descoperi după un pic de căutare pe net și numeroase pensiuni sau apart-hoteluri la prețuri foarte bune. Numeroși occidentali s-au mutat în
Capul Verde tot datorită climei și a atmosferei relax și s-au apucat să construiască pensiuni… cel puțin, Sal Rei și Santa Maria sunt pline de astfel de locuri foarte faine.

Nivel de siguranță
Nu am simțit să existe vreo problemă în Sal și Boavista, în schimb în Praia am înțeles că criminalitatea a crescut. Evident, vina este aruncată asupra altora (senegalezi veniți la muncă în Capul
Verde), ce e cert este că noaptea nu ar fi o idee bună să mergi pe stradă așa, aiurea. Ia mai bine un taxi. In Sal și Boavista, însă, nu sunt probleme.
Mâncare
Capul Verde sunt insule, iar oceanul din jurul lor adăpostește niște pești extragustoși. În primul rând, nu rata tonul, că este o experiență. De asemenea, poți găsi languste la prețuri net mai mici
decât în Europa. Și, cum ziceam, insulele au atras numeroși străini, mai ales italieni, nu o să duci lipsă de pizzerii și gelaterii nici într-un sătuc mai răsărit cum este Sal Rei. Aproape 90% din
mâncare este importată de obicei din Portugalia, așa că să nu te uimească roșiile, cartofii și merele pe care le găsești peste tot.

Internet în Capul Verde

Nu e o problemă. Găsești peste tot, majoritatea localurilor are wi-fi gratis pentru clienți (cere parola) și merge la o viteză chiar bună. Deci nu o să ai o problemă de conectare.

Bani / schimb valutar

Moneda națională este escudo de Capul Verde (CVE). Dacă vă mai aduceți aminte de perioada dinainte de euro, escudo era numele valutei naționale portugheze. Escudo-ul capeverdian este
legat de euro, la rata fixă de 1 euro = 110 escudo. Peste tot poți să folosești însă euro (inclusiv la WC-urile publice), dar de cele mai multe ori la rata de 1 euro = 100 escudo (mai ales prin Sal,
nu cred că am văzut undeva unde 1 euro să fie egal cu 110 escudo). Poți să schimbi la bancă (sunt închise în weekend, deci nu vei putea schimba mai pe nicăieri), dar, din câte știu, trebuie să
plătești un comision de 5 euro per tranzacție. Bancomatele sunt frecvente și plătești un comision ceva mai mic. Eu am scos 10.000 de escudo (adică aproape 100 de euro) și am plătit 110
escudo (adică fix 1 euro).

Cum comunici
Limba oficială este portugheza, dar limba vorbită este creola, o combinație de portugheză cu limbi africane. Dacă vorbești portugheza, e posibil să nu înțelegi mare lucru. Nicio problemă, în
zonele turistice gen Santa Maria cam toată lumea vorbește engleza, în schimb în Praia a trebuit să-mi utilizez la maximum cunoștințele de portugheză și datul grăitor din mâini, pentru a mă
descurca :).

Tururi / vacanțe organizate

Nu există prea multe oferte de Capul Verde în România. Am mai văzut ici și colo, dar, din păcate, nu sunt așa de multe, însă mai găsiți. Puteți mai degrabă să vă luați biletul de avion de la TAP
și să aranjați cu o agenție locală cazări și, mai ales, zboruri cu avionul între insule (e mai ieftin să-ți iei biletele din Capul Verde). Puteți să-i contactați pe cei de la Barracuda, al căror oaspete
am fost și am văzut cât de prompți sunt… aveau grupuri pe Fogo când a erupt vulcanul și i-au evacuat imediat, schimbându-le brusc programul… chiar și mie, dar și altora în situația mea
afectați de zboruri anulate, când s-au schimbat programele, aranjat hoteluri, făcut transferuri noaptea… Chiar foarte profesioniști și prompți!

Sunt intrebat adeseori despre unde ar putea cineva sa mearga, toamna, intr-o zona exotica. Din pacate, toamna nu este un anotimp propice pentru multe destinatii exotice. Indochina (si
Thailanda) este lovita de musoni (este chiar cea mai ploioasa perioada din an, cand deseori au loc inundatii), in Bali tocmai a inceput sezonul ploios, coasta caraibeana este deseori lovita de
cicloane, iar coasta estica a Africii (adica Kenya si Zanzibar) are, de asemenea, parte de ploi insemnate. Este perioada cea mai buna insa pentru Orientul Apropiat (adica, Iran, Iordania, Oman
sau Emirate) si pentru binomul India – Nepal. Dar unii dintre voi vreti la mare, iar in sus-numitele tari oportunitatile sunt limitate (la Goa sau micuta coasta a Iordaniei). Ei bine, mai exista o zona
cand toamna este o perioada buna din punct de vedere climatic – coasta vestica a Africii! Ce e acolo ? Va zic eu – insulele Capului Verde!
Daca te uiti pe harta Africii, trebuie sa te uiti cu mare atentie – insulele Capului Verde sunt mici, minuscule de-a dreptul, undeva in dreptul Senegalului. Au fost descoperite si colonizate de
portughezi, care au tot bantuit pe coasta vestica a Africii in cautarea drumului spre Indii (care, pana la urma, tot ei l-au descoperit pe la Capul Bunei Sperante). Spre deosebire de multe alte
locuri “descoperite” de colonistii europeni, insulele Capului Verde erau nelocuite. Dar, alaturi de portughezii descoperitori, aici s-a instalat si o puternica populatie de culoare, oameni
dezradacinati de acasa, de pe continent, si transbordati in Capul Verde ca sclavi in drum spre Lumea Noua. Capul Verde a fost un adevarat antrepozit de sclavi care erau livrati mai departe in
special spre Brazilia. Dar nu toti au ajuns dincolo de Atlantic, in Lumea Noua, unii au ramas in Capul Verde pentru ca, nu-i asa, si colonistii localnici aveau nevoie de sclavi si de sclave, asa ca
actualmente imensa majoritate a populatiei bastinase din Capul Verde este formata din negri. Ma rog, nu negrii ca taciunele, pentru ca multi au si stramosi albi (portughezi si nu numai), dar
Capul Verde este o tara africana.
Toata lumea stie ca cel mai sarac continent de pe glob este “Continentul Negru”, Africa. Un paradox este ca cele mai bogate tari din Africa nici macar nu se afla pe continent, ci sunt tari
insulare din proximitatea continentului – Seychelles, Mauritius si Capul Verde. Cum ziceam, Capul Verde a fost colonie portugheza pana in 1975. Pana in acel an, regimul de dreapta al lui
Salazar si al urmasilor sai a tinut cu dintii de domeniul colonial portughez, aflat intr-o criza profunda. Dupa perioada stralucita a Marilor Descoperiri, Portugalia a decazut din punct de vedere
economic, in ciuda coloniilor numeroase si raspandite cam peste tot, iar asta s-a reflectat si in nivelul de dezvoltare economica a coloniilor. Cele mai decazute colonii erau cele portugheze.
Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, intreaga lume a cunoscut un proces general de decolonizare, marile puteri coloniale, englezii si francezii, renuntand la numeroasele lor colonii si
protectorate, mai putin portughezii, deoarece pastrarea coloniilor era o chestiune de prestigiu pentru Salazar.
Numeroase din aceste colonii s-au ridicat la lupta, fortele si bugetul Portugaliei fiind macinate in luptele din tari precum Mozambic sau Angola. De altfel, “Revolutia garoafelor”, care a dus la
indepartarea dictaturii post-salazariste, a fost determinata tocmai de aceste razboaie din colonii – numerosi tineri ofiteri nu au mai dorit sa se duca sa-si piarda viata prin deserturi si jungle, asa
ca s-au rasculat. A urmat democratia portugheza, iar una dintre primele decizii ale acestora a fost sa renunte peste noapte la colonii. Cam toate au fost prinse pe nepregatite – nu existau cadre
nationale, iar intregul management era asigurat de portughezi care, prompt, si-au impachetat lucrurile si s-au intors acasa, lasand in urma lor un vacuum de putere, dar si de competente
(razboaiele civile din Angola si Mozambic, bunaoara, au continuat mult si bine). Unele colonii au fost luate pe nepregatite, fiind inghitite de vecini hulpavi (cum a fost cazul Timorului de Est),
altele s-au trezit “in fundul gol”. Printre ele, si Capul Verde.
Initial, Capul Verde a dorit sa isi creeze un stat unit cu Guineea Bissau aflat pe continent, dar o lovitura de stat petrecuta in aceasta i-a convins pe capeverdieni ca e mai bine sa-si creeze un
stat de sine statator si bine au facut! Acum sunt unul dintre cele mai bogate state din Africa, iar Guineea Bissau, unul dintre cele mai sarace!
Am fost in Capul Verde pe trei insule – Boavista, Sal si Santiago. Trebuia sa merg in mai multe, cum ar fi Fogo, dar in zilele in care am fost acolo, o eruptie petrecuta pe singurul vulcan activ
din Republica (aflat pe insula Fogo) m-a impiedicat sa ajung acolo sau in Sao Vicente (cursele aeriene au fost oprite cateva zile din cauza cenusii vulcanice), asa ca am vizitat doar aceste trei
insule. Ce am descoperit insa este ca aceste trei insule sunt in mod cert diferite, asa ca o sa incerc sa le surprind caracteristicile fiecareia.
Insula Boavista a fost prima pe care am aterizat. Facand o comparatie cu Romania, as zice ca Boavista este Vama Veche a Romaniei. Ma rog, sau ce era Vama Veche. Este o insula
desertica, in mod paradoxal, desertul de aici este acelasi cu cel din Sahara, aflata la vreo 1.000 km de insula… am aflat ca nisipul din Boavista este de fapt nisip adus de vant tocmai de pe
continent! Sunt doar cateva resorturi mari si acestea sunt izolate de-a lungul coastelor pustii, dar multi dintre turistii care vin in Boavista locuiesc in cele cateva pensiuni aflate in micuta capitala
a insulei. Boavista este in mod cert pentru cei care vor liniste, care vor plaje pustii, care vor sa stea sub un palmier fara stresul luptei atroce pentru vreun sezlong si a celor care vor sa isi uite
incaltarile la hotel, mergand desculti. Cei din Boavista se lauda ca plaja Santa Monica (botezata cu umor la fel ca mult mai cunoscuta Santa Monica din California) este una dintre cele mai
frumoase plaje din Capul Verde. Am fost si eu acolo si pot sa depun marturie ca nisipul este alb stralucitor, iar verdele marii care se sparge cu putere de tarm intr-o mare de spuma ca laptele
este genial! Sa nu va ganditi ca aici veti gasi tonete cu bauturi racoritoare, baruri si cocktailuri si sezlonguri cu umbrelute. Cat vezi cu ochii este pustiu, pustiu, pustiu. Vrei sa faci nudism? Nu
exista o plaja specializata pentru asa ceva, pentru ca poti face aproape oriunde pe insula. Pentru ca este pustiu!
Localitatile sunt, de asemenea, extrem de linistite. Am fost intr-un satuc care mi-a adus aminte de aerul desuet al Cubei rurale, iar in capitala, in afara de o gelaterie tinuta de un italian, cateva
magazine si restaurante, nu se intampla mare lucru. Boavista este ideala pentru cei care linistea nu ii zgarie pe creieri, ci, dimpotriva, ii binedispune.

Insula Sal este principala destinatie pentru turistii care se pogoara in Capul Verde. Este si ea relativ desertica, dar mai degraba desert pietros decat unul nisipos, cum este Boavista. Aici, insa,
turismul a explodat. Daca Boavista este Vama Veche, Sal este, hai sa-i zicem, Mamaia, dar sa nu va asteptati la cine stie ce megacluburi de fite, ci mai degraba la ceea ce va asteptati de la o
statiune de litoral clasica. Sunt destule resorturi, sunt numeroase vilisoare unde poti inchiria camere sau chiar apartamente, sunt hoteluri mai mari si mai mici si, de asemenea, cartiere intregi
pentru expati. Acum cativa ani, mai multi dezvoltatori imobiliari s-au gandit ca nordicii sastisiti de atata nor si ploaie isi vor cumpara un apartament (sau condo, ca suna mai sexy) in intotdeauna
insoritul si caldurosul Capul Verde si se vor muta aici cel putin pe perioada de iarna. Cativa s-au mutat (de fapt, turismul este pus in miscare aici de expati care s-au mutat in Capul Verde si s-
au pus pe treaba si mai putin de mai relaxatii localnici). De fapt, spre deosebire de Asia, unde expatii care isi deschid pensiuni, baruri sau restaurante sunt mai degraba manageri pentru ca
munca este facuta de foarte muncitorii asiatici, in Capul Verde trebuie sa puna osul la treaba, pe langa management, pentru ca localnicii sunt foarte “lasa-ma sa te las”. Greu de gasit ospatari
italieni in Thailanda, in schimb in Capul Verde sunt peste tot. Intamplator, ospatarii respectivi sunt si patroni :).
In Sal, oferta de experiente este mult mai variata. Poti inchiria segway-uri, te poti duce sa vezi rechinii, sa faci croaziere in jurul insulei, multe si marunte. Si ca veni vorba de expati, exista si o
romanca aici, in Capul Verde, care are o agentie de turism si poate aranja orice. Aflati mai multe amanunte despre ea aici.
Sal este o destinatie pentru cei care isi doresc o vacanta confortabila, eventual all-inclusive (exista si asa ceva) si in care sa mai poata faca lucruri.

Ultima insula pe care am vizitat-o, Santiago, este insula cea mai putin turistica. Pur si simplu, nu sunt resorturi, nu prea exista plaje, iar singurul lucru fain pe care l-am vazut este orasul Cidade
Velha, un oras colonial portughez cu ruinele unor cladiri monumentale de pe vremea cand acesta era unul dintre cele mai mari orase din Imperiul Portughez (pentru ca pe aici erau “procesati”
mii si mii de sclavi), dar care a fost lovit fara mila de pirati. Dupa un raid catastrofal in urma caruia au ars si marile cladiri ale orasului, capitala s-a mutat in Praia, unde este si in ziua de azi, iar
in urma au ramas niste urme ciclopice care merita vizitate in caz ca ajungi pe insula. Spre deosebire de Sal si de Boavista, Santiago nu este desertica, ci are ceva vegetatie, mai degraba
arbusti si arbori de tip mediteranean. Capitala n-as spune ca m-a dat pe spate, dimpotriva. Este una dintre cele mai safe capitale africane, dar, evident, are si ea “petele” ei negre. Plaja de
langa hotelul Pestana in care am locuit este pe lista neagra pentru ca s-au intamplat niste “chestii”… si asta am aflat-o inclusiv la hotel.

Pentru multi, Capul Verde este o destinatie noua si necunoscuta. Adevarul este ca nu e prea cunoscuta in afara de Portugalia, Scandinavia si Italia. Dar, cum ziceam, merita luata in
consideratie daca doriti ceva exotic si safe. Pentru ca desi este destul de europenizata, vei simti cam peste tot vibe-ul contagios al Africii negre…

Cand sa mergi in Capul Verde

Nu exista o luna cu adevarat rea sa mergi in Capul Verde. Luna care este, sa zicem, ploioasa este septembrie, in rest, nu sunt probleme. Temperatura este relativ constanta tot anul si nu ai
parte de extreme – nici de caldura, nici de frig (minima scade arareori sub 20 de grade, iar maxima cu greu sare de 30 de grade). Sezonul de surfing este iarna, cand vantul bate cu putere
dinspre Africa.

Cum ajungi in Capul Verde

Nu exista prea multe optiuni, iar cea mai buna este sa zbori cu TAP-ul via Lisabona. TAP-ul are si avantajul ca zboara in vreo patru insule, asa ca poti sa te duci intr-una si sa te intorci din alta.
Mai exista cateva companii de chartere europene care zboara din diverse tari europene, dar e destul de complicat.

moneda in Capul Verde – schimb valutar

Moneda nationala este escudo de Capul Verde, dar absolut oriunde poti folosi euro. Atentie insa ca rata oficiala este de 1 euro = 110 escudo, iar daca folosesti euro, rata de schimb utilizata va
fi cu 10% mai mica, adica 1 euro = 100 escudo (preturile sunt in general afisate in escudo sau dual, dar la rata de 100 escudo / euro). Nu am prea vazut case de schimb valutar, asa ca poti
schimba doar la banci care sunt, evident, inchise in weekend. In schimb, vei gasi destule ATM-uri de unde poti extrage escudo 24 / 7.

Puteti citi mai multe informatii si povesti despre Capul Verde in serialul pe care l-am scris in urma calatoriei din toamna trecuta.

Capul Verde este o natiune insulara, aflata la cateva sute de kilometri in largul coastelor Africii, cam in dreptul Senegalului si al Gambiei. Este formata din 10 insule mari imprastiate pe multe
sute de kilometri, dintre care noua sunt locuite. Ce este interesant insa e faptul ca aceste insule sunt foarte, foarte diferite. Unele (cum ar fi Sal si Boavista) sunt pur desertice, altele sunt verzi,
unele sunt putin locuite, altele sunt foarte dense. Populatia nu este mai mare de 500.000 de suflete, dar este in crestere pentru ca se fac copii la foc automat.
Insulele Capului Verde au fost descoperite de navigatorii portughezi porniti sa descopere drumul spre Indii si spre bogatiile aferente prin secolul al XV-lea. Ca si in cazul Madeirei sau al
insulelor Azore, nici insulele Capului Verde nu erau locuite, au fost descoperite pustii. Asa ca, la cativa ani de la descoperire, portughezii s-au apucat sa le si colonizeze. Daca, in Madeira si
Azore, imensa majoritate a populatiei este alba, de origine portugheza in principal, in Capul Verde, albii s-au combinat cu negrii adusi ca sclavi de pe continent. Daca Azorele si Madeira au trait
din comert si agricultura facuta de portughezi, colonistii albi din Capul Verde, avand foarte multa mana de lucru ieftina in apropiere, s-au apucat sa importe sclavi. Capverdienii de azi (sau cum
s-or numi ei) sunt urmasii combinatiei dintre portughezi (si ce alte neamuri de marinari s-au mai stabilit pe insule) si negrii sclavi, de aceea o buna parte din populatia locala este mai degraba
mulatra decat africana, mai degraba cafenie decat neagra. Si daca mai spui ca unii au si ochii albastri viking, atunci iti dai seama ca aici s-au combinat zdravan cele doua rase.
Capul Verde a prosperat in urma comertului cu sclavi si datorita faptului ca era o escala pe drumul spre Indii. Mirodeniile se plimbau de la sud la nord, venind dinspre Capul Bunei Sperante, iar
sclavii, mai ales de la est spre vest in drum spre plantatiile din Brazilia, Caraibe sau America de Nord. Agricultura nu era extraordinara din cauza ca nu ploua prea mult, dar era OK pentru
subzistenta populatiei. Capul Verde insa explota si exporta multa sare care pe atunci era o delicatesa destul de scumpa. De altfel, una din insule, Sal, chiar asta inseamna – Sare.
Dar vremurile bune au apus la un moment dat. Comertul cu sclavi a fost abolit, sarea nu mai era la fel de scumpa, iar populatia a tot crescut. Asa ca, evident, multi au emigrat. Unii au luat
calea Statelor Unite unde comunitatea de capverdieni este mai mare decat intreaga populatie a Capului Verde, dar comunitatea din America este concentrate cam toata pe Coasta de Est, in
New England. Ca sa fie mai aproape de casa.
Capul Verde a devenit independent in 1975, imediat dupa ce Revolutia garoafelor din Portugalia a rasturnat de la putere regimul de dreapta instituit de Salazar, iar noua Republica democratica
a anuntat, unilateral, retragerea din toate coloniile. Spre deosebire de Angola sau Mozambic, unde au fost lupte serioase intre portughezi si populatia locala, in Capul Verde nu a fost razboi de
guerrilla. Luptatorii pentru independenta locali (cum ar fi Amilcar Cabral) s-au refugiat in Guineea Portugheza (actuala Guinee Bissau) pe continent, unde a condus razboiul antiportughez.
Ceva mai instaritii capverdieni (a fost colonia africana a Portugaliei care a fost mai bine tratata ca altele) nu au prea marsat pe ideea de independenta, iar cand s-au trezit parasiti de Portugalia,
au fost cam descumpaniti.
Ideea initiala era ca Republica Capul Verde sa creeze un stat unic cu Guineea Bissau (dupa modelul Tanganika + Zanzibar = Love, adica Tanzania), dar lovitura de stat militara din 1980 de la
Bissau i-au indepartat de fosta colonie portugheza de pe continent si au decis sa ramana separati. Si bine au facut, astazi Capul Verde este a treia tara din Africa dupa marimea PIB-ului pe cap
de locuitor (dupa Seychelles si Mauritius, dar in fata Africii de Sud), in timp ce Guineea Bissau se afla intr-o saracie lucie. Capul Verde a fost o dictatura monopartita de la independenta pana in
1990–1991, datorata si nevoii de a crea un stat functional si o clasa politica, dar si administrativa, care lipsea cu desavarsire. Coloniile portugheze au fost handicapate de faptul ca Portugalia
nu a pregatit decat extrem de putine cadre, procentajul celor alfabetizați era sub 10% (exceptand Capul Verde care detinea recordul cu 20–25%), iar spalarea putinii peste noapte de catre
portughezi a lasat in urma tari care pur si simplu nu aveau oameni care sa stie sa scrie, d-apai sa conduca o tara.
Capul Verde insa a supt la trei vaci – si de la portughezi, si de la americani, si de la sovietici. A fost prieten cu toti. A mentinut un sistem etatist care i-a incantat pe sovietici si cubanezi care au
trimis bani, know-how si cadre, dar nu s-au declarat pe fata comunisti, facandu-i pe americani si portughezi sa pompeze, si ei, in speranta ca micul stat insular nu va deveni o Cuba a Africii. In
acesti 15 ani, Capul Verde si-a construit sosele si, mai ales, si-a alfabetizat populatia (are cel mai mare grad de alfabetizare din Africa, scoala primara este gratuita si obligatorie si, spre
deosebire de alte tari, copiii chiar se duc la scoala). Astfel, tara s-a imbogatit cu cadre capabile sa construiasca o tara. In plus, lipsa de disensiuni interne (care au dus la razboaie civile peste
tot prin Africa) a ajutat. La sfaristul anilor ’80 cand comunismul s-a prabusit, americanii le-au pus sula in coaste capverdienilor – ori la bal, ori la spital… nu mai puteti fi comunisti democrati,
trebuie sa luati o decizie – ori va izolati, ori va deschideti. Capul Verde a decis sa mearga la bal, asa ca au trecut la o democratie multipartita. Evident, au fost si derapaje, dar astazi Capul
Verde este o democratie adevarata, cu un stat functional, una din putinele povesti de succes de pe continentul negru.
Ma rog, as mai putea sa scriu mult si bine, dar voi incerca sa mai introduc amanunte, in cursul serialului, de ordin istoric, cultural, politic etc.
Asa ca, intr-o vineri dupa-amiaza, ma instalam comod la bordul unei aeronave TAP in directia Lisabona. De obicei, TAP pleaca din Bucuresti la ceea ce americanul numeste “wee hours”, pe la
5 dimineata. E o cursa pe care o urasc din suflet si o iubesc cu patima. O urasc pentru ca trebuie sa ma scol la 2 noaptea sa ma duc la aeroport si o iubesc fiindca ajung la Lisabona pe la 7 si
ceva dimineata, avand o zi intreaga la dispozitie. Ei bine, daca aveam avionul dis-de-dimineata, as fi prins cursa de Capul Verde relaxat, dar cum n-aveam, avionul era de abia a doua zi pe la
pranz. Si asa am descoperit cu uimire un lucru mai putin cunoscut (nici eu nu-l stiam). Ca daca zbori cu TAP Portugal pe rute intercontinentale (inclusiv Azore, dar nu Madeira) si nu ai
conexiunea in aceeasi zi, TAP iti ofera cazare la un hotel de 3–4 stele cu mic dejun, transfer de la si la aeroport. Programul se numeste “Bom dia” (Buna ziua) si este deschis oricui, chiar si
celor care zboara la clasa economy. Stiam de programe similare ale Qatar Airways (daca ai mai mult de 8 ore de tranzit in Doha, primesti cazare, viza si transfer) sau British Airways (cazare si
transfer gratuit, insa doar la clasa business, dar la pret redus pentru calatorii economy), dar trebuie sa recunosc ca habar n-aveam de programul celor de la TAP. Asa ca am beneficiat de el.
Dupa ce am aterizat pe aeroportul din Lisabona, m-am dus la biroul de vanzari al TAP (se afla cum te duci spre plecari, dar la doi pasi de sala de sosiri), au dat telefon si, dupa vreo 15 minute,
a venit baiatul cu microbuzul de la hotel. In alte 10 minute, am ajuns la hotelul VIP Executive Arts, un hotel de 4 stele de tip business (e plasat langa centrul expozitional si multi dintre cei
care stau aici sunt pentru ceva expozitii), dar haios si bine plasat chiar si daca vrei sa fugi in oras… se afla la 5 minute de mers pe jos de statia de metro Oriente, de unde faci cam 15–20 de
minute pana in centru, tot acolo aflandu-se si unul dintre marile malluri din Lisabona – Vasco da Gama.
Pana la urma n-am ajuns in centru, am ramas in zona expo unde m-am intalnit insa cu un amic, prezent si el la Lisabona cu ocazia galei filmului romanesc (sa stiti ca a fost un eveniment
bine promovat, am vazut afise in oras si era anuntat ca fiind unul din principalele evenimente ale lunii noiembrie in capitala lusitana chiar si pe ecranele TAP din avion!), si am aratat zona unde
s-a organizat Expo 1999 (unde acum e Oceanarium, dar si o cladire care aduce cu Burj-al-Arab si care e tot hotel :)).
A doua zi de dimineata, dupa un mic dejun bogat si o mica tura prin ploaie prin zona Expo, am plecat spre aeroport cu microbuzul hotelului. Totul a fost organizat foarte bine si simplu… “No
stress” este sloganul mai mult sau mai putin oficial al Capului Verde. Ei bine, sentimentul de “no stress” a inceput de cand m-am urcat in TAP la Bucuresti. Totul mergea ca pe roate, dar asa cu
un sentiment de la dolce vita, deloc incrancenat.
In avionul spre Boavista, m-am uitat cu mai mare atentie pe program si am citit Lonely Planetul. Cei de la Barracuda imi planificasera o tura din care sa inteleg mai multe despre acest
arhipelag atat de divers. Urma sa vizitez doua insule semi-desertice – Boavista si Sal si doua cu munti si verzi (Santiago, unde se afla si capitala Praia) si Fogo unde se afla singurul vulcan
inca activ din arhipelag (toate insulele de aici sunt vulcanice, dar singurul vulcan activ se afla pe Fogo. Mai exista niste zone vulcanice cu potential care sunt doar adormite de doar cateva
milenii inclusiv pe Sal, dar nu dau semne de trezire). Urma sa zbor intre insule pentru ca nu prea exista ferry boat-uri. Urma sa descopar varietate de peisaj, de experiente, de atractii.
Si, dupa patru ore de zbor, am ajuns in Capul Verde, cea de a 97-a tara pe care o vizitam. TAP are zboruri directe din Lisabona spre patru insule – Sao Vicente, Sal, Boavista si Santiago (unde
se afla capitala Republicii, Praia), spre Boavista operand doar o data pe saptamana. In aterizare, am descoperit ca tot ce citisem era adevarat. De sus, Boavista parea o stanca golasa, fara
vegetatie, un oras de dimensiuni reduse deasupra caruia ne-am rotit cu gratie, si multe, multe plaje luate cu asalt de o apa verde–smarald. Dupa o tura pe deasupra insulei, avionul Airbus 320
al TAP a aterizat cu gratie pe o pista impecabila in mijlocul pustietatii. Eram in Capul Verde.
Am fost in Capul Verde la invitatia TAP Portugal cu sprijinul local al agentiei capeverdiene Barracuda Tours

Sal a fost comparata cu Marte, cu peisajele sale aride si usor stranii. Cu toate acestea, linia de coasta este plina de viata asa ca poti sta minute in sir
ca sa o privesti sau poti intra direct in ritmul distractiei.
Santa Maria este una dintre cele mai mari asezari din Capul Verde si orasul arata cu mandrie patrimoniul sau de pescuit. Fa o plimbare in port pentru a
cumpara ton proaspat prins. Poti vizita si scoala locala in timpul pauzei, gusta lichiorul "pontche" la centrul de artizanat si fa cumparaturile in piata
africana pentru a intra in contact cu comunitatea locala.

Espargos, capitala insulei, are doar cateva casa colorate si stradute si este un loc bun pentru a opri pentru un pranz sau o gustare. Poti
incerca faimoasa Bom Dia Cafe, unde te bucuri de bauturi racoritoare, iar urmatoarea oprire este Golful Port Palmeira, principalul port din Insula Sal
si cordonul ombilical al celorlalte insule.

Minunile din Sal

Rezerva un tur de o zi intr-un jeep 4x4 pentru a vedea cele mai spectaculoase obiective turistice de pe insula. Vei descoperi fenomenele naturale din
Sal si vei ajunge la Olho Magico (un "ochi magic", intr-o pestera cu apa turcoaz) si la Terra Boa – un desert care iti joaca feste. In program este inclusa
si oprirea la salina Pedra de Lume, unde vei putea incerca apa de 26 de ori mai sarata decat marea.

Scufundari
Capul Verde este un paradis subacvatic pentru scafandri pasionati. Indiferent daca ai facut sau nu scufundari, agentia touroperatoare de aici,
Barracuda Tours, iti ofera o excursie potrivita pentru tine, echipamente, barca si instructor pentru prima explorare. Sal este un loc de joaca fascinant
pentru iubitorii de apa si poti alege peste 20 de obiective turistice spectaculoase de scufundari, inclusiv epave, pesteri, recife de corali si tuneluri de
lava. Apele tropicale sunt animate de pestisori, broaste testoase, delfini si rechini. Daca vrei o experienta mai soft pot alege snorkeling si imbarcarea
pe un vapor care navighează trei locuri marine frumoase. Poti petrece dupa-amiaza plutind alaturi de o serie de pesti tropicali

Detaliile care contează şi care aduc turiştii în Capul Verde sunt plajele late şi pustii, nisipul auriu,
piscinele cu apă din mare, atmosfera exotică şi sistemul all-inclusive, adoptat de tot mai mulţi
hotelieri din zona africană. Punctele forte sunt activităţile care dau sare şi piper unei vacanţe:
surfingul, kitesurfingul, croazierele şi pescuitul. Oricine poate prinde un peşte gigantic Blue
Marlin în apele pline de curenţi ale arhipelagului! În Sal (n.r. – sare în portugheză), una din
atracţii e vechea mină, mina Pedra de Lume, numită acum Las Salinas. Tot acolo, caldera unui
fost vulcan găzduieşte mai multe bazine cu apă foarte sărată, benefică pentru piele, iar centrul de
spa tentează cu masaje de relaxare. Între Sal şi Boa Vista se fac 15 minute cu un avion expres.
Plajele uimitoare, udate de ape turcoaz, dar şi dunele de nisip adus din Sahara se văd splendid de
sus.
Acolo s-a născut Cezaria Evora
Barracuda Tours, principalul tour operator din Capul Verde, organizează un Jeep Safary de
senzaţie, al cărui traseu atinge Santa Monica, o plajă albă, pustie, ireală. Cea mai frumoasă din
Capul Verde şi din multe alte destinaţii exotice! În São Vicente se aterizează pe Aeroportul
Internaţional Cezaria Evora, iar Mindelo, orăşelul în care s-a născut şi a locuit Diva Desculţă,
pare să fie principala atracţie.
Cine vrea să vadă cel mai spectaculos loc din Capul Verde trebuie să ia feribotul către Santo
Antão. O creastă impresionantă separă deşertul de o grădină tropicală plină de pini, banani şi
trestie de zahăr din Valea Paúl. Pe ţărmul vulcanic, valurile Atlanticului formează adevărate
fântâni arteziene, iar oamenii, care trăiesc din pescuit, sunt tot timpul cu zâmbetul pe buze.
Biletul de avion Bucureşti- Sal-Bucureşti costă de la 644 de euro cu toate taxele, prin TAP
Portugal (detalii: www.flytap.com). Cazare găseşti pe http://www.hotelmorabeza. com, prin
Barracuda Tours htt:// db.barracudatours. com.
Prin Prestige Tours (www.prestige.ro), 7 nopţi la hotelul Melia Tortuga 5* costă de la 1.299 de
euro, iar tariful include transport cu avionul, transferuri şi cazare all-inclusive.