Sunteți pe pagina 1din 170

EUROPA 12

nr.12, (An VI), 2013


Revistă de ştiinţă şi artă în tranziţie
Magazine about science and art during the transition
Fondată în anul 2008 la Novi Sad. / Founded in Novi Sad in 2008.
Central and
Apare bianual / It is released two times a year Eastern European
Fondator şi redactor şef / Founder and Editor-in-Chief Online Library
Pavel Gătăianţu

Redactor – şef adjunct


lect. univ. dr. Virginia Popović
COLEGIUL REDACŢIONAL
Europe is registered in
prof.univ.dr. Dan Anghelescu – Bucureşti; Ranko Jakovljević – Kladovo; WORLDCAT On-Line Catalogue
conf. univ. dr. Alpár Losonsz – Novi Sad, drd. Maja Medan – Novi Sad;
lect. univ. dr. Luiza Caraivan – Timişoara; drd. Maria Nenadici – Novi Sad;
lect. univ. dr. Ioana Iulia Olaru – Iaşi; ma Ana Samardžić – Novi Sad;
dr. Mihaela Iorga Lazović – Novi Sad; Branislav Toader – Novi Sad;
László Géber – Novi Sad; drd. Oana Ursulescu – Novi Sad;
drd. Rareş Iordache – Cluj; drd. Galina Lukić – Novi Sad.
COMITETUL DE LECTURĂ
prof. dr. Marina Puia Bădescu (Universitatea din Novi Sad);
prof.dr. Mariana Dan (Universitatea din Belgrad);
prof. dr. Nikola Strajnić (Universitatea din Novi Sad); Revista Europa este indexată în
conf. univ. dr. Laura Spăriosu – (Universitatea din Novi Sad); bazele de date internaţionale (BDI)
lect. univ. dr. Vladimir Barović – (Universitatea din Novi Sad); CEEOL (www.ceeol.com)
dr. Mircea Măran – Vârşeţ; din Frankfurt, Germania.
dr. Aleksandra Đurić-Milovanović – (Universitatea din Belgrad);
CONSILIUL STIINŢIFIC INTERNAŢIONAL
prof. dr. Mihaela Albu (Universitatea din Craiova);
dr. Vladlen Babcineţchi (artist plastic, România);
prof.dr. Laura Bădescu (Universitatea Piteşti, România); Asociaţia Editorilor şi Librarilor
conf.univ.dr. Ludmila Bejenaru (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi); din Voivodina
conf. univ. dr. Teodora Rodica Biriş (Universitatea „Vasile Goldiş”, Arad);
dr. Liviu Bordaş (Institute for Advanced Study, Bucureşti); Lectura / Language Editor:
conf.dr. Xenia Crasovschi (Uinversitatea din Bucureşti, România); conf.univ. dr. Carmen Dărăbuş
conf. univ. dr. Carmen Cerasela Dărăbuş (Universitatea Tehnică, Cluj-Napoca,
Centrul Universitar Nord, Baia Mare); Design / Design: ma Laura Todoran - Paris
conf.dr. Natalia Getmanenko, Universitea Pedagogica de Stat, Moscova, Rusia;
prof.dr. Li Innani (Universitate de Limbi Străine din Beijihg, China); Webmaster: Saša Mustacović (www.fotosasa.net)
prof.dr.hab. Marija Jigalova (Universitatea Brest, Belarusi);
prof.dr. Lyubov Kiseleva (Universitatea Tartu, Estonia); Editor/ Publisher
prof.dr. Mitsushi Kitajo (Universitatea din Samgio, Japonia);
dr. Iveta Kotríková (Universitatea „Mateja Bela”, Banská Bystrica); Fundaţia Europa/ Фондација Европа
prof.dr.hab. Iraida Krotenko (Universitatea Akaki Tzereteli, Kutaisi, Georgia); str. Gagarinova 16/13, 21000 Novi Sad, Voivodina,
prof. dr. Marco Lucchesi (Universitatea Federală de Stat, Rio de Janeiro, Brazilia);
Serbia, tel. 063-7858-632,
conf. univ. dr. Speranţa Milancovici (Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, Arad);
e-mail: europa.novisad@gmail.com
prof.dr.hab. Anatoliy Neamtzu (Universitatea Naţională Yuri Fedkovici, Ucraina);
prof. dr. Octavia Nedelcu (Universitatea din Bucureşti); Web Site: http//www.europango.com
conf.dr. Alexandra Nicolescu (Universitatea din Milano, Italia);
dr. Olivier Peyroux, Paris; Tehnoredactare / Preparation for printing:
prof. dr. Elena Prus (Institutul de Cercetări Filologice şi Interculturale, Chişinău); Grafit, Pavle Bajazet - Novi Sad
conf.dr. Tzvetana Raleva (Universitatea „Kliment Ohridski”, Sofia, Bulgaria); Tipar/ Printed by ALFA TIM, Petrovaradin
prof. dr. hab. Ludmila Sproge (Universitatea Riga, Letonia); Tiraj 300/ Circulation 300 copies
dr. Nicolas Trifon, Paris; ISSN 1820-9181
prof. dr. Ciprian Vălcan (Universitatea Tibiscus, Timişoara);
conf.univ.dr. Sorin Daniel Vintilă (Universitatea „Tibiscus”, Timişoara) Coperta1. / Cover1.: Bucharest Green Style, 2010
Coperta 2. / Cover 2.: Bucharest Green Style, 2010
Traducere în limba engleză/ Translation in English: lect.univ. dr. Luiza Caraivan
Lucrările din acest număr aparţin artistului / This
Traducere din l. sârbă: Virginica Jurjovan, Maria Nenadić, Oana Ursulescu issue’s art works by: Laura Todoran
BALCANII / THE BALKANS
În literatura geopolitică, noţiunea de balcanizare a apărut după procesul de destrămare a imperiului oto-
man sub a cărui stăpânire a fost majoritatea peninsulei balcanice sau Balcanii, unde până atunci a funcţionat
un „Commonwealth otoman”.
Când se aminteşte sintagma de ”Balcani”, în trecut dar şi astăzi, imediat i se atribuie o conotaţie negativă.
Winston Churchill a menţionat la rândul său că Balcanii produc mai multă istorie decât poate fi asimilată. Isto-
ricul Ser Max Hastings spune că Balcanii sunt caracteristici pentru uri pătimaşe şi tensiuni, şi de aceea va fi în-
todeauna în centrul atenţiei. Nu demult cântăreţul englez David Bowie, printr-o declaraţie a sa, a colorat nega-
tiv Balcanii.
De ce simbolurile trecutului şi abuzul lor, precum şi diferitele atitudini asupra trecutului, perseverent crează
probleme în relaţiile de astăzi, inclusiv în cazul diferitelor conflicte latente din această regiune?
Serbia are mai puţini locuitori decât Londra. Cu toate acestea, rolul Serbiei este foarte important în Penin-
sula Balcanică, chiar dacă, după bombardamentele din 1999, aspectul ei ecologic a fost pus sub semnul între-
bării – de a fi un stat ecologic care ar fi putut deveni un brand pentru bătrâna Europă.
Adeseori, sub diferite stereotipe despre Balcani se maschează cu atenţie amestecul marilor puteri din seco-
lul al XX-lea (şi nu numai) în treburile statelor balcanice, care sunt atent monitorizate din toate aspectele. Nimic
în Balcani nu se întîmplă fără avizul şi duplicitatea celor care conduc lumea.
Poate că o nouă arhitectură a sistemului de securitate în Balcani, iniţiată anul acesta, ar include mai multe state
din această regiune şi ar duce la pacificarea acestei peninsule de lungă durată. O speranţă deşartă sau altceva?
Pavel Gătăianţu, redactor-şef

In the geopolitical literature, the concept of balkanization appeared after the process of decline and frag-
mentation of the Ottoman Empire, that had ruled the majority of the Balkan Peninsula or the Balkans, where
an „Ottoman Commonwealth” used to function.
When the name”Balkans” is mentioned, a negative connotation has arisen both in the past and at present.
Moreover, Winston Churchill mentioned that the Balkans produce more history than they can consume. The
historian Ser Max Hastings says that the Balkans is characterized by tensions and passionate hatred and that is
why it will always be the centre of attention. Not a very long time ago, the English musician David Bowie de-
scribed the Balkans in a negative way.
The question that rises is why symbols from the past and their abuse, as well as various attitudes on the past,
consistently create problems in present relationships, including the case of different latent conflicts in the region.
Serbia has fewer inhabitants than London. Nevertheless, Serbia’s role in the Balkans is very important, al-
though after the 1999 bombardment, its ecological aspect was placed under question – to be an ecological
state that could have become a brand for the old Europe.
Different Balkans stereotypes are often used to mask carefully the involvement of global powers of the 20th
century (and not only) in the Balkan states which are attentively monitored as far as all aspects are concerned.
In the Balkans, nothing happens without the approval and duplicity of those who lead the world.
Perhaps a new architecture of the security system in the Balkans which has been initiated this year
could include more states from this region and could lead to a long peaceful period in this peninsula.
Is it false hope or something else?
Pavel Gătăianţu, Editor-in-Chief

2
IDEI
EUROPENE 3
Maria Alexandra Pantea

CULTURA BALCANICĂ, PARTE A CULTURII EUROPENE


mariapantea82@gmail.com

Cultura europeană îşi are originea în sud-estul şi lului, acesta era un oraş mai mare decât Parisul sau
centrul Europei, acolo unde în antichitate s-au dez- Londra.
voltat cele mai importante culturi ale Europei - grea- Elemente ale artei bizantine au ajuns şi în lumea
că, tracică şi latină. Zona balcanică a făcut parte din catolică, mai ales în nordul Italiei, pentru că cei mai
lumea tracică, a fost puternic influenţată de civilizaţia numeroşi negustori şi comercianţi veneţieni şi geno-
grecească, care a împânzit ţărmurile Mării Negre şi vezi îşi desfăşurau activitatea în Constantinopol şi au
ale Meditaranei cu colonii greceşti, iar la începutul preluat elementele culturii bizantine. La Veneţia a
erei creştine a fost cucerită de romani, devenind pro- fost ridicată Catedrala Sfântul Marcu, care a devenit
vincie romană. Termenul de Europa poate fi o aminti- un monument reprezentativ pentru arta bizantină.
re a vechii provincii romane din sudul Dunării, care a Ridicată în a doua jumătate a secolului al XI-lea, a fost
făcut parte şi din Imperiul Roman, apoi din cel Bizan- decorată de meşteri bizantini cu mozaic din aur şi
tin, prin Europa înţelegându-se o provincie din estul bronz. Prin activitatea meşterilor bizantini, a apărut o
Traciei prin care se trecea pentru a ajunge la Constan- şcoală de pictură locală. În republicile din nordul Ita-
tinopol. Cu timpul, expresia s-a generalizat şi nu a liei, unde s-a răspândit cultura bizantină, s-au creat
mai reprezentat numai o provincie tracică, ci tot teri- condiţiile favorabile pentru dezvoltarea culturală,
toriul din vestul Constantinopolului. care a luat forma unei Renaşteri culturale şi care apoi
Începând cu secolul al IV-lea, zona balcanică a fă- s-a răspândit în întreaga Europă şi a dus la schimbări
cut parte din lumea bizantină care a lăsat Europei o profunde. Este o dovadă a modului în care occidenta-
importantă moştenire culturală. Expresie a culturii şi lii s-au civilizat şi au preluat elemente ale lumii bizan-
civilizaţiei bizantine, oraşul Constantinopol timp de tine. Alături de arta bizantină care s-a răspândit în
un mileniu a fost cel mai important oraş al lumii creş- Europa, au apărut şi mănăstirile, care s-au dezvoltat
tine, un oraş fortificat, cu străzi largi, case din cărămi- în lumea ortodoxă. Este reprezentativ ansamblul mo-
dă cu etaj şi sistem de aprovizionare cu apă. A fost nahal de pe muntele Athos, care a devenit un reper al
capitala a trei Imperii, dar şi a Bisericii Ortodoxe, a ră- culturii universale.
mas în istorie celebru prin palatul imperial care era Începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea,
considerat în evul mediu ca cea mai frumoasă reşe- când turcii pătrund în Balcani şi îşi stabilesc capitala
dinţă imperială şi Catedrala Sfânta Sofia, care a deve- la Adrianopol, Peninsula a devenit un mozaic etnic,
nit un reper pentru arta şi arhitectura bizantină ce s-a cultural şi confesional. Chiar dacă în deceniile urmă-
extins în spaţiul ortodox, dar uneori şi în cel catolic. În toare zona a fost cucerită de turci, aceştia nu au putut
secolul al XI-lea, o dată cu organizarea cruciadelor, schimba radical unele elemente specifice, astfel în
„occidentalii˝ descoperă luxul vieţii bizantine, dar şi o Munţii Balcani au rămas şi au practicat păstoritul aro-
capitală care avea în jur de 500 de biserici, fapt ce i-a mânii, care reprezentau o civilizaţie patriarhală, o so-
determinat pe cruciaţi, în 1204, să nu mai lupte împo- cietate arhaică, dar care avea obiceiuri şi tradiţii mile-
triva păgânilor, ci să cucerească oraşul. Cruciaţii au nare. Pătrunderea turcilor în Balcani s-a datorat în
fost cei care, o dată întorşi în ţările din vestul Europei, mare măsură şi neînţelegerilor existente între sârbi,
au început a ridica palate luxoase şi catedrale impu- bulgari, albanezi, veneţieni şi genovezi. Peninsula a
nătoare asemenea celor din lumea bizantină. Chiar şi fost şi o zonă de interes atât pentru Biserica Catolică,
4 în momentul cuceririi de către turci a Constantinopo- cât şi pentru cea Ortodoxă, fapt ce a făcut ca impor-
tante comunităţi ortodoxe rămase fără preoţi şi fără
ajutor din partea ierarhiei Bisericii Ortodoxe să treacă
la Islam. În Balcani, turcii au descoperit o puternică
nobilime, asemănătoare celei din lume occidentală.
Reprezentativă este familia Musachi din Albania care,
după ocuparea teritoriului albanez de către turci, s-a
retras în Italia, unde s-a afirmat ca o familie preocupa-
tă de cultură. Un reprezentant al familiei Giovanni
Musachi a scris în 1510 Historia dela Casa Musachi,
unde prezintă destinul acestei case nobiliare şi im-
portanţa pe care a avut-o în Balcani1.
După căderea Constantinopolului, cărturarii bi-
zantini s-au retras în Grecia, în Balcani sau în Italia şi
au adus cu ei importante lucrări. Sunt cei care, ajunşi
în Italia, au răspândit valorile culturii greco-romane şi
au pregătit societatea pentru renaşterea culturală care
s-a născut în Italia, dar care îşi avea originea în lumea
bizantină, fiind în mare măsură creaţia intelectualilor
bizantini. Intelectualii bizantini au fost cei care cunoş-
teau limba greacă şi latină, iar o,dată ajunşi în Italia, Theofil Corydaleu rămăne un important intelectual
au devenit profesori de greacă şi latină şi au fost cei europen care a activat în Balcani şi poate fi conside-
care au tradus importante lucrări ale filosofilor şi teo- rat un „Homo Europaeus˝ 4, în timp ce opera sa poate
logilor greci, contribuind astfel la redescoperirea va- fi considerată, potrivit lui Noica˝, o verigă indispensa-
lorilor culturii greco-romane. Umanismul şi Renaşte- bilă dintr-o etapă a culturii europene˝.
rea au fost prezente şi în Peninsula Balcanică, acolo După cucerirea Balcanilor de către turci, menţine-
unde la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul seco- rea identităţii naţionale şi culturale s-a datorat biseri-
lului al XVII-lea îşi desfăşura activitatea Teofil Coryda- cii. În aceste condiţii, un rol important l-a avut Patriar-
leu, care a reprezentat pentru cultura europeană un hia de Peci, care în secolele XIV-XV a devenit un im-
„mare comentator aristotelic de tradiţie greacă˝2 ale portant centru al lumii ortodoxe, care şi-a extins juris-
cărui opere eu ajuns să fie cunoscute şi la Londra şi dicţia asupra teritoriilor - ca Serbia, Muntenegru,
Veneţia. Este cel care a întemeiat Universitatea din vestul Bulgariei, Banatul, o parte a Ungariei, Dalmaţia
Atena şi a fost rector al Academiei din Constantino- şi Croaţia. Patriarhia de la Peci a stabilit legături cu mi-
pol, de unde a deschis o direcţie nouă în filozofie, fi- tropoliţii şi domnii Ţării Româneşti, astfel a ajuns că-
ind adeptul gândirii libere3. A fost cel care a adus în lugărul Nicodim, cu sprijinul domnilor Vladislav-Vlai-
atenţia studenţilor săi filosofia lui Aristotel, care a fost cu şi Radu I, a reorganiza viaţa monahală românească
răspândită de discipolii săi în centrul şi sud-estul Eu- atunci când politica de catolicizare dusă de unguri se
ropei. Bazându-se pe filosofia lui Aristotel, Corydaleu simţea şi dincolo de Carpaţi.
a stabilit un rapot între ştiinţă şi religie şi între cultură La sfârşitul secolului XVII-lea şi începutul secolului
şi religie, fiind cel care a pregătit societatea ortodoxă al XVIII-lea, Peninsula a devenit zona de dispută dintre
pentru pătrunderea iluminismului. Prin activitatea sa, cele două mari imperii ale Europei, Imperiul Otoman
şi cel Hasburgic. După cucerirea unor teritorii locuite
1
Importanţa familiei Musachi sa conservat iar în Albania de ortodocşi, dar care au fost sub administraţie tur-
există o câmpie numită Musakia locul unde vechea fami- cească, Viena a fost obligată să întemeieze Mitropolia
lie nobiliară a deţinut marii proprietăţi. de la Carloviţ, care îi cuprindea pe toţi ortodocşii din
2
este părerea lui C. Noica care arată că învăţatul grec adu- imperiu. Pentru că în imperiu ortodocşii nu aveau ace-
cea o interpretare nouă şi originală a operei lui Aristotel leaşi drepturi ca şi catolicii, mitropolitul de la Carloviţ
3
Istoricul Papacostea arată că ideile lui Corydaleu erau a devenit o importantă personalitate atât a vieţii bise-
considerate eretice de Patriaria de la Constantinoplo dar
s-au răspândit rapid în Balcani şi lumea romţâneascăşi în 4
afirmaţia îi aparţine istoricului Victor Neumann care în
Rusia. la academiile de la Iaşi şi Bucureşti au activat uni lucrarea sa Tentaţia lui Homo Europaeus arată rolul im-
dintre discipolii săi portant al lui Corydaleu 5
riceşti, cât şi politice. A fost cel care a luptat pentru de rolul şi importanţa alfabetului chirilic în lumea
drepturile ortodocşilor. În 1695 patriarhul Arsenie al ortodoxă.
III-lea a reorganizat ierarhia bisericească şi a luat titlul Pentru că teritoriile din Balcani au făcut parte din
de „cap suprem al Bisericii greceşti, româneşti şi sâr- Imperiul Otoman sau Hasburgic, la sfârşitul secolului
beşti în toată Ungaria, Croaţia, Dalmaţia, Ardeal şi toa- al XVIII-lea a debutat şi lupta de emancipare naţiona-
te provinciile de hotar˝. În secolul al XVIII-lea, Carlovi- lă. În teritoriile supuse Mitropoliei de la Carloviţ,
ţul s-a afirmat ca cel mai important centru cultural emanciparea a început sub forma unei activităţi de
pentru ortodocşii din imperiu şi un important centru revendicare a drepturilor ortodocşilor din imperiu ce
de răspândire a ideilor iluministe în lumea ortodoxă. a culminat cu organizarea Congresului Naţional Iliric
La Carloviţ nu au activat numai intelectuali sârbi, ci a la Timişoara în 1790. Situaţia s-a schimbat la începu-
fost centrul unde a activat şi s-a format elita ortodoxă. tul secolului XIX, când ideile revoluţiei franceze ajung
În 1733 mitropolitul Ioanovci l-a chemat pe Emanoil şi în Balcani. Acum popoarele din Balcani vor lupta nu
Kozaczinski din Liov să organizeze Institutul de la Car- numai pentru drepturile ortodocşilor, ci şi pentru
loviţ, iar mitropolitul, prin trimiterea unor circulare, emanciparea naţională. Este momentul când apare
cerea supuşilor să trimită tineri la acestă şcoală. mişcarea de emancipare naţională, pornită din iniţia-
Un important reprezentant al ortodocşilor din im- tiva unor intelectuali cu studii şi care au preluat ideile
periu a fost Mitropolitul Ştefan Stratimirovici. Prin ac- filosofiei germane, dezvoltate de Kant şi J. G. Herder.
tivitatea sa a fost un apărător al Bisericii Ortodoxe, Intelectualii au devenit susţinătorii teoriei „volkului˝
dar şi un intelectual receptiv la marile transformări şi au militat pentru „specificul naţional al poporului˝,
prin care trecea Europa la sfârşitul secolului al XVIII- considerând că o naţiune trebuie să se bazeze pe ce-
lea şi începutul secolului al XIX-lea. S-a implicat şi în tăţeni care vorbesc aceeaşi limbă, au aceeaşi religie şi
politică, fiind un susţinător al împăratului pe care l-a aceleaşi tradiţii. Însuşi Herder avea o admiraţie pen-
sprijinit în timpul luptelor cu Napoleon. A fost cel tru folclorul balcanic, mai ales pentru poezia eroică
care a luptat pentru emanciparea ortodocşilor din populară sârbă, pe care o considera „un exemplu su-
imperiu, pentru aceasta a înfiinţat, cu aprobarea perior de manifestare a volkului˝. În această situaţie,
canceleriei de la Viena, un institut clerical pentru pre- Biserica Ortodoxă şi Mitropolia de la Carloviţ îşi pierd
gătirea preoţilor ortodocşi. În băncile institutului din importanţă. Nu mai era perioada când toţi orto-
din Carloviţ s-au format până la mijlocul secolului al docşii să fie uniţi sub un lider, acum fiecare grup etnic
XIX-lea peste 50 de preoţi români. Ca important om şi confesional luptă pentru identitate şi doreşte să fie
politic şi mitropolit, a avut legături cu cei mai impor- reprezentat şi să aibă un lider propriu. În acest con-
tanţi intelectuali de la începutul secolului al XIX-lea, text, prin răspândirea dorinţei de libertate, produs al
ca Johann Cristian Engel, cu care a purtat o intere- revoluţiei franceze, dar şi apariţia unor intelectuali
santă corespondenţă între 1803-1805, fiind un bun care au susţinut renaşterea naţională, s-au realizat
cunoscător al scrierilor lui Engel. Într-o scrisoare din modificări profunde în Balcani. Scriitorii au fost cei
23 iunie mitropolitul îi mulţumeşte lui Engel pentru care au început a glorifica trecutul şi au întemeiat mi-
ultima carte tipărită, Geschichte der Moldau und Va- turi pentru a aminti de un trecut glorios, de statele
lahie, şi cere să i se trimită un exemplar5. Cărturarul existente înainte de cucerire sau de cei care au avut
sârb a fost puternic influenţat de filosofii şi istoricii curajul de a lupta. Astfel apar eroii şi miturile lor. Ca
germani şi a fost membru al „Societăţii ştiinţifice˝ suport al ideologiei naţionale, intelectualii secolului
din Gottingen. Format în spiritul iluminismului ger- al XIX-lea au susţinut dezvoltarea unei culturi naţio-
man, Mitropolitul Stratimirovici a conştientizat rolul nale care să se bazeze pe opere scrise în limba naţio-
important al istoriei în identificarea identităţii naţio- nală. Limbile naţionale au fost supuse unui proces de
nale, a studiat cronica lui Nestor pentru a putea găsi purificare şi nu se mai foloseau neologisme pentru că
explicaţii privind originea românilor, devenind se considera că limba este elementul cel mai impor-
adeptul teoriei continuităţii românilor. În unele lu- tant al unei naţiuni. O importantă activitate în acest
crări a fost preocupat de originile limbii slavone şi sens a fost iniţiată de Dositej Obradovici şi de Vuk
5
Potrivit istoricului Victor Neumann în lucrarea Conver- Karadzici.
genţe spirituale, într-un capitol dedicat lui Ştefan Strati- În urma trezirii conştiinţei naţionale, au izbucnit o
mirovici, aminteşte de corespondenţele cu Engel şi păre- serie de răscoale şi revoluţii care au făcut ca popoa-
6 rile lor privind origine românilor. rele să îşi câştige libertatea. Grecia a devenit inde-
pendentă din 1829, urmând ca din 1878 să devină Biblografie
independente România şi Serbia; Bulgaria a rămas
stat autonom. În urma războaielor balcanice, stăpâ- 1. Bocşan, Nicolae. Contribuţii la istoria iluminismului româ-
nesc, Ed Facala Timişoara, 1986.
nirea otomană a fost alungată din Europa după cinci
2. Jelavich, Barbara. Istoria Balcanilor, Institutul European, 2000.
secole, perioadă în care în lumea balcanică au pă- 3. Neuman, Victor. Convergenţe sprirituale, Ed Eminescu, 1986.
truns o serie de elemente turceşti şi islamice. În teri- 4. Neumann, Victor. Tentaţia lui Homo Europaeus, Ed All, 1997.
toriile care au rămas în Imperiul Austro-Ungar la în- 5. Mic, Lucian. Relaţiile Bisericii Ortodoxe Române din Banat cu
ceputul secolului al XX–lea, s-a realizat o solidaritate Biserica Ortodoxă Sârbă în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea , Ed Presa Universitară Clujană, 2013.
a popoarelor nemaghiare care luptau pentru drep- 6. Suciu I., Dumitru. Monografia Mitropoliei Banatului, Timi-
turile naţionale. Izbucnirea primului război mondial şoara, 1978.
în urma atentatului de la Sarajevo a dus la schimbări 7. Vuia, Iuliu. Şcoalele româneşti bănăţene în secolul al XVIII,
profunde în Europa, care vor culmina cu activităţile Oraviţa, 1896.
din noiembrie-decembrie 1918, când a dispărut Im-
periul Austro-Ungar, iar în locul lui au apărut state Summary
naţionale. Realizarea statelor naţionale în 1918 a fost
posibilă datorită activităţii desfăşurate de intelectu- The Balkan Culture, Part of the European Culture
alii din secoulul al XIX-lea care au trezit conştiinţa
naţională. European culture has its origins in the Balkan Pen-
La începutul secolului al XIX-lea în lumea ortodoxă insula, where most of the cultures of Europe devel-
se naşte ideea de cultură naţională şi se produce o oped: Greek, Thracian, Latin and Byzantine. Even the
laicizare a societăţii, iar originile nu sunt căutate nu- term Europe reminds us of a province-through to
mai în biserică, ci şi în tradiţii şi obiceiuri, care uneori reach Constantinople. In the peninsula were pre-
ajung până în lumea păgână. În zonele controlate de served numerous monuments reminiscent of Byzan-
Imperiul Otoman biserica a avut un rol important şi în tine art and architecture that has spread to the Cath-
secolul al XIX-lea, pentru că susţinea identitatea naţi- olic world. In the Balkans leading intellectuals have
onală şi îi considera pe ortodocşi superiori Islamului. worked: Theophilus Corydaleu or Stefan Stratimirovic
Chiar dacă în unele zone din Balcani s-a realizat şi o that became important figures of European culture.
laicizare a societăţii, Biserica Ortodoxă a avut un rol
important. Din sânul Bisericii au provenit importanţi
oameni de cultură care au susţinut dezvoltarea iden-
tităţii naţionale. Mitropolitul Belgradului Mihai Iova-
novici a avut relaţii strânse cu Polonia şi a tipărit 49 de
lucrări teologice. Patriarhul sârb Gheorghe Branco-
vici a donat 1 milion de coroane pentru dezvoltarea
culturii sârbe
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolu-
lui XX din Balcani s-a afirmat o mare personalitate a
ştiinţei şi tehnicii, Nikola Tesla, fiul preotului sârb Mi-
lutin Tesla, un mare inventator care a considerat că
îmbunătăţirea condiţiei umane se poate face prin gă-
sirea unor răspunsuri la diverse întrebări ridicate de
oamenii de ştiinţă.
Evenimentele de după 1945 au făcut ca Peninsula
Balcanică şi centrul Europei să fie izolate de Europa
Occidentală, lucru care s-a resimţit şi în cultură. Abia
după prăbuşirea regimului comunist, intelectualii oc-
cidentali au început să descoperă valoarea şi vechi-
mea culturii balcanice şi au fost nevoiţi a constata că
la baza civilizaţiei europene stă cultura balcanică.
7
Sanja Lazarević, Mircea Măran

BALCANII ÎN PREAJMA MARELUI RĂZBOI


mirceam@live.com, sanjalazarevic7@gmail.com

Cadru istoric naţionale îl reprezintă, desigur, „Marea Criză Orienta-


lă”, în care se vor obţine primele rezultate care vor
Anii premergători primului război mondial au re- schimba considerabil situaţia politică şi harta geografi-
prezentat o perioadă de tensiuni şi conflicte de care a că a Balcanilor. Începută în Bosnia şi Herţegovina,
fost cuprinsă o bună parte a bătrânului continent, pro- unde poporul sârb s-a răsculat împotriva sistemului
vocând o serie de crize politice şi chiar militare care feudal otoman (1875), scânteia revoltei a cuprins în cu-
puteau în orice clipă să se declanşeze într-un război de rând spaţii mult mai întinse, imperiul oriental fiind ne-
proporţii. Principala arenă a acestor tensiuni şi a insta- voit să poarte război împotriva tinerelor state balcani-
bilităţii internaţionale din anii începutului de secol XX a ce, precum Serbia, Muntenegru şi România, ieşite ca
reprezentat-o Europa sud-estică, şi în cadrul acesteia, învingătoare prin aportul hotărâtor al Rusiei ţariste,
Peninsula Balcanică, zonă în care se intersectau şi se care încă de pe timpul ţarinei Ecaterina II avea aspiraţii
confruntau interesele marilor puteri, pe de o parte, şi a asupra teritoriilor găsite sub stăpânire otomană, inclu-
micilor state balcanice, pe de altă parte, în tendinţa lor siv asupra Constantinopolelui (şi prin care se deschide
de emancipare naţională şi de eliberare de sub stăpâ- „chestiunea orientală”). Congresul de la Berlin din 1878
nirea sau de sub tutela marilor imperii care stăpâneau aduce recunoaşterea independenţei celor trei state
de secole această periferie a lumii europene. amintite, încă incomplete din punct de vedere teritori-
Lupta popoarelor balcanice pentru eliberare şi al, formarea unui nou stat naţional (Bulgaria), găsit încă
emancipare naţională, iar în unele cazuri şi lupta pen- în relaţii de vasalitate faţă de Poartă, dar şi cea mai ho-
tru formarea statului naţional unitar, a reprezentat un tărâtă şi directă implicare a marilor puteri europene,
proces complex, început încă cu un secol înainte, des- care şi până atunci mutau după placul lor figurile de pe
făşurat cu o intensitate mai mică sau mai mare la toate tabla de şah a Peninsulei Balcanice. Una din hotărârile
naţiunile găsite în proces de formare de pe acest spa- Congresului de la Berlin, care vor influenţa puternic
ţiu geografic. De obicei se spune că începutul acestei asupra istoriei balcanice, dar şi europene ori chiar
mari avalanşe de răscoale care vor duce în sfârşit la mondiale, a fost consimţământul marilor puteri ca
prăbuşirea celor două imperii care stăpâneau sud-es- Austro-Ungaria să ocupe teritoriul Bosniei şi Herţego-
tul Europei – Imperiul Otoman şi Monarhia Habsburgi- vinei, cu toate că, nominal, aceasta a rămas încă în ca-
că, este legată de evenimentele din Paşalâcul Belgră- drul Imperiului Otoman. Evenimentele din timpul Ma-
dean, în care poporul sârb, condus de Karađorđe, se rii Crize Orientale şi epilogul ei au dovedit că în Balcani
ridică la 1804 împotriva regimului tiranic al dahiilor şi nu este posibilă o emancipare a „celor mici” fără con-
în curând (1805) şi împotriva stăpânirii otomane ca în- simţământul „celor mari”.
treg. O altă mare răscoală antiotomană care va influen- Începutul secolului XX aduce o agravare a relaţiilor
ţa considerabil asupra ideii de libertate a tuturor celor internaţionale şi creşterea tensiunilor între marile pu-
asupriţi în „secolul naţiunilor” este răscoala elenă înce- teri, împărţite în două alianţe militare, înarmarea şi pre-
pută la 1821, în acelaşi an în care populaţia Ţării Româ- gătirea unora dintre acestea pentru război. Crizele in-
neşti, condusă de Tudor Vladimirescu, îşi ridică arma ternaţionale devin din ce în ce mai frecvente şi mai
asupra tiranilor fanarioţi, greci şi ei la origine, dar găsiţi periculoase pentru pacea mondială, în ciuda faptului
„de partea cealaltă a liniei frontului”. Punctul culmi- că aceşti ani îi putem considera ca pe o perioadă de
8 nant al întregii acestei năzuinţe de formare a statelor realizări deosebite pe plan economic, ştiințific, cultural,
politic, care, de fapt, trebuia să asigure populaţiei mon- naţiunea bulgară, l-a reprezentat proclamarea inde-
diale o creştere simţitoare a standardului de viaţă şi o pendenţei ţării, în 1908, în situaţia în care Imperiul Oto-
modernizare totală a societăţii, în special în Europa şi man a fost cuprins de Revoluţia junilor turci, iar Serbia
America de Nord. Prima şi a doua criză marocană, nu- (dar şi marile puteri implicate în chestiunea balcanică)
meroasele războaie locale (războiul ruso-japonez, cu- era preocupată de Criza Anexionistă.
cerirea Libiei de către italieni, războiul dintre S.U.A. şi Grecia, la rândul ei, aspira la teritoriile cu populaţie
Spania ş.a.), în care marile puteri îşi demonstrau forţa în elenofonă aflate încă sub stăpânire otomană, pecum
tendinţa de a ajunge la cât mai multe colonii, atât de Epirul, Tesalia, părţi din Macedonia, insule din Marea
necesare economiei (în special industriei) care cunoş- Egee, participând, astfel, activ la pregătirea terenului
tea o ascensiune bruscă, reprezentau, de fapt, o uver- pentru o confruntare deschisă şi definitivă cu Imperiul
tură într-un conflict de proporţii globale, care deja se Otoman.
întrezărea. Cel mai mic actor în acest spectacol balcanic a fost
Una dintre principalele zone de criză care putea în statul muntenegrean, nedezvoltat din toate punctele
orice moment să provoace un conflict de mari propor- de vedere, dar hotărât, aşa cum o făcea de atâtea dece-
ţii era fără doar şi poate Peninsula Balcanică. Nu a exis- nii şi chiar secole, să ia parte activă la o eventuală nouă
tat niciun popor balcanic care să fi avut rezolvate toate şi definitivă confrunatre cu gigantul din Orient, cule-
problemele legate de statalitatea sa, de unitatea etnic- gând noi lauri ale gloriei pe câmpul de luptă, dar şi noi
teritorială sau de alte elemente specifice fiinţei sale na- teritorii despre care considera că trebuie să-i aparţină.
ţionale. În urma Insurecţiei din luna mai, în care a fost Nu în ultimul rând, dintre statele din zonă, şi Româ-
ucis regele Alexandru Obrenovici şi regina Draga, noile nia îşi avea interesele sale în Balcani. Extinderea asupra
forţe politice care conduceau Serbia au efectuat o coti- Dobrogei de Sud, aparţinând Bulgariei, a reprezentat
tură vizibilă în politica externă (dar şi internă) a ţării, unica dorinţă de natură teritorială a politicii române în
renunţând la politica austrofilă purtată de ultimii dom- Peninsulă, însă un alt obiectiv era emanciparea naţio-
nitori din dinastia Obrenovici şi îndreptându-se cu paşi nală a populaţiei românofone din Balcani, la care se
hotărâţi spre puterile Antantei, în special spre Rusia şi lucra în aceşti ani poate mai mult ca oricând. Aici ne
Franţa. Răcirea relaţiilor cu Austro-Ungaria reprezintă referim în primul rând la populaţia aromână din Mace-
unul din elementele principale ale agravării situaţiei donia, Albania, Epir şi alte ţinuturi populate de această
internaţionale nu numai în Balcani, ci şi în întreaga Eu- etnie, aflate încă în cadrul Imperiului Otoman, proble-
ropă. Războiul Vamal purtat în perioada 1906-1911, dar ma şcolară şi bisericească fiind unul dintre subiectele
în special Criza Anexionistă (1908-1909) au reprezentat de pe ordinea de zi a cercurilor politice, culturale şi şti-
momente care au deschis calea izbucnirii conflictului inţifice din statul român.
între statul sârb şi cel austro-ungar. Serbia şi-a îndrep- Tendinţa de reîntregire naţională a statelor balcani-
tat însă tot mai mult privirea şi înspre sud, în tendinţa ce amintite, năzuinţa de eliberare a teritoriilor şi a po-
de a începe lupta pentru eliberarea teritoriilor „Serbiei pulaţiei balcanice de sub stăpânire otomană, au provo-
Vechi” de sub stăpânirea seculară otomană, întreprin- cat numeroase conflicte şi tensiuni în relaţiile dintre
zând numeroase acţiuni diplomatice pentru încheie- statele balcanice, acestea pe de altă parte fiind conşti-
rea unei serii de alianţe cu celălalte state balcanice, şi ente că doar printr-o acţiune comună pot realiza
ele interesate de eliberarea anumitor teritorii despre obiectivele propuse.
care considerau că sunt teritoriile lor istorice şi de înlă- Situaţia era însă mult mai complexă decât ce se pare
turarea definitivă a prezenţei otomane în Balcani. la prima vedere, pentru că în întreaga poveste referi-
Unul dintre aceste state a fost Bulgaria, nemulţumi- toare la „chestiunea orientală” erau implicate şi marile
tă de hotărârile Congresului de la Berlin, în care au fost puteri, care îşi aveau interesele lor în Balcani şi care
anulate clauzulele Păcii de la San Stefano, după care erau pregătite pentru orice pentru a le realiza. În speci-
s-ar fi împlinit visul fruntaşilor politici bulgari de forma- al ne referim la monarhia dualistă, care după ce a ocu-
re a „Bulgariei Mari”. În ciuda victoriei asupra Serbiei în pat Bosnia şi Herţegovina (1878), a reuşit şi să anexte-
războiul din 1885, prin care s-a realizat parţial unirea ze acest teritoriu (1908), provocând nemulţumiri atât
Bulgariei, aceasta încă năzuia spre obţinerea teritoriilor din partea Serbiei şi Muntenegrului, cât şi a marilor pu-
prevăzute prin Pacea de la San Stefano, în special a Ma- teri, în special a Rusiei, protectoarea populaţiei ortodo-
cedoniei, dar şi a unor zone din sudul şi estul Serbiei. xe din Balcani, care încerca să zădărnicească pătrunde-
Un eveniment pozitiv, de o mare importanţă pentru rea austro-ungară înspre Orientul Apropiat. Criza ane- 9
xionistă a reprezentat un mare pericol pentru pacea tru Balcani au existat şi anxietăţi politice, dar totodată
din zonă, dar şi pentru pacea mondială, însă confrunta- şi încercări de a se găsi un bun prilej de distracţie. La
rea dintre statele implicate a fost evitată, în special da- începutul secolului al XX-lea, John Boot, coresponden-
torită faptului că Rusia nu a primit sprijinul aşteptat de tul special al gazetei Graphic publică volumul Neplăceri
la aliatele sale occiddentale – Franţa şi Marea Britanie, în Balcani, prezentând în partea introductivă această
încă nepregătite pentru război, pe când imperiul aus- Peninsulă ca pe un loc în care mereu se întâmplă ceva,
tro-ungar avea în spatele său un aliat deosebit de pu- pentru a evita împotmolirea Europei în monotonia au-
ternic – Germania, găsită în plină ascensiune economi- tosuficienţei: „Cu toţii ne-am grăbit în redacţiile în care
că, politică şi în special militară. Criza s-a terminat prin din scaunele confortabile se prevedea moartea lungă
recunoaşterea faptului împlinit şi prin amânarea unui şi urâtă şi se trecea cu rapiditate la treabă, pentru a se
război de proporţii. asigura noutăţi din Balcani, din bunii, bătrânii Balcan,
Şi dacă privirea Serbiei s-a îndreptat din nou înspre în care mereu se întâmplă ceva.”2
sud, unde se pregătea o alianţă balcanică care să înlă- Războaiele Balcanice şi evenimentele legate de eli-
ture definitiv prezenţa otomană în Balcani (alianţă în- berarea de „imperiile şubrezite” vor stimula opinia pu-
cheiată în sfârşit în anul 1912), Bosnia şi Herţegovina a blică britanică la reflectarea asupra rostului eliberării,
rămas şi în continuare un punct critic în care se cioc- preamărind imaginea despre creştinii balcanici care se
neau diferite interese ale celor mari şi celor mici. Cele vor dovedi a fi lipsiţi de independenţă, imaturi şi peri-
două războaie balcanice (1912-1913) au avut ca rezultat culoşi în nepriceperea lor politică. Într-un astfel de con-
eliberarea teritoriilor balcanice de sub turci, provocând text, războiul nu este numai o expresie nobilă a luptei
însă şi noi conflicte între fostele aliate, dar reprezen- pentru eliberare şi unificare, ci şi ceva asemănător unei
tând în acelaşi timp încă o ocazie de intervenţie a mari- ursite politice, precum blestemul geografic din spaţiul
lor puteri, în special a Austro-Ungariei, care planifica cuprins de destrucţiune şi de haos. Sunt tot mai puţine
să-şi continue pătrunderea sa înspre sud-est. Războiul note de drum şi romane despre Balcani în care călăto-
dintre Serbia şi monarhia dualistă a fost evitat şi de rul îşi permite jocul cu caracterizările, descrie peisaje,
această dată, însă a devenit clar că o eventuală nouă visează despre Orient sau îşi îndreaptă criticile spre lip-
scânteie în Balcani va declanşa explozia butoiului de sa de administrare a ţării sau a inculturii oamenilor care
pulbere care va cutremura întreaga omenire. La mai trăiesc în ea. Prin intermediul acestui gen popular, a
puţin de un an după terminarea Războaielor Balcanice, crescut interesul pentru un domeniu care este tradiţio-
fitilul butoiului de pulbere a fost aprins prin atentatul nal nepopular – cel politic. Politicul este acum promo-
de la Sarajevo, provocând izbucnirea Marelui Război. torul exotismului Balcanilor, căci dacă peninsula are în
sine ceva ce merită a fi cercetat, acestea sunt încrucişă-
Imaginea Balcanilor rile numeroaselor identităţi neclare, cu toate că înrudi-
te, între care domneşte intoleranţa. Necesitatea ca „via-
Începutul secolului al XX-lea este perioada în care în ţa balcanică” să fie înţeleasă prin obiceiuri şi viaţă coti-
întreaga Europă se vorbeşte cu o atenţie şi cu o seriozi- diană, face ca privirea călătorului să se oprească asupra
tate din ce în ce mai mare despre naţiunile individuale structurii familiei, să se călătorească în scopul cercetării
care posedă dreptul de a-şi avea propriul stat, şi de obiceiurilor „neschimbate de civilizaţie”, cum este, de
aceea trebuie să şi-l obţină cu ajutorul sentimentului pildă, răzbunarea în sânge, sau să se pună în prim-plan
naţional1. Popoarele balcanice se găsesc acum pentru lipsa de iscusinţă politică şi incultura pe care civilizaţia
întâia oară în centrul atenţiei politice a Europei, ca enti- trebuie să le înlăture. Totuşi, în romanele şi notele de
tăţi care trebuie să-şi creeze statalitatea în conformita- drum de la începutul secolului al XX-lea nu se poate
te cu ideile europene, însă combinate cu particularităţi întâlni vreo cotitură categorică şi nici vreo schimbare
şi valori proprii, înăbuşite până atunci de Imperiul Oto- bruscă în comparaţie cu renumitul secol XIX în care au
man. Relatările şi pamfletele străine despre „grozăviile luat naştere sute de texte despre Balcani, pentru că nici
din Balcani” au provocat indignarea morală a ţărilor oc- însăşi realitatea socială din care vine călătorul nu se
cidentale mobilizând necesitatea angajării politice ur- schimbă radical. Însă nu trebuie uitat faptul că turcul,
gente în această parte a Europei. În acest interes pen- cândva „Altul” pentru identitatea europeană, dispare,
iar în locul lui se găsesc acum identităţile indiviuale
1
Hans-Ulrih Veler, Nacionalizam: istorija-forme-posledice, 2
John Boot, Trouble in the Balkans, Hurst and Blacket LTD,
10 Novi Sad, Svetovi, 2002, p. 7 London, 1904, p. 2.
care alcătuiesc totalitatea balcanică. Balcanii abia care au primit o putere nouă. Asociate cu lipsa de iscu-
acum ajung în faţa schimbărilor politice care trebuie să sinţă politică a popoarelor balcanice, ele se vor mode-
marcheze introducerea într-o nouă epocă, cea caracte- la în întâlnirile, intersectările şi conflictele reciproce.
rizată prin independenţă. În locul în care se găsea acest De aceea, în romane şi note de drum se mobilizează
„Altul” constitutiv, se recunoaşte dezintegrarea. De din nou discursul despre misteriozitatea şi complexita-
aceea, imaginea despre războiul din Balcani rămâne în tea Balcanilor. Aceasta se marchează acum prin noţiu-
legătură cu domnia haosului şi a iraţionalului, mai mult nea de balcanizare şi rămâne strict legată de „identită-
decât în legătură cu strategiile precise şi cu organiza- ţile” aparent înnegurate. Prezentând conflictele inter-
rea, al cărei obiectiv este expansiunea teritorială şi stă- ne ca deosebit de violente, călătorii au motivat influ-
pânirea practică asupra resurselor. La baza acesteia nu enţele civilizatorii şi misiunile de civilizare. Incapacita-
se găseşte „raţionalitatea” obişnuită pentru Occident şi tea populaţiei autohtone de a stăpâni şi de a hotărî în
angajamentul mai mare faţă de obiectivele economice mod independent motivează stăpânirea şi deciziile al-
şi politice decât faţă de cele ideologice, ci o neînţelege- tora în numele lor. Disputele şi naţionalismul continuu
re reciprocă a popoarelor care trăiesc pe acest spaţiu3. se citesc aici ca o identificare cu agresorul. Viaţa sub
Pentru a-şi redobândi identităţile pierdute, popoa- stăpânirea Imperiului Otoman a avut ca rezultat vio-
rele balcanice sunt nevoite să se unească şi să se apro- lenţa şi lipsa de orientare în viaţa politică care trebuie
pie de identităţile europene. Turcescul „Altul” îşi pierde reîntoarse cu ajutorul Marilor Puteri, purtătoare în ace-
aici vechea funcţie, astfel că se modifică şi semnificaţia le momente ale unei forţe politice reale. După prăbuşi-
sa, însă păstrează elementele vechii alterităţi militar- rea stăpânirii otomane, micile state balcanice obţin
politice, marcate prin duşmănia faţă de valorile creşti- independenţa. Găsindu-se timp îndelungat sub regi-
ne. De aceea, reflexiile călătorilor despre Balcani vor fi muri „necorespunzătoare” care aparţin trecutului pre-
pătrunse de vechiul subiect al unităţii creştine împotri- capitalist, ele nu posedă orientare şi nici iscusinţă poli-
va dominaţiei otomane. Cauzele cuceririlor otomane tică şi de aceea rămân în faza aşteptării influenţelor
în Balcani sunt căutate acum în veşnica dezbinare in- occidentale-civilizatorice.
ternă a popoarelor balcanice, în ceva ce este înnăscut Cităm unul din fragmentele caracteristice, scris de
şi predestinat, ceea ce umple acum golul rămas în locul corespondentul anglo-francez Williams le Queux: „Mi-
„altului” constitutiv. Acolo unde a fost inamicul euro- am dorit să văd Balcanii chiar aşa cum sunt: aceste ţări,
pean, vor apare acum inamici mici, îndreptaţi unii îm- minunate, sălbatece, muntoase, atât de pline de ură
potriva altora, confirmând importanţa prezenţei per- rasială, de ciocniri, răzbunare în sânge, de o groaznică
manente a războiului la marginile Europei. Războiul propagandă politică, aceste popoare cu domnitorii lor
care s-a aşezat aici atât de făţiş, dar şi simbolic, este pre- interesanţi şi cu numeroasele lor mistere”4. Rezolvarea
zentat ca o orânduire care suspendă legile, regulile şi misterelor va începe cu Războaiele Balcanice, iar aces-
stabileşte un spaţiu în care nu există loc pentru altul. tea vor completa imaginea Balcanilor ca evenimente
Aici se găsesc doar inamici. prin care se întăresc afirmaţiile despre acest spaţiu ca
Textul este îmbogăţit cu o nouă cunoaştere care va despre unul „blestemat”, „butoi de pulbere”, în general
fi prezentă în fiecare viitor text despre Balcani – aceas- un loc al conflictului ciclic, un loc în care trăieşte popu-
tă peninsulă este ceva asemănător unui întreg de ele- laţia caracterizată printr-un fel de destructivitate, ima-
mente contradictorii, găsite într-o continuă ciocnire; turitate politică, printr-o dezbinare predestinată. Încli-
de componente care se găsesc într-un proces conti- naţia spre anticiparea conflictelor ulterioare este pre-
nuu de formare, preschimbare, care tind spre rivalitate, zentă în aceeaşi măsură. În această perioadă, apar idei
pline de combativitate. Prevestirile unei astfel de ima- despre determinantele balcanice culturale seculare de
gini apar deja în secolul al XIX-lea, astfel că imaginile comportare, printr-o privire în ansamblu a diversităţii
referitoare la vrajbă şi ură îşi au preistoria lor în căuta- etnice ca o sursă cronică de tensiune în regiunea găsită
rea exoticului, a alterităţii Balcanilor. În condiţiile dez- la intersecţia culturilor. Dihotomia dintre război şi pace
integrării totale, obiectul dorinţei, şi prin aceasta - şi al se va dovedi aici a fi problematică. Relaţiile sociale şi
conflictului, devine însăşi identitatea. Naţionalismul spaţiile geografice se formează şi reformează neconte-
oferă reinstaurarea identităţilor pe care le consideră nit de-a lungul axei care prezintă spaţiul şi timpul, defi-
pierdute, care sunt temporar şterse şi împrăştiate, dar nită ca război şi pace. Prezenţa zonei geografice milita-
3
Vesna Goldsvorti, Izmišljanje Ruritanije, Beograd, Geo- 4
Williams le Queux, An Observer in The Near East, E. Nash,
poetika, 2005, p. XVI. Madison, New York, 1907, p. 6. 11
rizate parcă ar fi provocată de o continuă mişcare vari- Bibliografie
abilă a peisajelor geopolitice, astfel că devine o expre-
sie dinamică în spaţiu a conflictului difractat prin epi- 1. John Boot, Trouble in the Balkans, Hurst and Blacket LTD, Lon-
don, 1904
soade ciclice ale războiului. Prezenţa relativ stabilă a
2. Vesna Goldsvorti, Izmišljanje Ruritanije, Beograd, Geopoetika,
zonei de conflict arată felul în care modelează geogra- 2005
fiile politice şi cum sunt modelate de război şi pace, 3. Sanja Lazarević Radak, Na granicama Orijenta, Pančevo, Mali
cum se constituie reciproc şi cum sunt construite din Nemo, 2011
punct devedere social. Războiul este produs al geogra- 4. Стеван К. Павловић, Историја Балкана 1804-1945, Београд,
Clio, 2004
fiei popoarelor şi al statelor, al imperiilor şi al graniţelor, 5. Васиљ Поповић, Источно питање. Историјски преглед
pentru ca în schimb entităţile geografice să motiveze борбе око опстанка Османлијске царевине у Леванту и на
întreţinerea păcii sau provocarea războiului. De la Răz- Балкану, Треће издање, Београд, 1996
boaiele Balcanice, geografia Balcanilor va fi o geogra- 6. Williams le Queux, An Observer in The Near East, E. Nash, Madi-
fie a conflictelor, fragmentării şi a războiului, devenind son, New York, 1907
7. Henry Cottrel Rowland, Across Europe in a Motor Boat, Apple-
unul din modurile de localizare a instabilităţii şi a con- ton, California, 1915
flictului, pentru a se împiedica trecerea conţinuturilor 8. Hans-Ulrih Veler, Nacionalizam: istorija-forme-posledice, Novi
nepermise în armonia civilizaţiei europene. Sad, Svetovi, 2002
În această perioadă au fost puse bazele pentru ceea 9. Gheorghe Zbuchea, Românii şi Balcanii în epoca modernă
(1804-1918), Craiova, Fundaţia „Scrisul românesc”, 2003
ceva fi contractat în anul 1918, chiar la terminarea Ma-
relui Război, în noţiunea de balcanizare, cu semnifica-
ţia de intoleranţă, înclinaţie spre conflict şi fragmenta- Summary
re în cadrul unei regiuni. Mai întâi, în legătură cu Răz-
boaiele Balcanice, balcanizarea se sprijină pe înţelege- The Balkans at the Daybreak of the Great War
rea războiului în sens de dezintegrare, iar mai apoi, în
timpul primului război mondial, în prim-plan străbate The national and liberation movements on the Bal-
integrarea şi războiul ca o luptă a viitorului şi a ceea ce kans begins at the first decade of XIX Century, from the
este de perspectivă împotriva a ceea ce este depăşit şi First Serbian Uprising, with more or less intensity thro-
uzat, nefolositor din punctul de vedere al civilizaţiei. ugh XIX Century, followed by direct interventions of
Astfel de reflectări apar după terminarea Războaie- Great Powers, Austro-Hungarian Kingdom ( Habzburg
lor Balcanice, rămânând prezente şi în perioada inter- Monarchy) and Russia. The conditions on the Balkans
belică, sub forma semnului de întrebare asupra viitoru- in the beggining of XX Century was tensed for the rela-
lui părţilor răsăritene ale Europei. Rezolvarea se găseş- tionship between Balkan states as much as because of
te în distrugerea completă a vechilor modele, în permi- their aspirations for teritorial expansion and national
terea conflictului dintre popoarele balcanice, în experi- union, followe by active presence of interesed power-
mentarea de relaţii noi care trebuie să prezinte condi- states. Balkan wars that made an end of Turkish pre-
ţionarea şi necondiţionarea modelelor politice prin sence on the Balkans indicated the outbreak of World
cultură, „rasă” şi „naţiune”. War I. The representations on the Balkans in English
Cu toate că marile puteri, imediat după Atentatul de and American travelogues were supporting the image
la Sarajevo, au luat o atitudine de protector al popoare- of mined, chaotic and divided Balkan Peninsula. Begi-
lor balcanice, discursul despre acestea, prezent în arti- ning with shaping the image of national hatred in XIX
colele de ziar, în note de drum şi romane nu s-a schim- Century, travellers continue with this trend between
bat complet. Aceasta e valabil şi pentru Serbia, care va two world wars. Again, the representation of peninsula
fi prezentată în operele lui Rowland şi Showalter ca un of hatred, powder box, haunted land was present du-
„fitil în butoiul cu pulbere”5. Imaginile instaurate odată ring the nineties of twentieth Century. In travelogues
nu puteau dispărea brusc şi nici nu puteau fi înlocuite of Frank Fox, Jackel Blair, Moris Barring, Williams Le
cu altele. În preajma marelui război, răsuna ecoul ve- Queux and numerous others, through the discourse of
chilor stereotipuri despre „bunul şi bătrânul Balcan”, mined Balkan, the First World War was foreshadowed.
schimbat doar într-o mică măsură de canonade şi de Key words: identity, nationalism, The Balkans, war,
zăngănitul armelor. travelogues
5
Henry Cottrel Rowland, Across Europe in a Motor Boat,
12 Appleton, California, 1915, p. 189.
Branislav Toader

IUGOSLAVIA ŞI SERBIA ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE DIN


SECOLELE XX şi XXI
todjer_88@yahoo.com

Introducere baricadele Estului, cât şi ale Vestului. Primii ani post-


belici erau grei pentru Iugoslavia socialistă. S-a ivit
La începutul secolului XX, dintr-un stat feudal mic, problema graniţelor, se ridicau problemele: Triest,
Serbia a devenit un regat democratic, recunoscut şi re- Kosovo, nordul Sloveniei. În primii câţiva ani postbe-
spectabil. După cel de-al doilea război mondial, repre- lici, Iugoslavia era mai apropiată sovieticilor, însa în
zintă o puternică forţă politică şi militară regională în anul 1948 Tito a spus un nu istoric lui Stalin. Până la
sud-estul Europei, moştenire de la Regatul Iugoslaviei. acea dată, Iugoslavia avea relaţii încordate cu Apusul,
Două Iugoslavii aveau o continuitate fructuoasă în re- intrând în mai multe rânduri în conflicte directe din
laţiile internaţionale, fiind respectată în lumea întrea- cauza teritoriilor litigioase. În schimb, intrarea în con-
gă. De la înfiinţarea Naţiunilor Unite, Iugoslavia avea flict cu Răsăritul, în anul 1948, care nu putea sau nu
statut de ţară membră, unde promova politica libertă- voia să vină în ajutor Iugoslaviei, nici financiar, nici di-
ţii, a democraţiei şi a egalităţii în drepturi a tuturor po- plomatic, pentru păstrarea suveranităţii şi integrităţii
poarelor şi statelor. Participă activ pe scena internaţio- teritoriale, asigura lui Tito ajutoare din Apus. Iugosla-
nală. De la poziţia puternică şi resprectul de care se via se deschide nu numai către puterile occidentale,
bucura în lume, în timpul războiului rece, acest stat a ci şi către lume. Totuşi, Iugoslavia acelei vremi îşi păs-
reuşit, în ultimul deceniu al secolului trecut, sa-şi piar- trează o anumită independenţă în organizaţiile inter-
dă credibilitatea, onoarea şi puterea, să piardă pasul cu naţionale faţă de puterile occidentale. Diplomaţii
lumea. Astăzi, Serbia a păşit, din nou pe scena interna- noştri continuă să pledeze în Consiliul Naţiunilor Uni-
ţională, dar pe picioarele fragile ale suveranităţii şi in- te pentru o societate socialistă, liberă şi democratică.
tegrităţii de stat.1 Procesul revenirii pe vechiul făgaş al Diplomaţia noastră de atunci avea spaţiu de manevră
gloriei nu va fi deloc uşor, Serbia trebuind să încerce să şi, înţelegând că poate profita la maximum de împre-
menţină statu-quo-ul, să piardă cât mai puţin posibil şi jurările politice şi internaţionale, a început să spo-
să aştepte împrejurări politice şi internaţionale mai pri- rească influenţa Iugoslaviei. Diplomaţia occidentală a
elnice, apoi să profite de ele în lupta pentru interesele recunoscut în Iugoslavia un mijloc care putea sparge
sale şi pentru locul său în lume. blocul de răsărit. Prin sistemul său specific de auto-
conducere şi ideologie, Iugoslavia oferea un nou mo-
R.S.F.I. în relaţiile internaţionale del de bunăstare statelor membre în blocul răsări-
tean. Tito îşi propune să aibă o influenţă tot mai mare
În cursul celui de-al doilea război mondial, aliaţii în lume. Văzând că alături de o Americă puternică la
s-au înţeles asupra partajării postbelice. Astfel, s-a Apus şi o puternică Uniune Sovietică la Răsărit nu
convenit ca influenţa în Iugoslavia să fie cincizeci- poate obţine primatul, Tito decide, în anul 1961, să
cincizeci.2 Prin acest fapt Iugoslavia s-a aflat atât pe creeze Mişcarea Ţărilor Nealiniate. A atras bogata
lume arabă, ţările Americii Latine, unde Iugoslavia
1
http://www.nspm.rs/kuda-ide-srbija/nema-krajaposle-ko- deţinea primatul şi era lideră. Iugoslavia reprezenta
sova-porasce-apetiti-sveta-i-za-drugim-delovima-srbije.html ţările aşa-zisei „lumi a treia”. Iugoslavia avea nevoie
2
Vladimir Dedijer, Bătălia pierdută a lui Iosif Stalin, Saraje- de Ţările nealiniate pentru a se prezenta pe plan in-
vo, 1969, pag. 90-94. ternaţional ca putere importantă. Ştiind că nu poate 13
fi competitiv pe piaţa apuseană, că Estul era aproape teritoriul său, contând pe intervenţia vreunei puteri
impermeabil, Tito a stabilit nu numai o colaborare di- în favoarea noastră. Abia după declanşrea războiului
plomatică cu lumea a treia, ci şi una economică. Iu- în Balcani, elita politică înţelege că a rămas singură,
goslavia de atunci şi-a găsit în aceste state parteneri fără niciun aliat, mai ales partea sârbă. Din păcate, ni-
economici şi consumatori. R.S.F.I. era un stat neutru şi meni n-a înţeles că politica internaţională o promo-
din punct de vedere militar. Deşi avea o strânsă cola- vează marile puteri, urmărind să-şi extindă influenţa.
borare cu NATO şi a semnat câteva tratate militare, Conducerea noastră de stat parcă nu era conştientă
niciodată nu a devenit stat membru al acestei alianţe. de slăbiciunile ţărilor comuniste, parcă nu cunoştea
Era pe vremea când diplomaţia iugoslavă îşi ştia locul diplomaţia şi relaţiile politice. Iugoslavia a început să
în lume, îşi cunoştea posibilităţile, însă nu dorea să se scufunde, îşi pierduse prestigiul şi locul pe scena
adere la nici una din cele două blocuri. Iugoslavii îşi internaţională. Guvernul a rămas perplex. Cum se
urmau drumul lor, participau la toate reuniunile, con- face că politica este ghidată de interese, că nu cunoaş-
ferinţele, consfătuirile şi propagau activ ideologia lor. te dragostea şi prietenia? Situaţia Iugoslaviei, care se
În timp ce ţările capitaliste prosperau tot mai mult, angaja în perioada postbelică pentru independenţa
înregistrând o dezvoltare economică impresionantă, tuturor ţărilor, în primul rând din Africa şi America La-
ţările comuniste de răsărit slăbeau continuu, iar Iu- tină, a apucat să vadă lumea întreagă, contribuind la
goslavia îşi pierde importanţa. obţinerea independenţei de către republicile ei.
„Clarviziunea” şi „spiritul pragmatic” demonstrate de
Iugoslavia după Tito conducerea de stat, în frunte cu Milošević, erau atât
de păguboase încât a fost refuzată încadrarea în Co-
După moartea lui Tito, preşedinte pe viaţă al R.S.F.I., munitatea Europeană, pentru ca mai târziu să accep-
pe scena politică nu apar politicieni ingenioşi, des- te venirea misiunii Naţiunilor Unite în scopul potolirii
curcăreţi, abili. Pe la jumătatea anilor ’80, deficienţele spiritelor îpeteritoriul Bosniei şi Herţegovina. Iugosla-
statelor comuniste devin tot mai acentuate, inclusiv via, în frunte cu Milošević, a reuşit să piardă toţi prie-
fragilitatea lor. Pe atunci Iugoslavia parcurgea o peri- tenii şi aliaţii din lume. Dintr-un stat al cărui cuvânt
oadă de apatie. Elita ei politică se comporta de parcă avea greutate şi era respectat, Iugoslavia a devenit un
Tito era încă în viaţă. Iugoslavia se numără printre sta- stat izolat, în agonie şi supus sancţiunilor, fără şanse
tele fondatoare ale Fondului Monetar Internaţional, de a-şi recâştiga prestigiul de odinioară. În relaţiile
însă la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut, din cauza internaţionale, diplomaţia suferă înfrângere după în-
declinului în economie, încheiem aranjamente cu frângere, la fiecare noi tratative oferindu-se din ce în
FMI, sporind datoriile externe. În acelaşi timp, toate ce mai puţin. Situaţia atingând momentul critic, a
activitaţile ei în organizaţiile internaţionale devin pornit dezmembrarea ţării. Culmea incapabilităţii, a
anemice, una din cauze constituind-o şi dezbinările incapacităţii diplomaţiei iugoslave a fost atinsă la 24
tot mai pronunţate în ceea ce priveşte organizarea martie 1999, când a început intervenţia NATO pe teri-
internă. Anul decisiv 1989 aduce căderea Zidului Ber- toriul Iugoslaviei, respectiv bombardarea tuturor
linului. Blocul apusean iese victorios, capitalismul asi- centrelor urbane mai mari. Iugoslavia a fost pusă în
gurându-şi supremaţia. Toţi se orientează către Apus, faţa faptului împlinit. Înjosit şi înfrânt în acest fel3, sta-
căutând oportunităţi să prospere. Nu şi Iugoslavia. tul nostru a păşit în noul secol, în noul mileniu. Ni-
Elita politică din acea vreme considera căderea Zidu- meni nu îl lua în serios, chiar nici noi înşine. Doar cei
lui de la Berlin ca o simplă întâmplare. Iugoslavia acţi- aflaţi la putere îşi jucau rolul de oameni de stat interi-
ona pe scena politică internaţională de parcă Zidul se mari şi se comportau de parcă ne-ar fi salvat. Respon-
va ridica, din nou, în orice moment. Conducerea poli- sabilitatea socială nu şi-a asumat-o nimeni, ea presu-
tică nu observă noile împrejurări internaţionale, nu punând capacitatea fiecărui individ de a se achita de
înţelege situaţia reală din lume. Încearcă şi în continu- toate sarcinile ce-i reveneau în societate.4 Demenţa
are să balanseze, deşi ponderea este de partea pute- pluripartinică dezlănţuită în urma sistemului mono-
rilor occidentale. Neacceptând starea reală în relaţiile partinic titoist a dus la război în spaţiile fostei Iugosla-
internaţionale, Iugoslavia se comportă de parcă răz- 3
www.nspm.rs/kulturna-politika/titoizam-i-sekularno-
boiul rece încă mai durează. Dat fiindcă nimanui nu svestvenstvo.html
i-a trecut prin minte să mai ridice Zidul de la Berlin, 4
Stanko Ilić, Societatea organizată, valorile şi normele, Fe-
14 elita politică a R.S.F.I. decide să pornească război pe niks Libris, Belgrad, 2012, pag. 55-63.
vii, la pierderea prestigiului şi a influenţei ţării noas- lege rostul.6 Noi suntem o societate care a pierdut
tre, nu numai în lume şi în organizaţiile internaţiona- pasul cu lumea contemporană, însă manifestă voinţa
le, ci şi în regiune, înclusiv în hotarele statului. şi dorinţa de a deveni stat membru cu drepturi depli-
ne în Uniunea Europeană.7 Istoria nu are sfârşit. În fie-
Serbia în relaţiile internaţionale care dimineaţă oamenii trebuie să dea răspuns la
probleme vechi sau noi. Uniunea Europeană este răs-
Schimbările democratice în Iugoslavia au adus la punsul original al europenilor, în a doua jumătate a
putere, în 5 octombrie 2000, o nouă garnitură politi- secolului XX, la unele probleme importante: cum să
că, care propaga idei noi. În pofida strădaniilor de a se menţină pacea, ea fiind cea mai mare valoare?,
recâştiga, cât de cât, prestigiul în lume, cauza nu avea cum să fie depăşit egoismul naţiunilor, al statelor?, în
sorţi de izbândă. A urmat scindarea Muntenegrului, ce mod să dezvoltăm prietenia între popoare?, cum
iar azi Kosovo5 este pe cale de a dobândi indepen- se poate realiza dezvoltarea economică şi asigura o
denţa şi de a fi recunoscut ca stat pe plan internaţio- solidaritate adecvată între bogaţi şi săraci? Societa-
nal. Poziţia Serbiei în organizaţiile internaţionale lasă tea mai largă, inclusiv viaţa de zi cu zi, se schimbă tot
de dorit. Elita politică a provocat situaţii din care nu atât de dramatic, cât şi ordinea economică. Trebuie să
suntem în măsură să distingem dacă ne-am constitu- identificăm aceste schimbări, să gândim la influenţa
it într-un stat modern sau nu. După ce model ne-am pe care o au ele asupra politicii pe care o vom promo-
constituit, civil sau etnic? SUA şi Franţa s-au constituit va. Casa europeană aşteaptă, astăzi, constructori noi,
pe principiul civil şi toţi cetăţenii lor se simt ameri- tineri şi talentaţi. Totuşi, trebuie să fim prudenţi, con-
cani, respectiv francezi. Se pune întrebarea dacă şi ştienţi pentru a deosebi valorile occidentale de inte-
oamenii de pe teritoriul Serbiei se simt cetăţeni ai ei? resele occidentale. Este necesar să ne apropiem şi să
Nu putem spune nici că suntem constituiţi după mo- omologăm valorile europene, cum sunt, de pildă, li-
delul etnic, întrucât din punct de vedere etnic nu am bertatea, responsabilitatea, individualitatea, toleran-
cuprins toţi sârbii, un mare număr din ei trăind în ţa, justeţea etc. Aceste valori converg spre potenţiale-
Muntenegru, Republica Srpska, Croaţia, Macedonia, le universale ale existenţei umane. În ceea ce priveşte
Kosovo. Datorită slăbirii poziţiei noastre în organizaţi- interesele, lucrurile stau altfel. Avem obligaţia să ne
ile internaţionale, am ajuns în situaţia de a ne pune apărăm specificităţile, tradiţia şi interesele: „Rezisten-
întrebarea: cine suntem, ce suntem, unde trăim, unde ţa cuprinde două elemente deosebit de importante:
sunt graniţele statului nostru şi dacă îl avem. De la primul element îl constituie capacitatea intelectualu-
ţara lideră a Mişcării de Nealiniere, am devenit un stat lui şi pregătirea lui de a acţiona colectiv. Al doilea
mic, slab, fără niciun aliat, lăsat în voia sorţii, să se constă în pretenţia lor de a înţelege actele individua-
confrunte cu mari probleme. Actuala elită politică a le, ca o consecinţă a crezului în valorile universale”8.
Serbiei are sarcina să lupte pentru menţinerea ei, da- Alături de colaborarea cu UE şi influenţa ei asupra
că-i posibil, cât mai puţin ştirbită. A menţine statu- Serbiei,9 în Balcani sporeşte importanţa Turciei. Statul
quo-ul cât mai mult, până la o nouă răsturnare de si- care face o punte între Europa şi Asia, Turcia moder-
tuaţie internaţională, pe care trebuie s-o aşteptăm nă, în mod tradiţional îşi are sfera de interese pe teri-
pregătiţi, astfel încât să profităm de momentul favo- toriul Balcanilor10. Turcia îşi îndreaptă, tot mai mult,
rabil pentru realizarea intereselor noastre de stat. po­­litica externă în aceste spaţii, considerându-le sfe-
După schimbările democratice din anul 2000, noi ră legitimă a influenţei sale politice. Turcia doreşte să
încă mai trăim în tranziţie, deşi puteam să ne ghidăm redobândească supremaţia în aceste spaţii, odinioară
după experienţele câştigate în reforme de fostele
state socialiste şi să depăşim mai repede această pe-
6
Stanko Ilić, Societatea organizată, valorile şi normele, Fe-
rioadă dureroasă. Probleme serioase apar atunci câ­nd niks Libris, Belgrad, 2012, pag. 55-63.
7
http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key documents
societatea trăieşte într-o perioadă de tranziţie. Idea-
/2013/sr spring report 2013 en.pdf
lurile sociale ale generaţiilor precedente devin insig- 8
Wolf Lepenis, Cultura şi politica, Geopolitica, Belgrad,
nifiante. Unui om tânăr îi vine greu să-şi conformeze 2009, pag. 175.
ţelurile proprii cu societatea, care ea însăşi nu-şi înţe- 9
http://www.europeanpolicy.org/images/sr analiza im-
plementacije preporuka i mera dri.pdf
5
http://www.nspm.rs/kosovo-i-metohija-/kako-danas- 10
http://www.avlija.me/eseji/s-dzogovic-i-mazreku-os­­­­­­­­­­­­­­­-
zvati-srbiju-q.html ma­­n­lijsko-nasljede-kod-balkanskih-naroda-neoosmanizam 15
ele fiind parte integrantă a Imperiului Otoman. Influ- Concluzii
enţa turcească în Europa de Sud-Est este motivată de
ponderea populaţiei musulmane în aceste spaţii. Tur- Toate decesele importante au marcat trecerea din-
cia şi-a asumat responsabilitatea şi obligaţia de a se tr-o epocă în alta, de la ceea ce a fost, la ceea ce va să
implica şi de a ajuta cetăţenii musulmani din statele fie. Moartea regelui Aleksandar Karađorđević a pro-
balcanice. Turcia poate acţiona ca factor stabilizator, dus deraierea politicii noastre interne şi externe.
influenţând, totodată, politica în Balcani. Pentru neo- Moartea lui Iosip Broz Tito a vestit despărţirea Serbiei
osmanişti, Balcanii reprezintă inima Turciei, ei repre- de Iugoslavia. Atentatul asupra lui Zoran Đinđić mar-
zentând acelaşi lucru şi în imperiul lor din Evul Mediu. chează sfârşitul independenţei Serbiei în apărarea
Pentru Turcia, Serbia este un partener şi un factor intereselor şi atitudinilor proprii, accelerând procesul
foarte important în Balcani, în primul rând pentru de consimţire a tot şi a toate. Adormirea Patriarhului
faptul că Serbia este garant al statului Bosnia şi Herţe- Pavle reprezintă pierderea Marelui păstor pentru toţi
govina11. Serbia constituie un factor esenţial şi în ceea credincioşii ortodocşi, iar credincioşii vor fi atraşi în
ce priveşte Kosovo, unde trăiesc albanezi şi o impor- apele tulburi ale politicii şi ideologiei şi nu vor mai
tantă minoritate naţională turcă. Ei consideră că Bal- ieşi, niciodată, pe malul ortodox, curat13.
canii au lăsat urme adânci în fiinţa culturală, etnică şi Serbia are o poziţie nefavorabilă, grea în relaţiile
socială a Turciei. Turcia a avut o bună colaborare şi cu internaţionale14. La ora acutală, există şi probleme
R.S.F.I., fiindu-i partener strategic. Chiar şi în cursul răz- politice interne şi externe. Fiecare guvern întâmpină
boiului, în spaţiile fostei Iugoslavii, ea a militat pentru dificultăţi în ceea ce priveşte reprezentarea ţării, dat
o soluţie paşnică. Astăzi, statul turc este, din nou, un fiindcă nu i se ştiu graniţele. Nu ştim nici măcar unde
factor puternic. Paralel cu revigorarea economiei, este locul ţării în această lume brutală. Trebuie să ne
acesta pledează pentru economia de piaţă, fapt con- adunăm puterile necesare şi să acţionăm în ţară prin
firmat şi de contractele economice semnate cu U.E. propagarea energiei pozitive, în speranţa că aceasta
Turcia, conştientă că nu va deveni stat membru cu se va reflecta şi în afară. Întâi de toate, noi înşine să
drepturi depline al UE, formaţie întemeiată pe princi- credem în ideile noastre, în aşa fel încât să-i convin-
pii democrat-creştine, aspiră să fie o putere reginală gem şi pe alţii că procedăm corect. Dacă credem sin-
de la Caucaz şi până în Orientul Apropiat şi Balcani. cer în ceea ce facem, ne vom atrage aliaţi. Uniunea
Diplomaţia turcă, indiferent de curentul aflat la pute- Europeană ne oferă şansa să demonstrăm de ce sun-
re – kemalist, islamist, panturkist etc. – în ideologia sa tem în stare, să ne reformăm sistemul, să acceptăm
conţine întotdeauna neoosmanismul. Neoosmanis- realitatea, aşa cum este ea, iar din anumite situaţii să
mul este mai mult decât o ideologie pentru naţiunea tragem foloase maximale. Odinioară ştiam acest lu-
turcă, nemulţumită de poziţia sa şi de rolul său în cru, ştiam să culegem roadele politicii pe care o pro-
lume. Diplomaţia turcă este caracterizată de nostal- movam. Am convingerea că şi în prezent am putea
gia imperială, combinată cu pragmatismul12. Turcia a s-o facem, însă numai dacă încetăm să mai vorbim
preluat rolul Iugoslaviei de odinioară. Îşi apără intere- despre comploturi, cazuri de fraude şi teme similare.
sele în organizaţiile internaţionale, colaborează cu Fiecărui îns, individ îi revine sarcina de a munci din
Răsăritul şi Apusul, precum şi cu Israelul şi statele mu- greu, crezând în sine, crezând în statul Serbia, şi, în
sulmane din Asia. Important pentru noi şi pentru sta- calitate de cetăţean al ei, de a lupta pentru locul care
tul nostru este faptul că neoosmanismul există, dar îi aparţine sub soare. Avem în faţă o perioadă înde-
că, actualmente, nu produce nici consecinţe pozitive, lungată de luptă grea şi o cursă în care trebuie să
nici negative. Oricum, conducerea noastră de stat are ajungem din urmă ţările occidentale dezvoltate. De-a
responsabilitatea de a urmări iniţiativa diplomaţiei lungul istoriei s-a dovedit faptul că putem să colabo-
turceşti, precum şi de a ţine seama de fundalul ei. răm cu toată lumea, să ne apărăm demnitatea şi inte-
resele, de aceea consider că trebuie să revenim pe
acest curs. Situaţia noastră de acum cel mai bine o
13
Noam Chomsky, The Secular Priesthood and the Perils of
11
http://www.srpskikulturniklub.com/turska-na-balkanu Democracy, On Nature and Language, Cambridge Uni-
12
L.A. Stone, Turkish foreign Policy: Four pillars of Tradition, versity Press, Cambridge, 2003, pag. 181.
Perceptions. Journal of International Affairs, 2001, pag. 14
Serbia trebuie să renunţe la pretenţiile sale faţă de vecini,
16 16-17. zilele Bosniei şi Herţegovina, 2010: www.nspm.rs
defineşte Borislav Pekić: „Trăim într-o vreme a rapidi- nence. During this period Yugoslavia was not only a
tăţii. Ne mişcăm, gândim, ne schimbăm tot mai repe- regional power, but it had also a great influence on
de. În prezent, raportat la orice perioadă, epoca pre- the creation of international policies. However, from
cedentă, avem nevoie de foarte puţin timp pentru a the beginning of the eighties of the last century, the
găsi şi a pune ceva în aplicare, dar, în acelaşi timp, ne political scene of Yugoslavia slowly lost its value; it
şi acomodăm repede, pentru ca apoi să uităm totul was taken over by diplomats who had not grown up
năprasnic. Au trecut mii de ani până să realizăm că to the challenges of their time. As a result of mistakes
Pământul nu este centrul universului, decenii în şir in their estimations and judgments, today we repre-
s-au scurs să înţelegem că îl putem distruge, iar să-l sent a society that is not as developed as other mo-
distrugem, ne ajung doar câteva minute...” Din cele dern countries. Serbia has a long way to go in order
mai sus tragem învăţătura: numai uniţi putem pros- to achieve the political stability of Western countries.
pera, doar prin unitate ne putem recâştiga prestigiul Apart from the European Union, which has a great
şi demnitatea, aşa încât, într-o bună zi, cuvântul nos- impact on the Serbian state, the influence of Turkey
tru să se facă auzit şi să se ţină seama de el în relaţiile on this area increases. Turkey’s foreign affairs are di-
internaţionale. rected towards the Balkan Peninsula since it regards
them as its own legitimate political sphere. Although
Bibliografie neo-osmanism exists on Balkan, it does not carry po-
sitive or negative consequences in Serbia. Serbia’s
1. Dimić Ljubodrag, Istoria statalităţii sârbe, Serbia în Iugoslavia, current political elite puts a lot of effort into gaining
Novi Sad, 2001. a full membership in the EU, which will contribute to
2. Lompar Milo, Spiritul autonegării, Orpheus, Novi Sad, 2012. the improvement of Serbia’s reputation, as well as its
3. Pekić Borislav, Culegere de scrisori din străinătate, Monitorul
oficial, Belgrad, 2012.
status in international relations.
4. Pekić Borislav, Anii pe care i-au mâncat lăcustele, Monitorul Key words: Yugoslavia, Serbia, diplomacy, neo-
oficial, Belgrad, 2012. osmanism
5. Petranović Branko, Istoria Iugoslaviei 1918-1988, Nolit, Bel-
grad, 1988.
6. Prokopijević Miroslav, Uniunea Europeană, Monitorul oficial,
Belgrad, 2009.
7. Simić Pero, Tito: Fenomen al secolului XX, Monitorul oficial,
Belgrad, 2011.
8. Tanasković Darko, Neoosmanismul, doctrina şi practica de po-
litică externă, Monitorul oficial, Belgrad, 2012.
9. Zorić Nedeljko, Scrierile unui diplomat iugoslav 1948-1983,
Monitorul oficial, Belgrad, 2011.

Summary

Yugoslavia and Serbia in the International


Relations during the 20th and the 21st Centuries

In Serbia, the beginning of the 20th century was


characterized by the spirit of romanticism; the ten-
dency of liberating and uniting territories that were
occupied in the middle ages emerged. After WWI Yu-
goslavian diplomats wanted to create a big and sta-
ble state in order to repress foreign impacts and pro-
tect sovereignty and integrity within these territo-
ries. This policy was still active after the foundation of
the Republic of Yugoslavia under Tito’s regime. Due
to the clever politics of the state during the cold war,
Yugoslavia gained its status, sovereignty and promi- 17
Nikola Marinković

Another member of the European Union?


nixmarinkovic@gmail.com

It has been a decade since the Summit of Heads of ship request of ten new members from Eastern Euro-
State or Government of the European Union and the pe, Western Balkans become marginalized and left
five countries of the Western Balkans took place in out of European developments1. Greece, as EU Presi-
Thessaloniki. This event, in many ways important for dency holder in the first half of 2003, produced a do-
countries in the region, is the result of more political cument which provided promotion of political dialo-
and economic tendencies in the years leading up to gue with the countries of the region and greater eco-
the summit that had a strong foothold in European nomic assistance, and assistance in reforming justice
politics. This primarily refers to the politics of Euro- and home affairs, as well as assistance in regional co-
pean Union enlargement, which was of great impor- operation between Balkan states. It is, in fact, a conti-
tance for the countries of the Western Balkans. Alba- nuation of support started disclosed during the sum-
nia, Bosnia and Herzegovina, Serbia and Montene- mit in Zagreb in 20002. On this occasion Thessaloniki
gro, Croatia, Macedonia received a strong signal to Declaration3 was adopted, as well as another docu-
follow the path of reforms, and the message that the ment called Thessaloniki Agenda for the Western Ba-
future of the Balkans is in the European Union. lkans4. Declaration itself is important not only becau-
After a decade of transition processes which foun- se it provides the region’s future in the EU, but also
ded their place in five (now six) states, the results are emphasizing that the speed of the integration pro-
quite different. From Croatia, which from 1st July 2013 cess depends primarily on the Western Balkans sta-
becomes a full member of the EU, via Montenegro, tes, each of them separately.
which opened initial chapters, followed by Serbia, Regardless of the differing opinions about the
which expects a date to start joining negotiations, success of the Summit, the general impression is then
Macedonia, which from the status of a candidate has gained, and ten years after it the same immersion
not far advanced, and Bosnia-Herzegovina, which is held on the area of the Western Balkans, says that it is
still standing trapped in unfinished constitutional still, in some ways, a turning point when the Euro-
and political reforms and Albania, which was seen as pean future the these countries is concerned. Opti-
a ”potential candidate”. mism, which was present before Summit, and which
So diverse images of reform success are still pre- was fueled by the Greek presidency, partially fulfilled
sent in the Balkans. After the accession of Croatia to expectations (because the EU did not accept the ra-
the EU, the expectations of European political elites 1
Lopandić Duško (2003). Before and after Thessaloniki -
are moving in the direction of giving the biggest op- The results of the Summit of the European Union and the
portunities for the same outcome Serbia that after countries of the Western Balkans, The international confe-
the agreement with the authorities in Pristina is opti- rence „The EU and the Balkans: What after Thessaloniki? -
mistic about its future European road. Serbia and Montenegro towards the EU „- Belgrade, p. 1
2
Read more about it at: http://www.consilium.europa.
eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressdata/en/er/Declang4.
Thessaloniki Summit doc.html
3
http://www.stabilitypact.org/reg-conf/030621-thessalo­
Thessaloniki Summit came as a result of desire to niki/declaration.asp
reform the procedure for joining the EU in order not 4
http://www.westernbalkans.info/htmls/page.php?cate­­­­­
18 come to a situation where after accepting member- go­ry=391&id=419
dical revision of the Stabilization and Association major security and political challenge - the Kosovo
Process to complete the process of transformation in crisis. Conflicts in the southern province, forced Ser-
the pre-accession strategy for membership of the Re- bia to spend another two years in stagnation, culmi-
gion in EU5), especially since the European Union nating in the NATO intervention in 1999, which, ex-
officially confirmed a place of the Balkans in European cept the loss of life, brought enormous material da-
trends, which has become important during the fina- mage, estimated at more than $ 100 billion.7
lization of negotiations with Croatia, and growing Serbia officially applied for EU membership on 22
aspirations of the other countries of the Western Bal- December 2009 when former Government of the Re-
kans, primarily Serbia and Montenegro. Finally, the public of Serbia set as a goal the country’s accession
component of regional cooperation among the coun- to the EU in 2014. Even then it was clear that this was
tries of the region at the Thessaloniki certainly contri- more than optimistic attitude, which will be difficult
buted to a clearer European perspective of the Wes- to implement. These government plans were made
tern Balkans. on the basis of Agenda 20148, the then Greek Prime
Minister Georgios Papandreou. However, the politi-
Serbia’s path to negotiations cal reality and set the conditions for Serbia in the
form of full cooperation with the ICTY, delayed the
Ever since October 2000, when the President of normal course of negotiations between Serbia and
former Federal Republic of Yugoslavia Vojislav Koštu- the European Union. Only after the arrest of the most
nica in the French resort of Biarritz at the EU summit wanted war crimes suspect Ratko Mladić in May 2011
received a green light to enter the Stabilization and and Goran Hadžić two months later, the conditions
Association Process begins a Serbian journey to the for the continuation of the process of accession to
European Union. A democracy that has just started to the Union were created.9
strengthen had uncertain road ahead, as well as in-
creased support from Europe after the democratic The dialogue between Belgrade and Priština
changes of 5th October 2000. After the transformati-
on of Yugoslavia into the State Union of Serbia and Dialogue between Belgrade and Priština started
Montenegro and the introduction of so called ”Two- first on a technical level, which the administration of
track” process of negotiating trade part of the SAA Prime Minister Cvetković has started. After that the
and the cancellation of talks in 2006, due to lack of dialogue continued to be lead on political level by
cooperation with the ICTY, until 1st March 2012 when the current Prime Minister Ivica Dačić. That raising
the country granted candidate status by the Euro- the level of negotiating to the level of Prime Ministers
pean Council decision6, it became clear that Serbia’s was the right way, everybody agree in this moment.
path towards the EU will not be easy. Using their political position, both of the Prime Minis-
Serbia, as country in transition, is facing a number ters (Ivica Dačić and Hashim Thaci), signed the so-cal-
of problems that a society has to solve. In addition to led ”Brussels Agreement” that has made a historic
the accumulated problems in the economic sector, as step in the creation of a ”European” climate of relati-
a result of the restructuring of the economy from a ons between Serbia and Kosovo.
semi-planned to a market, and a complete blockade Solving problems on ”the ground” a strong signal
and isolation of the country due to political problems was sent to European leaders that it is time for the
during the 90s, Serbia has additional problems. Unli- green light to start negotiations with Serbia. What
ke most countries in the Western Balkans, which after was expected from Serbia, it is almost completely
the war the mid-90s, took the way of reconstruction transformed into practice in a real situation. Conditi-
and European integration, Serbia has faced another ons set by the EU for Serbia, which were related to
5
Lopandić Duško (2003). Before and after Thessaloniki - 7
Source: http://sr.wikipedia.org/
The results of the Summit of the European Union and the 8
http://www.mfa.gr/images/docs/periferiaki_politiki/agen­
countries of the Western Balkans, The international confe- da_2014_en.pdf
rence „The EU and the Balkans: What after Thessaloniki? - 9
Read more about the differences in the degree of inte-
Serbia and Montenegro towards the EU „- Belgrade, p. 8 gration of the WB countries in Mišćević, Tanja (2009). Joi-
6
http://www.europa.rs/sw4i/download/files/cms/attac­ ning the European Union. Belgrade: Službeni glasnik:
h­?id=55 166-170. 19
the start of negotiations, were related primarily to member states in the European Council in Brussels
the establishment of ”good neighborly” relations was coming. Three possible options were on the ta-
with Kosovo. After more than 10 rounds of talks Pri- ble, ranging from setting a date for Serbia, through
me Ministers Dačić and Thaci reach an agreement. conditional giving the green light to set a date (that
Now the decision was transferred to the courtyard of is, by a certain date there must be implementation
the Union, namely German Government, which is agreement between Belgrade and Priština), up to wi-
one of the few member states institutions that for an thholding date to some future meeting of the Euro-
answer to this question must be approved by the pean council, which would surely be after the Ger-
German parliament. Here we come to the stumbling man elections, or after September. However, the de-
blocks, because the institutions, or Germany as a sta- cision that came from German Parliament11 was ex-
te, remained alone in advocating the idea that it is pected, balanced, and it reflects the desire of Serbia
too early to give the date to Serbia. However, having and European partners to move forward with negoti-
in mind that Germany is the main driver of positive ations, and the desire of Germany that before the ta-
economic trends in Europe, it is clear that her word is lks start, application of agreed be implemented on
the last and the most important in the sequence. The the field, and which would be verified by the Euro-
whole issue is that how to keep a sinking ship afloat. pean Council in December.
The party of German Chancellor Angela Merkel - This was apparently probably the most realistic
Christian Democratic Union is preparing for elections scenario, by which German state leaders try to balan-
at the federal level and in almost every survival in ce with the voters, who do not see this option as a
power has to be paid by high political price. It seems positive for their country. The latest survey of Ger-
that Merkel’s conservatives have a tough battle man public opinion polls says that the Christian De-
ahead to get another term. Certainly the question of mocratic Union (CDU) can currently count on 41% of
Serbia’s EU accession is not a top priority when the the vote, and to 46% in a coalition with the Liberals,
German public opinion is concerned, but the fact is the current foreign minister, Guido Westerwelle, whi-
that German voters have an opinion on this issue. It is ch is 7% higher than the Social Democratic Party (SPD)
currently predominantly negative, which sends a and Greens12. However, if the last two parties form a
feedback signal to the Government in Berlin, which coalition with the Left Party (Die Linke), then the ba-
was caused by the pressure between the European lance of forces in a stalemate position 46%: 46%. Howe-
partners to provide the date and local public mood. It ver, as the socialists are not yet recovered from their
was a kind of indicator of the balance of power. More historic defeat in 2009, slightly more is likely that
precisely, we could say that it was a weight on the Christian Democrats and the Liberals are able to form
scale, which showed if the rest of Europe may force a new government.
Germany to change its position. This was a political The European Council held on 28th June in Brussels
issue, but the fact is that the economy is the one that adopted the conclusions13, which, according to gene-
will give the last word, especially if we have in mind ral opinion, opened the door to further European in-
that beside the UK and France, Germany is the largest tegration of Serbia. Serbia was given the green light
net contributor to the EU budget. Statistics shows to start negotiations, but without a precise date for
that Germany in the budget of the Union pays 20 bil- the start of the process. However, it is essential that
lion euros annually10, which is the ground for provi- the formulation of the decision ”the European Coun-
ding ”advantages” in deciding when the affairs of the cil opened negotiations with Serbia” stands. It envi-
European Union are on the agenda. sages that the first intergovernmental conference with
Serbia should be hold no later than January 2014.
The date for the start of negotiations This issue is of great importance for Serbia, primari-
ly from the perspective of the ruling coalition, which
Bidding on whether Serbia gets a date to start ne- certainly could setting the date display as a result of its
gotiations with the EU have become increasingly 11
http://www.bundestag.de/presse/hib/­2013_06­/­­2013_­­­­
common as the meeting of heads of government of ­­364/04.html
12
Source: http://www.infratest-dimap.de/
10
http://www.euractiv.rs/eu-prioriteti/2228-poela-borba-­ 13
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/do­­­­­­­­­
20 o-viegodinjem-budetu-eu cs­­­­/pressdata/en/ec/137634.pdf
own reforms, but also to tackle the solving of Kosovo tween net contributors and net beneficiaries of EU
problem14. It is clear that the vast majority of European budget. Serbia could still expect help of about 200
politicians strongly support Serbia on its path of re- million euros a year, which is at the level of its current
form, and that is a positive signal that the ruling politi- benefits. However, as the integration process pro-
cians on the local scene try to materialize in a political gresses, the amount will increase. As an example sho-
sense. The fight against corruption, which has lasted uld be Croatia, which is in the pre-accession period
for a year, was met with a positive reception in Brussels was receiving about 160 million euros per year, while
and its institutions and its continuation and the reform in the year in which it became a full member of the
of the judiciary are the preconditions for the successful Union it could count on one billion euros. Serbia’s
implementation of European integration process. The candidate status gains the access to other compo-
question of Brussels Treaty implementation at this po- nents of the pre-accession funds, so the money now
int is the issue with greater political weight, but the except for institution building and cross-border coo-
reforms that the Union expects and requires from peration, could be used for regional development,
each potential member are also necessary preconditi- human resources, rural development and agricultu-
on for the successful accession of Serbia to the Euro- re. However, despite the fact that in nominal terms
pean family. Argument for this is the fact that the first Serbia receives almost the same amount of money, it
chapters in the negotiations with Serbia will be the ju- is clear that the start of negotiations should bring
diciary and fundamental rights and justice, freedom greater certainty and predictability for investors.
and security15. The reason for this altered system of ne- And the security component is very important as a
gotiation lies in the fact that after the joining of Bulga- potential benefit from joining the Western Balkan
ria and Romania to the EU, the screening process16 re- countries EU. Primarily to prevent the recurrence of
mains in effect for these two countries. In order to internal conflict in the 90s, as well as to limit the im-
prevent the iterance of this situation, the European pact and spread of Islamic terrorism. Collective secu-
Commission insists that these chapters should be first rity systems of the EU and NATO are security guaran-
opened and last closed to the required level of compli- tee for Serbia and for its neighbors. The process of
ance with European standards before the official can- transformation of the security systems will last las-
didate country enters the full membership. ting almost as the changes in other areas. The questi-
on of Serbia’s European integration is a lasting pro-
What does Serbia acquire by the date? cess. For example, Croatia from 1st July becomes 28th
Union member, which its way to that status has wai-
As the European integrations in public are often ted for 12 years. What citizens of Croatia have specifi-
seen as a way to a better life and to raise the standard cally from the entry of their country into the Union17,
of living, the question is what are the real benefits of or what the people of Serbia have of it, when the
dates for Serbia. The question of European integrati- time comes? There is a wide range of benefits that
ons is a key in any election campaign, which decided the citizens of Serbia will meet, so we can say that pe-
the winner of the 2008 elections, but also the parlia- ople will travel throughout the EU with an ID, study
mentary elections from last year showed a similar and work in other Member States on the conditions
tendency. which apply to nationals of those countries, and be
The Decision on giving a date for negotiations in given the right to address the institutions of EU in
general should have a positive impact on the EU de- their native language.
cision on the amount of funds that will be allocated
for Serbia when Union adopted the budget for the Conclusion
next seven years (for 2014-2020 period), around whi-
ch is a hotly debated across Europe, particularly be- Serbia is at a crossroads when it comes to Euro-
14
http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents­­­­ pean integration. Despite some disagreements, or
­­/2013/sr_spring_report_2013_en.pdf seeking additional guarantees by Germany, Serbia
15
http://ec.europa.eu/enlargement/policy/conditions-mem­­­­­­­­­­­­­­­­ has made great progress in the EU accession process.
bership/chapters-of-the-acquis/index_en.htm
16
http://ec.europa.eu/enlargement/policy/glossary/terms/ 17
http://www.mvep.hr/files/file/publikacije/Hrvatska-EU­­­_
screening_en.htm publikacija_final.pdf 21
The European Union with its current problems, whi- Srbija se nalazi na istorijskoj prekretnici. Nakon ume-
ch lead to a review of the way the system is operating reno pozitivne i optimističke odluke Bundestaga, Sr-
and feasibility of further expansion still continues to bija je konačno napravila opipljiv korak na putu
be a goal to which Serbia is going. The problems that evropskih integracija. Hrvatska je od 1.jula punoprav-
have occurred in the case of Serbia for more than a ni član Unije i u tom svetlu se postavlja pitanje da li je
decade seem now to be an obstacle to European in- Srbija sledeća država Zapadnog Balkana koja bi mo-
tegration. The European Union, like all other serious gla dobiti isti status.
systems, learns from its own mistakes and not allows Ključne reči: Srbija, Evropska unija, proširenje,
themselves the luxury of repeating the same mista- evropske integracije, pregovori o članstvu
kes. Major political obstacles (cooperation with the
ICTY and Kosovo problem) compounded Serbia’s Summary
path towards the EU.
However, the climate that lately residing on Euro-
Another member of the European Union?
pean soil is in favor of the enlargement process. Sig-
nals that are increasingly coming from Brussels to
In light of the European Council’s decision to de-
Serbian politicians are optimistic in the sense that af-
termine the general date for the start of membership
ter giving full member to Croatia the door is not clo-
negotiations, Serbia is at a historical turning point.
sed to further enlargement. This is certainly an enco-
After a moderately positive and optimistic decision
uraging message for all further reforms in the Wes-
of Bundestag, Serbia has finally made ​​a tangible step
tern Balkans, and thus Serbia.
towards European Union. Since 1st July Croatia is a full
European Union, in the years of economic crisis,
member of the EU, and in this light, the question is
sees its possibilities in further internal integration
whether Serbia is next of the Western Balkan coun-
and strengthening of joint jurisdiction, in order to
tries that could get the same status.
prevent the outbreak of similar economic problems.
Key words: Serbia, European Union, Enlargement,
In this regard, there are more advocates of further en-
European integration, membership negotiations
largement, and the latest positive political reform
and events in Serbia gives the hope that the process
of European integration will not stop, but on the con-
trary, it will accelerate and lead to the ultimate goal -
Serbia’s membership in the EU.

Literature

1. Lopandić, Duško (2003). Before and after Thessaloniki - The


results of the Summit of the European Union and the coun-
tries of the Western Balkans, The international conference
”The EU and the Balkans: What after Thessaloniki? - Serbia
and Montenegro towards the EU ”- Belgrade.
2. Mišćević, Tanja (2009). Joining the European Union. Belgra-
de: Službeni Glasnik.
3. Prokopijević, Miroslav (2009). The European Union: An Intro-
duction. Belgrade: Službeni Glasnik.
4. Serbia in the European Union (2009). Prepared by: Slobodan
Samardžić. Belgrade: Službeni Glasnik.

Sažetak

Još jedna članica Evropske Unije?

U svetlu odluke Evropskog saveta za određivanje


okvirnog datuma za početak pristupnih pregovora,
22
Amanda Orza

The legacy of Communist Social and Political Practices


upon Post-communist Political Culture
A Gendered Approach
orza.lavinel@gmail.com

Scholars have extensively examined communism Above all, the political marginalization of women
in Central and Eastern Europe, its fall and the trans- in Central and Eastern Europe is a continuation of the
formation that followed, however chiefly undermin- type of gender segregation, and women’s political
ing the gender dimension. However, under the as- behavior and attitudes that have been developed and
sumption that the political culture is a result of every maintained under communist rule.5 Namely, socialist
day habits and social norms, which are passed onto states attempted to resolve the so-called ”Woman
individuals through the family and community, the Question” by abolishing gender differences in line
role of women should not be understated. Gender, with their ideology – through economic means. Even
being both a broad identity concept and a micro- though socialist states introduced progressive legis-
cosm, which reflects the process of social, economic lation and egalitarian policies, their success in estab-
and political changes, may provide for an additional lishing gender equality remains contested. Ideally,
understanding of the nature of a society. Namely, the ”domestic slave” using Lenin’s denomination, was
even seemingly ungendered processes are con- to be liberated. However, in practice by defining wom-
strained, constituted, legitimated, and institutional- en as mothers and workers without a reciprocal defi-
ized through socially and culturally produced ideas nition for men, the traditional gender roles were ac-
about the male-female difference.1 With the fall of tually enforced rather than subdued. Scholars have
communism, the lack of political culture supportive named the phenomenon a ”double burden,” at times
of women’s activism became more evident as wom- even ”triple” if considering the women’s political duty
en took upon a relatively limited involvement in the toward the state as well. An illustration of the female
official policymaking arena.2 The lack of female inter- role under communism is a report of the GDR Central
est in politics may be the result of a combination of Committee which explicitly made a commitment to
factors such as the repossession of the private sphere, facilitate women to harmonize their employment, so-
rejection of the previously imposed gender egalitari- cial commitment and maternal responsibilities.6 Still,
anism through forced political mobilization, and past women did not evade their imposed responsibility
connection with the communist regime which also toward the community. A survey from Bulgaria showed
implies a lack of a tradition of active participation in that more than 90 percent of women participated in
public life.3The assessment of the capitalist-recon- organizations under the state structure.7 Such forced
structed policies affecting the genders‟ divide, e.g. mobilization of women fueled a backlash against gen-
abortion laws, gives an insight of the extent of conti- der equality in the democratic system and had grave
nuity of the new social and political structures in re- repercussions on the political roles they assumed.8 Ru-
spect to the old system.4
5
Siemienska, Renata. Pg. 126.
1
Gal, Susan, and Gail Kligman. Pg 5. 6
Einhorn, Barbara. Pg. 29.
2
Regulska, Joanna. Pg 56. 7
Kostova, Dobrinka. Pg. 22.
3
Jaquette, Jane S., and Sharon L. Wolchik. Pg. 7. 8
Wolchik, Sharon L. ”Gender and the Politics of Transition
4
Marody, Mira, and Anna Giza-Poleszczuk. Pg. 152. in the Czech Republic and Slovakia.” Pg. 129. 23
gulska notes that women were penalized for the per- cized daily life, the private sphere remained to an ex-
ceived benefits of ”communist equality.”9 That is to tent idealized as a safe haven, or as Drakulic terms it,
say, women’s activity under communism largely tar- ”pigeonholes” free of state interference. For instance,
nished their post-communist political involvement, Kadar granted in Hungary ”a partial „rehabilitation‟
which resulted in their political and professional pe- of the right for privacy” to individuals of commenda-
ripheralization. ble behavior in the public sphere.17 What is more,
However, the reality is that under communism wom- Hungarian women declared that they perceived the
en occupied what were perceived as feminized posts private realm as a site of self-protection and invisible
and positions at the local level, and were habitually political opposition to the monolithic regime. In that
marginalized from the power hubs.10 The high women’s sense, Szalai argues that women took refuge in their
representation was merely a façade that was aimed economic and family roles.18 Central and Eastern Eu-
to add to the legitimacy of the regime. Nevertheless, it ropean women did not interpret the household as a
left long-term implications for women’s participation confinement after they were finally granted the free-
in democracy.11 In addition, recalling the tight control dom of choice. Consequently, these women, unlike
that the socialist state exerted upon official organiza- to Western feminists, did not oppose the household
tions, the participation did not provide with a signifi- for being a patriarchal institution.19 The difference is
cant experience in autonomous interest-driven politi- hardly surprising if considering that ”feminism is the
cal activity.12 An example is the case of the Czech Lands product of a political culture of a particular country
and Slovakia, where a significant number of women and of a particular social system,” and thus bears the
became apathetic towards politics, to a degree indis- imprint of the past.20 Cases in point are the Czech Re-
putably due the meaningless political experience they public and Slovakia, where a multitude of women’s
shared under communism.13 Similarly affected were groups sprung out after 1989 but for the most part sup-
the Polish women who apart from having unequal ac- ported what they termed ”sane feminism” that advo-
cess to political positions since they were limited to cated domestication of women.21 These attitudes, Wol-
local politics, also suffered from fewer career advance- chik asserts, are constructed by the socialist propa-
ment opportunities in comparison to men. Polish ganda campaigns which emphasized women’s ma-
women had been active in the roundtable discussion ternal roles as their main contribution to society.22
that brought the collapse of the regime, and the un- Despite the attempts of the former Eastern bloc to
derground resistance emulated to an extent the situ- break away from its socialist past, the discourse on
ation in the Party structures.14 Still, due to a ubiquitous women’s rights and roles in both the private and
prejudice which is unrelenting in both countries, poli- public sphere continued to counter pose the genders.
tics are deemed dirty, masculine, and inappropriate Paradoxically, while post-communist politics strove
for women. Accordingly, women did not strive to ac- for legitimization through the attack of all that was
quire skills and knowledge to exert political pressure, perceived as communist, the issue over abortion pol-
pursue political activism or join political structures.15 icies reveals the preservation of the gender power
After having experienced ”too much equality” in imbalance.23 Abortion is specifically significant as it is
the past, with the victory of the democratic model, one the most contentious policies and among the
women embraced the possibility of returning to the first questions raised after the fall of socialism.24 In
private sphere.16 Given their experiences under com- the light of pervasive systemic changes, politicians
munism, women found the home to be liberating initially claimed that issues regarding gender equali-
rather than oppressive. In contrast to an over-politi- ty are of secondary importance and a luxury. Never-
9
Regulska, Joanna. Pg .46 17
Einhorn, Barbara. Pg. 58.
10
Ibid. Pg. 37. 18
Siemienska, Renata. Pg. 133
11
Jaquette, Jane S., and Sharon L. Wolchik. Pg. 11. 19
Einhorn, Barbara. Pg. 64.
12
Wolchik, Sharon L. ”Gender and the Politics of Transiti- 20
Wolchik, Sharon L. ”Gender and the Politics of Transiti-
on in the Czech Republic and Slovakia.” Pg. 160. on in the Czech Republic and Slovakia.” Pg. 177.
13
Ibid. Pg. 166. 21
Ibid. Pg. 125.
14
Ibid. Pg. 38. 22
Ibid. Pg. 127.
15
Regulska, Joanna. Pg. 36. 23
Verdery, Katherine. Pg. 82.
24 16
Jaquette, Jane S., and Sharon L. Wolchik. Pg. 13. 24
Gal, Susan, and Gail Kligman. Pg. 3.
theless, they attempted to appropriate female repro- In summary, even though the annus mirabilis is of-
duction rights and strip women of their reproductive ten perceived as a point in time when Central and
freedom.25 During socialist times, the official policy Eastern Europe shredded its undemocratic charac-
on women’s ”reproductive facilities” was constructed teristics, the investigation of the political culture re-
as a response to the labor force requirements and the veals that attitudes and behaviors towards norms,
demographic trends.26 In contrast, according to the the political system and the gender divide are deeply
liberal theory, procreation matters should belong to embedded. At times concealed, the communist lega-
the domestic realm and have no intersections with cy remains to shape the perception of both women
politics.27 Thus, the abortion battle illustrates the dis- and men regarding women’s participation in politics
torted relationship between the post-communist state and efforts aimed at gender equality. The forced mo-
and its citizens, and the invasive paths that political bilization of women and the official ambition of abol-
actors embarked upon.28 ishing gender differences under communism, togeth-
In Poland abortion was perpetually delegalized and er with women’s negative experience in politics and
liberalized as numerous Poles argued for a ban despite their allegiance to the private sphere significantly
a liberal legislation in the past. Zielinska finds the caus- marked the perception of female roles and rights in
es for high interest in addressing the issue in biases post-communist times. Both men and women do not
deeply rooted in the Polish society which conceptu- take women’s involvement in the public sphere seri-
alize women as creatures with a chief reproductive ously. Still, more importantly, women lack ”a gender
purpose.29 Accordingly, focusing on the Czech and consciousness” and as the issue of abortion policies
Slovak Republics, Wolchik acknowledges the influ- shows, are mobilized only when directly threatened
ence of the communist legacy in defining gender by democratic politics. Thus, communism did take its
roles and attitudes regarding abortion but adds the toll in stifling political activism, which remains evident
impact of transition.30 Even though in Czechoslovakia in the Central and Eastern European political culture.
at the time abortion remained legal despite increas-
ingly declining birth rates, other measures were intro- Bibliography
duced to stimulate population growth.31 Similarly to
the communist period, in the discussions at the poli- 1. 
Einhorn, Barbara. Cinderella Goes to Market: Citizenship,
cy formation stage women were perceived ”as re- Gender and Women’s Movements in East Central Europe.
sources to be mobilized [...] to the extent that they London: Verso, 1993. 1-181. Print.
Gal, Susan, and Gail Klig-
man, eds. Reproducing Gender: Politics, Publics, and Every-
were not explicitly considered at all.”32 Somewhat day Life after Socialism.
contradictory, both genders sought to break away 2. Princeton: Princeton University Press, 2000. 5. Print.
Jaquette,
from communist dictated goal of social equality and Jane S., and Sharon L. Wolchik. ”Women and Democratizati-
reduce the role of the state while simultaneously re- on in Latin America and Central and Eastern Europe: A Com-
taining state- provided benefits.33 While the majority parative Introduction.” Women and Democracy: Latin Ame-
rica and Central and Eastern Europe. Ed. Jane S. Jaquette and
of men and women in both the Czech land and Slo- Sharon L. Wolchik. Baltimore And London: The Johns Ho-
vakia opposed to a restriction of abortion access, sur- pkins University Press, 1998. 129. Print.
veys show that the Poles that opposed the re- crimi- 3. Kostova, Dobrinka. ”Women in Bulgaria: changes in Employ-
nalization of abortion constituted mostly of the eld- ment and Political Involvement.” Women and Democracy:
Latin America and Central and Eastern Europe. Ed. Jane S.
erly and residents of the rural areas.34
Jaquette and Sharon L. Wolchik. Baltimore And London: The
Johns Hopkins University Press, 1998. 203-22. Print.

25
Einhorn, Barbara. Pg. 75. 4. Marody, Mira, and Anna Giza-Poleszczuk. ”Changing Images
26
Ibid. of Identity in Poland: From the Self-Sacrificing to the Self In-
27
Gal, Susan, and Gail Kligman. Pg. 9.
 vesting Women.” Reproducing Gender: Politics, Publics, and
28
Ibid. Pg. 10. Everyday Life after Socialism. Ed. Susan Gal and Gail Kligman.
29
Zielinska, Eleonora. Pg. 52. Princeton: Princeton University Press, 2000. 176-200. Print.

5. Regulska, Joanna. ”Do Polish Women Have a Chance.” Women
30
Wolchik, Sharon L. ”Reproductive Policies in the Czech in the Politics of Postcommunist Eastern Europe.Ed. Marilyn
and Slovak Republics.” Pg. 58. Rueschemeyer. New York: M.E. Sharpe, Inc., 1998. 33-64. Print.

31
Ibid. Pg. 65.
 6. Siemienska, Renata. ”Women and Democratization in Latin
32
Ibid. Pg. 71. America and Central and Eastern Europe: A Comparative In-
33
Ibid. troduction.” Women and Democracy: Latin America and
34
Zielinska, Eleonora. Pg. 39. Central and Eastern Europe. Ed. Jane S. Jaquette and Sharon 25
L. Wolchik. Baltimore And London: The Johns Hopkins Uni-
versity Press,1998. 123-53. Print.
7. Wolchik, Sharon L. ”Gender and the Politics of Transition in
the Czech Republic and Slovakia.” Women and Democratiza-
tion in Latin America and Central and Eastern Europe. Ed.
Jane S. Jaquette and Sharon L. Wolchik. Baltimore And Lon-
don: The Johns Hopkins University Press, 1998. 153-85. Print.
8. ”Reproductive Policies in the Czech and Slovak Republics.”
Reproducing Gender: Politics, Publics, and Everyday Life af-
ter Socialism. Ed. Susan Gal and Gail Kligman. Princeton:
Princeton University Press,2000. 58-91. Print.

9. ”Women and the Politics of Transition in the Czech and Slo-
vak Republics.” Women in the Politics of Postcommunist
Eastern Europe. Ed. Marilyn Rueschemeyer. New York: M.E.
Sharpe, Inc.,1998. 116-42. Print.
10. Verdery, Katherine. What was Socialism and What Comes Next?
Princeton: Princeton University Press, 1996. 59-103. Print.

11. Zielinska, Eleonora. ”Between Ideology, Politics, and Common
Sense: The Discourse of Reproductive Rights in Poland. ”Re-
producing Gender: Politics, Publics, and Everyday Life after
Socialism. Ed. Susan Gal and Gail Kligman. Princeton: Prince-
ton University Press, 2000. 23-58. Print.

Summary

The legacy of Communist Social and Political


Practices upon Post-communist Political Culture

A Gendered Approach

Under the assumption that the political culture is a


result of every day habits and social norms, which are
passed onto individuals through the family and com-
munity, the role of women should not be understat-
ed. Gender, being both a broad identity concept and
a microcosm, which reflects the process of social,
economic and political changes may provide for an
additional understanding of the nature of a society.
The political marginalization of women in Central
and Eastern Europe is a continuation of the type of
gender segregation, and women’s political behavior
and attitudes that have been developed and main-
tained under communist rule.
Key words: Post Communist culture, women,
Eastern Europe

26
Ludmila Bejenaru

Isihasmul sârb şi modelul pustniciei1


Ludbej2059@yahoo.com

Isihasmul1(de la grecescul hsucia - tăcere, liniștite) – mism, o expresie teologică și justificarea isihasmului,
este o tradiție veche de practică spirituală, care stă la din sensul 2), în centrul căreia se află conceptual Lumii
baza ascetismului ortodox și cuprinde un întreg com- necreate a lui Dumnezeu; 4)sensul dobândit mult mai
plex de idei despre om, despre mintea și activitatea lui. târziu, care se referă la manifestarea fenomenului dat
Miezul doctrinei isi­haste care s-a impus în Or­to­doxie în viața religioasă a Rusiei din secolele XIV-XVI.
constă în fap­tul, că fapta şi fiinţa lui Dumnezeu, inacce- Isihasmul (hesychasmos)3, prin starea de isihie, este
sibile omului, şi energehia / ener­giile Sale divine, nu o tradiție de ru­gă­ciune în lumea Ortodoxă, cu forme ce
sunt separate, deşi se deose­besc, ci formează o uni­ta­ provin din tradiția monastică a Mun­telui Athos, practi-
te, din care până la mu­ri­torul de rând ajung doar pute- cată, mai întâi, de sfinţii părinţi – anahoreţi şi cu­
rile divine, nu şi Fiinţa lui Dumnezeu. Cel mai mare cer- noscută în forma sa sis­te­matizată şi sub nu­mele de
cetător con­tem­poran al istoriei aces­tui fenomen com- pala­mism, ca în­vă­țătura teologului Grigore Palamas,
plex, teo­logul şi bizantinologul John Meyendorff care a fost recunoscută de bise­rica greacă la 1341, mo-
(1926-1992), identifică următoarele patru sensuri2 ale tiv pentru care Biserica Orto­doxă i-a dedicat cea de-a
termenului: 1) sensul vechi: calugar izolat, pustnic (spre doua săptămână a Postu­lui Mare.4 Se pare că ter­
deosebire de cenobitic), a cărui viaţă decurge în tăce- menul, folosit încă în seco­lul al IV-lea la Părin­ții Bisericii
re, ascultare şi rugăciune; 2) o școală specială de tehni- (la Ioan Chrysostomul și la Capadocieni), apărea în se-
ca Rugăciunii, ”praxiz noera” (Rugăciunea inimii), care a colul al VI-lea în Palestina, în Viețile lui Chiril din Sci-
evoluat în Sinai și Athos, și a atins apogeul în secolul al thopolis, cu referire la sfinți care proveneau din Capa-
XIV-lea, creându-şi nucleul spiritual prin rugăciunea docia, şi semnifica în mod particular integrarea repe-
”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește- tării continue a rugăciunii lui Iisus în practica de asce-
mă pe mine, păcătosul”; 3) isihasmul este şi doctrina ză mentală, folosită încă de Părinții pustiei din Egipt,
Sfântului Grigorie Palama (1296-1359), numită Pala- în ale căror comunităţi solitare şi religioase de asceţi
1
(Proiect POSDRU/89/1. 5/S/59758 „Valorificarea identi- 3
Marele dicţionar de neologisme, 2000, defineşte isihás-
tăţilor culturale în procesele globale”) mul drept ”curent mistic din sec. XIII, cu centrul pe Muntele
2
J. Meyendorff. Byzantine Hesychasm: historical, theo- Athos, potrivit căruia țelul vieții spirituale este să unească
logical and social problems. London. 1974, pag 127. Vezi mintea cu inima, „Lăcașul lui Dumnezeu”, unire care se
la problema dată şi: Добротолюбие. Тт. 1-5. Св. -Троицкая realizează „coborând”, prin intermediul respirației, mintea
Сергиева Лавра. 1992. С. М. Зарин. Аскетизм по право- în inimă (< fr. hésychasme)”, iar în Dicţionarul enciclopedic­
славно-христианскому учению. М. 1996. Умное дела- (1993-2000) găsim explicaţia următoare: ISIHÁSM ({s} gr.
ние о молитве Иисусовой. Сборник поучений св. От- hesychia  „tăcere, liniște și concentrare interioară”)  subst.
цев и опытных ее делателей. Составил игумен Вала- Doctrină mistico-ascetică, apărută în mediile monastice
амского монастыря Харитон. М. 1992. Откровенные din Bizanț în  sec. 4-7, și care s-a dezvoltat în Biserica
рассказы странника духовному своему отцу. М. 1991. Ortodoxă în sec. 13-14; în dec. 4 al sec. 14 a fost fundamentată
В. Н. Лосский. Мистическое богословие Восточной de  Gr. Palamas. I. încearcă să realizeze unirea omului cu
Церкви // Богословские труды. Т. 8. М. 1972. Иеромо- Dumnezeu prin rugăciuni lăuntrice până la stadiul de a ve-
нах Софроний. Старец Силуан. М. 1991. Архим. Софро- dea lumina taborică. Evagrie din Pont a inițiat cel dintâi
ний. Видеть Бога как Он есть. Эссекс. 1985. Синергия. „Rugăciunea inimii” sau „Rugăciunea lui Iisus”, care constă
Проблемы аскетики и мистики Православия. Научный din invocarea repetată a numelui lui Hristos, pentru ca ast-
сб-к под общей ред. С. С. Хоружего. М. 1995. С. С. Хору- fel Dumnezeu să se sălășluiască în om.
жий. К феноменологии аскезы. М. 1998. 4
Arhiepiscop al Tesalonicului între 1347 și 1359. 27
sta­bilite în deşertul egiptean se regăsesc, cu precă- omul poate să recepteze lumina harului (energia ema-
dere, originile monahismului răsăritean. Potrivit te- nată de Dumnezeu) prin ascetism și extaz, ajungând la
zelor isihaste, starea de isihie, - adică comuniunea perceperea ei senzorială. Prin introducerea „rugăciunii
omu­lui cu Dumnezeu (legătură inițial existentă, dar lui Iisus” (rugăciunea minții), se poate realiza o stare de
deteriorată prin păcatul pri­mor­­dial) - se poate reface concentrare a minții în urcușul spre Dumnezeu, însoţi-
printr-un efort către obținerea purității pri­mor­diale. tă de o pace lăuntrică, în care sufletul se deschide total
”Rugăciunea fără cuvinte”, care poate „fi atinsă prin lui Dumnezeu. În tradiţia pustiei isihia e asociată cu
credinţă, pocă­inţă, post şi rugăciune”, este definiţia starea de veghe şi cu acea cumpătare duhovnicească,
pe care a dat-o acestei stări părintele Jystin Popovici5 care are o dimensiune lăuntrică apropiată de cunoaş-
(Благоје Поповић), şi poate servi drept cea mai plau- terea Lui Dum­ne­zeu.”Isihia poate trimite şi la starea pe
zibilă explicaţie a sensului acestui cuvânt. „Dintre toate care o are monahul în chilia sa: ”Isihia (linistea) înseam-
virtuţile Dumnezeu a ales isihia”, spune o cugetare. na a sta în chilie cu frica şi cunoştinţa lui Dumnezeu,
„Aşa cum o apă mâloasă nu se limpezeşte dacă o tul- ferindu-te şi de pomenirea de rău şi de cugetarea
buri mereu, nu poţi deveni monah fără isihie”, preciza înaltă.”8 Legea vieţii şi a vieţuirii, spune Sfântul Grigore
Sfântul Nil din Ancira6. Teologul, este ”să ne amintim de Dumnezeu mai des
Isihia are o semnificaţie care depăşeste cu mult decât respirăm”. Doar aceasta este singura modalitate
simpla tăcere. Ea poate fi înţeleasă în mai multe feluri, de a ajunge la finalizarea scopului vieții creștine - reali-
dupa profunzimea lăuntrică a fiecăruia. După Sfântul zarea unirii cu Dumnezeu, comuniunea cu El și con-
Isaac Sirul, isihia este ”culmea desăvârşirii, mama pocă- templarea Lui. Aceasta este ideea fundamentală a în-
intei şi începutul purificării.”7Acest efort ascetic presu- văţăturii isihaste din toate timpurile, susţinută teologic
pune două trepte conse­cutive: praxisul şi regenerarea și instituționalizată în Biserică, mai întâi, în Сorpus Are-
morală. Ele au ca scop urmărirea strictă a pildei unor opagiticum, și apoi în scrierile Sfântului Maxim Mărturi-
monahi exemplari, stăpânirea propriului eu, supune- sitorul9, predecesorul spiritual al isihaştilor de la Mun-
rea la privațiuni și probe ascetice, cât şi o supremă con- tele Sfânt, împreună cu Evagrie, Isaac Sirul, și Dreptul
centrare interioiară, prin izolare de lumea exterioară, Simeon (Noul Teolog), în special.
prin meditație continuă și prin practicarea rugăciunii Sfântul Munte, prin natura sa, a fost un loc de „isi-
mentale (specifică isihaștilor), prin intermediul căreia hia / ngr. isyhia, vgr. ésyhia,” şi în acelasi timp ”o matcă
se poate ajunge la purificare, resurecție spirituală și ve- de virtute”. Confesiunea primului pustnic, Sfântul Pe-
derea lumii divine. Isihasmul consideră că Dumnezeu tru Athonitul: „ochiul sufletului şi al minţii am ridicat
poate fi cunoscut, deoarece omul este părtaș la ener- spre cer, renunțând la casă, părinții, rude de sânge și
gia divină increată, adică la harul lui Dumnezeu. Deşi prieteni, şi mi-am dedicat o dată şi pentru totdeauna
filosofia isihasmului are la bază învăţătura despre În- viața lui Dumnezeu – pentru o Viața întru Hristos„10, a
dumnezeire, aceasta este o o practică permanentă a
așa-numitei rugăciuni a inimii sau a minții: Iisuse Hris-
8
http://www. crestinortodox. ro/editoriale/isihia-tace­
rea-rugaciune-70168. html
toase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcăto- 9
Jean – Claude Larchet în cartea sa ”Sfântul Maxim
sul, o formulă menită a ține trează conștiința bunătății
Mărturisitorul-mediator între Răsîrit şi Apus”,apărută la
dumnezeirii și a statutului de creatură păcătoasă, cu editura Doxologia în 2010, discută lucrările unuia dintre
un mod de viață creștin, care este în primul rând­ cei mai mari teologi bizantini, bun cunoscător al
experiență. În ortodoxie isihia (starea) / isihasmul (miş- mentalităţilor Apusului şi Răsăritului creştin.
carea) sunt trepte către Îndumnezeire, ceea ce înseam­ 10
Sfântul Petru Athonitul este primul ascet care s-a nevoit
nă reunificarea întregii persoane, nu doar a sufletului, duhovniceste în Sfantul Munte Athos. Grec de origine,
cu Divini­tatea, cu Dumnezeu, prin viziunea energiei sfântul a slujit mai întai ca soldat, în armata bizantină, dar a
divine. Conform acestei doctrine ascetico-mistice, fost luat prizonier, timp în care în inima sfântului s-a născut
dorinţa de a petrece în singuratate, ca monah. Cu ajutorul
5
Благоје Поповић (1894- 1978)- slujitor al Bisericii sârbe, Sfântului Nicolae şi al Dreptului Simeon, sfântul va scapa
arhimandrit, doctor în teologie, remarcabil teolog sârb al din închisoare şi va ajunge monah. Mai apoi va ajunge în
sec. XX, canonizat de Biserica Sârbă în 2010. A propovăduit Sfantul Munte Athos, unde va birui toate atacurile demoni-
învăţătura isihastă în Serbia şi Ucraina(Ujgorod, Mukacevo). lor. Prima biografie a Sfantului Petru Athonitul a fost scrisa
Autorul lucrării ”Dostoievski despre Europa şi slavitate” de Sfantul Grigorie Palama. Autorul accentua puterea
6
Sfantul Nil din Ancira smereniei şi a ascultării, în lupta cu atacurile demonice şi
7
Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, seria Filocalica, De- cu deznadejdea. (Teodor Danalache http://www. cresti-
28 isis, pag. 56; nortodox. ro/sfinti/sfantul-petru-athonitul-136826. html)
fost și rămâne regula evanghelică a vieții monahale şi Grigorie Sinaitul au fost împărtășite și de către pa-
pentru toți urmașii săi spirituali. Unul dintre acesti triarhii de Constantinopol Filofei și Callisto.
adepți, dar şi primul biograf al pustnicului, Sfântul Un rol esenţial în răspândirea spiritualităţii isihas-
Grigorie Palama, caracteriza viața acestuia plină de te, în spatiul slav şi în Tările Române, în secolul al XIV-
abstinenţă şi tăcere strictă ca fiind într-o continuă ru- lea, l-a avut mănăstirea Paroria, ctitorie a Sfântului
găciune, care ” a transformat inima lui într-un car di- Grigorie Sinaitul,şi, începând cu anul 1330, un centru
vin și un al doilea rai, aceasta (inima) fiind pentru important al tradiţiei isihaste. Viaţă de obşte sau se-
Dumnezeu un loc mai plin de har decât cerul”. mi-anahoretică de acolo a dat naştere la două tipuri
Primele forme de monahism şi asceză monahală, de asceză în tradiţia monahală: monahismul cenobiti,
adică a unui alt mod de a trăi mucenicia, au fost eremi- de chinovie sau de obşte, caracterizată prin viaţa în
tismul şi anaroretismul, mai ales în deşerturile din comun a  călugărilor potrivit unei rânduieli atribuite
Egipt, Siria sau Ţara Sfântă, unde deja în secolul al IV- „părintelui mona­hismului cenobitic”, (de la grec.
lea, în jurul unor mari părinţi duhovniceşti s-au strâns κοινηριοζ, - viaţa în comun), şi monahismul eremitic
mai mulţi ucenici. Teoria mistică de fuzionare a vieții (de la grec. αναχορησιι, - pustnicie, viaţa eremitică,
umane cu divinul, finalizată cu starea de detaşare, a călugărul retras într-un loc ferit de lume fiind numit
luat amploare, însă, în secolul XIV în centrele monas- pustnic, sihastru, schimnic).
tice ale Bizanțului și slavilor de sud. Propovăduitorii Sf. Pahomie cel Mare (292-346) a fost părintele mo-
acestei învăţături au fost Grigorie Sinaitul şi Grigorie nahismului de tip cenobitic  organizat, întrucât el a
Palama. Încă din 1325, înainte de izbucnirea conflic- fost primul care a reunit mai multe grupuri restrânse
tului dintre Sfântul Grigorie Palama şi Varlaam, Cuvio- de monahi care urmau o formă de viaţă comună şi
sul Grigorie Sinaitul a adus isihasmul în Bulgaria. le-a organizat în comunităţi mai mari, potrivit unor
Ucenicii Sfântului Grigorie Sinaitul proveneau din reguli comune bine stabilite. Mai târziu, prin sec VIII,
Bulgaria şi Muntele Athos, şi erau cunoscuti drept ”si- la Sfântul Munte, viaţa monahală avea să se organize-
naiţi”. Sunt recunoscuţi prin viaţa monahală exem- ze în cadrul schiturilor13, un mod intermediar de viaţă
plară urmaşii bulgari Theodosie de Tîrnova11 (Tîrnov- ascetă, idioritmică, viețile călugărilor fiind centrate în
ski), ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul şi conti­nuatorul jurul rugăciunii și nevoințelor duhovnicești. Aceştia
tradiţiei, monahul bulgar care a înrădăcinat şi mai aveau loc de trai separat, modul de rugăciune fiind
mult isihasmul în pământul bulgăresc, și Sfântul Ie- comun, într-un ritm spiritual unitar. Învăţătura lui Nil
rarh Eftimie de Tîrnovo, care avea să ajungă patriarh Sorski14, care recunoştea schitul ca principala formă
de Tîrnovo (1375-1393). În perioada cât a slujit ca pa- de organizare a vieţii monahale însemna, de facto,
triarh, Tîrnovo a devenit un centru de iradiere a isi- negarea materialismului la care erau expuse mănăsti-
hasmului în ţările slavone.12 Ideile lui Grigorie Palama rile mari deținătoare de pământuri, sate, robi etc.
13
În spaţiul românesc, Radu cel Mare vorbeste la 1500
11
Urmaşul lui Teodosie de Tîrnova, Ciprian, fost mitropo- despre un schit la Ostrov, istoricii considerând că el exista
lit al Moscovei şi întregii Rusii, a fost singurul dintre mitro- încă de prin secolele XIII-XIV. Schitul Ostrov este primul
poliţii Rusiei moscovite a sec. al XIV-lea, care nu s-a supus așezământ monahal de pe teritoriul actual al României
puterii Hoardei de Aur. pentru călugărițe, lucru remarcat în istoricul schitului.
12
este o limbă apărută în veacul al XII-lea la sud de 14
Sfântul Cuvios Nil Sorski (1433-1508), (în rus. Нил
Dunăre. Este uneori cunoscută și ca bulgară medie. Slavo- Сорский) sau Nil din Sora a fost unul dintre întemeietorii
na are la bază limba slavă veche vorbită în sud-vestul Bul- vieţii monahale de schit (idioritmice) din Rusia, în secolul
gariei, din vecinătatea Macedoniei - zonă unde se dez- al XV-lea, precum şi al mișcării care a contestat legitimi-
voltase Școala Literară de la Ohrid (sec.X). Perioada de tatea existenţei proprietăţilor bisericești. Inițial Nil s-a
aur a limbii slavone se confundă cu existența imperiului alăturat mănăstirii Sfântului Kiril de Belozersk (Lacul Alb),
Vlaho-Bulgar a cărui limbă oficială era, și a Școlii Literare fondatorul ei, Kiril de Beloozero, fiind cunoscut ca un
de la si a scolii literare de la Tîrnova din sec.XIV –XV. Din susținător al curentului, care se împotrivea ca mănăstirile
slavonă a evoluat ulterior, începând cu veacul al XVI-lea, să aibă în proprietate pământuri. Nil Sorski a aprofundat
bulgara modern.Slavona este folosită ca limbă liturgică practica rugăciunii inimii în Athos, făcând din chemarea
de Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă Rusă, Bi- Numelui lui Iisus centrul rugăciunii sale contemplative.
serica Ortodoxă Sârbă. A fost folosită până în secolul al Şi-a întemeiat schitul în jurul anului 1473, pe malul Râului
XVI-lea și de români ca limbă liturgică și ca limbă oficială, Sora, lângă Belozersk. A aprofundat unele idei mistice şi
„de cancelarie”; ascetic, inspirate din viaţa isihastă. 29
În Serbia, primii şi cei mai vestiţi promotori ai isi- care a iniţiat la mănăstirea Ravaniţa primul centru al
hasmului – prin modelul pustniciei, caracteristic isi- monahismului cenobitic sârb. ”Siniaţii” au activat şi în
hasmului sârb, şi modului pustnic de viaţă - au fost alte centre precum Lazariţe, Jdrele, Pavliţa Nouă, Liu-
asceţii sihaştri Gavrilo Lesnovsky, Prohor Pcinisky, bostina, Resav15. În secolul trecut, persoane remarca-
sfântul Petro Korinshski şi Joachim Osogovsky, de la bile ale Bisericii Sârbe au încercat să mențină și să
sfânta mănăstire Osogov din Macedonia. Cuviosul continue tradiția de realizare a unirii cu Dumnezeu,
Joachim din Osogov (Osogovsky) (în jur de 1115) a fost comuniunea cu El și contemplarea Lui. Stareţul Te-
unul dintre cei patru mari pustnici veniţi de pe melea- oklit de la mănăstirea Studeneţ, sta­reţul Simeon de la
guri bulgăreşti însufleţiţi fiind de învăţăturile lui Anto- Mănăsti­rea Dajbabe și maica Stepanida, o simplă fe-
nie cel Mare, începătorul monahismului şi întemeieto- meie din localitatea Vraka de lângă Skadra, fericita
rul vieţii pustniceşti. Cuviosul Joachim a trăit în secolul Stevka Djurdjevici, care, după expulzarea sârbilor din
al XI într-o peșteră de pe Muntele Osogov. Albania (1933) a locuit singură într-o localitate din re-
Sfântul Sava de Serbia (1169 -1237), părintele istori- giunea Kosovo, într-o smerenie şi ascultare deplină, -
ei spirituale sârbe, şi-a crucificat viața pe altarul du- sunt doar câteva modele de slujire lui Dum­nezeu şi
blei iubiri - dragostea pentru rugăciunea în singură- de comuniune cu Acesta. Maica Stepanida s-a stins
tate și dragoste pentru educația spirituală a poporu- din viaţă în 1945, în urma unor răni din război, lăsând
lui său, fiind legat de „dulcea şi sfânta pustietate”, dar, urmaşilor manuscri­sele sale de o profunzime spiritu-
mai ales, de leagănul monahismului estic - Palestina, ală şi duhovnicească deosebită. În secolul XX isi­
Egipt, Sinai. El a înfiinţat Biserica Sârbă (ca arhiepisco- hasmul sârb îmbracă haina stăreţiei, venită, probabil,
pie de sine stătătoare), deşi a rămas un ferm susţină- de la forma de manifestare a acestuia în Rusia.
tor şi propovăduitor al asce­tismului de tip ”siniat”. Tradiția isihastă s-a ramificat în toate țările Ortodo-
Același spirit a fost promovat și de Arhiepiscopul Da- xiei - Bulgaria, Serbia, Tarile Romane, Georgia, dar prin-
niel al II-lea, dar și de multe alte feţe bisericeşti, repre- cipalul focar, principală matcă a isihasmului în perioa-
zentante ale trecutului spiritual al Serbiei, a căror cale da postbizantină a fost Rusia.
spre asceză a trecut prin mănăstirea Hilandarsky. Pe- Teofan Zăvorâtul consideră că Rugăciunea lui Iisus
rioada cea mai prolifică a isihasmului sârbesc a fost este neapărat necesară şi pentru laici. O tradiție simi-
pe timpul domniei kneazului Lazăr (1371-1389), care a lară cu cea a celorlalte Biserici orientale a existat de
încercat împăcarea Bisericilor Sârbă şi Bizantină, fapt timpuriu în Biserica Georgiei, dar mai târziu isihas-
care s-a înfăptuit în 1375 în oraşul Prizren şi datorită mul (învăţătura lui Grigorie Palama, Serghii de Rado-
eforturilor isihastului Isaia, care se afla în fruntea re- nej, Paisie Velicikovski), nu a fost acceptat de către Bi-
prezentanţilor de la Muntele Atos. În acelaşi an 1375 serica Georgiei, aceasta căutând să păstreze caracte-
în Serbia apar primii monahi-isihaşti din cercul Sfân- rul național al mişcării. Isihasmul timpuriu se reflectă
tului Grigore Sinitul de la Mănăstirea Paroria. Vom în lucrările călugărilor Evagrie Ponticul, Sf. Nil din Si-
menţiona faptul, că sârbii au fost cei dintâi care au nai, Marcu Ascetul, Sfântului Ioan Casian.
tradus operele Sfântului Grigorie Palama şi l-au cin- Deşi nu există mărturii arheologice confirmate, se
stit ca sfânt încă dinainte de recunoaşterea oficială. consideră că şi în spaţiul românesc, de timpuriu, au
Influenţa isihasmului este vădită şi de arta şi civiliza- existat persoane care și-au trăit viața în izolare după
ţia sârbă, la fel ca în întreaga peninsulă Balcanică. exemplul celor patruzeci de zile petrecute de Hristos
În perioada 1427 – 1459 tradiţia isihastă a luat am- în deșert, modul de viaţă emerit fiind esenţial în viaţa
ploare îndeosebi în regiunea Zeta sub protecţia Ele- călugărimii. Drept model aceastui mod de viaţă a slu-
nei Balshici, fiica kneazului Lazăr. Din păcate, nu este jit Sf. Antonie cel Mare, socotit a fi întemeietorul vieţii
suficient investigată influența călugărilor – ”siniaţi”, monahale şi cel mai reprezentativ ascet pentru duhul
care au pătruns în Serbia prin ţinutul Moraviei, unde vietii calugaresti, care a trăit ca eremit (sihastru, pust-
kneazul Lazăr mutase centrul administrativ şi spiritu- nic) din 312 până în 356 d. Hr. în adancul desertului, pe
al. Aceştia au fondat în Serbia mai multe mănăstiri, muntele Kolzim16, urmat apoi de Sfântul Pavel Tebeul.
păstrând astfel, învăţătura Sfântului Grigore Sinitul şi
isihia în sufletul poporului sârb. Această muncă a 15
Исихазм у сербов, http://spasskij. ru, 11. 01. 2013;
pustnicilor–isihaşti a dat roade prin slujurea lui Hristos 16
Acest tip de monahism se numește eremitic („după fe-
a lui Romîlo Ravanitsky, un mare promotor al ”Rugă- lul eremitic”) sau, în limbajul bisericesc ortodox româ-
30 ciunii fără cuvinte” a Sfântului Grigorie Siniatul şi cel nesc, pustnicie (sau sihăstrie);
Mai târziu, bătrânul Onufrie care a sihăstrit la schi-
tul Cârnu, Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului şi Sta-
reţul Paisie de la Mănăstirea Neamţu vor constitui trei
cazuri de pelerini ai transfigurării monahale împlinite
în Carpaţi.

Summary

The Serbian Hesychasm and the Model of Isolation

Hesychasm (Greek, from hesychia - quiet, silence) -


is an ancient tradition of spiritual practice, underlying
Ortodox Ascetism and includes a full complex of ide-
as about man, about his mind and activity. Hesyc-
hasm is also the theology of St. Gregory Palamas, na-
med Palamism, recognized by Greek Church in 1341.
The law of life and living, says St. Gregory Palamas, is
to „remember God more often than we breathe”. The
Hesychasm tradition spread in all Ortodox countries:
Bulgaria, Serbia, Romanian Principalities, Georgia, but
the principal focus, principal layer of the Hesychasm
during post-Byzantine period was Russia. The first
and best known promoters of Hesychasm in Serbia
- by solitary life, characteristic for Serbian Hesychasm
- were hermit ascetics St.Gavril Lesnovski, St. Prohor
Pcinski and St. Joachim Osogovski from the monas-
tery of Osogovo, Macedonia.
Key words: Hesychasm, Palamism, Bulgaria, Ser-
bia, Romanian Principalities, Georgia

31
Carmen Dărăbuş

Orhan Pamuk. L’homme et la ville


c.darabus@gmail.com

Motto : « Tous ce qui sont pressés par le désir rity of the population, being cut off by its illiteracy
de trouver un sens à leurs propre existence es- and immobility, knew nothing of these revolutionary
saient se rendre compte, au moins une seule fois thoughts » (Sugar 1996: 8). D’ailleurs, sur ses rives,
dans la vie, qu’elle est la signification du temps et avec le XVIIIe siècle, l’élite ottomane va construire ses
du lieu de leur naissance » (O. Pamuk, p. 11). fameuses manoirs en bois, utilisés surtout comme ré-
sidences d’été et qui vont constituer, dans le XXe
Le départ de soi et le retour en soi dans les écrits à siècle, celui de l’exaltation du nationalisme, repères
caractère de mémoires, suivent, normalement, le tra- de l’architecture turque-ottomane, à côté de villages
jet du côté de la maturité vers le monde de l’enfance, grecs de pêcheurs, ainsi que même discrètement,
en alternances destinées à clarifier états et destinées, l’hétérogénéité est une traite constante de cet es-
ainsi que la multiplications des perspectives, en te- pace aux confins des civilisations. La structure de
nant compte de l’espace et de temps est un compo- l’our­dis­sage de ses mémoires a trois importantes pers-
sant naturel de l’acte de se rappeler. La mélancolie, pectives, nuancées à leur tour : celui de l’auteur, celui
expression de l’esprit oriental et apanage des esprits des gens d’Istanbul (simples habitants, membres de
contemplatifs, peut estamper ou, au contraire, peut la famille, artistes, gens qui occupent l’espace de la
amplifier les perceptions, jusqu’aux plus fines culture) et celui des artistes-voyageurs (écrivains et
nuances, selon la nature individuelle du narrateur  : peintres).
« La mélancolie se présente, dès le début, comme un Le dédoublage, comme expression précoce à
épiphénomène de la vocation contemplative : La per- vivre la mélancolie, est présente dès les premières
ception d’un objet, conjuguée à l’intuition de la dis- pages du livre : « A l’époque de mon enfance j’ai cru,
tance qui te sépare de celui-ci, t’offre inévitablement beaucoup d’années, que quelque part, sur les rues
à la mélancolie » (Pleşu 2003: 72) ; quand l’évocation d’Istanbul, dans une maison qui ressemblait à la
est doublée par les données d’un artiste d’exception, nôtre, vivait son existence un jumeau, peut-être un
elle devient communication émotionnelle par la- autre Orhan, exactement comme moi » (Pamuk 2011 :
quelle il peut se connaître soi-même. 7). Ce dédoublage devient une forme de voyage qui
Le livre d’Orhan Pamuk, Istanbul. Amintirile şi oraşul lui assure le confort intérieur généré par le rapport
(Istanbul. Les souvenirs et la ville) est une alternance avec un fort lieu investi affectivement, protéique lui-
d’espaces et de micro-espaces, où l’univers de la fa- même, cosmopolite, en gardant les traces de la gloire
mille, pas mal de fois entraîné en relations convul- ottomane en plein processus d’occidentalisation  ;
sives, s’insère dans le topos d’un Istanbul en plein « rêver aux yeux ouverts », le dégoût pour le monde
processus de modernisation après les réformes de vulgaire des adultes trop réalistes indiquent une pré-
Mustafa Kemal Atatürk – tout sous la magie d’un eter- maturé prédisposition vers l’univers compensative
nel Bosphore, qui semble avoir le pouvoir à sortir la de l’art. Son voyage est une herméneutique dans les
ville et les événements de la tyrannie du temps histo- ventres cachés de la ville, qui devient, comme chez
rique : « Although by the end of the 18th century the les écrivains réalistes ou chez les écrivains natura-
intellectual frontier between the Ottoman Empire an listes, une entité qui reçoit des caractéristiques hu-
Europe had broken down and western ideas and maines, sauf que l’expression du détail est d’une raf-
ideals had penetrated into this state, the great majo- finée poésie, comme produit des échos intérieurs  :
32
« je sais que ce que définit ma personnalité est le fait perpétuelle pauvreté par rapport à l’Europe qui, géo-
que je suis toujours resté attaché de la même maison, graphiquement, ne se trouve pas de tout loin, comme
de la même rue, du même paysage et de la même si ils étaient été touchés d’une maladie sans remède,
ville, dans la même mesure que leurs personnalités nourrissent l’esprit introverti de la ville (Ibidem : 56-
créatrices [Conrad, Nabokov, Naipaul] se sont nourri 57) – de telle sorte que l’une des sources de la mélan-
d’exile et d’errance » (Ibidem : 11) ; destin individuel et colie est l’humilité du perdant dans un certain mo-
destin collectif fusionnent, tôt, dans un creuset, de- ment de l’histoire.
venu piège fertile et source du filon artistique. Situés à la frontière entre l’Orient et l’Europe, à
Son univers domestique semble être un multiples racines, à occidentales aspirations, les habi-
passage de l’univers urbain ; l’espace à loger n’a pas tants du cosmopolite Istanbul, habité par les Turcs,
été une expression de l’être profond, destiné à une les Grecs, les Juifs et par autres ethnies, ressentent
réelle fonctionnalité comme prolongement d’une ci- dans un plus haut degré que les habitants d’autres
vilisation stabilisée, mais l’une en transformation – coins de la Turquie, plus conservateurs, la déchirure
véritable musée des tendances d’occidentalisation intérieure. La fin du XIXe siècle apporte une insertion
qui suggèrent la prospérité, espace démonstratif qui plus forte de la modernisation ; le centre de la ville est
se modifie au même temps à ceux qui l’habitent, dominé par les hauts bâtiments des fonctionnaires,
parce que « Nous pouvons parler sur le quartier surchauffés tour à tour par la pauvreté, explosion dé-
chaque fois qu’un certain numéraux de subjectivités mographique et batailles perdues, de la dilution de
s’entretis­sent par la médiation obligée d’une assem- l’influence dans les Balkans. A côté des pachas, le
blé de rue, murs et places publiques » (Sansot 2004: monde des fonctionnaires ottomans du sérail se re-
385). Dans un tel décor, le respect pour les prescrip- tire, en créant une véritable «  civilisation du Bos-
tions de la religion ne semble plus nécessaire, se di- phore », appelée comme ça par Abdülah Şinsai Hisar,
lue, et le non-respect semble moins scandaleux par brillant mémorialiste de la première partie du XXe
les ignorer. Les manoirs en bois des pachas, sauvés siècle ; leur vie devient de plus en plus discrète, inac-
de démolitions et d’incendies, deviennent des occa- cessible à ceux considérés extérieures à leur fraterni-
sions à évoquer la gloire ottomane, les racines géné- té, discrétion qui provoque du mystère, idéalisation,
ratrices de mélancolies, mais qui sauvent les esprits au-delà de l’effroi de la décadence, du refus de
sensibles du danger de l’aliénation  : «  Le sentiment l’adaptation : « J’aime me laisser accabler de tristesse
de la mélancolie, qui se blottît dans la ville qui ne pour ce monde-là déjà disparu, où je me trouvais
pouvait se détacher en aucune manière, me souve- dans l’impossibilité à pénétrer et je me met en colère
nait que si je ne voulais pas d’être accablé par un ter- à cause de l’écrivain, qui, en languissant pour le pas-
rible ennui, comme je sentais parfois que cela se sé, joue de n’observer pas les aspect démoniques,
passe, quand la grand-mère écoutait de la musique maléfiques de l’univers perdu, ourdis par dégoût, fai-
turque traditionnelle, en soulignant sans se rendre blesse humaine, force, pouvoir  » (Ibidem  : 71). Les
compte le tempo à points des chaussures, je devrais nouveaux fonctionnaires de la République, les nou-
rêver » (Pamuk 2011 : 41). Le souvenir en blanche et veaux riches se sentaient à la page pas avec le monde
noir de la ville de l’enfance alterne l’espace intérieur occidentale seulement en habitant aux étages supé-
avec l’extérieur, la succession des images se passent rieures des immeubles récemment construites (le cas
dans le tempo d’un film Vintage, l’opacité de la nuit du bloc Pamuk, propriété de la famille où il avait pas-
sauve l’intimité, connue seulement par ses habitants, sé son enfance et où l’auteur-même vit encore), in-
des indiscrets regards des étrangers, surtout des Oc- différents à la coûteuse rénovation des manoirs en
cidentaux, en quête d’exotisme, sans pitié dans les bois trouvés sur les rives du Bosphore, véritable mu-
comparaisons connues et inconnues, la réception de sée en plein air. Parallèlement y existait un monde
l’espace étant rapportée à un Occident prospère. La libre, content de soi-même, extrayant les rythmes de
chute en disgrâce ne chasse pas sa beauté : « Un autre la vie des racines de la tradition, dont la mélancolie
aspect se lie de la simplicité pleine d’humilité mani- ne venait pas de l’aliénation provoquée de change-
festée par l’architecture ottomane, même dans ment, mais de la nostalgie des calmes temps de jadis,
l’époque la plus grandiose, la plus éclatante. La mé- qu’il ne voulait pas la masquer par des attitudes so-
lancolie de survivre à un grand empire, le fait que les ciales non-greffées encore dans leur structure  : «  A
habitants de la ville sont condamnés à un genre de Cihangir, où nous allons nous déménager (pendant 33
que nous devenons de plus en plus pauvres), j’ai ap- tion d’une mythologie intérieure, où le simple décore
pris pour la première fois qu’à Istanbul y existait une se fonde dans la tension de l’émotion et où les frag-
vie de quartier, que sur l’étendu de la ville existaient ments absents sont compensés par cette-ci. Lamar-
des archipels où tout le monde connaissait tout le tine écrit une Histoire de la Turquie, suspectée de sub-
monde, de près ou de loin, où on ne se voyait pas jectivisme et qui semble être écrite à l’ordre du sultan
l’anarchie des appartements des blocs, où personne Abdülmecit ; une partie des Voyages en Orient est dé-
ne connaissait personne, où ceux qui mourraient et dié, par Gérard de Nerval, à la ville d’Istanbul. Son
ceux qui festoyaient n’avaient aucune idée les uns voyage oriental du milieu du XIXe siècle est fait ayant
des autres, fermés comme il étaient entre quatre comme état d’esprit la mélancolie provoquée surtout
murs » (Ibidem : 108) – un monde qui ne veut prouver par l’échec érotique vis-à-vis de l’actrice Jenny Colon.
rien d’autre que ce qu’il était, une stable base au-delà Il observe l’exotisme de la ville, le mélange d’Orient
de positions socio-financières récemment gagnées et d’Occident, la frénésie cosmopolite du Boulevard
et où la famille ou l’individu revenait comme vers une Istiklal Caddesi (Boulevard de l’Indé­pen­dance) et qui
stable matrice, destinée à exorciser, prêt à effacer la lui rappelle le Paris, boulevard borné par la Place Tak-
lourde ombres des complexes. Retourné, ensuite, sin qui accapare le vieux cimetière et qui est l’expres-
dans le bloc Pamuk, qu’il n’avait quitté ni après la sion d’un pittoresque oriental traditionnel. L’un des
gloire du Prix Noble, l’auteur parle sur la nature de chapitres porte le nom de La mélancolique prome-
l’attachement pour une maison pas grâce au charme nade du Gautier à travers les quartiers périphériques ;
de l’intérieure, mais « grâce au fait qu’elle représente collègue de génération avec Nerval, avec lequel il vit
le centre du mon imaginaire monde. Ma mélancolie une stimulatrice amitié intellectuelle, Théophile Gau-
de jadis cachait, indirectement, confusément et tier s’érige, pendant soixante-dix jours, en feuilleto-
d’une manière enfantine, l’intuition des scènes entre niste. Son livre, Constantinople, « est le meilleur parmi
les parents, ainsi que les grandes disputes pour la for- les livres écrits sur l’Istanbul dans le XIXe siècle après
tune qui vont éclater en famille » (Ibidem : 112) ; les Constantinopoli, le livre de l’écrivain italien Edmondo
avatars de l’histoire personnelle et ceux de l’histoire de Amicis, qui va apparaître en vingt-cinq ans, à Mi-
collective ont le rôle à dissoudre des énergies ou, lan » (Ibidem : 281-282). Il a réussi à offrir une origi-
plus rarement, de les catalyser subtilement vers la su- nelle vision, bien qu’il ait comme point de départ le
blimation en expression artistique. même axe stéréotypé  : le sultan-les femmes-les ci-
Utilisant la technique du détail, le peintre alle- metières, transformant les quartiers périphériques
mand (à origines françaises et italiennes) Antoine- en ruine, les maisons en bois et en pierre, les cime-
Ignace Melling, né en 1763, vivifie les lumières et les tières gardés par des cyprès – le charme d’un monde
ombres de la ville, capte le spécifique et l’inédit, son qui n’a pas encore été envahi par la civilisation du bé-
œuvre plastique dépassant l’intérêt esthétique  ; il ton et retrouvée après une centaine d’année par
passe plus de dix-huit ans à Istanbul, premièrement Orhan Pamuk – en objectifs touristiques méritant
dans la faveur des élites, ensuite ignoré par celles-ci. d’être pris en compte, comme parties importantes de
Travaillant comme « consultant artistique » et « déco- l’identité de la ville. La facilité de la tonalité journalis-
rateur d’intérieures » dans les palais et dans les ma- tique est trompeuse, parce que l’approche générale
noirs, il utilise des éléments orientaux, auxquels il y est pleine d’une généreuse compassion, soutenu par
ajoute, discrètement, des formes du confort occiden- une expression plastique, parnassienne, fondée sur
tal, en effet l’essence de ce monde des confins des la matérialité de l’image, sur le détail descriptif, Gau-
civilisations, et ses tableaux ont des let-motifs qui as- tier ayant comme rêve de la jeunesse (et O. Pamuk
surent leur identité et leur unité : « Les cyprès, prota- aussi) de devenir peintre. Dans la même période, au
gonistes indispensables du jardin islamique tradi- milieu du XIXe siècle, arrive à Istanbul Gustave
tionnel et du Paradis dans la peinture islamique, se Flaubert, accompagné par son ami, le photographe
retrouvent dans les peintures réalisées par Melling et l’écrivain Maxime du Camp. Comme chez Nerval, la
sur le Bosphore aussi, comme quelques délicates et ville turque était la dernière étape du voyage en
grave taches, qui donnent au paysage une harmonie Orient (Egypte, Jérusalem, Liban), dans un Orient à
chargée de poésie, en occurrence avec les miniatures des images brutales, d’un mysticisme difficile à com-
iraniennes » (Ibidem : 89). A côté des habitants de l’Is- prendre de l’extérieure, d’un exotisme devenu fati-
34 tanbul, les artistes-voyageurs contribuent à la créa- guant ; son point de vue est sincère, à profonde com-
préhension pour la nature humaine, indépendant de le manoir en bois avait fini d’être vendu, comme suite
race et d’ethnie. Lui-même est bien touché par une de la détérioration de la position financière de la fa-
soit-dite «maladie honteuse » contractée au Liban et mille et des conflits qui la tourmentaient, Koçu ne
dont il fait une véritable débat dans le cadre de la re- s’est pas rompu de son milieu  » (Ibidem  : 194), en
lation Orient-Occident. Il est considéré par les habi- continuant à vivre dans la même place, resté fidèle au
tants de la ville l’écrivain occidental qui a écrit les plus lieu et à l’idéologie, en refusant discrètement celle-là
beaux mots sur les cimetières de la ville, source et ob- qui a fondé la République; la décision d’étudier l’his-
jet de mélancolie, comme les manoirs en bois : « Il a toire à Istanbul en plein décadence du pouvoir otto-
été le premier qui o observé que les pierres tombales man est « une expression de son esprit mélancolique,
se fonçaient dans la terre et disparaissaient au fur et à orienté vers le passé  » (Ibidem  : 194). D’ailleurs, la
mesure qu’elles vieillissaient, aussi que les souvenirs complexité d’une ville assez hétérogène n’accepte
sur les morts, qui étaient, peu à peu, oubliés  » (Ibi- pas les classifications en suivant les rigueurs occiden-
dem : 361-362). André Gide avoue, au début du XXe tales, prisonnier de l’hésitation entre Orient et Occi-
siècle, avec une honnêteté un peu encombrante, dent, qui constitue son charme dans les trajets réels
qu’il n’aime pas cette race et que le voyage est deve- et imaginaires, dans les traces, dans les spontanés
nu la certitude de la supériorité de la civilisation occi- éclats vers la ré-européanisation d’un espace agglu-
dentale ; il n’y a aucune trace de mélancolie dans ses tiné, Constantinople-Istanbul, dans la mélancolie
mémoires, mais seulement un mépris mal censuré pour le « l’espace paradisiaque », le nom donné par
pour les mœurs turques, à un plus d’ironie pour les Melling à la civilisation du Bosphore, mythisée et ré-
vêtements. mythisée par la perspective du Corne d’Or, parce que
Orhan Pamuk évoque des écrivains turcs dont les la civilisation républicaine est « seulement une imita-
œuvres ont leurs racines dans la profonde solitude tion de deuxième degré, pâle et misérable, de la civi-
mélancolique : Yahya Kemal, Reşat Ekrem Koçu, Ab- lisation occidentale  » (Ibidem: 267). La souffrance
dülhak Şinsai Hisar, Ahmet Hamdi Tanpinar, Ahmet soufiste pour quelque chose pour toujours perdue, le
Rasim pour lesquels la ville est surtout passé, mais les sens arabo-turc du mot hüzün alterne avec la melan-
sens de la mélancolie sont influencés par le symbo- koli byzantine, le désir caché pour la civilisation de
lise français aussi (les quatre premiers) et du roman- Constantinople, avec la superposition apportée plus
tisme français hugolien le dernier, de la nostalgie mé- tard par la culture romantique et symboliste fran-
taphasique sans une cause détectable, de la mélan- çaise d’une éthérée tristesse, comme refus à s’adapter
colie pour une platonicienne patrie des idées: «  Au à un décevant monde réel.
même temps avec la notion de littérature moderne, L’état d’esprit de l’Istanbul est synthétisé dans le
la culture française les avait inculqué la notion d’au- chapitre Hüzün, melankoli, tristesse – mélancolie asia-
thenticité, d’originalité, d’exactitude » (Ibidem : 139), tique-orientale, byzantine et occidentale à réverbé-
ainsi que c’est inhérente l’apparition d’un conflit inté- rations collectives, au-delà des passagères expé-
rieur lié à la possibilité d’être au même temps mo- riences individuelles - un melting-pot euro-asiatique
dern (donc, occidental) et authentique (donc, orien- à origines dans le mysticisme islamique, dans l’extinc-
tal) – d’ici une spéciale expression de la tristesse an- tion de la splendeur byzantine, dans l’art romantique
cestrale combinée avec le sentiment de la trahison et symboliste européen: « La mélancolie représente,
de sa propre nature. Leur vie solitaire, énigmatiques à Istanbul, tant un accentué sens de la musique au-
comme les vieilles rues de la ville, est évoquée en tochtone, un mot essentiel pour la poésie, qu’une
consonance avec les drames personnels en certaine perspective sur la vie, une certaine état d’es-
connexion aux changements politiques et au refus de prit et, généralement, tout ce qui suggère le matériel
l’opportu­nisme. Reşat Ekrem Koçu, l’auteur de l’Ency- qui rend la ville ce qu’il est » (Ibidem : 115) parce qu’il
clopédie de l’Istanbul – rédigée plutôt comme une est l’expression des changements dramatiques, de la
description d’un musée émotionnel que suivant les grandeur et de la décadence  spécifiques aux em-
rigueurs de la science et qu’il veut le surprendre dans pires, des permanentes ré-modélisations qui tradui-
ses vifs hypostases, avait passé une grande partie de sent l’espace urbain, plus permissif que l’espace rural
sa vie dans un des manoirs en bois, dont la déchirure conservateur, les tourmentes de l’histoire : « Chaque
il avait assisté, qu’à la fragmentation de la solidarité mouvement qui s’opère dans la société – soit lent et
familiale: « Comme se passe en telles situations, quand graduel, soit prompt et subit – déforme et réadapte 35
ou dégrade de façon irréparable le tissu urbain, sa to-
pographie, sa sociologie, sa culture institutionnelle,
sa culture de masse et son anthropologie” (Catalán
2011: 2). Synthèse des vagues de l’histoire (des civili-
sations et des cultures qu’on y suppose), l’Istanbul, en
dépit du désir de modernisation, ne désire pas deve-
nir une colonie occidentale, l’effort de libération de la
tyrannie de la mélancolie est sans finalité, devenant
un trait fertile de la spécificité turque.

Bibliographie

1. Catalán, Rocío Peñalta (2011). La ville en tant que corps : méta-


phores corporelles de l’espace urbain în „Trans – Revue de litté-
rature générale et comparée, no. 11, Paris: Presse Sorbonne
Nouvelle.
2. Pamuk, Orhan (2011). Istanbul. Amintirile şi oraşul. Iaşi: Ed. Po-
lirom. Trad. din limba turcă şi note de Luminiţa Munteanu.
3. Pleşu, Andrei (2003). Pitoresc şi melancolie. Bucureşti: Ed. Hu-
manits.
4. Sansot, Pierre (2004). La Poétique de la ville. Préface de Mikel
Dufrenne, Paris : Payot&Rivages.
5. Sugar, Peter F. (1996), Nationalism and Religion in the Balkans
since the 19th Century, University of Washington, The Henry
M. Jackson School of International Studies.

Summary

Orhan Pamuk. The Man and the Town

The space is, implicitly, also the expression of a ci-


vilization or of a succession of civilizations. The lands-
cape as a mood in literature takes, in the period of
the Romanticism, various nuances; the Orhan Pa-
muk’s book Istanbul. Amintirile şi oraşul (Istanbul. Me-
mories and the City) it is a reflection of some memo-
ries’ fragments having an echo in the interior life ar-
tistically transposed, where the subjective evocation
of the author becomes a frame for others evocations
of some foreign artists-travelers, on the search of the
exotic. Alternating the relics of the Ottoman glory,
the tradition with the strong westernizing, Euro-
peanizing tendency, the material images are anima-
ted by emotion, which is gravitating around the leit-
motiv of melancholy – in her oriental, byzantine-Le-
vantine and western-French components.
Key-words: Istanbul, melancholy, glory, deca-
dence, tradition, modernity, art.

36
INTERVIU

37
Lavinel Orza

DUMNEZEU NU A MURIT IN LEVANT


orza.lavinel@gmail.com

Interviu cu editorul revistei „Carmina Balcanica” ca România să devină o gubernie rusească. Se dorea,
din Craiova, Dan Anghelescu deci, să uităm cine suntem, să uităm că suntem o in-
sulă de latinitate aici în Levant. Să uităm că am avut o
Fiecare  are un drum pe care poate fi condus, dar istorie şi mai ales că avem o cultură milenară atât cât
este ea sau cât a putut să fie, dar care în timp a oferit
nu i se poate crea alt drum decât acela pe care  e
lumii valori, valori recunoscute. Poate nu suficient de
chemat să meargă cunoscute, că întodeauna am avut o problemă de a
ieşi din spaţiile geografice ale României şi de a intra
1.L.O.: Sub semnul dialogului. Oaspete de onoare, într-o zonă a culturii vestice, cumva. Nu am fost foar-
invitat special Dan Anghelescu te favorizaţi de istorie, aşa cum spunea un filozof al
istoriei. Pntru noi, ca pentru tot sud-estul Europei, is-
Domnul Dan Anghelescu poet şi eseist, membru toria s-a mişcat tot timpul şi nu în binele nostru.
al Uniunii Scriitorilor, al  Uniunii Ziariştilor Profesio- Avem, de fapt, o istorie tragică, la fel ca tot ce trăieşte
nişti din România, brăilean de origine. Sunteţi un şi tot ce scrie, ce respiră în Balcani, în Levant mai bine-
nume cunoscut, recunoscut în ţară şi în străinătate, zis, pentru că Balcanii suntem şi noi, iar dacă geogra-
profesor la Facultatea de  Jurnalistică. Sunt onorat de fic nu suntem balcanici, totuşi toată cultura din spa-
prezenţa d-voastră! ţiul acesta carpato-danubiano-pontic are o ampren-
D.A.: tă cu totul şi totul aparte faţă de tot ceea ce este estul
Vă mulţumesc. Ce aş putea să vă spun... Aţi spus Europei şi centrul Europei în  aşa-numită Mittel Euro-
foarte multe lucruri, fiecare dintre acestea merită o pa. De ce? Pentru că într-un fel la noi se spune că toţi
oarecare detaliere. Despre literatura pe care o scriu ne tragem de la Roma. Într-adevăr ne tragem din lu-
nu aş prea vorbi eu acum, pentru că de obicei e bine mea latină, din civilizaţia latină, dar ne tragem şi din
să vorbească criticii despre ea. S-a scris bine, dar lite- Bizanţ mai degrabă din Bizanţ decât din civilizaţia la-
ratura este în general o chestiune care ţine mai mult tină, care a avut o componentă aş spune mai degrabă
de posteritatea decât de prezent, cu atât mai mult cu civilizatorie decât originară. În sensul că marea cultu-
cât se pare că ceea ce se cheamă literatură în  clipa de ră greacă, acea mare cultură despre care Friedrich
faţă se citeşte foarte puţin. Ceea ce însemană că şi Nietzsche spunea că ţine în mână, de fapt toată cul-
noi, care facem cât de cât cultură, şi cei care facem tura Europei, cultura de astăzi a civilizaţiei europene.
învăţământ, să spun aşa, nu ne-am făcut prea bine Această mare cultură greacă care începea cu Homer
datoria, dat find că  generaţiile tinere citesc prea pu- dacă vrem,  cu Pindar, cu filozofi ca Parmenide, Pla-
ţin. Dacă ar fi să vorbim despre literatură să spunem ton, Aristotel. Toată această mare cultură deci avea şi
că ceea ce se întâmplă în clipa de faţă în literatura ro- o amprentă care vine şi de aici, din zona Carpaţilor.
mână are şi nişte lipsuri sau se găsesc acolo şi nişte Pentru ca să nu uităm că Orfeu, tracul Orfeu a fost de
lipsuri foarte mari. Suntem ieşiţi de aproape două de- aici de undeva. Să nu uităm că tot un mare poet trac,
cenii din, să zicem aşa, din totalitarismul comunist, Eumolb, se află undeva la originea misterelor eleuzi-
totalitarism în timpul căruia la un moment dat litera- ne. Să nu uităm că însăşi marea tragedie antică, acel
tura română era pe cale de dispariţie sau la un mo- monument al culturii europene tot de aici din zonele
38 ment dat chiar dispăruse cu totul, pentru că se dorea acestea se trage, spirtualmente vorbind. Tracii au fost
o mare civilizaţie, o civilizaţie străveche de la care noi milioane de oameni fără ca ea să le aducă nimic. Ba
am primit foarte mult şi eventual ne-am întâlnit cu din contră,  a compromis  grav cel puţin prezentul Le-
ceea ce se întâmpla în  Grecia antică, Grecia unei mari vantului nostru şi nici semnele viitorului nu sunt prea
culturi. Deci într-un fel această amprentă se află şi la surâzătoare în clipa de faţă. Este un bilanţ destul de
noi şi porneşte de la noi, dar ea s-a extins prin Bizanţ complex pe care mi l-aţi făcut, dar cred că cel mai im-
asupra întregii zone a Levantului, pentru că aşa îmi portant ar fi să vorbesc despre revista „Carmina Bal-
place să o numesc, că dacă aş spune numai Balcani e canica”. Şi am să vă spun şi de ce. Vorbeam despre
o zonă foarte restrânsă ori spiritualiltatea balcanică  civilizaţia vestică care este o hipercivilizaţie, dar care
este ceva mult mai întins decât zona Balcanilor şi ea aşa cum  spuneau nişte filozofi pe la începutul secolui
ne caracterizează într-un fel pe toţi, pentru că într-un XX, toate civilizaţiile au şi o perioadă în care decad.
fel  toţi avem aceeaşi tragică istorie care aşa cum se Nici civlizaţia vestului nu e scutită de un asemenea
vede se mişcă şi azi în zona unor mari tragedii. Noi amurg şi ca atare se vorbeşte în toată  Europa, şi este
suntem nişte ţări fericite pentru că în acest moment şi normal să se vorbească astfel, de o mare criză spiri-
există aşa-numită marea civilizaţie a Vestului. Marea tuală pe care o traversează vestul în clipa de faţă. Am
civilizaţie care ne priveşte cu anume suficienţă pe noi putea spune că vestul care priveşte Levantul nostru
toţi. Suntem sau vrem să fim într-o reuniune euro- cu o anumită suficenţă, ca să nu spun mai mult, cu o
peană. Această uniune europeană este din ce în ce superioritate nu todeauna justificată. Cei din vest uită
mai ciudată, cel puţin în România am constatat lucrul că au învăţat să folosească furculiţa şi cuţitul de la Bi-
acesta chiar în ultimele luni de zile. Aşa că începem să zanţ, Bizanţ la căderea căruia tot acest vest a avut un
ne întrebăm dacă nu cumva cei care afirmă că Uniu- aport deosebit. Aşa cum un aport deosebit a existat
nea Europeană ar putea să devină o nouă uniune so- şi după al doilea război mondial, când iarăşi vestul a
vietică. Ne dă de gândit. Avem suficiente raţiuni pen- ştiut să manevreze lucrurile în aşa fel încât estul a ră-
tru treaba asta, dar în acelaşi timp se vorbeşte şi des- mas exact în aceeaşi tragică situaţie cum a fost cam
pre o ciocnire a civilizaţiilor. Hungtinton o spune de două milenii încoace. Vorbind despre „Carmina
foarte clar. După aşa-numitul de la Hegel trâmbiţat Balcanica”, această revistă s-a născut exact din sursa
sfârşit  al istoriei, au urmat alte previziuni catastrofice, acestui timp care trece. Care trece  şi care distruge.
sfârşitul filozofiei, sfârşitul omului, sfârşitul literaturii, Francezii au o vorbă: „Tout passe, tout casse, tout las-
sfârşitul ideologiilor, în fine, şi constatăm că acest se” - Totul trece, totul se distruge, totul cade în uitare.
sfârşit al ideologiilor nu ne-a adus deocamdată nimic Sunt zone spirituale şi Balcanii împreună sunt o anu-
nou. Din contră, mai degrabă un fel de confuzie a mo- mită asemenea zonă în care spritualitatea este mult
dalităţilor în care gândim prezentul şi gândim viitorul. mai înaltă în clipa de faţă, cu toate mizeriile materiale
pe care le traversăm, cu toată istoria noastră neferici-
2.L.O.: O viaţă dedicată scrisului. Viaţa şi scrierile. Un tă, cu toate economiile noastre care sunt aşa cum
om deosebit care şi-a dedicat întreaga existenţă cărţii şi sunt, dar cultura şi spiritualitatea au o altă dimensiu-
creativităţii literare. Dan Anghelescu. ne. Dacă vestul, să zicem, folosind expresia lui Friedri-
ch Nietzsche, este dominat de ceea ce se cheamă o
Sigur. Scrisul este o datorie pe care cei care o re- gândire calculată, o gândire care din punct de vedere
simt ca atare cărora cel de sus le-a dat harul de a se tehnic a adus mari câştiguri omenirii. Estul păstrează
putea exprima. Deci este o datorie prin care încercăm totuşi, aş spune, o anumită flacără de spiritualitate,
să deschidem ochii celorlalţi asupra noastră,  asupra a ba chiar de misticism în sensul că nu s-a întrerupt ni-
ceea ce a fost, asupra a ceeea ce suntem pentru că ciodată legătură cu transcendenţa. Există, aici, un
după cum spuneam cu altă ocazie comunismul care a mod de a trăi între două universuri - acela material,
venit peste noi, şi n-a venit chiar singur, ci chiar cu un palpabil, al substanţei dure şi cumva grosolane şi ce-
oarecare ajutor venit din vest. Acest comunism a fost, lălat univers, universul spiritual care înseamnă înainte
de fapt, un război împotriva memoriei pentru toţi ab- de toate ieşirea din ceea ce ne înconjoară, din palpa-
solut. Toţi trebuia să uităm foarte mult şi mai ales să bil, din materialitatea atât de invocată de marxism şi
uităm cine suntem, să devenim cu totul altceva. Aceas- de gândirea ştiinţifică, care domină, din păcate, foar-
tă uriaşă şi mincinoasă, falacioasă utopie revenea în te mult din viaţa noastră şi de ceea se spune - că
spiritul unei lumi viitoare care ar fi fost o lume a mari- Dumnezeul a murit. Dumnezeu nu a murit, el doar a
lor fericiri pentru toţi. De fapt, a sacrificat milioane şi murit în om. Dar în clipa în care Dumnezeu moare în 39
om şi omul moare în om şi atunci trebuie să ne reîn- beau aşa, dar deja bunicile noastre au dispărut, noi
toarcem la valorile noastre milenare, să ne reîntoar- mai avem în memorie graiurile lor frumoase, dar şi ele
cem la ce spuneau anticii, când omul era văzut ca intră în înserare, să zic aşa. Marin Sorescu a conservat
măsură a tuturor lucrurilor. În clipa de faţă omul este ceva. Îi regăsim şi pe  Creangă, Sadoveanu, regăsim şi
ultima valoare, cea mai de jos valoare, poate la fel de Liliecii lui Marin Sorescu. Revenim la „Carmina Balca-
jos ca spiritualitatea umană. De ce? Pentru că în Ro- nica”, ideea este că în acest spaţiu al Levantului există
mânia, cel puţin, există expresii de genul acesta: re- încă lucruri valoroase care şi ele fatalmente vor intra
surse umane. Deci resurse umane ca resurse materia- într-o anume uitare, într-o anume întunecare. Asta
le. Dacă este vorba de piatră, cărbune, petrol etc., încercăm să facem. În al doilea rând spuneam de acel
practic omul este devalorizat compet şi lăsat să cadă Occicdent care a uitat unde a învăţat să folosească
acolo lângă pietre, cărbune, petrol etc., deci valoarea furculiţa şi cuţitul şi care ne priveşte cu o oarecare su-
lui nu mai există propriu-zis în civilizaţia noastră. Eu perioritate.Vrem să arătăm în clipa de faţă, şi nu atât
cred că din ceea ce ştiu din marii scriitori şi nu numai, să arătăm, cât să facem să se cunoască şi să se recu-
ai antichităţii, marii scriitori sârbi, marii scriitori greci, noască faptul că aici se nasc încă oameni, oameni de
marii scriitori din  România sau de unde vreţi din zona spirit, bineînţeles. De aceea publicăm poezii, publi-
aceasta - şi întotdeauna au fost mari scriitori, mari spi- căm eseuri despre spiritualitatea Balcanilor. Chiar eu
rite. Spiritualitatea nu a murit o dată cu Platon sau cu într-unul din  numere am scris un eseu care se cheamă
Aristotel, ea a continuat să existe cu, să zicem, Dioni- „Balcanitatea difuză a Edipului eminescian”. Sunt şi
sie Apologetul, cu Maxim Mărturisitorul, oameni în alţii care scriu lucruri asemănătoare în sensul că încer-
interiorul, în sufletul cărora transcendenţa şi lumea căm să păstrăm  ceva din ceea ce astăzi încă mai exis-
paralelă a spiritului continuă să existe, să vibreze şi să tă şi nu numai să-l păstrăm, dar să-l aducem şi în cir-
aibă un anumit răsunet care ne modelează atât cât se cuitul valorilor universale, de aceea fiecare autor, indi-
mai poate în secolul nostru să mai fim modelaţi. ferent că scrie poezie, eseuri sau proză, este publicat în
limba maternă: sârbă, turcă, greacă, română, macedo-
3.L.O.: Asociaţia Culturală „Carmina Balcanica” a neană etc., şi în limba engleză, pentru că vrem nu vrem,
fost înfiinţată în România  cu scopul de a cultiva şi pro- limba engleză este cum era altădată franceza, este de-
mova ceea ce este specific - şi cultural-definitoriu pentru ocamdată un fel de limbă universală pe care toată
spiritualitatea regiunilor sud-est europene.  „Carmina lumea o învaţă, toată lumea o cunoaşte, toată lumea
Balcanica” un reper al dialogului cultural est-vest ? capătă acces către ceva mai puţin cunoscut din alte
spaţii lingvistice. Este ceea ce încercăm să facem cu
Da, apropo de cele ce spuneam mai înainte, „Car- acestă revistă care a atras atenţia unor mari persona-
mina Balcanica” a apărut din această nevoie de a păs- lităţi culturale. În bordul nostru apar profesori de la
tra ceea ce este spiritualmente viu, foarte viu, în spa- marile universităţi americane, din Germania, acade-
ţiul Levantului, şi aici am întâlnit poeţi, am întâlnit micieni precum Katica Kiulakova din Macedonia, din
oameni care gândesc, am întâlnit oameni care înţeleg Skopje. Iarăşi am construit relaţii foarte bune cu revista
că sunt spaţii întregi de spirit de limbă, de gândire, care „Europa”.
sub galopul actualei civilizaţii sânt supuse dispariţiei.
Sigur că istoria ne arată că nimic nu dăinuie la infinit. 4.L.O.: Fiecare învaţă câte ceva de la aproapele său,
Iată, la noi bunăoară, literatura lui Creangă, să spu- de la „neamurile sale”, cedează sau  capătă, pierde sau
nem, este din ce în ce mai puţin gustată, mai puţin câştigă, uită sau acumulează activităţi, impulsuri sau
înţeleasă, pentru că este un spaţiu lingvistic formida- obiceiuri. Dacă puteţi să ne spuneţi despre colaborarea
bil şi totuşi un spaţiu care se întunecă oarecum,  pen- cu revista „Europa” din Novi Sad, revista de ştiintă  şi
tru că noi nu mai ştim  să mai cultivăm limbile noastre artă în tranziţie.
vechi  sau în momentul de faţă galopul acestei civili-
zaţii tinde să scoată din circulaţie cantităţi mari de Nu numai că am colaborat şi ne leagă o prietenie
limbaj, de gândire. După cum, iată, conştiinţa acestor profundă de această publicaţie şi de cei care au gân-
pierderi există chiar în cvasicotemporaneitatea noas- dit-o şi care o instrumentează, dar găsim un anumit
tră. Marin Sorescu, bunăoară, scriind La Lilieci, a con- sentiment de frăţietate cu această revistă care îşi spu-
servat un spaţiu lingvistic fabulos pe care însă nu-l ne Europa. Este, de fapt, o aluzie cât se poate de di-
40 mai găsim acum. Bunicii noştri, bunicile noastre vor- rectă aşa, către Europa, în sensul că Europa nu se
opreşte nici la graniţele cu Austria, nici la graniţele cu
Franţa, ci Europa nu mai poate fi gândită decât ca un
tot spiritual, ca o civilizaţie întreagă şi ca o civlizaţie
care trebuie să se influenţeze reciproc, gândindu-ne
că există un vest şi un est şi că ambele componente
au ceva de dat lumii, dar vor da într-adevăr ceva pre-
ţios în măsura în care armonizarea celor două orien-
tări destul de diferite în clipa de faţă se va produce.
Într-un fel vrem să atragem atenţia vestului că aici se
nasc încă spiritualităţi. Există un elitism, există mari
compozitori, există mari prozatori în toate ţările aces-
tea şi există, cum s-ar spune, o mişcare spirituală au-
tentică foarte înaltă şi care poate să dea spiritualităţii
universale în general o nouă dimensiune către înţele-
gerea, cunoaşterea omului în sine. Cum spuneam
mai devreme, omul traversează în clipa de faţă un
moment de întunecare a sensurilor, după cum spu-
nea Shelling, reluat ulterior de Heidegger. Se pierd
sensurile  şi atunci când sensurile dispar, omul nu mai
găseşte justificare nici pentru sine, nici pentru ceea
ce încearcă să facă în lumea asta.            

L.O.: Stimate  domnule Anghelescu, vă muţumesc


foarte frumos pentru amabilitate.
Şi eu vă mulţumesc foarte mult.
L.O.: Şi, dupa toate cele, în final ar fi trebuit să vor-
besc: Elegii… de Dan Anghelescu.
„Sunt eu însumi doar/ clipă a unui netimp…”
Craiova, 27 noiembrie 2012
Magnetogramă de la emisiunsa „Sub semnul dialo-
gului”, Radio Novi Sad

41
42
FILOLOGIE
Daiana Felecan

Aspects of ”Balkanism” Reflected in the Use of Anthro-


ponyms in Contemporary Romanian Public Space
daiana18felecan@yahoo.com

1. Preliminary remarks names). Normally, in every linguistic community (i.e.


nations), the former type of naming is specific to for-
1.1. The present article1 aims at presenting some mal registers of communication, whereas the latter
of the features that describe the concept of ”Balkan- defines informal ones.
ism”, which are illustrated in the use of anthroponyms 1.4. The rhetoric construction of contemporary
in contemporary Romanian public space. Romanian public discourse allows for the extension
The theoretical basis of this study pertains to prag- of unconventional naming to the discursive space of
matics, sociolinguistics and ethnolinguistics, while the official communication as well3.
corpus is collected from the Internet. 1.5. Concretely, the study starts from acknowledging
1.2. It is known that verbal interactions are typically that differences can be identified between intra- and
preceded by an ”introductory” part that consists of extra-Carpathian Romanian public communication, rela-
identifying the actors involved in the communication tive to how ”Balkan” features are approached and mani-
process. The actual verbal activity is only triggered af- fested. These aspects can also be noticed in the use of
ter previously establishing the speakers’ nominal iden- anthroponyms to designate public figures in Romania.
tity, by explicit or implicit means (through anthropo- Therefore, this research intends to illustrate the way
nymic indices of allocutivity – if the communication sit- in which present-day speakers claim to be innovative
uation marks a direct address – or anthroponymic indi- – in other words, to exert their expressive competency
ces of reference – if the person that constitutes the ob- – in the employment of anthroponyms in Romanian
ject of speech is absent from the context of address). public space, along the lines of the concept of ”Balkan-
The aforementioned facts prove that the appella- ism”. Starting from some diagnostic contexts, the pa-
tion (conative) and referential functions are compul- per highlights the functions and (especially) the dys-
sory and play a key part as regards the achievement functions that result from mixing communication reg-
of interlocution. As a matter of fact, the very first op- isters in contemporary public discourse.
eration that occurs on the level of intraindividual des-
ignation is nominal identification2. 3
By unconventional manner of naming the author means
1.3. Anthroponymy includes two main means of the practice of inappropriately using unconventional or
identifying interlocutors: a conventional one (i.e. the conventional anthroponyms (for instance, using a politi-
use of one’s real, official name) and an unconvention- cian’s first name instead of his/her family name in public
al one (which relies on unofficial name substitutes: address). The heterogeneous techniques and products
nicknames, bynames, hypocoristics, pseudonyms, user that are recorded by contemporary Romanian public dis-
course are to the same extent the result of the speakers’
1
This paper is part of a more consistent research project not having a critical attitude in the way they manage their
called Unconventional Romanian Anthroponyms in Euro- expressive competency (they do not know what or when/
pean Context: Formation Patterns and Discursive Function, where something is appropriate) or linguistic conscience
funded by CNCS, contract 103/25.10.2011. (they show no concern for correctly acquiring discursive
2
This operation ensures that the interlocutor is distin- strategies). To speak a language is to observe a historical
guished from other locutors that can be found in the tradition as well as to surpass the pre-existing model, that
communicative context. is, to enhance and innovate it, not to undermine it. 43
2. Between Transylvania and ”Balkania”: ”What history has torn apart, man must not unite”.
borders4 or boundaries? This seems to be the aegis under which the symbolic
borders of the Romanian nation are defined even
nowadays. Although it was replenished in 1918,
2.1. A short excursion into history
when Transylvania was attached to România Mare
(‘Greater Romania’), together with the Old Kingdom,
History notes that the belonging of the two spac-
contemporary Romania preserves some of the as-
es delineated by the Carpathians to temporally dif-
pects of the identity structure it had before the Great
ferent histories has left some marks on the level of
Union.
mentalities, which can be identified both in public
The country, with its present geopolitical profile,
address and in the community’s meta-language.
still bears the scar of the old division. Whether they
On an imaginary cultural map, one can trace a bor-
are outspoken or reserved in admitting it, the inhab-
der that separates the Romanian north (Transylvania)
itants are separated not only by the natural border of
and south (the Old Kingdom), which marks a ”cultural
the Carpathians, but also by an artificial one, which
gap between the developed Western civilisation
corresponds to the former and can easily be identi-
(based on democracy, separation of church and state,
fied in the different mentalities of the people living
free market, limited government, human rights, indi-
on the right and on the left side of the line of demar-
vidualism, rule of law etc.) and the old-fashioned
cation between the two historical provinces6.
Eastern world (which is nationalistic, collectivistic, ir-
The Transylvanians’ living together with West-Euro-
rational, authoritarian, autarchic etc.)” (see Hunting-
pean nationalities in the time of the Austro-Hungarian
ton 1997: 231-235, ap. Cioflâncă 2002)5.
Empire affected the identity of the natives on all the lev-
els of their social, material and spiritual life. Likewise, the
4
On discussing the term border, Adrian Majuru (2012, orig.
Romanian) states that its meanings ”are not limited to the
Oriental influence – which, on the other side of the Car-
stretch of land that delimitates Romania from the neigh- pathians, can be accounted for historically and which
bouring states”. ”The ever-changing power relations that developed its Byzantine-Phanariot facet7 – determined
have always determined the borders show how great our the thinking and behaviour of Romanians of today and
power is or, on the contrary, our infirmity in communicat- of yore in the Old Kingdom8. Although debatable, the
ing, in influencing through what we have to communicate existence of the imaginary rift that Huntington talked
and through how we communicate it, our neighbours’ about (see 1997) is denied intra muros only by those
power relations, as well as the worlds’. In his attempt to who live in the extra-Carpathian part of Romania.
organise the realities determined by the existence of glo-
bal geopolitical divisions, in a way that tallies with our 6
Said (2001: 66) talks about a universal practice ”of mentally
country, Nicolae Iorga came up with the concept of ‘hotar’ designating a familiar space that is ‘ours’ and an unfamiliar
[‘boundary’], a creative, prolific boundary, which should one, beyond ‘ours’, hence ‘theirs’. […], therefore, ‘they’ be-
today replace the ‘border’: ‘In time, the boundary devel- come ‘they’, and both their territory and their mentality are
oped distinct meanings and once the sign of the bounda- designated as different from ‘ours’.” (orig. Romanian).
ry was much more natural, more related to geography, 7
Phanar was a quarter/neighbourhood of Istanbul that
more consistent with people’s needs than this artificial was inhabited mostly by Greeks, who in return for sig-
and cruel boundary, for which and around which so many nificant bribes made to the Ottoman Porte gained access
battles are fought […]. One might say this was a prolific to the thrones of Moldavia and Wallachia.
boundary, which created life and generated syntheses’.” 8
Neagu Djuvara (2002) writes about the historical causes
5
The quotations indicated as being originally in Romani- that led to Europe’s being ”broken” in two (starting with
an (marked by ”orig. Romanian”) and the examples were the division of the Roman Empire in 395, and moving on
translated by the author of the paper. The name struc- to the invasion of the South Slavs – which determined
tures and other phrases in the examples in section 4 of the separation of the Western Romance world from the
this paper were written in bold by the author of this study, Eastern one and from Byzantine Hellenism – and to the
for the sake of emphasis. Important concepts were high- Great Schism of 1054 or the capture of Constantinople by
lighted by means of italicisation. Likewise, block quota- the Crusaders in 1204). The historian claims that the proc-
tions that are used as examples (whether they appear in ess of acculturation began in the eighteenth century and
the footnotes or body of the paper) were also italicised. it first occurred in Transylvania. This phenomenon was
Other similarly emphasised phrases or sentences are indi- hastened by the contacts established between the pop-
44 cated by ”my emphasis” whenever necessary. ulation from the principalities and the Austrians.
Thus, one can state that Romania has an Apolloni- would readily enter the latter and sometimes suc-
an face, looking towards the West (the land of prom- ceeds in doing so, slamming the door open and be-
ised civilisation) and a Dionysiac one, turned towards ing advised, warned and fooled to stay put (see the
the East, towards the orgiastic Levant. This country, recent campaign launched by the British Govern-
strategically located at the crossroads of civilisations, ment, called ”Don’t come to England!” and meant to
still fulfils its destiny as an intermediary chronotope9. discourage Romanians and Bulgarians to live and
For it, the doors of the Balkan world are still closing, work in the United Kingdom).
while those to the Western civilisation are still open-
ing. Therefore, one could claim that Romania is situ- 2.2. Transylvanian vs. Balkan
ated between two worlds with half-open doors10. It
would like to break free from the former but cannot One can identify two different facets of Romania,
do so, as it is encoded in its DNA. At the same time, it which overlap the two aforementioned geographical
9
”Now, in the beginning of a new century, the same logic areas:
seems to be shaping Romania’s relationship to the Balkans: – a Transylvanian one, which refers to the multi-eth-
a combination of Europeanization (or Westernization) from nic11 and multi-confessional area that is located west
above and Balkanization from below. This ideal-typical of the Carpathians, a space that, as regards civilisa-
logic does not lack its ambivalences, contradictions, and tion, is defined by a Central-European behaviour;
surprises: current political elites are pushing Europeaniza-
– a Balkan one, which refers to the nationally and
tion from above only reluctantly, despite their epideictic
confessionally monolithic area beyond the Car-
declarations to the contrary; Westernizing public intellec-
tuals have failed to mobilize significant popular support for pathians, a space that, as regards civilisation, is de-
their (largely bovaric) agenda, as it is apparent from the de- fined by an Oriental behaviour.
mise or poor showing of the civic-political movements and 11
A special situation is that of the multi-ethnic population
political parties having Europeanization in their programs; of the Transylvanian counties of Covasna and Harghita. ”In
as it had happened before, Westernization occasionally these regions, Romanians, who are the national majority,
comes from an unexpected direction, a fact suggested by are the numerical minority, whereas the Hungarians, who
the current Turkish and Greek entrepreneurs investing in are a national minority, are here the numerical majority.
Romania and bringing along – in the rare, but still signifi- Over time, the majority-minority relation in the Covasna-
cant cases when they had assimilated it themselves – their Harghita area has had a contradicting evolution, influ-
version of ‘Protestant ethic’ with its equally Weberian corol- enced by changes in territorial and political organisation.”
lary, the spirit of capitalism” (Antohi 2002: 115-116). ”In the public discourse and behaviour of certain Hungar-
10
”At an imaginary level, when we try to mark a moving line of ian leaders in relation to the Romanians and everything
identities, the Center lies in Western Europe and the South- Romanian, one can identify a ‘two-fold’ attitude: a favour-
East represents the Periphery, with all the hidden or less hid- able one, towards the Romanians that live outside the
den meanings of the two words with archetypal value. ‘Székely Land’ [Rom. ”Ţinutul secuiesc”], and an intolerant
The Center, by definition, means here stability, security, one, as regards the Romanian inhabitants from this area
verticality while the Periphery represents their opposite and especially those that settle down permanently in this
pole, the upside-down image taken as such. land and that, in the eyes of the ethnocentric Hungarian
A just as veritable premise is the image of the Romanians leaders, contribute to the ‘ethnic and confessional altera-
placed in this Balkanic space, despite the controversies tion of the area’. ” ”The Romanians’ mental pattern of coex-
that presented the Romanian countries as a gate to the istence is different from that of the Hungarians. The Roma-
Orient. Maybe just because of this passing gate, the Ro- nians want and propose a harmonious, peaceful coexist-
manians get to be so controversially perceived by the ence, based on respecting one’s ethnic and cultural iden-
foreign travellers, especially by the British ones, the for- tity, while the Hungarians tend to act along the lines of
mer representing a strange blending of a Latin language physical, social, cultural and ethnic segregation.” ”The Ro-
and an Oriental-Balkanic culture (for the moment we do manian language is the national language, as it is spoken
not call it civilisation). [...] by the majority of the population; for the national minori-
Consequently, two complexes are formed in the consci- ties, it is a contact language as well as a language of cul-
ence and they are to be detected rather easily today: the ture. Its being learnt by all the members of the minorities is
inhabitants of the Center develop a superiority complex by no means a threat to their own national or ethnic iden-
while the inhabitants of the Periphery develop an inferi- tity, but on the contrary, an opening towards the Romani-
ority complex, both of them deepening the differences an society and culture as an integrating environment”
between the two worlds” (Ivancu, Emilia 2006: 175-176). (Majuru 2012, orig. Romanian). 45
The defining nature of a nation is founded on a set By relying on evaluations taken from the field of
of characteristics that make it appear distinct from literature, anthropology or sociology, I will sketch the
other similar or different nations, along with ele- portrait of the two patterns of identity, which have
ments borrowed from civilisations with which it has been considered contrastively.
”clashed” (see Huntington’s concept of ”clash of civili- It is a national belief that Transylvanians are more
sations”) owing to historical or geographical factors. loyal, more refined, more sparing with their words,
Romanian ”Balkania” designates the south-eastern more conservative relative to their traditions and proud
extra-Carpathian space situated between the Car- to belong to this region: ”It is more honourable to be
pathian Mountains and the Danube River, being an from Transylvania than from any other part of Romania.
intrastate continuation of greater Balkania. The auto- Sometimes, when I am ashamed that I am Romanian, I
chthonous version combines some of the structural find comfort in the idea that I am from Transylvania”
features of the model with original ones, so that it be- (the confession of a Romanian intellectual from Cluj,
comes an undifferentiated mixture of Orientalism12 ap. Mungiu-Pippidi 1999: 76, orig. Romanian).
(seen as the ”otherness that opposes Occidental val- The Balkan Romanians are defined by their prone-
ues” (Said ap. Cioflâncă 2002, orig. Romanian)) and ness to idleness as well as by shallowness or communi-
Balkanism (which is understood to mean more than a cativeness, which means that they are also more talka-
sub-species of Orientalism, as it has unimaginative, tive (they speak at a fast pace and in a gruff manner): ”I
”geographical and historical concreteness” (Todorova hear two people talking on the street in Bucharest and
2000: 26-34, orig. Romanian), and which does not des- I find myself wondering, ‘Why, for the love of God, are
ignate a type of otherness but rather an ”incomplete these two people arguing?’, and then I realise that they
self” of Europe (Ibid.: 37, orig. Romanian)). are not arguing, as this is the way they normally talk to
one another” (an intellectual from Cluj, ap. Mungiu-
12
Adapting Said’s theory (according to which Orientalism
Pippidi 1999: 78, orig. Romanian)13.
”constitutes a corpus of theories and practices by means of
which diverse and complex realities are simplified, unified,
stereotyped and disqualified through the name ‘Orient’” 13
As a result of a survey made by the Romanian Institute
(Cioflâncă 2002, orig. Romanian)) to the Romanian space, for Evaluation and Strategy (Rom. ”Institutul Român pen-
Antohi (1999: 304, orig. Romanian) shows that Orientalism tru Evaluare și Strategie, IRES”), the question ”What charac-
”appears precisely to marginalise and stigmatise a periph- teristic distinguishes Transylvanians from other Romani-
ery in relation to a centre. […] Orientalism is metonymical: ans?” recorded the following answers: Transylvanians were
it occurs both within the European territory and within a defined as having a ”calm, honourable/fair, hard-working,
single state […]”. In the former case, the author points out patriotic/nationalistic nature; they are more united, pa-
the ”prestige of North-Western Europe (democratic, Prot- tient, reliable, dignified, prudent, disciplined, superior”,
estant, efficient, stable) as opposed to South Eastern Eu- whereas people from Bucharest proved to be ”anxious,
rope (despotic/chaotic, Catholic/ Orthodox/Islamic, indo- careless/lazy/self-centred; they resemble Mitică [see sec-
lent” (Ibid.: 304, orig. Romanian). In the later case (of intr- tion”3.2. Transylvanian meta-pragmatic discourse” and
astate Orientalism), the author indicates the ”clichés and footnote 15 in this paper], they are unreliable and impolite,
stereotypes that the northern and the western regions de- their livelihood is better/they are richer, they are rude, but
veloped in relation to the southern and eastern ones” they are also ambitious, kind/hard-working/polite.” ”Tran-
(Ibid.: 304, orig. Romanian). The author also states that sylvanians see themselves as hard-working, reliable, hon-
”Eastern Europe has been conceptualised by westerners est and kind. At the same time, the southerners consider
according to a stereotype of the Orient, as a result of com- the Transylvanians to be calm, civilised, patriotic and na-
bining geographical and cultural otherness with […] ideo- tionalistic […]. To the inhabitants of Bucharest, Transylva-
logical otherness” (Ibid.: 304-305, orig. Romanian). nians appear to be clam, honest, fair, hard-working, patri-
As it is consubstantial with Orientalism, the ”regionalisa- otic, nationalistic, more united, patient, reliable, dignified,
tion of the stigma” (Ibid.: 244, orig. Romanian) – ”by means prudent, disciplined, superior. Surprisingly, the people
of a symbolic geography of the entire Romanian space from the Capital do not really have an idyllic image of
that is structurally related to Orientalism, given […] the themselves either, as they define themselves as being anx-
metonymical character of this proneness to marginalise ious, careless, lazy, self-centred, similar to Mitică, unrelia-
the Other” (Ibid.: 244, orig. Romanian) – is salient in folk ble, impolite, with a better livelihood and greater wealth,
mentality (see, for instance, how Transylvanians regard rude, determined, ambitious, kind, hard-working and po-
46 the Romanians in the Old Kingdom). lite […]” (http://ziuadecj.realitatea.net, orig. Romanian).
2.3. A modus vivendi: Homo balcanicus presence of other subjects as well; in other words,
[this aspect of language is also manifested] because
Balkanism was rated as a ”heteroclite, colourful the creative faculty of language is at the same time
environment of unsettling cultural and ethnic cross- an expression of intersubjectivity and, to be more
breeding: the archaic character, mixed with a certain precise, in its two-fold meaning of a history-old soli-
weakening of norms as well as with a sort of radical darity and a ‘contemporary’ solidarity with a commu-
conservatism, a certain sensuality that makes a good nity of speakers, which is also historical” (Coşeriu
match with cruelty, a revolutionary mischief that 1994: 137-138, orig. Romanian).
smoulders under the apparent calmness of imperial The distinctiveness of intercultural communica-
administrations, which counterbalances a Levantine tion derives from the identification of the partici-
idleness, a linguistic fervour in the mixture of so many pants as belonging to different (ethnic and social)
languages and dialects, as well as a kind of spiritual- groups. Thus, one can talk about alterity as being:
ised terseness” (Mitchievici 2012, orig. Romanian). a) positive (it ”implies cohesion, solidarity with oth-
Depending on the geopolitical circumstances that ers, who recognise themselves as members of
it was linked to, the concept of ”Balkanism” was en- the same community” (Coşeriu 1994: 138, orig.
riched with various cultural and moral connotations. Romanian)), or
In literature, for instance, ”there is a scientific seman- b) negative (it ”implies separation from others, who
tics of the term and a vulgar one, based on clichés recognise themselves as members of different
and on diverse cultural paradigms that inevitably put communities” (Ibid.: 138, orig. Romanian))14.
Balkanism in an inferior position relative to other
spaces of the European culture” (Ivancu 2009a, orig. 3. The anthroponymic construction of post-Rev-
Romanian). Chaos, inconsistency, picturesque and in-
olutionary community meta-discourse
stability have become synonymous with Balkanism.
On the level of politics, Balkanism developed a dis-
While the communist period was defined by
paraging meaning, as it refers to ”an inflammatory
opaque mentalities, the period that followed the Ro-
political situation or an inappropriate behaviour” (Iv-
manian Revolution of 1989 is characterised by the
ancu 2009a, orig. Romanian).
rediscovery of community, ethnic and religious identi-
For the Balkan individual, space is ”a form of iden-
ties that pertain to the collective imaginary of previ-
tity” and it cannot be ”associated beyond doubt with
ous centuries.
a certain geographical area” (Ivancu 2009b, orig. Ro-
Two components of communication can be iden-
manian).
tified as regards the intra- and extra-Carpathian
spaces: a pragmatic conscience, which is very well de-
2.4. Identity and alterity veloped within a given group, and a reservoir of spe-
cific illocutionary resources, which express that
Language is a fundamental dimension of human group’s cultural values.
beings, thanks to which they can manifest their social The aforementioned factors co-occur on the level
nature, their ”being with others” (Coşeriu 1994: 137, of anthroponymic behaviour in contemporary Roma-
orig. Romanian). To communicate stands for more nian public sphere and they generate differentiated
than the mere communication of something (a proof variants in the communities described in the previ-
of the intersubjective character of language): ”Lan- ous sections of this paper.
guage is always oriented towards someone – towards Some of the anthroponyms used in public space
another person or other people –, even when occur- to designate Romanian political figures ”tend to ac-
ring in the shape of elementary linguistic creations. 14
”On the other hand, alterity can be ‘natural’ and pri-
Linguistic significations and signs are not simply cre-
mary or ‘assumed’, and secondary (such as when one
ated ‘to exist’ (as a form of art), but also to exist for
studies and communicates in another ‘language’ than
others; more importantly: as already belonging to one’s mother tongue); in its turn, the latter can be ‘au-
others […]. […] the original dimension of language is thentic’ (the manifestation of a speaker’s truthful wish to
[…] the intersubjective one, provided by the ‘other- be integrated, even if temporarily) or ‘fictional’ (when
ness’ of the subject, by the fact that a human being, some sort of integration is only simulated)” (Coşeriu
as a speaker and producer of language, assumes the 1994: 138, orig. Romanian). 47
quire, due to their frequent occurrence and transfer of tragedy and parody), which determines them to
from a publication to another, the status of nick- turn public space into a stage where they can devel-
names and hence to activate a function of ‘rebaptis- op the only activity in which they take pleasure, i.e.
ing’ their referents. In these cases, the referential func- verbal communication. This observation establishes
tion of proper names is doubled by the affective one, a ”line of demarcation between the Western character
as they equally convey a speaker’s subjective attitude [my emphasis], who is more or less concerned about
towards referents (this situation is similar to that of the consequences of his/her deeds or the way in
common names, at least in the case of diminutives)” which his/her actions change a wide social reality,
(Chelaru-Murăruş 2010: 176-177, orig. Romanian). and the Balkan character, who can make revolutions
As regards the pragmatic conscience, a difference that (s)he does not understand and perorate effort-
can be noticed on the level of the meta-pragmatic lessly on serious topics, precisely because at the core
discourse, relating to the use of anthroponyms in of his/her epistemology is his/her own self” (Ivancu
public space along the above-mentioned lines. 2009b, orig. Romanian).
The Romania described above is defined by a
3.1. Characteristics of ”meridional discourse” great richness and variety of linguistic forms and
mechanisms that are employed in the initiation of
”The strategic pattern of the ‘meridional discourse’ communicative relationships and, respectively, in the
confirms a speaker’s specific viewpoint in relation to fulfilment of a language’s deeply grammaticalised func-
the communicative behaviour, revealing a proneness tion of address.
to positive politeness, to verbal ‘openness’, as an ex- Meridional written media practises an exaggerat-
pression of the absolute trust granted to the inter- ed readiness to use familiar orality and forms of spo-
locutor. It is, at the same time, a form in which a ken address, as a reaction to the communist ”wooden
speaker reassures the interlocutor of their honesty language”.
and good faith, requesting a certain ‘verbal complici-
ty’” (Magda 2007: 83, orig. Romanian). All of these ele- 3.2. Transylvanian meta-pragmatic discourse
ments define the South-Eastern European verbal tem-
perament. Homo balcanicus is present in contemporary Ro-
The Balkans’ favourite means of expression is ver- manian public meta-discourse through a number of
bal, which takes the shape of chitchat, ”verbal hyper- clichéd verbal expressions. These are the appella-
activity”, ”collective clamour”. The Balkan world is a tives sudist (‘southerner’) and mitic (‘a person that
”residual conglomerate that undergoes a continuous has the qualities typical of the character called
logorrheic fermentation” (Iorgulescu 1994: 13, orig. Mitică, from the short prose of the Romanian author
Romanian). The facts of the surrounding reality be- I. L. Caragiale’), which become nominal markers of
come mere oratorical devices; ”palaver, chatter, all of identity. This is what the inhabitants of the extra-
these are part of a solid paradigm, which implies the Carpathian, south-eastern part of the country are
refusal of any kind of solitude” (Ivancu 2009b, orig. called by other Romanians; both terms have an iron-
Romanian): ”in this world, a single man is a man in ic-disparaging semantic load. The latter term, mitic,
expectation: a man that waits for someone to be is linked particularly to the inhabitants of the Capital
‘dragged in’ by hazard” (Iorgulescu 1994: 15). ”Civi- of Romania. It was initially a proper name (I. L. Cara-
lised and correct urban language is considered ap- giale established it along with the character Mitică,
propriate by the Balkans only when their interlocutor from the short prose volume Momente şi schiţe [Epi-
is foreign, or when their conversation partners dis- sodes and Sketches]15); it was subsequently subject-
play an icy attitude. Thus, politeness becomes a 15
Mitică is a fictional character, first appearing in a sketch
trademark of impersonal relationships, in which
written by Ion Luca Caragiale in the year 1900:
emotional involvement does not exist. However, a ”MITICĂ… and what else?”
raw discourse is indicative of conversation among ”Mitică is quite enough – since you are as well acquainted to
friends – in this case, rhetorical mechanisms are use- him as I am. Of course we ought to be familiar with him: we
less” (Ivancu 2009a, orig. Romanian). see him ever so often – in groceries, on the street, travelling
The configuration of the Balkan individuals in- on foot, by tram, by bicycle, by couch, at the restaurant, at
48 cludes a significant histrionic component (a mixture Gambrinus – in conclusion, everywhere.”
ed to deonymisation and has ended up functioning Stereotypes exist in every society
as a generic name for the aforementioned personal Another aspect that contributes to the poor opinion
category: that the people of Ardeal have of the residents of Bucha-
By far, the most well-known tag attached by people rest is due to the fact that the former believe that the in-
from the Ardeal and the Banat to those from Bucharest habitants of the Old Kingdom, namely from Moldova
is ”Mitică” or ”Miticii” [the plural form of ”Mitică”]. […] and Wallachia, are lazier than those from Transylvania.
History reveals several variants when it comes to the The historian explains that ”The Government from
birth of the label mitic. Some historians claim that the Bucharest does not take into account who works
designation derives from Saint Demetrius, the patron of enough and who does not. On the other hand, Transyl-
Bucharest. Demetrius [Rom. Dumitru] is clipped to vanians consider themselves more hard-working than
Mitru, which leads to Mitică and then to the stereotype the people from Wallachia or Moldova; they think that
of ”Mitică” or ”Mitici”. they make the money, but the money never gets back to
Other historians give credit to Caragiale for ”Mitică”. them. At the same time, there are some political
Historian Dan Falcan explains: ”I do not really believe grounds. Significant decisions are always made at the
that this label takes after Saint Demetrius, although it is Centre, which is why the residents of the Banat and Ar-
indeed an option. Nevertheless, the term came alive in deal disregard those from the Old Kingdom.”
Caragiale’s sketches, around the year 1900. Mitică was Sociologists claim that it is normal for such stereo-
the passionate, jolly character specific to the middle types to exist in society. ”When you have access to very
class, a true representative of the slum.” little details about a person, you turn to information
As regards historical hard facts, the most ardent cri- about their region”, the sociologist Alfred Bulai ex-
tique of the behaviour of the residents of Bucharest was plained.
made by Alexandru Vaida Voevod, one of the key lead- For the majority of Transylvanians, Mitică is the sly
ers of the Romanian National Party of Transylvania. The and resourceful kind of person. Lazăr Vlăsceanu, a pro-
former politician believed that people from Ardeal, who fessor at the Faculty of Sociology, mentioned: ”He
received a Western education, could not be compared [Mitică] is the type of man that does not queue: he
with the inhabitants of the Old Kingdom, who are asso- fights his way to the front of the line to get an extra tick-
ciated with the Orient. et.” The distinction between the Ardeal and Bucharest is
Dan Falcan added: ”Three years after the Unification, caused especially by Mitică’s doctrine, who is an unreli-
the Ardeal was one of the richest regions in the country. able and very flexible person.
The Hungarian clerks, who refused to serve the new re- Moreover, Lazăr Vlăsceanu states that the term
gime after the Unification, were replaced by clerks from ”Mitică” became widespread after World War II, when
the Old Kingdom, who moved to the Ardeal and brought people from the West started visiting the Capital more
with them the old habits of corruption, bribery and en- often. The sociologist added: ”Mitică is the clever, sly
ticement, which were entirely absent from the western boy, who has learned from experience to find his way in
part of the country.” any circumstance. All the jokes about Transylvanians
Mitică is the inhabitant of Bucharest par excellence. And told in Bucharest are invented by Mitică. According to
since Bucharest is a smaller Paris, Mitică is, naturally, a him, the Transylvanians do not have any spontaneity.”
smaller Parisian. The modern ”Mitică”
He is neither young, nor old, neither handsome, nor ugly, The times described by Caragiale have passed, the
neither too much, nor too little; he is in every way an avera- present-day ”Mitică” does not speak French, as he used
ge fellow; nevertheless, what distinguishes him, what makes to do in the Little Paris of yore; on the contrary, he has
his character stand out, is his original and inventive nature. started to use English more and more frequently. As
Mitică is the man that has a witty word to say on every oc- Lazăr Vlăsceanu puts it, ”He speaks English effortlessly
casion, which is why the presence of the genial Parisian of and, often enough, there are words that he can only find
the Orient is dearly sought and cherished by the society. in this language. If you try to have a more developed
Mitică has got a stock, an arsenal, a treasury of words, conversation with him, he will get stuck or turn to jokes.”
questions and answers, which constitute the delight of
A ”Mitică” will always try to keep up with fashion
anyone who has the honour to make his acquaintance.
and show up at the latest, trendiest locales. ”Mitică is a
It is especially the provincials that are bedazzled by our
little Parisian’s brilliant verve. (Caragiale 1982: 137, orig. nomad; if some while ago he could be found in the clubs
Romanian, my emphasis) of Dorobanţi, he has migrated to the Historical Centre, 49
where he is to stay for at least ten years. He is a socialite species in the animal world and that he was merely us-
who knows everything about the town in matters of ing the word ”animal”. After him, we had Felix the
fashion, pubs or clubs”, Lascăr Vlăsceanu added. Cat, then Vadim Tudor, who called Dan Diaconescu
The dress code of the modern ”Mitică” a ”rat”… The most recent example also belongs to
According to the description made by sociologists, President Băsescu, who said about Ponta that was
Mitică wears pointed toe shoes and loud T-shirts. If he a ”kitten”. Of course, this did not agree with the Prime
does not wear pointed toe shoes, he opts for sport shoes Minister. I mean, Dan Voiculescu was a tomcat, and
that he matches with torn jeans. The dress code of the he was just a lousy kitten?! Despite the fun that the TV
women-”Mitică” is different from other dress codes, due news bulletins offered when they ran such statements,
to the thick-soled shoes and very short dresses that they my heart sort of aches, for two reasons. One: I will have
make a display of in posh clubs. no more reasons to laugh, as they managed to elimi-
Regardless of the country to which they migrate, this nate precisely the comical part of political menagerie.
type of character holds the same opinion. Professor And two: common sense is regulated by means of
Vlăsceanu concludes: ”Bucharest is somewhat devoid of agreements! I am surprised at my naivety while writing
Mitici. They have gone to other countries, such as Italy, these lines. Do I actually believe they will not use any
Spain or France, wherefrom they are bound to return ”beastly” words? And should they happen to resort to
with a bad opinion. To them, they are all stupid and in- such words when they rabbit on – Oh, my, I have used a
competent, even if they are German.” (Păvăloi 2013, figure of speech related to the animal world! –, are they
orig. Romanian, my emphasis). subject to any penalties? I think their agreement in-
The flaunting of rules of communication brings cludes a ”confidential” clause in this respect […]. I do not
about a series of dysfunctions recorded on the level of know how they managed to cover this. However, to par-
discursive language use (the individual level of lan- aphrase Mircea Badea, I do not know what they were
guage). The dysfunctions determined by the intru- high on to sign such an agreement, but I want to try it
sion of elements of para-argumentation in communi- too! Just so I could understand them! (Ana-Maria Gaj-
cation (e.g. the disregard of rules of proper use of do, http://www.24deoremuresene.ro/articole/detal-
terms of address or the employment of intensifying ii-stire/articol/fara-epitete-din-regnul-animal.html,
markers from the informal register of communica- orig. Romanian, my emphasis).
tion) lead to the extension of the use of familiar lan- Just as the term Balkanism was provided with a se-
guage in contexts that are bound to the official regis- mantic load that is derogatory to a great extent, the
ter of communication (especially in the written me- corresponding communicative behaviour – which
dia), generating specific pragmastylistic functions. could be called communicative16 Balkanisation17 – was
The Transylvanian press noticed and sanctioned attached to associations that define it as a motley
the dialogical drive, a feature that is typical of the Bal- phenomenon, resulting from the intersection of two
kan communicative temperament, which is manifest- 16
”One could say that Balkanism is not only a characteris-
ed by means forms of direct address. One of the most
tic of the Balkans, but their virus, which spreads rapidly,
common forms of direct address is the interpellation by air and politics, to contaminate even the moral, Tran-
of interlocutors. The following example is provided sylvanian, Catholic and former imperial spirits, so that
to support these arguments: you are eventually unable to tell the difference between
Well, I have practically seen everything! Common the Ardeal and the Old Kingdom. I do not even think this
sense is regulated at the highest level between the Prime is necessary anymore” (Gheo 2006, orig. Romanian).
Minister and the President. That is, Prime Minister Vic- 17
In Europe, at the beginning of the twentieth century,
tor Ponta stated yesterday that he signed an agree- Balkanisation not only designated the ”division of viable
ment with President Traian Băsescu, according to and large political units, but it was also synonymous with
which they undertake to use the second person plural the return to the tribal, the primitive, the barbarian.” In
when they speak to each other and to avoid using American universities, the term, if taken out of context,
epithets or similes relating to the ”animal world” was associated with a series of negative aspects, the Bal-
kans being considered as Europe’s ”otherness”. ”It was
with reference to one another! This is hard to believe,
revealed that the residents of the Balkan area do not wish
as we have a long tradition in this field. The first to
to observe the behavioural standards considered to be
establish it was President Iliescu with his phrase the norm by and for the civilised world” (Todorova 2000:
50 ”You animal!” It is true that he did not refer to a certain 15, orig. Romanian).
opposite worlds whose features it combines in the each of these journalists is grossly magnified, the
shape of relevant typological characteristics (see speaker is keen to bring in a verdict or a lesson, to be-
Magda 2007: 82). lieve that their opinions are of the highest interest to
Contemporary Romanian media discourse was di- potential interlocutors” (Zafiu 2001: 41, orig. Romanian).
agnosed – whether from the viewpoint of ”the Roma- On the level of linguistic expression, the lack of in-
nians’ violent imaginary” (Cesereanu 2003, orig. Ro- hibitions, the verbal familiarity and exaggerated lam-
manian), or from the perspective of the ”linguistic entation from contemporary Romanian media dis-
slum” (Cesereanu 2005, orig. Romanian) and ”public course is grammatically and pragmastylistically ex-
grossness” (Pleşu 2007, orig. Romanian) – as being ill pressed by the following means:
with the cultivation of a ”slick language”, a ”form of
captatio benevolentiae” (Cesereanu 2005: 14, orig. Ro- 4.1.1. the employment of markers of spoken ad-
manian) in relation to a readership that is hungry for
dress (terms of address that are typical of collo-
the stir caused by the invasion of the centre by the
periphery, to the point of suffocation. In what follows, quial language19 are transferred to contexts
these characteristics will be explained with reference where literary expressions are normally used):
to the inventory of unconventional anthroponyms.
a) the names of public figures (politicians, busi-
4. The use of anthroponyms in contemporary nesspersons, cultural personalities) are not pre-
ceded by conventional forms of address. This
Romanian public space
phenomenon greatly affects the sociocultural
life, as it leads to the ”diminution of the prestige
4.1. Balkanism – a dominant typological charac- of the aforementioned personalities and, conse-
teristic of Romanian allocution18 quently, the loss of the public’s trust in the insti-
tution that these personalities represent” (Mag-
The transitional Romanian public discourse, which da 2004: 270, orig. Romanian):
is markedly subjective, combines patterns of Western
mass-media linguistic behaviour with autoch- Voiculescu asks Băsescu and Monica Macovei to
thonous, Balkan patterns. Authors in contemporary calm down, calling them ”hard-working agitators”.
Romanian written media ”barely manage to hold ”Traian, Monica [Rom. ”Traiane, Monica”, in the
back their drives, likes and dislikes, and only rarely Vocative case], you hard-working agitators, calm
succeed in finding the balance of real professional- down! I want this file to be solved as soon as possible
ism, the neutral tone of information; the personality of even more than you do” (http://adevarul.ro).
18
Pragmatically (Magda 2007: 80), Romanian is seen as a lan-
b) the stereotyping of forms of address that are spe-
guage that chiefly uses the allocutive modality in communi-
cific to spoken language, such as the morpho-
cation (the conative and phatic functions have a key role).
Observations regarding the pragmatic configuration of a logically marked Vocative case: ”The stylistic
language must take into account the linguistic means used characteristics and sociolinguistic connotations
in verbal interaction in different contexts of communicati- of these forms enable them to purposely create
on and the stereotyped sequential patterns specific to com- certain contrasts and thus to even become a
munication phenomena, such as the pattern of address. source of humour” (Zafiu 2001: 46, orig. Romani-
Depending on the position that a locutor occupies with
reference to the interlocutor, to oneself and what is being 19
”The hierarchical differences that exist between inter-
said, an act of utterance comprises three types of utte- locutors in certain (sociocultural and political) formal
rance modalities: ”allocutive modalities, focusing on the contexts of communication are knowingly erased, by the
interlocutor, as the locutor conveys their intention, posi- willing elimination of conventional forms of address
tion to the interlocutor; elocutive modalities, focusing on (marked in texts through verbal and pronominal allocu-
the locutor, who expresses his/her position relative to tive forms, greetings and introduction rituals, forms that
what is being said; delocutive modalities, which are not start a conversation, the use of interrogation during dia-
focused on the interlocutor or locutor, but on what is logues). The egalitarianism (levelling: ‘to speak as if the
being said, on the message” (DSL 2005: 321, orig. Romani- interlocutors were on a par’) becomes synonymous with
an). impoliteness” (Magda 2004: 269, orig. Romanian). 51
an); ”[…] the only deviation that these Vocative ing the disrespect for the social role status of the
forms determine is extra-linguistic, or sociolin- participants in the interlocution. This reveals a
guistic at the most: they illustrate a friendly ad- tendency towards uniformisation, achieved
dress to political figures, who are usually intro- through the promotion of less rigorous patterns
duced to the readership in official discourse by of communication:
means of family names. Variants of these strate-
gies imply the use of hypocoristic forms – which Vadim, Vadim [Rom. Vadime, Vadime, in the
may be fixed through recurrence with reference marked Vocative case], you’ve dismissed everyone.
to the person in question – or modified first When do you intend to leave? (http://www.ziarultri-
names […]” (Zafiu 2001: 47, orig. Romanian): colorul.ro)
It was a trifle, Traian [Rom. Traiane]. You’ve obliter-
Dear Traian [Rom. Traiane, with the marked Voc- ated them! (http://ziuadecj.realitatea.net)
ative case], Traian Băsescu. I am speaking in this less
conventional manner not to the President of Romania d) the assignment of negative values to a name. The
but to the politician who is currently running for the su- illocutionary objective of this phenomenon is to
preme state office. humiliate one’s interlocutors, to treat them con-
Traian [Rom. Traiane], let’s get rid of the cat! Or the temptuously, and it usually makes the verbal in-
tomcat, if that’s what you want to call him! (http://jur- teraction deviate towards an argument – one can
nalul.ro) even talk about a ”certain polemic disposition”
Get to work, Vadim [Rom. Vadime], your term of of- with the Romanians, which tends to become rhe-
fice is nearly over! (http://www.catavencii.ro) torical (Pană-Boroianu 1992: 89). This deviation is
With such a federation, there is little one can ask of indicated by means of markers of offensive dia-
the football. Shame on you, Mircea Sandu! [Rom. Mir- logue: the interlocutors mock and curse one an-
ceo Sandule] (http://www.calincorpas.ro) other, thus expressing their hostile relationship:

c) the reference to a person as if one was on first- In October 2004, Traian Băsescu announced his run-
name terms with them20, as a means of underlin- ning for the president’s office with a line that soon be-
came famous: ”I begin with a first statement! Adrian
20
From rudeness to impoliteness, from poor education to [Rom. Adriane], you can’t believe how small you’re be-
crude unreservedness, from arrogance to egalitarianism, ginning to get! Hahaha!” Six years later, Adrian Năstase
to speak with someone on first-name terms covers a vast replied: ”Traian [Rom. Traiane], you can’t believe how
array of social pathology. Paradoxically, it undermines its tiny you’re becoming!” (http://www.realitatea.net)
own legitimacy: when a person can speak on first-name Apart from this, I found it incredible that a former Min-
terms with everyone, when this manner of address be-
ister of External Affairs has the obtuseness and tactless-
comes a common habit, the prestige and tender or com-
ness to believe that the European ministers, members of
panion-like miracle of ”you” degrade. Normally, it takes
some effort to get to use ”you”; by means of a delicate Parliament and commissioners can afford to have radical
chemistry of affections, a patiently growing trust and a reactions, based on ”manipulating” rumours circulated
reciprocally assented affinity. ”You” is a manner of restat- by Gigi or Nelu of Dămăroaia (http://dilemaveche.ro).
ing – in one’s privacy – the institution of respect. On the Petre was the one who prevented the King’s entrance
contrary, the inflation of its employment leads to indif- in the country in December 1990, which is why I resigned
ference, stereotypy and greyness. The space between
people becomes flat, hierarchies are erased and the per- lists, while the journalists are playful in addressing the
sonal nuances of communication become irrelevant. leaders on a first-name basis. The same manner of
Speaking on first-name terms keeps everything bound address is found between ministers and institutions, in-
to the horizontal dimension. While it apparently makes stitutions and citizens, citizens and citizens, as well as be-
dialogues more direct, it actually impoverishes it. tween Europe and us. Differences, dignities, etiquette
Every now and then, it seems to me that plenty of the and ceremony – they are all outdated. We are sinking into
day-to-day vicious tricks result from a poor management the homogeneity of ”you”, and ”you” is changing into ”no
of speaking on first-name terms, they are the effect of its one”. We could do with a bit of finesse. An outbreak of
exaggeration. Our leaders make a careless display of au- politeness wouldn’t do us any harm (Pleşu 2006: 78-79,
52 thority in their speaking on first-name terms with journa- orig. Romanian).
from his government. It was not because I was a sup- a modern style with ‘American’ connotations22
porter of the monarchy, but because the procedure had or continue an old, folk pattern of designation
been gross and futile. Who was it that was fighting his
and address” (Zafiu 2001: 271, orig. Romanian).
way to the front of the line to warmly shake the King’s
hand, on the occasion of the speech His Majesty held in
a) the use of forms of address that are specific to sub-
the Parliament? Petrică. Petre Roman was a Prime Min-
urban or rural environments:
ister during the miners’ protests of 1990. As the events
were unfolding, he asked me once, when we were talk-
Adrian Năstase asked the court to stay the execution,
ing on the phone, if I had noticed what outstanding in-
stating that he did not want to be left without his man-
stincts the miners had; how they can locate the head-
sion in Cornu, without his eggs or the Van Gogh’s, and
quarters of the Liberal and Peasants’ Parties without
that he will pay up € 760,000 in cash. There you go, Ade-
any help. Who is it that today talks about the ”horrible”
lule, see what it means to be economical? If you tighten
miners’ revolt? Petrică […]. (Andrei Pleşu, http://dile-
your belt, you manage to pay up! (https://www.face-
maveche.ro)
book.com/academiacatavencu.info)
After the raging attacks on the European institutions,
e) the predominant use of imperative (interjection-
which were made on the Antena 3 by the channel’s stars
al) utterances in communication debuts:
(Gâdea, Grecu, Badea etc.), several international corpo-
rations are reconsidering their advertising contracts
From the series ”Let Papa Ion speak, as he is a person
with the TV station headquartered in Băneasa. Well,
too.” The Gândul dug out comrade Iliescu to comment
Mirci, your love for the one who is known as ”the Ko-
on the situation in the Korean Peninsula and that is ex-
modo dragon” will be truly tested only now: can you
actly what he did: Pyongyang has no kind of support,
suck up to him even if you get nothing in return? (ht-
neither from Russia, nor from China. Papa Ion [Rom.
tps://www.facebook.com/academiacatavencu.info)
Nea Ioane], you should retire before some feisty person
decides to send you to court for genocide, because then
b) the employment of strategies of linguistic impo-
you would be completely out of your depth! (http://
liteness in relation to inappropriate expressions
bataiosu.wordpress.com)
of identity:

4.1.2. the designation of public figures by means Vadim [Rom. Vadime], did the witches put a spell on
of first names or hypocoristic forms in formal your political manhood? (http://www.academiacata-
contexts of communication21: the use of first vencu.info)
names in public situations can be ”linked to re- 22
”Therefore, the foundation on which the English (Ameri-
cent patterns or very old ones, correspond to can) system of politeness was created is completely dif-
21
”In the media, the indifferent portrayal of contempo- ferent from the Romanian one. The latter was formed in a
rary political world borrows some aspects from the col- less flexible context, which was tributary to the Orient
loquial orality of the designation by means of first names and in which the expectation of politeness is bigger, a
or hypocoristics. Besides the posthumous written refer- system that lays on the border between the paradigm of
ence to Papa Nicu [Rom. nea Nicu], the present-day po- Oriental castes (see the Romanian political system, which
litical stage brought new names to our attention. Even in is flexible horizontally but not vertically) and the pattern
the absence of statistical evidence, it seems obvious that of Western democracy (which is more active in the cul-
Ion or Nelu were less frequently used between 1990 and tural and artistic domains). One must also mention the
1996 than Emil and Milică were from 1996 until 2000 (see influence of poverty, which is willy-nilly characteristic of
the collection of the satirical magazine Academia the Romanian people and which facilitated togetherness
Caţavencu): this fact can be accounted for not only by the (closeness is natural, not artificial or forced) and hence a
length of the family name Constantinescu, but also by very clear delineation of one’s close circles (family,
the higher power of individualisation of a given name friends, neighbours) from the others, in relation to whom
that is less common. This phenomenon also occurs with the process of address underwent gradation: medium
other politicians: if Virgil is no longer the focus of our at- politeness (as regards people that share an equal status)
tention, the references to Vadim are constant” (Zafiu and maximum politeness (as regards people that have a
2001: 272, orig. Romanian). superior rank/status)” (Andrei 2005, orig. Romanian). 53
Traian [Rom. Traiane], sit down, you’re pathetic! Most people learn at a very young age the basic ele-
But you already knew that, didn’t you? (http://patraru. ments of common sense. The so-called ”seven years of
altphel.ro) homemade good manners” imply that you reply when
The Minister of Education, Cati Andronescu, insisted you are greeted, say ”Thank you” and ”You are wel-
on making a fool out of herself, by going public with lies come”, and behave in a well-bred manner. In time, such
that were bigger than the ones told by her boss, Victor acts of civility become automatic. Unfortunately, how-
Ponta. […] With such a hit record, Cati stands a chance ever, with age, with physiological, intellectual, profes-
of snitching the prize of ”Biggest Liar” from Victoraş sional and social evolution, we seem to ”learn” to forget
and, God forbid!, to upset her boss, who seems to care small things. […] These small bouts of ”amnesia” add
about this title as if it were the apple of his eye […]. up, they are the bricks that build up a wall of frustrations
(http://www.curentul.ro). and this wall soon turns into a castle. A castle of com-
plexes, a fortress of poor adjustments where cacti
4.1.3. the achievement of reference by means of and thistles grow and turn us, slowly yet steadily,
into monsters, misfits (Sanda Viţelar, http://www.
informal name forms (especially first names):
goldfmromania.ro, orig. Romanian, my emphasis).
As regards the same space, the following observa-
It’s 9 in the morning, but Prime Minister Ponta is still
tions can be made on the configuration of anthropo-
dozing in bed. ”Crin is already sick and tired of working
nyms used in the designation of public figures (the re-
by now, he grins with satisfaction, his eyes shut. And
search refers to the first three months of the year 2013):
when you think that everyone considers him a lazy-
– the norms of proper communication are know-
bones, while the suckers believe that I am at work at 7!
ingly followed in the use of names of public fig-
What did you expect, flower-face, history is unfair, you,
ures, even if the topic that is being dealt with is
as a historian, should’ve known that…”, Victoraş says
”hot”. To a great extent and depending on the
to himself. A loud clang of dishes can be heard from the
type of publication in which they appear, anthro-
kitchen. ”I told Daciana to leave them to the Filipina,
ponyms co-occur with reverential forms of designa-
because she’ll just ruin their enamel and I just paid loads
of money on that Dry Cooker set that Bahmuţanca [< tion and/or, in certain cases, with names of func-
Adriana Bahmuţanu] is advertising! You can’t get tions, occupations, or professional titles:
along with these women! They’re like Băsescu!” (http://
www.academiacatavencu.info). Ponta stated that he will run for the president’s office,
Traian wants Adrian out of the game (http://www. but only in 2019 or 2024
catavencii.ro). Right after the results of the general elections of De-
Mrs Olguţa will also have to go on a trip, not as far as cember 9, 2012, were announced, the political analyst
Washington, as Şova did, but only to a library. In Bucharest, Lucian Săcălean, a professor at the ”Petru Maior” Uni-
not in Craiova, as it’s quite obvious that the university in versity of Târgu-Mureş, claimed that Ponta and the So-
Craiova didn’t help her much. Olguţa definitely needs cial-Democrat Party respectively will not be content
schooling and reading too. (http://www.revista22.ro) with getting only the Prime Minister’s office and that
they will strive to get the President’s as well. ”[…] The
National Liberal Party supported the Social-Democrat’s
4.2. Politeness: a major typological characteris- actions, not necessarily because they want Ponta as a
tic of the northern Romanian onomasticon Prime Minister, but in order to prove their loyal nature
and to ensure that Mr Crin Antonescu is still the leading
On reading Transylvanian media publications, one candidate for the presidential elections. This is where
can easily notice that the pages of intra-Carpathian things get complicated. What keeps them together, for
newspapers contain a different type of discourse now, is the fact that they hold the Power and have a
from the one found in extra-Carpathian journalistic common enemy, Traian Băsescu […]. Every political par-
texts. The Transylvanian media discourse is applied ty wishes to have the executive power, which consists of
and programmatic, as the following example shows: two branches: the President and the Prime Minister with
the Government. They may try to force Victor Ponta’s
A procedural talk… about forgetfulness appointment”, Lucian Săcălean stated in the issue of the
54 24 OreMureşene, dated December 11. On Monday, the
Prime Minister Victor Ponta said that he ”would not be a Romanian. My father was denounced for being a rocker,
politician” if he did not take into consideration to run for having long hair and writing for Radio Free Europe that
office in the presidential elections, but this would only Romania was governed by communists and that teach-
happen in 2019 or 2024: ”Mr Antonescu will run for office ers did not allow him to be a rocker, for the party’s sake.
[in 2014]. We signed an agreement within the Social- So Gyuri, who then claimed to be 100 per cent Romani-
Liberal Union. Mr Antonescu promoted me and I will do an, reported him. Thus, my father and Vasile, his best
the same for him next year” (Ana-Maria Gajdo, http:// friend, were expelled. But Gyuri was just being a good
www.24deoremuresene.ro/articole/). Romanian citizen. Even Elodos, the lawyer, confirmed
it. Now he is a Hungarian and a European […]. There is a
– sometimes, out of a need for efficient and neutral certain Mr Bretfit at the Local Police, who takes pic-
communication or out of carelessness, political tures of every traffic law violations and attaches them
figures are designated by means of family and first to the traffic tickets. The TV news said yesterday that he
names, or patronyms: did this to the senator of the snails with red and
green-dyed white mucus. Well, serves him right! But I
Beyond friendship, there is a signed and stamped am still confused. If I am a Romanian, can I vote for the
agreement. No one can deny that, at the moment, Crin Hungarian People’s Party of Transylvania? I know they
Antonescu is by far the favourite candidate for the pres- are Hungarians, but they are our Hungarians. And you
idential elections. After the victories obtained last year, saw that Reverend Tokes is earthly-minded… (adapt-
after the power that the Social-Democrat Union gained, ed from the text by Nicuşor Majoretu, http://
which they will not lose next year, I believe that An- www.24deoremuresene.ro/articole/detalii-stire/arti-
tonescu, the Social-Democrat candidate, will be the col/cu-buletin-dar-degeaba.html)
first to leave. If he runs against Udrea, Boc and Ungu-
reanu, as Băsescu said, he might as well just go on va- 5. Final remarks
cation now”, Victor Ponta stated Monday evening for
B1 TV. Victor Ponta also said: ”In 2014, I will definitely Within the confines of contemporary Romania,
not run for office. However, I would not be a politician if one can talk about two kinds of regionalised pragmat-
I refused to be a candidate in the presidential elections ic meta-discourse of identity, i.e. Transylvanian and Bal-
of 2019 or 2024. I will be 52 then and, in my opinion, a kan; the characteristics of the latter are likely to con-
president should be older than 50”, Ponta underlined, as taminate the former. This reveals the periphery’s ten-
quoted by Prompt Media. (Ana-Maria Gajdo, http:// dency to expand towards the centre (geographically
www.24deoremuresene.ro/articole/) and ethically; as regards the role of the capital city in
making political, cultural and social decisions, the
– occasionally, journalistic texts use proper names of two spaces are distributed conversely). This ”inva-
notorious referents with a clearly satirical intention. sive” migration is treated with racism by both autoch-
In such situations, the anthroponyms often develop thonous communities (see, for instance, on the one
a ”descriptive function (which underlines a person’s hand, the people from Oltenia who, once they get to
inherent features), thanks to their integration in sig- the Ardeal to study or work, do not return to their
nificant micro-contexts”. Based on this function, homeland, and on the other hand, the people from
historical names ”can be associated with various the Ardeal, who go to study in Bucharest and often
representations that are involved in their interpreta- settle there). On the symbolic level (that is, apart from
tion” (Chelaru-Murăruş 2010: 176, orig. Romanian): reasons that are related to prosperity and people’s
individual perception of civilisation), the migration
On the futility of having an ID card can be accounted for in terms of the ”nostalgia” of
Satire opposite poles: the Centre aims at the Periphery,
It does not really matter that I have a Hungarian while the Periphery aims at the Centre.
name and that all the members of my family prove their The Balkan profile of contemporary Romanian
allegiance to Marko in their ID cards. Let me put it this media discourse has been enjoying a long tradition
way: my father once told me that when he was a student and continues to be salient even in present-day
in the village of Papiu, the senator reported him to the times, (also) on the basis of the Oriental genotype
communists. He was not a senator then, he was just a that is specific to the Romanian people. 55
As a conclusion, the following comments were se- which were untranslatable. Nowadays […], those who
lected from the contemporary press on both sides of have made a national sport out of baptising their chil-
the Carpathians regarding the topic in question: dren – thus stating their political preferences – opt for
very humorous names: Radakund, Ond, Tas, etc.,
Whether Transylvania is a Romanian province or not which are names that date back to the period when the
is a story that has triggered numerous reactions. Many Hungarians still roamed the land of the Urals. At the
people from the Ardeal are reserved in relation to the same time, one can come across Kevin, Roberta, Dean,
people from the Old Kingdom and they even treat the Romeo, Tarzan, Bobbi, Isaura or other characters
natives of Bucharest with contempt […]. Bucharest is an from soap operas (http://maghiaromania.wordpress.
inferior, Balkan city with Phanariot influences from Is- com/2009/08/13/de-ce-are-majoritatea-maghiarilor-
tanbul, it is corrupt, dirty, filled with degraded people, nume-impronuntabile-pt-romani-2/).
and so on. I was often able to hear the opposite dis- Many wonder, what is the biggest problem of our
course in the cafés of Bucharest: Transylvania being people? The answer seems pretty simple to me: our
looked down at, as someone from the metropolis would mentality. As is well known, every people is defined by a
look at the province. These facts draw our attention to set of traditions and customs, by the historical events it
the way in which the Kingdom of Romania integrated experienced, by the systems of thought that character-
Transylvania after 1918 and to the status of nation state ised its members throughout time. From these points of
(this is another hot topic) (Stelian Tănase, ”Regăţenii şi view, as well as from many more, one could say that
transilvănenii, Să stăm de vorbă” [The Transylvanians there is a mentality that is specific to each people, which
and the people from the Old Kingdom, Let’s talk], No- is salient in the everyday behaviour of the individuals
vember 4, 2011, http://www.stelian-tanase.ro/sa-stam- that constitute the people, whether they are lay people
de-vorba/regatenii-si-transilvanenii/). or persons that temporarily hold various offices related
The Romanians used (before 1918, n.n.) […] first to leadership or decision-making. […]
names of Latin origin, which could not be made Hun- The problem is that, for a change of mentality to oc-
garian. This is how an entire generation of Corneliu, cur, plenty of time has to pass and new generations
Traian, Octavian, Sabin and Titus appeared. My have to appear and be educated differently, open-
grandfather, born in 1910, was called Cornel. In his mindedly. Unfortunately, this is not happening, as we
home-village, boys used to be baptised with one of the can easily see that the ”young generation” follows in the
aforementioned names; besides them, there was a tide footsteps of its predecessors. This is especially salient as
of Florea and Doru. Girls were mostly Maria, Sabina, regards the political class, in which younger politicians,
Floarea and Cornelia. […] carefully brought up by the elderly, borrow and produce
[…] after 1918, there followed a long time when one the same speeches and behaviour as their forerunners.
was only allowed to write the Romanian counterparts of How long do we still have to wait until we can actually
names, for instance, my grandparents were Samuila see a real change? (Sanda Viţelar, ”Mentalitatea noastră
(Sámuel), Elisabeta (Erzsébet), Iuliu (Gyula), Gabrie- cea de toate zilele” [Our daily mentality], January 14,
la (Gabriella). My parents had untranslatable names 2013, http://www.goldfmromania.ro/categorie-stiri/
and, in the 1970s, my brother and I were registered with stiri-locale-din-mures/mentalitatea-noastra-cea-de-
Hungarian first names and correct diacritical marks. […] toate-zilele.html).
[…] during the Communist regime, minorities’ first Naturally, the issue leads to controversies. Beyond the
names were turned into Romanian names: Anna (in roots invoked by Prince Charles, whom some wish to see
Hungarian) became Ana, Erzsébet – Elisabeta, Mik- on the throne of a desired kingdom of (Romanian, Tran-
lós – Nicolae, Tibor – Tiberiu, Gyula – Iuliu, György sylvanian, Wallachian?) Romania, it is obvious that the
– Gheorghe etc., so that their parents gave them origi- dispute ”the Old Kingdom vs. the Ardeal” is too fired up. It
nal Hungarian names that could not be translated into is probably high time that we examined these aspects in
Romanian: Csaba, Béla, Levente, Zsolt (for boys), and detail, as we have not done it, sadly enough, at least
Csilla, Gyöngyvér, Réka, Emese (for girls) […]. Until since 1918… until today (Stelian Tănase, ”Regăţenii şi
then, usual or biblical names were given (Maria, Es- transilvănenii, Să stăm de vorbă” [The Transylvanians
tera, Elisabeta, Ioan, Paul etc.), but since they were and the people from the Old Kingdom, Let’s talk], No-
translatable, the Hungarians turned to names from the vember 4, 2011, http://www.stelian-tanase.ro/sa-stam-
56 Hungarian mythology: Emese, Levente, Csaba etc., de-vorba/regatenii-si-transilvanenii/).
References 14. Iorgulescu, Mircea. 1994. Marea trăncăneală. Eseu despre lu-
mea lui Caragiale [The great chitchat. An essay on the world
1. Antohi, Sorin. 1999. Civitas imaginalis. Istorie şi utopie în cul- of Caragiale]. Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române.
tura română [History and Utopia in Romanian Culture], 2nd 15. Ivancu, Emilia. 2006. ”The Romanian People between Rurita-
ed. (revised). Iaşi: Polirom. nia and the Balkans. A British Perspective of Alterity”. In Adina
2. Antohi, Sorin. 2002. ”Romania and the Balkans. From geocul- Ciugureanu, Mihaela Irimia and Eduard Vlad (eds.), Balkan Cul-
tural bovarism to ethnic ontology”. In Alexandru Zub and tural Identities. Constanţa: Ovidius University Press, 173-180.
Adrian Cioflâncă (eds.), Globalism şi dileme identitare. Per- 16. Ivancu, Ovidiu. 2009a. ”Elemente de balcanism literar la cei
spective româneşti [Globalism and identity dilemmas. Roma- doi Caragiale (I)” [Elements of literary Balkanism in the works
nian perspectives]. Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan of the two Caragiale (I)]. Online. Available at: <http://agonia.
Cuza”, 79-118. ro> (accessed January 2013).
3. Andrei, Cristina. 2005. ”Tragerea de şireturi. Atitudini şi lim- 17. Ivancu, Ovidiu. 2009b. ”Elemente de balcanism literar la cei
baj” [Pulling our laces. Attitudes and language]. Online. doi Caragiale” [Elements of literary Balkanism in the works of
Available at: <http://agonia.ro> (accessed January 2013). the two Caragiale]. Online. Available at: <http://www.scri-
4. Bidu-Vrănceanu, Angela, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu- group.com> (accessed January 2013).
Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş and Gabriela Pană Dindelegan. 18. Magda, Margareta. 2004. ”Strategii ale discursului public –
2005. Dicţionar de ştiinţe ale limbii (DSL) [Dictionary of lan- riscuri şi oportunităţi: consideraţii introductive referitoare la
guage sciences], 2nd ed. Bucureşti: Nemira. unele disfuncţii specifice discursului public românesc actual
5. Caragiale, I. L. 1982. Momente şi schiţe [Episodes and sketch- (perspectivă pragmalingvistică)” [Strategies of public dis-
es]. Bucureşti: Scrisul Românesc. course – risks and opportunities: introductory considera-
6. Cesereanu, Ruxandra. 2003, Imaginarul violent al românilor tions on certain dysfunctions specific to contemporary Ro-
[The violent imaginary of Romanians]. București: Humanitas. manian public discourse (a pragmalinguistic perspective)].
7. Cesereanu, Ruxandra. 2005. ”Mahalaua România” [The Roma- In Gheorghe Filip and Bogdan C. Simionescu (coords.),
nian Slum]. In Ruxandra Cesereanu (coord.), Made in Romania. Fenomene şi procese cu risc major la scară naţională [Phenom-
Subculturi urbane la sfârşit de secol XX şi început de secol XXI [Ur- ena and processes with major risk on a national scale]. Editu-
ban sub-cultures at the end of the twentieth century and at ra Academiei Române, 255-278.
the beginning of the twenty-first century]. Cluj: Limes, 9-15. 19. Magda, Margareta. 2007. ”Dialogul în comunităţi plurilingve:
8. Chelaru-Murăruş, Oana. 2010. ”Nume, porecle, semnături aspecte ale comportamentului mediatic alocutiv (exemplul
ironice în paginile Academiei Caţavencu [Names, nicknames României)” [Dialogue in multilingual communities: Aspects
and ironic signatures in the pages of the Caţavencu Acade- of allocutive behaviour in the media (the example of Roma-
my]. In Rodica Zafiu, Adina Dragomirescu and Alexandru nia)]. In Camelia Beciu and Nicolae Perpelea (coords.), Europa
Nicolae (eds.), Limba română: controverse, delimitări, noi şi spaţiul public. Practici comunicaţionale, reprezentări, climat
ipoteze, II, Pragmatică şi stilistică, Actele celui de-al 9-lea emotional [Europe and public space. Communicative prac-
Colocviu al Catedrei de limba română, Bucureşti, 4-5 decem- tices, representations, emotional climate]. Bucureşti: Editura
brie 2009 [The Romanian Language: Controversies, delimi- Academiei Române, 62-101.
tations, new hypotheses. II. Pragmatics and stylistics, Pro- 20. Majuru, Adrian. 2012. ”Românii la graniţele imperiilor (I)” [Ro-
ceedings of the 9th Colloquium of the Romanian Language manians at the borders of empires (I)]. Online. Available at:
Department, Bucharest 4-5 December 2009]. Bucureşti: Ed- <http://www.e-antropolog.ro> (accessed January 2013).
itura Universităţii din Bucureşti, 175-184. 21. Mitchievici, Angelo. 2012. Cu Orient Expressul prin Balcania
9. Cioflâncă, Adrian. 2002. ”Cunoaşterea alterităţii ca formă de [Aboard the Orient Express through Balkania]. Online. Avail-
putere. Despre orientalism şi balcanism” [Knowing alterity as able at: <http://www.romlit.ro> (accessed January 2013).
a form of power. On Orientalism and Balkanism]. In Xenopo- 22. Mungiu-Pippidi, Alina. 1999. Transilvania subiectivă [Subjec-
liana X. Online. Available at: <http://institutulxenopol.tripod. tive Transylvania]. Bucureşti: Humanitas.
com/xenopoliana/pagini/13.htm> (accessed January 2013). 23. Pană-Boroianu, Ruxandra. 1992. ”Note sintactice asupra
10. Coșeriu, Eugen. 1994. Lingvistică din perspectivă spaţială şi graiurilor munteneşti” [Syntactic observations on dialects
antropologică. Trei studii [Linguistics from spatial and anthro- from Muntenia]. In Fonetică şi dialectologie XI [Phonetics and
pological perspectives. Three studies]. Chişinău: Ştiinţa. dialectology]. Bucureşti: Institutul de Fonetică şi Dialectolo-
11. Djuvara, Neagu. 2002. Între Orient şi Occident. Ţările române la gie „Al. Rosetti”, Editura Academiei Române, 87-96.
începutul epocii moderne (1800-1848) [Between Orient and 24. Păvăloi, Bogdan. 2013. ”Bucureşteanul văzut prin ochii ardele-
Occident. The Romanian principalities at the dawn of the nilor: un „Mitică” şmecheraş, desprins din schiţele lui Caragiale”
modern age (1800-1848)], 2nd ed., Maria Carpov (trans.). [The inhabitant of Bucharest seen through Transylvanian eyes:
București: Humanitas. a slick ”Mitică”, cut out from Caragiale’s sketches]. Online. Avail-
12. Gheo, Radu Pavel. 2006. ”Ultimul partid unic: Uniunea able at: <http://adevarul.ro> (accessed January 2013).
Democrată a Mítiko din România (III), A treia bubă: balcanis- 25. Pleşu, Andrei. 2006. Comèdii la porţile Orientului [Comèdias
mul” [The last unique party: the Romanian Democratic Union at the gates of the Orient]. Bucureşti: Humanitas.
of Mítiko (III), The third sore point: Balkanism]. Online. Availa- 26. Pleşu, Andrei. 2007. Obscenitatea publică [Public obscenity].
ble at: <http://www.revista22.ro> (accessed January 2013). Bucureşti: Humanitas.
13. Huntington, Samuel P. 1997. Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea 27. Said, Edward W. 2001. Orientalism. Concepţiile occidentale de-
ordinii mondiale [The Clash of Civilizations: Remaking of World spre Orient [Orientalism]. Ana Andreescu and Doina Lică
Order]. Radu Carp (trans.). Filipeştii de Târg, Prahova: Antet. (trans.). Timişoara: Amarcord. 57
28. Todorova, Maria. 2000. Balcanii şi balcanismul [Imagining the of mentalities identified in public utterances as well
Balkans]. Mihaela Constantinescu and Sofia Oprescu (trans.). as in a community’s metalanguage.
Bucureşti: Humanitas.
29. Zafiu, Rodica. 2001. Diversitate stilistică în româna actuală
On the level of communication, two components
[Stylistic diversity in contemporary Romanian]. Bucureşti: can be identified as regards the two intra-/extra-Car-
Editura Universităţii din Bucureşti. pathian spaces: (1) a pragmatic conscience that is cul-
30. Online resources (accessed January 2013) tivated within given communities; and (2) a heritage
31. http://www.academiacatavencu.info of specific illocutionary resources that express a group’s
32. http://adevarul.ro
33. http://bataiosu.wordpress.com cultural values. These variables also affect the level of
34. http://www.calincorpas.ro anthroponymic behaviour in contemporary Romani-
35. http://www.catavencii.ro an public space, by generating distinct variants in the
36. http://www.curentul.ro aforementioned intra-/extra-Carpathian spaces.
37. http://dilemaveche.ro
38. https://www.facebook.com/academiacatavencu.info
39. http://www.goldfmromania.ro
40. http://jurnalul.ro
41. http://maghiaromania.wordpress.com
42. http://patraru.altphel.ro
43. http://www.realitatea.net
44. http://www.reportervirtual.ro
45. http://www.revista22.ro
46. http://www.stelian-tanase.ro
47. http://www.ziarultricolorul.ro
48. http://ziuadecj.realitatea.net
49. http://www.24deoremuresene.ro

Summary

Aspects of ”Balkanism” Reflected in the Use of


Anthroponyms in Contemporary Romanian
Public Space

The present paper aims at presenting specific as-


pects of features that define the concept of ”Balkan-
ism” and that are reflected in the usage of anthropo-
nyms in contemporary Romanian public space.
Theoretically, the article relies on the framework
provided by pragmatics, sociolinguistics, and ethno-
linguistics, while the analysis of the phenomena in-
vestigated (based on a corpus collected from Internet
resources and consisting of examples that are rele-
vant for written and spoken language) employs con-
cepts and methods that pertain to text linguistics and
the philosophy of language.
The study starts from the observation that Roma-
nian intra- and extra-Carpathian public communica-
tion displays dissimilarities in the research and mani-
festation of so-called ”Balkan” features that are also
salient in the use of certain anthroponyms to desig-
nate Romanian public figures. The belonging of the
two Romanian spaces divided by the Carpathians to
temporarily separate histories has affected the level
58
Puiu Ioniţă

ICOANĂ ŞI SEMN ÎN LIRICA LUI ODYSSEAS ELYTIS


puiu_ionita@yahoo.de

Poezia neogreacă a ajuns în secolul al XX-lea la o făcut să devenim apţi pentru a crea o nouă formă de
asemenea faimă, încât lumea întreagă a văzut în ea o alfabet din elemente autentice greceşti şi cu acestea
adevărată renaştere a vechii Elade. Consideraţi urma- să ne exprimăm”2. Această adevărată profesiune de
şii direcţi ai lui Homer, poeţii Konstantinos Kavafis credinţă relevă coordonatele poeziei lui Elytis: un
(1863-1933), Gheorghios Seferis (1900-1971) şi Odys- nou limbaj poetic închegat din modalităţile novatoa-
seas Elytis (1911-1996) au fost purtaţi în triumf prin re ale modernităţii, în speţă ale suprarealismului şi
marile oraşe ale lumii şi omagiaţi ca eroii de odinioa- fondul lumii greceşti, care se cere exprimat în spiritul
ră. Deşi toţi s-au format în ambianţa unor curente eu- unei coeziuni interne pe care doar grecii o înţeleg. Se
ropene (parnasianism, expresionism, suprarealism), poate spune despre poezia lui Elytis că este o icoană
aceste modele vor fi încet-încet uitate, lirica lor orien- a grecităţii: „icoană” spus oarecum metaforic, în sen-
tându-se spre ethosul grecesc. sul de imagine sacră, dar nu neapărat canonică, iar
Poezia lui Elytis cuprinde, în opinia autorului, trei „grecitate” ca sinteză a Greciei dintotdeauna, în care
perioade: o primă perioadă, aflată sub semnul esteti- se regăsesc, consecutiv şi fertil, epocile vechii Elade,
cii suprarealiste, în care „domină natura şi metamor- Bizanţul şi perioada modernă.
fozele”, o a doua perioadă marcată de „o mai mare Cât despre amprenta suprarealistă, uşor recog-
conştientizare istorică şi etică” din care face parte po- noscibilă la nivelul stilului, aceasta este accentuată la
emul To Axion Esti! şi, în sfârşit, o ultimă perioadă, ca început şi se estompează pe măsură ce opera se
un contrast al celei de-a doua şi având drept operă apropie de maturitate. Dispoziţia ludică este dublată
reprezentativă poemul Maria Nefeli1. de o gravitate aparte, de o propensiune metafizică
Trecerea poetului prin şcoala suprarealistă a dus la ce trimite mai degrabă către neliniştea expresionistă.
configurarea unei scriituri ce va rămâne definitorie O regăsim în forma versului trecut prin diverse expe-
pentru toate perioadele sale de creaţie, chiar şi atunci rimente şi ajuns la aranjări originale, poate chiar cali-
când temele suprarealismului vor fi abandonate. Nu gramatice şi, mai ales, în planul limbajului, unde, cu
a fost de acord cu doctrina şi poetica suprarealistă în dezinvoltură şi inteligenţă, operează deopotrivă în
totalitate, dar i-a apreciat deschiderea către iraţional plan sintagmatic şi în plan paradigmatic ajungând la
şi supranatural: „Multe laturi ale suprarealismului, nu modificări inedite şi rafinate. Semnalăm în primul
le pot accepta, cum sunt extravaganţele sale, cultul rând alăturări neobişnuite de termeni asociate cu in-
dicteului automat; totuşi – dincolo de acestea – a fost venţia verbală: „O, vară de in, prudentă toamnă/ O,
singura şcoală poetică – şi, cred, ultima din Europa – iarnă minimă” (Laconică); „un greier mic ratifică din/
care a avut în vedere sănătatea spirituală şi a reacţio- nou legalitatea Neaşteptatului” (Laconică); „un ţap
nat la curentele raţionaliste care îndopaseră minţile rumegă alene vremurile, iar fumul,/ paşnic, urcă din
occidentale. [...] În acelaşi timp, suprarealismul cu- coarnele lui” (şapte zile pentru eternitate); „rodia ere-
prinde un element «supranatural», lucru care ne-a boctonă” (Facerea). „Aflux de vise/ La aniversarea ia-
somiei/ De nopţi în albul/ Nesomn al lebedelor//
1
Periodizarea a apărut într-un interviu acordat de poet Rouă născându-se în frunze/ Precum în ceruri fără
lui Ivar Ivask şi publicat în revista „Books Abroad”, Nor- margini/ Un sentiment stelar”. O altă marcă a stilului
man, Oklahoma în 1975, varianta românească fiind elytisian este rostirea eliptică, proprie tuturor curen-
inclusă în volumul Odysseas Elytis, Iar ca sentiment un
cristal, Editura Dacia, Cluj-Naopoca, 1980, pp.264-276. 2
Mărturisire făcută de poet în acelaşi interviu. 59
teleor de avangardă: „Altfel frumoasă!” (Analfabetul şi viaţa ca parte a cosmicităţii, materia şi spiritul dăinu-
frumoasa); „Fiece dangăt de clopot şi câte-un liliac în ind într-o osmoză perfectă, ascunsă doar mărginite-
braţele mele” (şapte zile pentru eternitate). Şi, în sfârşit, lor priviri raţionaliste.
această nestemată şlefuită până la maxima concen- Natura lui Elytis este mitică, personificată, sacră,
trare lirică, numită Clima absenţei: altfel spus, este romantică, însă nu pentru că poetul
ar fi aderat cândva la romantism, ci pentru că aceasta
„După amiază era concepţia despre natură a poporului său. În fond,
Şi imperiala sa singurătate toate popoarele înţeleg natura în chip romantic, o
Şi tandreţea alizeelor sale văd adică în cosmicitatea ei desăvârşită. Concepţia
Şi aura sa cutezătoare romanticilor nu este panteistă, căci în viziunea lor
Nimic să nu vină Nimic Dumnezeu nu se confundă cu natura, ci e cauza şi
Să nu plece scopul ei. Sentimentul naturii a fost în istoria omului
Toate frunţile libere o reflectare a religiozităţii lui. Mircea Eliade arată că
Iar ca sentiment un cristal”. pentru homo religiosus natura este Cosmos, operă a
unui Creator în care omul se integrează organic4.
Un caz aparte îl reprezintă în aria vocabularului Dacă în linii mari poziţionarea omului faţă de natu-
poetic al lui Elytis termenii negativi, compuşi adesea ră e aceeaşi la toate popoarele, la o analiză mai atentă
cu sufixul „ne-”, utilizaţi insistent şi evoluând de la se observă diferenţe care şin de specificul fiecărei
simpla nuanţă descriptivă la concepte de mare adân- culturi. Spaţiul grec are desigur culoarea lui locală
cime filozofică. Indusă probabil de patosul nihilist şi care îl individualizează. Iată de ce, natura lui Elytis
insurgent al discursului unora dintre suprarealişti3, este alcătuită din câteva elemente fundamentale
această caracteristică se va muta treptat într-un plan (apa, aerul, lumina) la care se adaugă motive ale natu-
al interiorităţii şi al marilor întrebări dobândind cono- rii cosmice (soarele, luna, stelele) sau terestre (regnu-
taţii religioase şi poate chiar mistice, hrănite de eleva- rile mineral, vegetal şi animal).
ta poezie a imnurilor ortodoxe. Lumina şi marea străbat universul elytisian de la
Opera lui Elytis este unitară şi vădeşte o anumită un capăt la altul, conferindu-i adâncime şi transpa-
evoluţie în plan poetic şi spiritual. Nu e uşor accesibi- renţă. Grupajul intitulat Copacul-lumină este un elo-
lă, dificultatea interpretării ei constând în faptul că giu adus luminii şi implicit soarelui, dar marea este
poetul a elaborat, pe de o parte, o arhitectură simbo- mereu prezentă. Ilustrativă în acest sens e poezia De-
lică ce îşi extrage semnele din cel puţin trei paradig- los: „Drept în inima soarelui cu aceeaşi mişcare pă-
me estetice: una antică, a mitului şi a naturii văzute în trundea/ şi asculta cum el însuşi cel nevinovat ridi-
puritatea ei originară, una medievală, a imnului şi a când grumaz de piatră/ deasupra valurilor mugea.//
icoanei bizantine şi una modernă sau chiar postmo- şi până să iasă din nou la suprafaţă răcoarea îi lăsa
dernă, în care valorile Greciei contemporane absorb timp/ să-şi plimbe printre alge şi celelalte farmece ale
semne ale culturii occidentale, iar pe de altă parte, un recifelor/ acel ceva fără de leac din suflet./ Încât să
cod poetic suficient de criptic. Nimic din arealul şi din fie-n stare la urma urmelor să strălucească/ din iubire
istoria milenară a Greciei nu este omis. Motive ale spi- precum lumina dumnezeiască prin plânsul noului
ritualitatii ortodoxe se împletesc cu cele ale culturii născut/ şi-aceasta e legenda ce marea o istorisea”. Po-
eline, simboluri ale paradisului creştin stau alături de etul vorbeşte despre „paradisul mării” şi despre „me-
elemente ale geografiei infernului mitologic, eroii şi tafizica solară” cu un entuziasm ce ar putea părea bi-
sfinţii creşini sunt evocaţi cu aceeaşi căldură ca şi că- zar. Frenezia cu care el evocă lumina îl contrariază pe
peteniile Revoluţiei de la 1821. Analogia naturii cu occidental, dispus să o perceapă nu în materialitatea,
spiritul şi a umanului cu cosmicul merge până acolo ci în simbolismul ei. Se ştie că pentru orientali lumina
încât senzaţia e percepută ca sacră. „Sfinţenia senza- simbolizează cunoaşterea, iluminarea, pentru creşti-
ţiei” şi „metafizica luminii” sunt formule-cheie oferite nism credinţa şi Învierea, iar pentru lumea modernă
de poet întru descoperirea Grund-ului poeziei sale: înseamnă cunoaştere raţională. Ce înseamnă lumina
pentru greci, creştin-ortodocşi aflaţi la interferenţa
3
În legătură cu subordonarea politică a suprarealismului
dintre Orient şi Occident, e greu de spus, dar e şi mai
semnalăm cartea lui Mario de Micheli, Avangarda artistică
a secolului XX, în românește de Ilie Constantin, Editura 4
M. Eliade, în Paul Barbăneagră, Arheologie și geografie
60 Meridiane, București, 1968. sacră, Editura Polirom, 2000.
moment dat, poetul a tranşat chestiunea declarând:
„Eu nu am nimic de-a face cu un peisagist. Dincolo de
natură, eu am încercat să transcriu ceea ce se poate
numi o metafizică a luminii”6.
Urmărind prelungirile metafizice ale luminii sau ale
altor motive-simbol, descoperim în opera lui Elytis o
zonă supraistorică şi supranaturală. În această realita-
te necreată se mişcă Dumnezeu, Hristos, (Mielul), Fe-
cioara, (Precista), Sfinţii, îngerii (Gavriil, Uriil şi mulţi
alţii), sfinţii (Sfântul Isidor, Sfântul Francisc din Asisi),
călugări ş.a.m.d. Cert este că pictura sacră şi muzica
sacră sunt intens valorizate de poet. Întrebarea care se
pune este cât mai păstrează icoana lui Elytis din rigo-
rile artei iconografice bizantine. Medievaliştii şi teolo-
gii sunt foarte stricţi în privinţa evaluării icoanei. Ea
trebuie să răspundă unor imperative canonice clar
stabilite. Icoana este imagine concretă a unui arhetip
divin sau, cum spune Sfântul Ioan Damaschinul, „ter-
menii vizibili ai realităţilor invizibile”, „întipăririle celor
ce n-au întipărire”7. Icoana nu este un portret sau un
peisaj, ci o breşă către lumea atemporală. Transparen-
ţa ei simbolică trimite imperativ la realitatea transcen-
dentă, imuabilă şi eternă. Linia chipului şi a veşminte-
lor, sobrietatea culorilor, perspectiva inversă şi struc-
tura simbolică fac din icoană un obiect sacru, rod al
credinţei şi al iubirii de Dumnezeu. Frecvenţa cu care
apare icoana Maicii Domnului, peste al cărei chip se
suprapun imaginile unor femei, poate ca în romantis-
mul german sau ca în poezia Minnesaenger-ilor medi-
evali, figuri feminine numite Elena, Marina şi chiar Ma-
ria Nefeli, demonstrează sacralitatea iubirii şi a femini-
tăţii. Veşmântul Platyterei, preponderent roşu, împru-
mută în spaţiul grec culoarea mării. Iată de ce marea
Fecioara. Mările, colaj de Odyseeas Elytis se identifică la Elytis adesea cu Fecioara, indicând sen-
surile unei spiritualizări în care se contopesc două pa-
greu de interpretat proiecţia poetică a luminii din
radigme culturale, antică şi creştină. Asimilarea tradiţi-
opera lui Elytis. În mod paradoxal, poetul descoperă
ei greceşti în iconografia creştină ţine de sfârşitul An-
în lumea greacă misterul luminii: „europenii şi occi-
tichităţii, când s-au construit analogii interesante între
dentalii, afirmă el, găsesc întotdeauna misterul în în-
cele două universuri simbolice, cum ar fi, de pildă,
tuneric, în noapte, în vreme ce noi grecii îl aflăm în
imaginea lui Hristos ca Orfeu8.
lumină, care este pentru noi ceva absolut”5.
S-a vorbit despre caracterul pictural al poeziei lui 6
Ibidem, p.325.
Elytis, plecându-se de la ideea că poetul a cochetat 7
Ioan Damaschinul, Despre credinţa ortoxă IV, 16, PG 96,
un timp cu arta plastică, ocazie cu care a adus pe 1169A, apud J.-L. Marion, Crucea vizibilului. Tablou, tele-
lume mai multe lucrări de grafică şi colaje. În aceste viziune, icoană – o privire fenomenologică, traducere de
colaje sunt introduse şi fragmente din icoane, care Mihail Neamţu, Deisis, 2000, p. 111.
aduc o notă de gravitate ritualică, deşi uneori con- 8
A se vedea articolul Ioanei-Iulia Olaru, The visual lan-
trastează cu imaginile profane din preajmă. La un guage of paleo-christian painting – before „Paix de l’église”,
în Limbaj şi context / Speech and context, revistă de
5
Odysseas Elytis, Iar ca sentiment un cristal, sinteză realizată semiotică, lingvistică şi ştiinţă literară, an II, nr. 1/2010,
de Iordan Chimet, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 275. Bălţi, pp 76-78. 61
Deşi aspiră către culmile artei, Elytis constată că către un timp sacru al reculegerii şi al regenerării. Al-
„perfecţiunea este de neatins”9, că ea se arată şi se teori poetul însuţi năzuieşte către spaţiul sacru al bi-
ascunde hrănindu-i în permanenţă aspiraţia: „o dată sericii, loc al reflecţiei şi al plenitudinii: „şi mi-am zis
sau de două ori îmi apăru în faţa ochilor/ Desăvârşirea ca să nu fiu la cheremul pustietăţii să caut o bisericu-
şi-apoi iar nimic” (Copacul-lumină). Privirea lui nu ca- ţă ca să am cu cine sta de vorbă” (Fata de crivăţ adusă).
ută în pământ culorile imaginilor ci în albastrul ceru- În To Axion Esti poetul împrumută un ton profetic
lui şi al mării sau în albul luminii. În ciclul To Axion Esti, atunci când simte nevoia de a-şi împărtăşi crezul ar-
o celebrare a totalităţii vieţii şi a bucuriei de a trăi, po- tistic, întrucât se crede predestinat unei lucrări spiri-
etul scrutează înălţimile abisale: „sufletul meu tânjea tuale.: „Cel încă verde în flacără Neruptul din cer/ Sim-
după Semn după Crainic” (Facerea). În secvenţa a XVI- ţii cum a venit şi s-a plecat/ peste leagănul meu” (Fa-
II-a a aceluiaşi imn, umanul se întrepătrunde cu cos- cerea), Menirea sa pare încărcată de taina maximei
micul şi profanul cu sacrul: „spre ţară-ndepărtată şi elevaţii spirituale, discursul angajând aici, în mod sur-
fără zbârcituri păşesc acum,/ Mă urmează acum fe- prinzător, concepte mistice: „Neînţelesul”, „Necuvân-
cioare albastre/ şi căluţi de piatră/ cu rotiţa soarelui tul”, „Neruptul din cer” (Facerea).
pe frunte./ Generaţii de mirt mă recunosc/ de pe vre- Tema suferinţei nu este eludată, ci integrată acestui
mea când tremuram în templul apei,/ sfânt, strigând./ univers al bucuriei. Viaţa se împleteşte cu moartea, iar
Cel ce a învins Hadesul şi pe Eros l-a salvat,/ acesta bucuria cu suferinţa, aceasta din urmă devenind o
Prinţ al Crinilor este/ (...) Şi ACUM Şi PURUREA, CUVI- condiţie a purificării spirituale, în buna tradiţie patris-
NE-SE CU ADEVĂRAT”. În Selenei din Mytilene „vechea tică: „Pătimirile noastre sunt binevenite şi rânduiala
lună marină” primeşte atribute ale maternităţii imagi- nici vorbă să fie răsturnată”, „iar eu rămân părăsit în
nea ei confundându-se cu cea a Fecioarei: „Ce- patul meu sub atingerea feluritelor cruci” (Copacul-lu-
nseamnă Vremea ce Vedenia/ Ce argintarea Născă- mină). Poezia înălţării are partea ei de jertfă, iar lumina
toarei peste ape/ Marile hieroglife de pe chipul tău/ e inevitabil umbrită. Deşi cromatica elytisiană împru-
Iubirea şi cu moartea – nu ştiam să spun”. Marea, mută în general din natură culori vii (albastrul mării,
luna, Fecioara simbolizează în primul rând iubirea, verdele frunzei de măslin, roşul amurgului, portocaliul
cele trei simboluri coexistând în chip tainic. rodiei), nu lipsesc nuanţele de negru şi de gri ce întu-
Motive ale artei sacre şi simboluri ale celebrării nu necă uneori compoziţia. Interiorizarea atinge câteo-
întâlnim doar în imnul-poem To Axion Esti, ci în întrea- dată cote adânci, trecând prin sfâşieri în care nevoia
ga operă. Biserica, mănăstirea, catapeteasma, cande- rostirii se împleteşte cu tăcerea, iar neputinţa îl tulbu-
la, crucea, clopotele, vinul, oul de Paşti, ciorchinele, ră până la angoasă: „Aşa de departe pe pământ. Cur-
spicul apar ca semne indicând drumul către o lume geri de mări/ Deochiuri ale fumului grădinilor. Dar ce/
pe care omul modern se străduieşte să o uite. Aces- trudă poetul cu buzele-i goale/ Mereu îndărătul dure-
tea sunt totodată motive ale iconografiei bizantine, rii lui: Necuvântul./ Ia-mă hai ia-mă în braţe/ şi mângâ-
dar puse aici în contexte fără acurateţea teologică a ie-mă că m-am născut”. Mai rar poetul cade pradă
icoanei clasice. Ele primesc în general în contexte sur- unui pesimism ce contrastează cu atmosfera luminoa-
pinzătoare, încercând parcă să acomodeze laicismul să şi senină a liricii sale: „şi am rămas cu o mână arsă,
formulelor poetice moderne cu sacralitatea simbolu- din nou în picioare/ aici la marginea unde m-au îm-
rilor iconice: „povârnişul întreg prorocea şi zumzăia”, pins nenorocirile/să mă lupt cu Nu-ul cu Nu-se-poate-
„serafice gâze!” (Fata de crivăţ adusă), „patrafirul gal- le acestei lumi” (Grădina lui Evoheir). Umanul are latura
ben al zilei”, „rodia nebună... se zbate la ceas de utre- lui precară. Omul poate fi fericit în sânul naturii, dar
nie” (Rodia nebună), „Sfintele Paşti în algele cerului”, dezabuzat între semenii săi. Compensatoriu, se ajun-
„Icoana Învierii/ Pe zidul ce l-au răzuit cu unghiile pi- ge la celălalt pol. Omul intră în relaţie cu cosmosul în
nii” (Marinăraş de grădină), „Iar timpul e-o mare bise- mod minunat şi salvator. Este accentuat aici mesajul
rică, m-auzi/ Unde uneori, chipurile, m-auzi,/ Ale Sfin- antiraţionalist al lui Elytis. Prin proiecţia cosmică a
ţilor/ Plâng lacrimă adevărată, m-auzi,/ Clopotele umanului, se dezvăluie accente ontologice pe care la
croiesc în înălţimi, m-auzi” (Monograma). Prin evoca- o lectură superficială suntem tentaţi să le neglijăm: „şi
rea marilor sărbători creştine, „Schimbarea la Faţă”, după ce pieptul bărbatului n-a putut s-o mai încapă,/
„Boboteaza”, „Sfintele Paşti”, poetul poartă cititorul singurătatea s-a-mprăştiat şi-a semănat stelele” (Anal-
9
Odysseas Elytis, Iar ca sentiment un cristal, sinteză realizată fabetul şi frumoasa). Expansiunea cosmică a eului poa-
62 de Iordan Chimet, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980. te trăda ceea ce numim de regulă „nostalgia divinu-
lui”, adică sentimentul că nu ne putem împlini în 5. Olaru, Ioana-Iulia (2010). The visual language of paleo-christi-
această lume, ci numai în nemărginire: „Atât mă indig- an painting – before „Paix de l’église”. În Limbaj şi context / Spe-
ech and context, revistă de semiotică, lingvistică şi ştiinţă lite-
nase jalea morţii că strălucirea mea s-a/ reîntors în rară. An II. Nr. 1.
soare.// Acum mă poartă în el întru desăvârşita rându-
ială a pietrei/ şi eterului” (Laconică).
Simbolurile creştine utilizate de Elytis în integrali- Summary
tatea operei sale pot intriga prin tehnica folosită – cea
a colajului – unde icoana apare decupată integral sau Icon and sign in the poetry of odysseas elytis
fragmentar. Scoasă din spaţiul ei şi adusă într-un pei-
saj compozit care nu-i oferă vecinătăţi prea conforta- Elytis is the one who praises life in its wholeness
bile, icoana este obligată la un compromis pe care and the joy of living, his work has three periods, the
canoanele nu-l pot îngădui. Dar artistul modern ţine first is marked by structuralism, the school where the
atât de mult la libertatea lui încât nu consideră o impi- poet had his apprenticeship, the second marked by
etate îndepărtarea de recomandările canonice. Mo- the discourse’s maturation and spiritualization, con-
dalitatea lui de a zugrăvi chipurile sfinte şi uneori chiar taining the ample poem To Axion Esti, and the third
cutezanţa de a pune aură eroilor Greciei îi poate oripi- represents a contrast of the second, the most repre-
la pe teologi şi, deopotrivă, îi poate scandaliza pe li- sentative poem being ”Maria Nefeli”. His tendency
ber-cugetători. Iată ceea ce s-ar putea numi o icoană a towards the image and the sacred bring him towards
răstignirii, neobişnuită prin narativitatea ei, în care nu the Byzantine icon where he borrows elements and
se ştie dacă aura îi va aparţine lui Hristos sau poetului symbols from, poetically valorizing it, but without
însuţi: „Chiparos din stirpea mea, pe care-l taie bărbaţi poaching it into poetic discourse. Two tendencies
crunţi şi scumpi la vorbă: pentru logodnă sau pentru can be found here: one of lifting the individual to-
moarte. Pământul sapă-n juru-i şi îl stropesc cu apă de wards the sacred and another one of irruption of the
garoafe./ iar eu rostisem vorbele ce demagnetizează sacred in the secular, thus spiritualizing the world,
văzduhul!” (şapte zile pentru etermitate). O ambiguita- but not referring to the deep theological dimension
te asemănătoare degajă şi un fragment din poezia of the canon, but to a quite cryptic vision, created by
Villa Natacha, titlu ce trimite la casa unde a locuit poe- the poet with elements that belong to the three ba-
tul pe când se afla în exil la Paris: „Înger tu ce zbori sic paradigms that marked the Greek spirituality: An-
undeva primprejur/ Mulchinuit şi nevăzut ia-mă de tiquity, the Byzantine Christianity and the up-to-da-
mână/ Aurite sunt capcanele oamenilor/ şi eu trebuie teness marked by major historical disquietude and
să rămân cu cei dinafara lor/ Căci şi pe cel Nevăzut îl thretened by rationalism.
simt prezent/ şi Prinţ îl numesc fără seamăn/ Când Key words: Neo-Greek poetry, Surrealism, icon,
casa ancorată liniştit/ în faptul serii/ Răspândeşte scli- symbol, hymn.
piri necunoscute/ şi ca într-un iureş/ Când am purces
într-aiurea/ Un gând pe neaşteptate se-nstăpâneşte-
asupră-ne”. Venerare a lui Hristos? A Creatorului?
Umanizare a divinului? Întrebările rămân deschise, ca
multe altele, din poezia lui Elytis care, cu toate indiciile
date de poet, pare uneori de nepătruns.

Bibliografie

1. Barbăneagră, Paul (2000). Arheologie şi geografie sacră. Edi-


tura Polirom.
2. de Micheli, Mario (1968). Avangarda artistică a secolului XX. în
româneşte de Ilie Constantin. Bucureşti: Editura Meridiane.
3. Elytis, Odysseas (1980). Iar ca sentiment un cristal. Sinteză rea-
lizată de Iordan Chimet.Cluj-Napoca: Editura Dacia.
4. Marion, J.-L. (2000). Crucea vizibilului. Tablou, televiziune,
icoană – o privire fenomenologică, traducere de Mihail Neam-
ţu. Deisis.
63
Maria Nenadić

ZENITISMUL AVANGARDEI SÂRBEŞTI ŞI PUBLICAŢIILE ROMÂNEŞTI


masha_nenadic@yahoo.com

Un caz special îl reprezintă suprarealismul sârb, invitându-i să publice în revistele lor, şi nu doar în pu-
care, cu manifestele şi textele programatice apare cu blicaţiile noii mişcări.
o întârziere de mai mult de o jumătate de deceniu -
ca dată „oficială” a începutului mişcării suprarealiste Zenitismul şi revistele române
este, de obicei, luat anul 1930, marcat prin publicarea
textului programatic „statutul suprarealismului” şi Caracteristica primară a acestui curent şi a întregii
apariţia propriei sale reviste - almanahul „Imposibi- reviste a fost o atitudine rigidă în faţa tuturor celorlal-
lul”. În anii care au urmat, suprarealiştii din Serbia au te mişcări avangardiste, ele fiind văzute ca fără valoa-
publicat numeroase lucrări de dimensiuni şi de forme re, adică promovau ideea că „zenitismul este unica
variate, în care prezintă problemele lor referitoare la avangardă autentică, iar toţi antizenitiştii sunt doar
stabilirea mişcării şi A poziţiei sale în timp. Formate la clonele unei tradiţii moarte” (Tešić 2009: 65). În toată
sfârşitul perioadei de avangardă în literatura sârbă, perioada existenţei sale, zenitismul a încercat să se
manifestele si textele programatice suprarealiste sâr- canonizeze, refuzând să accepte valoarea oricarei
be arată multe caracteristici ale acestei forme literare. alte scrieri sau a oricărui alt curent, insistând asupra
Sunt prezente, însă, diferenţe importante în ceea ce faptului că doar zenitismul poate naşte ceva valoros
priveşte versiunile moderniste ale predecesorilor lor. şi că practica creatoare pe care ei o profeţesc este
unica acceptabilă. Zenitismul este unica mişcare
Revistele avangardiste şi promovarea avangardistă din perioada interbelică din Serbia care
noului curent se poate compara cu mişcările avangardiste europe-
ne din aceeaşi perioadă. Antagonismul la Mitsitch a
„Contimporanul”, „Punct”, „Unu”, „Integral”, „75HP”, mers până la punctul în care i-a considerat pe toţi cei
„Zenit”, „Srpski književni glasnik”, „Misao”, „Putevi”, care nu aparţineau zenitismului inamici ai culturii; pe
„Svedočanstva” lângă aceasta, având o perioadă de funcţionare des-
tul de lungă, şi-a lăsat o amprentă puternică în litera-
În ochii intelectualilor de dinainte de război, dife- tura sârbă: „Noi primii descoperim că există ţara Bar-
renţele dintre generaţii au avut proporţii atât de uria- barogeniului – Balcani! Până acum ea ne-a născut pe
şe, încât este imposibil să se vorbească doar despre noi, de azi noi o creăm pe ea în atmosfera spiritului
un antagonism, ci mai degrabă se poate vorbi despre balcanic şi a culturii balcanice. (Creaţia ca superiorita-
o duşmănie între cele două tabere. În plus, deoarece te a oricărei rase! Nu permitem « distrugerea perso-
conflictul nu s-a oprit doar la literatură, ci a fost pre- nalităţii » tovarăşe Maxim Gorki!)” (Mitsitch 1922:1) –
zent în artă şi în ştiinţă, în politică şi în viaţa socială a definirea concretă a Barbarogeniului niciodată nu va
Europei, fiind era mult mai amplu decât în ocazii an- fi completă, nici perfect sistematizată în prezentarea
terioare, golul creat în multe domenii a ameninţat să sa; Barbarogeniul devine şi rămâne o denumire gene-
ducă la o lipsă totală de înţelegere reciprocă şi de rală a zenitiştilor balcanici care combină barbarismul
eşec al comunicării, chiar şi la o rupere a continuităţii natural al omului cu genialitatea omenească şi pro-
(literare). Prin urmare, în scopul de a preveni ruptura gresul evident din această perioadă.
finală, într-o anumită măsură cei „vechi” au asimilat După terminarea primului război mondial şi după
64 reprezentanţii cei mai proeminenţi ai „tinerei şcoli”, ce consecinţele acestuia deveniseră mai mult decât
vizibile, o parte a artiştilor şi scriitorilor europeni au literatura sârbă, cât şi pentru literatura europeană.
adus o avalanşă de acuzaţii asupra culturii muribun- Împreuna cu fratele său, Branko V Polanski4, Mitsitch
de a Europei antebelice, insistând că este mai mult a scris foarte mult despre încercările sale creatoare şi
decât necesar să se creeze o nouă Europă, cu o nouă angajamentul reprezentanţilor mişcării, astfel legali-
cultură. Printre numeroasele curente şi –isme născute zând în avangardă tipul critica pentru sine, adică au
în această perioadă, dar şi printre cele apărute înain- introdus un altfel de discurs ca o nouă formă, specifi-
tea războiului sau în perioada acestuia, îşi găseşte lo- că, a publicităţii; totuşi, acest tip de comportament al
cul şi zenitismul - al cărui fondator a fost Lioubomir lui Mitsitch va provoca reacţii negative din partea al-
Mitsitch. tor avangardişti.
Promovarea acestui nou –ism avangardist începe Relaţia eu-alţii în aceste texte a fost subînţeleasă
cu revista „Zenit”,1 fondată de Mitsitch, care apărea în ca sinonim pentru valoros-fără valoare. Pentru a înţe-
perioada 1921-19262 şi care a avut în total 43 de nu- lege cel mai bine acest –ism sârbesc, cel mai euro-
mere, apărând până în 1922 în Zagreb, iar apoi mu- pean dintre toate, Tešić ne oferă caracteristicile poe-
tându-şi sediul la Belgrad. Revista „Zenit” a fost şi a tice ale acestei mişcări, pentru a argumenta o astfel
rămas punctul de reper pentru cercetarea perioadei de afirmaţie: (1) Zenitismul e cel mai european –ism
avangardiste din Serbia, pentru că aproape toţi scrii- dintre toate –ismele sârbeşti prin faptul că revista
tori avangardişti sârbi, la un moment dat sau altul, au „Zenit” care a avut numeroşi colaboratori din Euro-
publicat în cadrul acestei reviste. Imaginat ca punctul pa5; în acelaşi timp, textele lui Mitsitch şi ale lui Polan-
culminant al avangardei, nivelul cel mai înalt la care o ski au fost publicate şi în reviste avangardiste din Eu-
mişcare poate să ajungă, mai ales pentru avangarde- ropa. (2) În contextul naţional, zenitismul, deşi aparţi-
le sârbeşti, care până atunci existau doar prin influen- nând avangardei, a clădit radicalismul său pe un anti-
ţa, acceptarea şi/sau adaptarea –ismelor din vest, ze- avangardism evident pentru alte –isme, intrând în
nitismul, împreună cu „Zenit”, erau o combinaţie din- conflict şi cu foştii săi colaboratori sârbi.6 (3) Tešić cre-
tre Übermensch-ul lui Nietzsche şi rusescul Octombrie de că zenitismul a fost probabil unica mişcare avan-
roşu, prezentându-se ca cel mai înalt punct în evolu- gardistă care a produs atâtea texte programatice şi
ţia acestui supraom, prin aceasta promovând ideea manifeste (Tešić 2009: 227-228).
că slavismul european este de fapt sânge proaspăt, Urmând ideea avangardiştilor că totul trebuia să
nou, necesar pentru a clădi o Europă şi o cultură fie nou, Mitsitch propune ca şi spaţiul în care noul va
nouă. Deşi o astfel de atitudine are un aer militantist, fi creat să fie separat de Europa. Pentru zenitişti, acest
şi acest tip de om doar peste două decenii în Europa nou spaţiu este Balcaniul7, cu tinerimea care putea să
„eliberată” va duce la un genocid înfiorător, zenitis- se opună bătrâneţii Europei. Atacând orice altă crea-
mul mai degrabă se axează pe primitivismul unei noi ţie culturală, Mitsitch insistă asupra faptului că nu eu-
culturi, născut din hibridizarea ideologică şi poetică, ropenizarea Balcanului, ci balcanizarea Europei poa-
care şi în zilele noastre produce o oarecare atracţie. 3 te fi singura cale de „eliberare” a Europei, iar cei mai
Fiind cel mai prolific scriitor al manifestelor şi pamfle- potriviţi pentru o astfel de misiune sunt zenitiştii.
telor de pe teritoriul Iugoslaviei, Mitsitch, cinic şi ne- Din primul an al „Zenitului” începe să se contureze
gativ, nu avea aproape nicio vorbă bună, atât pentru acest concept al balcanicului, mai specific – a Barba-
1
Trebuie menţionat că funcţia revistei nu a fost limitată rogeniului. Ideea aceasta a avut două faze: în prima
doar la promovarea zenitismului, ci avea şi funcţia de 4
Polanski, totuşi, avea mai multă înţelegere pentru alte
„apropiere a ideilor şi avangardelor din Europa şi Rusia mişcări avangardiste şi nu critica pe antizenitişti, cel puţin
care s-au născut în perioada 1921-1926, în perioada func- nu în măsura în care o făcea Mitsitch; el a fost chiar iniţiato-
ţionării a zenitismului” (Milenković 2005: 67). rul unor noi programe poetice: svetocretism, antidadaism,
2
O durată de apariţie considerabilă, dacă facem compa- panrealism etc.
raţie cu alte reviste avangardiste. Importanţa acestei re- 5
Printre colaboratori, se găsesc numele: Iwan Goll, Franz
viste poate fi comparată cu importanţa şi impactul pe Richrad Berens, Marinetti, Kandinsky, Gullermo de Torre,
care îl avea „Contimporanul” în România. Adolph Hoffmeister etc.
3
Zenitizmul este unica mişcare avangardistă din perioa- 6
Aici amintim pe Vinaver, Crnjanski, Tokin etc.
da interbelică din Serbia care se poate compara cu mişcă- 7
Pentru Mitsitch, dar şi pentru alţi zenitişti, Balcaniul era
rile avangardiste europene din aceeaşi perioadă; pe lân- identificat cu spaţiul iugoslav, astfel considerând că misi-
gă aceasta, având o perioadă de funcţionare destul de unea Balcaniului de a crea ceva nou este, de fapt, misiu-
lungă, şi-a lăsat o amprentă puternică în literatura sârbă. nea culturii sârbeşti, condusă de zenitişti. 65
trebuia să se producă „învierea prototipului sud-bal- tru a ilustra felul în care acest Barbarogeniu va trăi şi
canic al omului-erou în incarnaţia interioară a Barba- funcţiona – care sunt nevoile care trebuie împlinite
rogeniului”, iar în a doua, „afirmarea ideii estcosmice pentru ca zenitismul, dar şi balcanizarea Europei, să
de tip mistic a Noului om”.8 Acceptând rolul principal fie duse la bun sfârşit prin existenţa Barbarogeniului:
în crearea noului om, zenitismul nu a mai fost limitat „Ce vor aceşti s ă l b a t i c i zenitişti?
doar în crearea noii culturi, ci s-a obligat la crearea « FRACTURĂ.
unei noi filozofii, religii, omeniri. Acest Barbarogeniu, 1. Atitudine superioară faţă de până azi protejata
un nou hommo balcanicus, cu tălpile sale murdare şi Madamme Europa.
desculţe, va păşi peste Europa învechită şi distrusă, 2. Acapararea negării şi alungarea civilizaţiei mate-
aducând tinereţea, puterea şi furia Balcaniului, spriji- matico-fizice externe.
nit de estul dostoievskian. 3. Afirmarea ideii estcosmice de tip mistic a Noulu-
Manifestul zenitismului scris de Mitsitch este în în- iom.
tregime scris în acest ton: pornind de la ideea sa că 4. Învierea prototipului sud-balcanic al omului-erou
zenitismul este unicul drum drept spre o nouă cultură, în incarnaţia interioară a Barbarogeniului »” (Mit-
el spune „ZENITISMUL = noua artă balcanică. Unicul sitch 1922: 1).
sunt născut zenitist! (Eu sunt integral!) Tu vei deveni ze-
nitist! Tu trebuie să devii zenitist! Tu vei fi c r e a t! Voi Concentrându-ne doar pe primul punct („fractura-
toţi trebuie să fiţi zenitişti! ZENITISMUL = manifestarea rea” sau oarecare rupere de trecut este, totuşi, o ca-
spiritului liber” (Mitsitch 1922: 1). Accentuând faptul că racteristică a tuturor avangardelor), şi anume o supe-
arta balcanică nu este o utopie, Mitsitch prezintă zeni- rioritate faţă de Europa, putem sesiza o dublă poziţie
tismul drept o artă nouă a Balcanului trezit şi eliberarea pe care şi-o asumă Mitsitch cu zenitismul său: pe de o
Barbarogeniului, unde poezia devine cuvânt în spaţiu9. parte, vedem dorinţa de a ataca sau, mai bine spus,
Invocându-l pe Barbarogeniu10, Mitsitch apoi se în de a ignora creaţia culturală a Europei (în cuvintele
dreaptă spre partea programatică a manifestului, pen- lui: „A ÎNTOARCE DOSUL VESTULUI” (Mitsitch, 1922:
1)), dar, pe de altă parte, prin felul în care a promovat
8
Jasmina Nikolić (Nikolić, 2004: 9) - ultima afirmaţie pune în zenitismul11, tot spre vest a încercat să ajungă, publi-
relaţie cu Rusia şi cu Dostoievski, menţionând că Dostoiev- cându-şi textele şi în franceză, şi în germană.
ski a crezut că obligaţia Rusiei este să spună „cuvântul sănă- Această încercare a răspândirii zenitismului în afara
tos” civilizaţiei şi oamenilor din Europa, şi că şi Mitsitch avea graniţelor Iugoslaviei, dar şi poziţia evidentă a lui Mit-
aceeaşi intenţie pentru Balcani. Ea le apropie şi mai mult, sitch asupra altor –isme (cel mai bine caracterizat prin
punând în relaţie lupta lor împotriva europenizării lumii. „dacă nu eşti cu noi, atunci eşti împotriva noastră”) a
Dacă ne oprim asupra manifestului zenitismului scris de Mit-
produs încă o ruptură în mişcarea avangardistă sârbă
sitch şi publicat în „Zenit”, nr.11, februarie 1922, vedem că el
– pe lângă neînţelegerea care a existat între „bătrâni”
singur îl invocă pe Dostoievski („Eu fratele lui Rasklonikov”,
şi „noi” - în perioada 1921-1922 exista şi conflict între
„Unul dintre taţii voştri Dostoevski”); astfel nu ne este greu să
acceptăm apropierea făcută de Nikolić şi să privim intenţiile zenitişti şi alţi avangardişti. Mitsitch îi ataca pe toţi, iar
lui Mitsitch şi prin prisma pro-rusă/pro-dostoevskiană. cel mai sever pe foştii săi colaboratori. Despre discre-
9
Din această idee mai târziu se va defini un nou –ism – panţa produsă între Mitsitch şi colaboratori cel mai
simultanism – care se va ocupa de timp şi spaţiu, adică
„[...] în acelaşi moment se pot avea experienţe a mai mul- 11
În 1922 a fost publicat un număr al „Zenitului” în Germa-
tor lucruri, adică evenimente care sunt în timp simultane, nia sub numele Zenitismus, Neueste Kunstrichtung der Welt,
dar spaţial separate” (Grdan 2010: 47) pentru a propaga zenitismul chiar în Europa. Lada Grdan
10
„Noi primii descoperim că există ţara Barbarogeniului – priveşte acest dualism al comportamentului drept dorinţa
Balcani! Până acum ea ne-a născut pe noi, de azi noi o lui Mitsitch de a crea o revistă internaţională (cu gândul la
cre[m pe ea în atmosfera spiritului balcanic şi a culturii bal- numeroşi colaboratori din lume, de la Paris până la Mosco-
canice. (Creaţia ca superioritate a oricărei rase! Nu permi- va, dar şi la textele publicate în „Zenit”, care nu erau tradu-
tem « distrugerea personalităţii » tovarăşe Maxim Gorki!)” se), argumentând acest punct de vedere prin manifestul
(Mitsitch, 1922:1) – definirea concretă a Barbarogeniului lui Mitsitch Omul şi arta, publicat pe prima pagină a primu-
niciodată nu va fi completă nici perfect sistematizată în lui număr al „Zenitului”: „Arta este generală – omniumană.
prezentarea sa; Barbarogeniul devine şi rămâne o denumi- Şi de aceea nu există o artă specific naţională, şi şi mai pu-
re generală a zenitiştilor balcanici care combină barbaris- ţin arta de clasă. Noi – artiştii acestei ţări – întindem mîinile
mul natural al omului cu genialitatea omenească şi cu pro- tuturor care gândesc ca noi, t o ţ i p e n t r u t o t deasupra
66 gresul evident din această perioadă. craniilor omeneşti spulberate” (Mitsitch 1922: 2).
bine ne informează Vinaver, unul dintre cei mai proli- Chiar şi în presa avangardistă din România găsim
fci colaboratori ai „Zenitului” în 1921, dar foarte sever menţionări asupra zenitismului – mai ales în „Contim-
atacat de Mitsitch, spunînd că oricare asociere cu ma- poranul” şi în „Punct”. Vidosava Golubović şi Irina
nifestul şi zenitismul este doar o compromitere, susţi- Subotić în „Zenit 1921 – 1926” menţionează o scrisoa-
nând că Mitsitch este editor, iar scrierile şi maifestele re adresată lui Mitsitch, scrisă de mână, din Bucureşti
lui sunt o imaginaţie a unui individ netalentat. (strada Trinităţii nr. 20) trimisă de la „Contimporanul”,
O scrisoare semnată de A. Brown, M. Crnjanski, S. semnată de Ion Vinea şi Marcel Iancu, care se referă la
Krakov, D. Matić, R. Petrović, B. Tokin şi S. Vinaver pu- colaborarea lor cu Zenit. În scrisoarea respectivă13,
blicată în revista „Kritika” din Zagreb (nr. 11-12, 1921, Mitsitch este lăudat pentru „modernismul lui brav” şi
p.452), toţi foşti colaboratori la „Zenit”, susţine că pro- că în România, în care „se respectă clasicismul franţu-
blema este că Mitsitch, pe care ei îl considerau drept zesc şi încă nu se ştie de un modernism mai avansat
editor, a început să publice propriile texte şi manifes- decât impresionismul” şi nu se poate compara cu
te, impunându-se astfel drept creator al unei noi miş- „constructivismul vostru”, zenitismul şi „Zenitul” lui
cări, fără a cere acordul colaboratorilor. Scrisoarea se Mitsitch sunt bine primite, deşi nu pot fi citite altfel
termină cu un dispreţ faţă de Mitsitch şi ca om, şi ca decât „prin imagini”. „Contimporanul” întreabă dacă
scriitor – semnatarii spun că nu vor mai intra în discu- e posibil ca pe ultima pagină a „Zenitului” să apară o
ţii cu acest om şi nici nu vor mai răspunde la defăima- mică publicitate a „Contimporanului”, iar ei, la rîndul
rea făcută la adresa lor. Mitsitch nu a trecut peste acu- lor, vor publica, la fel, o publicitate a „Zenitului” în pa-
zaţiile aduse, şi nu rata nicio ocazie de a contra-ataca, ginile lor, motivând acest gest prin faptul că „trebuie
câteodată chiar de a jigni, pe cei care, după părerea să ne ajutăm reciproc în bătălia pentru idei de care
lui, au „părăsit Zenitul”; până în 1926, frontul zenitiştii suntem şi noi şi voi încă îndepărtaţi”14. După această
versus alţii a devenit Mitsitch versus alţii. dată, cu mici excepţii, putem vedea cum aproape în
Pe lângă această evidentă negare a modelelor so- fiecare număr al „Contimporanului” există o menţiu-
ciale, culturale şi artistice12, zenitismul încearcă să se ne a „Zenitului”, de obicei pe ultima pagină, în forma
„contureze afirmativ” (Grdan 2010: 59), dar mai cu- aceasta: „Zenit, dir. : Mitzich, Belgrad”.
rând încearcă să devină recunoscut, dar şi să aducă Când „Contimporanul” îşi va organiza L’Exposition
Zagrebul şi Belgradul la nivelul oraşelor mari din Eu- Internationale Du „Contimporanul”, Mitsitch îl va trimi-
ropa. Acest complex al inferiorităţii preocupa cel mai
mult pe Mitsitch, dar şi încercarea acestuia de a
„bombarda” centrul cu toată silinţa, pentru a se pro-
paga mai mult pe el însuşi decât propria mişcare 13
« Votre envoi nous a bien intéressé et malgré qu‘on ne
avangardistă. Cu toate acestea, zenitismul lui Mitsitch puisse lire que vos image, nous nous rendons‘ bien compte
a fost cel mai propagat –ism din Serbia în Europa. Mit- de votre courageux modernisme et de vos efforts artis-
sitch nu se mulţumea cu apariţia „Zenitului” în Ger- tiques excellents. Il serait utile de nous faire régulière-
ment parvenir votre belle rêne et la notre vous arrivera
mania şi Rusia, ci mereu căuta noi căi de a propaga
également. Répond, dis-moi s.v.p. si vous ne pourriez pas
balcanizarea Europei, mai ales în ţarile definite ca
insérer dans votre dernière page une petite réclame pour
„periferice”, crezând că acolo poate găsi sprijinul ne- „Contimporanul” Nous pouvons ferons de même pur
cesar pentru a ridica zenitismul la un nivel şi mai înalt. vous. Malgré que vous ne vous comparez pas a votre
constructivisme car l’art nouveau est un nouveau–né
12
Toate scrierile lui Mitsitch sunt scrise în acest ton. În ma- chez vous (un pays élevé dans le respect du classicisme
nifestul zenitismului găsim un astfel de exemplu: „Lui français et ne connaissant pas un modernisme plus avan-
Moliere îi dăm jos peruca parfumat-unsă: rămâne capul cé que l’impressionisme) nous avons vous proposer cela
gol a furnizorului regal şi curtenesc de nebunie. Lui Dan- car nous devons réciproquement en nous pouvons lutter
te îi jupuim manta neagră de catolic: rămâne nudul lui pour l’idée dont l’un on l’autre est encore un peu plus hé-
Lucifer bisericesc care doar pentru el doreşte Raiul iar roïque. Recevez nos cordiales salutations Ion Vinea &
pentru toţi ceilalţi Infernul. Lui Shakespeare îi smulgem Marcel Ianco » (Golubović, Subotić 2008: 159).
barba italienească: rămâne doar patosul lui Lord Bacon şi 14
Putem doar specula cât i-a convenit lui Mitsitch să audă
homosexul prinţului danez Hamlet cu banalul »A fi sau a că în România este încă respectat clasicismul franţuzesc,
nu fi?«. Lui Kant îi scoatem creierul şi îi tăiem buricul: ră- sau că e încă îndepărtat de „idei”. Putem observa doar că,
mâne »raţiunea sănătoasă« a filozofiei germane pe vîrfu- în afara publicitaţii pentru revistă, niciun text din „Zenit”
rile unghiilor atenuate.” (Mitsitch, 1922: 1). nu a fost publicat. 67
te pe Jo Klek ca reprezentant al Iugoslaviei15 din par- transformat în „Zenit-Mensch”, astfel evitând să ex-
tea „Zenitului”16, iar pe paginile „Contimporanului” plice mai detaliat ce se subînţelege prin acest termen.
găsim această însemnare: „LA SERBIE par Jo-Kleck le Totuşi, acest Omul-Zenit rămâne cu însuşiri ale Barba-
Zénitiste expose des tableaux faits en applications de rogeniului: „Unsere Gefährte ist der künftige Zenit-
papiers - couleurs des compositions d’une extrême Mensch, der zentrale Transformator unserer leben-
vitalité caractéristique pour le gout developé des cou- den und revoltierenden Funken, unserer wilden und
leurs” (Contimporanul, anul IV, no.52, februarie 1925).17 barbarischen Energien” (Mitsich 1925)19. Astfel înce-
Iar în numărul 67 a revistei „Contimporanul” găsim şi pând textul, Mitsitch în prima parte prezintă concep-
o compoziţie al lui Jo Klek, pe pagina 10 – probabil tul de viaţă şi ce viziune are zenitismul asupra ei, sus-
aceeaşi lucrare cu care a participat la expoziţie. ţinând că fenomenele filosofiei speculative şi ale bu-
Colaborarea între aceste două reviste, precum şi dismului sunt „ganz menschlich, demnach ganz banal”.
corespodenţa, evident au continuat, dar nu şi când În partea a doua se expune apropierea sfârşitului
vine vorba de texte. Unica menţionare a „Zenitului”, a pentru zenitism: „So, nach alle diesen tanzte schliess-
zenitismului şi a lui Mitsitch, pe lângă publicitate, se lich auch der Zenitismus, wie ein wahnsinniger und
face în aprilie 1927, când „Zenitul” deja nu mai apare, phantomer Tänzer auf balkanischen brennenden
iar Mitsitch a ajuns în dizgraţie totală: „Zenit interdit Strahl, des »genialen Vanumus« 20(Mitsitch 1925). În-
en Serbie. Nu e nici pornografică, nici subversivă. Pur treaga parte a doua a textului este preocupată de o
şi simplu o revistă de artă nouă. Director: Liubomir comparaţie între religie şi zenitism, arătând apropie-
Mitzitch. Mitzitch, ne spune fluturele volant al revis- rea acestora: naşterea zenitismului era aducătoarea
tei, a fost acuzat de « zenitism » adică de contagiune de moarte, precum şi naşterea mielului Domnului.
cu ideile cari au făcut revoluţia rusească. Ni se aduce Partea a treia este un elogiu şi ridicarea în slăvi a
la cunoştinţă că « Jugoslavia e pseudonimul Serbiei » zenitismului, Mitsitch denumindu-l drept „Nur einige
şi că, oficial, poetul Mitzitch refugiat in Franţa, are fişa worte in Vorbindung mit diesen jetzten und abschlies-
penală, extrem de amuzant concepută «  Liubomir senden »Ismus« einer anschwellenden epoche, da er
Mitzitch, nebun în libertate şi demon al literaturii iu- der einzige »Ismus« von eminent nachkriegszeitlichen
goslave ». Restul literatură şi experienţă” („Contimpo- Charakter ist” (Mitsitch 1925). Textul se termină cu o
ranul”, anul VI, no.75, aprilie 1927, p. 13). constatare: cu siguranţă nu există niciun mare artist,
Mitsitch a continuat cu propagarea revistei „Zenit” poet sau filozof care să nu poarte în el germenele sau
în România, acum apelând la „Punct”. În numerele 10 şi instinctul zenitismului, pentru că zenitismul însuşi nu
11, ianuarie şi februarie 1925, pe ultima pagină a revistei este rezultatul vreunei reclame burgheze şi cu atât
găsim o publicitate a „Zenitului”, unde este notat: „ZE- mai puţin al unei speculaţii culturale imperialiste.
NIT Mitsitch, Belgrad”18, iar în numărul 15 din februarie Aceste trei părţi ale textului lui Mitsitch ne arată
a aceluiaşi an va fi publicat textul lui Mitsitch „Zenitoso- întreaga luptă pentru promovarea acestui –ism într-o
phie oder energetik des schopferischen zenitismus” nouă lumină. Aici nu recunoaştem pe un Mitsitch
în limba germană, pe ultima pagină, fără traducere, care îşi întorcea dosul vestului sau îşi bătea joc de au-
cu mesajul „Va urma”, deşi acest lucru nu se va întîmpla. torităţile culturii învechite; aici auzim pe Mitsitch spu-
Acest text este împărţit în trei părţi; prin forma şi nând: „eklektischen Poesie [...] aller Süd-Slaven, ohne
prin stilul în care este scris ne aminteşte mai mult de Anerkennung von irgendwelcher Seite, bis heute”
primul manifest al lui Mitsitch, „Omul şi arta”, decât (Mitsitch 1925), frânt de bătăliile de pe toate fronturi-
de manifestul zenitismului. În primul rând, Mitsitch le21, decis să-şi spună nemulţumirile şi să-şi anunţe
nu mai aminteşte de Barbarogeniu, ci acesta este sfârşitul, dar, în acelaşi timp, să se salveze de comen-
tariile neplăcute din Serbia. Patosul amestecat cu o
15
În numerele care precedă această expoziţie, se va men-
ţiona participarea Iugoslaviei, dar nu va fi anunţat cine va 19
Paginile nu sunt numerotate.
fi reprezentant. Nu ştim dacă Mitsitch nu a anunţat din 20
Vanumus este definit de către Mitsitch drept: „Serbis-
timp cine va veni, sau nici el nu ştia pe cine va trimite. che-zenitishisches Wort, welche heint: aürserdem der
16
Nimeni altul nu va participa din Serbia. Wernünt”, adică, cuvântul sârbesc zenistic reprezentând:
17
Paginile în acest număr nu erau numerotate, dar menţi- în afara raţiunii.
onarea lui Jo Klek se face în textul intitulat „L’EXPOSITIONE 21
Neînţelegerile cu „garda veche”, discuţii deschise şi dese-
INTERNATIONALE DU „CONTIMPORANUL”. ori jignitoare cu avangardiştii tineri care nu aparţin zeni-
18
Probabil că nici aceasta nu a convenit colaboratorilor tismului, lupta pentru a se afirma şi pentru a promova
68 „Zenitului”, dacă au aflat. zenitismul.
mândrie proprie care se simte în întregul text nu era altfel, atunci prin discuţiile care se poartă pe margi-
potrivit pentru proclamarea într-o ţară nouă a unui – nea scrierilor care aparţin acestui –ism, unicul care a
ism şi nici nu oferea (de obicei, foarte programatic) reuşit să fie auzit de pe teritorul acesta şi în Europa.
îndrumările acestui „ultimul –ism”, cum îl numea Mit-
sitch. După acest text, Mitsitch va renunţa la lupta pen- Bibliografia primară selectivă
tru promovarea zenitismului în afara graniţelor iugos-
lave şi va lucra în „Zenit”, întâmpinând din ce în ce mai 1. Contimporanul, anul IV, no.52, februarie1925
multe probleme financiare pentru publicarea revistei. 2. Contimporanul, anul V, nr. 67, iunie 1926, p.10
În revista „Integral”, numărul 6-7, din octombrie 3. Contimporanul, anul VI, no. 73, februarie 1927
4. Contimporanul, anul VI, no.75, aprilie1927, p. 13
1925 găsim o notiţă despre zenitism şi două poezii tra- 5. Kritika nr. 11-12, p. 452, 1921
duse în limba română, scrise de Jivanovici („Margă şi 6. Mitsitch, Lioubomir, „Čovek i umetnost”, în Zenit, nr. 1, fe-
mână neagră”) şi Mitsitch („Barbar amestec”). Textul, bruarie, p.1, 1921
având titlul „Modernismul în Serbia”, face o mică pre- 7. Mitsitch, Lioubomir, „Zenit – manifest”, în Zenit, nr. 11, 11 fe-
zentare a zenitismului, a revistei „Zenit” şi al lui Mitsit- bruarie, p.1, 1922
8. Mitsitch, Lioubomir, „Zenitosophie oder energetik des schopfe-
ch, o prezentare concisă, dar bine punctată, acoperind rischen zenitismus”, în Punct, nr. 15, 28 februarie, 1925
atât ideile zenitismului, cât şi revista „Zenit”. Definit ca 9. Vinaver, Stanislav, „Povodom Zenita”, în Jugoslovenska njiva,
„mişcarea nouă din statul vecin, cunoscut până acum anul V/37, 17 septembrie, p. 590, 1921
din balade anoste şi prolixe de haiduci” („Integral”,
1925:14), zenitismului îi sunt adăugate epitete de sen- Bibliografia critică selectivă
sibilitate dură, grupare temeinică, aspectul viril etc.
Această scurtă prezentare nu evită nici menţionarea 1. Golubović, Vidosava i Subotić, Irina, Zenit 1921 – 1926, Narod-
problemelor cu care Mitsitch se confruntă: confiscarea na biblioteka Srbije: Institut za književnost i umetnost, Beo-
revistei de către poliţia din Belgrad pentru textul lui grad, 2008
2. Grdan, Lada, Zenit &Simultanizam, Službeni Glasnik, Beo-
Mitsitch „Îţi mulţumesc, frumoasa mea Serbie”, un arti- grad, 2010
col în care Mitsitsch „deplânge evoluţia naţiunei sale, 3. Micić, Ljubomir , „Zenit – manifest”, în Zenit, nr. 11, 11 februa-
care trebuie să suporte parazitologia culturală, menţi- rie, p.1, 1922
nută de stat care n’a creat decât o superficială şi hibri- 4. Milenković, Pavle, „Podne srpske avangarde” în Tokovi istori-
dă Serbie spirituală.” („Integral”, 1925:14), dar şi oferă je, nr. 3-4, p. 53-73, 2005
5. Nikolić, Jasmina , „Ideje zenitističkog pokreta u srpskoj kul-
soluţia care, bineînţeles, este zenitismul. „Îţi mulţu- turi – Ljubomir Micić i njegov roman Barbarogenije - Decivi-
mesc, frumoasa mea Serbie” („Zenit”, nr. 36, 1925) se lizator”, în Tokovi istorije, nr. 1-2, p. 7-22, 2004
aseamănă cu starea de spirit pe care o găsim şi în tex- 6. Tešić, Gojko, Srpska književna avangarda; književno istorijski
tul din „Punct” – este un text plin de resemnare, triste- kontekst (1902-1234), Institut za književnost i umetnost,
Službeni glasnik, Beograd, 2009
ţe, dezgust faţă de ţara care trebuia să aducă Europei o
cultura nouă, pură, plină de viaţă şi virilă, dar i-a trădat
pe tinerii care erau purtătorii acestui nou cuvânt. Summary
În viziunea lui Mitsitsch, zenitismul, ca o mişcare
avangardistă, era împotriva tradiţiei, războiului, civili- Zenitism of the Serbian Avant-garde and the
zaţiei capitaliste – acest ultim punct va fi în anul 1926 ­Romanian publications
egalat cu viziunea comunistă şi „Zenitul” va fi interzis.
Mitsitch a simţit o astfel de egalare ca un atac asupra Dealing with connections between Zenithist move-
propriei fiinţe, susţinând în continuu că el voia să cre- ment and Romanian avant-garde, this paper address-
eze o spiritocraţie cu ajutorul revoluţiei poetice; s-a es less-known text written by Ljubomir Micić and
detaşat complet de teritoriul slav şi toate ideile pe published in Romanian paper Punct. Although the
care le-a avut le-a adunat în imaginea Barbarogeniu- contacts between Zenith and Romanian avant-garde
lui, iar în scrierile sale după interzicerea revistei va were occasional, and not sufficiently documented
prezenta zenitismul ca o încercare de creare a culturii and researched, correspondence between Ljubomir
sârbe care va iniţia schimbarea societăţii şi crearea Micić and members of Contimporanul and Micić’s text
unui nou umanism. Ţelul ei principal în această misiu- published in Punct, represent important point in per-
ne a fost salvarea Europei de civilizaţia care şi-a înghi- ception of zenithism in the European context.
ţit propria cultură. Nu e de mirare că acest concept a Key words: Zenith, Contimporanul, Punct, Barba-
rămas încă viu pe teritoriul fostei Iugoslavii, dacă nu rogenius, radicalism 69
Aleksandra Đurić-Bosnić

IMAGINEA LUMII ÎN LIRICA VECHE SÂRBEASCĂ


DIN PERIOADA 1300–1389
zkvrazvoj@nscable.net

Unele dintre postulatele bizantine din Evul mediu, turgie” (Bogdanovici 1980: 61). În acest context trebu-
cînd este vorba despre filosofie şi estetică – precum ie văzute şi formele de bază ale liricii vechi sârbeşti
întoarcerea spre Dumnezeu, Absolut sau Logos, legi din perioada 1300–1389: reflexivitatea, modul de for-
arhaice și căutări ale înţelesului universal, tendinţa mare a imaginii poetice, precum şi importanţa lor
spre ideal, armonia sufletească pe scara adevărului, pentru formarea imaginii lumii. Această perioadă în
bunului şi frumosului – sunt în acelaşi timp şi postula- lirica sârbească poartă pecetea normelor estetico-
tele de bază când se vorbește despre lirica veche sâr- etice ale Bizanţului, iar Muntele Sfînt (Atos) este, în
bească. Filosofia şi arta Evului mediu în esenţă au fost acelaş timp, şi lumea fizică şi spirituală în care se des-
pătrunse de spiritul şi pratctica religioasă. făşoară. Isihasmul, modul de asceză călugărească în
Dacă ne referim la poetica literaturii vechi sârbeşti, Bizanț şi în ţările ortodoxe slave din Evul mediu, care
ne oprim la D. Bogdanovici, care a sublimat creştinis- a cunoscut apogeul chiar pe Muntele Sfînt începînd
mul, ale cărui rădăcini sînt în ideile intelectuale elene cu prima jumătate a secolului al XIV, prin practica şi
şi o mare importanţă se pune pe spiritual, pe logos: caracteristicile sale asupra esteticii şi poeticii bizanti-
„în imaginea despre Dumnezeu domină ideea despre ne, a influenţat direct şi literatura sârbă din acestă
Logos, ceea ce înseamnă Înţelepciunea veşnică şi ab- perioadă. În contextul creaţiei literare şi al exprimării
solută, Intelectul absolut care prin sine creează tot ce artistice isihis ca tăcere în faţa inexprimabilului pri-
este cunoscut, toată existenţa”. Relaţia dintre om şi meşte o nouă formă „aproape paradoxală”:” [...] când
Dumnezeu, ca relaţia dintre particular şi absolut, ab- este vorba despre comunicarea verbală, atunci aceas-
solut şi veşnic, în creştinism niciodată nu este într-o tă tăcere cere valuri de cuvinte pentru a exprima in-
singură direcţie. Înţelegerea dualistă a binelui şi a ră- explicabilul, ceea ce este deasupra imaginii şi a cu-
ului, a luminii şi a întunericului, nu înseamnă neapă- noştinţelor”. (Deretici 2004: 87). După părerea lui S.S.
rat şi polarizarea definitivă şi maniheistă. Dimpotrivă, Averintz, în momentul în care două metafore se în-
omul este fiinţă dumnezeiască dacă prin muncă şi fruntă, se formează un spaţiu energetic care în min-
blagoslovire, tot mai conştient de existenţa sa, răul îl tea cititorului desprinde înţelesul şi imaginea dorită.
transformă în bine, efemerul în veşnicie, întunericul Stilul literaturii sârbo-slavone este rama poetico-sti-
în lumină, iar moartea în viaţă veşnică. Postulatul de listică şi expresia procedeului reflexiv şi spiritual. Cu-
bază al eticii creştine este potenţialul de „îndumne- vântul, şi ca înţeles, dar şi ca apariţie vizuală trebuie
zeire”, categorie gnoseologico-ontologică, dar şi ţelul să fie fidel adevărului pe care îl exprimă.
existenţei în parte a fiecărui om. În această ordine de Prima menire a liricii vechi sârbeşti a fost de a face
idei şi literatura bizantină, ca fapt autonom, este doar cunoscut Cuvîntul Dumnezeiesc. În acest context,
reflexul acestei căutări esenţiale a ţelului. poetul a fost alesul Domnului, acela care face cunos-
„Omul care a scris conştient de responsabilitatea cut mesajul dumnezeiesc după voia Tatălui. În peri-
metafizică pentru fiecare cuvînt, scria adînc convins oada 1300–1389, lirica a fost îmbibată de reflexivitate.
că prin scris slujeşte lui Dumnezeu, Logosului, că în Procesul creator al poetului a fost în primul rînd acti-
acest fel este încadrat în creaţie, [...] în marele mister vitate spirituală, poezia reflectînd despre relaţia om-
de ispăşire cu care Dumnezeu a acoperit viaţa uma- lume-Creator, cu funcţiunea strict didactică. Atunci
70 nă. De aceea prin textul scris s-a văzut o formă de li- cînd vorbeşte despre lume, poetul de fapt vorbeşte
despre natura omului cuprinsă de ispite. Lumea este dă. În poeziile lui Teodosie, motivarea liturgică a fost
în mare măsură sinonimă cu ispitele, influenţată de dominantă, iar forma a fost a troparelor, stihurilor şi a
„domnul acestei lumi”, principiul întunericului şi altor cîntece din imnografia bizantină. Cel mai des
moartea versus de lumina şi viaţa; de aceea şi imagi- aceste poezii au fost scrise în cinstea Sfîntului Sava şi
nea poetică din această perioadă nu este în legătură a Sfîntului Simeon. Teodosie îl rogă pe Dumnezeu
cu sfera materială şi sentimentală: „Fără imagine şi „cu înţelepceiune şi dragoste” să vorbească despre
metafore nu se poate exprima niciun gînd, spune J. sfinţii Sava şi Simeon, căci el „singur, muritor cu gre-
Huizinga, dar atunci când se vorbeşte despre esenţa şeli, fără lumină şi binecuvîntare, nu poate face aceas-
lucrurilor fiecare cuvînt este imagine” (Huinziga 1991: ta destoinic de numele în slava cărora cîntă”. În aceste
303). Exprimând, astfel, lumea spirituală cu legile şi poezii, Teodosie îi vede pe cei doi sfinţi ca legătura
înţelesurile ei, în mintea cititorului se formează o ima- dinte oameni şi Dumnezeu, fiind sfinţi care ajută la
gine imaterială, mentală unică, iar imaginea poetică izbăvirea celor păcătoşi şi nevolnici. Sfîntul Sava este
este compatibilă cu imaginea lumii exprimate de liri- intermediar şi în Cuvîntul de consolare dedicat lui
ca sârbească creată între anii 1300–1389: „Dacă ima- Stefan Nemanja. Aceste versuri adună toate postula-
ginea lumii în literatura nouă la bază este antropo- tele eticii pustnicilor creştini: postul, rugăciunile, în-
centrică, imaginea lumii în literatura veche se poate chinările, înălţarea prin suferinţă. Cuvîntul de conso-
trata ca teocentrică. Diferenţa este în realţia om– lare îl dedică tatălui său, îl roagă să nu fie trist şi în
Dumnezeu, lumea văzută – lumea nevăzută” (Dere- acelaş timp preia greşelile lui : „În mine greşeala ta
tici 2004: 96). dacă o ai [... ] / De la mine Domnul să ceară sufletul
În a doaua jumătatea a secolului 14, călugărul Silu- tău” (Pavlovici 1990: 16).
an, în una din mănăstirile de pe Muntele Sfânt, a scris Versurile care îl slăvesc pe Cristos şi care sunt stilis-
două ode, poezii scurte dedicate Sfîntului Sava şi Sfîn- tic mai aproape de Siluan decît de Teodosie au fost
tului Simeon. Scrise întru slava sfinţilor, aceste versuri semnate de Grigorie Raşchi şi Iacob Serschi. Grigorie
în acelaş timp sunt şi măiestrie artistică, dar şi viziune Raşchi scria despre putere crucii în lupta cu păcatele.
poetico-filozofică articulată cu ideal etic ca ţel al omu- Prin versuri, îl slăveşte pe Dumnezeu, mîntuitorul
lui. Siluan nu vorbeşte direct despre idealul etic, el care prin puterea jertfei sale a descoperit forţa diavo-
este exprimat prin formulări explicative ale valorilor lească. Iacov Serschi, în versurile sale dedicate Sinaiu-
etice şi spirituale ale sfinţilor în slava cărora scrie şi lui ca simbol a arătării dumnezeieşti şi Maicii Domnu-
care, datorită faptelor lor, au devenit sau trebuie să fie lui, a Testamentului Nou, introduce cititorul în lumea
ţelul fiecărei existenţe umane. În versuri, cuvintele simbolurilor biblice.
cele mai frecvente întrebuinţate sunt lumina, slava şi La autorul necunoscut din secolul al 14-lea întâlnim
cuvîntul; în ele se poate găsi rezolvarea gîndului poe- imaginea poetică impresivă în rugăciune. Ea este struc-
tic al lui Siluan. Paradoxal, cunoaşterea dumnezeies- turată în aşa fel că se bazeză pe enumerarea greşeli-
cului este posibilă numai prin cunoaşterea lucrurilor lor, dar şi iertarea lor, spre durere, dar şi îndurare, spre
care nu sînt dumnezeieşti. Siluan foloseşte acest para- slăbiciune sufletului şi trupului, dar şi deasupra senti-
dox, iar la el, după analiza lui Jakobson, „a firavului an- mentelor poetului. Prin convingerea poetică şi struc-
titetic inspirat de dialectica bizantină” (Jakobson 1996: tura semantică cititorul este inițiat în concepțiile des-
140) prezintă imaginea lumii construită din diferenţe, pre existenţa umană şi posibilităile ei atît la bine, cît şi
dar cu dominaţia principiului activ de formare a spiri- la rău. Semantic, această poezie aproape în întregime
tualităţii şi Spiritului. Astfel, gloria acestei lumi este se găseşte în rama filosofiei isihaste şi a practicii mo-
opusă gloriei împărăţiei dumnezeieşti, lumina acestei nahale, iar lista greşelilor ca impedimente pe drumul
lumii – luminii neasemuite, destoinicia încolţită în izbăvirii se asociază cu scara Sfîntului Ioan Scărarul.
mintea umană – logosului şi înţelepciunii. Mesajul Scrierile arhiepiscopului Danilo din 1317 sînt com-
este identic şi în oda dedicată Sfîntului Sava, şi în cea puse ca mozaic format din rugăciuni, spovedanii,
dedicată Sfîntului Simeon: acela care doreşte gloria în plângeri şi laude, dând dovadă de o reuşită simbioză
veşnicie trebuie să se lepede de gloria acestei lumi şi a filosofiei isihastice – gînduri religioase şi literatură.
să urmeze drumul luminii. Lepădîndu- se de gloria Spre deosebire de poezia–rugăciune a autorului ne-
acestei lumi trecătoare, se dobîndeşte slava veşnică. cunoscut, aici autorul este conştient de artisticitatea
Reforma liturgică din prima jumătate a secolului al limbajului prin care se exprimă relaţia între om și
14 a avut implicaţii şi asupra poeziei din acea perioa- Dumnezeu. 71
Într-o astfel de lume şi imagine a lumii, omul este,
la fel ca în scrisorile Sfîntului Pavel, paradoxal cel mai
tare când este cel mai slab, energic în gîndirea despre
slăbiciunile proprii şi asemănător lui Dumnezeu când
sufletul, spiritul, gîndul şi inima o apropie de Creator.
În majoritate reflexivă, lirica sârbească din această
perioadă, ca panoramă a gîndirii filosofice şi antropo-
logice, clădeşte imaginea lumii care în primul rînd se
poate caracteriza prin căutarea adevăratului spirit.

Bibliografie

1. Bogdanovici, Dimitrie, Istoria literaturii vechi sîrbeşti, SKZ, Bel-


grad, 1980.
2. Deretici, Iovan, Istoria literaturii sârbeşti, Prosveta, Belgrad,
2004.
3. Jakobson, Roman, Lingvistica şi poetica, Nolit, 1966.
4. Huizinga, Johan, Amurgul Evului mediu, Matica srspka, Novi
Sad, 1991.

Summary

The World as seen in the Old Serbian poems


­between 1300–1389

Medieval writing in Serbian lyrical creation in 14th


century, by comparing it with Byzantium creation in
the same period, becomes the mirror of philosophi-
cal and anthropological thought, building the image
of the world which can be primarily characterized as
seeking the true spirit. The article is primarily focused
on aesthetic and ethic norms of Serbian poetry, but
also underlines the duality of the relation between
the world and the Creator, and the position of the art-
ist between these two powerful realms.
Key words: Byzantium, God, isihis, Logos, reflexi-
vity

72
Ana Samardžić

DISCOURSE ANALYSIS OF AUTOMOBILE ADVERTISEMENTS


anna.samardzic@gmail.com

1. Introduction on the market. However, in spite of these innovations


in the technical sense, these types of advertisements
1.1. The subject of the work and the corpus of do not differ largely from the initial ones. The adver-
tisement placards of old automobiles were decorat-
­research
ed by female figures, just like today. Based on this it
can be concluded that the automobiles were meant
The subject of this work is the discourse analysis of
for them, since the forties of the 20th century women
automobile advertisements. They are analyzed both
became active drivers who did not need any help
on the linguistic and visual level since in this type of
from men. In addition, the appearance of beautiful
advertisement the visual effect has a bigger impact
women also attracts men’s attention. Women are
on the human consciousness of the potential recipi-
represented as cheerful and ready for a ride, dressed
ent than the verbal messages. These messages usu-
suitably, sometimes even in clothes of the same color
ally contain only basic information about the specific
as the automobile. Thus, congruency, similarity and
type of an automobile and the slogan with the help
suitability with the product being advertised were
of which the automobile company wants to be indi-
achieved. As far as the verbal part is considered, in
vidual and recognizable.
most cases it contained only the name of the auto-
The analysis is based on a corpus of three adver-
mobile, the year of manufacturing and sometimes
tisements. Two of them are excerpted from a famous
the slogan of the manufacturer, which in a nutshell
internet site about automobiles, while one is taken
emphasizes the comfort and perfection of the prod-
from a Serbian automobile magazine ”Sat plus”.
uct of a modern technology. Along with the develop-
ment of the automobile industry develops the con-
1.2. Automobile advertisements through time sciousness about the necessity for advertisements of
a high quality. This would not only place the product
The automobile industry develops very quickly of the newest technology on the market, but it would
and therefore the creation of innovative and creative also become the trademark of the company and the
advertisements is necessary for placing the product manufacturer through guaranteeing quality, safety
and comfort.

1.3. Medias for the transfer of messages

Based on the media used for the transfer of a mes-


sage, i.e. the place where it appears, a difference can
be made between newspaper and radio, television or
street advertisements (Vasić 1995:16). These days, ad-
vertising is mainly reduced to an audio-visual presen-
tation of the products. The involvement of a bigger
number of senses produces a more intensive aesthet-
ic experience. Therefore, these advertisements can 73
more easily encourage the potential buyer to buy a dant and uninteresting pieces of information. During
certain product or consume it. the investigation of various contemporary advertise-
Considering its dynamic characteristics, television ments in print or electronic format it could be seen
advertisements have a leading role in the media that they were replaced by audio-visual commercials.
compared to static billboards and newspaper adver- However, their appearance in automobile magazines
tisements. In the XXI century, besides television, In- is also rare.
ternet is the most dominant technological means of Although their function is the presentation and
mass communication. It connects all the existing Me- advertising of products, automobile advertisements
dias and has a large influence on people, especially have another important function, which is, of course,
on the young. The Internet offers a variety of oppor- the creation and preservation of the prestige of car
tunities, especially in advertising, offering access to manufacturers. A large number of automobiles is not
different types of information in different formats at available to the public because of its enormous price
any time, and each user. It is especially suitable for or unusual design. However, they still remain the
automobile advertisements because of its availabili- trademarks of the designer and the representatives
ty, which is more and more widespread. Advertise- of an innovation in the production process. In addi-
ments for all types of automobiles can be easily tion, they are a guarantee of quality and modernity.
found simply by typing their name or some key The creators of advertisements have the goal to
words. It is possible to read the advertisements in an attract the consumers, firstly with the attractive de-
electronic format, to find ads that are on billboards sign of the car and with the benefits that it offers, but
and various leaflets, watch video advertising, but also with a precisely created advertisement. Based
also to listen to the radio. It seems that there is noth- on the types of information given in the advertise-
ing that does not exist on the Internet, so the large ment itself it can be concluded that they are meant
automobile companies invest a lot into a good ad- for men. More precisely, for wealthy and well-in-
vertisement in order to maintain their status on the formed men who pay attention to everything related
market. The most widespread are the audio-visual to cars, not just the good looks.
advertisements, the number of which increases con-
stantly. The result of this is the creation of interesting,
colorful and humorous videos instead of a real adver-
tising of the product. It actually becomes the adver-
tising of advertisements, so this work is restricted to
the analysis of newspaper and broadcast advertising.

1.4. Printed and broadcasted advertisements

The advertisements in automobile magazines are


located on the inner pages and take up the whole
page, while the advertisements on the Internet are
positioned differently. They mainly take up the whole
web page and only rarely the half of it, the left or
right corner and they are even more rarely placed
one below another. Advertisements of a larger for-
mat make a bigger and longer lasting impression and
therefore their creators have quite a difficult task.
They use various means in order to reach out to the
readers and to have an emotional and rational im-
pact on them. In addition to the originally designed
images and relatively big ads, these means include
large but concise and meaningful titles and slogans,
in one word, the rhetorical function of the language.
74 This way, readers will not be burdened with redun-
In many cases, one cannot see a link between the the commercials of this manufacturer. The name of
product being advertised and the woman advertis- the company originates from the Latin root aud-
ing it. When car advertisements are concerned, it can which means to listen and to hear, while its slogan
be concluded that in most of the cases they are not written in German refers to its origin also in countries
meant for women as potential users, but their pres- outside of Germany and it is evident that its creator
ence is only aesthetic rather than meaningful. The insists on presenting this type of information.
female body and sexuality become the instruments Pleasant environment is always present in the Audi
used for advertising used cars. Women with sexual Q5 advertisements. The beauty of the seaside creates
experience are compared to used cars and they be- a positive mental image of the car, whether it meets
come the objects with the function of attracting po- the needs of the buyers or not. The rhetoric of the
tential buyers - men. Used BMW cars are represented picture is in the foreground but in the text it is ad-
with the slogan: You know you’re not the first. But do justed to the message of the advertiser. The advertis-
you really care? We often come across advertising ing message is: Cruise along the city under ideal condi-
messages which, among other things, indicate the tions, with 4 years of free Casco insurance (Prokrstarite
gender discrimination of women by showing them gradom u idealnim uslovima uz 4 godine besplatnog
as used objects. kasko osiguranja). The readers should experience the
PhD prof. Vera Vasić (1995: 21) indicates that the car as a means for cruising, so that it associates them
typology of advertisements can be based on the with a gentle sail on the sea with a beautiful view.
communicative, pragmatic, semiotic and linguistic However, in this case it is a cruise through the city,
parameters which condition each other, so because which indicates that the product is intended for peo-
of the change of one of them, the others also get ple who live in cities, probably big ones, through
changed at a lower or higher degree. which they can cruise and enjoy some long and
Although there is a fixed scheme of creating car pleasant rides. In addition, the typical word used in
advertisements, not all of them contain the same in- advertisements is quite obvious, that is the word ideal.
formation. Obviously, each of them consists of typi- The conditions provided by this type of car are neither
cal and indispensable information. However, certain favorable nor good, they are ideal, and that is the
suggestions and announcements can be left out, or maximum that could be provided. The steel construc-
in some cases they might be accumulated. tion of the grey car points out its stability, consistency
and comfort. So, this is a car which arouses hedonistic
2. Analysis thoughts and is designed for those who are inclined
to use and enjoy all the benefits offered to them.
2.1. Audi Q5 and Audi A6 advertisements The notice about the benefits of Casco insurance
can be found under the basic message which is an
Audi Q5 and Audi A6 advertisements are visually additional stimulant for buying a car that offers so
very similar. These advertisements can be found on many possibilities. The linguistic means used in this
the same web site, placed under each other. The advertisement is the imperative, its second person
trademark of the German car brand Audi is in the top plural form - cruise (prokrstarite), which is used for giv-
right corner, written in red in order to specifically ing a recommendation, more precisely a piece of ad-
demonstrate its importance. The slogan of the man- vice for encouraging the recipient to take action.
ufacturer is located within the elements previously
mentioned as an indispensable part of the marketing New Audi A6 (Novi Audi A6)
campaign. This basic information not only represents Made of aluminum, steel and iron will. (Stvoren od
the main characteristics of the car, but it is also the čelika i gvozdene volje).
trademark of its manufacturer, which makes it recog-
nizable in all parts of the world. The whole advertisement is grey and this way
Besides the four rings, which are the trademark of compatibility of the background and the car is
Audi automobiles, they are also famous for their slo- achieved and the text itself points to this kind of an
gan Vorsprung durch Technik1, which can be seen in all image. In this advertisement, as well as in the others,
the red color is used to highlight the name of the
1
Progress through Technology manufacturer and to emphasize the four-year war- 75
ranty. However, in the textual part of the advertise- tion to the determination NEW. The sentence that fol-
ment the Casco insurance is not mentioned, but of lows: AVANT-GARDE RAISES STANDARDS (AVANGARDA
course, it is implied. PODIŽE STANDARDE) can be associated with the un-
Aluminum, steel and iron are all metals which dif- usual picture of a building that is in the background.
fer in a certain way, but all of them are, among other However, it also points out the features of an unusual
things, characterized by firmness and strength of the car that is not made based on previously defined
object built. They also point out the strength of will, rules. It is a car that breaks established norms and
skill and ability to construct something that is hard to patterns. Being different makes it special compared
destroy and is worth just as much as the strongest to other cars. The message refers to the fact that in-
and most useful materials. The advertisement does novative and modern raise standards in our times,
not only indicate the quality of the object made, but and the new Citroen model serves as the illustration
also the quality of the person who implemented the of this thesis. This car model is hereinafter described
idea. This luxurious and elegant car is aimed for those by strings of adjectives which additionally emphasize
who want to express their strength through this kind the meaning. These words, which are frequently
of a creation. However, its purpose can be also viewed found in advertisements, are focused on what is pos-
from a different perspective - to compensate for cer- itive about the product: a sensational ride, comforta-
tain deficiencies in various aspects of life, which are ble, powerful, beautiful…These adjectives sum up the
not a rarity these days. design and function of the car, briefly, but always
with a positive connotation. The impression about
the empathy of the advertisers with the potential
customers is achieved by the continuation of this sen-
tence: Everything has been considered in order for your
satisfaction to be matchless (O svemu se mislilo kako bi
vaše zadovoljstvo bilo bez premca). An impersonal
structure was used to anonymize the agent. The next
sentence emphasizes the fact that it is something
completely different: the micro-hybrid technology,
which the new Citroen C4 is equipped with, contrib-
utes to making you feel different. The following part
of the text contains characteristics of the car, reduced
to listing or subdivision of certain features within
2.2. Citroën C4 advertisement some non-verbal constructions, separated by full
stops: Attractively sculpted lines. Production of an ex-
The advertisements for the new car model Citroën ceptional quality. The newest and most exclusive char-
C4 are created based on the same pattern. Firstly, they acteristics. The care for the driver and the passengers
are connected by the same title: POSITIVE STRENGTH is expressed in the following sentence: Designed to
(POZITIVNA SNAGA). This encourages the readers to fulfill all the wishes of the driver and the passenger. The
think about a car which arouses some positive feelings technological progress and the quality of features
and thoughts. The title is printed in bold black letters, that this model offers is emphasized by the sentence:
which contributes to a better visibility. It is simple and Your satisfaction begins where the satisfaction of others
concise, without excessive comments and data. The ends. The phrases used in the communication with
name of the C4 model, which is the most prominent the reader often have an elliptic structure, i. e. the re-
part of the text of the whole advertisement, follows the duction to the relevant. This car is designed for those
title. In addition, there is a sign >, a data which indi- who strive for distinction and want to test their capa-
cates a trunk with a volume greater than 407 liters. bilities and reach out for new experiences and new
The background in the advertisements for this model power, which is described as a positive power.
indicates modernity in architectural terms, since it rep- Creativity, innovation and technology are trans-
resents a bridge or some other unusual constructions. posed into this model, thus its slogan CRÉATIVE TECH-
The second part of the text begins with the name NOLOGIE illustrates this. At the end of the verbal mes-
of the car model, but it stands out graphically in rela- sage the part of the title Positive Strength (Pozitivna
76
Snaga) is highlighted again. The syntagm has to fo- uct being placed on the market. He achieves this by
cus one’s attention on the things that this automo- informing the readers about the product, by giving
bile is characterized by: positive and powerful. The subjective comments and emphasizing the dis-
elements of the syntagm are written with a capital counts, warranty and various other benefits. The
letter in order to emphasize them even more, but goal is to inform the readers and encourage them to
also under the influence of foreign languages, such take action, but also to attract their attention by pre-
as English and German, where this kind of spelling is senting the technological innovations used in the
orthographically correct. production and design of cars. Price is not a manda-
tory part of these advertisements, but it is a big stim-
ulus when it comes to buying new cars of an attrac-
tive appearance. Although newest models of brand-
ed cars are aimed at the wealthy part of the popula-
tion, reduced prices further stimulate those with
lower incomes, who could not afford to buy new and
modern cars before the discounts.

Resources

1. Sat plus, godina IX, 4. avgust 2011, br. 269/270.


2. <http://www.paziumetnost.com/retro-reklame/>[accessed
August, 12, 2011].
3. <http://www.porschescg.rs/porsche/audi-automobili-aktu-
elne-ponude.html>[accessed August, 12, 2011].

References

1. Vasić, Vеra (1995). Novinski reklamni oglas: Studija iz kontek-


stualne lingvistike. Novi Sad: LDI.
2. Čupeljić, Marijana (2009). Simbolika boja.Časopis studenata
grafičkog inženjerstva i dizajna, br. 6. <http://www.scribid.
com/doc/45099188/For-Ma-6>[accessed August, 17, 2011].
Translation by Csilla Matykó

Summary
3. Conclusion
Discourse analysis of automobile advertisements
Automobile advertisements are characterized by
a certain pattern which does not lack stereotype In this work automobile advertisements are ana-
phrases or phrases that should encourage buyers to lyzed from the aspect of discourse analysis. The goal
take action, so the use of words with a superlative is to point out the different parts of advertisements,
meaning is not uncommon in these types of adver- such as those that are changeable and those that are
tisements. fixed, the amount of verbal and visual means used for
When it comes to the participants of the commu- achieving a favorable effect on the consciousness of
nication, it can be said that the advertiser is the man- the potential users and the way they are distributed
ufacturer of the automobile being advertised, while within the frame of one advertisement. The adver-
the recipient is unknown. However, based on the tisements being analyzed are excerpted from one
type of the text and graphical elements it can be con- automobile internet site and the Serbian magazine
cluded that the recipient differs depending on the ”Sat plus”.
type of the car being advertised. The intention of the Key Words: automobile advertisement, discourse
advertiser is to make the reader interested in the prod- analysis, advertising message, advertiser, recipient. 77
Nicoleta Ifrim

„Incitarea la toleranţă” : paradigma estetică şi


recuperarea valorilor - Literatorul – anii 1991 - 1992
nicodasca@yahoo.com

Critica postdecembristă, dincolo de răsunătoarele unui demers critic detaşat de „teroarea ideologică”:
„despărţiri” de modelele canonice ale literaturii, vali- „Cu îngheţuri şi dezgheţuri, cu indicaţii şi, pe lângă
dează, în contra-replică, o normalitate a interpretării indicaţiile politice, cu plenare ideologice bubuitoare,
care îşi extrage specificul din postularea esteticului cu liota de activişti de partid în domeniul artei şi cul-
ca unică referinţă a revizuirilor. Amalgamarea factori- turii, cu cenzura, desfiinţarea cenzurii şi reînfiinţarea
lor moral-politici, uneori supra-puşi cu obstinaţie de ei sub forme noi, cu duplicitatea (din fericire, zic, du-
„est-etismul” resentimentar care regizează o „prigoa- plicitatea) ultimilor cenzori de la Consiliul Culturii (…),
nă a culpabililor” cu vădite accente epurative, şi a ce- cu, în fine, căderile, culpabilităţile şi actele ei de rezis-
lor estetici, chemaţi să restabilească „dreapta măsu- tenţă, literatura română şi-a revenit din somnul pro-
ră” a operei, îşi exercită forţa deformatoare care, une- letcultismului şi s-a constituit ca instituţie spirituală
ori, frizează absurdul. În acest context, linia progra- naţională” (Simion a, 1992: 8-9). Marca naţional-iden-
matică a Literatorului, în special cea statuată în artico- titară a unui spaţiu literar, perspectivat în diacronia
lele anilor 1991 - 1992, vizează restabilirea mecanis- formulelor sale rezistente „defazării doctrinare” tota-
melor estetice de atestare valorică a textelor, în speci- litariste (staliniste sau ceauşiste), implică asumarea
al a celor născute „sub zodia totalitarismului”, care memoriei traumei colective sau individual-autosco-
obligă la selecţii şi judecăţi autentificate prin „intra- pice a scriitorului / criticului confruntat cu „represiu-
contextualizare”, prin raportarea scriiturii la imagina- nea sistematică în sfera ideologiei literare: abateri de
rul ficţional specific, şi nu prin inventarierea de tip dreapta sau stângiste, revizionism, intimism, evazio-
rechizitoriu a devierilor etic-morale ale autorilor care nism, naţionalism etc.” (Simion a, 1992: 8-9). Necesita-
îşi invalidează, prin „samavolnicul pact cu regimul”, tea rescrierii obiective, ne-partizane, a istoriei litera-
propriile opere. Aşezăm întreaga noastră analiză sub turii din perioada 1944 – 1990 constituie, pentru Eu-
auspiciile „incitării la toleranţă” despre care vorbeşte, gen Simion, un imperativ al criticii postdecembriste,
într-un amplu articol publicat la sfârşitul anului 1992, confruntate acum cu „tăvălugul” fenomenului revizi-
Eugen Simion, intervievat de C.Stănescu (Simion a, onist care uneori, sub deviza „demistificărilor”, ope-
1992: 8-9). Pledoarie pentru o critică ce îşi asumă con- rează excese impuse ca „sentinţe” definitive ale „pro-
ştient rolul de observator nepartinic al dinamicii lite- cesului pactizanţilor”. Camuflate sub aparenţa acid
rare, discursul analitic delimitează normativ coordo- clamată a „justei măsuri”, „pamfletele partizane, cul-
natele structurale pivotale fundamentând estetic re- pabilizările colective” generează, prin ricoşeu, o for-
cuperarea textelor „cu voie de la Partid”, reabilitând, mă de mistificare deviaţionistă a realităţilor literare
în egală măsură, critica de după 1960, „comprehensi- acuzate, nediferenţiat, de mimetism ideologic, argu-
vă şi curajoasă”, susţinătoare a „valorilor autentice” mentând „de ce unii vor să spună că, aici, a fost un
selectate de „justa scară a valorilor literare actuale.” pustiu al spiritului şi că critica literară a dezertat de la
Față de revizioniştii care susţin cu vehemenţă nulita- îndatoririle ei. Criticii adevăraţi n-au dezertat, dimpo-
tea actelor critice din epoca naționalist-comunistă - trivă, au pus în joc talentul şi forţa lor morală pentru a
datorită dirijismului lor ideologic exacerbat - Eugen face, repet, ca literatura română să iasă din groapa
Simion panoramează un raport de forţe echilibrând, unde fusese băgată. Că unii dintre ei au făcut com-
78 în contra-replică, revirimentul axiologiei interioare al promisuri, este adevărat. Să vedem cât de mari şi în
ce scopuri…” (Simion a, 1992: 8-9) Analiza nuanţată a a, 1991:3) reiterând, conform unui mecanism compli-
gradului de „culpabilizare” şi denudarea „balastului ce al Istoriei, aceeaşi piesă de teatru, dar acum perfor-
ideologic” supra-pus au ca efect re-considerarea cri- mată de alţi actori, post-revoluţionari. Acţiunile de
tică a esteticii „deturnării” prin scriitură a condiţionă- amendare a derapajelor doctrinare pe care le instru-
rilor doctrinare, care a permis apariţia unor romane mentau adepţii teoriei proletcultiste în anii 40 şi 50,
valide în anii 50 şi, mai târziu, în „obsedantul dece- un Sorin Toma punând în „lumina dreptăţii” poezia
niu”, impunerea unor formule poetice reprezentative, „reacţionarului” şi „decadentistului burghez” Ar-
de amplitudine europeană. Polemizând cu Sami Da- ghezi, sunt reluate, cu necesarele dislocări conceptu-
mian, pentru care scriitori precum Marin Preda, G. ale („turnul de fildeş” devine, postdecembrist, „ţarcul
Călinescu, C.Noica sau Vintilă Horia nu reprezintă decât apolitismului”), de un Gh.Grigurcu, fervent „inchizi-
nişte „porţi închise” ale spiritului creator românesc, tor” al „colaboraţionismului” predist, ca într-un etern
scurt-circuitându-i căile de integrare în spaţiul comu- joc al „măştilor confuziei” oglindite într-o veritabilă
nitar, Eugen Simion identifică, într-o astfel de ideo-gra- „patologie literară” (Simion a, 1991:3). De aici necesi-
fie negatoare, resorturile unei obsesii intestiţiale inci- tatea re-vizuirii în sens lovinescian a literaturii, re-lec-
sive, exteriorizate printr-o retorică susţinută a demo- tura textelor „culpabile” într-o perspectivă istoric-
lării unor valori deja aşezate în canonul epocii. Argu- obiectivă care să analizeze metamorfozele valorilor şi
mentele „demistificării” se in-validează prompt (Ma- ale sensibilităţii lectoriale, „dar nu în asemenea grad
rin Preda este acuzat că „nu-i place Nietszche. Acesta încât capodopera de ieri să devină maculatura de azi
ar fi semnul închiderii lui spirituale. Poate fi acesta, te (…). Perspectiva timpului dă criticului adevărat ceea
întreb, un argument intelectual serios? Este doar ab- ce trebuie: un simţ mai mare al relativităţii valorilor şi
surd.” - Simion a, 1992: 8-9), definind, în acelaşi timp, o poziţie mai bună faţă de ele.” (Simion a, 1991:3)
o simptomatologie cronică a „inchiziţiei revizioniste” Cele două raportări la operă, clasificarea estetică şi
care iniţiază, postdecembrist, adevărate „procese pu- detenta istorică funcţionează drept dublu corolar al
blice” ale „denunţării trădătorilor.” Format în spirit judecăţii critice supra-contextuale, punând în criză
lovinescian, model pe care şi-l asumă deschis, criticul impactul postdecembrist al fantasmei distopic – poli-
amendează tranşant excesele „est-etice” ale Monicăi tice, care încă ameninţă agresiv autonomia creaţiei.
Lovinescu pentru care „ideea autonomiei esteticului Astfel, în viziunea lui Eugen Simion, romanul politic
ascunde o laşitate şi că este mai grav ce faci (şi, inevi- şaizecist reclamă o necesară relectură care să pună-i
tabil, ce gândeşti) azi, decât ce-ai făcut ieri sub regi- în evidenţă, definitiv, valoarea estetică, adesea de-le-
mul lui Dej şi Ceauşescu. Este un paradox care mă gitimată de coordonata moral-civică invocată ca unic
pune pe gânduri. Pe de o parte, le scoatem ochii lui criteriu de referinţă, precum şi o re-evaluare a balan-
Arghezi, Sadoveanu, Călinescu, Camil Petrescu, Via- ţei interne „curaj politic” – „curaj estetic.” (Simion a,
nu, Preda pentru că au ales Academia şi nu Temniţa şi, 1991:3) De fapt, proiectul întreg al re-constituirii dina-
pe de altă parte, mila creştină,vălul duioşiei şi al tole- micii literare postbelice este asumat ca restitutio in
ranţei: nu contează că ai participat timp de câteva integrum în care devierile ideologice şi ecart-ul para-
decenii la acţiunea de mistificare a spiritului româ- bolic, „prigoana decadentismului şi cosmopolitismu-
nesc şi ai scris zeci, sute de articole encomiastice des- lui” din perioada totalitară, epurările politice, de-for-
pre satrapii epocii comuniste, contează doar că, azi, marea şi re-formarea miturilor naţionale, colaboraţio-
combaţi bine, loveşti în puterea asasină, dai cu sâc niştii şi literatura „rezistenţei prin estetic”, recupera-
din Isarlâk şi strigi ritualic jos…Că tot nu ţi se întâmplă rea modelelor modernităţii din anii 60 şi „dezgheţul”
nimic, că tot îţi faci nume bun.” (Simion a, 1992: 8-9). din 1971 reclamă necesare revizuiri, dar nu în sens de-
Contestarea marilor scriitori, trecerea sub culpabilă legitimator: „Pamfletul, negaţia nediferenţiată, zefle-
tăcere a perioadei staliniste, a „păpuşarilor-torţio- meaua nu rezolvă nimic.” (Simion a, 1991:3)
nari” ai realismului socialist, centrarea exclusivă asu- Formula „rezistenţei prin estetic”, cu care polemi-
pra epocii ceauşiste prin medierea partinică a strate- zează voalat Adrian Marino în nr. 3/20 septembrie 1991
giilor de analiză, reprezintă principalele direcţii misti- al Literatorului1 - pentru ca în memoriile publicate
ficatoare ale criticii „justiţiare” postdecembriste. 1
„Problema aceasta a rezistenţei este foarte, foarte com-
De altfel, ideologul autonomiei estetice defineşte plexă, şi cred că ea necesită mai multe disocieri, despre o
avalanşa listelor negre ale „colaboraţioniştilor” din li- rezistenţă prin neparticipare, prin neaderare, prin neculti-
teratură ca simptom de „orbire şi intoleranţă” (Simion varea stilului comunist, tematicii comuniste, normativelor 79
postum, Viaţa unui om singur…(2010), să combată vi- părţirea nedisimulată între „buni” şi „răi”, în virtutea
rulent statutul „refugiaţilor estetici” – stârneşte pasi- unui „fetişism monoideic”2 colportat, aşa cum remar-
uni contestatare Monicăi Lovinescu, al cărei jurnal- că Dumitru Micu, şi în peisajul ideologic postdecem-
probatoriu, publicat în 1990, este recenzat de Nicolae brist. Pentru acesta, „captivii ideii rudimentare”, „gân-
Diaconu într-un articol de atitudine, Între ironie şi direa în formule” a contemporaneităţii reverberează
amărăciune. (Diaconu, 1991:4) Oscilând între cele inerţia ideatică a proletcultismului în formele camu-
două coordonate care îi amprentează dual discursul, flate ale „libertăţii”, acaparând „minţile cele mai lumi-
recenzentul adoptă poziţiile tranşante necesare: „Ad- nate” care performează acum judecăţi reducţioniste.
mir atitudinea anticomunistă inflexibilă şi îndelunga- Fenomenul nu este nou, fiind punctat de Eugen Simi-
tă a doamnei Monica Lovinescu, dar nu mi se pare on3 în „jurnalul de lecturi” al lui Virgil Ierunca, Româ-
corect să facem ierarhii estetice pe criterii morale.” neşte, reeditat la Humanitas şi cuprinzând reflecţii
(Diaconu, 1991:4) Sentinţele sale implacabile asociate personale din anii 50 şi începutul anilor 60. Polemica
fenomenului non-militant evazionist, acuzând unila- de idei, opţiunea politică a criticului aflat în exil care
teral scriitorii de asumarea unui dublu pact reproba- abdică de la principiul autonomiei esteticului organi-
tor, fie „autismul” / „refugiul autoscopic” sau „înregi- zează discursul umoral-confesiv pe două registre
mentarea aservită” - în termenii diaristei, „politica fă- aflate în ireductibil clivaj: „unul sacralizant, cultic (de
cutului cu ochiul” sau „delirul curtean” (Monica Lovi- la cult, nu de la cultură)” care proiecteză omul şi scrii-
nescu apud Diaconu, 1991:4) – sunt normate într-o ti- tura sa într-o aură mitologizantă, encomiastică, „altul
pologie interşanjabilă a scriitorului în epoca totalita- demitizant, rău, sarcastic, eliminând din discuţie ope-
rismului: „omul-plutitor ” şi „omul – cârlig.” Primul, de ra şi coborând, prin formule pitoreşti, omul care a
tip meduzic, dispune de abilitate cameleonică, „încer- scris-o.” (Simion b, 1991: 16) Maniheismul critic, în-
carea lui de a se menţine la suprafaţă e asemănătoare chistarea limitativă în partizanatul Ideii, subordona-
unei plutiri pe ape incerte.” Al doilea, „nu este numai rea exclusivistă faţă de moralitatea omului acţionând
birocratul, ci şi acela care, la toate nivelurile aparatu- ca o oglindă procustiană asupra operei, abordarea
lui de stat şi de partid înlocuieşte ideologia, devenită pamfletar-demitizatoare ce obturează polemica de
pretext, prin voinţa exasperată de a se agăţa ca un idei sunt coordonate fundamentale într-un discurs
cârlig de postul pe care-l ocupă, pentru a opri prin diaristic, problematizant în aparenţă, dar reducţio-
toate mijloacele - şi la nevoie chiar printr-o restalini- nist până la „înregimentarea” dichotomică a unor
zare – dezgheţul care le pune în primejdie şi privilegi- „cazuri” celebre, precum „turciţii prostituaţi” prolet-
ile prezentului şi justificările trecutului. (…) Omul- culţi Sadoveanu, Arghezi, G.Călinescu, Tudor Vianu.
plutitor se poate oricând transforma în om-cârlig de Abdicând definitiv şi mărturisit de la primatul esteti-
tip vechi, dacă îngheţul revine la ordinea zilei.” (Moni- cului, diaristul este interesat, în jurnalul său politic, de
ca Lovinescu apud Diaconu, 1991:4) Uniformizarea gravitatea „culpei morale” care i-ar compromite defi-
şablonardă, ierarhizarea dichotomică, fără nuanţe, nitiv de „colaboraţionişti”, minimalizând iremediabil
aminteşte de „adecvarea” la norma totalitaristă şi îm- scrierile acestora în „pagini nedrepte şi triste” (Eugen
comuniste se poate vorbi totuşi, dar este o rezistenţă taci- Simion). Deşi postulează că „poetul mare” transcen-
tă, pasivă şi nu foarte, foarte semnificativă. Unii au cultivat de profetic istoria, Arghezi este numit „gâdilici de
această rezistenţă prin cultură, cultivăm estetismul pur, şi Curte-Veche”, „mare prostituat” (Simion b, 1991: 16),
nu ne interesează ce se întâmplă în dreapta şi în stânga şi iar Tudor Vianu şi G.Călinescu sunt asociaţi, fără drept
ne mulţumim să nu abordăm teze şi idei. (…) Deci, acesta de apel, unei „afaceri balcanice dubioase” (Eugen Si-
ar fi un stadiu al problemei, al neparticipării şi al refugiului mion) în care relaţia dintre intelectual şi putere est e
în estetic. Este o formă de rezistenţă minimă, destul de co- una de tacită şi evidentă subordonare. Invalidând o
modă, destul de avantajoasă, care face ca scriitorul să-şi asemenea perspectivă deformatoare, respectiv su-
poată continua în orice împrejurări activitatea fără să aibă prapunerea celor două nivele – biograficul şi ficţiona-
prea mult de-a face cu cenzura şi-n acelaşi timp să fie cu lul - care, estetic vorbind, nu ar trebui să reflecte simi-
conştiinţa-mpăcată şi să nu aibă foarte multe rebuturi lite-
rare în faţa posterităţii.” – Adrian Marino, „Există astăzi ten- 2
A se vedea în acest sens articolele sale despre Monoide-
dinţa de a avea o inflaţie de rezistenţi”, în Literatorul, nr.3/20 ism (I, II), în Literatorul, nr. 8/ 25 octombrie 1991 şi nr.9 / 1
septembrie 1991, p.8-9. Fragmentul editat reproduce o noiembrie 1991.
secvenţă din volumul de convorbiri Dizidenţă şi rezistenţă, 3
Eugen Simion, Turcirea intelectualilor (I, II), în Literatorul,
80 aflat sub tipar la ed. Scrisul Românesc, Craiova. nr. 9/1 noiembrie 1991 și nr. 10/8 noiembrie 1991.
larităţi izomorfe în actul lecturii, condiţionând deter- Sorescu, o „vedetă a stăpânirii ceauşiste” (Viorel Ştirbu),
minist valoarea scriiturii, criticul apărător al autono- surprinde cu exactitate retorica monoideică ce con-
miei estetice face necesarele disocieri într-un contra- testă programatic valorile consacrate deja ale litera-
discurs cu miză identitară: „Mă gândesc, ce-ar fi fost turii naţionale, punând în criză atât caracterul identi-
şi ce-ar fi devenit poezia română dacă marele prosti- tar al scriiturii acestora, cât şi pertinenţa lor estetică,
tuat Arghezi n-ar fi revenit, după excluderea lui din în virtutea unui „monopol ideatic” care pune dia-
1948 (fenomen total ignorat în volumul Româneşte!) gnostice colaboraţioniste. Ca într-un etern joc stereo-
în câmpul literaturii? Sau ce-ar fi fost universalitatea tip al Istoriei complice, profilul postdecembrist al „in-
românească fără prostituaţii Tudor Vianu şi G.Căli- chizitorului elitist” reiterează, prin utilizarea aceloraşi
nescu? (…) Inutil să spun acum ceea ce toată lumea strategii demistificatoare, numite acum „democrati-
ştie: aceşti mari intelectuali au apărat cultura româ- zante”, statutul criticului proletcult postbelic, „găştile au
nească şi au făcut în aşa fel încât cultura să iasă din pus mâna pe putere (citeşte opoziţie) şi ţine-te pâre,
marasmul proletcultismului.” (Simion b, 1991: 16) denunţuri, liste de sabotori, execuţii sumare. Ce con-
Abordarea ne-resentimentară şi strategiile obiecti- tează că acum listele nu mai sunt trimise spre răsărit,
vităţii interpretative sunt cele două condiţii sine qua non ci spre apus! S-a schimbat direcţia vântului, dar rămâ-
ale procesului de re-lectură a „scriiturii vinovate”, căre- ne tot turbat pentru bietul român. Efectul trebuie să
ia i se reproşează uneori, pe lângă „servilismul” doc- fie acelaşi: de buimăcire, intimidare, anihilare. (…)
trinar, şi „mesianismul autohton” în descendenţa ideo- Paznicii sunt tot aia de ieri. Şi-au pus altă banderolă şi
logiei naţionalist-ceauşiste: este cazul lui D.R. Popes- rămân în continuare foarte vigilenţi (Sorescu, 1991:9).
cu şi Marin Preda, acuzaţi de S.Damian, într-un articol În altă ordine de idei, fenomenul „hei-rup-ismului”
din România literară (din 31 octombrie 1991), de exal- (Grigor a, 1992:17) acaparează o parte a elitelor post-
tare etnicistă de extracţie ideologic-naţionalistă. Cri- decembriste, pentru care confuzia intenţionată a va-
ticul face referire la Podul de gheaţă şi Delirul, mai lorilor transpune un mecanism subversiv al demon-
exact la viziunea lui D.R.Popescu asupra „elocventei tării autorilor / criticilor în numele unui oportunism
biruinţe a spaţiului nostru etnic asupra vrăjmăşiei agil căutat, uneori dibace provocat, dar întotdeauna
Timpului” şi la scena predistă a întâlnirii dintre Hitler îndreptat spre aceleaşi nume leit-motiv –„obiecte”
şi Antonescu. Replica lui Eugen Simion din nr.13 / 29 predilecte ale furiei demascatoare: G.Călinescu, Sa-
noiembrie 1991 a Literatorului, intitulată sugestiv „Exal- doveanu, Arghezi, M. Sorescu, Preda, Nichita Stă-
tarea autohtonă”, dincolo de discursul savuros pole- nescu, Eugen Simion. Aservind literatura unor sco-
mic şi punctarea justă a deficienţelor unei astfel de puri politice bine delimitate, „procesomanii” post-re-
abordări partinice, demască tendenţiozitatea defor- voluţionari ai comunismului contestă vârfurile ierar-
matoare a unui discurs critic interesat mai ales de evi- hice în siajul unui complex al inferiorităţii (vezi cazul
denţierea gradului de „culpabilizare” a scriiturii şi nu Gh.Grigurcu) pe care nu-l pot soluţiona decât ata-
de evidenţa lui estetică. Dacă lui D.R.Popescu criticul când valorile autentice ale spaţiului cultural româ-
de la Heidelberg îi reproşează perspectiva contami- nesc, „auto-impunându-se” prin „formula” justificati-
nat-autohtonistă, de sursă doctrinar-comunistă, pre- vă a incriminării morale a unui sistem totalitar. Devia-
zentă în eseul, insertat romanului, despre Oedip, Ham- ţia manifestă a unei astfel de tipologii critic-compor-
let şi păstorul mioritic, „figura arhetipală” a lui Anto- tamentale este denudată, în schimb, de ocurenţa
nescu din Delirul, maniheismul circumstanţierii per- unui nou discurs al autorităţii, liberalizat, dar care îşi
sonajului şi „înălţarea sa morală” nasc acuzaţii de ten- păstrează esenţa totalitaristă. De fapt, „de la lupta de
denţionism tezist ceauşist şi „exaltare autohtonă”. Ex- clasă de atunci, la actuala luptă de castă, mecanismul
cesele de interpretare sunt amendate de Eugen Simi- s-a perfecţionat prin intelectualizare. Dăruiţi activis-
on care consideră că o astfel de abordare semnalea- mului critic post-decembrist, o mare parte a literaţilor
ză, pe de o parte, simptomatologia „justiţiarului” care, români n-a ezitat să sacrifice (cu bună ştiinţă !!!) Spe-
în fanatismul lui critic, vede orice manifestare a ele- cificitatea literaturii, ca manifestare a artisticului, în
mentului naţional drept formă deviantă a „diversiunii favoarea unor idei, acţiuni şi scopuri politice a căror
naţionaliste” (Simion c, 1991: 10) ceuşiste, iar pe de alta valabilitate ori adecvare temporală rămân în seama
obsesia demascării „scriitorilor-nomenclaturişti”, miză convingerilor fiecăruia: monarhism, anticomunism,
recurentă a criticii revizioniste postdecembriste. Noul întrutotul îndreptăţit, dar exprimat, din păcate, ca o
„totalitarism al elitelor” despre care vorbeşte Marin supradimensionată şi, mai ales, tardivă defulare me- 81
nită să le asigure imaginea unui iluzoriu eroism post- bertăţi a paradoxului” care, în viziunea lui Andrei Gri-
factum. Prea mare pentru a-i rezista, ispita folosirii li- gor reprezintă „libertatea de a nega – negîndu-te,
teraturii în susţinerea scopurilor politice a devenit prin ricoşeu, pe tine însuşi, libertatea de a consacra –
fapt, readucând în actualitate una din cele mai grave sperând că valul consacrărilor te va urca şi pe tine pe
erori ale unui trecut nu atât de îndepărtat, încât uita- creastă, libertatea de a batjocori – făcându-te, fără să-
rea lui să fie nevinovată: aceea de a subordona artis- ţi dai seama, de râs” (Grigor b, 1992:16) sunt camufla-
ticul ideologicului, prin reducerea la funcţionalitatea te sub haina „corectă principial” a unui discurs anco-
unui simplu instrument de susţinere şi propagare a rat într-o „autonomizare” declarativă a literaturii: un
acestuia.” (Grigor a, 1992:17) O nouă „tiranie a repre- Manolescu ce pledează pentru reinstaurarea statutu-
zentării”, de data aceasta postdecembristă devine lui creator al scriitorului care trebuie să opereze ex-
funcţională odată cu fetişizarea politizantă a discur- clusiv cu instrumentarul asociat literarului, fără extra-
sului literar care, prin definiţie, nu ar trebui să admită polări extra-estetice sau un Breban care, aşa cum
congruenţe ideologizante, cu atât mai puţin să abdi- observă analistul Literatorului, se declară, într-un pro-
ce de la primatul esteticului. Scriitori şi critici, „indezi- gramatic Cuvânt înainte al Contemporanului (din 20
rabili” prin ideo-grafiile lor „apolitice”, în realitate aprilie 1990), partizan absolut al valorii: „Criteriul nos-
promotoare ale unei unice perspective sedimentate tru va fi unul singur: valoarea! Plecăm de la constata-
estetic, sunt puşi „la zidul infamiei” pe baza unui mo- rea incredibilă că timp de o jumătate de secol Româ-
tiv paradoxal, cel al respectării unei independenţe nia a stat cu bună ştiinţă, diabolică ştiinţă, sub sem-
principiale a literaturii faţă de infuzia factorilor extra- nul unui principiu contrar, devastator la toate nivele-
estetici, politizanţi. Dacă, de exemplu, Istoria devine le: cel al eliminării valorilor reale, al marginalizării şi
ficţiune în discursul romanesc al „obsedantului dece- detracării sale, în favoarea încăpăţânată şi obsedant
niu”, după 1989, într-o grilă revizionistă tezist şi unila- reacţionară, anti-patriotică, a criteriului ataşamentu-
teral asumată, ficţiunea glisează inevitabil spre o Isto- lui la un grup, un aşa-zis partid.” (Breban apud Grigor
rie care îi reprimă reducţionist şi şablonard extensiu- b, 1992:16) Dar devierea faţă de un astfel de discurs se
nile semnificante, postulatul „sincerităţii” acţionând insinuează progresiv, pe măsură ce criticul Manoles-
deviant şi manipulator în demascarea „politrucilor cu devine un practician politic, iar scriitorul Breban
circumstanţei.” Simptom al „isteriei culpabilizării ge- tutelează, în Contemporanul, lungul şir al demistifică-
nerale”, „prigoana oportuniştilor” trădează un carac- rilor „scriiturilor trădătoare”, dirijate prin vocea „auto-
ter revanşard, de multe ori stimulat de vocile critice rităţii” Monicăi Lovinescu care naşte monstruozităţi
individuale în căutare de reprezentativitate persona- ale criticii „inchizitoriale”: Gh.Grigurcu cere imperios
lă în spaţiul public, fenomenul auto-discreditându-se instituirea unui „Nürnberg românesc”, un amplu pro-
prin distorsiunile, monoton alimentate de vanitatea ces al „oportuniştilor” care să elimine definitiv textele
critică, pe care le promovează până la epuizare. „Co- „înregimentate politic”, culpabile prin „scăderile mo-
laboraţionistul Preda” reprezintă, pentru Dumitru rale” pe care le-ar întreţine.
Micu, „o falsă problemă”, pentru că, „dincolo de ce- Forjarea demersului demistificator prin strategiile
dări, concesii, compromisuri (care, evident, nu pot să invalidării operelor „imorale”, sau, ca să respectăm o
ne bucure) creatorul autentic se salvează prin creaţia terminologie a unui discurs care încă mai bântuie
sa. Marii scriitori sunt vulcanii regimurilor totalitare: mediile critice postdecembriste, „decadente prin
tac, şi ei, îndelung, par definitiv cuminţiţi, ba chiar de- subversivitatea lor politică”, generează o amplă reac-
funcţi. Ce spectacol, însă, când erup!” (Micu, 1992:9) ţie împotriva scriitorilor / criticilor emblematici (Pre-
Cu toate acestea, motivaţia supremaţiei operei care da, Sorescu, Sadoveanu, Nichita Stănescu, Buzura,
surclasează, prin estetic, „devierile” şi „incongruenţe- Eugen Simion, G.Călinescu şi mulţi alţi „inoportuni” în
le” biografice puse într-un con de umbră de arhitec- peisajul postrevoluţionar), mai bine spus, un specta-
tura intrinsecă fascinantă a scriiturii auto-definite ca col grotesc, o „competiţie a ororilor” (Grigor d,
marcă a „ideologiei” interioare a omului experimen- 1992:16)cu mai mulţi actori-activişti: Gh.Grigurcu,
tând ficţionalitatea propriei aventuri existenţiale, Alexandru George, Ion Negoiţescu, Pavel Chihaia,
preponderent iniţiatice, într-o lume „supra-încărcată” S.Damian, Doina Jela, Petre Anghel etc. Reacţiile Lite-
de manifestările opresive ale Centrului politic, nu ratorului sunt pe măsură, temperând, cu argumente
convinge însă pe „captivii Ideii”, revizionişti în postu- imbatabile, elanul virulent iconoclast al „est-eticieni-
82 ră publică. „Demolarea valorilor”, exercitarea unei „li- lor”, cărora le sunt proiectate în prim-planul eviden-
ţei incongruenţele intenţionate ale „judecăţii critice”. puns la acuzele de ne-implicare în viaţa politică atât
Amintim, spre ilustrare, articolul lui Mihai Drăgan, de turbulentă a perioadei, intervenţia demontează,
Domnule Grigurcu, mai domol!4, o contra-replică per- într-un discurs perfect dozat, argumentul autonomi-
tinentă demonstrând inconsistenţa principială (dar şi ei estetice ca „diversiune cvasi-politică”, perspectivă
biografică5) a criticului erijat în „diriguitor al valorilor devenită un adevărat „stindard de luptă” în polemica
literare” de după 1989: „domnul Gheorghe Grigurcu revizionistă „anti-colaboraţionistă”, dar puternic mar-
(ce s-a socotit singur maiorescian din a cincea genera- cată, prin acest fapt, de un recul al mentalităţii stali-
ţie!) afirmă în chipul cel mai categoric posibil că niste pentru care „a nu face politică (…) este a face pe
<<opţiunea etică a scriitorului>>, deci <<militantis- ascuns politică…” (Simion c, 1992:16) Mai mult, „tur-
mul>> său (comunist?), <<prevalează asupra tuturor nul de fildeş”, din critica proletcultistă a decadentis-
celorlalte criterii prin care îl putem judeca>>, deci şi mului burghez, devine „Turnul Puterii”, anulând fără
asupra criteriului estetic pe care scriitorii citaţi, acu- drept de replică, în virtutea unui schematism bipolar
zaţi de domnia sa de <<colaboraţionism>> cu pute- puternic activizat, disocierea valorii estetice în des-
rea comunistă, şi nu numai ei, îl socoteau fundamen- cendenţa modelelor Maiorescu, Lovinescu, Căli-
tal în aprecierea artistului şi a operei sale pentru că el nescu. Adepţii „normalizării” prin estetic, ne-partici-
marca rezistenţa lor faţă de putere. O asemenea pozi- panţii la jocul regizoral al „politicii” care „face” şi
ţie teoretică este una fundamentală pe ideologia co- „desface”, în egală măsură, scriitori şi critici, sunt de-
munistă. Domnul Gheorghe Grigurcu crede şi astăzi nunţaţi în „piaţa publică”, aduşi în faţa „tribunalului
în ea, dovadă părerea sa că esteticul a fost, în perioa- critic” şi condamnaţi fără drept de apel. În faţa unei
da comunistă, o <<diversiune>>, şi aceasta este şi asemenea practici agresive, Eugen Simion îşi asumă
azi!” (Drăgan, 1992: 18) Noii „lideri auto-impuşi” ai re- rolul criticului literar imparţial, operând estetic asu-
construirii „ierarhiilor literare curate”, „purificate” de pra realităţii operelor, „din spirit de contradicţie, din
intruzia maladivă a politicului devin, în opinia lui Va- bucuria de a rămâne un spirit independent într-un
leriu Cristea, marionete performându-şi rolul „cu voie moment în care independenţa de spirit este conside-
de la Apus” (noul Centru de referinţă este raportabil rată o ipocrizie şi o diversiune, din plăcerea, în fine, de
la direcţiile-normă teoretizate de Monica Lovinescu- a-i înfrunta pe confraţii care se uită cu priviri rinoceri-
Virgil Ierunca), într-o autohtonă „lume întoarsă pe zate la mine când îi întâlnesc pe stradă…” (Simion b,
dos”, carnavalescă în esenţă, care promovează o ace- 1992:16) Statutul asumat al imparţialităţii este crite-
eaşi politică a servilismului, disimulate acum sub mas- riul prin care re-deschide, în nr.30 din 17 iulie al revis-
ca „justei linii.” (Cristea, 1992: 5) Vechea tipologie co- tei, „dosarul Arghezi”, al poetului „epurat” în 1948 şi
munistă a „scribului de curte” se converteşte camele- înlocuit de „un impostor, pe nume A.Toma”, dar şi al
onic în cea a „criticului cu vederi democrate”, neapă- „oportunistului” din perioada postdecembristă, când
rat şi „disident”, care instrumentează „substituirea „i se reproşează faptul că a << colaborat>> cu comu-
sălbatică” (Valeriu Cristea) a criteriilor, dublată de o niştii, că a primit onorurile totalitarismului, că a scris
amendabilă re-conversie de rol, acuzaţii devind acu- poeme ocazionale, înjosind astfel – zic detractorii lui
zatori într-un „climat literar politizat până la isterie, – nobila misiune a poeziei. Se pronunţă vorbe şi mai
până la orbire şi amnezie, cum este cel actual de la dure, imposibil de reprodus aici, şi se cere, cu o ului-
noi.” (Cristea, 1992: 5) toare iresponsabilitate, o nouă exilare a lui Arghezi.”
Imperativul menţinerii la distanţă a literaturii faţă (Simion b, 1992:19) Acidelor atacuri ale „micilor pro-
de corozitatea invazivă a politicului, altfel spus susţi- curori morali ai literelor române, aceşti rataţi corupţi
nerea autonomiei estetice şi neamestecarea criterii- care vor să intre în istoria literaturii prin opera lor de
lor în judecata critică, proiectează linia de forţă a „pa- detractori” (Simion b, 1992:19), poetul le răspunde,
radigmei estetice” a Literatorului care, în 1992, publi- consideră criticul, printr-o viziune estetizantă centra-
că articolul normativ al lui Eugen Simion, De ce fac tă pe „mitologia lucrurilor simple asociată cu miracolul
critică literară, în nr. 26-27 din 26 iunie. Gândită ca răs- cuvântului” (Eugen Simion), printr-o operă care se de-
taşează de recluziunea unilaterală a contextelor poli-
4
în Literatorul nr.20/15 mai 1992.
5
A se vedea în acest sens articolul –demonstrație al lui
tizante ale epocilor, în ciuda efortului întreprins până
Mihai Drăgan, Minciunile pidosnicului, din Literatorul, la epuizare de „inchizitorii” de circumstanţă. Pe ace-
nr.28 / 3 iulie 1992, care demontează „biografia prefabri- eaşi linie axiologic-estetică se poziţionează şi Mihai
cată” a „disidentului” Gh.Grigurcu. Ungheanu, cel care combate „congregaţia gratuită- 83
ţii” manifestată în emiterea unor deterministe „de- re a intenţionalităţii autorului, împotriva căreia au
crete de valoare”, promovând în contra-replică con- pledat tranşant Ov.S.Crohmălniceanu, Petre Sălcu-
ceptul literaturii ca formă de rezistenţă prin estetic în deanu, Magdalena Popescu şi Eugen Simion, de-legi-
analiza Delirului, „un roman insurecţional” (Unghea- timând autoritar astfel de excese revizioniste. Sunt
nu, 1992:14) Miza demersului recuperator este pune- strategiile „hăitaţilor ideologici”, ale „micului propa-
rea în criză a sentinţelor demolatoare care invalidea- gandist cu iluzii de independenţă, cu pretenţii de cul-
ză literatura postbelică în ansamblul ei, a legiuitorilor turalitate şi, bineînţeles, cu o omenească grijă pentru
de „ucaze estetice” (Ungheanu, 1992:14) manipulând profitul pe care i-l aduc atât iluziile, cât şi pretenţiile.”
valorile consacrate în deplină consonanţă cu uzul (Grigor c, 1992: 10)
propriu, pentru care spaţiul critic nu reprezintă decât Din alt punct de vedere, atât de drag „judecători-
o platformă individuală de lansare social-politică. Le- lor est-etici”, avizi acuzatori al „literaturii cu ţărani”
gitimarea „culpei colaboraţioniste” ca amprentă ge- care ne-ar plasa la coada Europei prin cantonarea în-
neralizatoare pentru fiecare scriitor postbelic, dar, tr-un autarhism distructiv al periferiei, „dosarul Pre-
atenţie, acordându-i-se totuşi „un tratament prefe- da” devine reprezentativ pentru mentalitatea margi-
renţial” celui intrat deja în ierarhiile critice, nu are ca nalităţii retrograde care denudează postdecembrist
rezultat decât supralicitarea auto-reflexivă a fantas- „defazarea centrifugă” faţă de spaţiul european. În
melor ideo-centrice, ca într-un obsesiv carusel mono- opinia acestora, nu putem fi competitivi pe piaţa
polizant al judecăţii critice. Dar acest „tăvălug inchizi- „schimburilor interculturale” ofertând scriituri marca-
torial” are, şi el, excepţiile lui: aşa cum punctează Mi- te de un puternic complex al provinciei, cum sunt cele
hai Ungheanu, „aceste neghiobii difuzate cu insisten- ale perioadei de început creator predist care configu-
ţă par mai puţin neghioabe atunci când devine vizibil rează o viziune proprie asupra existenţei rurale. Op-
faptul că, din lipsă de spirit istoric sau poate din igno- tând pentru descătuşarea din încleştarea ideologică
ranţă, sunt scutiţi de tratamentul politic vindicativ a „provincialismului frivol şi modern”, un deficit al cri-
tocmai membrii generaţiei care în anii 50 au deturnat ticii postdecembriste, Dan Grigorescu demonstrează
mersul literaturii române, oferindu-i modele artificia- pertinenţa europeană a romanului predist „cu ţă-
le şi inconsistenţe, pe criterii politice şi nu o dată anti- rani”, care a fost supus „ingerinţelor, adesea brutale
româneşti.” (Ungheanu, 1992:14) Preferenţialitatea ale fixismului sociologizant şi ideologizant, cel care,
aplicării grilei revizioniste naşte, încă o dată, serioase în climatul contemporan, pare să fi trecut din nou la
semne de întrebare. În acest context impur axiologic, ofensivă, aparent de pe alte poziţii, în realitate cârmuit
problema reeditării Delirului, după o „reţetă selectiv- de acelaşi obscur canibalism.” (Grigorescu, 1992:6) Ple-
politizantă”, în defazaj faţă de intenţiile prediste, ge- doaria comparatistului argumentează prezenţa, în
nerează riposta vehementă a criticului, pentru care romanul predist, a unei conştiinţe a Răsăritului, care
re-publicarea romanului „a fost redusă, în 1992, la o conform lui Paul Hazard – luat ca reper în demonstra-
chestiune de epurare a textului ediţiei definitive, pe ţie – echilibrează (prin „principiul suprem al moralei”,
motiv că romanul lui Marin Preda se cade purificat de „înţeleasă, se cuvine să precizăm, nu întotdeauna ca
Satana, prin Satana înţelegându-se fie Ceauşescu, fie o fatalistă supunere la o etică de obârşie transcen-
comunismul.” (Ungheanu, 1992:14) Extirparea pagi- dentă, ci la funcţiile ei practice” - Grigorescu, 1992:6)
nilor evocând traseul din post în post al tânărului de- cartezianismul occidental. În această perspectivă,
ţinut politic (considerate a fi plasate într-un izbitor „Moromeţii vor aduce o nouă dimensiune – aceea a
izomorfism de sens cu „ultima călătorie” a lui Ceau- spaţiului în care ţăranii au o viaţă morală profundă şi
şescu), a secvenţei asasinării unui muncitor de către existenţa lor se desfăşoară în cadrele unei spirituali-
legionari, precum şi cele care dezbat reportajele de tăţi constituite”, „tragismul” Delirului provine „din re-
pe frontul antisovietic ale protagonistului (intrate fuzul istoriei de a se supune aceluiaşi destin de care
sub incidenţa fantasmagorică a ideo-centrismelor re- are parte individul”, Risipitorii, „unde familia se înte-
vizioniste despre care aminteam mai sus), are ca unic meiază în condiţiile unui seism istoric”, dar şi Intrusul,
justificativ „suspecta îngăduinţă” manifestată faţă de în care „acţiunea pură, neînsoţită de înţelegere, duce
„un autor silit de oficialităţi la compromisuri politice.” la impas dramatic” transcriu meditaţia tragică a indivi-
(Ungheanu, 1992:14) Intervenţia în corpusul textului, dului care se străduieşte „a înţeleage istoria, nu even-
într-o „carte fundamental anticomunistă” (Mihai Un- tuala ei înfruntare care e, de fapt, o tautologie eternă
84 gheanu) devine, în acest fel, o rudimentară deforma- a tragismului.” (Grigorescu, 1992:6) Iată o ofertă iden-
titară, asimilabilă spaţiului cultural românesc, deloc the political-ethical criterion used in interpreting the
de neglijat în Europa, de care „adepţii” revizionişti se Romanian ”classics” and, on the other, the focus on
pare că nu au auzit. Sau, dimpotrivă, nu vor să audă. the aesthetic axiology when dealing with the literary
texts written within the totalitarian age. During 1991-
Bibliografie 1992, the Literatorul revue promotes an aesthetic
non-ethical reading strategy, analyzing the literary
1. Cristea, Valeriu (1992), O lume întoarsă pe dos, în Literatorul, inner structure and universe focused on as an auto-
nr.21/22 mai nomous fiction totally independent to the author’s
2. Diaconu, Nicolae (1991), Între ironie şi amărăciune, în Literato- ideological and moral profile.
rul, nr.7/18 octombrie
3. Drăgan, Mihai (1992), Minciunile pidosnicului, din Literatorul,
Key-words: literature, critical discourse, aesthetic
nr.28 / 3 iulie strategies, text ideology
4. Grigor, Andrei (1992), Din nou cu „hei-rup” în literatură, în Lite-
ratorul, nr.6 / 14 februarie
5. Grigor, Andrei (1992), Demolarea valorilor, în Literatorul,
nr.16-17/24 aprilie
6. Grigor, Andrei (1992), Independenţa aservită, în Literatorul,
nr.51-52 / 18-25 decembrie
7. Grigor, Andrei (1992), Demolarea valorilor, în Literatorul,
nr.18/1 mai
8. Grigorescu, Dan (1992), O conştiinţă europeană, în Literatorul,
nr.41 / 25 septembrie
9. Marino, Adrian (1991), „Există astăzi tendinţa de a avea o infla-
ţie de rezistenţi”, în Literatorul, nr.3/20 septembrie
10. Micu, Dumitru (1991), Monoideism (I, II), în Literatorul, nr. 8/
25 octombrie 1991 și nr.9 / 1 noiembrie
11. Micu, Dumitru (1992), O falsă problemă, în Literatorul, nr.7/21
februarie
12. Simion, Eugen (1991), Spiritul critic, în Literatorul, nr.1/6 sep-
tembrie
13. Simion, Eugen (1991), Turcirea intelectualilor (I, II), în Literato-
rul, nr. 9/1 noiembrie și nr. 10/8 noiembrie
14. Simion, Eugen (1991), „Exaltarea autohtonă” în Literatorul,
nr.13 / 29 noiembrie
15. Simion, Eugen (1992), Am optat pentru „incitarea la toleranţă”.
Interviu cu C.Stănescu, în Literatorul, nr.51-52 / 18-25 decem-
brie 1992
16. Simion, Eugen (1992), Tudor Arghezi: un mod de a fi poet în
lumea românească, în Literatorul, nr.30 / 17 iulie
17. Simion, Eugen (1992), De ce fac critică literară, în Literatorul,
nr. 26-27 / 26 iunie
18. Sorescu, Marin (1991) „Noi de multe ori am câştigat războiul şi
am pierdut pacea” (interviu luat de Ion Cocora), în Literatorul,
nr.15/13 decembrie
19. Ungheanu, Mihai (1992), Un roman insurecţional: Delirul, în
Literatorul, nr.32/31 iulie

Summary

”Provocation to tolerance”: Esthetic Paradigm


and Recovery of Values
- Literatorul – the Magazine, between 1991 - 1992

After 1989, the Romanian critical discourse enhan-


ces two major points of view in coping with re-rea-
ding the literary values: on one hand, the revival of 85
Rodica Teodora Biriş, Narcisa Ţirban, Laura Rebeca Precup Stiegelbauer

Mehrsprachige Volkslieder
birisrodica@yahoo.com; narcisa_tirban@yahoo.com; cyp4d@yahoo.com

1. Einleitung „Meine Liebe draga (Geliebte),


was hast du mir gemacht,
Nach der Zeit der Kolonisierung des westlichen Teils Da ja ne moga spava (daß ich nicht schlafen kann),
Rumäniens mit Deutsche aus der Pfalz, Elsaß-Lothrin- Die ganze liebe Nacht?”
gen, Bayern, Böhmen, Schlesien, Baden Württemberg, (Konschitzky, 1981, S. 155 in Gehl, 1975, S. 45).
Franken, Hessen, Saarland haben sich diese hier einge-
lebt und in guten Verhältnissen mit den Bewohnern Je nach der Intensität der Sprachmischung wer-
von hier gut zusammengelebt. Sie haben sich gegen- den Einzelwörter, Sätze, ganze Strophen oder in Pro-
seitig geholfen und haben zusammen an verschiede- satexten Gespräche übersetzt. So versteht jeder Ge-
ne Feste teilgenommen. So konnten sie voneinander sprächsteilnehmer die Bedeutung des Textes, auch
die Sitten und Bräuche und sogar die Sprache lernen. wenn er nur eine der verwendeten Sprachen be-
In der vorliegenden Arbeit werden wir sehen, dass sie herrscht. Walther Konschitzky bringt Beispiele von
sogar Gedichte und Lieder voneinander lernten. Volksliedern, die strophenweise in jeweils eine oder
auch mehrere der im Banat und in Arad verwendeten
1.1 Mehrsprachige Volkslieder Sprachen übersetzt sind. Einer Umfrage zufolge, ist
ein strophenweise ins Deutsche und Ungarische
Im westlichen Teil Rumäniens lebten jahrhunder- übersetztes rumänisches Volkslied in vielen Banater
telang mehrere Minderheiten in guten Beziehungen
Dörfern bekannt:
miteinander und mit der rumänischen Mehrheit. Zu
Rumänisch:
diesen Minderheiten gehören Ungarn, Deutsche, Ser-
”Cine n-are mindrulita, tra-la-la-la,
ben, Slowaken, Bulgaren, Romas. Sie nahmen gemein-
să se ducă-n păduriţă, tra-la-la-la,
sam an den religiösen Festen teil und entwarfen ge-
şi să scrie pe-o frunzlită că nu are mindruliţă
meinsam Gedichte und Lieder, die manchmal in meh-
tra-la-la-la, tra-]a-la-la.”
rere Sprachen verfasst waren. Diese entstanden durch
das Zusammenleben der Deutschen mit Rumänen und
anderen hier ansässigen Nationalitäten. Solche sind Deutsch:
mehrsprachige Volkslieder und gehören zum freien Und wer keine Liebste hat, tra-la-la-la,
Landgut. So entstanden die gemischten Volkslieder in soll gehen in den grünen Wald, tra-la-la-la,
eine, zwei, drei, vier Sprachen. Gewöhnlich sind es und soll schreiben auf ein Blatt,
Scherzlieder, selten sind es Spottlieder. Die einfache daß er keine Liebste hat, tra-la-la-la, tra-la-la-la.
Form der Beeinflussung besteht in der Aufnahme
fremdsprachiger Elemente in deutsche Volkslieder und Ungarisch:
umgekehrt. So, zum Beispiel ist das Lied „Mei Christi- Kinek nincsen kedveskeje, tra-la-la-la,
an” zweisprachig, deutsch und anderssprachige Wör- az menjen az erdo”cskebe, tra-la-la-]a.
ter und Zeilen stehen nebeneinander oder unter Fort- Es irja egy levelkere, hogy neki nincs szereto”je,
führung der Ideen abwechselnd. Hier bringen wir ein tra-la-la-la, tra-la-la-la
Beispiel eines deutsch-serbischen Volksliedes: (Konschitzky 1981 154 f.).
86
Serbisch: Lehnwörter ihrem Sprachgefühl angepasst, aber sie
A sta si tamo radila?/Was hast du dort gemacht? sprachen oder verstanden auch die Sprachen der an-
Ruzice sam ja brala./Rosen hab ich gepflückt. deren Bürger.
Za koga si to nabrala?/Für wen hast du sie ge- Die Kinder wuchsen mehrsprachig auf. Sie spiel-
pflückt? ten auf der Straße zusammen mit den anderssprachi-
Za mog milog dragog./Für mein geliebtes Herz. gen Kindern und so lernten sie auch die Mutterspra-
(Konschitzky, 1981, S. 158 in Gehl, 1975, S. 47). che der anderen.
Es wird angenommen, das die Meisten diese Spra- „...en[in] Winga echt bulgarisch.
chen verstanden haben. Wenn die Fremdsprache als En Baratzhausen heerscht e Sprooch
bekannt vorausgesetzt werden kann, wechselt die Echt moselphälzisch ohni Frooch,
Sprache selbst innerhalb der Strophe, wie aus diesem en Szentes heerscht madjarisch.
Beispiel ersichtlich wird: Rumänisch, des geht kreiz un quer.
Verstehscht nor eeni Sprooch, haschts schwer
Edesen, kedvesem./ was ist denn das?
Em redde un em schreiwe...
Mikor en aludtam,/ träum ich von dir.
Rumänisch, deitsch, e ungrisch Wort
Mikor en aludtam,/ träum ich von dir,
un serwisch aa dezwischte,
mindig azt gondoltam, hogy/ du liegst bei mir.
ganz anerscht oft vun Ort zu Ort, vun
(Konschitzky, 1981, S. 163 in Gehl, 1975, S. 55).
Szakosch bis uf Ebendorf, vun
Die ungarischen Elemente bedeuten folgen- Liebling bis uf Nitzkydorf, e Plausch
des: edesem; kedvesern `meine Suße, meine Lie- an Bänk un Tische.” (HOCKL, 1976, S. 58, zitiert
be‘, mikor en alndtarn `wenn ich einschlafe‘, mun- nach Gehl, 1994, S.32).
dig azt gondoltam `immer dachte ich‘
Nach dem Zerfall der Doppelmonarchie ging der Auch die Erwachsenen grüßten mit Respekt ihre
ungarische Einfluss auf die donauschwäbischen Dia- Nachbarn und ihre Bekannten in ihrer Muttersprache:
lekte weiter. In den übrigen Gebieten kamen Einflüs- „Kinner un Weiwerleit aach
se der südslawischen und rumänischen Staatsspra- grieße uns freundlich Gun Taach.
che dazu. Aber auch der Einfluss des Bairisch-Öster- Rufe Gud Nacht! Somn uşor!
reichischen, direkt als Verwaltungssprache oder über Jó éjszakát vore am Tor,
donauschwäbische Dialekte, ist beachtlich. Durch dann Laku noč uf de Bank.
das Nebeneinanderleben mehrerer Nationalitäten ist All unsre Nochbre mei Dank!”
Drei- oder gar Viersprachigkeit für viele Bewohner (HOCKL, 1976, S. 59, a.a.O, S.32)
dieser Gebiete nichts Ungewöhnliches. Der Dichter
Hans Wolfram Hockl äußert sich dazu an mehreren Es ist nicht verwunderlich, wenn es in der Banater
Stellen. So zeigt ein Dialog im Gedicht „Rumänisch Hauptstadt Temeswar unter einem Dach drei staatli-
und ungarisch”, dass der massive ungarische Einfluss che Theaterbühnen: das rumänische, ungarische und
bei den Banater Schwaben auch nach 1918 mehr na- deutsche Staatstheater und ein serbisches Tanzen-
chwirkte als die neue rumänische Staatssprache, die semble gibt oder im Eingang der Wallfahrtskirche in
sich nur zögerlich durchsetzen konnte: Winga ein viersprachiger (bulgarischer, ungarischer,
deutscher und rumänischer) Gebetstext zu lesen ist:
„Ja wie so? En fufzich lange Johre
hascht du des Rumänischen net gelernt? Guspudine Bože, učistime ud mojte grehve!
Ungrisch kummscht mit Sawl un mit Spore, vun dem Uram, tisztits meg engem bűneïmtől!
Ungrisch hascht noch nix verlernt?... Herr, reinige mich von meinen Sünden!
(HOCKL, 1976, S.50, zitiert nach Hans Gehl, Vora- Doamne, curăţă-mă de păcatele mele!
ussetzungen für Südosteuropäische Sprachinter-
Johann Heinrich Schwicker schrieb bezeichnen-
ferenzen, 1994, S. 31)
derweise 1861: „Es ist, als sollte das Banat von der
Durch die Herrschaft der Ungarn auf diesem Teil Vorsehung zum Stelldichein der verschiedensten Na-
Rumäniens und durch die lange Gewöhnung haben tionen bestimmt sein, damit diese der großen Welt
die deutschen Mundartsprecher die ungarischen ein Beispiel geben, wie trotz der Vielfalt in der Abs- 87
tammung dennoch Einigkeit, Friede, Ruhe und Wohl- 2. Frâncu, Constantin (1999): Curente şi tendinţe în lingvistica
stand herrschen und gedeihen könne, denn nur in secolului nostru, Casa Editorială „Demiurg”, Iaşi.
3. Frăţilă, Vasile (1999): Studii lingvistice, Ed. Excelsior, Timişoara.
der Vereinigung allein ist Heil!” (SCHWICKLER, 1861, S. 4. Gehl, Hans, (1975), Das Handwerk im Kreis Arad. In: Gehl, Hans
466, in Kottler, 1977, S. 133). (Hrsg.): Handwerk und Brauchtum. Beiträge zur Volkskunde
In gemischtsprachigen Gebieten kommt es zu ei- der Banater Deutschen, Facla Verlag, Temeswar, S. 28-60.
nem ständigen Geben und Nehmen, das nach Richt- 5. ders.(1990): Donauschwäbische Handwerkerfolklore. Zu-
ung und Intensität verschieden ausgeprägt sein kann. nftleben und Wanderschaft. In: „Jahrbuch für Ostdeutsche
Volkskunde”, hrsg. von Ulrich Tolksdorf, Band 33, N.G. Euwert
Die gegenseitige Beeinflussung führt zur Übernahme Verlag, Marburg.
von Trachtenstücken und Bauweisen, Speisen, volk- 6. ders. (1994): Voraussetzungen für Südosteuropäische Spra-
sheilkundlichen Verfahren und Gebräuchen, Werkzeu- chinterferenzen, in: „Materialien” Heft 4, Tübingen.
gen und Arbeitsweisen. Das gilt in gleicher Weise für 7. Greffner, Otto, STOICA, Mario (2001): 275 de ani de învăţă-
mânt în limba germană în Aradul Nou , Arad
jede andere Ethnie und ihr Zusammenleben mit an-
8. Göllner, Carl (1979): Geschichte der Deutschen auf dem Ge-
dersnationalen Nachbarn. Der Banater Hans Diplich biete Rumäniens, Bukarest, Kriterion Verlag, Erster Band: 12
hält fest: „So lebten in meiner Zeit [Zwischenzeit, in Jh. bis 1848.
Großkomlosch] neben dreitausend Rumänen tausend 9. Kottler, Peter (1977): Sprachliche Kennzeichnung der Bana-
Deutsche ursprünglich nach Gassen getrennt, seit zwei ter Schwaben. In: „Schwäbisches Volksbuch”, hrsg. von Hans
Gehl, Temeswar, Facla Verlag, 1984.
bis drei Generationen in buntem Gemenge. Die Spiel- 10. Senz, Ingomar (1995): Die Ansiedlungsgebiete der Deut-
gemeinschaften der Kinder in den Dorfgassen waren schen im Königreich Ungarn während des 18. und 19 Jahr-
zweisprachig. Wir nahmen wechselseitig an den Fes- hundert S.161. In: Die Deutschen in Ostmittel und Südosteu-
ten der Familien und an den großen Kirchenfeiertagen ropa, hrsg. von Gerhard Grimm, Krista Zach, München, 1995.
teil, und an einem Tag des Jahres, wenn wir die Aufer- 11. Staatsarhiv Arad. Fonds: Sammlung Handwerkerzünf-
te (1731-1906).
stehung des Herrn feierten, ging die Prozession der 12. Waldner, Karl, PETRI, Peter, Anton (1993), Beträge zur Geschi-
Katholiken nach altem Brauch um die Kirchen der gri- chte der Stadt und des Kreises Arad, Hamburg.
echisch-unierten und der griechisch-orthodoxen Ge- 13. Walter, Engel (2007): Kulturraum Banat. Deutsche Kultur in
meinden herum, gleichsam bezeugend, daß sie hine- einer europäischen Vielvölkerregion. Klartext Verlag.
ingenommen wurden in unsere Gemeinschaft, und
wir mit ihnen einig waren im Zeichen des Kreuzes” Summary
(DIPLICH, 1975, S.: 170 in Kottler, 1977, S. 131).
Heute ist anstelle des spontanen Singens fast überall Multilingual Folk Songs
die Liederpflege getreten, in den Schulen, Kuturhei-
men, Singgruppen und Orchestern. Früher gab es vie- After the German colonization at the beginning
le deutsche Banater Komponisten die die deutschen of the XVIII century, in the western part of the coun-
Arader Lieder beinflußten. Davon erwähne ich die fol- try, many minorities met and cohabitated along the
genden: Peter Focht, Josef Linster, Richard Oschanitzky, centuries: Hungarian, Serb, Czech, Slovak, Bulgarian,
Hans Weiß, Walter Klepper, Hans Klein, Peter Andreas. Roma together with the majority of Romanians. The
Germans accommodated fast enough and cohabita-
3. Schlußfolgerung ted together in good relations with the native popu-
lation and with every member of minorities. They vi-
Als Schlußfolgerung bringen wir die Worte des sited each other, celebrated diverse events together
Forschers Hans Gehl dar, der sich intensiv mit den de- and participated at the different society customs in
utschen Volksliedern auseinandergesetzt hat: ”Die which they lived. Hence they understood words from
Volkslieder wiederspiegeln das geistige Erbe unserer each others native languages and many of them even
Vorfahren und zugleich das natürliche Volksbewußt- succeeded to learn the language. After participating
sein unserer deutschen Bevölkerung, ihrer Heimat- at different common events, poetry and texts were
verbundenheit.” (a.a.O., S. 32) created that became folk songs in two or more lan-
guages.
Bibliographie: Key words: minorities, German minority, poetry,
verse, better cohabitation, population
1. Arvinte, Vasile (2002): Raporturi lingvistice româno-germa-
88 ne. Contribuţii lingvistice, Ed. Egal, Bacău.
Galina Lukić

STUDII DE SLAVISTICA� / SLAVONIC STUDES


ОСОБЕННОСТИ ХУДОЖЕСТВЕННОЙ
ДЕТАЛИ В рассказах А.П. ЧЕХОВА
galja.lukic@gmail.com

В современном литературоведении одной из ной детали. Прежде всего, следует обратиться к


важнейших задач является изучение особеннос- определению детали, данному в общих работах.
тей поэтики творчества писателя и его индивиду- Л.В. Чернец, исходя из этимологии слова «де-
ального стиля. В этом весьма специфичном аспекте таль», дает развёрнутую характеристику данной
науки об искусстве слова основное место прина- категории, рассматривая ее как «самую малую еди-
длежит анализу секрета изобразительных и выра- ницу предметного мира произведения». С другой
зительных возможностей художественной детали. стороны автор отмечает: «Принципиальным явля-
Если раньше в художественное произведение ется отнесение детали к метасловесному, пред-
допускалось вводить лишь те детали, которые метному миру произведения» (Чернец 2004: 287).
были необходимы для конкретного действия, то Однако остается не совсем понятным, как же
по мере эволюции литературного процесса дета- выделить эту «единицу предметного мира», кото-
ли и подробности приобретают другой характер рой является художественная деталь. Часто дета-
изображения. Помимо своего главного содержа- лью в произведении является целый эпизод, как
ния они выполняют новые сопутствующие функ- например, в рассказе Чехова «Поцелуй». Незнаком-
ции: вводят экзистенциальную проблематику или ка, по ошибке поцеловавшая Рябовича в темной
раскрывают идеологические и психологические комнате, так и остается не опознанной им: «Рябо-
характеристики персонажей. вич остановился в раздумье... В это время неожи-
Развивать литературный язык можно лишь с по- данно для него послышались торопливые шаги и
мощью бесконечных поисков новых изобразитель- шуршанье платья, женский задыхающийся голос
ных средств, а именно художественных деталей, прошептал «наконец-то!», и две мягкие, пахучие,
которые способны не только раскрыть глубинную несомненно женские руки охватили его шею; к его
суть слова и мысли, не только передать достовер- щеке прижалась теплая щека и одновременно
ность жизни в достоверность художественную, но раздался звук поцелуя. Но тотчас же поцеловав-
и раскрыть тайну человеческих порывов и устрем- шая слегка вскрикнула и, как показалось Рябови-
лений, существенных явлений и предметов. Сле- чу, с отвращением отскочила от него». Кто именно
довательно, художественная деталь как литерату- была  она  — не важно. Ведь рассказывается об
роведческая категория, связанная с конкретным одиночестве героя, и нечаянный эпизод с поцелу-
образом и выражающая идею автора в кратчай- ем является деталью, подчеркивающей тщетность
шей форме, становится специфическим средством его мечты о любви. Из данного примера видим,
обобщения. Точная  и  ёмкая  художественная   де- что деталь функционирует в целом тексте. Ее пол-
таль, созданная творческим воображением авто- ное значение реализуется не только лексическим
ра, направляет воображение читателя. Анализ ху- указательным минимумом, а требует участия всей
дожественной детали способствует раскрытию системы. Она должна быть такова, чтобы через
информационной и прагматической ёмкости ху- нее можно было увидеть целого человека, целую
дожественного текста. картину. В литературоведении наблюдаются коле-
В данной работе предполагается осветить куль- бания определения текстового объема детали как
турологический аспект проблемы художествен- микроэлемента произведения от двух-трех слов 89
до абзаца (критерием является смысловая завер- Справедливо мнение Л.М. Цилевича, который
шенность). Деталь в художественной структуре говорит, что чеховская деталь подчеркнуто сю-
рассказа следует рассматривать в неразрывном жетна. Ее смысл раскрывается не только в соотне-
единстве с другими его многочисленными эле- сении с ближайшими ситуациями, но и в контекс-
ментами. Поэтому вернее сказать, что деталь яв- те сюжета в целом: « <...> проникая в смысловые
ляется неотъемлимой частью словесно-художес- глубины детали, читатель открывает сущность яв-
твенного образа. ления; следя за соотнесением, перекличкой дета-
В.Е. Хализев говорит не о деталях, а о «художес- ли, читатель обнаруживает связи между явления-
твенно воссоздаваемой предметности», которая ми, уясняя закономерности процессов, выражае-
«может подаваться обстоятельно, детализирован- мых сюжетом произведения» (Цилевич 1994: 149).
но, в подробностях или, напротив, обозначаться Самой художественной детали автор дает такое
суммирующе, итогово» (Хализев 1999: 187). определние: «Деталь – это микроэлемент художес-
Е.С. Добин предлагает разделять детали и под- твенной системы, но она несет в себе, являет со-
робности. Его занимает сама художественная фун- бой и открывает читателю законы макромира – ху-
кция детали. «Как детали, так и подробности свойс- дожественного мира произведения и – еще шире
твенна потенциальная способность к образно- – сущностные свойства стиля художника» (Циле-
смысловому расширению орбиты, к проникнове- вич 1994: 163). Такое определние художественной
нию в суть художественного целого. <...> Деталь детали представляется нам более полным и яс-
– интенсивна. Подробности – экстенсивны» (До- ным, в отличие от того, что художественная де-
бин 1981: 304, 305). На подробностях не делается таль – это «единица предметного мира».
акцент, они просто нанизываются в процессе опи- Культурологический анализ художественных
сания образа. Деталь же выделяется с помощью деталей в прозе Чехова позволяет расширить наше
многократного повторения, либо с помощью ее представление о формах авторского «присутствия»
развертывания (характеристика детали в тексте с в произведении, а также понять творческую волю
помощью средств художественной выразитель- в описании портрета, пейзажа, интерьера, сюжет-
ности). ной динамики или ретардации.
А.Б. Есин же, не совсем соглашаясь с Добиным, Проанализировать весь объем литературы, пос-
говорит, что оба принципа использования худо- вященной изучению творчества Чехова, в рамках
жественной детали равноценны: «По характеру данной статьи не представляется возможным, по-
художественного воздействия различаются дета- этому выделим некоторых авторов, которые в той
ли-подробности и детали-символы» (Есин 2005: или иной степени затронули вопрос художествен-
76). В классификации деталей он выделяет детали ной детали в творчестве Чехова, отмечая ее роль,
внешние и психологические. Внешние детали ри- характер или функцию.
суют внешнее, предметное бытие людей, их на- Еще Л. Толстой говорил о Чехове: «Он странный
ружность и среду обитания и подразделяются на писатель: бросает слова, как будто некстати, а меж-
портретные, пейзажные и вещные, а психологи- ду тем все у него живет» (Цит. по Добин 1981: 364).
ческие – изображают внутренний мир человека А.П. Чудаков первый поставил проблему худо-
(Есин 2005: 75). жественного предмета в теоретическом плане. Ха-
Мнение Есина кажется нам более приемлемым, рактеризуя чеховские детали, он выдвинул теорию
так как граница между деталью и подробностью случайных подробностей. Случайными деталями
является весьма условной, и провести четкое раз- исследователь называет их потому, что, «если их
граничение часто бывает затруднительно. Деталь убрать, то фабульно-характеристическая цепь ос-
– это наименьшая самостоятельная значимая еди- танется невредимой, наше представление о герое
ница микропоэтики произведения, которая тяго- не изменится, хотя явно нарушится некое, еще не
теет к единичности, а подробность – это деталь уясненное, непривычное для литературной тради-
второстепенного значения, служащая дополнени- ции равновесие» (Чудаков 1971: 142). В качестве
ем создаваемого автором образа, и она тяготеет к примеров он приводит описание героя «Палаты
дробности. Паустовский говорит, что «хорошая №6», про которого говорится, что «Дома у себя чи-
деталь стоит в одном ряду с удачным образом» тал он всегда лежа.» Или в «Душечке». Рассказы-
90 (Паустовский 1953: 48). вая, что отец главной героини Оленьки умер, ав-
тор вдруг упоминает, что его кресло «валяется на лухатый 1990: 152). Говоря о присутствии пейзажа
чердаке, запыленное, без одной ножки.» Хотя отец в рассказах Чехова, автор отмечает: «... весьма
Оленьки вообще не участвует ни в сюжете, ни в тонкими приемами Чехов использует пейзаж в
фабуле. «Эти детали – знаки какого-то иного, ново- роли тематического компонента произведения.
го способа изображения, и в нем они важны и обя- <...> показывается либо влияние пейзажа на пси-
зательны» (Чудаков 1971: 146). Однако случайность хику человека, либо субъективное восприятие
деталей Чехова гораздо раньше была отмечена пейзажа человеком» (Балухатый 1990: 144, 145).
одним из основателей русского символизма Д.С. А.П. Скафтымов считает, что «бытовая деталь у
Мережковским, просто он их так не называет, но Чехова имеет огромную эмоциональную емкость»
точно улавливает их сущность, а также новизну че- (Скафтымов 1972: 408). Таким образом, любая, са-
ховского приема. «Он (Чехов – Г.Л.) иногда, как мая обыденная подробность может содержать в
будто не нарочно, мимоходом, бросит вам какую- себе глубинный смысл. В рассказе Чехова «На
нибудь мелкую черточку, от которой в вашем во- гвозде», отмечает П.А. Николаев, именинник Струч-
ображении вся картина сразу вспыхивает с ярко- ков ведет к себе на ужин друзей-чиновников. Они
стью галлюцинации», – замечает поэт (Мережков- видят в прихожей на стене большой гвоздь, а на
ский 2002: 57). нем новую фуражку с сияющим козырьком и ко-
Известный чеховист В.Б. Катаев в своей работе кардой. Чиновники, побледнев, ушли, чтобы пере-
«Проза Чехова» полемизирует с Чудаковым, ут- ждать, пока у именинника побудет их начальник.
верждая, что сам по себе принцип соединения в Вернувшись, они видят: на гвозде висит уже кунья
произведении «случайного» и «неслучайного» не шапка. Это другой начальник приехал с визитом к
является нововведением Чехова или отличитель- жене Стручкова, и они вновь покидают дом своего
ной чертой его поэтики, но, по стравнению с пред- товарища (Николаев 2013, элект. ресурс). Такая
шествующей традицией, его подробности облада- единичная деталь чаще всего является и сюжет-
ют гораздо большей автономностью по отноше- ной (например, рассказы «Смерть чиновника»,
нию к общему, чем у других писателей. Катаев «Злоумышленник», «Хирургия», «Лошадиная фа-
считает, что организация предметного мира долж- милия», «Шведская спичка» и др.). Хализев харак-
на мыслиться «не как набор статичных единиц, а теризует изображение в чеховской прозе как «не-
как динамический процесс – процесс поисков ис- многословное, компактное, отмеченное динамиз-
тины, постановки вопросов, анализа ложных пред- мом и стремительностью переходов от одних
ставлений» (Катаев 1979: 75). предметов к другим» (Хализев 1999: 187).
Литературовед В. Лакшин по поводу таких слу- Примечательно наблюдение А.Чудакова об осо-
чайных деталей у Чехова говорит: «...точно невзна- бом характере чеховских деталей-символов.
чай оброненная деталь – подробность портрета и «Символами служат у него не некие „специаль-
пейзажа, событий и обстановки, случайная репли- ные” предметы <...>. В этом качестве выступают
ка разговора и намек на невысказанное чувство – обычные предметы бытового окружения.» В ка-
получает у Чехова новый смысл и цену» (Лакшин честве примера автор приводит зонтик из повес-
1975: 325). ти «Три года», который стал «поэтическим симво-
Случайность чеховской детали на первый взгляд лом счастья» (Чудаков 1999: 163).
как бы вносит дисгармонию на общем фоне по- Питер Стоуэлл сопоставляя поэтику Чехова и
вествования. Но это только на первый взгляд. На Генри Джеймса, приходит к выводу, что у обоих ав-
самом же деле она останавливает на себе внима- торов новый взгляд на действительность, кото-
ние читателя и приглашает его раскрывать причи- рый «переключает внимание автора и читателей с
ны и всевозможные связи такой детали с другими создания образов и традиционной манеры повес-
элементами текста. Случайные детали являются твования на категории одновременности проис-
стилеобразующим элементом чеховской прозы. ходящего, повторяемости, множественности, фено-
С.Д. Балухатый в чеховских рассказах выделяет менологической реальности» (Стоуэлл 1985: 151).
сюжетные, композиционные, колоритные и пси- Стефан Хатчингс рассматривает художествен-
хологические функции деталей (Балухатый 1990: ные особенности Чехова не сами по себе, а в кон-
151). По своему характеру же они точные, индиви- тексте философских воззрений писателя. Он счи-
дуализированные, лирические, прозаические (Ба- тает, что «brute abjectness» (грубая реальность), 91
многочисленные детали призваны подчеркнуть пейзажные, психологические. Также внутри каж-
серое и бессмысленное течение человеческой дого вида деталей возможно создать дополнитель-
жизни. Детали Чехова, при всем их реализме, не ную классификацию на основании их функции, ко-
только отражают действительность, но и вводят торую они несут в произведении (это отдельная
экзистенциальную проблематику: место человека тема, которая не входит в рамки данной работы).
в мире, смысл бытия, непреодолимое течение вре- Степень проявления функции детали зависит как
мени и т.д. (Hutchings 1997: 84). В.Б. Катаев также от типологической разновидности детали, так и от
высказывает мнение о «философской наполнен- возложенной на нее художественной нагрузки. Для
ности» творчества Чехова, о его «гносеологичес- того, чтобы выяснить конкретную идейно-художес-
кой трактовке мира» (Катаев 1979: 30, 73). твенную и коммуникативную функции художест-
Всякое произведение, а особенно произведе- венной детали, нужно выявить, каким именно ви-
ние малой эпической формы, складывается из дам деталей автор отдает предпочтение. Таким
мельчайших компонентов текста – художествен- образом анализ художественной детали способс-
ных деталей. Можно сделать вывод, что художест- твует раскрытию информационной и прагмати-
венная деталь – это выразительная подробность, ческой ёмкости художественного текста.
индивидуальный признак, конкретная черта, не- На протяжении почти всего периода развития
кое единичное явление или штрих целого; она спо- литературоведения XX века художественная де-
собствует реализации литературного образа и ак- таль привлекала внимание литературоведов. Весь
туализирует коммуникативную и интерактивную накопленный теоретико-литературный и крити-
природу читательского восприятия. Природа ху- ческий материал по исследуемой проблеме пред-
дожественной детали в рассказе увязана со всеми ставляет несомненный научный интерес и зафик-
литературоведческими категориями: композици- сирован в литературоведческих словарях, энцик-
ей, сюжетом, художественным образом, с элемен- лопедиях, справочниках и учебниках по теории ли-
тами авторского стиля. Деталь функционирует в тературы. Мастерство Чехова заключается в том,
целом тексте. Ее полное значение реализуется не что он умел отобрать материал, насытить неболь-
только лексическим указательным минимумом, а шое произведение большим содержанием, выде-
требует участия всей системы. лить существенную  деталь, важную для характе-
Степень насыщенности присутствия деталей в ристики персонажа или  предмета. Перед ним сто-
произведении может быть разной. «Пример Чехо- яла задача: в маленьком объеме произведения, с
ва заставляет обратить внимание на то, что харак- небольшим количеством персонажей, дать общую
терологической особенностью структуры произ- картину через частные  детали. Чехов придавал  де-
ведения может выступать одна предметная деталь, тали  большое значение, считал, что она «возбужда-
которая может открыть целый мир ассоциаций и ет самостоятельную критическую мысль читателя»,
образов, помогая понять авторский замысел, а который о многом должен догадываться сам.
также своеобразие индивидуальной манеры пи-
сателя, глубину его психологического анализа»
Использованная литература
(Николаев 2013, элект. ресурс). Чеховское писатель-
ское мастерство проявляется в умелом отборе и
1. Балухатый, С.Д. (1990). Вопросы поэтики. Ленинград: Изд-
использовании художественных деталей. В каж- во Ленинградского ун-та.
дом конкретном произведении сюжетность, опи- 2. Катаев, В.Б. (1979). Проза Чехова: проблемы интерпрета-
сательность или психологизм составляют его су- ции. Москва:Изд-во МГУ
щественный стилевой признак. Однако эти кате- 3. Лакшин, В.Я. (1975). Толстой и Чехов. Москва: Сов. писатель.
4. Мережковский, Д.С. (2002). «Старый вопрос по поводу но-
гории могут сочетаться друг с другом, например,
вого таланта». В: А.П. Чехов: Pro et contra. Антология. Санкт-
психологизм и сюжетность. И, соответственно, в Петербург: Изд-во Русского Христианского гуманитар-
таком случае имеют место различные виды дета- ного института.
лей. При литературоведческом описании стиля 5. Николаев, П.А. (2013). Предметная детализация художес-
писателя родственные детали часто объединяют. твенных образов как одна из форм повествования, мате-
риал взят 7.03.2013 г. Сайт: http://nature.web.ru/db/msg.
Опираясь на вышеперечисленные мнения ис- html?mid=1193081&uri=6.htm
следователей творчества Чехова, можно выде- 6. Скафтымов, А.П. (1972). Нравственные искания русских пи-
92 лить такие виды деталей как портретные, вещные, сателей. Москва: Худ. лит-ра.
7. Стоуэлл, Питер (1985). Новые зарубежные исследования various authors, we have come to conclusion that it
творчества Чехова: Сборник обзоров. Москва: ИНИОН. would be more correct to define an artistic detail as
8. Хализев, В.Е. (1999). Теория литературы. Москва: Высшая
школа.
”a microelement of artistic system”.  The type of an
9. Hutchings, Stephen (1997). Russian Modernism: The Transfi- artistic detail is characterized not only by author’s in-
guration of the Everyday. Cambridge, U.K.; New York: Cam- dividuality, their view of the world, but also by their
bridge University Press. language or the structure of their summaries.  Spe-
10. Цилевич, Л. М. (1994). Стиль чеховского рассказа. Даугав- cific works dedicated to artistic detail almost cannot
пилс: Saule.
11. Чернец, Л.В. (2004). «Деталь». В: Введение в литературо- be found in the authorship of Chekhov. As a rule, it is
ведение: Учебное пособие. Под ред. Л.В. Чернец. Москва: dedicated very little space in the works from the au-
Высшая школа. thor’s poetics. Based on such works, we can single out
12. Чудаков, А.П. (1971). Поэтика Чехова. Москва: «Наука». portrayal, landscape, subject and psychological types
of details. Still, in order to discover a new sense in a
Rezime work, it is necessary, within each type of detail, to create
its additional classification and show its functions.
Specifika umetničkog detalja u Keys words: Chekhov’s authorship, artistic detail,
coincidence as a feature of a detail,  types of artistic
stvaralaštvu Čehova
details.
Veština pripovedanja Čehova ogleda se u tome, što
je on umeo da odabere materijal, da napuni malo delo
velikim sadržajem, da izdvoji suštinski detalj koji je
važan za karakteristiku ličnosti ili predmeta. U ovom
radu mi smo, na osnovu mišljenja raznih autora, došli
do zaključka, da bi bilo pravilnije umetnički detalj de-
finisati kao «mikroelemenat umetničkog sistema».
Tip umetničkog detalja karakteriše individualnost pis-
ca, njegov pogled na svet i to ne manje nego njegov
jezik ili struktura njegovih sižea. Posebnih radova koje
govore o pitanju umetničkog detalja u stvaralaštvu
Čehova skoro da nema. Kao pravilo, njemu se posve-
ćuje tek malo mesta u delima vezanim za poetiku pisca.
Na osnovu nekih takvih radova možemo izdvojiti
portretne, pejzažne, predmetne i psihološke tipove
detalja. Ipak, za otkrivnje novog smisla dela, neophod-
no je unutar svakog tipa detalja stvoriti njegovu do-
datnu klasifikaciju i pokazati njegove funkcije.
Ključne reči: stvaralaštvo Čehova, umetnički de-
talj, slučajnost kao karakteristika detalja, tipovi umet-
ničkog detlja.

Summary

Specific of artistic detail in the


authorship of Chekhov

Chekhov’s skill of story telling consists of the abil-


ity to choose the material, fill a small work with great
content, distinguish an essential detail which is im-
portant for setting a feature of a character or an ob-
ject. In the given work, according to the opinion of 93
ESEU
94
Danilo Kiš

ULTIMUL REFUGIU AL UNEI MINŢI SĂNĂTOASE


xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

De ce scriu? ritară sau nu, nu mă interesează. Subiectul cărţilor


mele, ca să-l citez pe Nabokov, este stilul. Sau invers:
A scrie este o vocaţie, o mutaţie a genelor, a cro- stilul cărţilor mele este subiectul lor.
mozomilor; devii scriitor la fel cum devii sugrumător. Scriu în limba mea maternă, sârbo-croată, instru-
Scriu pentru că nu ştiu să fac nimic altceva; pentru mentul pe care nu l-aş schimba cu nimic în lume. Cu
că din tot ceea ce aş putea face, asta fac cel mai bine toate că mă folosesc de limba franceză aproape ire-
şi (I hope) o fac mai bine ca alţii. proşabil. Haideţi, propuneţi-i lui Menuhin să-şi schim-
A scrie este o vanitate. O vanitate care uneori îmi be Stradivarius-ul său cu un pian Bösendorfer pe care
pare o deşerteciune mai mică decât alte forme ale cântă la un nivel mediu şi fără bucurie.
existenţei. Cine sunt eu? Eu observ, să nu-mi fie luat în nume
Scriu, deci, pentru că sunt nemulţumit de sine şi de rău. Observ ceea ce se poate vedea cu ochiul liber,
de lume. Pentru a-mi exprima această nemulţumire. dar ceea ce oamenii nu văd cum trebuie. Observ,
Pentru a supravieţui! deci, această împrăştiere, o observ de la observatorul
(1985) meu din blocul zece (etaj doi)... Şi văd multe lucruri,
uneori cu mirare. Văd, spre exemplu, cum o întreagă
I naţiune de scriitori este păcălită la greu... Cum supra-
realiştii, pe timpul lor, l-au cântat foarte realist pe Sta-
lin, cei care au cercetat inconştientul, visurile! Şi pri-
Ultimul refugiu al unei minţi sănătoase
viesc cum cel care i-a acuzat pe clerici pentru trădare,
a trădat la rândul său2. Câtă lume a urmat acest drum
Eu sunt un scriitor bastard1, venit de nicăieri. Nu
intelectual lăturalnic, fără nici o vorbă, precum sfân-
sunt un scriitor evreu, precum maestrul Singer. Evreii
tul Sartre, sfânta Simone şi compania. Fără nicio vigi-
sunt în cărţile mele doar o literalitate, o alienare în
lenţă intelectuală. Iar celor care au avut dreptate –
sensul formaliştilor ruşi (остранения), deoarece lu-
Camus – nu li s-a dat nici dreptate, nici merite, căci ei
mea evreilor din Europa Centrală este o lume scufun-
au ştiut şi au spus lucruri într-o vremea în care aceas-
dată, o fostă lume, şi în acest sens este situată într-un
ta nu se făcea. Această lipsă de prevedere, această
spaţiu real-ireal. Deci, în spaţiul literaturii. Eu nu sunt
naivitate, recunosc, mă depăşeşte.
nici un scriitor–disident. Poate un scriitor al Europei
Dar totalitarismul nu trebuie înţeles cu o aseme-
Centrale, dacă asta înseamnă ceva. Dacă nu ar exista
nea doză de seriozitate. Vreau să spun, cu acelaşi lim-
ceaţa originii mele, mă întreb ce motive aş fi avut să
baj. Pentru aceasta este nevoie de Rabelais. Este ne-
mă ocup cu literatura.
voie de o altă limbă, o altă vorbire. Se scriu tratate sau
Cel mai mult dispreţuiesc literatura care se consi-
se scrie literatură. Literatura este, sau ar trebui să fie,
deră a fi una a minorităţilor, o literatură a oricărei mi-
ultimul refugiu al unei minţi sănătoase. Trebuie salva-
norităţi. Minoritate politică, etnică, sexuală. Literatura
tă limba de inundaţia acestor clişee luptătoare. Un
este una şi indivizibilă. Bună sau rea. Poţi fi homose-
sonet de dragoste – un frumos sonet de dragoste –
xual fără a fi Proust; să fii evreu fără a fi Singer. Mino-
1
Scriitorul foloseşte cuvântul bastard, care în sârbă în-
seamnă şi combinaţia a două etnii (rase), de exemplu a 2
Este vorba despre cartea lui Juliene Bende, Trădarea căr-
unui metis, pentru a sublinia propria origine. turarilor (1926). 95
este piatra din băltoaca noii vorbiri. O insulă minus- lirismul propriu care întotdeauna reprezintă un peri-
culă pe care se poate pune piciorul. col pentru proză. Acesta este un exerciţiu stilistic ex-
La Rabelais se găseau de toate: limbaj, joc, ironie, traordinar pentru un scriitor. L-am tradus pe Queneau
erotism şi chiar celebrul angajament. Ce vreţi mai în sârbă. Poţi scoate o reţetă din asta. Multă verdeaţă
mult de atât? Din păcate, această linie stabilă, princi- a vieţii, o bucată bună de carne proaspătă a realităţii
palul curent al literaturii franceze care începe cu Vil- (cu osul rupt), sare pe vârf de cuţit, puţin zahăr de
lon, pur şi simplu a dispărut. După aceasta, totul s-a trestie (nicidecum zaharină!), o doză bună de condi-
risipit. Aici jocul, colo angajamentul, aici stilul, colo ment numit ironie (care poate să înlocuiască dafinul!).
erotismul. Vaza s-a rispit în o mie de bucăţele. Dar „Şi toate acestea combinate în orice oală de noapte.”
unde m-am rătăcit? Păi, aici este vorba despre mine, A se găti la foc mic, luni de zile, ani dacă e necesar. A
este o biografie. se servi proaspăt sau a se lăsa să se aşeze. Şi te retragi
Eu sunt homme des lettres, cum se spune în Franţa. în linişte.
Ceea ce înseamnă că întreaga mea viaţă e literatură. (Februarie, 1983)
Bineînţeles că sunt conştient de această dualitate. Traducere din limba sârbă de Maria Nenadić
Este o experienţă lungă, o dilemă în sensul jurnalului
lui Lafcadio. Pe de o parte Orwell, de partea cealaltă
maestrul Nabokov. Primul: „Acolo unde îmi lipsea im-
boldul politic, am scris litere moarte pe hârtie şi
m-am pierdut în pasaje vulgare şi împodobite la re-
fuz...”
Şi acum Nabokov: „Dintotdeauna m-a sâcâit con-
vingerea fericită a tuturor celor care consideră că un
tremur al curentării conştiinţei, o lascivitate sănătoa-
să şi puţin comunism, toate acestea amestecate într-
o oarecare oală de noapte, trebuie automat şi alchi-
mic să producă o literatură ultramodernă; iar eu voi
susţine, cu riscul de a fi împuşcat, că arta, în momen-
tul în care intră în contact cu politica, se coboară fără
îndoială la nivelul celui mai comun kitsch ideologic.”
Iată-ne în mijlocul problemei. Aceste două citate le-
am pus ca moto al uneia dintre cărţile mele de eseuri
şi articole.3 Tot ceea ce scriu, romane şi nuvele, drame
sau eseuri, toate acestea oscilează între cei doi poli.
Dar niciodată nu am scris un roman cu teză. Litera-
tura este ceva mult prea sfânt pentru o astfel de trea-
bă. Scriu rar. Literatura e înălţare, nu inspiraţie, vă rog.
Înălţare. Epifania lui Joyce. Este o clipă în care aveţi
impresia că în toate trivialităţile, în toate vanităţile
omului şi ale vieţii, există câteva momente privilegia-
te de care trebuie să beneficiezi. Acesta este un dar
de la Dumnezeu sau de la diavol, oricum, cel mai
mare dar. Oscilez între cele două puncte paradoxale,
care se resping precum doi poli magnetici asemănă-
tori; la fel cum oscilez între momentele de vid şi de
scârbă de literatură, şi momentele rare când nu există
această scârbă.
Când nu scriu, traduc, în general poeţi: ruşi, un-
guri, francezi, chiar şi englezi. Aceasta eliberează de
3
Hommo poeticus, Lucrări de Danilo Kiş, Zagreb/ Globus,
96 Beograd/Prosveta, 1983.
Gheorge Glodeanu

JURNALUL LUI VIRGIL IERUNCA


ghglodeanu@yahoo.fr

Asemenea Monicăi Lovinescu sau Sandei Stolojan, acordat încredere, considerând că ei cumulează atri-
Virgil Ierunca (1920-2006) reprezintă o conştiinţă, o butele revoltei cu cele ale prieteniei. Câteva mari dez-
voce marcantă a exilului românesc. Fragmente din amăgiri i-au lăsat un gust amar, dar nu a dorit să îşi
notele zilnice ale omului de cultură (filosof, critic lite- desfigureze contemporanii, prezentându-i mai fru-
rar, poet, eseist) au fost reunite în volumul Trecut-au mos decât erau. Decât aşa, preferă mai mult să tacă. A
anii… din 2000. Cartea este întregită cu o serie de in- păstrat, totuşi, meditaţiile din anii 50, deoarece, la vre-
terviuri apărute în presa postdecembristă, precum şi mea respectivă, confruntarea cu această stare exis-
cu un corpus de articole şi scrisori primite de autor de tenţială se afla în faza ei incipientă. Virgil Ierunca afir-
la oameni de cultură români. Însemnările lui Virgil Ie- mă că exilul nu devine niciodată o comoditate, ci doar
runca se referă la perioada cuprinsă între 1949 şi 1951, o a doua fire a omului. Recunoaşte că nu a distrus pa-
respectiv 1960. Paginile reconstituie atmosfera exilu- ginile din anii 50, întrucât multe din personajele tim-
lui românesc de la Paris, alcătuind cronica veridică a pului au devenit amintire, numele lor fiind între timp
unui timp infernal. Personalităţi de prim-plan ale cul- uitate. Din această perspectivă, jurnalul lui Virgil Ie-
turii româneşti din diaspora, precum: Mircea Eliade, runca se transformă într-o memorie a trecutului. De
Eugen Ionescu, Emil Cioran, Vintilă Horia, Paul Celan, aici şi explicaţia titlului Trecut-au anii: „În rest? «Trecut-
Basil Munteanu şi mulţi alţii devin personajele unei au anii» fireşte. Nu încerc prin aceste pagini să-i ţin în
cărţi fascinante. loc (cum s-ar putea?). Ci doar să-i ţin în minte. Să-i las
În fruntea textului propriu-zis se găseşte un scurt şi altora”. În mod paradoxal, selecţia fragmentară a
argument intitulat De ce?, în care diaristul argumen- textelor se găseşte în deplină consonanţă cu presti-
tează de ce a aruncat la coş paginile pe care le-a ţinut giul de care s-a bucurat „fragmentul” în literatura se-
pe parcursul lungii sale existenţe petrecute în exil, colului XX. Diaristul nu se supune, însă, modelor, mai
păstrând doar paginile de la începutul anilor 50 şi fă- mult sau mai puţin efemere, ci consideră că starea de
râme din textele de mai târziu. Când a mai publicat exil nu poate fi concepută şi suportată decât dacă este
fragmente din notele sale zilnice, Virgil Ierunca a su- trăită ca pe un fragment.
gerat, într-o notă, un posibil subtitlu al acestora, Jur- Jurnalul de exil al lui Virgil Ierunca se deschide la 1
nal blajin. Alegerea se dovedeşte semnificativă suge- ianuarie 1949. Diaristul îşi motivează prietenia pentru
rând faptul că au fost selectate în mod deliberat doar Lucian Bădescu, marele idol al adolescenţei sale, pe
acele pasaje în care trăsăturile negative ale contem- care îl reîntâlneşte la Paris. Fostul dascăl de limba
poranilor săi erau atenuate. Cum indulgenţa nu îi stă franceză de la liceul din Râmnicu-Vâlcea a jucat odini-
în fire, diaristul este de părere că o asemenea miloste- oară, pentru el, rolul unui iniţiator în cultură, iar acum
nie, pe termen lung, ar echivala cu o deformare. Pro- face ca exilul să fie mai uşor de îndurat. În ziua urmă-
fund dezamăgit de răutăţile unora dintre contempo- toare, pornind de la un articol al lui Mircea Eliade des-
ranii săi, ar fi putut decide ca însemnările sale să fie pre Nicolae Iorga, vorbeşte despre lipsa de noroc a
încredinţate tiparului doar la 50 de ani de la trecerea românilor în istorie. Lui Eminescu „i s-au frânt aripile
lui în eternitate. Este însă deplin conştient de faptul în preajma maturităţii forţelor lui creatoare”, în timp
că trecerea anilor nu ar schimba realitatea dură de ce Nae Ionescu „a murit când îşi văzuse limpezindu-
odinioară. Recunoaşte că mai multe din caietele sale se întreg sistemul filosofic”. Constată saltul spiritual
au fost obsedate de prezenţa unor indivizi cărora le-a uriaş pe care l-a făcut ţara în numai douăzeci de ani 97
de liberate şi vorbeşte de imensul tunel fără speranţe ţară, unde l-a publicat în revista „Albatros”. Acesta se
în care se va intra în anii care vin. dovedeşte un camarad excelent, lăsând impresia că o
Diaristul îşi notează observaţiile aproape zilnic, iar anume plictiseală se poate confunda cu o anumită
însemnările îi reflectă preocupările, existenţa din exil, înţelepciune. Petrescu este un matematician de real
lecturile, opiniile. Rând pe rând, Sartre, Mozart, Nietzs- talent, fost asistent al lui Ion Barbu. Nu lucrează, aş-
che, Nathalie Sarraute şi mulţi alţii devin subiecte de teptând să devină inspirat. Ajunge la concluzia că, în
meditaţie pentru un cititor împătimit, care îşi achiziţio- zona lui de speculaţii superioare, munca nu prea e de
nează cărţile cu mari sacrificii şi care petrece foarte folos. Dimpotrivă, trebuie să aştepţi. Vrea să schimbe
mult timp în compania lor. La 8 ianuarie, vizitează ex- lumea, iar atitudinea lui dezvăluie beneficiile inerţiei.
poziţia lui Victor Brauner şi, pentru prima oară, îi poate Exilatul o duce greu la Paris, dar, foarte mândru, nu
contempla în mod direct opera. Este uluit de lumea se lamentează. Doar câteva observaţii adiacente trimit
imaginară pe care o realizează pictorul-poet, iar exalta- la condiţia sa materială precară. În ciuda dificultăţilor,
rea lirică ce îl cuprinde îi dă curajul să îi vorbească artis- doreşte să continue pentru şi prin cunoaştere. Pentru
tului. Vizitează pinacoteca din München, la 14 ianuarie, a-l ajuta, Mircea Eliade îl atrage în redacţia revistei „Lu-
şi îşi consemnează impresiile, iar cuvintele sale se dove- ceafărul”, dar onorariul primit se dovedeşte modest.
desc programatice pentru felul în care concepe poeti- Ulterior, este cooptat şi în redacţia ziarului „Uniunea
ca jurnalului intim: „Este de fapt o împuţinare vinovată Română” cu scopul de a contribui la înnoirea publicaţi-
de a încerca să redau aici ceva din înfiorările petrecute”. ei. Îl reîntâlneşte pe Eugen Ionescu la 25 februarie, pri-
Trecut-au anii… este un jurnal cultural, dar şi unul al lej de a rememora felul în care s-au cunoscut. De înda-
exilului. Notaţiile dense vorbesc despre cărţile citite, tă ce a ajuns la Paris, Virgil Ierunca s-a grăbit să ia legă-
spectacolele vizionate, conferinţele audiate, iar Virgil tura cu celebrul dramaturg, unul din idolii săi secreţi.
Ierunca se dovedeşte un cititor extrem de exigent, Alegând lumea liberă, în nodul cravatei a adus o tăie-
capabil de opinii personale, care nu se sfieşte să par- tură din Monitorul Oficial cu decretul de condamnare
curgă polemic textele unor mari gânditori. Numeroşi a lui Ionescu, deoarece a ofensat „armata democrată”.
autori evocă în mintea sa o serie de cărţi şi de întâm- Autorul lui Nu l-a primit ca pe un frate mai mic, i-a ară-
plări petrecute în ţară. Citeşte paginile pătrunzătoare tat Parisul şi l-a invitat de nenumărate ori la masă. Io-
ale lui Thierry Maulnier din „Table Ronde” despre „te- nescu citea poezie românească şi i-a încredinţat Jurna-
roare şi libertate” şi este de acord cu afirmaţia acestu- lul intim pentru editarea lui în România. În 1947, cei din
ia că, în societăţile totalitare, lagărele de muncă forţa- exil mai visau la aşa ceva. Explicaţia deschiderii lui Eu-
tă reprezintă echivalentul infernului din credinţele gen Ionescu faţă de Virgil Ierunca este dată de către
religioase. Lagărul este toposul malefic în care sunt soţia dramaturgului, Rodica. Înainte să îl cunoască pe
îngrămădiţi proscrişii, locul care îi aşteaptă pe cei ce autorul Poemelor de exil, Ionescu se considera omul cel
nu răspund marilor imperative sociale, care s-au sub- mai nefericit din lume. Văzându-l atât de întunecat, de
stituit imperativelor morale şi religioase. amărât şi atât de nefericit pe mai tânărul său confrate,
În seara zilei de 16 februarie are loc o reuniune a Ionescu se descoperă, brusc, un optimist. Dar neferici-
intelectualilor la „Hotel de Suède”, patronată de către rea omului de cultură găseşte la un moment dat un
Mircea Eliade. Notaţia devine un pretext pentru a face leac în devotamentul pentru România. După o perioa-
portretul reputatului istoric al religiilor, dar şi pentru dă benefică, Virgil Ierunca observă cu durere că mare-
a schiţa un reuşit autoportret. Virgil Ierunca îşi expri- le dramaturg se îndepărtează de el şi este invadat de o
mă intenţia de a face ceva pentru România, pe care o nouă tristeţe. Consemnarea imediată a faptelor repre-
redescoperă după ce a pierdut-o, chiar dacă angaja- zintă o garanţie a autenticităţii depline a notaţiilor. În
mentul său patetic poate să pară ridicol în ochii uno- data de 2 martie, vorbeşte de jurnalul intim ca despre
ra. În ceea ce îl priveşte pe autorul Nunţii în cer, consi- un „proces-verbal” inutil, adică îl echivalează cu rezu-
deră că succesele acestuia în lumea culturii îi dau un matul esenţializat al zilei care tocmai a trecut. Uneori,
fel de pace, de înţelepciune. Diaristul descoperă în diaristul simte nevoia să se cufunde în imaginar, vizio-
istoricul religiilor un amestec de sfinţenie, omenie şi nând filme fără discernământ. Nu întâmplător, se în-
de mondenitate. L-a cunoscut în urmă cu vreo doi ani treabă de ce are nevoie de acest opiu popular al ima-
şi din acel moment nu s-a putut despărţi de el, figura ginii, al minciunii în reverie. Ia masa cu Lucian Bădescu.
olimpiană a marelui om de cultură având asupra sa o Acesta vorbeşte cu tristeţe despre iluziile pe care le
importantă valoare terapeutică. La 20 februarie, se pierde crezând că se mai poate „face” ceva cu românii.
98 întâlneşte cu Iulian Petrescu, pe care îl cunoaşte din Aflat într-o cafenea discretă, îi trec prin faţă nenumăra-
te imagini şi suferă cu adevărat că este la Paris. Este de rioare: „În fond, «jurnalul» acesta nu poate să nu fie
părere că prezenţa sa în oraşul luminilor nu înseamnă decât opera grefierului din mine, la acest proces al
o ruptură de trecut, ci doar îi amplifică melancolia. Vir- meu în lume, în care şi acuzatul şi procurorul şi jude-
gil Ierunca citeşte în continuare enorm şi comentează cătorul sunt paralizaţi de neputinţa distinctă a roluri-
acid lucrările parcurse, dintre care unele îl dezamă- lor lor. Fiecare e în tăcerea, în eşecul nedezlegării lui.
gesc, în timp ce altele reuşesc să îi trezească atenţia. Grefierul, singur, înregistrează o depoziţie neautenti-
Adnotarea cărţilor parcurse transformă Trecut-au anii… că, depoziţia vorbelor dezincarnate străine. De aceea
(şi) într-un jurnal de lectură. De aici şi prezenţa unor noi acest «jurnal» trebuie să relateze – în mod fatal şi ne-
fraze programatice: „Dar pentru ce însemn aici toate cesar – tot ceea ce îmi aparţine exterior, în acord cu
lecturile mele? E doar vorba de o introducere în somn. istoricitatea imediată, cu oamenii pe care îi cunosc, îi
Nici o semnificaţie, nici o speranţă, nici un destin în văd şi-i întâlnesc pentru ca să nu-i recunosc, să-i oco-
toată această digestie stricată a cărţilor”. lesc. Pentru că singurătatea mi-e una. Şi ei îi aparţin”.
La 11 martie, Eugen Ionescu îi citeşte nişte tradu- „Definiţia” jurnalului – văzut ca o poartă către lu-
ceri din opera lui Urmuz, iar Virgil Ierunca se arată în- crurile exterioare, adică spre lucrurile superficiale –
cântat de ipoteza posibilităţii găsirii unui editor în continuă, apoi, în felul următor: „Jurnalul acesta e
Franţa. La un moment dat, chiar lui i s-a cerut o tălmă- doar o poartă deschisă pentru tot ce poate fi deschis,
cire în limba franceză a creaţiei autorului Paginilor bi- o carte sau o cutie. El nu înregistrează decât deschi-
zare, dar absenţa textelor l-a determinat să renunţe la zăturile spre afară. Celelalte, îi sunt inaccesibile. Şi se
acest proiect. Nu regretă, deoarece traducerile lui Eu- întâmplă exact (chiar dacă metaforizez) că numai în-
gen Ionescu i se par incomparabil mai bune decât lăuntrul reazămă esenţialul, îl primeşte şi-l cuprinde.
cele pe care le-ar fi putut realiza el. Ziua următoare Toate lacrimile curg înlăuntrul ochilor mei, ochii înşişi
menţionează entuziasmul cu care Mircea Eliade citeş- privesc invers. Sângele cred că are o circulaţie a lui –
te o scrisoare a lui Gaston Bachelard, în care acesta se înlăuntrul lăuntrului – porii îmi sunt astupaţi de lumi-
arată încântat de Tratatul de istorie a religiilor. Cuvinte- nă şi deschişi întunericului; de fapt nu respir, fiindcă
le lui Bachelard îi aminteşte de propria sa tehnică de aspir însăşi respiraţia. De aceea tot ce trece prin acest
(re)lectură şi neajunsurile acesteia. Mai târziu, la 21 stilou, prin această cerneală, în ziua aceasta sau alta,
martie, diaristul recunoaşte că resimte din plin volup- pe caietul acesta sau altul, nu este şi nu poate fi decât
tatea textului şi se defineşte ca pe un veritabil devo- o hemoragie de suprafaţă”. Deşi puternic afectat de
rator de cărţi: „revin la texte, diger texte, transpir tex- guturaiul contactat în modesta sa cameră neîncălzită
te”. „Otrava cunoaşterii” pune stăpânire pe el tot mai de la mansardă, citeşte mai multe numere din „Scân-
puternic, colorând pentru câteva momente decorul teia” şi suferă pentru degradarea la care au fost su-
improvizat al cotidianului. puşi cei din ţară. Lectura câtorva pagini din Julien
În seara zilei de 18 martie, îl întâlneşte, în sfârşit, pe Green reuşeşte, însă, să îl transpună într-o altă lume,
Alexandru Vona. Nu l-a cunoscut personal în ţară, dar făcându-l să uite de frigul din casă.
autorul Ferestrelor zidite a fost cel care a trimis la revis- La 3 aprilie, triază materialele pentru numărul al
ta „Agora” un manuscris de excepţie, purtând semnă- doilea din „Luceafărul” şi se simte puternic dezolat,
tura lui Emil Ivănescu. Este inginer şi, din această per- constatând faptul că oameni cu care se întâlneşte şi
spectivă, are o condiţie socială mult mai stabilă decât cărora le acordă un oarecare credit intelectual, cu
cea a oamenilor de cultură din exil. Trăieşte ca un bur- care are impresia că poate comunica, declanşează
ghez şi, din această perspectivă, îl invidiază pe Virgil adevărate catastrofe când iau condeiul în mână. Din
Ierunca. Diaristul însă precizează că Vona confundă acest punct de vedere, îl admiră mult pe Mircea Elia-
sărăcia (care poate stimula) cu mizeria (care parali- de, care are o răbdare uluitoare în relaţiile lui cu cei-
zează). În calitate de vechi gazetar, recunoaşte că se lalţi, le vorbeşte interlocutorilor săi de la egal la egal,
simte foarte bine în tipografie, că are nevoie aproape făcându-i să simtă că au o importanţă pe care, în rea-
fizică de mirosul de cerneală tipografică şi de zgomo- litate, nu o posedau. La 4 aprilie, se exprimă cu un
tul maşinilor. Mai mult, afirmă că orice tipografie e „dezgust total” despre jurnalul pe care îl ţine. Reciteş-
pentru el un mic spaţiu bucureştean. te câteva pagini mai vechi şi îi vine să urle. Îşi permite
La 26 martie, aduce noi precizări în privinţa unei să descrie întâlnirile pe care le are, dar simte că pierde
poetici personale a genurilor biograficului. Virgil Ie- din vedere existenţa sa reală. Ajunge la concluzia că
runca defineşte jurnalul intim drept opera inautenti- trebuie să aleagă între „a fi” şi „a-şi consemna exis-
că a unui grefier, ce se opreşte doar la aspectele exte- tenţa”, adică între realitate şi literatură. Este convenţia 99
paradoxală a condiţiei existenţiale pervertite în afiş. „fugarei”. Sub soarele torid de vară, în mansarda sa în-
Virgil Ierunca îşi defineşte condiţia de om din exil în- cinsă, afirmă că „Parisul e un infernal cuptor al săraci-
tr-o discuţie purtată cu Emil Cioran. Mărturiseşte că lor”. Trăieşte foarte modest, de unde afirmaţia amară:
singurele lucruri ce îl interesează sunt neo-schimbări- „Cu cât sufăr mai mult pe plan material, cu cât mă sur-
le din România. Iată de ce, refuză „somnul estetic” al prind mai năpăstuit de soartă, cu atât simt crescând în
unei opere proprii, preferând să se angajeze în lupta mine ura implacabilă împotriva comunismului”.
pentru cei rămaşi acasă. Consideră că exilul trebuie La 3 august, îl întâlneşte pe Emil Cioran şi recu-
trăit ca o situaţie-limită şi afirmă că, pentru cel aflat noaşte că dialogul cu autorul Silogismelor amărăciunii
departe, ţara devine un spaţiu de dor. La 25 aprilie, se e o neîntreruptă încântare. În plus, fineţea şi curtoazia
reîntoarce la meditaţiile privind condiţia jurnalului in- filosofului îl dezarmează. Asistă la Cinemateca fran-
tim şi se întreabă la ce îi servesc însemnările: „Bine, dar ceză la un festival „Dada”, după care, în mod parado-
la ce serveşte să însemn eu aici această proză betea- xal, afirmă că nu îl interesează revoluţiile estetice:
gă? La nimic, poate pentru ca să-mi amintesc cât sufăr „Revoluţiile estetice nu mă interesează defel. Simple
că nu pot găsi un echivalent bun, în româneşte, al ver- arhive cu flăcări de praf”. Cu toate acestea, nu îşi ascun-
bului «choséifier». (Deşi nu există nici o legătură…)” de însă simpatia pentru suprarealişti. La 31 august,
La 10 mai, aflăm că pregăteşte o teză de doctorat consideră lectura mai degrabă o formă de lenevie,
intitulată Le Problème du mal dans la littérature moder- decât un viciu. Cu toate acestea, citeşte enorm. Parcur-
ne. Scrie un articol pentru „Uniunea Română” şi măr- ge studiul lui Blanchot despre Lautréamont şi afirmă,
turiseşte că îi vine greu să lovească în oameni de cul- că, odată cu celebrul eseist francez, s-a născut nu nu-
tură autentici, precum Camil Petrescu sau Petru Co- mai un alt fel de critică, ci o altă modalitate de a citi.
marnescu. Aceştia au acceptat însă compromisul cu Este dornic să afle, să ştie, să cunoască bine chipul
regimul totalitar, subminându-şi opera de până comunismului, să nu îi scape nici un aspect din bleste-
atunci. Vorbeşte mereu cu o neţărmurită admiraţie măţia lui organizată. Citeşte un studiu despre Munca
despre Mircea Eliade, dar simte cu regret că se înde- forţată în URSS şi constată faptul că, pentru ruşi, mun-
părtează tot mai mult de Eugen Ionescu, deşi acesta ca silnică nu constituia numai o metodă penitenciară,
l-a primit foarte bine la sosirea lui la Paris. ci şi o politică economică a statului sovietic, o nouă
Uneori, se dovedeşte extrem de incisiv, atitudine formă de sclavie. Are cuvinte extrem de dure la adre-
ce vizează chiar şi propria sa persoană. De exemplu, sa lui C.V.Gheorghiu, pre care îl consideră un nemai-
la 27 iunie, după ce îşi exprimă aversiunea faţă de toa- pomenit impostor, în ciuda succesului internaţional
tă literatura sanatoriilor, notează următoarele: „E ora pe care l-a repurtat cu romanul Ora 25. Cartea este
şase când însemn aceste banalităţi de termometru şi considerată o maculatură devenită mesaj. Se întâl-
soarele continuă să insiste fără milă”. Vorbind de con- neşte cu profesorul Etienne Souriau pentru prelungi-
diţia exilului, consideră că lupta politică trebuie du- rea bursei sale de studii, dar ştie că existenţa cotidia-
blată de cea spirituală. nă extrem de dură îl împiedică să ducă la bun sfârşit
La 15 iulie, citeşte o serie de fragmente din Jurnalul această teză. Citeşte enorm, dar nu o face în mod sis-
Soranei Gurian în „Le Figaro Littéraire”. Diarista dezvă- tematic, ci parcurge cam tot ce îi cade în mână. În
luie opiniei publice occidentale drama scriitorilor şi plus, nu citeşte în vederea finalizării doctoratului.
artiştilor pe care partidul comunist îi supune cenzuri- La 30 octombrie, parcurge o scrisoare a lui Benja-
lor de tot felul, ameninţărilor, laşităţii. Pe Virgil Ierunca min Constant din 1811, în care epistolierul îşi exprimă
nu îl interesează răfuielile Soranei Gurian cu vajnicele ura faţă de Paris. Această atitudine insolită îl apucă
autoare comuniste, precum: Lucia Demetrius, Ştefania periodic şi pe Virgil Ierunca, care, uneori, urăşte Pari-
Zottoviceanu sau Nina Cassian. Îl interesează în schimb sul „pentru frivolităţile lui colorate, pentru tot ce poa-
dacă poliţia politică ar putea identifica nişte autentici te mistui şi mistifica”. E marcat de lipsa de perspecti-
rezistenţi sau nişte poeţi de certă valoare, asemenea vă pe care i-o oferă exilul, dar este resemnat. Extrem
lui Tudor Arghezi. Peste o săptămână parcurge conti- de caustic, ştie să îi aprecieze la justa lor valoare pe
nuarea însemnărilor egotiste, care alcătuiesc un „jur- reprezentanţii exilului românesc. La 6 noiembrie află
nal” romanţat şi aranjat, suficient de elocvent pentru a că bursa i-a fost refuzată, ceea ce face ca existenţa sa
dezvălui mizeriile morale ale scriitorilor din ţară. Speră să devină şi mai precară. Ceea ce surprinde în jurnalul
ca o serie de personaje importante ale regimului (Le- lui Virgil Ierunca este faptul că diaristul nu vorbeşte
onte Răutu, Mihai Beniuc, Zaharia Stancu) să înnebu- deloc idilic despre exilul românesc, constatând că
100 nească de ciudă când vor citi paginile incendiare ale acesta se dovedeşte destul de dezbinat şi extrem de
eterogen din punct de vedere valoric. După război, În ciuda vicisitudinilor, chiar a mizeriei, trăieşte în şi
oamenii trăiesc în mizerie, o mizerie dublată de multă prin cultură în capitala artelor. La 20 iunie, menţio-
mediocritate. Omul de cultură se întâlneşte cu foarte nează faptul că îl încântă fiecare carte descoperită la
multe personaje ce alcătuiesc romanul exilului româ- Paris. Menţionează plăcerea de a vibra la tot ceea ce
nesc, nefiindu-i deloc simpatice. La 29 aprilie, în amfi- este românesc, senzaţie oferită până şi de re-lectura
teatrul Edgar Quinet de la Sorbona, asistă la susţine- Antologiei poeţilor bucovineni, din care altădată nu a
rea tezei de doctorat a lui Paul Ricoeur. Acesta este reţinut mare lucru. La biblioteca română de la Sorbo-
tânăr, şters ca un logodnic şi bine pregătit. Prezintă şi na, profesorul Turdeanu îi împrumută ultimele achizi-
membrii comisiei, dintre care unii i se par superficiali. ţii: Clasicii noştri de Vladimir Streinu şi Artă şi valoare
La 11 mai, este prezent la premiera anti-piesei lui de Lucian Blaga. Îl regăseşte emoţionat pe Vladimir
Eugen Ionescu, La Cantatrice chauve. Este invitat chiar Streinu, de care îl leagă atâtea apropieri, rupturi şi
de către autor, deşi relaţiile dintre ei nu mai sunt la fel fronde. Apoi, asistă la inaugurarea „Centrului de Stu-
de cordiale ca odinioară. Abia în data de 25 mai, vor- dii Politice Simion Bărnuţiu”, constituit de tineretul
beşte mai mult despre Monica Lovinescu, figură em- naţional-ţărănist al cărui preşedinte este Leonid Mă-
blematică a exilului românesc de la Paris, cea care măligă. La 22 iunie, recunoaşte că este întristat peste
urma să îi devină soţie. În ciuda orizontului de aştep- măsură de contactul lui cu românii şi nu ştie cum să
tare al cititorului, diaristul se arată extrem de discret facă să se izoleze. Gestul nu este însă posibil atâta
în privinţa acestei poveşti de dragoste. Prin urmare, vreme cât România e ultima sa certitudine pasională.
Trecut-au anii refuză statutul de jurnal erotic. Rămâ- Mircea Eliade îi propune să redacteze capitolul
ne, însă, semnificativă atitudinea celor doi în ceea ce despre România dintr-o Enciclopedie a literaturii uni-
priveşte propria lor operă. Astfel, când i se cere un versale aflată în curs de apariţie la Editura Gallimard.
volum pentru o editură franceză, Virgil Ierunca afir- Recunoaşte că istoricul religiilor rămâne pentru el o
mă că nu se gândeşte să devină un „făcător de cărţi”, prezenţă vie şi că ar suferi de pe urma eventualei sale
iar atitudinea este caracteristică şi pentru Monica Lo- plecări din Paris. De fiecare dată când îl revede, sa-
vinescu. Cei doi şi-au sacrificat timp îndelungat pro- vantul îi umple sufletul cu o tinereţe stranie în care
pria lor operă de dragul de a se pune în slujba româ- încolţesc sensuri şi nădejdi nemotivate. Tot la 4 iulie
nilor aflaţi în exil şi mai ales a celor rămaşi acasă sub 1950, Virgil Ierunca notează, că, la propunerea lui
teroarea totalitară. Atitudinea lor se va schimba abia Jean Paulhan, Emil Cioran a primit „Premiul Rivarol”
în 1990, după ce şi-au încheiat misiunea istorică de pentru lucrarea intitulată Tratat de descompunere. Re-
subminare a comunismului. Odată cu schimbarea con- simte o mare bucurie văzând că presa se ocupă pe
textului social-istoric, Monica Lovinescu şi Virgil Ie- larg de autorul Silogismelor amărăciunii. Aflat în cea
runca vor începe să îşi publice masiv cărţile în ţară. mai neagră mizerie, prietenii îi sar în ajutor. Al. Vona îl
Reciteşte creaţia romancierului Mircea Eliade (29 împrumută cu bani, iar Mircea Eliade – care o ducea şi
mai 1950) şi identifică multă banalitate în Huliganii, el foarte greu – îşi descompletează biblioteca pentru
dar şi multă tensiune creatoare la modul existenţial. a-i oferi cărţi spre vânzare. În plus, istoricul religiilor îi
Este de părere că, atunci când au fost scrise, romane- redactează și-i înmânează o scrisoare de recomanda-
le din ciclul Întoarcerea din rai au spus mai mult din re elogioasă adresată lui Roger Caillois, în vederea
punctul de vedere al angajamentului şi al foamei de obţinerii unei noi burse.
concret, decât fresca palidă şi sartriană din Les che- La 7 august 1950, Virgil Ierunca judecă exilul româ-
mins de la liberté. Conştientizează că filosofia Huliga- nesc în funcţie de valoarea oamenilor ce îl compun,
nilor, care a încântat şi descântat tinereţea multora de unde şi o serie de opinii extrem de aspre. Discu-
dintre ei, nu depăşeşte azi limitele binevoitoare ale tând calitatea îndoielnică a emisiunilor în limba ro-
discursului. Romanul exprimă însă aspiraţia către no- mână de la postul de radio din Roma, exclamă cu nă-
utate a literaturii române interbelice. Este de părere duf: „E parcă un blestem ca emisiunile de radio spre
că literatura fantastică a lui Mircea Eliade se dovedește ţară să încapă pe mâna tuturor nepricepuţilor şi în-
mai consistentă decât cea trăiristă. Reciteşte naraţiu- vârtiţilor. Afacerile exilului merg din plin. Prostia do-
nea Domnişoara Christina şi se simte prins într-o plasă mină redacţiile, catedrele şi amvonul”. Cartea oferă o
invizibilă, fiind captivat de vraja relatării. Identifică radiografie veridică a primilor ani de exil de după cel
multă beţie, multă vrajă eminesciană în această nara- de-al doilea război mondial, o perioadă extrem de
ţiune, Eliade fiind identificat cu un Eminescu restituit dificilă, când un om de talia lui Mircea Eliade recu-
în spaime şi epicitate. noaşte că este mai sărac decât pe vremea studenţiei. 101
La un moment dat, Parisul însuşi i se pare lui Virgil Ie- avangardă a urcat la „Timpul” ca să îl cunoască. Pen-
runca un oraş provincial, deoarece zilnic întâlneşte tru Virgil Ierunca, Geo Bogza era omul incapabil de a
cunoscuţi şi parcă pretutindeni se vorbeşte româneş- fi necinstit şi nu pricepe cum de a putut fi corupt. Mai
te. Îl deranjează faptul că nu se poate izola, că nu se degrabă înţelege gestul lui Marin Preda (autorul unui
poate pierde pe străzi. După numeroase greutăţi, i se roman elogiat de potentaţii zilei), în care identifică o
găseşte un post de câteva ore la „France-Presse”. Aici dorinţă de parvenire ţărănească mai puternică decât
i se oferă posibilitatea de a asculta posturile româ- orice criză de conştiinţă. Concluzia diaristului este in-
neşti de radio şi să redacteze ştiri. Trăieşte în continu- teresantă. El consideră că, la momentul respectiv,
are în mizerie – dar nu îşi pierde demnitatea şi orgo- opera cea mai importantă se confundă cu Tăcerea,
liul – şi afirmă că mizeria i se opune libertăţii. În ciuda dobândită cu renunţări şi sacrificii. Cu alte cuvinte,
dificultăţilor insurmontabile de care se loveşte, nu ac- decât o operă bazată pe compromis, mai bine retra-
ceptă să se umilească. Şi chiar dacă nu are un loc de gerea în muțenie a scriitorului! Citeşte cu multă curi-
muncă stabil, se bucură de un real prestigiu în rândul ozitate (23 februarie) romanul Mitrea Cocor şi este
comunităţii româneşti. puternic decepţionat. Nu îl mai recunoaşte pe Sado-
La 18 octombrie, menţionează faptul că, oricâtă veanu în această carte, marele scriitor de odinioară
dragoste ar avea pentru scrisul românesc, nu a putut transformându-se într-un biet multiplicator de sloga-
să citească până la capăt Nostalgia Paradisului de Ni- ne. Degradarea la care a ajuns autorul Baltagului e
chifor Crainic. Autorului gândirist îi reproşează lipsa considerată fără margini, astfel, încât, lectorul incisiv
de informaţie, superficialitatea în gândire, vulgarita- nu reţine decât o singură frază bună din toată cartea.
tea concepţiei şi suficienţa ortodoxă. Multe dintre ges- În sfârşit, la 2 martie, are o însemnare mai lungă
turile pe care le săvârşeşte îi evocă în memorie fapte, despre Monica Lovinescu. Aceasta a primit recent din
oameni, întâmplări, lecturi, cărţi de acasă. La un mo- ţară două volume de poezii, semnate de Camil Pe-
ment dat – aşa cum se întâmplă în data de 1 ianuarie trescu şi de Dan Botta, pe care vrea să le citească. Se
1951 – începe să aibă până şi nostalgii gastronomice. bucură să descopere în Monica o femeie schimbată
Ele sunt provocate de primul dejun al anului savurat în bine, mai simplă şi mai modestă. Îi cere colabora-
– în mod tradiţional – alături de Luc Bădescu, într-un rea pentru „Caiete de Dor” şi petrece alături de ea o
restaurant românesc. Cuprins de o faustiană sete de după-amiază plăcută, ce îl face să viseze la Bucureşti,
cunoaştere, îşi întocmeşte un program de lucru, însu- la prieteni şi la prietenia lor. La 12 martie, după mai
mând aproximativ 15 ore de lectură şi de studiu fre- multe vizite făcute la Ambasada Americii, i se refuză
netic în fiecare zi. Asemenea „întristate bucurii” reu- viza pentru Statele Unite, sub pretextul că nu îndepli-
şesc să îl menţină într-un fel de „euforie corectă”. neşte condiţiile necesare pentru o viză turistică. În
La 9 ianuarie, consemnează moartea lui René Gué- consecinţă, în ciuda invitaţiei lansate de către Mihai
non, care se retrăsese într-o casă sărăcăcioasă din Fărcăşanu, viaţa lui nu putea lua cursul favorabil la
faţa piramidelor. La 20 februarie, ascultând ştirile de care spera prin colaborările ce i se cereau la postul de
la B.B.C., află de dispariţia lui André Gide. Vestea îl în- Radio Europa Liberă. La 16 martie, Luc Bădescu vor-
tristează, deoarece se stinge încă un personaj ce i-a beşte despre divorţul dintre Eliade şi Cioran. Acesta
marcat formaţia spirituală. La 12 ianuarie, devine din urmă îşi permite să vorbească de „impostura” sa-
mult mai liniştit din punct de vedere financiar, întru- vantului Eliade, de şiretenia şi de aranjamentele sale.
cât îşi primeşte onorariile pentru două cronici la „Eu- Pe de altă parte, Eliade – mult mai puţin agresiv –
ropa Liberă”. Profită de situaţia privilegiată în care se considera îndepărtarea lui Cioran de spiritualitatea
găseşte pentru a-şi cumpăra cărţi. Fericirea nu ţine românească o stupiditate graţioasă. Dincolo de rezer-
însă mult, astfel, că, la 18 ianuarie, se plânge că şi-a vele sale, Virgil Ierunca nu îşi poate ascunde bucuria de
dat ultimii bani pe cărţi, iar viciul acesta începe să îl a-i avea contemporani în exil pe cei doi mari oameni
ruineze. Nu poate, însă, rata anumite ocazii favorabile de cultură. Continuă să citească mai mult de zece ore
din punct de vedere financiar. pe zi – notează la 27 martie – şi, astfel, se distanţează
La 16 februarie, citeşte cu durere, că, într-o revistă de speranţe şi de planurile de viitor. În mod sarcastic,
literară comunistă publicată în limba franceză la Bu- menţionează că a ajuns să planifice doar trecutul.
cureşti, Geo Bogza face elogiul Canalului. Nu îşi as- La 4 mai, împrumută de la Monica Lovinescu Isto-
cunde dezamăgirea şi îl surprinde neplăcut faptul că ria literaturii române a lui G. Călinescu, în vederea re-
nici autorul Poemului invectivă nu a putut să rămână dactării textului despre literatura română pentru Gal-
102 demn. În timpul dictaturii antonesciene, poetul de limard, prilej de a se reîntoarce în timp şi de a evoca
emoţia primului său contact cu această carte. Mai târ- Însemnarea din 29 octombrie 1951 este urmată de
ziu, după război, reuşeşte să îl cunoască personal pe o lungă pauză, confesiunile fiind reluate abia la 1 ia-
marele critic, un om straniu şi paradoxal. La licenţă, nuarie 1960. Între timp, existenţa diaristului s-a
nu a vrut să îl asculte la examenul oral, cunoscându-i schimbat în mod radical. Tăcerea autoimpusă poate
capacităţile. L-a întâlnit pe Călinescu şi la Paris, unde fi interpretată ca un act de autocenzură, Virgil Ierun-
reputatul critic a venit să îşi promoveze propriile sale ca nedorind să prezinte în culori defavorabile repre-
cărţi. Regăseşte după mult timp celebra Istorie, dar zentanţii exilului românesc. Petrece un Revelion în-
fără emoţia de altă dată. Doar trecutul reuşeşte să îl durerat în compania Monicăi Lovinescu, gândindu-se
urmărească prin intermediul acestei lucrări de refe- cu strângere de inimă la ce va aduce noul an. Marea
rinţă. Descrie ecoul favorabil avut de cel de-al doilea dorinţă a celor doi este aceea să o scoată din ţară pe
număr din „Caiete de dor”, dar şi polemicile şi invidiile mama Monicăi, supusă la numeroase umilinţe. În acest
pe care le-a declanşat apariţia publicaţiei. La 24 mai sens, întreprind toate demersurile posibile pe lângă
vorbeşte de dificultatea de a rezuma în numai 15 pa- diplomaţii ce aveau o anumită influenţă în România.
gini literatura română în articolul pentru Gallimard. Prin intermediari, la 6 ianuarie, soţii Ierunca primesc
Ştie că nu are voie să fie nici retoric, nici aforistic, doar veşti din Israel despre atitudinea eroică în închisoare
obiectiv. Uneori, asemenea copiştilor de odinioară a mamei Monicăi. În seara aceleiaşi zile se vorbeşte
din mănăstiri, se vede obligat să transcrie de mână despre procesul intentat lui Constantin Noica, proces
textele româneşti. Aceasta, deoarece: „cartea româ- în care sunt implicate încă douăzeci de persoane.
nească trebuie să circule din mână-n mână ca un nou La 4 ianuarie, primeşte vestea trăznet a morţii lui
testament de cultură”. Albert Camus, urmare a unui accident de automobil.
La 13 martie, are loc ruptura de Eugen Ionescu, da- Este de părere că, în felul acesta, absurditatea se
torată atitudinii vehemente a acestuia. Pentru a-l transformă în destin. Îi vine greu să se împace cu ide-
exaspera, dramaturgul pretinde că „spiritualitatea ro- ea morţii scriitorului existenţialist şi mărturiseşte că
mânească de la Coresi încoace este expresia exactă a nu l-a întristat mai mult dispariţia niciunui om de cul-
unui stil legionar de a fi”. Cu alte cuvinte, toată cultura tură. În data de 25 ianuarie, vizionează piesa Rinocerii
noastră ar fi legionară, de la începuturi până azi. Nu de Eugen Ionescu, spectacol care face vâlvă la Paris.
înţelege enormitatea afirmaţiei şi de unde atâta ură Comentează spectacolul şi îi relevă marile simboluri,
faţă de tot ce este românesc. Primeşte câteva ziare atrăgând atenţia asupra „rinoceritei” de care suferă şi
româneşti de la Luc Bădescu şi are neplăcerea să con- vremurile moderne. La 27 ianuarie, citeşte volumul al
state că, Marin Preda, ţăranul pe care îl dorea perpen- cincilea din Memoriile lui Nicolae Iorga, iar lectura îl
dicular, zdravăn şi demn, scrie reportaje cu chiaburi cam dezamăgeşte. Lectorul nu regăseşte aici nimic
în „Contemporanul”, iar gestul îl dezgustă profund. din verbul aprins al marelui istoric, ci numai procesul-
La 30 august, aduce noi precizări în privinţa conţinu- verbal al unei vieţi irosite între Palat şi Parlament. Îl
tului jurnalului pe care îl ţine: „Poate că n-ar trebui să vede zilnic pe Iuliu Maniu, dar nu îi face portretul spi-
notez doar orele de oboseală, de timp scurs în afară ritual. În plus, confesiunile reflectă ura nepotolită a
de mine, ci şi acelea depline, în care citesc, răsfoiesc omului politic împotriva lui Constantin Stere, care se
ediţii rare, albume de artă, cărţi şi mesaje învechite”. transformă într-o obsesie nefastă.
Trecut-au anii… e, în primul rând, un jurnal de lectură Pornind de la un articol publicat de Mihai Fărcăşa-
şi un jurnal al exilului românesc. Extrem de timid apar nu în „Românul”, la 6 februarie, evocă o scenă istorică
şi accente ce trimit la un jurnal erotic. Astfel, la 17 apri- la care a asistat în timpul procesului mareşalului Ion
lie, primeşte veşti de la Monica Lovinescu, aflată în Antonescu. Chemat la tribunal pentru ca mărturia lui
Spania, şi constată „un interes sufletesc deosebit pen- să le slujească mai târziu comuniştilor pentru pro-
tru ceea ce vine de la ea”. Citeşte în „Contemporanul”, priul lui proces, Iuliu Maniu, trecând prin faţa boxei
din 24 august, cu mirare şi scârbă, frazele lui Sadovea- acuzaţilor, a strâns mâna mareşalului. O altă scenă
nu despre Hidrocentrala de la Bicaz, fraze ce ar fi pu- memorabilă la care a asistat şi pe care simte că nu o
tut fi semnate de orice corespondent de raion. Este va uita niciodată este răspunsul lui Iuliu Maniu la în-
puternic dezamăgit de degradarea la care a ajuns au- trebarea tendenţioasă a judecătorilor, dacă crede că
torul Baltagului, pus să măsoare metrii cubi de apă şi mareşalul a făcut bine ordonând armatei române să
de servitute. La 9 octombrie îl cuprinde o nespusă treacă Prutul. Ilustrul martor nu ezită să răspundă, în
tristeţe, răsfoind presa comunistă şi constatând de- modul cel mai firesc, că Basarabia a fost şi este pă-
gradarea la care a ajuns Radu Boureanu. mânt românesc. Asistând la un asemenea moment 103
istoric, simte că Iuliu Maniu exemplifică certitudinea îl transpune pe Ierunca într-o stare de febrilitate cum
lui Georges Bernanos, potrivit căreia: „Un erou sau un rareori a încercat. La 30 martie, termină de citit roma-
martir este mai întâi un om care nu minte”. nul lui Vintilă Horia Dumnezeu s-a născut în exil, ro-
La 7 februarie, mărturiseşte că, în continuare, cărţi- man pe care îl numeşte „o carte încântătoare” şi în care
le rămân marea sa pasiune, o pasiune care ia propor- descoperă pagini autentice de poezie. Nu în ultimul
ţiile unui adevărat viciu, mai ales când este vorba de rând, consideră importantă şi „respiraţia românească”
cărţile româneşti. a cărţii. Pornind de la o scrisoare publicată de către
La 10 februarie, într-un dialog cu Lucian Bădescu, un refugiat ajuns de curând în lumea liberă, la 20
îşi explică atitudinea, întreaga activitate din exil. Prie- aprilie, menţionează torturile la care erau supuşi deţi-
tenul său îi reproşează că se pierde cu treburile româ- nuţii politici români la Canal şi în închisorile din ţară.
neşti, că îmbătrâneşte degeaba, în loc să scrie cărţi de În finalul însemnărilor sale, Virgil Ierunca mai abor-
fenomenologie literară. Bădescu era de părere că ar dează o serie de teme semnificative. La 27 mai, face
trebui să publice ceva în limba franceză, justificându- portretul acid al lui Tudor Arghezi la 80 de ani, un Ar-
şi, astfel, mai bine activitatea din exil. Virgil Ierunca ghezi devenit cântăreţ al regimului totalitar. La 29 mai,
remarcă, însă, faptul că prietenul său se încăpăţânea- vorbeşte de Jurnalul de Exil al lui Troţki, apărut recent
ză să nu vadă evidenţa: „există o datorie de a te pier- la Editura Gallimard. Peste câteva zile, la 31 mai, con-
de prin obsesia românească, pentru a te mântui faţă semnează cu durere moartea lui Boris Pasternak. Jur-
de tine prin această pierzanie ce aduce a blestem”. nalul lui Virgil Ierunca reprezintă un document au-
Sacrificiul este asumat în mod deliberat şi fără regre- tentic privind viaţa exilului românesc de la Paris.
te, pentru a se încerca o contemporaneitate esenţială
cu durata durută a României. În plus, când îşi aduce Summary
aminte de destinul tragic al lui Mircea Vulcănescu, Vir-
gil Ierunca ignoră orice bibliografie posibilă a „operei”
The Virgil Ierunca’s Diary
sale literare.
La 12 februarie, Theodor Cazaban îi oferă exem-
Virgil Ierunca (1920-2006) is representing, as Mon-
plarul din „Viaţa Românească”, unde era inserat arti-
ica Lovinescu and Sanda Stolojan are doing it, an im-
colul calomnios semnat de Vladimir Colin, articol inti-
portant voice of Romanian Exile. Fragments of the
tulat Cazul Virgil Ierunca. Nu îi răspunde public inchi-
daily notes of this man of culture (philosopher, re-
zitorului, care i se pare un agent de poliţie, dar o face
viewer, poet, and essayist) were integrated in the
în paginile jurnalului. Pretextul injuriilor se găseşte
book Trecut-au anii… (The Years Was Passing...) from
într-un articol critic din „Preuves” despre literatura
2000. The tome is completed with some interviews
actuală din R.P.R. Lui Virgil Ierunca i se reproşează
from the period after December 1989 (postdecem-
faptul că nu acceptă „noul făgaş” spre care s-a îndrep-
brist Epoch), as with a corpus composed by articles
tat literatura română după 23 august 1944. Diaristul
and letter received by Ierunca from the part of some
demontează acuzaţiile ce i se aduc într-unul din cele
Romanian culture men, too. His notes touch the in-
mai lungi însemnări de jurnal.
terval 1949-1951 and 1960. The pages recompose the
Constatând disensiunile existente între confraţii
atmosphere of the Romanian exile from Paris, sketch-
săi, Virgil Ierunca afirmă că exilul este un spaţiu al li-
ing the truthful Chronicle of a hellish time. Personali-
bertăţii, iar cei ce îl folosesc pentru un abuz sau altul,
ties of the foreground of the Romanian culture from
se descalifică înaintea oricărei revolte. Diaristul se do-
Diaspora – Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran,
vedeşte nu numai un cititor, ci şi un meloman înfocat,
Vintilă Horia, Paul Celan, Basil Munteanu and many
un bun cunoscător şi comentator al muzicii simfoni-
others become the characters of a fascinating book.
ce. Omul de cultură deţine şi o bogată colecţie de
discuri, alcătuită în timp. Însemnările despre muzică
câştigă în profunzime în ultima parte a cărţii. Ajun-
gând la o condiţie socială stabilă, diaristul îşi permite
să acorde mult mai mult spaţiu lumii artelor.
La 9 martie, Lucian Bădescu îl înştiinţează că Petru
Dumitriu, unul din cei mai fervenţi susţinători ai statu-
lui comunist, a ales libertatea şi s-a stabilit în Germania
104 de Vest. Această palmă teribilă dată regimului totalitar
EURO
MUZICAL

105
Pavel Gătăianţu, Oana Ursulescu

”Oh my love, it’s a long way we’ve come”


europa.novisad@gmail.com, catrina_458@yahoo.com

O viaţă de artist Un talent aparte îl are pentru arta scrisului, astfel


că de câţiva ani lucrează la un roman dedicat tatălui
O personalitate culturală marcantă, născută pe aces- său şi în acest sens efectuează mai multe călătorii de
te meleaguri, cu un ecou mondial, este Pavel Sfera, ai documentare în Serbia, Croaţia. Bineînţeles că trece şi
cărui părinţii sunt originari din Banat. Pavel Sfera s-a prin Sân Mihai vizitând rudele, precum şi prin locali-
născut la Novi Sad, în anul 1965. Tatăl său, Vasa Sfera, tăţile Vârşeţ, Satu Nou, Belgrad.
este din Sân Mihai, iar mama, Maria, din Seleuş și am- Pavel Gătăianţu
bii sunt năzăreni. Tatăl său a lucrat ca zidar la Mileva
Marić Ajnstajn, iar maică-sa făcea curăţenie la această Bibliografie
familie. La vârsta de 24 de ani (între 1948- 1953), tatăl
său, din cauza convingerilor sale religioase, a evitat 1. http://www.bonodouble.com/
serviciul militar iugoslav, astfel că a fost condamnat la 2. http://www.evz.ro/detalii/stiri/bono-de-la-u2-imitat-de-
închisoare, la Goli Otok, iar ulterior încă cinci ani la un-roman-793312.html
Sremska Mitrovica. Pavel Sfera, la vârsta de doi ani,
pleacă cu părinţii în S.U.A., dar înainte de a ajunge Oana Ursulescu în dialog cu Pavel Sfera
peste ocean, au fost într-un lagăr în Austria. În Ameri-
ca termină şcoala medie şi studiază muzica. A ţinut O.U. Povestiți-ne ceva despre copilăria dumneavoastră.
cursuri de limba engleză străinilor, la Colegiul din San P.S. Copilăria mea a fost precum copilăriile altor
Diego, iar o perioadă a trăit în Italial, unde a cântat pe imigranţi din alte ţări. Încercam să ne încadrăm şi să
gondolele turistice din Veneția. ne asimilăm în acelaşi timp. Întreaga mea familie ple-
În cariera sa de actor, evidenţiem prezenţa în come- case din Iugoslavia în 1967, când aveam eu doi ani, şi
dia americană The trouble with money, în regia lui Cookie trăise în Salzburg, Austria, până în anul 1969, când au
Randolf şi în filmul documentar Expert inight: beating plecat în Statele Unite. În Austria nu am stat într-un
blackjack, lansat în 2006, în regia lui Michael Keller, în lagăr, ci într-o casă. Pe lângă părinţii mei, mai erau
care Sfera interpretează rolul unui star de rock irlandez. cinci fraţi şi cinci surori. A fost o mare călătorie, şi până
În anul 2001 începe cariera muzicală, înfiinţând o în ziua de azi îmi dau jos pălăria în faţa tatălui meu
formaţie muzicală Tribute U2 Band – Desire (pe lângă care a avut viziunea, puterea şi perseverenţa necesa-
Pavel Sfera – voce, membrii formaţiei sunt şi Rod „T” ră pentru aşa ceva, ceea ce mie nu mi-a fost dat până
– mixaj, Rich Conner – percuţie şi Scott Jones – chita- azi. Am ajuns în Los Angeles, în cartierele mai modes-
ră bass), cu care concertează în cluburile din America, te ale oraşului. Tatăl meu a muncit din greu, iar noi
ascultătorii confundându-l deseori pe Pavel Sfera cu trăiam într-o lume unde se întâlneau multe culturi,
Bono din celebra formaţei U2. dar care nu ştia nimic despre antropologia noastră
Muzica instrumentală de pian a fost interpretată pe din estul Europei... şi mai puţin despre religia noastră
albumul lansat în anul 2005, „Just Lost in thout”. Pavel de nazareeni ortodocşi, puţin cunoscută în vremea
Sfera nu este doar un imitator excelent al lui Paul Da- aceea. Am întâmpinat rasism, discriminare culturală
vid Hewson alias Bono, ci şi un muzician înzestrat cu şi indiferenţă faţă de religie. Eram imigranţi săraci, aşa
talent. Se mai ocupă cu fotografia, cu activitatea uma- că nici vorbă să ieşim şi să vedem lumea. Dar, pe vre-
106 nitară (România, Mexic), călătorii etc. me ce trecea, ne adaptam, ne făceam prieteni şi ne
obişnuiam cu Visul American la care visează imigranţii Otok. Pentru că tata nu povestea niciodată despre
care vin spre SUA. Şcolile erau aproape de unde stă- tinerețea sa, nici despre relația cu tatăl său, nici despre
team, aşa că am avut acces la educaţie. Ca elev, nu eram anii la Goli Otok, a trebuit să fac eu singur cercetările.
foarte bun. Întotdeauna am avut dificultăţi la învăţat. Am călătorit de multe ori în Serbia pentru convorbiri.
Poate aveam memoria prea scurtă ca să memorez Și pentru a petrece timp în satul său. Am rude care
ceea ce mă învăţau. Înca mai am aceeaşi problemă... m-au ajutat foarte mult, împărtășind cu mine propri-
dar, ca şi cu toate celelalte, te obişnuieşti, te adaptezi ile povești. Am fost și pe insula Goli Otok de două ori.
şi profiţi de orice situaţie cât poţi tu mai bine. M-am întânit cu foști deținuți prin Croația, Canada,
O.U. Cum s-a întâmplat să ajungeți să locuiți la Novi Elveția și prin Statele Unite. Am fost în arhivele din
Sad? Am înțeles că ambii părinți provin, de fapt, din Banat? Croația ca să aflu date concrete și am citit numeroase
P.S. Ambii părinţi ai mei erau din Banat. Tata era cărți scrise de oamenii care au petrecut timp acolo.
din Sân-Mihai, adică Locve. Mama era dintr-un sat Este o poveste puternică. Sper ca cititorii să învețe
mai mic din apropiere, Seleuş. S-au dus şi ei unde cre- ceva și să ajungă să-i admire pe tatăl meu și pe alții
deau că va fi mai uşor să-şi hrănească familia. Tatăl care au fost acolo.
meu era constructor. Zidar! În meseria asta era de lu- O.U. Cu ce v-ați ocupat înainte de a începe lifestyle-
cru. De fapt, tata a lucrat şi la casa Milevei Einstein. Se ul Bono? Cum v-ați întreținut?
cunoşteau, dar nu erau prieteni. Incredibil. Mama era P.S. Înainte să încep jobul cu Bono, am făcut mai
gospodină. Despre viaţa ei ştiu şi mai puţine. Tragic, de toate. Nu aș zice, totuși, că am același lifestyle ca
când stai să te gândeşti. el. El este prea bogat și prea cunoscut! Am lucrat prin
O.U. Și în SUA – cum ați ajuns? restaurante, în diferite funcții; am lucrat la Muzeul de
P.S. Cum am ajuns în SUA? Cu avionul! Ha. Ne-au Artă din San Diego timp de șapte ani ca art handler
ajutat numeroșii prieteni de aceeași religie, ai lui taică- (adică, aduceam operele de artă în muzeu, le despa-
meu. Când am primit aprobarea de la guvernul ame- chetam, le pregăteam pentru expoziție și pe urmă
rican, am plecat din Austria spre New York, ca toată făceam toate astea invers, când se termina expoziția);
lumea. În Los Angeles am ajuns din cauza muncii și am lucrat cu antichități de toate felurile. Am restaurat
pentru că acolo se mutaseră pritenii lui tata din bise- aragaze în stilul anilor cincizeci. Am condus gondola
rică.Avem câteva fotografii din perioada aceea... dar şi am cântat operă în acelaşi timp... Și am mai dat
adevărul este că mai puține decât degete la o mână. spectacole într-un restaurant timp de doisprezece
Am plecat pur și simplu cu avionul. Am aterizat în ani, cântând piese populare americane la chitară,
New York, dar am stat la prieteni în New Jersey, până pentru niște oameni foarte mișto, adesea alcoolizaţi.
când am plecat la Los Angeles. Nu sunt prea multe de Muzica m-a urmărit mereu prin viaţă.
povestit din perioada aceea. Îmi aduc aminte, de O.U. Povestiți-ne despre perioada petrecută în Italia.
exemplu, cum mi-am tăiat un deget la Salzburg, când P.S. Iubeam foarte mult Italia. Oameni superbi și
aveam doi ani. Medicii l-au reatașat. Acum sunt ok. mân­care excepțională. Arhitectura și peisajele ca din-
În momentul acesta scriu o carte despre tatăl meu, tr-un vis. În Italia plecasem să cânt într-o formație. Mă
care a fost deținut politic. Părinții mei erau de religie contactase chitaristul unei formației tributare U2 care
nazareeni, și mulți dintre ei de prin satele din Iugosla- exista acolo și ne-am vorbit să vin eu acolo și să plec în
via au avut aceeași soartă. Mulți bărbați nazareni au turneu cu ei. A fost superb. Aveam baza la Roma, dar nu
făcut pușcărie pentru că refuzase să ia armele în mâi- stăteam acolo aproape deloc. Uneori plecam miercurea
ni pe vremea războiului. Tata a stat în jur de zece ani și ne întorceam duminică noaptea, iar alteori călăto-
în închisoare. În momentul în care Mareșalul Tito a des- ream câteva săptămâni la rând. Viața de turneu e grea.
chis granițele, mulți nazareeni au și plecat în alte țări. Nu dormeam bine și lipsa de somn simțeam că mă afec-
Familia mea a plecat în Austria. Tata și fratele știau tează fizic. Mi-am făcut foarte mulți prieteni acolo și
germana pentru că erau mai demult plecați la muncă aveam o prietenă pe care o admiram foarte mult. Ea
în Austria și în alte țări unde se vorbea germana. locuia departe de mine și era complicat să ne vedem
Dar cartea pe care o scriu eu acum vorbește în cea din cauza orarului meu încărcat. Italia e o țară minu-
mai mare parte despre relația dintre tata și tatăl lui, nată. Dar a fost o încercare pentru mine să duc
despre căsătoria cu maică-mea, despre convertirea în formația la un nivel mai înalt și mai larg. Ca în toate
religia nazareeană, iar o mare parte vorbește în formă formațiile, exista o dinamică inter-personală compli-
alegorică și metaforică despre experiența lui la Goli cată și până la urmă despărțirea mea de ei nu a fost 107
una prietenoasă. Chitaristul avea o viziune limitată și în Los Angeles, unde e soare mai tot timpul; deci port
era o persoană manipulativă și necinstită. Era formația ochelari de soare. Mai am și ochii albastru deschis și
lui și el o conducea. Dar nu prea bine. Experiența a fost îmbătrânind am devenit mai sensibil la lumină. Pen-
una dureroasă pentru noi toți... Mi-e tare dor de toți tru că Bono este recunoscut după ochelarii de soare
membrii formației și de toți fanii noștri superbi din Italia. ca făcând parte din stilul lui, mă felicită dacă îmi pun
O.U. Când au început oamenii să observe asemăna- și eu ochelari. Dar asta nu contează. „How does it feel
rea? Era în perioada în care și formația devenea tot mai to be Bono?” Mi-a povestit un prieten că însuși Bono
celebră, nu? Cam prin anii optzeci? a întrebat asta. Stătea prietenul meu cu Bono și cu
P.S. Prima dată mi s-a spus de asemănare prin 1979... soția lui la o nuntă, cu mulți ani în urmă, și i-a povestit
cam în primăvară. Bono este cu cinci ani mai mare ca de mine. Mai târziu mi-a repovestit întâmplarea. Nu
mine. Și cum devenea formația mai cunoscută, tot mai am fost prezent și nu pot să spun că Bono chiar asta o
mult se observa asemănarea. Pe la mijlocul anilor no- fi spus, dar cred că prietenul meu nu mi-ar fi povestit
uăzeci era deja o chestie normală. Mulți prieteni și co- așa ceva dacă nu s-ar fi întâmplat. Așa că m-am hotă-
legi de-ai mei imi ziceau pur și simplu Bono. Încă nu rât să pun acest citat și pe site-ul meu.
mă ocupam cu genul acesta de muzică tribute, dar O.U. Spuneți-ne despre proiectele umanitare: unde
nici nu știam suficiente piese de U2 ca să fac o formație. ați fost, ce ați făcut?
Viața mea era foarte diversificată muzical. Sunt un P.S. Bono și cu mine împărtășim și interesul pentru
mare fan al lui Chopin și Mozart. În plus, studiam canto ceea ce se întâmplă în lume. Ambii suntem filantropi
și voiam să fiu cunoscut și talentat ca Pavarotti. Dar ve- și ne dăm silința să facem din lumea asta un loc mai bun
niturile de la lucrul care îl făceam legat de canto au fost pentru noi toți. Iar pentru că munca lui este incompa-
atât de mici încât a trebuit să încep să mă gândesc că rabilă cu a mea din punctul de vedere al perspectivei
asta va fi mai mult pasiune decât muncă pentru mine. și al influenței lui personale, pot să spun că ceea ce
O.U. De ce tocmai Bono? Ați putea face o paralelă face el este extraordinar. Proiectele mele umanitare au
între biografia, copilăria lui și a dumneavoastră proprie; fost numeroase. Comparat cu unii oameni pe care-i
între experiențele voastre istorice, geografice, politice? cunosc, am făcut foarte multe, dar comparat cu alți
P.S. Niciodată n-am fost întrebat așa ceva; vă prieteni ai mei, nu am făcut aproape mimic. Primul
mulțumesc pentru asta. Adevărul e că eu pe mine în- meu mare proiect umanitar a fost cu o organizație nu-
sumi nu m-am văzut niciodată ca semănând cu Bono mită „Best Buddies.” Le-am fost mentor unor tineri de
neapărat. Da, am auzit lucrul acesta de atâtea ori, dar proveniență mai modestă, care aveau și niște dificultăți
am auzit, tot așa, și Kurt Russel, Patrick Swayze, Robin psiho-fizice. Asta a fost când eram la facultate, prin
Williams, Sting și alte celebrități. Bono - Paul David 1989. Relația mea cu acești doi frați a durat zece ani.
Hewson este numele lui adevărat. Pavel Sfera… adi- Am făcut tot posibilul să termine liceul și să le dau o
că, Paul… Avem același prenume. Ceea ce știu despre direcție în viață. După aceea, m-a dus în România în
Bono din biografii și de la cei câțiva prieteni de-ai lui 1991, ca voluntar, unde am lucrat cu orfanii cu nevoi
pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor, este că am- speciale. Am petrecut aproape o vară întreagă acolo.
bii am avut o copilărie grea, că ambii am avut lupte În anii nouăzeci am călătorit prin Missouri (SUA), aju-
interioare în căutarea păcii sufletești. Amândoi am cres- tând la refacerea caselor pentru victimele inundațiilor,
cut în cartierele sărace ale orașelor noastre, cu multă care și-au pierdut domiciliu sau suferiseră mari pagube.
violență și indiferență politică din partea autorităților. Tot asta am făcut și pentru victimele uraganului Ka-
Amândoi am început cu muzica aproximativ la aceeași trina în Mississippi (SUA). Am luat parte și la multe strân-
vârstă. Respect acest om, dar nu aș intra prea adânc geri de fonduri. În general, ca Pavel Sfera. Nu ca Bono.
în analiza asemănărilor… deși sunt multe. Tatăl meu Mă includ cu mare pasiune în astfel de evenimente.
și tatăl lui seamănă puțin. Ce chestie. Bono e irlandez, Am vizitat orfelinate în Guatemala, Nicaragua, Costa
iar eu român din Serbia. Rica. Actualmente lucrez mult cu orfelinatele din Me-
O.U. Vă recunosc oamenii pe stradă, prin magazine? xic. Este aproape și este accesibil pentru mine și
Cum e să fi Bono? (Am înțeles că Bono însuși, Bono Nr. 1, formațiile mele. Am cântat și cu grupul la unele eve-
cum ar veni, v-a întrebat acest lucru). nimente caritabile... Dar îmi place să fac mai mult de-
P. S. Oamenii mă recunosc pe stradă și prin maga- cât să distrez lumea. Vreau să fac parte dintr-o schim-
zine. Dar nu mă îmbrac întotdeauna ca Bono la con- bare progresivă.
108 certe. Adesea sunt în blugi și un tricou simplu. Trăiesc
O.U. Cum a afectat viața de imitator viața dumnea- zut ca pe un unchi mișto... Așa că am făcut și asta. Mai
voastră personală? cânt și la pian. Tocmai am scos un CD. Se numește „Just
P.S. Viața de imitator m-a afectat în mare măsură. lost in thought”. Sunt compoziții de-ale mele influențate
Nu trebuie să mă pregătesc mult pentru personajul de sonatele și nocturnele lui Chopin și Mozart. Nu mă
Bono. Pe scenă, am îmbrăcăminte asemănătoare sau consider un mare pianist și nici un pianist cu pregăti-
chiar identică cu a lui. Dar comentariile despre ase- re clasică, dar îmi place să cânt pentru plăcerea mea și
mănare le ascult deja de multe decenii. Asta nu pot să pentru plăcerea publicului. Am avut roluri în mici fil-
evit. Oamenii vor să se comporte altfel cu mine, iar eu me aici, în America. Au mai fost niște proiecte în
nu mă simt comod. Asta și-a avut influența și asupra producțiile Hollywood și Bollywood. Roluri mici cu sa-
relațiilor mele de dragoste. Atrag multă atenție și oa- larii și mai mici. Am făcut mai multe emisiuni TV, inter-
menii care-mi sunt aproape simt asta. Lumea mă viuri și reclame pentru posturi naționale și interna­
oprește pe stradă, vrea să se fotografieze cu mine, vor ționale. Nimic din toate astea nu mi-a adus glorie...
să vorbească și uneori sunt foarte emoționați. Nu e Mai am o pasiune: fotografia. Când am reușit să mai
ușor de navigat pe acest drum. Le spuneam oameni- economisesc ceva bani, am cumpărat echipament de
lor cine sunt și că doar semăn cu el, dar mulți au refu- fotografiat de calitate. Cred că am dat în jur de $15,000
zat să mă creadă și multora le era neplăcut după ce le pentru el. Am obiective bune. Ador imaginea. Deja de
spuneam... Parcă i-aș fi înșelat eu intenționat. Dar cel câțiva ani mă ocup profesional de fotografie. Am fă-
mai des este minunat să cunoști oameni care-și îm- cut fotografii și prietenilor bolnavi de cancer. Majori-
part cu tine poveștile lor extraordinare. tatea sunt încă în viață, iar alții nu mai sunt printre
O.U. Cum se incadrează munca de acest tip cu viața noi. Fotografiile pe care le-am făcut prietenelor mele
de imitator? care suferă de această boală erau pentru ca să le arăt
P.S. Nu se incadrează deloc! Eu lucrez ca un Bono că sunt în continuare frumoase și că boala lor nu este
tribute artist ca să mă întrețin, ca să împart dragostea un blestem. Fotografiez ca să captez momente din
pentru viață și ca să împart minunata muzică U2 cu viețile oamenilor. În special în munca mea caritabilă.
masele. În rest, mă ocup cu multe lucruri. Îmi place să O.U. Și identitatea dumneavoastră națională? Cum
fiu ocupat. Doar o dată trăiesc. Dacă mă angajează vă simțiți: american, sârb, român, irlandez...?
cineva să le ajut la gătit sau să pregătească nunți sau P.S. Identitatea mea națională... Asta este o între-
alte evenimente... Fac și asta. Am mai avut grijă, de bare bună. Sunt un român din Serbia care trăiește în
exemplu, de niște surori adolescente pentru că mama America și cântă muzică irlandeză. Nu am o identitate
lor a vrut să plece în vacanță cu soțul. Fetele m-au vă- fixă, pentru că toată viața mea am avut o criză de
identitate. Chiar și când este vorba despre timpul și
spațiul în care trăiesc. Aș zice în următorul fel: trăiesc
într-o inimă fără frontiere și culorile drapelului meu
sunt goale. Spiritul meu este bogat, iar sufletul meu își
dorește apropiere.

Pavel Sfera cu părinţii


109
PROEZIE

110
Muharem Bazdulj

ORBUL ȘI MELODIA bancă, îți imaginezi vreun tocilar, vreun biciclist din
ăia, dar tipul ăsta are părul lung, mașina grozavă, rock-
să vadă ce văd oamenii, er adevărat. Bine, și la noi chelnerița e, din alea, o fufă
moartea, zorile leneșe ale zilei, văile grasă, unsuroasă și cu fusta scurtă, pe care o ciupește
și stelele blânde, toată lumea de țâțe, dar acolo e o muncă respectată.
ori să nu vadă nimic, sau aproape nimic, Bine, acolo unde lucrez eu nici nu e cârciumă ca la
decât chipul fetei din Buenos Aires, noi, sunt și băuturi alcoolice, dar numai cele mai
chipul ce nu vrea să ți-l amintești tu. finuțe, dar majoritatea oamenilor vin să bea cafea,
Elegie ceaiuri și din alea. Decorul super mișto, tre’ să-ți arat
poze, totul aranjat cu gust, țăranu’ nostru ar zice că e
Și încă nu ai scris poemul pe jumate gol. E enorm spațiul, știi, și spațiul între
Matei XXV, 30 mese mare de tot, pereții albi, două-trei picturi, gra-
fici, barul lung, de lemn, scaunele super, știi, așa, chiar
E tare Elveția, crede-mă. Ce să zic, Geneva-i super, să vii în fiecare zi nu le poți descrie, discrete dar faine.
multe alte orașe nici n-am văzut. Da’ orașu’-i foarte Asta e, fato, ca și cu sindromul ierbii englezești, n-ai
fain. Adică, știi, nu e el chiar așa mare, e mai mare Sa- cum s-o copiezi. Căpșunaru’ nostru dă-i cu marmoră,
rajevo, poate chiar Banja Luka, da’ e raiu’ pe pământ. dă-i cu oglinzi din alea să lucească totu’ și zice că e
Bine, sunt din alea, șmecherii internaționale, costu- luxos. Eu și colegele avem uniforme: fustă gri până la
muri, pantofi fițoși, serviete, diplomație, politicieni și genunchi, cămașă, la cămașă plăcuță cu numele. La
din astea, da’ nu asta e Geneva adevărată. Știi, turiștii toți li se pare neobișnuit Merima, și-mi zic Meri, așa că
când văd din astea, poate îi fascinează la prima vede- m-am încadrat și la asta. Și, asta-ți spun, e super jobul,
re, dar mă gândesc că e cam nasol să trăiești acolo. Mi fără probleme, nu-i ca la noi, din alea, când deschizi o
s-a părut și mie, pe când mergeam la mătușă-mea, în cârciumă, tre’ mai întâi să fii șmecher să-i dai afară pe
urmă cu doi-trei ani, dar acum ia uite, sunt acolo de nemernici când se-mbată, sparg și fac probleme. Și
opt luni, am venit aici de două săptămâni, și după nu e nici plicticos, mereu se-ntâmplă ceva. Îți pui mu-
șapte zile deja mi-a lipsit Geneva. Da’, să nu mint, na! zica ta, când nu e aglomerat mai apuci să și citești
tre’ că sunt și din ăia care zic că nu e nicăieri bine ca la ceva, și așa. Uite că mi-am amintit ce chestie ciudată
noi, și-și strâng bani numai să vină ‚napoi, dar eu îți mi s-a întâmplat cam cu cinșpe zile înainte să vin aici.
zic de-acum că, dacă pot, am să rămân acolo pentru Undeva pe după masă era, nu prea au fost oaspeți,
vecie. Mă mărit cu prima ocazie și mi-am rezolvat toa- și-mi pun eu o casetă audio ce mi-o dăduse Michel,
te problemele. Glumesc, dar, bine, uite că sunt cu Mi- melodiile lui preferate, mai mult balade. Ascult eu așa,
chel doar de trei luni, da’ suntem super bine împreu- când intră doi, clienți constanți. Tipul e un batrân, da’
nă. El lucrează la o bancă, genevian din naștere, cum bătrân bine, orb, totdeauna dichisit, iar tipa mai tână-
se spune, și n-are nicio treabă că eu îs chelneriță din- ră ca el minim vreo patru’ș de ani, eu aș zice mai de-
tr-un orășel acolo din Bosnia de est de care n-a mai grabă că e nepoată-sa, dar o colegă mi-a zis că e ne-
auzit de când e el pe pământ. Chiar că n-are nicio vasta. Gazda îi place tare de tot, moșulică e vedetă,
treabă, se vede pe el, nu că m-ar convinge el pe mine, străin, vreun artist, ceva, cică scriitor, dar nu prea-mi
că asta m-ar enerva rău, știi, să-mi spună tot timpul intră-n cap cum scrie dacă e orb. Pe tipa lui o cheamă
nu mă deranjează asta sau nu mă deranjează aia. Maria, o auzise el odată cum mă strigă pe mine să
Omul acceptă chestia asta cel mai normal posibil și aduc nota, dar mi-a zis numele întreg, cumva ciudat
bănuiesc că i-ar fi totuna dacă eram nepoata lui Rock- pronunța ea Meri-ma, și mă întreabă el de unde sunt.
efeller, și nu fata lui Haso cizmarul. Nu, chiar că e Eu zic din Iugoslavia, iar el întreabă dacă din Bosnia.
mișto tipul. Știi, când zici la noi de unu că lucrează la Eu mă zăpăcesc, iar el îmi povestește cum că după 111
nume a realizat că sunt tiza nevestii-si, că Merima e cut, s-ar băga în pământ de-ar putea, și plânge. Plân-
varianta musulmană a Mariei, dar el știe că musulma- ge bărbătește, așa, fără suspine, fără să-i tremure ume-
nii iugoslavi sunt în general din Bosnia și nu i-a fost rii, fără zgomot. Numa’ lacrimile-i curg pe fața cu ri-
greu să nimerească. Nici n-am înțeles tot ce mi-a spus, duri. Nu mă gândisem niciodată la asta, dar dacă m-ar
vorbea cumva încet, dar zic, toată cinstea. Și se așezară fi întrebat cineva, n-aș fi știut că un orb poate să plân-
ei doi, știam deja, ea bea ceai rusesc, el cappuccino, îi gă. Îi curg lacrimile, străvezii cumva, și mari, da’ el nu
servesc și mă-ntorc la bar. Muzica mergea, eu stăteam le șterge. Se termină melodia, el mă mai cheamă oda-
cumva pe gânduri, arunc privirea, când colo bătrânul tă, vreți să o mai pun odată, întreb, iar el îmi zice, nu
rămăsese singur. Pleacă ea așa uneori pe zece-cinșpe vreau Merima, spune-mi, ăștia sunt „Beatles-i”. Îmi vine
minute, nimic ciudat, iese până la farmacie sau la ma- să râd, dar bănuiesc că și pentru taică-miu toate sunt
gazin, iar el rămâne pe scaun. Și m-a fascinat întotde- „The Beatles”, iar tata e cu treizeci de ani mai tânăr ca
una că tipu’ ăsta nu se plictisește niciodată. Niciodată ăsta, nu, zic, Bruce Springsteen, iar el repetă numele, și
nu ciocănește cu degetele, nu-i nervos, nu comandă mă-ntreabă dacă e american. Da, zic, probabil. Iar el
altă băutură, stă doar așa pe gânduri, îl vezi pe mutră îmi mai mulțumește o dată. Mă întorc, îl privesc pe
că gândește. Și-ți zic, stăteam și eu așa pusă pe gân- ascuns, și-mi trece prin cap, de ce-l privesc pe ascuns,
duri, când, aud că tipul mă cheamă. Încet, dar îmi doar e orb. În sfârșit, îl privesc, iar el revenise la starea
pronunță numele corect. Ma zăpăcesc, ți-am spus, nu lui de totdeauna, zici că stă liniștit, da’ eu văd că nu e,
mă cheamă niciodată când nu e nevasta. Mă apropii, în puii mei. Ajunge și Maria după cinci minute, și se iau
el tot politicos, își cere scuze-n lung și-n lat, dar mă și pleacă la repezeală. Nu au mai trecut în cele două
roagă să-i mai pun odată melodia ce tocmai se termi- săptămâni până să vin eu încoace. Poate îi văd când
nase. Nicio problemă, zic eu, mă întorc, întorc caseta, mă-ntorc, i-am luat moșului o casetă audio, mi-ar pla-
da’ chiar că nu înțeleg ce vrea cu asta. Credeam că nu ce să i-o dau, zic, că e mișto omu’, totdeauna îmi lasă
dă nicio atenție la muzică. Și-i pun iarăși aceeași me- bacșiș bun. Dumnezeu știe ce și-o fi amintit de l-au
lodie.1 Îl privesc, el s-a ghemuit, parcă, în sine. Ab- podidit lacrimile așa, dintr-odată.
soarbe melodia, chiar o absoarbe. Și vezi că-i e neplă- Traducere de Oana Ursulescu
1
I love to see the cottonwood blossom
In the early spring
I love to see the message of love
That the bluebird brings
But when I see you walkin’ with him
Down along the strand
I wish I were blind
When I see you with your man
I love to see your hair shining
In the long summer’s light
I love to watch the stars fill the sky
On a summer night
The music plays you take his hand
I watch how you touch him as you start to dance
And I wish I were blind
When I see you with your man
We struggle here but all our love’s in vain
Oh these eyes that once filled me with your beauty
Now fill me with pain
And the light that once entered here
Is banished from me
And this darkness is all baby that my heart sees
And though this world is filled
With the grace and beauty of God’s hand
Oh I wish I were blind
112 When I see you with your man
Nicu Vladimir

Ce de lupi se înconjoară  Punte scurtcircuitată 

Iată, iată - stropi de îngeri cad în fum, de-atîta timp murim în şoaptă
Iată, iată - lupii ies la drum, cu gîndul răstignit în gît
Iată, iată - aripi grele trec în scrum, visînd că s-ar deschide-o poartă
Iată, iată - te toceşti de-acum. în care să-şi dea foc un sfînt

Cheamă-ţi câinii lângă tine să spună el ce-avea pe suflet


Lupii vin în cercuri line şi doare ca un cuţit frînt
Lupii cresc în nopţi tiptile să ardă el pînă la urlet
Nu te-ntoarce-acum şi să-l iubim demitizînd

Urcă-aripi de fiare arse de-atîta timp prăsim şopîrle


Vremea-ascute foc prin plase şi-n amurgu-ăsta ochi apun
Vremea-nnoadă gânduri roase musteşte-o spaimă gri în urme
Taie-ţi drum în drum şi-n sîngele unui meci nul
Cheamă-ţi câinii - se-mpletesc şoapte de lut, că de-am văzut şezum şi plînsum
Culcă-ţi paşii - lupii calcă mut,
cu lacrimi limpezi de nebun
Iată-ţi câinii - prin gropi calde se învârt,
c-un arc voltaic destrămat în pumn
Lasă-ţi câinii - boturi vechi se-ascut.
şi codul drumului e-n fum (şi-i fum)
Înveleşte-ţi râsu-n umbre,
vai vai vai - aici lumina albă zace
Prea-s în drum doar coturi strâmbe -
destrăbălîndu-se-ntr-un curcubeu
Gheara ştie lin să umble,
Uită ce şi cum, şi fiecare fiecare-şi ia ce-i place
şi fiecare zbiară eu Eu EU
Lin pe cale urcă-ţi urma,
Muşuroaiele-şi ţin gura, de-atîtea ori sporind în cale
Urma-n urmă scapă turma, numărul umbrei te-am aflat
Primul, la ce bun? am întrebat presimţi vreo zare
Iată, iată - spini de pândă ard pe crâng, ţi-a fost răspunsul bla bla b-bla
Iată, iată - şoapte arse curg,
Iată, iată - căluşeii-n joc se frâng, şi cerul către cer se-ntoarce
Iată, iată - aerul ţi-e strâmt. şi frate - lutul către lut
Dimineaţa nu-i senină, şi orice punte se desface
Lupii semnul şi-l anină, sub tîmpla celui surdo - mut
Peste zare din colină,
Printre ochi de fum,
Lupii-şi flutură iar goana,
Haita-ntreagă-şi linge rana,
Haita lung îşi sună spaima,
Nu te-opri acum. 113
Svetozar Petrović

Jurnal din India 1954–1956–1986 ieftin şi tot ce nu e viu, tot ce se mănâncă, este scump).
Nu le taie, pentru că mulţimea nu îndrăzneşte să le
Alahabad, miercuri, 29 septembrie 1954, seara taie, în numele maximei nesacrificării, pe care nu o
înţelege, sau o înţelege, ştiind doar atât: că încălcarea
Aseară am făcut cumpărături la Chok. Dogra era cu ei se pedepseşte cu moartea mulţimii înseşi. Nesacri-
noi, aşa că am luat totul pe cele mai mici preţuri posi- ficarea este înţeleasă doar ca una din numeroasele
bile (de altfel, străinii plătesc dublu). Seara întreagă, limite, o mie, un milion de îngrădiri care o împiedică.
ochii lui Dogra străluceau de emoţie, de parcă era în Profunzimea filosofiei indiene nu a încetat să mă
transă. A luptat ca un leu. atragă, întrucât în întreaga ei stare inumană nu-i pot
Am întâlnit un cortegiu funebru. Privelişte îngrozi- vedea realizarea. Ceea ce s-a realizat aici din gândirea
toare. Cortegiul se strecura prin înghesuiala şi gălăgia indiană veche, nu m-a atras niciodată. Şi tot mai des şi
generale, toţi purtau straie albe, mortul era acoperit mai des, toate astea, aici, mă enervează tot mai mult.
cu flori multicolore. Muzica – cinci-şase oameni nevo- Și nu pot, pur şi simplu, nu pot în numele prieteniei
iaşi – cântau nebuneşte, cortegiul funebru se mişca dintre cele două ţări, în numele frăţiei şi unităţii pan-
încet, hlizindu-se anormal. Groaznic. statale, sau în numele dezbaterilor, discuţiilor civiliza-
Nu voi reuşi să aflu, niciodată, ce înseamnă aici toa- te, să dau din cap politicos, zi de zi, ascultând pledoa-
te obiceiurile. Nimeni dintre indieni nu o ştie. Este un riile care vin să justifice sistemul castelor, iminenţa
complex enorm, teribil, de tradiţii, care se trag şi se acestui sistem şi imperativul prezervării lui eterne.
menţin din epoca lui Gujarat şi până astăzi, fără pic Uneori aflu despre lucruri şi mai groaznice sau mai
de logică şi de sens ori cu un singur sens – să dăinuie. puţin groaznice. Nu pot să discut cu canibali, cu oa-
Citesc astăzi în ziar declaraţia lui Neru: „prietenii mei meni dominaţi de canibalism.
americani, care vin în Benares, îmi vorbesc numai de
tot felul de mirosuri pe care le simt acolo, iar eu – ori
*****
de câte ori merg acolo – simt miile de ani ale culturii Aseară sau alaltăseară, la hostelul nostru a tras
indiene...”, cam aşa ceva a zis. Să lăsăm de-o parte ief- Mehta. Va sta aici de sărbători, în cursul lunii octom-
tina poveste despre prietenii mei americani (oare brie, cu Dogra. Mă trec fiorii, când îl văd îmbrăcat pe
doar americanii au nasuri), e mizerabil asta, ultranaţi- jumătate. Slab, vai de el.
onalist, stupid. Nu va fi nimic din India, dacă oamenii *****
care o conduc nu vor înţelege că duhoarea bălegaru-
lui de pe străzile oraţelor ei nu este mirosul secolelor, Alaltăseară am fost la o reuniune la Inter. Relatio-
nici apariţia mistică a spiritului stră-străvechi Bharata, nas Club, cu americani, cu un turc. Am cunoscut un
nici-nici. Atâta nici, în rest, pur şi simplu, numai du- profesor japonez, simpatic în felul său, un tânăr din
hoarea bălegarului. Şi trebuie – să lăsăm simbolismul, Tibet (stă în hostelul nostru, e comunist). Prof. Bhat-
nu despre asta e vorba, scriu într-un limbaj simplu şi nagar1, preşedinte, Vice-Chancellar, şi încă un englez
aşa trebuie înţeles – să curăţăm bălegarul de pe stră- (X) erau invitaţi de onoare.
zile oraşelor indiene. Să se înlăture de pe străzile ora- *****
şelor indiene numărul imens de animale – toţi câinii 1
Prof. Onkar Prasad Bhatnagar, păstrată invitaţia 4-5 de-
jegoşi şi semiflămânzi, toate vacile sfinte, sfinte pen- cembrie 1954. Mai târziu, a urmat felicitarea de Anul Nou
tru că nu aparţin nimănui, dar nu aparţin nimănui pen- (27 decembrie 1956). Încă o invitaţie/catalog pentru Win-
tru că sunt sterpe, pentru că nu mai dau lapte (toate ter School for Foreign students (23-29 ianuarie 1956).
vacile sunt sterpe şi nu dau lapte) şi pentru că nutre- În 10 iulie 1956, Svetozar Petrović i-a scris din Zagreb o scri-
114 ţul pentru animale e scump (în India tot ce e viu este soare lui Bhatnagar.
Dogra mi-a citit, în întregime, povestea lui. O mo- despre partidele politice indiene. Socialiştii nu ştiu ce
dificare mai importantă. „El” vorbeşte: Noi nu suntem vor. Acum e la putere Stânga Congresului (Neru), însă
laşi, cei din neamul Dogra nu s-au temut niciodată de dacă Neru pleacă, va veni, probabil, Dreapta - Mun-
moarte... shi2 (guvernatorul UP un „tâmpit”), Katiu (ministru de
Afaceri Interne), Rajagopalachari3 ş.a.m.d. Neru este
***** un socialist tulbure. Între Partidul Socialist şi PSP deo-
O mică discuţie cu Dogra şi Mehta despre multe şi sebirea-i esenţială, toţi aceştia au evoluat depărtân-
de toate. Îi spusei, printre altele, că divizarea asta a lor du-se de socialism, spre dreapta.
pe partide, seamănă prea mult cu o clasă superioară
divizată, comuniştii lor par a fi de salon. *****
Ore şi zile în şir ei stau în camerele lor pline de fum şi Se impune o întrebare. Care-i nivelul de inteligenţă,
dezbat, dezbat despre comunism şi chestiuni simila- de dezvoltare cerebrală, cum să articulezi aceasta la
re, din când în când îl strigă pe servitor, îl trimit după oameni, la noile noastre cunoştinţe? Mulţi dintre ei
ţigări şi iarăşi fumează şi dezbat despre comunism. par dezgheţaţi, inteligenţi, adesea foarte înţelepţi şi
În hostelul nostru se află, în total, 5-6 membri de spirituali. Adesea, întreaga lor minte şi înţelepciune
partid, însă până la 60% sunt simpatizanţi. Ce raport, pare o maimuţăreală. Ştiu să discute raţional despre
ce spirit domină aici faţă de aceşti săraci semiflă- lucruri, însă, la un moment dat, lasă impresia că spun,
mânzi şi semigoi, ce ştiu ei despre politică şi comu- pe de rost, o lecţie învăţată. Cine să se descurce în toa-
nism, văd ei, oare, o diferenţă, cât de mică, între aceş- te acestea?
ti tineri domni, care preferă stânga sau dreapta. Să fie 2
Kulapati Dr K. M. Munshi (sau Kanaiyalal Maneklal Munshi)
toate acestea o comedie, o farsă?... Pesemne că şi ei
(Bombay, 30 decembrie 1887 – Bombay, 8 februarie 1971),
simt această problemă. Ceva acceptă, ceva refuză. politician, luptător pentru libertate, avocat şi scriitor. Pe
***** vremea când era menţionat în Jurnal, el era guvernatorul
statului Uttar Pradesh (1952-1957). A publicat 15 romane,
Deunăzi, Mehrotra ne-a făcut o vizită. Băiat dez- trei piese de teatru dramatic; şi în engleză (Gujarat şi lit-
gheţat, are în el ceva de ascet. Şi ceva de fanatic. Pen- eratura lui, Foiletonul sculpturii indiene ş.a.m.d.).
tru cauza cuiva este gata la anumite sacrificii, de dra- 3
C. Rajagopalachari (10 decembrie 1878 – 25 decembrie
gul tacticii poţi face de toate, şi ceea ce nu-i bine, în 1972), avocat, politician, scriitor şi om de stat; ministru la
Iugoslavia domină ultranaţionalismul... Am discutat Madras din 1952 până la 1954.

Aurelia Borzin

Jurnal îmi fac ceaiul, îmi pregătesc tartinele,


mă aşez pe un scaun, la celălalt capăt al mesei,
am intrat în bucătărie dimineaţa, dna L – cuna- să o pot privi direct în faţă,
ta dlui V, de fapt, nu-i văd decât creştetul acoperit,
cu basmaua pe cap, aplecată deasupra mesei, stă aplecată şi nici nu mă simte sau, cel puţin
cu picioarele strânse sub fustă, aşa pare,
cocoţată pe scaun, citeşte din cartea de rugă- buzele ei continuă să se arcuiască fără cuvinte.
cuni, când a plecat mi-a spus că tre’ să mă rog şi Du-
cu candela aprinsă lângă ea. mnezeu mă va izbăvi de suferinţă.
mi-am amintit că exact aşa o văzusem în ajun de unde aţi luat-o că sufăr?
înainte de a mă încuia în cameră. a scos din geanta ei neagră o lumânare şi mi-a
ar putea practica foarte bine yoga femeia asta întins-o.
are putere şi voinţă de concentrare. 115
de tare de dragoste m-am ghemuit laolaltă cu visele neisprăvite
pe marginea pleoapelor
nicio stare vom fi absenţi o dimineaţă lăptoasă se spânzurase de cerce-
dar muzica ne va ţine pe linia de plutire veaua geamului
nici nu ni se va băga sub piele cu sila nici nu marcu îşi ungea tristeţea pe o felie de pâine îl
ne va lăsa singuri auzeam după mişcări în bucătărie
un fel de yoga pentru suflet şi toate acestea ar fi putut continua ca un
vom căuta o stare lichid turnabil într-un prezervativ extensibil
să nu începem a urla dacă nu m-aş fi apucat să deretic odaia
poate vom vorbi cu încercarea de a coborî sinucigaşa proptită
dar despre altceva decât despre cum am face în cadrul geamului
dragoste ca o mărturie ruşinoasă în văzul lumii
va trebui să aşteptăm un timp să ni se prindă şi cu cât mai mult o îmbrânceam să cadă
rănile numai să cadă odată
cred că vom dori pur şi simplu să ne strângem ochii trecătorilor adunaţi buluc
la piept parcă o propteau împingeau cu şi mai multă
să ne sărutăm foarte neîndemânatic înverşunare de partea cealaltă
vom vorbi despre timpul de-afară ai născut-o, ia-o! mamă te mai numeşti...
despre pictură şi muzică exasperată mi-am înfipt unghiile în dantelării-
apoi mă vei ataca discret apoi năvalnic le ei ceţoase încâlcite
de parcă m-ai vedea întâia oară şi m-am lăsat cu toată greutatea corpului
pendulând în aer
NEgură când m-am prăbuşit tone tone de ceaţă den-
să lăptoasă irespirabilă
dimineaţa aceasta nu s-a mai furişat tip-til începuseră să-i curgă din franjurile rupte
tip-til am înţeles că marcu e chiar în faţa mea şi că a
încât ajunsă în dormitor să se năpustească făcut un gest larg cu braţul
asupra-mi cu flenduroasele-i poale nămila când cuţitul pe care-l ţinea în mână lăsase o
cântatul cocoşului îmi despicase somnul în dâră în urma-i pe plămânul odăii
două atât cât să ne putem privi ochi în ochi

Gilda Vălcan

***** *****
încă aştept scrisoarea, m-am exilat în mijlocul oraşului,
scrisoarea prin care să-mi spui ce s-a întâmplat. într-o încăpere ticsită de cărţi,
clopotele bat, pământul se dezbracă, alături de bărbatul iubit,
iarna coboară ca o boală peste cerul curat. alături de fiu.
nu, nu vreau să te văd, vocea ta mă va ocoli, am gonit visele departe,
nu are putere să rostească cuvintele vii, le-am pus în plicuri timbrate
va minţi. şi le-am trimis la adrese întîmplătoare.
aştept să îmi scrii aşa cum o făceai cîndva, poate unele din ele au ajuns la cîţiva
să-mi spui poveşti despre cele lumeşti şi apoi, dintre aceia care se simt părăsiţi
ca şi cum ai aminti de vreme, să-mi povesteşti. şi au regretat că nu au adresa mea
116 pentru a răspunde la vis cu vis.
m-am exilat într-o noapte şi cred o lungă corespondenţă fără cuvinte, fără tăceri.
că am ajuns în paradis. şi încă ceva, ai grijă să te găsească singur în casă,
altfel va pleca, e foarte geloasă moartea aceasta.
*****
Moartea îndrăgostită *****
trebuie să fie o chestie serioasă între tine şi locuim în casa care stă să cadă,
moarte bătrîna zi, bătrîna livadă,
pentru ca ea să-i părăsească pe alţii şi să vină tăiem lemnul pentru a propti zidul
la tine. mutăm dealul, săpăm la temelie
dacă e doar un foc de paie care se stinge la şi nu ne îndurăm să dărîmăm casa
prima suflare sau să plecăm...
nu te va lua în seamă şi-şi va vedea de propria locuim în casa care stă să cadă,
lucrare. dimineaţa ne trezim cu var nestins
o treabă serioasă între tine şi moarte, pe unica noastră pleoapă

Traian Vasilcău

Cîntec pentru dacii noştri suntem.


(variantă) Dacii sunt doar dacii noştri şi numai astfel vor fi,
Visul lor  și-acum rămâne visul nostru-n orice zi.
Dacii nu se dau pe bonuri, dacii noştri nu se vînd,
Nu-i mai prognozaţi în roluri astăzi, mîine şi O, doar ei ni-s grea valută, şi-s valuta cea mai
oricînd. grea,
Dacii nu se dau valută, nici pe lei nu se mai dau, Neam din loc să nu-i strămute pe sub nici o
Sunt o stirpe absolută, cum cîndva, demult erau. altă stea.
Dacii nu-mblînzesc oraşe, ei numai în sate mor, De la daci să-nveţi trăirea, de la daci să-nveţi
Cu trecut bolnav în oase, încă mai au viitor. să mori.
Dacii merg spre niciodată, dacii plîng în nicăieri, Vai de ţara ce nu-și are dacii ei nemuritori!
Să mai nască înc-odată ţara lor din zi de ieri.
Actual
Dacii noştri-şi sorb tăria de din cronici şi mereu
Dau în leagăn România ca pe-un unic Dum- S-a destabilizat natura
nezeu. Şi face mofturi ne-ncetat,
Înzadar voiţi a-i smulge, înzadar mitraliaţi, În oameni înfloreşte ura
Dacii nu pot fi nicicum din ţara lor concediaţi. Şi doar murim cu-adevărat.

Dacii nu se dau pe pîine, nici pe vin cu prea Zadarnic rostuim cuvinte,


mult rost, Care ne-njură, rînd pe rînd.
Dar sunt încă convertibili, precum pururea au Vai, chiar sinceritatea minte
fost, Şi să fim oameni n-avem cînd.
Niciodată-n tron suspuşii şi nicicînd fiind barbari,
Dacii noştri sunt martirii libertăţii noastre mari. În orice om trăieşte-o brută,
Care se scaldă în plictis,
Dacii nu se dau credite, pentru ei nici bănci Orice iubire-i pe valută
n-avem, Şi-orice surîs e interzis.
Dacii noştri n-au probleme, ştiu, la sigur, că 117
Să plîngem astăzi se mai poate, Dacă-aş fi Dumnezeu , din lacrimi
Să plîngem pînă vor urca Mi te-aş crea din nou să vii
Spre ceruri Pruturile toate Prin crîngul vieţii mele-apuse,
Şi Romania va-nvia. Ducînd în palme ciocîrlii.
***** Maică-a tristeţilor din mine,
Cînd mă va vizita pustia, Se lasă-n lucruri tot mai frig.
Am să observ, bătrîn cocor, Să tac nu mai găsesc cuvinte
Că n-am vecie să-ţi spun: Zare, Şi n-am tăceri să te mai strig.
N-am vreo tăcere să-ţi spun : Nor.

David Kecman Dako

Nuntaşii Întreruperea legăturilor

La nunta unui tânăr luptător, cea mai mare atenţie Se auziră ultima dată, la întoarcerea lui, în urma ra-
au stârnit colegii lui cu care umblase în lung şi-n lat portării cotidiene de pe front – Acum nicio vorbă des-
prin ţară, în uniforme militare, care îşi promiseseră pre el. Este arestat sau...
unul altuia că la prima nuntă vor sărbători şi căsători- ...Întreabă! Călătoreşte, mai întâlneşti lume...
ile ale căror locuri de veci nu se cunosc.
Şi se interesa: - Pe lista de ofiţeri ucişi în oraşul N.
La început liniştiţi, stătură mai pe de-o parte, cu o nu era. Nici pe lista acelora cărora li s-a dat şansa să
prudenţă săritoare în ochi, de parcă în orice clipă se treacă râul fără arme. Rămase doar lista despre care
va auzi comanda de pornire. aici nu se vorbeşte nimic. Şi în continuare e suspect să
întrebi orice, ori e vorba doar de o curiozitate gazetă-
Primul dans nocturn cu nevasta a fost oferit lor. rească, de o speranţă, cu ajutorul căreia, de fiecare
dată, din nou se dovedeşte stabilitatea locului unde
În serie, unul după altul, încet şi uşor, frăţesc, cu podul cândva a fost demolat.
sclipiri în ochi, dezvăluiră secretul: - E pe drum! Sigur
e băiat, despre al cărui nume va decide scoaterea hâr- De atunci niciun răvaş, niciun apel, nici pe-ascun-
tiuţelor din casca militară pe care sunt înscrise nume- selea, în zori.
le tuturor celor care niciodată nu vor închina la nuntă.
Linişte, sunt întrerupte legăturile. Nici nu mai călă-
Mirii erau petrecuţi la culcare cu pocnituri din pis- torim ca să putem să ne-ntâlnim întâmplător, aşa
toale, puşti automate, puşti cu cremene... Şi începu cum făceam înainte de război, acolo la peron, când
dansul nemaivăzut până atunci. Şi dură până se ru- aflasem în doar câteva vorbe despre tot ce se-ntâm-
peau coardele de la tamburi, până trompetistul amu- plase acelor de la ceasornic, celor de la ceasul care
ţi, iar acordeonistului îi amorţi degetele. încă mai bate.

Se întoarseră la locurile lor, vinul şi berea era pe E greu sa afli secretele, nespuse nimănui, despre
masă şi întorşi cu spatele spre ceilalţi nuntaşi, şoptiră. destinele unora care, în ciuda dragostei, rămaseră
fără nimic:
Aşa i-a întâlnit mirele şi zorile...
Singuri sub cort. Izvoarele secară.
Cuvintele şterseră adevărul.
Ceasurile amuţiră.
118 Traducere din limba sârbă de Virginia Popović
Ionuţ Caragea

Tragica poezie a dragostei

Orice despărţire este o bătălie pierdută pe frontul Poezia nu este nici o psihodramă şi nici o demon-
nevăzut al destinului. straţie de forţă. Oglindă sunt cuvintele peste aşteptă-
rile lungi şi chinuitoare...
Dragostea este o intersecţie cu sens giratoriu. Te-
nvîrţi în jurul aceleiaşi inimi, până rămâi fără lacrimi. Cel mai trist nu este să le lipseşti celorlalţi, ci să-ţi
lipseşti ţie însuţi.
Dragostea nu are nevoie de cuvinte, însă cuvintele
au întotdeauna nevoie de dragoste. Dragostea - focul mocnit pe care aruncăm din
când în când câte o speranţă… ca pe un lemn putred.
Cine se trezeşte conştient în zorii suferinţei, ajun-
ge înţelept în amurgul gândurilor. Poetul - pasărea oarbă cu ciocul încovoiat spre
propria inimă.
Lumea este un imens cub Rubik în mîinile unui bă-
trîn orb. Doar zgomotele suferinţelor noastre îi dic- Dorm într-o livadă şi sunt pământul visându-se iar-
tează mişcările. bă, iarba visându-se floare, floarea visându-se măr.

Poezia - crucea de pe linia destinului unde s-a să- Iubirea - miracolul ce trece dintr-un trup într-altul,
vârşit o iubire de la care au fugit toţi martorii, cu ex- rememorând infinitul.
cepţia poetului.
(Cugetări din volumul în pregătire Antologie de citate şi afo-
Nu în biblioteci trebuie căutată istoria poeziei, ci în risme 2006-2013)
arhivele sufletului.

Dina Hrenciuc

Windows ce din instituţie, declanşa uneori câte-un scurt-circuit


urmat de-o alarmă stridentă. Asta chiar dezgheţa pu-
Prin geamul închis pătrundea subţire umezeala ţin salariaţii, unii ieşeau în faţa clădirii cu mâinile la
toamnei. Lângă biroul încărcat cu teancuri de foi A4, urechi, alţii îşi puneau automat, inutil, căştile de as-
agende şi cărţi, torcea neauzit un calorifer încins, ab- cultat muzică de pe telefoanele mobile, fără publici-
solut necesar activităţii de rutină care ar fi putut al- tate şi mai ales fără ştiri, iar în final manifestau cu toţii
tfel, din cauza toamnei timpurii, a frigului strecurat un disconfort vesel. Până să vină cineva de la depana-
peste tot, să îngheţe în orice moment. Caloriferul nu re, până să scotocească prin butoane şi cabluri, peste
devenise vedetă naţională, funcţiona în parametri întreaga clădire răsuna alarma aceea confuză, care
normali, doar că, adăugat celorlalte calorifere electri- putea să însemne orice pentru trecătorii grăbiţi, cu 119
gulerele trase peste urechi. Frunzele arămii fremătau geam, aplecată uşor înafară, spre aerul proaspăt, fără
uşor în păduricea din spatele clădirii, iar copiii ieşiţi la să împieteze pe cineva. Clipele ei de singurătate cal-
plimbare cu bunicii lor întindeau gâturile încercând mă, proiectate în peisajul magnific, clipe care-şi do-
să prindă urma sunetului intemitent şi obsesiv. Poate reau să însemne armonie, comunicare, perfecţiune.
starea generală de alertă a declanşat, paradoxal, prin Clipele ei. Întinse aşadar mâna spre geam, dar ceva o
sticla uşor aburită a geamului, spectacolul tăcut, des- opri imediat. O străfulgerare, o umbră, o neconcor-
făşurat în mare viteză, pe care Iuliana îl descoperi în- danţă în peisaj. O intruziune, o mişcare greşită, şirea-
tr-o după-amiază, cu uimire. tă, spulberând gândul visător şi încordându-i văzul.
În spatele clădirii înţesate de funcţionari, clădire stre- Dintre copaci răsăriră, pe rând, trei siluete. Îmbră-
curată ingenios la baza unui deal, se afla o pădure la caţi în negru, cu feţele acoperite, turtite şi deformate
rândul ei transformată într-un spaţiu public presărat de masca clasică a ciorapilor deşiraţi. Trei infractori –
cu alei răcoroase, cu locuri de joacă pentru copii şi cu socoti iute, cu răceală, gândul Iuliei. Şi colega ei de
localuri cochete pentru însoţitorii acestora, dar mai birou lipsea, în momentul acela, ieşise probabil să fu-
ales pentru tineri. O terasă superbă în timpul verii de- meze în faţa clădirii, mimând cu tristeţe libertatea
venea un soi de acvariu în anotimpul rece, pentru că scump plătită a minoritarului vicios, oprimat de taxe
geamurile sale fumurii o izolau plăcut de restul lumii, şi de priviri tot mai ascuţite aşa cum stătea el, fumăto-
lăsând la vedere, bine alese, doar câteva trunchiuri rul, în văzul trecătorilor grăbiţi, lângă coşul de gunoi
netede de brazi ce păreau să susţină întreaga con- de pe trotuar, ca un exemplu de răufăcător, în timp ce
strucţie undeva, deasupra lumii, pe cetinile lor îmbă- adevăraţii răufăcători, iată, tocmai ieşeau din pădure.
trânite. Canapele moi, muzică în surdină, un murmur Să-i dea un bip? Mai bine nu, n-avea timp, infractorii
plăcut de voci tinere traversând încăperile conforta- se mişcau cu rapiditate. Ca nişte profesionişti, de al-
bile prin perdelele de fum ademenit cu ingeniozitate tfel destul de sfidători, ziua în amiaza mare, cu măşti-
spre gurile de aerisire, toate sfidau, la câţiva metri dis- le alea de recuzită pe feţele lor. Tupeul sau inconşti-
tanţă, râvna plicticoasă a funcţionarilor înconjuraţi enţa lor o fascinară o secundă. Apoi întinse totuşi mâna
de teancuri de dosare şi invitau permanent la evada- după telefon. Ce vor face?
re. Poate de aceea privirile Iuliei treceau calme peste Bărbaţii se aliniară rapid, doi înaintară, în timp ce al
primejdia localului, căutând, visătoare, altceva, unde- treilea probabil ţinea de şase, se apropiară de terasa
va mai sus, în vârful dealului străbătut de serpentine. cea minunată din spatele clădirii şi, din copac în co-
O zi modelată înşelător de razele soarelui, o zi ca pac, ajunseră în dreptul depozitului localului. Fiecare
oricare alta, fără incidente majore prin staţiile de alar- dintre ei înşfăcă o ladă cu băutură. Cu lăzile pe umeri,
mă, prin ungherele vechi şi prăfuite ale instituţiei lor. calmi oarecum, se întoarseră în pădure. Iuliana oftă
O fereastră, oricum, o evadare deja promisă prin pâ- fără să-şi dea seamna. Corpul ei se încordă pe nesim-
cla subţire a geamului, imagine de carte poştală prin ţite. Dar nu pentru mult timp, pentru că povestea nu
care putea trece nespus de uşor, ca-n vis, doar sărind se terminase. Al treilea individ veni şi el după pradă,
geamul care, de altfel, se afla destul de sus pentru a cu aceleaşi ocolişuri şi paşi, însoţit de un altul, proba-
crea, din toată melancolia ei, un paradox. Deschise bil unul dintre primii doi, după care dispăru între brazi.
aşadar fereastra cu aceeaşi mişcare uşoară, un pic re- Fără să vrea, privirile Iulianei apucară în ţintă serpen-
ţinută, revărsă aerul rece în încăperea strâmtă şi privi, tinele de sus. Acolo, probabil, infractorii aveau o ma-
cu ochii larg deschişi, spre adâncurile pădurii... şină cu care să dispară în zare.
În general, printre arbuştii fragili de pe margine Nu mai zăbovi nici ea. Formă numărul de urgenţă
mişunau fiinţe ciudate: boschetari, elevi chiulangii, şi anunţă de îndată, indignată, săvârşirea furtului. Îi
alcoolici, îndrăgostiţi neînţeleşi sau, pur şi simplu, sin- răspunse la capătul firului un glas obosit şi neîncreză-
guratici hoinari. Unii dintre aceştia simţeau imediat tor, care-i ceru atâtea amănunte încât, la un moment
privirile ei şi ridicau capul, întrebători, alungând-o dat, regretă că făcuse gestul civic de-a anunţa infrac-
din chenarul ferestrei, ca pe-o persoană indiscretă. ţiunea. Mai ales că, în faţa ferestrei, nimic din peisaj
Pădurea era, clar, a lor. Ei veniseră primii. Alteori uită- nu se schimbase. După dispariţia celor trei, pesisajul
tura ei nu deranja, dar era deranjată de impudoarea semăna cu nisipul plajei mângâiate de valuri. Numai
imaginilor. În timp, în lungul timp al orelor de servi- ea se enervase, ieşise într-un fel din armonie, strălu-
ciu, imaginile se ordonau după un calendar propriu, cea lângă birou şi, când colega ei, Sorana, se întoarse,
120 astfel încât Iuliana începea să ştie când să se uite pe începu să-i depene, grăbită, întâmplarea zilei.
- Ce crezi ce-am văzut, tocmai am văzut trei băr- ie de nici o declaraţie în plus, nici de, Doamne fereşte,
baţi care-au au ieşit din pădure, au furat lăzi cu întâlniri faţă în faţă cu făptaşii. Totul era în ordine, ve-
băutură din depozit şi-apoi, liniştiţi, au dispărut. rificat şi clasat, ca la carte. Cu mulţumiri şi discreţie
Erau îmbrăcaţi ca-n filme dar ştiau exact ce au garantate, în definitiv toată povestea nu fusese decât
de făcut...asta înseamnă...asta înseamnă că... o întâmplătoare combinaţie de imagini. Fereastra fu-
- Asta înseamnă că erau de-ai casei. Şi că ştiau, sese, într-un anume fel, reparată. Putea privi.
da, ce fac! Mare lucru! Ce crezi, cu cât s-au îmbo- Şi privi, într-adevăr, şi-n ziua următoare, pentru că
găţit? Probabil că lucrau pe pont. Dac-ai şti cât nu era zi să nu privească peisajul care, într-un fel curi-
câştigă bieţii chelneri, ai fi mirată. Poate încear- os, intra tot mai adânc în retina ei şi începea să-i inun-
că şi ei să facă un bacşiş...mai gras. Stau toată de făptura. Începea s-o locuiască. Uneori molcom, li-
ziua în picioare, au salarii de nimic şi, dacă mai şi niştitor, alteori pierdut în pâclă, cu serpentinele alea
comentează, pleacă imediat! deasupra, neliniştitoare...Cel mai adesea, răcoros. Mai
- Ei, asta-i, acum să-mi fie milă de ...chelneri? Sau ales acum, în pragul iernii, când culorile începeau s-o
de infractori? ia razna. Copacii îşi pierdeau sărbătoreşte frunzele,
- Să-ţi fie, să nu-ţi fie, vai de capul lor! ca-n fiecare toamnă. Printre ei, umbrele altor siluete
de copaci, amestecând amăgitor perspectivele.
Iuliana tăcu, visătoare. Nu era genul care să se aprin- Şi, printre copaci...trei siluete zvelte, înaintând cu
dă uşor. Poate că visase, poate căzuse în mrejele toam- prudenţă. Iuliana scoase un strigăt uşor, îşi duse chiar
nei, poate fereastra îi jucase o festă. N-ar fi trebuit să palma la gură. Colega ei lipsea in nou, cu fumatul ei
reacţioneze atât de...copilăreşte, în definitiv nici nu enervant, ceasurile ticăiau la fel, orele se asemănau,
era treaba ei. Şi, în plus, aproape fusese luată la rost numai plutirea piezişă a razei de soare lipsea pentru
când anunţase infracţiunea. Vor urma alte întrebări că, peste noapte, vremea se înăsprise. În rest, aceleaşi
neplăcute şi cine ştie ce afurisite de alte urmări... personaje, aceleaşi mişcări, acelaşi efect, totul derulat
Spre seară primi însă, surprinzător, un telefon care straniu, ca într-un coşmar, aproape identic... excep-
o anunţa că indivizii fuseseră identificaţi, prinşi şi tând faptul că unul dintre bărbaţi se opri în loc şi privi
arestaţi. Totul era în ordine. Peisaj curat. Nu era nevo- insistent spre fereastra ei.

Daniel Pişcu

Klipite de mine
• (Se poate acompania şi (în) rău ... Depinde de
• Abia când am ghidat şi eu pe cineva cum să cine).
intre pe un site la P.C., mi-am dat seama de ce
puştii de azi se enervează pentru relaţia noas-
• Se scurg negre, grele, secundele în funingi-
nea timpului.
tră cu noile tehnologii, ba mai mult, ne consi-
deră cu o anumită toleranţă pe cei din gene- • Se scurg albe, uşor, secundele pe cadranul
ceasornicului.
raţia mai veche.

• - Ce faci , fato, coafato? • Domnişoară, nu mă mai răstigni cu privirea,


am ochii deja obosiţi!
• La „Masa Tăcerii”, toţi hohoteau. • La voi e voie? Voi voiţi ceva? Eventual voie
• La „Poarta Sărutului”, Iuda n-ar fi avut nici o şansă. bună?
• Contrabasul cântă contra basului, acompani- • Zilele onomastice sunt grele. Şi la propriu, şi la
ind pozitiv. figurat.
121
ARTE
VIZUALE

122
Laura Todoran

Laura Todoran, née en Serbie en 1980. 2006


Vit et travaille à Montreuil (93) depuis 2005.  Universal language, two hands scripture, expositi-
Avec Olivier Peyroux forme le collectif TNPX -  voir on personnelle, galerie Cardak, Sr Karlovci, Serbie
le lien  www.tnpx.net  Chanson d’automne, video, sommet de la francop-
honie, espace Carturesti, Bucarest, Roumanie
Formation: 2005
2005  Eu & Ro, exposition collective, Galerie Artis, Buca-
Université Nationale des Arts de Bucarest, master rest, Roumanie
degree 2004 
2003  Love me tender, love me sweet, exposition person-
Université Nationale des Arts de Bucarest, peintu- nelle, galerie KCNS, Novi Sad, Serbie
re murale 2003
2012   Portfolios reviews 1, exposition collective, galerie
 Fragile, Hotel de Gallifet, Aix en Provence Noua, Bucarest, Roumanie  
 Babylone, Galerie NM, Paris  Exposition de peinture, exposition collective, gale-
2011 rie Caminul Artei, Bucarest, Roumanie
Babylone, exposition personnelle, Bibliothèque 2002 
Robert Desnos, Montreuil  Ne pas déranger, l’artiste travaille !, performance –
Pancarte, exposition collectif TNPX, festival Tran- installation, collectif Plus1000, galerie Eforie, Buca-
seuropa, espace Jemmapes, Paris; rest, Roumanie
Urban Center, Bologne 2001
2010  Night hot stories, performance, collectif Aproxima-
Ein Blick(e)/Regard(s),  exposition collectif TNPX, tiv 28, Galerie Atelier 35, Bucarest, Roumanie
Centre français, Berlin et Fondation   2000
Genshagen, Berlin   Ce ci est une idée, installation, collectif Plus1000,
Jouer avec le temps et les signes, exposition collecti- galerie S.P.A.C.E., ICCA, Bucarest, Roumanie
ve, Mairie de Moissy-Cramayel                                           
2009
Romania Jour J, exposition collectif TNPX,  Europe
XXL, festival Lille 3000, Lille
Corp, exposition collective, Centre pour les arts vi-
suels, Bucarest
2008
1000 façons de dire je t’aime, exposition personnel-
le, centre culturel Alban Minville, Toulouse
Cosmic light-box, installation pour projet Super-
flux, galerie Roger-Tator, Lyon
Mots - Chansons – Histoires, vidéo, collectif TNPX, som-
met de la francophonie, Lyon et Québec
 Babel, installations dans le cadre de festival « Lire
en fête », grande halle de la Villette, Paris      
123
Ş TIIN ŢE
SOCIO
UMANE

124
Speranța Sofia Milancovici

Presa minorităţilor din Arad:


texte, contexte şi implicaţii sociale
m_speranta@yahoo.com

Intensele contacte socio-culturale din zona de vest Între 1861 și 1898 apare, constant, ziarul Alföld, iar
a României, unde diferitele minorități (maghiară, evre- între 1885 și 1940, Aradi Közlöny (care a avut cel mai
iască, germană, sârbă etc.) au impregnat, cu zestrea mare tiraj dintre ziarele în limba maghiară, cu perste
lor cultural și lingvistică, populația preponderent ro- 5000 de exemplare pe zi2). Esențial, în peisajul publi­
mânească, au avut repercusiuni și pe palierul presei. cațiilor în limba maghiară, este și Arad es Vidéke, apă-
O analiză a incidenței publicațiilor care s-au consti- rut între 1880 și 1919. La acesta din urmă a activat, o
tuit, de-a lungul timpului, în ecoul acestor comunități perioadă, scriitorul maghiar Gárdonyi Géza.3
permite inventarierea unui număr semnificativ de zi- Probabil cel mai important ziar maghiar din Arad,
are și reviste, unele bilingve, trilingve, cvatrilingve sau în perioada interbelică, a fost Erdélyi Hirlap (1917-1940).
altele redactate doar în maghiară, sârbă, germană etc. Acesta a fost apreciat de publicul larg, datorită calității,
Departe de a se pretinde exhaustiv, demersul nos- complexității și promptitudinii informațiilor vehiculate.
tru urmărește conturarea peisajului presei minorităților Simultan, în Arad au apărut și reviste literare în lim-
din Arad, de-a lungul timpului. Fără îndoială, cea mai ba maghiară. Dintre acestea, menționăm: Szövetség
activă, din acest punct de vedere, a fost comunitatea (1899-1900), Új Elet (1902-1903), A Jövő(1911), Aradi Szin-
maghiară, fapt lesne de argumentat, prin referire la pad etc.
contextul socio-politic al zonei, mai ales în perioada După cel de al doilea Război Mondial, un alt titlu își
premergătoare primului război mondial. face apariția: Szabadság, urmat apoi de Jövő, al cărui
Exemplificăm prin Muncaadok Lapja (anii 1930), cu- titlu se va preschimba în 1949, în Vörös Lobogó – denu-
noscut și sub numele de Industria Aradului. Tot în aceas- mire cu tentă comunis-
tă perioadă începe să apară și Universal Curier, cu tex- tă. Doar după revo­lu­ția
te în limba română, franceză, engleză, germană sau din decembrie 1989,
italiană. nu­mele publi­ca­ției se va
Interesant de remarcat este faptul că, încă din anii schimba în Jelen, apoi în
1839, în Arad apăreau publicații cu caracter publicitar. Nyugati Jelen (din 1999,
Prima dintre acestea a apărut exclusiv în limba ger- odată cu noua formă de
mană. Este vorba despre Arader Kundschaptsblatt. Va- proprietate S.A.), așa cum
rianta în limba maghiară se numește Aradi Hirdetö, îl regăsim și astăzi pe
săptămânal de publicitate a cărui colecție se poate tarabe sau, mai modern,
consulta la arhiva Bibliotecii Județene din Arad. Așadar, în format electronic.
primul ziar de limbă maghiară din Arad a fost, așa Școlile cu predare în
cum remarcă pertinent Emil Șimăndan și colaborato- lim­ba maghiară între-
rii, „un săptămânal tradus din limba germană, care 2
Ibidem, p. 90
avea câteva anunțuri în plus.”1 3
Gárdonyi Géza (1863-1922) – scriitor clasic al literaturii
maghiare și jurnalist. Cea mai cunoscută lucrare a sa, nu-
1
Melente Nica, Gabriela Groza, Emil Șimăndan, Evoluţia şi vela Egri csillagok, a fost publicată în 1899. O altă lucrare
tipologia presei arădene, 1833-2002, Editura Fundației Ioan cunoscută este A láthatatlan ember, a carei acțiune se
Slavici, Arad, 2006, p. 82 desfășoară în perioada lui Attila. 125
gesc peisajul publi­ca­ții­­ mijloc de informare privind viaţa spirituală a comuni-
lor locale, după cum ur­ tăţii sârbeşti din Arad şi de a pune la dispoziţia citito-
mea­ză: Csiky Csuky 21, rilor publicaţiei texte cu conţinut religios. Publicaţia
ziarul Grupului Școlar se distribuie gratuit.
Csiky Gergely Arad, Csi­ Primul număr a apărut la 14. aprilie 1996, în apropi-
llagos, editat de Școala erea sărbătorilor pascale. Cuprinde un text referitor la
Generală nr. 10 Gai – Arad­ semnificaţia marii sărbători creştine a Învierii Mântui-
și Kőpé – revista Școlii torului Iisus Hristos, citate din Sfânta Scriptură, infor-
Generale nr. 12 Arad. maţia privind comemorarea scriitoarei arădene Eus-
Evident, multitudinea tahija Arsici6 (220 de ani de la naştere) prin oficierea
publi­ca­țiilor transcrie o parastasului, prezentarea după Sfânta Liturghie a
efer­vescență a vieții eco- două referate privind viaţa şi activitatea ei literară şi
nomice, socio-culturale, recitări din versurile acesteia.
artistice și spirituale în În afara textelor cu conţinut religios educativ (săr-
zona Transilvaniei. Barie- bători creştine din ciclul anual, istoricul, părţile com-
rele ling­vistice impun restricții cercetătorului, însă o ponente şi semnificaţia Sfintei Liturghii, rugăciuni ca-
concluzie este evidentă, la o privire de ansamblu asu- racteristice etc.), publicaţia conţine: aspecte din viaţa
pra presei în limba maghiară: subiectele, prin varieta- curentă a parohiei - contribuţia financiară a enoriaşilor
tea lor, denotă implicarea activă a populației de et- pentru îngrijirea mormintelor personalităţilor impor-
nie maghiară și interesul constant al acesteia pentru tante ale comunităţii sărbeşti, pentru repararea aco-
problemele de actiualitate. perişului bisericii şi restaurarea picturii interioare, do-
Notam, în paragrafele anterioare, faptul că primul naţii pentru biserică (nr. 3, 7/1996, 2/1997), referiri la
ziar în limba germană din Arad se numea Arader Kun­ evenimentele importante din trecutul istoric al bise-
dschaptsblatt și avea un caracter comercial. Intervalul ricii (4, 5/1996) şi la personalităţi istorice importante
exact în care a apărut suferă modificări în funcție de sur- – ctitorul bisericii, obercăpitanul Jovan Popovici Teke-
sele citate, în principiu fiind vorba despre anii 1837-1849. lija şi urmaşi săi (nr. 6, 7/1996, 1/1997). Sunt publicate
Arader Zeitung apare între 1920 și 1946, având o mai textele şi partiturile colindelor de Crăciun şi sunt men-
largă deschidere spre socio-politic. Semnalăm, de ase-
menea, publicația Kondor, Zeitung des Deutschen Ly- promotor al culturii sârbe din Imperiul habsburgic. A înfiin-
zeums Arad, revistă pentru elevi, cu o consecvență din ţat la Pesta convictul care îi poartă numele, Tekelijanum,
2005 până în prezent și cu scopul de a promova tradi­ unde se asigura cazare şi masă pentru studenţii sârbi. Aces-
țiile, spiritul și cultura germană în această zonă a Ro- ta a donat întreaga sa avere (circa 400.000 de florini) institu-
mâniei. ţiei de cultură „Matica srpska” înfiinţată la Pesta în 1826, de
cărturari şi donatori sârbi. Sava Tekelija a fost preşedintele
În ceea ce privește presa în limba sârbă, aceasta a
acestei societăţi din 1838 şi până la sfârşitul vieţii. Iovan Po-
avut un caracter preponderent religios, cu informații din
povici Tekelija, srăbunicul lui Sava, este ctitorul Bisericii
sfera teologiei și istoriei. Notăm aici apariția, între 1991- Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din Arad, construită între
1997, a revistei Bezdinski vesnik (Viitorul Bezdinului4). anii 1698-1702. Clădirea fostului Tekelijanum există şi astăzi
Publicaţia Tekelijino Zvono a Parohiei Sârbeşti din şi este parţial restituită de statul ungar Bisericii Ortodoxe
Arad îşi are originile în iniţiativa preotului protopop Sârbe. În faţa altarului bisericii sârbeşti arădene se află o
Stevan Raici, parohul Bisericii Sfinţilor Petru şi Pavel placă de marmură care marchează cripta familiei Tekelija.
din Arad, mai cunoscută de arădeni ca Biserica Sâr- 6
Eustahija Arsić (Eustahia Arsici) , scriitoare de limbă sâr-
bească. Acesta a iniţiat, în anul 1996, editarea unei pu- bă, se naşte la Irig, în 1776. La Arad ajunge prin căsătorie
blicaţii în limba sârbă, cu denumirea Tekelijino Zvono cu Sava Arsić, cetăţean de vază al oraşului de pe Mureş şi
(ceea ce s-ar traduce în limba română Clopotul lui fost primar. Şi-a donat casa Preparandiei româneşti şi a
Tekelija5) cu scopul de a oferi enoriaşilor parohiei un asigurat burse pentru şcolarizarea tinerilor. Dintre lucra-
rile scriitoarei, menţionăm: Sovjet maternij obojega pola
4
Mănăstirea Bezdin (sârbă Манастир Бездин, Manastir junosti serbskoj i valahijskoj (Sfatul Matern către Tineretul
Bezdin) este o mănăstire de rit orthodox vechi, a comuni- Sârb si Valah de Ambe Sexe), Buda, 1814; Poleznija raz-
tăţii sârbe, situată în judeţul Arad. mišlenija o četirih godišnih vremenih (Meditaţii Folositoare
5
Arădeanul Sava Tekelija (1761-1842), doctor în ştiinţe juridi- despre Cele Patru Anotimpuri), Buda, 1816 etc. Mladen
126 ce, cărturar, (autor al unor lucrări memorialistice) a fost un Leskovac o include într-o antologie a poeziei sârbeşti.
ţionaţi elevii care învaţă cântările bisericeşti (6, 9 /1996,
10-12/1998). Ocazional sunt publicate poezii de inspi-
raţie religioasă ale părintelui Stevan Raici (7/1996,
7-9/1998, 1-3/1999, 4-6/1999, 1/2001, 1/2003) precum
şi ale altor autori: arhimandrit Venijamin (Pasculovici),
Draga Mirianici, Slavomir Gvozdenovici, Blagoie Cio-
botin. Deasemenea un subiect tratat în paginile pu-
blicaţiei îl constitue şi date statistice privind enoriaşii
parohiei (2/1997, 1/2001).
În anul 2004, părintele protopop Stevan Raici a ie-
şit la pensie şi activitatea de editare a publicaţiei Teke-
lijino zvono a continuat sub îngrijirea noului paroh al
bisericii, protopop iconom stavrofor Ognean Plavşici.
În linii mari, profilul publicaţiei a rămas acelaşi. Noul format al publicaţiei, 1998
Nr.1/2005 consemnează un eveniment cu totul remar-
cabil pentru viaţa culturală a comunităţii sărbe din O trecere în revistă a presei evreilor arădeni începe
Arad – înfinţarea, la iniţiativa părintelui Ognean Plav- cu Buletinul comunității – Hitkőzségi Közlöny, redactat
şici, a Ansamblului cultural-artistic „Sava Tekelija”. în limba maghiară. Scopul, declarat în cuvântul-înain-
Cel mai recent număr al publicaţiei, 1/2010, înserea- te al numărului din iulie-august 1945, este acela de a
ză în paginile sale materiale despre sărbătorirea Cră- oglindi activitatea comunității și funcționarea orga-
ciunului 2009, a Anului Nou 2010, Bobotezei şi Sfântului nismului intern al acesteia.
Ioan, a Sfântului Sava. Anul acesta de sfântul Sava, Litur- În ceea ce priveşte publicaţia Shalom a comunităţii
ghia Arhierească a fost oficiată împreună de Înalt evreieşti din Arad, apariţia acesteia a fost primită ca
Preasfinţitul Arhiepiscop Timotei al Bisericii Ortodo- un „miracol”7 făcut posibil prin elanul preşedintelui
xe Române şi Preasfinţitul Episcop Lukijan al Bisericii comunităţii, Ionel Schlesinger8, care semnează nu-
Ortodoxe Sârbe. Se relatează şi despre Săptămâna ecu- meroase articole şi mobilizează energia acelor câtor-
menică de rugăciune din luna ianuarie 2010, care a va oameni care răspund mesajului său. Primul număr
început la Biserica Sârbească, cu participarea feţelor apare în februarie 2003.
bisericeşti ale tuturor cultelor creştine din oraşul Arad. Justificarea acestei publicaţii este necesitatea de a
Pentru viaţa spirituală, artistică şi socială a comuni- face cunoscute, în cadrul comunităţii şi celor din afara
tăţii sârbeşti, publicaţia este esenţială. Aceasta menţi- graniţelor româneşti, dar plecaţi din Arad, evenimen-
ne viu spiritul ortodox de rit vechi, consemnează as- tele marcante pentru viaţa evreimii din oraş, precum şi
pecte marcante din cadrul comunităţii, care însă nu de a semnala evenimente internaţionale, apariţii edi-
şi-ar găsi locul, în aceeaşi măsură, în publicaţiile cu toriale etc.
ecou mai larg, şi menţine legătura între enoriaşi. Iată justificarea demersului: „Suntem un popor al
cărţii. (evreii, n.n.). Simţim nevoia să fim informaţi, să
învăţăm, să transmitem şi altora lumina noastră. Iată
deci, de ce, în completare la alte surse de informare, o
foaie a Comunităţii.”9
Articolul program, dacă s-ar putea numi astfel cele
câteva rânduri explicative şi echivalând, totodată, cu
o invitaţie la colaborare, conţin o referinţă esenţială:
contribuţiile sunt binevenite, fie cei în cauză evrei sau
7
Gheorghe Schwartz, Miracolul, în Shalom, anul I, nr. 1,
februarie 2003, p. 1
8
Ionel Schlesinger, preşedintele Comunităţii Evreilor din
Arad, membru în Consiliul de Conducere al FCER, persona-
litate activă şi marcantă a scenei socio-culturale arădene.
9
Ionel Schlesinger, De ce o foaie a comunităţii?, în Shalom,
Primul număr al publicaţiei, pagina de titlu
anul I, nr. 1, februarie 2003, p. 1 127
neevrei. Caracterul deschis şi viziunea largă a restrân- dului, loc de intersectare multiculturală și germinație
sului colectiv editorial au dat un suflu curat şi deten- intelectuală fără frontiere.
sionat acestei publicaţii.
În ceea ce priveşte periodicitatea sa, situaţia e in- Bibliografie
certă. Cauza este evidentă: pe de o parte, restricţii fi-
nanciare care, dacă ar putea fi surmontate, sunt între- 1. Kuller, Hary, Presa evreiască din provincie, în „Buletinul Centru-
cute ca dificultate de cele umane, altfel spus de co- lui, Muzeului şi Arhivei istorice a evreilor din România”, Fede-
lectivul redacţional insuficient. Iată deci justificarea raţia Comunităţilor Evreieşti din România, Centrul pentru stu-
diul istoriei evreilor din România, 1998, nr. 2, Bucureşti, p. 72
sintagmei din deschiderea publicaţiei: „Publicaţie a 2. Ljubivoje Cerović, Sârbii din România. Din evul mediu timpu-
comunităţii evreilor din Arad. Apare de câte ori ne riu până în zilele noastre, traducere din limba sârbă Ivo Mun-
permit posibilităţile”. cian, Ediţie îngrijită de Ljubomir Stepanov, Uniunea Sârbilor
Textele prezintă şi destine personale exemplare, din România, Timişoara, 2005
cum ar fi cel al doamnei Leopold Marta Indig, pictor 3. Panici, Bojidar, Biserica cu hramul Sf. Nicolae a grănicerilor sârbi
din Arad la cumpâna secolelor XVII-XVIII, în: Interetnicitate în Euro-
cu ecou mondial. pa Centrală şi de Est, Colecţia minorităţi, vol 4, Arad 2002, pp.
Calitatea jurnalitică a articolelor lasă unori de do- 365-373.
rit, din perspectiva stilului, fapt scuzabil însă ţinând 4. Schlesinger, Ionel, De ce o foaie a comunităţii?, în Shalom,
cont de caracterul publicaţiei. anul I, nr. 1, februarie 2003, p. 1
5. Schwartz, Gheorghe, Miracolul, în Shalom, anul I, nr. 1, fe-
Populaţia de evrei s-a diminuat drastic la Arad, de
bruarie 2003, p. 1
la peste 10.000 de persoane după cel de al doilea Răz- 6. Şimăndan, Emil, Melente Nica, Gabriela Groza, Evoluţia şi ti-
boi Mondial, statistica numărând astăzi doar aprxi- pologia presei arădene, 1833-2002, Editura Fundatiei Ioan Sla-
mativ 400 de membri ai comunităţii. Unde sunt cei- vici, Arad, 2006.
lalţi? Dincolo de această viaţă, sau departe din punct
de vedere geografic. Dacă primii nu mai pot fi recu- Summary
peraţi decât în amintire, cei din urmă au reînviat con-
tactul cu Aradul natal. Cum? Unii dintre aceştia, fami- Arad county’s minorities press: texts, contexts
lii stabilite peste tot prin lume, datorită acestei mo-
deste foi arădene. Din punct de vedere social, al men- and social implications
ţinerii coeziunii comunităţii evreieşti arădene, locul şi
rolul publicaţiei Shalom este esenţial. It is known that the western part of Romania was
Conducerea, extrem de activă şi prezentă, afectiv and it continues to be a region with very intense cul-
şi efectiv, în viaţa membrilor comunităţii, s-a îngrijit tural and social contact. In Arad County, the Hungar-
de distribuirea publicaţiei peste hotare, plasând-o ian, German, Serbian or Jewish Communities have
acolo unde era nevoie de ea. their own publications witch maintain the connec-
Încheiem periplul prin spațiul publicisticii minori­ tion between the members and announce the im-
tăților arădene concluzionând că peisajul închegat portant news for the internal life of those organisms.
de acestea este pe cât We proposed a panoramic view of some publica-
de colorat, pe atât de di- tions, parts of the journalistic landscape from this
vers și incitant pentru part of the country. Those publications have their
istoricul sau analistul place, a necessary and precise one, in the configura-
presei din această parte tion of the regional and national press.
de țară. Sunt aceste pu- The analysis of those publications determines the
blicaţii esen­ţiale pe har- researcher to conclude that the intense socio-cul-
ta publicis­tică româ- tural contacts from this region between the differ-
nească? Sunt sau au fost ent minorities and the Romanian majority influenced
ele vii și esențiale comu- the world of the press too. The diversity and perma-
nităţilor în al căror ecou nent evolution of publications is a proof for the in-
se constituie? Certa- tercultural character of this area.
mente da. Iar diversita- Key words: Hungarian Community, Serbian Com-
tea lor vine să ateste ca- munity, Jewish Community, Arad county, publications
128 racterul deschis al Ara-
Nikola Đomlija

TERORISMUL CA AMENINȚARE LA ADRESA SECURITĂȚII INTERNAȚIONALE


nikoladjomlija@yahoo.com

Introducere Ultimul deceniu al secolului XX şi începutul seco-


lului XXI au fost segmente marcate de schimbări radi-
Schimbările dinamice în viaţa socială şi politică, pre- cale – elasticitate, fluiditate, noi procese de securitate
cum şi marile schimbări în relaţiile internaţionale, com- şi schimbari ale ambianţei securităţii globale. În co-
plică suplimentar problema terorismului, ceea ce con- munitatea umană s-au produs schimbări în profunzi-
stituie una din cauzele cercetării acestei forme comple- me, fie din punctul de vedere economic, politic, soci-
xe de violenţă politică. De problema terorismului se al, fie din punctul de vedere al securităţii. Consecinţe-
ocupă un şir de discipline ale ştiinţelor sociale. Fiecare le acestor schimbări se fac deja simţite şi se vor simţi
din aceste discipline stabileşte metodele sale, în cadrele încă mulţi ani înainte. Trebuie să fim conştienţi că, o
ştiinţei de cercetare a problemei terorismului, plecând dată cu timpul, se schimbă şi securitatea, încercările,
de la principiile generale de cunoaştere a realităţii socia- ameninţările şi riscurile. O dată cu ele se schimbă na-
le şi de la legăturile cauză-consecinţe ale relaţiilor socia- tura lor, conţinutul, formele în care apar şi raza lor de
le stabilite1. Noţiunea de terorism nu este o noutate acţiune. Puţini îşi imaginau că noii titulari ai submină-
pentru noi, cei care, într-un mod sau altul, urmărim eve- rii securităţii se vor ridica vertiginos pâna la nivelul
nimentele mondiale. Aproape că nu trece nici o zi fără critic. Astăzi suntem cu toţii vulnerabili – atât indivi-
ştiri despre vreo acţiune teroristă. Epoca globalizării şi a dual, cât şi global – întreaga comunitate mondială.
informării lumii ne oferă posibilitatea informării şi asu- Ceea ce dorim să obţinem prin această lucrare este să
pra evenimentelor petrecute la celălalt capăt al lumii, în cercetăm şi să explicăm în cel mai adecvat mod inter-
decurs de câteva ore. Mass-media are puterea şi posibi- pretarea teoretică diferită a termenilor menţionaţi, şi
litatea de a determina care temă va fi actuală, precum şi să atragem atenţia asupra unui şir de contradicţii,
prin ce prismă va fi ea privită. Relatarea în mass-media care însoţesc termenul terorism şi termenul securitate
devine bază pentru succesul teroriştilor, care încearcă să internaţională. Terorismul, în dinamica sa de periclita-
atragă atenţia asupra lor şi a ţelurilor lor. re a structurii sociale, a securităţii de stat şi internaţi-
Terorismul este doar una din formele complexe ale onale, depinde în mare parte de condiţiile sociale şi
violenţei politice, atât în graniţele unui stat, cât şi în ca- împrejurările schimbătoare. Trebuie făcută diferenţa
drul comunităţii internaţionale. Conştientizarea existen- între formele pe care le ia terorismul şi cauzele aces-
ţei terorismului este prezentă la fiecare dintre noi, mai tuia în structura socială, care nu pot fi eliminate prin
ales la aceia care urmăresc, cât de cât, evenimentele din metode represive. Modalităţile de soluţionare sau di-
lumea contemporană”2. Terorismul devine un fenomen minuare a problemei terorismului ar trebui, desigur,
politic multidimensional, care înregistrează, în ziua de căutate în cauzele lui. De aceea lucrarea se ocupă de
astăzi, un climax politic şi social. Lumea se dedică, tot analiza cauzelor apariţiei terorismului, acordând o
mai mult, problemei soluţionării terorismului şi apărării atenţie deosebită bazelor ideologice şi valorice pe
de terorism, deşi nu există nicio atitudine acceptată la care se întemeiază terorismul.
modul general (din cauza deosebirilor evidente între
factorii scenei mondiale) şi nicio modalitate de apărare.
Definirea noţiunii de terorism
1
Stajić Ljubomir, Osnovi bezbednosti (Bazele securității),
Draganić, Belgrad, 2006, pag. 1. Terorismul este un fenomen care pune în pericol
2
Ibidem: 241. viaţa oamenilor, impune mari costuri, tinde să submi- 129
neze deschiderea şi toleranţa societăţilor noastre, în Ştiinţele sociale şi politice definesc terorismul, pre-
acelaşi timp reprezentând o ameninţare strategică, ponderent, ca fenomen politic, pentru faptul că el,
constant crescândă, la adresa întregii Europe şi a se- întâi de toate, ia naştere în anumite condiţii politice,
curităţii internaţionale. Organizaţiile teroriste sunt în cadrul unui anumit sistem politic şi urmăreşte rea-
dotate cu arme sofisiticate, legate între ele prin reţele lizarea scopurilor şi intereselor politice proiectate.
electronice şi ferm hotărâte să facă uz de violenţă, Terorismul, ca fenomen, proces şi sistem social5 şi po-
fără limite, pentru a-şi atinge scopurile. Valul de tero- litic, apare şi se realizează întotdeauna într-o anumită
rism reprezintă un fenomen global şi ameninţă întrea- societate, într-un anumit spaţiu, teritoriu. Important
ga societate mondială. El este generat de o mulţime de menţionat este faptul că terorismul nu constă doar
de cauze complexe, inclusiv de presiunile moderniză- în uzul de violenţă şi de forţă, în constrângere, teroa-
rii şi de criza culturală, socială, economică şi politică. re, terorizare – acestea fiind doar componentele lui
Sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI vor esenţiale, prin care îl recunoaştem.
fi memorabile prin escaladarea, fără precedent, a te- În temeiul afirmaţiilor făcute mai sus, putem con-
rorismului, prin victimele pe care le-a provocat, prin chide că terorismul este un fenomen eminamente
distrugerile materiale şi, nu în ultimul rând, prin teme- politic: „El întotdeauna prinde viaţă o dată cu intenţi-
rile permanente de noi atacuri. Terorismul, ca una din ile politice şi fiinţează, întotdeauna, pe tărâmul
formele complexe ale violenţei politice, tot mai mult politicii”6. Dacă motivarea politică lipseşte, respectiv
pune în pericol securitatea internă şi internaţională. scopul politic, nu se poate vorbi de terorism. De ase-
Afirmaţiile necontenite asupra succeselor unui mare menea, un fapt important este şi acela că, întotdeau-
număr de state în lupta împotriva terorismului au na, consecinţele terorismului au un caracter politic.
transformat fenomenul terorismului în temă politică Cel mai des actorii terorismului sunt grupările şi orga-
de vârf, el fiind, totodată, unul dintre cele mai atrăgă- nizaţiile. Totuşi, organizator, ba chiar şi executant al
toare obiecte de studiu pentru cercetătorii fenome- unui act terorist, este posibil să fie şi-o instituţie de
nelor social-politice. Terorismul constituie o proble- stat. Un individ, de asemenea, poate fi actor al tero-
mă socială foarte serioasă, care pretinde analize ştiin- rismului, însă astfel de cazuri sunt, într-adevăr, puţine
ţifice ample şi complexe, precum şi explicăţii ştiinţifi- la număr. Aceasta se explică prin faptul că indivizii să-
ce cât mai complete şi cât mai pertinente3. Demnă de vârşesc un act de terorism fără argumente suficiente,
toată lauda este creşterea interesului ştiinţific pentru ceea ce dă prioritate grupării sau organizaţiei. Jurgen
problemele violenţei politice, adică pentru terorism, Habermas relevă în studiul său că terorismul „se deo-
ca formă complexă a violenţei politice, din motivul că sebeşte de un incident particular prin interesul pu-
interesul sporit poate contribui la combaterea aces- blic pe care îl merită, pretinzând un alt mod de anali-
tui flagel social. ză decât asasinatul săvârşit din gelozie”7. Multiple
În ultimele câteva decenii, terorismul nu ocoleşte forme de violenţă politică, fie ele complexe sau sim-
niciun continent, nerecunoscând graniţe ideologice, ple, intră în componenţa terorismului sau îl traversea-
naţionale şi nici religioase. Concomitent, el pune în ză în măsură mai mare ori mai mică. Acest fapt duce,
pericol interesele vitale ale ţărilor mici şi subdezvol- adesea, la confundarea noţiunilor, creând impresia că
tate, paralel cu periclitarea statelor mari şi superioare narea consideră că o educație superioară, accesul la condiții
din punct de vedere militar. Orice abordare serioasă, decente de viață și respectarea demnității omului sunt
al cărei scop real este prevenirea şi combaterea tero- cele mai bune instrumente pentru diminuarea sprijinului
rismului, ca pericol global, trebuie să aibă, ca punct care se acordă terorisului în unele țării.”
de placare, o analiză reală a condiţiilor, a ambianţei 5
Potrivit multor definiții, fenomenul social este noțiunea
economice, sociale, politice şi culturale, în care se care indică orice realitate a societății, care se observă și se
produce escaladarea terorismului4. manifestă într-un anumit mod în societatea umană, fie di-
rect, fie indirect și prin care se realizează societatea însăși.
3
Simeunović Dragan, Terorizam (Terorismul), Facultatea 6
Simeunović Dragan, Terorizam (Terorismul), Facultatea
de Drept, Belgrad, 2009, pag. 13. de Drept, Belgrad, 2009, pag. 66.
4
În Rezoluția APCE numărul 9931 din 24 ianuarie 2002, se 7
Habermas Jurgen, „Fundamentalisam and Terror: A Di-
constată, între altele: „Adunarea consideră drept indis- aloque with Jurgen Habermas”. In Philosophy in a Time of
pensabilă cercetarea cauzelor terorismului, în așa fel în- Terror: Dialoques with Jurgen Habermas and Jacques Deri-
cat să poată fi găsite mijloace viabile de luptă și , mai pre- da, ed. G. Borradori, 25, Chicago University of Chicago
130 sus de toate, pentru prevenirea lui.” De asemenea „Adu- Press, 2003, pag. 34.
este vorba despre acelaşi fenomen. Incompetenţa unui odele de criză economică şi politică, rar şi în condiţiile
mare număr de autori rezultă din confudarea terme- de stabilitate economică şi politică ale unei societăţi, în
nilor: terorism, terorizare şi teroare, apoi a terorismu- mod spectaculos şi morbid, nepotrivit condiţiilor date,
lui cu guerila şi a terorismului cu extremismul. în primul rând situaţiei sociale şi posibilităţilor istorice
ale acelora care recurg la el ca strategie politică”9.
Cauzele inexistenţei, pe scara generală, a defini-
ţiei terorismului Documente juridice internaţionale care sancţio-
nează terorismul
În urma atacurilor teroriste întreprinse la New York
şi Washington, în 11 septembrie 2001, terorismul a de- În perioada anilor `70 şi `80 ai secolului XX, multe
venit cel mai atrăgător fenomen pentru cercetătorii state au procedat la planificarea şi aplicarea unei stra-
fenomenelor social-politice. O mare problemă în ceea tegii speciale, în scopul combaterii, cât mai eficiente,
ce priveşte găsirea unei definiţii, larg acceptate, a te- a terorismului. Această strategie consta în combina-
rorismului, o reprezintă incompetenţa şi necunoaşte- rea mijloacelor poliţieneşti şi legislative adecvate, pe
rea metodologiei de cercetare a fenomenelor sociale: plan intern şi internaţional. Mijloacele poliţieneşti se
„Raportul ştiinţei şi politicii, pentru binele social ge- rezumă la diferite măsuri organizatorice, la nivel naţi-
neral, ar fi trebuit să fie unul echitabil, însă, din păca- onal, care îmbunătăţesc condiţiile tehnice şi de cadre,
te, acesta a fost, întotdeauna, un raport în care a do- asigurând, totodată, specializarea şi coordonarea lor
minat politica în detrimentul ştiinţei”8. Cauza tergi- în lupta împotriva terorismului. Astfel, de exemplu, la
versării definirii terorismului se explică prin faptul că Biroul de Criminalistică al R. F. Germania există, din
unele state nici nu doresc definirea lui. Statele care o anul 1975, o secţie specială – Secţia TE, care se ocupă,
doresc nu sunt motivate de altruism, ci de ideea ca în exclusivitate, de terorism, măsuri similare fiind lua-
definiţia terorismului să reflecte concepţia lor depre te şi în Olanda, precum şi în multe alte ţări10. O impor-
acest fenomen. tanţă deosebită se acordă formării şi instruirii echipe-
Vom mai da câteva îndrumări necesare pentru ca lor antiteroriste specializate, în cadrul formaţiunilor
această definiţie să fie completă şi acceptabilă din poliţieneşti si militare, cum sunt, de pildă, NOCS în
punct de vedere ştiinţific. Definiţia ştiinţifică şi defini- Italia, RAID în Franţa, GSG-9 în R. F. Germania, ESI-Di-
ţia guvernamentală a terorismului trebuie să fie un ana în Belgia, SAIKA în Egipt ş.a.m.d. Unele ţări au for-
întreg, în acest sens fiind necesară includerea tuturor mat servicii speciale de securitate pentru combate-
determinantelor esenţiale ale terorismului, ca fenomen rea extremismului şi a terorismului intern. Există di-
specific, de ansamblu, alături de un mare număr de verse convenţii internaţionale care se ocupă de sanc-
elemente definitorii. Trebuie să distingem caracteris- ţionarea terorismului, evidenţiindu-se ca deosebit de
ticile esenţiale ale terorismului de cele neesenţiale, importantă Rezoluţia Adunării Generale a ONU pri-
pentru ca definiţia să nu fie nici prea amplă, nici prea vind terorismul la finele anului 1985 (40/61). În docu-
scurtă. În cazul din urmă, ar părea prea superficială. ment se exprimă îngrijorarea în legatură cu formele
Cea mai cuprinzătoare şi cea mai precisă definiţie a pe care le ia terorismul şi care au o influenţă tot mai
terorismului a fost dată, probabil, în a doua jumătate a distructivă asupra securităţii şi a relaţiilor internaţio-
anilor `80 ai secolului XX şi, până acum, în pofida am- nale, fiind puse sub semnul întrebări integritatea teri-
plorii ei, pe atunci nedorite, a rezistat cu succes timpu- torială şi securitatea de stat.
lui. Ea sună în felul următor: „Terorismul modern, ca
fenomen politic multidimensional, reprezintă o formă Noţiunea de securitate
complexă a violenţei politice organizate în grup şi mai
rar individuale sau instituţionalizate, fiind marcată nu Securitatea însoţeşte regnul uman de la începu-
numai de metode fizice şi psihologice violent– înspăi- turi, luând naştere prin materializarea emoţiilor şi a
mântatoare, ci şi de metode tehnologice sofisticate,
proprii luptei politice, prin care se încearcă, în mod sis- 9
Simeunović Dragan, Teorija politike (Teoria politicii), Col.
tematic, realizarea „ţelurilor mari”. Se derulează în peri- Știința și societatea, Belgrad, 2002, pag. 159.
10
Barbot I. et al: La lutte contre le terrorisme en France: de nou-
8
Simeunović Dragan, Terorizam (Terorismul), Facultatea velles orientations, Revue internationale de police criminelle,
de Drept, Belgrad, 2009, pag. 14. traducerea în: Securitatea, nr 4/88, Belgrad, pag. 419-420. 131
pornirilor omului pentru prezervare (instict, teamă, Barry Buzan menţionează câteva cauze ale inexis-
mecanism biologic de supravieţuire a organismului)11. tenţei unei definiţii valide a noţiunii securitate: însăşi
Emile Durkheim considera că societatea a luat naşte- complexitatea fenomenului securităţii abate cercetă-
re pa baza a două feluri de factori – ca necesitate de a torii de la o abordare completă, ei îndreptându-şi aten-
lupta împotriva pericolelor externe şi ca produs al ne- ţia mai degrabă asupra dimensiunilor palpabile al
cesităţii fireşti de asociere. Durkheim susţine această acestui fenomen (armată, poliţie etc.); dupa cel de-al
atitudine şi în enunţul „când se asociază indivizi cu doilea război mondial, noţiunea şi conceptul securi-
necesităţi comune, ei nu o fac numai pentru a-şi apă- tăţii au fost reduse la conceptul puterii; divergenţele
ra interesele, ci şi pentru a nu se simţi pierduţi în an- între şcolile realistă şi idealistă la elaborarea concep-
turajul adversarilor, apoi pentru a avea satisfacţia co- telor puterii şi păcii iau locul colaborării la formularea
municării spirituale şi a face acelaşi lucru într-un nu- conceptului securităţii (mai ales in anii ‘80 ai secolului
măr cât mai mare, cu alte cuvinte, pentru a duce îm- XX, când au fost intensificate procesele internaţiona-
preună o viaţă morală identică”12. Putem conchide că lizarii şi ale globalizării); natura studiilor strategice,
pe tot cursul dezvoltării comunităţii umane, necesita- care pun în evidenţă interdependenţa aceste discipli-
tea primordială a omului a fost legată de existenţa lui ne ştiinţifice şi ale politicii de stat, reducând, în acest
biologică şi de securitatea individuală şi de grup. Dez- mod, obiectul cercetărilor la formele militare ale se-
voltrea relaţiilor interumane în ansamblu denotă că curităţii; puterea politică şi simbolică a conceptelor
toate conflictele declanşate între indivizi, grupări şi privind securitatea naţională pentru elita politică; de-
state au avut la bază interese opuse. finirea neclară şi lipsită de precizie a securităţii naţio-
Securitatea este una dintre necesităţile esenţiale ale nale înlesneşte elitelor politice şi militare modelarea
omului, garanţie incontestabilă a existenţei, progresu- strategiei în aşa fel încât să-şi consolideze puterea,
lui şi bunăstării, a siguranţei şi posibilităţilor economice, atât în stat, cât şi în societate14.
a umanităţii şi ordinii, a vieţii libere fără temeri sau gre- Conceptele securităţii sunt construcţii teoretice şi
utăţi, ea fiind un bun universal la care toţi avem dreptul. practice de protecţie şi promovare a intereselor şi va-
Securitatea este unul dintre cele „mai încăpăţânate şi lorilor vitale ale anumitor categorii de obiective de
durabile visuri ale epoci moderne, întrucât nu este un referinţă ale securităţii. Având în vedere faptul că se-
fenomen stabil, ea întemeindu-se pe nesiguranţă şi pe curitatea este o categorie dinamică, se schimbă şi pri-
suferinţă”13. Securitatea l-a preocupat pe fiecare om, virile conceptuale asupra obiectivelor şi valorilor pe
reprezentând o funcţie importantă în orice îndeletnici- care ea ar trebuie să le protejeze. Locul central în se-
re a acestuia. Omul, conştient de faptul că numai asoci- curitatea ce poartă amprenta războiului rece (centris-
at cu alţi oameni poate înfrunta cu succes pericolele tă de stat) îl ocupă: teoria şi graniţele de stat, securi-
ce-i ameninţă existenţa şi demnitatea, a creat comuni- tatea externă a statului, factorul militar al securităţii,
tăţi sociale, iar prin perfecţionarea lor continuă - şi pe factorul uman, relaţia Est–Vest, disponibilitatea statu-
cea mai „desăvârşită” comunitate – statul. Cu timpul a lui pentru acţiune şi rolul, deosebit de important, al
observat că statul poate reprezenta şi pericol pentru statului în domeniul securităţii. Locul central în secu-
securitatea lui, astfel că a depus eforturi pentru a-i limi- ritatea de după războiul rece îl ocupă: indivizii şi co-
ta samavolnicia. Prin angajarea generală a umanităţii, munităţile, securitatea internă a statului şi securitatea
îndeosebi a comunităţilor teritoriale (statelor) s-a stabi- transnaţională, factor multinaţional al securităţii, fac-
lit un sistem colectiv de securitate care influenţează, cu torii naturali şi sociali, securitatea globală, rolul pre-
succes variabil, atât securitatea naţională, cât şi securi- ventiv şi de revigorare al statului, alături de unii fac-
tatea cetăţenilor în graniţele unui stat. tori ai securităţii care apar în afara structurilor de
stat15. Distingem cauze duble ale conturării lor teore-
11
Dillon Myles, Politics of Security – Towards a Political phi-
losophy of Continental Thought, Routledge, London-New 14
Buzan Barry, People, State & Fear: An Agenda for Interna-
York, 1996, pag.17, Anžić Andrej, Varnostni sistem Repub- tional Security Studies in the Post-Cold War Era (second edi-
like Slovenije, Časopisni zavod,Uradni list Republike Slo- tion), London: Pearsons Longman, 1991, pag. 7-12.
venije, Ljubljana, pag. 32. 15
Law David, „Securitatea umană și reforma sectorului
12
Durkem Emil, O podeli društvenog rada, Prosveta, Bel- securității zece ani mai târziu, Securitatea umană”, nr. 2,
grad, 1972, pag. 62-64. Belgrad 2004, pag. 96; Baldwin D.A. The concept of Secu-
13
Burke Anthony, Aporias of Security, Alterntives: Global, rity, „Review on international studies”, nr. 23, British Inter-
132 Local, Political, Vol.27, No. 1, 2002, pag. 1. national Studies Association, 1997, pag. 5-26.
tice – conceptele securităţii au luat naştere în baza Statele Unite ale Americii, pledând pentru propria se-
practicii relevante de securitate, întâi de toate, în sco- curitate, au pornit o acţiune mondială de răfuire cu
pul avansării ei, respectiv al înlăturării numeroaselor terorismul. John Gaddis, istoric american, are deplină
neajunsuri în definirea noţiunii securitate. Concepte- dreptate când spunea că „în dimineaţa zilei de 11
le securităţii sunt considerate a fi produse ale teoriei septembrie 2001, nu s-au năruit doar cladirile gemene,
şi practicii securităţii, însă şi mijloace ale acesteia, şi ci şi ideile noastre fundamentale asupra securităţii in-
valoare, în primul rând ideatică – inovatoare şi instru- ternaţionale, naţionale şi personale”17. Într-o cuvânta-
mentală. Conceptul securităţii îl putem înţelege ca re a sa, George Bush a menţionat: „Nu vom ezita să acţi-
proiect general atotcuprinzător, ca opinie sau idee onăm şi singuri, dacă este necesar, prin atacuri pre-
privind sistemul securităţii, respectiv ca idee alcătuită ventive împotriva teroriştilor, pentru a ne exercita drep-
prin combinarea tuturor caracteristicilor ale segmen- tul la autoapărare şi pentru a-i împiedica să pună în
telor sistemului de securitate. pericol oamenii şi ţara noastră”18.
Există un consens între jurişti asupra ideii securităţii,
în care conceptul securităţii include libertatea în raport Bibliografie
cu „ameninţările împotriva valorilor stabilite”16. În ca-
zul lor, cele mai semnificative discuţii în contradicto- 1. Avramov, Smilja (2001), Bezbednost u XXI veku, Zbornik rado-
riu le găsim în domeniul articulării a ceea ce are locul va, SIMVON, Beograd
central în cercetare – ce intră în obiectul de referinţă 2. Burke, Anthony (2002), Aporias of Security, Alternatives: Glo-
bal, Local, Political, Vol. 27, No. 1.
al securităţii: securitatea individuală, naţională sau 3. Buzan, Barry (1991), People, States and Fear, Second Edition,
internaţională. Statul are securitate numai atunci Harvester Wheasheaf, London.
când menţine în echilibru ameninţările militare şi ca- 4. Gedis, Džon (2008), Iznenađenje, bezbednost i iskustvo Ameri-
pacităţile militare proprii de a răspunde la ele. Concep- ke, Klub plus, Beograd.
tele de bază ale securitaţii sunt: conceptul securităţii 5. Dillon, Myles (1996), Politics of Security – Towards a Political Phi-
losophy of Continental Thought, Routledge, London-New York.
naţionale, conceptul securităţii internaţionale (echili- 6. Dimitrijević, Vojin (1973), „Pojam bezbednosti u međunarodnim
brul forţelor şi conceptul securităţii colective), securi- odnosima”, Savez udruženja pravnika Jugoslavije, Beograd.
tatea cooperantă, securitatea globală, conceptul se- 7. Dimitrijević Vojin, Stojanović Radoslav (1996): Međunarodni
curităţii umane şi conceptul securităţii particulare. odnosi, Službeni list SRJ, Beograd.
8. Dirkem, Emil (1972), O podeli društvenog rada, Prosveta, Beo-
grad.
Cauzele terorismului în contextul securităţii in- 9. Đorđević, Nenad (1978), Međunarodni terorizam i svetska bez-
bednost, dr disertacija, Beograd.
ternaţionale 10. Laqueur, Walter (1987), The Age of Terroisam, Little, Brown,
Boston.
Atacul terorist împotriva Statelor Unite ale Ameri- 11. Marks – Engels (1979), Pismo, juli 1870 – decembar 1874,
cii în 2001 a schimbat radical, în întregime, premisele Delo, tom 40, Prosveta, Beograd.
12. Mijalković, Saša (2009), Nacionalna bezbednost, Kriminalis-
şi percepţia internaţională a încercărilor, riscurilor şi a
tičko-policijska akademija, Beograd.
ameninţării privind securitatea. Terorismul, ca feno- 13. Pečujlić, Miroslav (1976), Uvod u sociološke teorije – Zbornik
men al violenţei izolate, motivate politic, s-a menţi- radova: Osnovi nauke o društvu, IV izdanje, „Rad” Beograd.
nut pe marginile principalelor probleme de securita- 14. Simeunović, Dragan (1989), Političko nasilje, Radnička štam-
te. În numai câteva ore, el a devenit problemă mondi- pa, Beograd.
15. Simeunović, Dragan (2002), Teorija politike, Nauka i društvo,
ală de securitate şi o dilema de prim rang. Dupa 11 Beograd.
septembrie 2001, în sistemul securităţii americane, dar 16. Simeunović, Dragan (2009), Terorizam, Pravni fakultet, Beograd.
şi al securităţii globale, se petrec schimbări dramati- 17. Simeunović, Dragan (2009), Uvod u političku teoriju, Institut
ce. În urma atacurilor de la New York şi Washington za političke studije, Beograd.
18. Simić, Dragan (2002), Nauka o bezbednosti, Službeni list SFRJ,
era logică o reacţie energică împotriva terorismului.
Fakultet političkih nauka, Beograd.
Situaţia din acea vreme trebuia să preocupe nu nu- 19. Smith Steve and Baylis John (2001), Globalization of World
mai cetăţenii Americii, ci şi întreaga comunitate inter- Politics, Oxford University Press, New York.
naţională. Evenimentele de la 11 septembrie au avut
consecinţe enorme asupra sistemului securităţii glo-
17
Gaddis John, Surpiza, securitatea și experiența Americii,
bale şi a relaţiilor internaţionale, în general, întrucât Club Plus, Belgrad, 2008, pag. 86.
18
Discursul lui George Bush, preluat din: Gaddis John, Sur-
16
Smith Steve and Baylis John, Globalisation of World Poli- piza, securitatea și experiența Americii, Club Plus, Belgrad,
tics, Oxford University Press, New York, 2001, pag. 255. 2008, pag. 93. 133
20. Stajić, Ljubomir (2006), Osnovi bezbednosti, Draganić, Beo- its suppression. It determines the concept of terro-
grad, šesto izdanje. rism and aims to explane this complex form of politi-
21. Stojanović, Radoslav (1966), Politika sile u međunarodnim od-
nosima, JRMP, Beograd. cal violence through different theoretical aproaches,
22. Stojanović, Radoslav (1982), Sila i moć u međunarodnim odno- and also to introduce us with international legal do-
sima, Radnička štampa, Beograd. cuments which impose sanctions against terrorism.
23. Ševo, Bojan (2009), Terorizam i bezbednost krajem HH i poče- The central part of the paper is dedicated to the con-
tkom HHI veka, dr disertacija, Beograd.
cept of security and the representation of the basic
security concepts. As a sort of conclusion of thinking
Summary and researching on the topic of terrrorism, the paper
presents in its final stage the causes of terrorism in
Terrorism as a Threat to International Security the condition of international security.
Key words: terrorsm, security, international secu-
The subject of this paper is terrorism as a threat to rity, international relations, violence
the international security. The goal is to point out the Traducere din limba sârbă de Virginica Jurjovan
role of the states and the international community in

Liviu Bordaș

Mircea Eliade și Petru Cârdu. Noi scrisori inedite


liviubordas@yahoo.com

Într-un număr anterior al acestei reviste am publi- ade pentru al doilea interviu, din octombrie 1985, pu-
cat primele două scrisori ale lui Petru Cârdu către Mir- blicat și el în paginile acestei reviste.3
cea Eliade, păstrate în arhiva sa din Chicago (Universi- Așa cum scriam și în articolul anterior, corespon­
ty of Chicago Library, Mircea Eliade Papers 72.6, din 30 dența nu e completă. Din câte se pare, însă, celelalte
iulie și 25 august 1980), împreună cu interviul pe care scrisori nu s-au păstrat în arhiva din Chicago.4
i l-a luat, la Paris, în 17 septembrie 1984.1 Între timp
am descoperit alte câteva scrisori inedite.2 1
Primele două (M.E.P. 109.4) se referă chiar la acest
interviu. Ele conțin și interesante informații despre Vârșeț, 26 decembrie 1983
traducerile poetului din Vârșeț din opera savantului Dragă Domnule Eliade,
de la Chicago, unele dintre ele încă inedite. Amândo- Mai întâi permiteți-mi să Vă urez ”La mulți ani!”.
uă au fost grav afectate de focul care a devastat biro- Apoi, doresc să vă anunț că am terminat de tradus vo-
ul lui Eliade în decembrie 1985, iar textul lor a trebuit lumul de povestiri în sârbocroată,5 precum și piesa în
în bună măsură reconstruit. Cea de-a treia (M.E.P. trei acte Coloana nesfârșită, care urmează să fie pusă
104.11), o carte poștală ilustrată, îi mulțumește lui Eli- în scenă la Teatrul ”Atelier 212” din Belgrad, condus
3
”Petru Cârdu în dialog cu Mircea Eliade”, ibidem, IV, nr. 2
(8), 2011, pp. 40-42.
1
”Ultimele interviuri româneşti ale lui Eliade şi felix culpa”, 4
Ele nu se găsesc nici în fondul de manuscrise de la Paris
Europa, V, nr. 1 (9), 2012, pp. 38-48. donat, în 1996, Institutului de Studii Orientale ”Sergiu Al-
2
Mulțumesc conducerii Special Collections Research George” din București, împreună cu biblioteca din Char-
Centre al bibliotecii Universității din Chicago pentru per- les Dullin, nr. 4.
134 misiunea de a cerceta și publica aceste scrisori. 5
În curte la Dionis. A rămas nepublicat.
de celebra Mira Trailović. Piesa va fi publicată și într- ­3
un caiet aparte al revistei belgrădene Delo.6
Vin la D-voastră cu rugămintea de a-mi acorda un [Paris, 8.10.1985]7
interviu pentru revista belgrădeană Delo sau pentru
cotidianul Politika. Având în vedere că în Iugoslavia Monsieur Mircea Eliade
au apărut mai multe cărți de ale D-voastră, m-aș bu- 4 rue Charles Dullin
cura foarte mult dacă ați accepta să vă trimit vreo 75018 Paris 18
zece întrebări în legătură cu viața și opera D-voastră.
Dacă cumva veniți la Paris, sunt dispus să vă fac o vi- Vă îmbrățișează cu drag,
zită. V-aș ruga, totodată, să binevoiți a-mi trimite în Petru Krdu
scris acordul D-voastră în vederea publicării volumu-
lui de povestiri și a piesei despre Brâncuși. 26300 Vršac
În sfârșit, țin să vă comunic că vă păstrez toate re- Janka Halabure, 20
cenziile apărute în presa iugoslavă la cărțile publicate Yougoslavie
în sârbocroată.
În așteptarea răspunsului D-voastră, vă transmit Summary
salutările mele cordiale.
Al D-voastră,
Petru Cârdu Mircea Eliade and Petru Cârdu.
New unpublished letters
2
The article brings to light three unpublished let-
ters (two written by P. Cârdu, one by M. Eliade) in ad-
History of Religions dition to the two letters of P. Cârdu previously pub-
International Journal for comparative history of lished in this journal (no. 9, 2012). They regard the
religions translation of Mircea Eliade’s literary work into Ser-
12 ian. 1984 bian, as well as the two interviews given by him to
Petru Cârdu, which remained his last Romanian inter-
views.
Dragă D-le Cârdu,
Multe mulțumiri pentru scrisoarea din 26 decem-
brie precum și pentru veștile bune pe care mi le-ai
dat. Evident, sunt de perfect acord cu publicarea vo-
lumului de povestiri și a Coloanei în traducere sârbo-
croată. De asemenea accept cu plăcere să răspund în
scris la întrebările pe care le voi primi. M-aș bucura
mult să ne putem întâlni la Paris (4 Place Charles Dul-
lin, 18°) unde voi fi pe la începutul lunii iunie.
Inutil să adaug că lista recenziilor apărute în presa
iugoslavă va interesa pe toți bibliografii mei (dar și pe
mine!...).
Cu cele mai bune sentimente și urări de sănătate
pentru Anul Nou,
Al D-tale sincer,
Mircea Eliade

7
Data poștei. Carte poștală ilustrată cu legenda: ”En sur-
volant Paris… Panorama sur les ponts de la Seine et le
coeur de Paris: les îles Saint-Louis et de la Cité, cette der-
6
A apărut mai târziu: Mirča Elijade, Beskraini stub, Književ- nière dominée par la cathédrale Notre-Dame (1163-
na opština, Vršac, 1996, 74 pp. 1260)” (Editions Guy, Paris, imprimé en Italie). 135
Ioana-Iulia Olaru

CONSIDERAŢII ASUPRA STICLĂRIEI ANTICHITĂŢII PE TERITORIUL


ROMÂNIEI – DE LA ARTEFACTELE PROFANE LA CELE PALEOCREŞTINE
olaruioana2004@yahoo.com

În ceea ce priveşte artele decorative, romanii au mentul descoperirii procedeului suflării1 sticlei – liber
înţeles şi au aplicat aici, poate la fel de puternic ca în sau în forme – de către sirieni (în sec. I î.Hr.2). Noua teh-
arhitectură (domeniu în care ei au excelat), lecţiile în- nică a făcut să se treacă la o producţie de masă a va-
văţate de la artiştii greci. Însă le-au dus mai departe, selor din sticlă, devenite articole folosite de toată lu-
le-au adoptat dar le-au şi adaptat gustului propriu mea, avută sau umilă. În plus, noua invenţie produ-
pentru frumos, gustului unor soldaţi pentru care arta cea variante: cele mai multe vase din sticlă au forme
trebuia să fie în primul rând utilitară. Şi aici ajungem particulare, aşadar şi pe plan artistic se produc schim-
la a doua caracteristică a acestui domeniu al artelor bări; sticla devine acum transparentă, dar şi colorată,
decorative oficiale: utilitatea despre care vorbeam se iar reliefurile ornamentelor sunt fără cusur. Autori ai
traduce în acest caz prin interesul acordat lor ca mij- căror nume au ajuns până la noi sunt Ennion din Si-
loace de propagandă politică şi apoi şi religioasă. don, cel mai celebru dintre toţi aceşti semnatari (sti-
Pentru asta trebuia ca artefactele să ajungă în toate clari sau proprietari, nu vom şti). Sau Iason, cipriotul
colţurile Imperiului şi, în plus, trebuia ca toate aceste Aristeias, Neikais, Meges3, ori Frontinus – de la care pro-
obiecte să fie luxoase. vin vasele cu o formă deosebită, de butoiaş4. În cazul
După cum vom vedea, şi înainte de cucerire au exis- tuturor artizanilor, aceştia sau oricare alţii, înalta cali-
tat domenii ale artelor decorative care nu le erau stră- tate a produselor lor şi popularitatea numelor acesto-
ine autohtonilor, în Dacia. Se dezvoltase aici o bogată ra explică probabil prezenţa semnăturii.
artă a toreuticii, a podoabelor, a ceramicii (pictate – Importate din Orient (Siria sau Egipt), vasele din
un gen aparte). Iar Dobrogea de astăzi se afla înainte sticlă se comercializează şi pe teritoriul ţării noastre
de cucerire sub directa influenţă a cetăţilor greceşti, încă anterior cuceririi: în general, nu sticlărie scumpă
aici dezvoltându-se arte decorative în acord cu cele 1
Până atunci vasele fiind obţinute din fragmente de verge-
din Orientul elen. Există aşadar un fond local cu sem- le sau prin tragerea pastei vitroase pe un nucleu din argilă,
nificaţii diferite, la care vom face referiri permanente, ori prin tăierea vasului din blocul vitros, ori prin turnarea
pentru a demonstra în primul rând că arta romană nu masei vitroase în forme... Cf. Mihai Gramatopol, Artele mini-
aturale în antichitate, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1991, p. 107
apare ex nihilo, dar şi pentru a sprijini ideea continui- 2
În prima jum. a sec. I î.Hr., în regiunea siro-palestiniană,
tăţii, chiar dacă mesajul se schimbă. dar a devenit cea mai întâlnită tehnică de obţinere a sti-
După cucerirea romană, pe teritoriul ţării noastre clăriei începând cu jum. sec. I d.Hr. Cf. David Whitehouse,
s-au dezvoltat diferite meşteşuguri pentru a satisface with Jennifer Price, in Jane Turner (coord.), The Dictionary
cerinţele mereu în creştere ale populaţiei. În acelaşi of Art, vol. XXVII, New York, Grove’Dictionaries, 1996, p.
timp, au pătruns şi s-au răspândit puternic şi rapid 73, s.v. Rome, ancient, VIII, 1(iii)(c): GLASS
produse de origine romană, de cele mai multe ori de 3
Mihai Gramatopol, Arta romană în România, Bucureşti,
calitate superioară celor autohtone. Ed. Meridiane, 2000, p. 114; David Whitehouse, in Jane
Între acestea, STICLĂRIA din Imperiul Roman, având Turner (coord.), op. cit., vol. XXVII, p. 77, s.v. Rome, ancient,
ca model vasele ceramice sau din metal, este o artă a VIII, 2(i)(c): GLASS
4
Henry de Morant, Histoires des arts décoratifs, des origine
căror produse se răspândesc continuu încă din mo-
à nos jours, Paris, „Bibliothèque des Guides Bleus” Librai-
136 rie Hachette, 1970, p. 230-31
(din cauza condiţiilor dificile de fabricaţie, dar şi din ce vase de sticlă – boluri, pahare, cupe, farfurii mille
cauza problemei transportului la distanţe mari al unor fiori – de exemplu, paharul de sec. I d.Hr. de la Răcă-
asemenea produse fragile, cu un grad mare de dete- tău, cu „pereţi buclaţi” (cu protuberanţe în formă de
riorare). În epoca romană, în general existenţa acestei lacrimă) sau un fragment de alabastron cu dungi al-
arte demonstrează exercitarea propagandei în mod bastre şi cărămizii (Bâtca Doamnei) (analogii: Olbia,
indirect: Imperiul are o anume atracţie şi un anume Panticapaeum)11. După cucerirea romană, în spațiul
prestigiu şi după retragerea aureliană (chiar şi asupra locuit de dacii liberi, imediat după cucerire importuri-
migratorilor). le s-au diminuat, abia spre sf. sec. al II-lea d.Hr.-înc. sec.
S-au găsit în mormintele din Dacia, provenind din al III-lea d.Hr., relașiile s-au reluat, mărfurile romane,
perioada de dinaintea stăpânirii romane, vase siriene, inclusiv sticlăria, pătrunzând din nou în aceste zone12.
vase specializate (gutti, lacrimarii), boluri – bolul de la După cucerire, apar şi în Dacia Traiană ateliere lo-
Zimnicea5, o butelie de la Popeşti, boluri, butelii şi un- cale la Apulum (Alba Iulia)13, Dierna – Orșova (jud.
guentarii la Sarmizegetusa6, chiar vase mille fiori (în Mehedinți) (aici se producea sticlă colorată, „rubin de
general puţine), cum ar fi un fragmentar castron cu pi- cupru”14), Tibiscum – Jupa (jud. Caraș-Severin) (cel de
cior descoperit la Piatra Craivii (jud. Alba), de sec. I aici a funcţionat până în sec. al IV-lea d.Hr.15), Ulpia
d.Hr. (analogii cu vasul din Morgantina, Italia, sau cu Traiana16, Porolissum – Moigrad (jud. Sălaj)17 – care pro-
cel de la Avenches)7; sau un fragment de cupă poli- duceau sticlărie de nivel mediu, cu similitudini în pro-
cromă mille fiori8 de la Tinosu (jud. Prahova). De ase- dusele italice (Aquileia), dar comerţul cu sticlărie im-
menea, s-au găsit şi vase în necropolele elenistice de portată continuă şi aici, ca şi în Dobrogea. În provin-
la Tomis – Constanța, unde se pare că a funcţionat cia Dacia, sticlăria, importată din Orient sau din
chiar un atelier local de sticlărie, dat fiind descoperiri- Scythia Minor, e verzuie, cu sclipiri de metal, şi se des-
le de aici, precum şi din vecinătate (Callatis – Manga- face în mici pojghiţe în contact îndelungat cu soare-
lia). De altfel, şi în zonele apropiate de noi s-au des- le18. În afara produselor din est (Dacia, ca şi alte pro-
chis asemenea ateliere locale de suflare a sticlei: la 11
Silviu Sanie, Civilizaţia romană la est de Carpaţi şi roma-
Odessos (Varna) s-a descoperit un atelier de suflare a nitatea pe teritoriul Moldovei, secolele II î.e.n. – III e.n., Iaşi,
sticlei, ca şi la Kepoi sau Panticapaeum (în sudul fostei Ed. Junimea, 1981, p. 68
Uniuni Sovietice)9. În această din urmă localitate au 12
Ion Ioniță, Vase de sticlă romane la dacii liberi (secolele
fost găsite în necropolă vase de sticlă de înaltă reali- II-III d.Hr.), in Arheologia Moldovei, XXIII-XXIV, Academia
zare artistică, semnate de maeştri sirieni din sec. I î.Hr. Română – Filiala Iași, Institutul de Arheologie – Iași, Ed.
– I d.Hr. (desigur, şi aici, multe dintre vasele descope- Academiei Române, București, 2003, p. 233
rite sunt importate). Chiar nesemnate, multe flacoane
13
Cloşca L. Băluţă, Consideraţii referitoare la răspândirea şi
descoperite şi păstrate în muzee sau în colecţii ale producerea sticlei în Dacia Superior, in Apulum, XVII, Alba
particularilor în Siria, Cipru, Tel Aviv, Viena, Anglia, Iulia, 1979, p. 199
14
Eugen Stoicovici, Atelier de sticlă rubin la Dierna (Orşova),
România – colecţia Severeanu conţine cel mai vechi
in Acta Musei Napocensis, XV, Cluj-Napoca, 1978, p. 245
recipient din sticlă suflată în formă din ţara noastră – 15
Mihai Bărbulescu, I. De la începuturile civilizației la sinte-
sunt atribuite lui Ennion10. Extracarpatic, la Poiana za românească, in Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith
(jud. Galaţi), Răcătău (jud. Bacău), Bâtca Doamnei Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria
(jud. Neamţ), au fost descoperite în mormintele daci- României, Bucureşti, Ed. Corint, 2007, p. 81
16
Dorin Alicu, Sorin Cocis, Small finds from Ulpia Traiana
5
Mihai Gramatopol, Artă şi arheologie dacică şi romană, Sarmizegetusa, National History Museum of Transylvania,
București, Ed. Sport-Turism, 1982, p. 149 1994, p. 71
6
Idem, Arta romană în România, p. 142 17
Dumitru Gheorghe Tamba, Porolissum. Aşezarea civilă
7
Cristinel Plantos, Two Greek-Roman Glass Vessels in the (vicus militaris) a castrului mare. Observaţii în legătură cu
Dacian Fortress from Piatra Craivii, in Apulum, XLIII/1, Alba aşezările civile ale castrelor de trupe auxiliare din Dacia Po-
Iulia, 2006, p. 148 rolissensis, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2008, p. 52
8
Costisitoarea sticlă „mozaicată”, cu vârtejurile ei de „flori” 18
În Imperiu, în sec. al II-lea – al III-lea d.Hr. comună rămâne
în culori strălucitoare, decorată cu benzi colorate din sticlă, în continuare sticlăria verzuie, în starea ei naturală (nede-
în culori contrastante pe fondul monocrom, aplicate la colorată). Dar începe să fie preferată, de către cei înstăriţi,
cald, motivele folosite fiind şerpuitoare sau în valuri. sticla incoloră, ca reacţie contrară modei sticlăriei policro-
9
Mihai Gramatopol, Artă şi arheologie dacică şi romană, p. 150 me de lux (deşi vase multicolore se realizau şi în serie, mai
10
Ibidem, p. 151-153, pentru mai multe detalii ieftine, pentru a fi accesibile oamenilor obişnuiţi). Cf. D. Tu- 137
vincii europene, va rămâne sub influenţa sticlăriei buză, prinsă cu nituri de sticlă, marcând locul pe unde
orientale până în sec. al IV-lea d.Hr.19), ajung în Dacia se bea, aparţine tezaurului Apahida II (sec. al IV-lea –
şi produse ale atelierelor vestice, din Gallia de nord-vest al V-lea d.Hr.)27. Un pahar cu decor de fire aplicate
sau din regiunea Rinului, produse care imită ceramica aparţine mormântului de înhumaţie germanic din
(pahare-butoiaş caracteristice sec. al II-lea şi al III-lea sec. al V-lea d.Hr. de la Ghenci (jud. Satu Mare)28. Un
d.Hr., dar şi sec. I d.Hr.) sau toreutica (căni bitronconi- frumos pahar conic de la Mogoşani (cultura Sântana
ce cu o singură toartă şi cu buza mult ieşită în afară)20. de Mureş-Cerneahov) are decor cu pastile de cobalt29,
În perioada romană şi romană târzie, în general dar vase aparţinând acestei culturi s-au găsit şi la Târg-
paharele sunt foarte răspândite, începând cu sec. al şoru Vechi (jud. Prahova): un bol ornamentat cu ove
III-lea d.Hr.21: de diferite tipuri, din sticlă verde sau fu- şlefuite, un pahar tronconic cu motive hexagonale
murie cu aplicaţii, ori din sticlă tăiată. Pahare conice adâncite30. Un vas pentru care nu s-au găsit analogii
cu fundul rotunjit, uneori ornamentate cu alveole fa- este cana prismatică fragmentară, din pastă verzuie,
ţetate, au fost găsite la Bologa (jud. Cluj), Gornea (jud. din castrul roman de la Bologa (jud. Cluj): și anume
Caraş-Severin), cele cu gura mai largă şi cu corpul scena turnată de pe fundul vasului care reprezintă pro-
acoperit de alveole faţetate, la Şeitia22. Butelii din sti- babil un pugilat cu două personaje descrise în amănunt
clă (cu corp cilindric sau paralelipipedic) au fost găsi- (dar lipsește echipamentul specific). Datarea aparține
te la Apulum, ca şi flacoane (recipiente cu gât înalt şi probabil perioadei dintre înc. de sec. III d.Hr. și cca
îngust) şi lacrimarii (vase funerare sferice sau conice, 275 d.Hr. (când se încheie viața castrului)31. Şi după
cu gât lung, care dispar începând cu răspândirea creş- retragerea aureliană sticla a continuat să circule, chiar
tinismului). Un exemplu târziu este cel în formă de ateliere locale (Tibiscum) şi-au continuat activitatea.
peşte de la Histria – Istria (jud. Constanța)23 (lacrimarii Vasele descoperite în această perioadă la Sucidava –
au fost găsite şi la Drobeta sau la Feldioara, jud. Bra- Celei (jud. Olt), de sec. IV – VI d.Hr., stau mărturie a celor
şov, il.124). Câteva vase din sticlă s-au găsit la Romula, trei forme mai comune în Dacia Sudică: pahar cu pi-
în sarcofage comune ca formă şi tehnică cu cele întâl- cior, cu două tortiţe lângă gura răsfrântă, pe corp cu
nite în restul Imperiului25. Oricum, din perioada ro- aplicaţii de sticlă diferit colorată; pahar cilindric, cu
mană, în Dacia sudică nu s-au găsit foarte multe urme picior scurt şi cu perle de sticlă verzuie aplicată; iar
de sticlărie. La Ulpia Traiana, unde se pare că funcţio- pentru perioada antică târzie, cupe cu fund larg32.
na un atelier autohton, au fost găsite vase care pot fi
datate încă de la sf. sec. al II-lea d.Hr. (calitatea nu jus-
tifică importul). Cele provenite de la Mausoleul Aureli-
ilor, şase vase, unguentarii şi balsamarii, două ampla-
sate la capul decedatei, patru, la picioarele acesteia,
sunt datate cu siguranţă ca aprţinând mijl. sec. al II-
lea d.Hr.26. În sec. al V-lea d.Hr. s-au găsit pahare coni-
ce probabil aduse la noi din lumea romană de migra-
tori: un pahar din sticlă tăiată faţetat, cu decor cu ove
pe 3 registre, cu garnitură din foaie dublă din aur pe
dor, Oltenia Romană, Bucureşti, Ed. Academiei R.S.R., 1957,
p. 113; Mihai Gramatopol, Arta romană în România, p. 116
19
Mihai Gramatopol, Artă şi arheologie dacică şi romană,
p. 153 Il.1 Lacrimarii, Feldioara (jud. Braşov)
20
Idem, Arta romană în România, p. 143
21
R. F. in Radu Florescu, Hadrian Daicoviciu, Lucian Roşu (co- 27
Radu Florescu, op. cit., p. 210; Mihai Gramatopol, Arta
ord.), Dicţionar enciclopedic de artă veche a României, Bucu- romană în România, p. 146
reşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980, p. 256, s.v. pahar 28
R. F. in Radu Florescu et al. (coord.), op. cit., p. 166, s.v. Ghenci
22
Mihai Gramatopol, Arta romană în România, p. 146 29
Radu Florescu, op. cit., p. 199
23
Radu Florescu, Daco-romanii, Bucureşti, Ed. Meridiane, 30
Ibidem, p. 200
1980, p. 166 31
Nicolae Gudea, Despre un vas de sticlă din castrul roman
24
Toate imaginile din acest text sunt FOTO AUTOR de la Bologa, in in Acta Musei Napocensis, XXI, Cluj-Napo-
25
D. Tudor, Romula, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1968, p. 21 ca, 1984, p. 532
138 26
Dorin Alicu, Sorin Cocis, op. cit., p. 71 32
D. Tudor, Oltenia Romană, p. 113-114
În Dobrogea, comerţul cu sticlărie a căpătat am- portat din Siria, aparţinând sec. I d.Hr.39; tot sub forma
ploare începând cu sec. al II-lea şi al III-lea d.Hr.33. Vase unui cap feminin este şi un flacon din pastă albă, cu
au fost găsite în necropolele de la Histria (il.2), Tomis, gâtul lung de la Tomis; un alt flacon de factură orien-
Callatis, Aegyssus – Tulcea, Noviodunum – Isaccea tală este suflat în forma a două capete feminine ado-
(jud. Tulcea): lacrimarii, butelii, vase păstrate uneori sate, în pastă brună, cu o datare nu foarte sigură (sec.
integral, ca vasele de la Callatis de sec. IV d.Hr. (il.3) al II-lea – al V-lea d.Hr.)40. Tot de la Tomis provine un
sau flacoanele şi unguentariul de la Neptun, sau ca unicat: un pahar din a doua jum. a sec. I d.Hr., de im-
vasele descoperite la Niculiţel, flaconul oriental de port din Asia Mică, suflat în tipar pe care sunt înfăţişa-
sec. II-III d.Hr. de la Tomis (cu decor sub forma unor te, în relief, figuri mitologice amplasate în patru regis-
fire aplicate înfăşurat în jurul gâtului)34 sau fragmen- tre (identificate cu Hermes cu caduceul şi broasca
tar, ca fragmentul de cupă din acelaşi secol de la Di- ţestoasă, Iarna, Heracles, Hymen); identităţi ale paha-
nogetia, cu litere dintr-o inscripţie în limba greacă, rului s-au găsit cu cel descoperit într-un mormânt la
constituind o formulă de urare35. De altfel, inscripţii Cyzic (Turcia)41. Tot sticlărie de lux este şi sticluţa vio-
cu urări legate de scopul vasului împodobeau peste letă, polifaţetată, de la Tomis, de 7,6cm înălţime, cu
tot sticlăria Imperiului. De asemenea, s-au găsit cupe câte două cercuri concentrice ornamentând feţele
cu picior, din perioada antic-târzie la Capidava (jud. frontală şi dorsală şi cu o tortiţă albastră pe gât42.
Constanța), Histria, Tomis. Tot de acum, un unicum îl
constituie două căni descoperite în mormintele de la
Beroe: de 22cm înălţime, cu toartă lată cu trei nervuri
groase, având un medalion cu cap de Medusă, în for-
ma ei stilizată târzie36. Tot de la Beroe provine şi paha-
rul decorat cu pastile ovale colorate, specific artei
migratorilor, dar piesa este funerară, ritualul fiind în-
tâlnit în cultura Sântana de Mureş-Cerneahov37. În
basilica episcopală de la Histria, într-un adevărat te-
zaur de sticlărie aparţinând Antichităţii Târzii s-au
descoperit boluri simple sau cu tortiţe, flacoane (unul
cu corp globular şi cu gât foarte înalt, atribut specific
sec. al VI-lea – al VII-lea d.Hr. – similitudini cu flacoane
de la Alexandria şi de la Gerasa) – probabil produse
ale atelierului de la Tomis (la Histria nu s-a descoperit Il.2 Vase de sticlă, Histria
până acum atelier de sticlărie)38. De asemenea, s-a gă-
sit în Dobrogea şi puţină sticlărie artistică: câteva
vase figurative, plastice, cu capete umane suflate în
forme bivalvulare. Dintr-un mormânt din Neptun
provine un mic pahar din sticlă verde suflat sub for-
ma unui cap feminin cu trăsături orientale, cu pomeţi
înalţi şi gură plină, cu coafura redată cu acurateţe, im-

33
Mihai Gramatopol, Arta romană în România, p. 144
34
Radu Florescu, op. cit., ed. cit. p. 149 Il.3 Vas de sticlă, Callatis
35
Radu Vulpe, Ion Barnea, Din istoria Dobrogei, vol. II, Bu-
cureşti, Ed. Academiei R.S.R., 1968, p. 495; 39
Mihai Gramatopol, Artă şi arheologie dacică şi romană,
36
Mihai Gramatopol, Arta romană în România, p. 146 p. 150
37
Radu Florescu, op. cit., p. 171 40
Idem, Arta romană în România, p. 145
38
Constantin Băjenaru, Adela Bâltâc, Depozitul de candele 41
Constantin Chera, Reprezentări mitologice în inventarele
din sticlă descoperit la bazilica episcopală de la Histria, in funerare din Tomis (sec. I-IV d.Chr.), in Pontica, XXX,
Pontica, XXXII-XXXIV, Constanţa, 2000-2001, p. 483-484; Constanţa, 1997, p. 229-231
vezi și Constantin Băjenaru, Adela Bâltâc, Histria – bazilica 42
V. Lungu, C. Chera, Importuri de vase de sticlă suflate în
episcopală. Catalogul descoperirilor de sticlă (1984-2000), in tipar descoperite în necropola Tomisului, in Pontica, XXXV,
Po, XXXIX, Constanţa, 2006, p. 219-235 Constanţa, 1992, p. 276 139
În ceea ce priveşte sticlăria locală: de menţionat
din atelierul de la Tomis sunt două boluri semisferice
de sec. I d.Hr., din sticlă turnată, groasă, albastră, cu
decoraţii în relief, sub formă de „coaste”: la unul din-
tre ele, acestea (coastele) pleacă radial dinspre fund
spre buza vasului, îngroşându-se progresiv; la celă-
lalt, liniile ornamentale sunt orizontale, realizate din
vopsea albă ce umple inciziile43.
Din sec. al IV-lea şi al V-lea d.Hr., în Imperiul Roman
vasele din sticlă primesc simboluri creştine – cruci, Il.4 Candele cu fundul tubular, Histria
ramuri de palmier, ciorchini, delfini. Apar obiecte de
cult din sticlă, vase tipice artei creştine timpurii – li-
turgice sau folosite drept cadouri de nuntă ori la în-
mormântare. Din păcate, asemenea piese pe terito-
riul ţării noastre nu au ajuns până la noi.
În schimb, a ajuns până la noi din această perioadă
de început de creştinism un tip special de sticlărie:
candelele. Asemenea piese s-au păstrat în tezaurul
de sticlărie găsit în basilica episcopală de la Histria. Il.5 Candele sub formă de cupă, Histria
Incolore sau gălbui, verzui, albastre, maronii – cande-
lele au diferite forme. Cele cu fund tubular (il.4) se
fixau în polycandela (candelabre din metal suspenda- Oricum, foarte fragilă fiind, toată sticlăria antică şi
te cu lanţuri); au corpul în formă de bol, cu buza ro- antic-târzie de pe teritoriul celor două provincii s-a
tunjită sau întoarsă, ajungând până la 12,5cm înălţi- păstrat într-o cantitate mai mică decât alte artefacte,
me. Tipul cu fundul rotund a fost găsit şi la Ulmetum mai rezistente, dar ea reflectă, ca de altfel şi alte piese
– Pantelimonul de Sus (jud. Constanța), Tropaeum de artă decorativă, adoptarea şi răspândirea pe teri-
Traiani (jud. Constanța), Libida – Slava Rusă (jud. Tul- toriul ţării noastre a unei ramuri a artei existente în
cea), dar şi în Siria, Palestina, Asia Mică, Cipru, Africa Imperiu, a căror produse erau desigur destinate unor
de Nord, Italia, sudul Franţei, Dalmatia, Serbia, Bulga- elite, romane sau chiar locale. Aceste artefacte au
ria, Orientul Islamic. Tipul cu fund concav este o vari- constituit și ele căi de penetraţie a ideologiei imperi-
antă locală străină, fiind descoperit doar la San Vicen- ale, însăși prezența lor fiind o dovadă a existenței pe
zo al Volturno şi la Novae, Bulgaria. Candelele sub teritoriul României a modului de viață roman, pre-
formă de cupe cu picior şi tortiţe sub buză (il.5) sunt cum şi a noii religii, creștinismul. Astfel încât și sticlă-
o variantă a cupelor cu picior cu talpă („wine-glas- ria din provinciile de pe teritoriul României, ca și cele
ses”); au formă de clopot sau de U. S-au găsit aseme- din alte provincii, a ținut pasul cu transformările prin
nea exemplare în aceleaşi zone ale Imperiului aminti- care trecea arta imperială romană.
te mai sus. În vestul şi centrul Europei ele se găsesc, în
Antichitatea Târzie, doar în mediul barbar, iar la noi, la Bibliografie
Sucidava – Celei (jud. Olt) şi mai ales în Dobrogea, la
Ulmetum, Tomis, Tropaeum Traiani, Capidava şi Libi- 1. alicu, Dorin, Cocis, Sorin, Small finds from Ulpia Traiana Sar-
mizegetusa, National History Museum of Transylvania, 1994
da. Acest tip de candelă era suspendat la fel, cu ajuto- 2. Băjenaru, Constantin, Bâltâc, Adela, Depozitul de candele din
rul unor agăţători, care aveau ca element de legătură sticlă descoperit la bazilica episcopală de la Histria, in Pontica,
o cruce din bronz44. XXXII-XXXIV, Constanţa, 2000-2001, p. 469-513
3. Băjenaru, Constantin, Bâltâc, Adela, Histria – bazilica episco-
pală. Catalogul descoperirilor de sticlă (1984-2000), in Po,
43
Mihai Gramatopol, Arta romană în România, p. 145 XXXIX, Constanţa, 2006, p. 219-247
44
Pentru mai multe amănunte, vezi Constantin Băjenaru, 4. Băluţă, Cloşca L., Consideraţii referitoare la răspândirea şi pro-
ducerea sticlei în Dacia Superior, in Apulum, XVII, Alba Iulia,
Adela Bâltâc, Depozitul de candele…, in Pontica, XXXII-
1979, p. 195-200
XXXIV, Constanţa, 2000-2001, p. 469-479; vezi şi Constan-
tin Băjenaru, Adela Bâltâc, Histria – bazilica episcopală…,
140 in Pontica, XXXIX, Constanţa, 2006, p. 219-235
5. Bărbulescu, Mihai, Deletant, Dennis, Hitchins, Keith, Papa- 19. Stoicovici, Eugen, Atelier de sticlă rubin la Dierna (Orşova), in
costea, Şerban, Teodor, Pompiliu, Istoria României, Bucureşti, Acta Musei Napocensis, XV, Cluj-Napoca, 1978, p. 245-250
Ed. Corint, 2007 20. Tamba, Dumitru Gheorghe, Porolissum. Aşezarea civilă (vicus
6. Chera, Constantin, Reprezentări mitologice în inventarele fu- militaris) a castrului mare. Observaţii în legătură cu aşezările
nerare din Tomis (sec. I-IV d.Chr.), in Pontica, XXX, Constanţa, civile ale castrelor de trupe auxiliare din Dacia Porolissensis,
1997, p. 217-236 Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2008
7. Florescu, Radu, Daco-romanii, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1980 21. Tudor, D., Oltenia Romană, Bucureşti, Ed. Academiei R.S.R.,
8. Florescu, Radu, Daicoviciu, Hadrian, Roşu, Lucian (coord.), 1957
Dicţionar enciclopedic de artă veche a României, Bucureşti, Ed. 22. Tudor, D., Romula, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1968
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980 23. Vulpe, Radu, Barnea, Ion, Din istoria Dobrogei, vol. II, Bucu-
9. Gramatopol, Mihai, Arta romană în România, Bucureşti, Ed. reşti, Ed. Academiei R.S.R., 1968
Meridiane, 2000
10. Gramatopol, Mihai, Artă şi arheologie dacică şi romană,
București, Ed. Sport-Turism, 1982 Summary
11. Gramatopol, Mihai, Artele miniaturale în antichitate, Bucu-
reşti, Ed. Meridiane, 1991
Considerations on Ancient Glasswork on
12. Gudea, Nicolae, Despre un vas de sticlă din castrul roman de la
Bologa, in in Acta Musei Napocensis, XXI, Cluj-Napoca, 1984, Romanian Territory – from the Profane to
p. 531-535
Paleo-Christian Artifacts
13. Ioniță, Ion, Vase de sticlă romane la dacii liberi (secolele II-III
d.Hr.), in Arheologia Moldovei, XXIII-XXIV, Academia Română
– Filiala Iași, Institutul de Arheologie – Iași, Ed. Academiei Ro- In the two borderline provinces – Dacia Traiana
mâne, București, 2003, p. 219-247 and Scythia Minor – glass artifacts prove the sprea-
14. Jane Turner (coord.), The Dictionary of Art, vol. XXVII, New ding of the art of the Roman Empire on the territory
York, Grove’Dictionaries, 1996
15. Lungu, V., Chera, C., Importuri de vase de sticlă suflate în tipar
called Romania nowadays. The importance of propa-
descoperite în necropola Tomisului, in Pontica, XXXV, ganda is indirect in the case of this field of arts, the
Constanţa, 1992, p. 273-280 presence of these objects is a proof of the spreading
16. Morant, Henry de, Histoires des arts décoratifs, des origine à of the Roman life style in this area. And PaleoChristia-
nos jours, Paris, „Bibliothèque des Guides Bleus” Librairie Ha- nity from the end of Antiquity brings changes regar-
chette, 1970
17. Plantos, Cristinel, Two Greek-Roman Glass Vessels in the Daci-
ding the ornaments and the purpose of these ob-
an Fortress from Piatra Craivii, in Apulum, XLIII/1, Alba Iulia, jects, in close connection with the religious changes
2006, p. 145-150 from the Empire, being a proof, this time a direct one,
18. Sanie, Silviu, Civilizaţia romană la est de Carpaţi şi romanitatea of the new religion’s spreading in the Empire.
pe teritoriul Moldovei, secolele II î.e.n. – III e.n., Iaşi, Ed. Juni-
mea, 1981

141
REFLECTOR
CĂR ŢI

142
Carmen Dărăbuş

OMAGIU FEMINISMULUI FEMININ


c.darabus@gmail.com

Distinsă personalitate a lumii culturale româno-fran- treilea capitol, Domaines frangais et francophone, cu-
ceze, Elena Prus merită cu prisosinţă o carte omagială prinde tot studii aplicate din domeniul culturii france-
care să-i reprezinte spiritul şi preocupările intelectua- ze, contribuţia unor personalităţi feminine la emanci-
le. Parcours féminins. L’intellectuelle, En hommage á parea intelectuală şi, implicit socială a femeii (Sévérine,
Elena Prus este titlul volumului care cuprinde lucrările Madame de Staěl, Georges Sand, Colette, Marguerite
Colocviului Internaţional ce a avut loc la Chişinău în Yourcenar, Anne-Marie Houdebine, Claudine Normand
noiembrie, 2009, sub egida Universităţii Libere Inter- etc.). Ultimul capitol tematic, Du monde entier, etero-
naţionale din Moldova, a Institutului de Cercetări Fi- genă sub aspectul ipostazelor, aduce o lărgire a viziu-
lologice şi Interculturale, cu sprijinul AUF (Agence Uni- nii prin abordarea, pe lângă spaţiul francez şi de influ-
versitaire de la Francophonie) şi AGEPI (Agenţia de enţă franceză, a celui oriental-balcanic, german, feme-
Stat pentru Proprietatea Privată); volumul a apărut la ia-artsit, mitizarea imaginii feminine între epic şi liric.
Editura Foxtrot din Chişinău sub coordonarea lui Pier- Contribution spéciale, partea finală care încheie vo-
re Morel şi are 359 de pagini. lumul, aparţine Elenei Prus - La représentation roma-
Introducerea (Avant-propos) îi aparţine lui Pierre Mo- nesque de la Parisienne : mythe et modernité, în care
rel, care face o punere în temă printr-un scurt istoric această tipologie este analizată printr-o paletă mo-
privind câteva momente-cheie din evoluţia ipostazei dernă de sisteme şi niveluri de semnificaţie, « une os-
intelectuale feminine. Primul capitol tematic, Autour du mose entre idéologie et poîesis, oscillant entre un
féminin, grupează lucrări cu caracter teoretic privind ide- réel perméable á l’histoire, qui est idéologisé, eu un
ologia feminsimului, „etern-femininul” în literatură, réel implicite et irréductible, qui est poétisé ». La ni-
raportarea la sexualitate şi la poziţia de lider în societate. velul imaginii, demersul se polarizează în reprezentări
Al doilea capitol, Domaines roumains, cuprinde studii sociale, mentale, romaneşti, dramatice, mitice, repre-
aplicate privind tematica feminismului şi a feminităţii zentări directe (teatrale) şi indirecte (narative), perso-
în literatura şi în cultura română, în general, din opera şi naje-imagine şi personaje-efect, în raport cu evoluţia
activitatea Magdei Isanos, Marthei Bibesco, Anei Guţu, însăşi a fenomenului parizian şi a impactului său în
ipostaze materne în literatura română veche etc. Al istoria culturii şi a civilizaţiei universale.

NIKOLAUS TULLIUS ÎN POVESTEA UNEI VIEŢI DIN BANAT ÎN CANADA


Literatura memorialistică vine, cel mai adesea, din- boi mondial şi perioada postbelică, atât de restrictivă
spre cei care au preocupări de natură artistică, dar ea sub multe aspecte. Cartea sa Din Banat în Canada. Cro-
nu este apanajul exclusiv al acestora. Ajuns la vremea nica unei călătorii de o viaţă, Ed. Orizonturi Universitare,
când evenimentele se doresc fixate mai mult pentru Timişoara, 2013, ISBN 978-973-638-520-9, Cuvânt înainte
memoria colectivă decât pentru sine, inginerul specia- de Alexandru Nichici, 189 de pagini - este scrisă într-un
lizat în telecomunicaţii, Nikolaus Tullius, originar din stil sobru, uneori cu notaţii lapidare, fără multe inserţii
comuna timişeană Şandra şi ajuns specialist de înaltă emoţionale, dovedind decenţa celui care şi-a asumat
ţinută profesională în Canada, pare a scrie mai ales raţional un destin inegal. Durerea niciodată vindecată,
pentru a-şi reafirma apartenenţa la grupul etnic al şva- provocată de moartea mamei sale într-un lagăr sovietic
bilor sud-dunăreni, dar şi la aşa-numita „generaţie de din Ucraina înainte ca aceasta să împlineacă treizeci
sacrificiu” din România, care a trăit cel de-al doilea răz- de ani, se simte pe tot parcursul cărţii. 143
Mergând în trecut la povestea familiei începând mai mult, semn că integrarea, mergând spre asimila-
cu anul 1907, cu plecarea şi revenirea ei din America re, se produce, parcurs trăit şi de alte comunităţi etni-
de Nord în Banat, autorul conturează şi o mică istorie ce iniţial compacte, în S.U.A. Revenirea ca turist în
a comunităţii şvabilor, numiţi, generic, şvabi sud-du- Banat, în anii ‘80, într-o ţară plină de lipsuri de tot fe-
năreni, chiar dacă nu toţi îşi au originea în regiunea lul, îl face să-şi reconfirme justeţea alegerii de a o pă-
culturală, istorică şi lingvistică Swabia. Banatul, dar răsi; vizita din anii ’90 aduc o imagine în schimbare,
mai ales satul Şandra, sunt locuri la care se raportea- oarecum optimistă. Parcursul vieţii sale este marcat
ză mereu ca la doi poli ai fericirii şi ai nefericirii: „Copi- de trei evocări feminine, care grupează şi regrupează
lăria într-un sat paşnic şi protector va rămâne întot- cele mai vii amintiri: mama sa pe nedrept dispărută,
deauna o amintire fericită. Războiul dezastruos şi-a bunica sa maternă, Oma, care i-a ţinut loc de familie
lăsat umbra întunecată asupra tinereţii mele”. Solida- mulţi ani după dispariţia mamei şi rămânerea tatălui
ritatea familială, valorile prieteniei, dezamăgirile pro- în Occident după război, şi soţia sa, Donna, care i-a
vocate de cei apropiaţi au legătură cu aspectele ge- dăruit doi fii, unul dintre ei continuându-i, ca istoric,
neral-umane, nu cu apartenenţa la un grup etnic sau preocupările privitoare la memoria colectivă a gru-
altul. Povestea satului aduce fragmente de istorie pului său etnic.
prin înrolarea obligatorie a tatălui, deportarea ma-
mei, alături de alţi etnici germani, în spaţiul ex-sovie-
tic, agitaţia naţionalistă a unor grupări etnice germa-
ne (faţă de care autorul şi familia sa au păstrat distan-
ţa), invazia armatei sovietice, colectivizarea, sosirea
„coloniştilor” din Basarabia, deportările în Bărăgan –
evenimente majore, chiar dacă receptate la scară
mică, ele sunt revelatoare pentru istoria mare.
La doi ani după ce termină studiile la Politehnica din
Timişoara, emigrează în Canada, unde tatăl său se sta-
bilise de multă vreme, după ce fusese eliberat din pri-
zonieratul britanic. O nouă etapă, întâi de căutări,
apoi de împliniri, începe în viaţa sa. Aici observă dis-
tribuţia în spaţiul urban a grupului etnic german, mai
ales a celui al şvabilor sud-dunăreni, în funcţie de pe-
rioada de emigrare - înainte sau după război: dacă la
primii solidaritatea se păstrează şi prin faptul că locu-
iau în zone apropiate unii de alţii, cel de-al doilea grup
este mai dispersat, alegerile se individualizează tot

Nikola Strajnić

Metanoia în poezia lui Jovan Zivlak


nikola.strajnic@gmail.com

1.
Poetul care decide să cânte moartea, admite să se Poezia nu vine de la cel ce o creează, ci de la crea-
identifice cu victima. Numai în acest mod, se asigură ţia însăşi. În sine, creaţia cuprinde momentul întâlnirii
144 veridicitatea versurilor. fenomenului şi cuvântului.
Phainόmenon şi lόgos în poezie sunt acelaşi lucru: Însă această ordine încalcă un singur lucru: moar-
lόgos, la fel ca deloun, înseamnă a face evident ceva tea prematură. Moartea elevilor din Kragujevac este
ce există în vorbire, precum phainόmenon promo- identică evenimentului cosmic în care stoluri de stele
vează calitatea de a fi evident în faţa ochilor noştri. sunt înghiţite de gaura neagră; sau când insule de flori
Lόgos apόphainesthai aristotelic este cea mai bună de câmp cad sub ascuţişul coasei.
mărturie despre aceasta. Totuşi, fiinţele a căror existenţă şi creştere au fost
În expresia poetică esenţială (apόphansis), ceea ce întrerupte, ne oţelesc convingerea că viaţa e imbata-
vorbeşte, generează din ceea despre ce (se) vorbeşte, bilă şi eternă.
aşa cum e cazul în volumul de poezii Ei au intrat în Această convingere încurajează condeiul fiecărui
casa nostră de Jovan Zivlak. poet, deci şi pe al lui Zivlak. Ba mai mult, ea prinde
Jovan Zivlak a făcut posibilă intrarea martirilor de viaţă odată cu inspiraţia. A scrie înseamnă a învinge, a
la Kragujevac din cel de-al doilea război mondial în învinge moartea însăşi.
expresia sa poetică. Astfel, aparenţa că răul este mai Cântând moartea elevilor din Kragujevac, Jovan
tare decât credinţa, şi-a pierdut orice sens prin mân- Zivlak a resuscitat acele fragede flori din băncile şco-
tuirea pe care ne-o oferă poezia. lare, prefăcând-o pe fiecare într-o stea celestă. Aido-
Ceea ce cuprinde cuvântul în poezie, devine etern. ma lui Vergiliu, care l-a transformat pe Cezar în stea.
Pentru moarte, condeiul poetului este o coasă. Aşa şi toţi ceilalţi poeţi. Cântând, luminează.
La fel ca în rugăcine, însăşi menţionarea numelor Prin lόgos-ul său poetic, Jovan Zivlak a reinstaurat
martirilor, ne referim şi la poezia Şi toţi prin moarte de- ordinea cosmică iniţială. Cuvântul lui s-a identificat
veniră egali, reprezintă puterea poeziei prin care ea cu philόtes – principiul lui Empedocle, care este dra-
ajunge până la inimile morţilor. goste şi înseamnă dragoste, instaurarea şi unirea a
Dacă nu ar fi aşa, întreaga poezie s-ar cufunda com-
toate, spre deosebire de neìkos, care semnifică des-
plet în problema despre ea însăşi. Dacă moartea e ire-
părţirea şi moartea.
cuperabilă, poezia este inutilă (Lacrima care ne omoară).
Altfel spus, cuvântul – lόgos – aici, de asemenea
Trăgătorii ce semănau moartea Made in Germany
devine principiu conform căruia tot ce-i spulberat şi
nu şi-au demonstrat monstruozitatea doar atunci când
distrus, se reîntregeşte şi prinde viaţă. Cuvântul fuse-
au auzit ordinul, când au înţeles sarcina, când execu-
se şi la început, şi prin el şi de la el au ieşit toate la lu-
tau; o demonstrau şi atunci când nu-şi făceau proce-
mina zilei.
se de conştiinţă, şi prin intransigenţa pentru ceea ce
este uman, uman chiar şi în ura rasistă, animalică... En àrkhe éstin o lόgos, scrie la începutul Evangheli-
Şi în împuşcăturile împotriva lui Dumnezeu. ei după Ioan. La fel, în cartea Ei au intrat în casa nostră,
La miliarde de kilometri distanţă se află gândirea însă exprimat în alt mod.
poetului faţă de conştiinţa lor: Unul este miriada (Ca o În această carte, cântând despre moarte, poetul
reflexie ce cade pe inimi). Gândirea în care şi gândul la Jovan Zivlak nu o admite, deşi ea este evidentă şi in-
crimă este crimă. Unul este cuprins în toate. Şi toate contestabilă.
sunt cuprinse în unu. Elevii de la Kragujevac, căzuţi la Šumarice, nu au
Hen kaì pán. căzut, ci s-au înălţat. S-au înălţat aşa cum s-au înălţat
În schimb, cel mai monstruos este următorul lucru: toţi aceia care, în trecut, au depus jertfa supremă, şi
trăgatorii vin din cruda Germanie în care se învăţau mul- toţi oamenii nevinovaţi, omorâţi în ţinuturi malefice
te şi se propaga umanitatea. Şi se învaţă limba greacă. unde au trăit şi trăiesc sârbii.
În pofida faptelor, moartea elevilor de la Kraguje- Înălţându-se, ei au lăsat în urma lor dâre luminoa-
vac, Zivlak nu o percepe ca sfârşit, ca nimic. Cine a trăit se, drept mărturie că au existat şi că vor exista pururea.
odată, trăieşte etern. Din acele dâre de lumină, poetul Jovan Zivlak a al-
Cine a văzut prezentul, a văzut şi trecutul şi viitorul. cătuit această carte.
Acestea sunt spusele împăratului şi filosofului roman
de limba greacă Marcus Aureluis de Sirmium. 2.
Cine a murit, nu a murit.
Numai cel ce a murit, trăieşte. Întotdeauna poezia ia naştere în acelaşi fel, indife-
Ordinea cosmică admite că întotdeauna totul este rent de obiectul despre care cântă. În general, el nu
în armonie cu sine însuşi şi cu toate cele din jur. este un obiect real, ci un obiect de artă.
145
Dacă poetul ar cânta realitatea, atunci şi-ar lua El este conştient de faptul că victimele de la Kra-
obiectul din istorie, antropologie, astronomie sau gujevac nu pot fi readuse la viaţă. Doar Dumnezeu o
dintr-o altă ştiinţă. poate face. O nouă viaţă în carne şi oase, pentru ei nu
Nu se cântă despre ceea ce este sau despre ceea ce mai este posibilă. Şi nimeni, niciodată, nu va mai pu-
a fost, ci despre ceea ce ar putea să fie. Acesta este tea să-i audă, să-i atingă, să-i vadă – să îi observe.
Aristotel: Poetica. Să comentăm cuvântul „a observa”. În limba grea-
În numele acestei posibilităţi, cu nimic îngrădită, că: noein, ea mai având şi alte semnificaţii: a pricepe,
poetul trebuie să renunţe la realitate, ea fiind îngrădi- a gândi, a gândi la ceva, a percepe... Verbul a percepe
tă din toate părţile. include şi percepţia spirituală.
În această situaţie s-a găsit şi poetul Jovan Zivlak De vreme ce nu-i mai poate vedea în realitate, Jo-
cântând oamenii împuşcaţi la Kragujevac, în anul van Zivlak a decis să-i facă vizibili prin versurile sale.
1941. În calitate de poet, el trebuia să ţină seama ca Este vorba despre o percepţie spirituală în care per-
lacrimile cititorilor să nu fie pornite de evenimentul cepţia însăşi se observă pe sine.
real, ci de întâmplarea cuprinsă în poezia sa. Eveni- De altfel, arta în general – poezia în mod special –
mentul real este doar un pretext. Tot ce a fost, acum a fost şi este o chestiune de spirit, de percepţie spiri-
trebuie să fie uitat, mort, răufăcători şi victime, fără tuală.
excepţie. Percepţia spirituală şi nu percepţia prin simţul vă-
Doar morţii, doar ei sunt vii pentru poezia lui. Aici zului, se numeşte metanoia. Astfel observăm însăşi
îl recunoaştem pe Andrić: De vorbă cu Goia. Când pic- esenţa fiinţei (noumenon) pe care Zivlak o cântă, nu
tează un portret, Goia trebuie să facă cu totul moartă res extensa.
fiinţa pe care o pictează. Percepem numai partea angelică a ființei lor, la
Aşa şi Zivlak: abia după ce a transformat elevii, care nu poate ajunge niciun glonţ diabolic al fascişti-
profesorii şi pe toţi oamenii împuşcaţi în acest oraş, lor germani.
inclusiv plutonul de execuţie, în obiect veritabil al po- În acest fel, poezia lui Zivlak devine platoşă, apă-
eziilor sale, a fost în măsură să creeze versuri despre ei. rându-i lipsa de sens şi de moarte.
Oare ce înseamnă a cânta despre ei? Înseamnă a le Poezia lui Zivlak este pluton de răspuns împotriva
dărui viaţă veşnică. – Pentru poet, viaţa veşnică este celor care au tras în copiii noştri. Metanoia în poezia
numai aceea pe care o poate dărui poezia. lui Jovan Zivlak a imortalizat aceşti copii.
Cum procedează poetul Jovan Zivlak pentru a-şi La fel şi copiii care, spus în limbajul lui Branko Ra-
realiza ideea? dičević, sunt poeziile lui.
Pentru un poet, ce poate fi mai mult?

146
Maja Medan

Scrierea poetică a Tămăduirii


medanmaja@gmail.com

Nina Živančević, Tămăduirea, Mali Nemo, mişcare – nu ar fi vizibilă. Astfel poeta, adeptă a unui
Panciova, 2011 nou verism, ia realitatea ca anturaj unic posibil în care
apare obiectul desfătării noastre estetice şi problema
Ar fi lipsit de precizie dacă în lucrarea de autor a Ni- care se potenţează. Strada visurilor, care în final se lip-
nei Živančević am încerca să facem distincţie între cre- seşte pe ea însăşi de sens, declară spaţiul privat drept
aţia ei poetică, textele de proză şi dramatice, critică şi spaţiu al poeziei moderne. Lirismul intim de spovedi-
traduceri. Ultima culegere de poezii, Tămaduirea, vine re care începe de la „uitarea pe jumătate” (Şi toate
în sprijinul tezei că în poezia sa, autoarea este în ace- acele întâlniri), nu ridică trivialitatea şi banalitatea la
eaşi măsură poetă, scriitoare dramatică şi de proză, nivel poetic, ci descompune fiecare segmentare a re-
critic literar, ba şi traducătoare. Cochetarea cu graniţele, alităţii în sublim şi nedemn: Nina Živančević reduce
de gen, culturologice, semiosferice, provine din ex­ sublimul în anturajul său autentic, în spaţiul manifes-
perienţa ei de alter ego, fără care Tămăduirea nu ar fi tării exterioare a oamenilor, în care, prin construirea
posibilă. corelaţiilor obiective eliot-iene, creează vibrarea sur-
Prin structura culegerii, întemeiată pe trei capito- plusului semnificaţiei, reflectat nu din cuvintele înse-
le, poeta încearcă să pună laolaltă o mulţime de mi- le, ci din evenimente, situaţii care poziţionează su-
cro-„poveşti”, sistematizându-le în jurul a trei limite biectul liric într-un spaţiu semantic clar.
ale omului: primul capitol, prin titlu, impune moartea Culegerea de poezii Tămăduirea o caracterizează
ca una din temele sale (Am îndrăznit să o privesc pe „poeziile-convorbiri” apolinairiene, care, în măsură
Nardala), în al doilea, locul central revine curgerii şi exis- mai mare, sunt produs al combinaţiei decât al inven-
tenţei care sintetizează toate contradicţiile şi fragmen- ţiei. Textul, ca şi colaj verbal din părţi ale realităţii, po-
tele realităţii (Curgerii), în timp ce al treilea capitol con- sedă un dinamism interior propriu, care adesea este
fruntă primele două, descompunând posibilitatea intensificat prin vocile „personajelor”, deja menţiona-
unui mare eveniment (Dragostea e doar un cuvânt). te, ale poeziei Ninei Živančević. În acest mod, tensiu-
Totuşi, e greu a vorbi despre o oarecare logică tema- nea caracteristică pentru însuşi ţesutul poeziei, aici se
tică în structurarea culegerii: şi pe planul organizării completează, aici substituie complet, cu o altă calita-
capitolelor poeta mimează eterogenitatea realităţii te a tensiunii, caracteristică naraţiunii, ba chiar şi unor
care se revarsă peste fiecare titlu, astfel că titlurile ca- forme dramatice. Grotescul, ironia, însă şi plasticita-
pitolelor au mai mult o funcţie instrumentalizată şi tea poeziilor – convorbiri ale Ninei Živančević nu se
mai puţin una semantic întemeiată. Titlurile constituie constuituie din anumite construcţii de cuvinte şi ale
baze de sine stătătoare prin care se deschide spaţiu raporturilor lor, ci pretind o întreagă situaţie, situarea
pentru depatetizare şi ironie, care sfârșesc în autoironie. subiectului liric într-un spaţiu diferenţiat (poezia Fe-
Scrierea poetică a Ninei Živančević, prin stilul său nix, prin personajele sale şi textul lor, se apropie radi-
liber, creează o specifică asociaţie „de eveniment”. cal de forma dramatică). Astfel de imagine–moment
Subiectul liric ia caracteristicile personajului de pro- este comună poeziei suprarealiste şi poeziei noului
ză, care se autocreează prin vorbire, intrând în reţea- verism: în timp ce, în primul caz prin antinaraţie, asi-
ua relaţiilor conotative cu lumea pe care o creează. În gură tensiunea psihică, imaginea – moment în noul
acelaşi timp, Nina Živančević contează şi pe acel per- verism, creează impresia veridicităţii şi a realităţii. Po-
sonaj tipic, în situaţie tipică, fără care mişcarea – orice eta Nina Živančević cunoaşte bine tradiţia suprarea- 147
cute pentru că s-au înfiripat în adaptabilitatea omu-
lui, care este prin sine însăşi o formă de transformare.
În reţeaua de acţiuni simultane, a da şi a lua, modela-
te în dorinţe, în lipsa fiinţei, omul simte nevoia de re-
afirmare a acesteia. Vulturul care ciuguleşte ficatul lui
Prometeu este astăzi sistemul capitalist al puterii;
„pasăre infatuată” pe care poeta o identifică cu „Sta-
tul şi industria puternică”, pe care o numeşte „Frank-
enstein” (Prometeu), nu are o putere de sine stătătoa-
re, ea parazitează pentru a domina. Totuşi, rămâne
deschisă întrebarea dacă un cuvânt al poetei, „piei”,
este un mecanism de apărare adecvat.
Poeziile Tămăduirii nu aduc deznodământul con-
flictului interior pe care îl provoacă: acesta menţinân-
du-se sau prin fragmentarea imaginilor poetice, sau
prin încheierea poeziei într-o manieră suprarealistă,
în timp ce formele aparent mimetice, narative conţin,
în esenţă, un mecanism distrugător, depatetizant.
Pop-art-ul, bogata intertextualitate şi citatele, care,
lismului, în poezia ei fiind prezentă ca moment final de asemenea, fac obiectul deconstrucţiei (citatele
de depăşire a graniţelor realităţii şi de interiorizare transsemiotice care sunt încorporate în text sub for-
definitivă a fragmentelor realităţii. ma citatelor unor oameni necunoscuţi din anturajul
Unicul adevăr parţial posibil a revigorat mininaraţia privat al poetei, apar ca părţi edificatoare ale poeziei
ca pe habitatul său. „Obiecte mărunte vorbesc svahili sale şi descompun citatul ca argument sau ornament,
şi păstrează / strălucirea postmodernă, postcomatoasă în timp ce, de altă parte, creează acel efect dramatic
unde tremură noaptea / Şi închide deasupra capete- menţionat), complicând poezia Ninei Živančević, apa-
lor vălul foşnind / salvat de siguranţa cunoaşterii rent „penetrabilă”.
înţelepte / De informaţia seacă” (II Dragoste adevărată), Întâlnirea este acea întâmplare care face posibilă
poeta cântă şi în alte poezii ale sale „obiectele mici” Tămăduirea şi umple vremea până la Serinda, punc-
care au luat locul metanaraţiei în cultura postmodernă. tul unei noi întâlniri. Astfel şi ea este „ţintă” în poezia
Ele sunt expresia aspiraţiei către noţiunea însăşi, către narativă a Ninei Živančević: „toate acestea fuseră fără
adevărul care nu a fost mijlocit, către conatus-ul lui Spi- sens, fără speranţă, neputincioase şi demente,/ iar în
noza, care-i efort, ca forţă afirmativă a existenţei, dar însăşi/ Esenţa a toate acestea s-a evidenţiat cel mai
în acelaşi timp şi dorinţă, eros platonician şi freudian. mult/ Acel „fără” (Notiţe sustrase din istoria artei an-
Acel „eu sunt”, alienat prin diferite mecanisme ale tice)”. Acel „fără” este prezentat de către poetă „în acelaşi
puterii, de care ne despart o serie de palimpseste, mod cum ne-au fost date în viaţă destinul, suferinţa şi
simulaţii şi depuneri constructiviste ale istoriei. De dragostea – în manifestările exterioare ale oameni-
aceea, subiectul liric în poezia Ninei Živančević e în- lor” (Hartman, Estetica, 2004: 193). Prin mecanismele
totdeauna „La poalele unor foste dorinţe foarte ciu- sale interioare, scierea poetică face posibilă chiar
date” (Industria divertismentului): dorinţele sunt tre- această formă de prezentare.

148
Luiza Caraivan

O pledoarie pentru librăria - bibliotecă1


luiza.caraivan@gmail.com

Cu o prefaţă scrisă de Mircea Mihăieş şi cu o amplă ph O’Neill, Jhumpa Lahiri, Kiran Desai, Amitav Ghosh,
introducere redactată chiar de autoare, Book Alerts Amy Tan, Chimamanda Ngozi Adichie, Louise Erdrich,
propune cititorilor o călătorie printre rafturile unei li- Junot Diaz, Mohammed Hanif, Răzvan Rădulescu,
brării – biblioteci, aşa cum sunt majoritatea librăriilor Bogdan Popescu, Dan Lungu, Nicolae Strâmbeanu
în momentul de faţă. 1 sau Cătălin Dorian Florescu.
Deschiderea librarilor către vizitatorul care este în După cum remarcă Cristina Chevereşan în prefaţa
acelaşi timp şi cititor şi client care aduce profit a adus cărţii
în Occident conceptul de librărie – bibliotecă încă de
acum jumătate de secol. Europa de Est a preluat acest Într-un univers din ce în ce mai fluid, în care noţiu-
concept cu întârziere (în anii 1990) însă aplică formu- nile de „centru „ şi „margine” nu se mai plasează în
la cu succes în acest început de secol XXI. Ne amintim opoziţie ci, mai degrabă, în dialog şi continuu pro-
cu toţii de librăriile din anii 1980 în care intram pentru ces de modelare reciprocă, „minorităţile” permea-
a citi titlurile unor cărţi aflate pe rafturi, în spatele ză cu dezinvoltură spaţii rezervate nu demult „ma-
unei comerciante de cărţi care le proteja de murdăria jorităţilor”, rezultând discursuri fascinante prin
de pe degetele noastre, fiind şi ea la rândul ei prote- prospeţime şi diversitate. (Chevereşan 2012: 9)
jată de un pult, o tejghea acoperită de sticlă, sub care
se aflau alte titluri inaccesibile celor care nu aveau re- Temele abordate în recenzii includ, pe lângă pro-
laţii cu ‘tejghetara’. blematica centrului şi a marginii, globalizarea cultu-
Iată cum o călătorie printre rafturile imaginare este rală şi lupta pentru păstrarea identităţii, condiţia scri-
binevenită, aşa încât cartea Cristinei Chevereşan poa- itorului şi recuperarea memoriei. Amprenta lăsată de
te fi citită ca un ghid pentru o viitoare escală în libră- anii petrecuţi în sălile de seminar alături de studenţii
ria-bibliotecă atât de aşteptată în copilărie. În prefaţa de la Facultatea de Litere, în dezbateri aprinse despre
scrisă de autoare, „povestea unei călătorii” este expli- scriitorii din diferite spaţii poate fi remarcată şi în uşu-
cată punctual, fiecare secţiune din carte fiind însoţită rinţa cu care Cristina Chevereşan îşi construieşte re-
de explicaţii suplimentare pentru cărţile recenzate în cenziile, astfel încât găsim argumente pro şi contra în
Book Alerts. Astfel, lecturăm trecute „Istorii, rescrieri”, aceste mici incursiuni în operele scriitorilor menţio-
pentru a învăţa cum să trecem prin „Prezentul conti- naţi. Aceste cronici miniaturale sunt redactate în spi-
nuu” şi cum să ascultăm „Voci diverse, spaţii alternati- ritul discuţiilor libere, lăsând posibilitatea cititorului
ve”, iar la final ne oprim într-o Românie caracterizată să aleagă de pe etajera librăriei-biblioteci ceea ce cre-
de „memorie, ficţiune, realitate”. Putem alege de pe de că i s-ar potrivi, în funcţie de timpul şi spaţiul în
rafturile imaginare scriitori precum Colm Toibin, Pe- care are acces la ghidul de lectură. Aşa încât, dat fiind
ter Ackroyd, Ian McEwan, John Banville, Anne Enri- momentul în care am citit cartea, aş lege Douglas
ght, Carson McCullers, Nicole Krauss, Geraldine
Coupland – Toate familiile sunt psihotice, pentru o lec-
Brooks, Danilo Kiš, E. L. Doctorow, Philip Roth, Carol
tură de duminică, Chimamanda Ngozi Adichie -Jumă-
Shields, Michael Ondaatje, Jean Mattern, Don deLillo,
tate de soare galben, pentru o incursiune în Africa, sau
Douglas Coupland, John Updike, Richard Ford, Jose-
Danilo Kiš – Criptă pentru Boris Davidovici, pentru a o
1
Cristina Chevereşan Book Alerts, Editura Orizonturi Uni- reamintire a cursurilor de literatură comparată ale
versitare, Timişoara, 2012. ISBN 978-973-638-515-5 domnului profesor Ilie Gyurcsik. 149
Toate familiile sunt psihotice aduce o „colecţie de de mare interes, câteva în care să poposim pentru
ciudăţenii ce se petrec unor personaje excentrice şi mai multe ore şi să ne hrănim sufletul cu imagini, tot
bizare, deci, ne putem „aşeza liniştiţi în fotoliu: filmul aşa putem alege una dintre scriiturile propuse de
e pregătit” (Chevereşan 2012: 51). Jumătate de soare Cristina Chevereşan pentru a ne hrăni cu imagini ge-
galben este scris din „Biafra, cu drag”, deci, „sensibili- nerate de cuvinte. Cu siguranţă, cei ce pot parcurge
tatea unei viziuni alternative asupra tragediilor istori- romanele în limba în care au fost scrise vor avea ceea
ei transformă documentarul arid în poveste ce anga- ce se numeşte a „first hand experience”, însă nici o ex-
jează direct atât fantezia, cât şi conştiinţa” (Chevere- perienţă la mâna a doua nu este de neglijat, întrucât
şan 2012: 72). Iar în Criptă pentru Boris Davidovici, „fără toţi ascultăm cu plăcere povestirile prietenilor întorşi
a pretinde că restabileşte adevăruri indubitabile, scri- din călătorii prin lumi exotice. De aceea, cronicile pro-
itorul reciteşte, rememorează, pune sub semnul în- puse în Book Alerts ar putea fi considerate o experi-
trebării şi, mai presus de toate, rescrie […] foloseşte enţă la a treia mână şi ar fi păcat ca cititorii acestui
documentaţia accesibilă istoricului (arhive, dosare, volum să nu răsfoiască măcar cărţile recenzate. De
scrisori, articole, fotografii, relatări oficiale) pentru a asemenea, pentru cei care aşteaptă cu nerăbdare
construi o versiune alternativă, proprie, plauzibilă a apariţia revistelor de cultură pentru a lectura propu-
evenimentelor” (Chevereşan 2012: 35). nerile săptămânale sau lunare ale criticilor literari,
Am transcris din comentariile pertinente ale au- acest volum poate constitui un util ghid de vacanţă.
toarei volumului Book Alerts, pentru a ilustra puterea Nu în ultimul rând, volumul este un instrument de
cuvântului şi obiectivitatea recomandărilor. Aşa cum lectură pentru studenţii facultăţilor de litere.
remarcă Mircea Mihăieş În concluzie, Book Alerts, redactat în întregime în
limba română, deşi titlul este în limba engleză poate
Volumul de faţă conţine dovada practică a felu- fi citit şi de către cercetători şa început de drum şi de
lui în care cercetătoarea ştie să disocieze, să către publicul larg în căutare de noi titluri, începutul
analizeze şi să integreze acel spaţiu inefabil pe călătoriei pentru ambele categorii fiind însemnat de
care, pe bună dreptate „îl defineşte drept al în- către Cristina Chevereşan. „Alert” se referă mai de-
tâlnirii ‚dintre experienţa trăită şi cea imaginară, grabă la faptul că trebuie să rămânem mereu conec-
căutarea identitară ce animă atât un set de per- taţi la noutăţile de piaţa cărţilor, atât din Occident cât
sonaje memorabile, cât şi o serie de autori re- şi din lumea culturală mai puţin cunoscută şi citită,
marcabili”. (Chevereşan 2012: 5) pentru a fi în legătură permanentă cu diverse culturi
şi moduri de gândire.
Dacă nu aţi parcurs deja cărţile propuse spre lectu- Această recenzie a unui volum de cronici, de re-
ră, dat fiind faptul că multe sunt apariţii recente în cenzii, îşi propune să îndrepte posibilii cititori către
limba română, aveţi ocazia de a alege după bunul rafturile librăriei-biblioteci, dar şi să atragă atenţia
gust. Cartea este construită după modelul ghidurilor asupra faptului că profesorii din spatele catedrei şi-au
prin marile oraşe, locurile interesante fiind de data asumat dintotdeauna îndatoririle unui librar sau a
aceasta înlocuite de mari autori din diverse culturi. unui bibliotecar pentru ghida prin lectură pe cei dor-
Astfel, aşa cum toţi alegem dintre numeroase locuri nici de cultură.

Femeia de sticlă
Poezia1Gildei Vălcan readuce metafora în zilele bire şi tristeţe, singurătate, rătăcire şi regăsire, căuta-
obişnuite de luni, aşa încât a citi volumul Femeia de re şi revelaţie, somn şi visare. Pe lângă acestea, volu-
sticlă nu înseamnă în mod necesar o detaşare de lu- mul din 2012 introduce şi problematica identităţii de
mea cotidiană, ci mai degrabă, o reflecţie asupra con- sine şi a celuilalt, oricare ar fi acesta, relaţia cu divini-
diţiei umane. Regăsim teme dragi scriitoarei, pe care tatea şi, mai ales, analizează problema feminităţii în-
le-am lecturat şi în volumul Cu uşile întredeschise2: iu- tr-o lume ca un labirint.
1
Gilda Vălcan, Femeia de sticlă. Editura Marineasa, Timi-
Iubirea sau absenţa iubirii este o temă recurentă
şoara, 2012, ISBN 978-973-631-694-4. atât în volumul de faţă cât şi în alte poezii ale Gildei
2
Gilda Vălcan, Cu uşile întredeschise. Editura Marineasa, Vălcan. Însă, ea devine tot mai pregnantă, pe măsură
150 Timişoara, 2011, ISBN 978-973-631-662-3. ce parcurgem aceste poeme. Dacă la început „ne ţi-
nem chipurile întoarse pentru ca rictusul/ să fie zâm- cum avem mîini şi picioare, aşa avem şi îngerii/ gîn-
betul cu care le şoptim/ «nu, înc