Parezenză la instalarea în a doua parohie

„Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, iar cărora le veți ține, ținute
vor fi” ( Ioan 20, 22-23).

Prea Cucernice părinte protopop,

Prea Cucernici Părinți slujitori,

Iubiți credincioși,

Cuvintele pe care tocmai le-ați auzit au fost rostite de către Mântuitorul Hristos,
imediat după Învierea Sa, trimițându-i pe Apostoli la propovăduire. După cum se știe,
Apostolii trimiși în misiunea de propovăduire a Evangheliei, au hirotonit episcopi în cetățile
unde s-au format primele comunități creștine, pentru a învăța și păstori turma lui Hristos:
„Luați aminte de voi înșivă și de turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să
păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său” (F.Ap. 20, 28).
Slujirea apostolească deplină a fost continuată, apoi, până în zilele noastre de către episcopi,
care hirotonesc şi trimit preoţi prin cetăţi: „Și hirotonindu-le preoți în fiecare biserică,
rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului”(F. Ap. 14,23), spre îndeplinirea
întreitei slujiri: de învățător, sfințitor și îndrumător. Cu ajutorul lui Dumnezeu, așa s-a petrecut
și în această parohie, în care mi s-a dăruit bucuria de a vă fi păstor. După o păstorire de 7 ani,
în parohia Izvoarele, Dumnezeu a îngăduit să fiu numit în această parohie.

Cuvântul de mulțumire se îndreaptă către toți cei aleși de Dumnezeu ca să-mi îndrepte
pașii spre această slujire. Mulțumesc părinților, care m-au crescut, soției mele, profesorilor de
la seminarul teologic și de la facultatea de teologie, în chip deosebit mulțumesc Părintelui
Mitropolit, care mi-a dat binecuvântarea de a mă muta în parohia dumneavoastră, părintelui
protopop, care a venit aici, spre a da mărturie asupra înaltei hotărâri de a fi numit în parohie.

Iubiți credincioși ai parohiei, dumneavoastră vă mulțumesc în chip aparte pentru

căldura sufletească cu care m-ați întâmpinat din clipa în care am ajuns aici. Cu ajutorul lui
Dumnezeu, vom lucra de acum împreună în ogorul Lui. Ne vom ruga împreună în această
preafrumoasă biserică și pe la casele fiecăruia, dar vom fi alături și în osteneli gospodărești,
mai ales în cele ce țin de buna rânduială a sfântului locaș, a cimitirului, a troiței etc. De aceea,
vă rog, dintru început să fiți lângă mine, cu rugăciunile, cu sfaturile și cu celelalte osteneli,
pentru că fără sprijin nu voi putea să îmi desfășor activitatea pastolar-misionară la capacități
maxime.

Slujirea preotului, așa cum am pomentit în incipitul cuvântului, are în vedere trei
laturi: învățătorească, sfințitoare și pastorală. Astfel, ca învățător mă voi strădui să împlinesc
angajamentul rostit în cadrul jurământului, că: „îmi voi conforma viaţa cu învăţătura Sfintei
Evanghelii, a Sfinţilor Apostoli, şi cu toate canoanele şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai
Bisericii Ortodoxe”. În misiunea sfinţitoare, sunt conştient că nu se poate sluji fără o
neîncetată stăruinţă de a avea eu însumi o viaţă cucernică, după îndemnul Sfântului Apostol
Pavel, care cere ca preotul să fie: „fără prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor,
înțelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să învețe pe alții, nebețiv, nedeprins să bată,
neagonisitor de câștig urât, ci blând, pașnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui,
având copii ascultători, cu toată buna-cuviință” (1 Timotei 3, 2-4).

Iubiți credincioși, amintind în cuvântul meu de jurmământul depus în ziua hirotonirii

în treapta de preot, acum 7 ani, îmi dau din nou seama cât de înaltă și înfricosătoare este
răspunderea preoției. Cunoaștem sfinți părinți care au fugit de ea, nu pentru că nu iubeau
oamenii, ci din pricina înaltei răspunderi pe care preoția o presupune. Așa s-a întâmplat cu
Sfântul Grigorie de Nazianz, Preocuparea de a nu greși, frământările și gândurile asupra
înfricoșătoarei răspunderi, l-au făcut să exprime mărturisiri care ni se potrivesc și nouă,
preoților de azi: „Cu aceste gânduri trăiesc ziua și noaptea. Acestea-mi topesc măduva,
acestea-mi macină trupul și nu mă lasă să privesc în sus. Aceastea-mi smeresc sufletul, îmi
îngenunchează mintea și îmi pun lanț limbii. Trebuie să fiu mai întâi curat, și apoi să
curățesc pe alții, să fiu eu lumină, ca să lumineze alții, să fiu eu sfânt, ca să sfințesc pe alții,
să fiu eu aproape de Dumnezeu, ca să apropii pe alții”.

Cu această conștiință și responsabilitate a Sfinților Părtinți, pe care îi avem prețioase

modele, închei cuvântul meu, mulțumindu-vă încă o dată tuturor pentru dragostea de a fi
altături. Socotesc potrivit ca acum, la început de drum, să rostesc împreună cu voi: Doamne
Iisuse Hristoase, Fiule, Unule-Născut al Tatălui celui fără de început,Tu ești cel ce prin gura
proorocului Tău David ai zis: ieși-va omul la lucrul și la lucrarea sa pană seara. Tu ai zis și
prin gura fericitului Pavel Apostolul: cel ce nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce. Și iarăși
Tu ai zis cu preacurata gura Ta: fără de Mine nu puteți face nimic. Doamne, Doamne, ascult
din tot sufletul și din toata inima dumnezeieștile Tale cuvinte și cu umilință alerg la bunatatea
Ta: ajută-mi mie, păcătosului, cu darul Tău, să săvârșesc lucrul ce încep acum: În numele
Tatalui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Biliografie:
1. Sfânta Scriptură, tipărită cu binecuvântarea P.F Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti,
2008.

2. Pr. Vasile Gordon, Pr Adrian Ivan, Pr. Nicuşor Beldiman, Omiletica, Ed.
Basilica, 2015.