TERTULIAN APOLOGETICUL

Activitatea lui Tertulian, jurist sau retor, a inceput in anul 197 , cu prilejul noilor persectu ii
mpotriva cretinilor, ordonate de Septimiu Sever. Acesta era o continuare a persecu iilor
ucigtoare ncepute de Nero, Domitian, Traian, Marcu Aureliu. O lege anormala, , dictat de
mparatul Nero, dup ce dduse foc Romei, interzicea sub pedeapsa cu moartea cre tinilor, c
acetia s existe. Rescriptul lui Traian din 212 i confirmat de Marc Aureliu in 177, men ineau
aceast lege mpotriva celor ce nu se lepdau de credin . Pe seama cre tinilor sau pus cele
mai mari calomni. Acestia erau nvinuii c se adunau n locuri ascunse i c svr eau
omururi rituale, ucignd copii pentru a le soarbe sngele. Dup persecu iile lui Commodus
176-192, ele au fost reluate cu i mai mare severitate de catre Septimius Sever. n acea vreme
Biserica din Africa avea o organizare puternica cu peste 70 de episcopi. Inchisorile Cartaginei
gemeau de Crestini care nu aveau dreptul la aparare. Atat numele cat si existenta lor
constituind crime impotriva umanitati si a imperiului.

n numele i n locul lor, le-a luat aprarea Tertulian, scriind la inceputul persecutilor lui
Septimiu Sever, 3 Apologii. Una catre martirii care intareau curajul lor. Catre Natiuni, prin
care i apara violent impotriva paganilor si Apologeticul, apararea lor sub forma unui proces
sau pleduari juridice, in lipsa crestinilor care nu aveau dreptul sa o faca. Se adreseaza
guvernatorilor de provinci, facandule un rechizitoriu sever asupra nedreptatilor care o comit
catre cei mai inalti inalti cetateti ai imperiului, care se roaga pentru deminari si pastreaza o
lege marola buna. In prima parte a acestui rechizitoriu Tertulian apara nedreptatea care se face
crestinilor prin neposibilitatea lor de aparare fiind invinuiti si considerati drept ucicasi doar
prin simplu lor nume. Acesta demonstreaza ca neposibilitatea audieri crestinilor pentru asi
demonstra nevinovatia i plaseaza pe pagani ca fiind tiranici care savarsesc aceste fapte oribile
de care sunt acuzati crestini.

In partea a doua Tertulian, arata modul de aplicare a legilor fata de crestini, lege care este
aplicata fara sa se respecte procedurile legale de la acea vreme, demonstrand ca legile
imperiului sunt create de oameni, nefiind unice si neschimbabile, aratand ca pe parcusul
timpului unele legi au fost abrogate si schimbate.
Prima categorie de invinuiri aduse crestinilor si anume sacrilegile, omorarea de copiii,
incesturile si ospetele, au fost inabusite de Ternulian care nu neglijeaza faptul ca aceastea au
fost sarvarsite in lumea pagana ,raspunzand violent si aratand ca aceste crime au fost si inca
sunt savarsite de pagani dar niciodata de Crestini.
Actele publice pe care le savirseau Crestini, aveau mare importanta in procesele Crestinilor.
Prin actele publice Crestini erau invinuiti de 3 crime. Sacrilegiul, Crima impotriva
imparatului si dusmania impotriva statului si a societati.

Sacrilegiul, consta in neinchinarea la zei si a nu aduce jerte lor. Considerand ca faptele bune
ale oamenilor considerati zei, au fost savarsite si de alti oameni fiind un lucru obisnuit.
Statuile zeilor sunt materie moarta si nesimtitoate. Crestini cautand adevarul si refuzand sa se
inchine idolilor din piatra. Ei acceptand zlujirea unui singur Dumnezru tatal, unul nascut.
Acestia se deosebiau de Iudei prin faptul ca, credeau in Dumnezeu prin Isus Cristos, despre
care atesta scripturile, si despre care dau marturie chiar si demoni care au fost exocizati.

In a doua categorie, refuzau sa se inchine imparatului refuzand acest cult, motivand

inchinarea unui singur Dumnezu adevarat. Un om nu putea ajunge zeu. Zeificarea lui de catre
populatie atragand grabirea morti sale si mania lui Dumnezeu.

In a treia categorie, Tertulian arata ca nicidecum Crestinii nu sunt uratori si dusmanii

societatii, ci arata ca acestia urmeaza o marala dreapta si o vieturile placuta, nerazbunanduse,
nefurand, facand acte de caritate, facand adunarii religioase . Mai mult, acesta i invinuieste de
calamitati pe pagani, deoarece prin purtarea lor nelegiuita atrag mania lui Dumnezeu.

Concluzionand, Tertulian in Apologetic afirma faptul ca credinta Crestina este una buna,
Crestinii netrebuind sa fie ucisi. Totusi acestia sunt ucisi de catre pagani, ucidere care pentru
crestini se transforma in biruinta si in bucuria de a sluji lui Dumnezeu si de a trai vesnic cu el.
Acesta invita la o cercetara a acestei credinte si la o imbratisare a ei pentru a se curata si a
primi viata vesnica.
Apologeticul nu a avut ecou in randul imperiului si a paganilor dar a avut unfoarte mare ecou
in randul Crestinilor, pastrandul pe acesta in inimile lor.

Apologei de limb latin, n PSB 3, Editura IBMBOR,

Bucureti, 1981, p. 38-109.