Cu căpăstru şi cu şa Cine-i frate dumnealui? Iarna-mi plimbă sania. Cum îl cheamă? Cum îl cheamă? Poţi să-mi spui? Poţi să-mi spui? Când o cauţi e pe lac Are-un ac micuţ şi fin, Toată ziua mac-mac-mac Zboară lin din floare-n floare, Şi te scoală dimineaţa Suplă şi cu corp dungat, Cu mac-mac-ul….Cine-i? Harnică la adunat. Strânge-ntruna cu mult spor Mierea dragă tuturor. Roşie pe aripioare, Colorat e ca o floare, Cu buline pe spinare Trupul fin şi mic el are, Când copiii o găsesc Zboară vara pe câmpie, Repede aşa rostesc: Spune-ţi ce-ar putea să fie. Unde vei zbura Acolo m-oi mărita! În cojoc întors pe dos Ronţăie nuci şi alune Mormăie morocănos, Sare graţioasă Umblă singur prin pădure Coada-i stufoasă - După miere, după mure. De-o ghiceşti, îndată spune! Cine e, repede spune? Atunci când sunt în ogradă Cotcodac, cotcodac, Ga, ga, ga se iau la sfadă Vine fuga pe cărare Iar când sunt pe lângă lac Culegând la pietrişoare, Baie întruna fac. Cine-i? Ghici! Are coada înfoiată, După sobă la bunica Hoaţă este şi şireată Toarce-ntru-una mititica Dar e vai de coada ei Şi o cheamă Miaunica. Când dă peste Grivei. Cocoloş pe sub mustaţă Ghici, cine e? Îşi ia coada în lăbuţă Şi isteaţă precum e Îi prinde pe şoricei. Cu lăbuţe, Din grădina lui Mihai, Cu pernuţe, De sub tufe de urzici, Cine calcă-ncetişor A ieşit un ghem de scai Parc-ar merge pe covor? Ca să caute furnici: Nepoftiţii şoricei Uite-l acolo, uite-l ici… Se feresc din calea ei. Zi-i pe nume, cine-i? Nu e furcă, nu e fus, Ghici! Şi totuşi, pe tors s-a pus. (de Tudor Arghezi)