F cuminte. 4. Ce s-a făcut cu prizonierii?
Ce s-a făcut
Fabrică s. f. Fabrică cu mai multe ateliere,
marca fabricii, la preţul fabricii.
A face v. tr. 1. A face o casă, a face o jucărie, a
face o rochie, a face o gaură în perete, a face un
triunghi, a fa e mâncare, a face gospodărie, a face
curăţenie, a face focul, a face o lege, găina face ouă,
a face în pantaloni, a face un copil, i-a făcut un
copil, a face păcate, a face un pas, o mişcare, a face
semne, strâmbături, a face un semn cu capul, a face
sport, cele două echipe au făcut un meci bun, a face
calcule, a face o meserie, a face studii universitare, a
face medicina, dreptul, a face abstracţie de, a face un
act de autoritate, de prezenţă, a face aluzie, a face
anticameră, a face apel la, a face boroboaţe, a făcut
una boacănă, a face carieră, a face ce-i place, a face
complimente, a face concesii, a face corp comun cu.,
a-i face cuiva necazuri, a-i face cuiva pe plac, a face
demersuri, a face escală, a face o escapadă, a face
exces de zel, a face farse, a face fururi, a face
scandal / gălăgie, a face tărăboi, a face grevă, a face
mofturi, a face morală, a face mutre, a face nani, a
face naveta, a face nebunii, a face o prostie, a face o
încercare, a face o partidă bună, a face notă
discordantă, a face opinie separată, a face opoziţie, a
face praf pe cineva, a face plinul, a face promisiuni
în vânt, a face reproşuri, a face sluj, a face stânga-
mprejur, a face tabula rasa, a face temenele, a face
uz de, a face cor cu alţii, drumul face un cot, stofa
face cute, cum face cuvântul acesta la plural? doi şi
cu doi fac patru, a face toate gusturile / poftele
cuiva, a face cuiva viaţa grea, a face din ţânţar
armăsar, a face pe deşteptul, a face pe sfântul, a face
pe nevinovata, a face pe nebunul, a face pe niznaiul,
a face pe prostul, a face pe cineva să plângă / să
râdă, nu l-am putut face să se răzgândească, orice ar
face, fă ce / cum vrei, ce-i de făcut? ce-i făcut e bun
făcut, ce faceţi aici? nu ştie ce face, ce tot face că /
de întârzii mereu? face ce face şi se descurcă, zis şi
făcut, bine i-a făcut, nu mai e nimic de făcut, ai face
mai bine să pleci, nu face nimic (ce n’est rien). 2.A
face pe cineva fericit, a face o vizită cuiva, a face un
serviciu cuiva. 3. Mărul face mere. 4.A face cinste
cu un păhărel, a face o trataţie. 5. Nu poţi face din
piatră aur, au făcut ţara o colonie. 6. L-a făcut
imbecil. 7. A face knock-out pe cineva, a face
ordine, a face pe cineva şah mat, a face pârjol. 8. A
face un inventar, a face bilanţul. ¤ A face corecturi, a
face de gardă, a face harcea-parcea, scump dar face,
nu face! a face toate paralele, a face un schimb
avantajos, a-i face cuiva farmece, a-i face cuiva un
râu.
A se face v. pron. 1. S-a făcut avocat, s-a făcut
frumoasă, a se face înţeles. 2. Cu o rândunică nu se
face primăvară, a se face bolnav, a se face că nu
aude, a se face că nu ştie. 3. S-a făcut profesor de
matematică, s-a făcut alb la faţă, s-a făcut mai
cu numirea lui? ¤ a se face actor, a se face bine, a se
face bucăţi, a se face scrum, a se face ţăndări, a se
face că pricepe, a se face comod, a se face de râs / de
ruşine, a se face foc ţi pară, a se face ghem, a se face
luntre şi punte, a se face nevăzut, a se face pasibil de
pedeapsă, a i se face galben / verde înaintea ochilor,
a i se face gura pungă, a i se face inima cât un
purice, a i se face pielea de găină, fă-te încolo / în
lături.
Factor s. n. Factor numeric, algebric, factor
comun, factori primi ai unui număr, factorii de
producţie, trebuie luat în consideraţii şi factorul
timp, factor hotărâtor.
Factor s. m. Factorul poştal.
Facultate s. f. Facultatea de a gândi, facultatea
de a alege, sensibilitatea este o facultate spirituală, a
fi în deplinătatea facultăţilor mintale.
Facultate s. f. Facultatea de Filologie,
universitatea cuprinde mai multe facultăţi.
Fag s. m. Fag cu scoarţa albă şi netedă, mobilă
de fag.
Falcă s. f. Falca de sus, cu o falcă în cer şi una /
alta în pământ, a da din fălci, cască de-i trosnesc
fălcile.
Familie s. f. Consiliu de familie, familie
numeroasă, a întemeia o familie, cap de familie,
susţinător de familie, viaţă de familie, face parte din
familie, dreptul familiei, membrii unei familii, nume
de familie, un aer de familie, rufele murdare se spală
în familie, e de familie bună, băiat de familie, sunt
din aceeaşi familie spirituală, familie literară, familia
rozaceelor, a bovinelor, familie de cuvinte, familie
de limbi.
Fapt s. n. 1. Un fapt istoric, faptul de a vorbi, de
a scrie, a surprinde pe cineva asupra faptului,
succesiunea faptelor, a pune pe cineva în faţa
faptului, faptul că-mi eşti prieten nu-ţi dă dreptul să
mă jigneşti, pentru simplul fapt că…, prin faptul că,
fapt divers, rubrica faptelor diverse, domeniul
faptelor, chestiune, eroare de fapt, puterea de fapt,
fapt social, de fapt. 2. I-a făcut de fapt, în faptul
zilei, în faptul serii.
Faptă s. f. 1. A trece la fapte, faptele noastre ne
urmăresc. 2. O faptă bună / rea, fapte mari. 3.
Faptele şi gusturile cuiva, o faptă măreaţă, faptă de
arme, după faptă ţi răsplată.
Farfurie s. f. 1. Farfurie adâncă, farfurie de
desert, a-şi băga nasul în farfurie, a mâncat o farfurie
întreagă. 2. O farfurie de / cu cartofi. 3. Farfurie
zburătoare.
Farmacie s. f. Student la farmacie, laborator de
farmacie, medicamentul se vinde la farmacie,
farmacie de gardă, permanentă, farmacia casei, a
cumpăra de la farmacie.
Farmec s. n. 1. A avea farmec, a rupe farmecul,
farmecul irezistibil al muzicii, farmecul noutăţii. 2.
Ca prin farmec; farmecele unei femei, a face
farmece.
Fasole s. f. Fasole verde, fasole boabe, uscată,
fasole căţărătoare, a înmuia fasolea; fasole albă cu
carne.
Faşă s. f. 1. O faşă curată, e încă în faşă. 2.A
schimba faşa unui rănit; din faşă, abia ieşit din faşă,
a înăbuşi în faşă.
Fată s. f. 1. Are o fată şi un băiat, fata cea mare,
fata cea mică, o fată de împărat, fată de măritat, fată
frumoasă, e fată bună, a rămâne fată bătrână. 2. Fata
îl privea surâzând; fată în casă.
Faţă s. f. 1. Faţă lată, plină, cu faţa rasă, a
întoarce faţa în jos, a scuipa pe cineva în faţă, a
arunca cuiva în faţă, a-şi ascunde faţa, faţa unei
monezi, pe faşa pământului, feţele unei prisme, noile
clădiri au schimbat faţa oraşului, a face faţă, casa din
faţă, a privi pe cineva în faţă, a privi primejdia în
faţă, a cerceta ceva pe toate feţele, o cameră cu faţa
mare, un portret din faţă. 2. E mai bine la trup decât
la faţă, ce faţă face! i s-a lungit faţa. 3. Partea de sus,
de jos a feţei, liniile feţei, ridurile de pe faţă, cu faţa
ascunsă sub un văl, l-a lovit peste faţă, a se schimba
la faţă, cu faţa la perete, un om cu două feţe,
adevărata faţă a lucrurilor. 4. Faţa apei; a-i spune
cuiva adevărul în faţă, a-i cânta cucul din faţă, a
vorbi pe faţă, a da pe faţă, a ieşi cu faţa curată, a face
feţe-feţe. Loc. prep. 1. Faţă de anul trecut. 2.
Indiferenţa bogaţilor faţă de cei săraci. 3. Are secrete
faţă de mine; a vorbit în faţa mulţimii, muzeul e
situat în faţa poştei; a sta faţă în faţă, a pune faţă în
faţă.
Favoare s. f. A face o favoare, în favoarea
cuiva, de favoare; a copleşi cu favoruri.
Favorabil adj. Timp favorabil, teren favorabil,
moment favorabil, circumstanţe favorabile, a fi
favorabil cuiva. Adv. Cererea a fost primită
favorabil.
Făină s. f. Făină de grâu, de porumb, de muştar,
lamura / fruntea făinii, făină integrală, a cerne făină
prin sită, a da prin făină, a fi scump la tărâţe şi ieftin
la făină, altă făină se macină acum la moară.
Fără prep. 1. Cafea fără zahăr, un copil fără
părinţi, fără încetare, fără îndoială, fără întârziere,
fără preget, fără scrupule, fără ruşine, fără sfârşit,
fără o vorbă, nu fără dificultate, fără doar şi poate. 2.
Cinci fără trei fac doi, este ora cinci fără trei minute;
fără veste; fără să arunc vina pe altcineva, fără să se
ştie.
Fecior s. m. 1. Feciorul meu. 2. Un fecior
frumos. 3. Feciorul îi aduce o scrisoare.
Fel s. n. 1. Mai multe feluri de obiecte, un fel de
pălărie cu pene, tot felul de..., ce fel de haine poartă?
ce fel de om e ?, există mai multe feluri de maşini de
scris. 2. Fel de viaţă, fel de a acţiona, de a se purta,
în ce fel? în felul acesta, în nici un fel, nu e felul
meu (de a mă purta).3. E un fel de a spune,
îndrăgostită în felul ei. 4. Într-un fel, e mai bine că s-
a întâmplat aşa, 5. Sunt frumoase fiecare în felul său.
¤ Sunt timid de felul meu.
Fel s. n. Un fel de mâncare foarte gustos, ne-au
servit două feluri de mâncare.
A felicita v. tr. L-am felicitat pentru succese, a
felicita un prieten cu ocazia căsătoriei, l-am felicitat
de ziua lui.
Felicitare s. f. A trimite o felicitare, felicitările
mele! Calde felicitări pentru ziua ta!
Felie s. f. A tăia felii, o felie de pâine, o felie de
lămâie, o felie de cârnat, o felie de pâine unsă cu
unt.
Femeie s. f. O femeie frumoasă, o femeie tânără,
o femeie energică, o femeie din popor, o femeie de
lume, femeie cu ziua, a iubi o femeie, a alerga după
femei.
Fereastră s. f. 1. A privi pe fereastră, fereastra
dă spre parc, fereastră dublă, fereastră oarbă, tocul
ferestrei, gol pentru / de fereastră, a arunca ceva pe
fereastră, a arunca pe cineva ovală. 2. Aruncă banii
pe fereastră. ¤ Fereastră mică de acoperiş, a avea o
fereastră între două cursuri. pe fereastră, îl dai pe uşă
şi el intră pe fereastră, fereastră
A feri v. tr. 1. A feri pe cineva de un pericol, a-şi
feri cărţile de umezeală, să ne ferească Dumnezeu. 2.
A-şi feri ochii. 3. Ferind un pieton, s-a ciocnit de o
altă maşină, a vrut să mă ferească de acest şoc.
A se feri v. pron. 1. A se feri de frig, de soare. 2.
Feriţi-vă de linguşitori, fereşte-te să mu te vadă. 3. A
se feri de lovitură, se ferea să-i întâlnească privirea.
Fericire s. f. A găsi fericirea în muncă, banii nu
aduc fericirea, din fericire, cu fericire!
Fericit adj. O alegere fericită, o expresie
fericită, o căsătorie fericită, e un om fericit, sunt
fericit că te întâlnesc.
 A fi v. intr. 1. De când sunt pe lume, sunt oameni
care nu se tem de moarte, fie două dreptunghiuri
egale, fie, dacă aşa vrei tu! Cât e ceasul? E ora două,
e zi sau e noapte, e mai presus de orice bănuială, e
cu gândul în altă parte, copilul e al lui, cartea e a
mea, maşina e în garaj, cheile sunt în uşă, cine e
acolo? Din ce regiune sunteţi? Aici sunt, aici rămân.
Sunt alături de tine în această problemă, nu ştiu ce e
la mijloc. Suntem pentru o politică de pace. Suntem
în luna mai. Suntem în 15 decembrie, în ce zi
suntem? 2. Nu mai e pâine, nu e nici ţipenie de om,
sunt multe de spus, de făcut, e ceva la mijloc, nu e
nimic de făcut, sunt 10 ani de când a plecat. V. cop.
3. Furtul este un delict, sufrageria este o încăpere
spaţioasă, dicţionarul acesta îmi e indispensabil,
pământul e rotund, să luăm lucrurile aşa cum sunt,
trebuie să ştii să fii tu însuţi, ea e totul pentru mine, e
un băiat cumsecade, fiţi politicoşi, fii drăguţ, fiţi
bineveniţi, să fim serioşi! A fi bucuros, trist,
neliniştit, a fi în stare, îmi e simpatic. 4. E cu totul
altceva, nu e cine ştie ce, nu e bine, nu e de lepădat,
cum e cu putinţă? E de ajuns! Aşa a fost să fie. Ce e
când îţi tremură mâinile? Ce-i asta? E cazul să spui
adevărul. 5. Nu fi copil! Ce copil eşti! V. imp. E
necesar să plece imediat, e greu de spus cine are
dreptate, e plăcut să stai la soare. 6. Era într-o seară
de vară, o fi, dar nu cred. 7. E frumos, cald, frig,
răcoare, e ziua mare. 8. A-i fi foame, sete, frig, frică,
somn, a-i fi ciudă pe cineva, a-i fi milă de cineva. ¤
E de la sine înţeles. Să-i fie de învăţătură, fie cum
zici tu. V. semiaux. 9. Era să moară, era cât pe ce să-
i calce o maşină. 10. Era să se mărite, dar s-a
răzgândit. 11. Mi-e a dormi, a mânca, nu mi-i a
lucra.
Ficat s. m. Ficat de pasăre, pate de ficat, pate de
ficat de gâscă, boală de ficat.
Fiecare pron. Se întoarce fiecare la locul său.
Luaţi câte un măr fiecare, i-a dat fiecăruia câte o
carte; fiecare om, au intrat în fiecare casă, să punem
fiecare lucru la locul său.
Fier s. n. Minereu de fier, fier forjat, bară de
fier, unelte de fier, epoca fierului / de fier, drum de
fier, a avea o sănătate de fier, mână de fier, o voinţă
de fier, disciplină de fier, fier de plug, fier de călcat,
fier de frizat, fier roşu, a însemna cu fierul roşu, bate
fierul cât e cald; a pune un prizonier în fiare.
A fierbe v. intr. 1. Apa fierbe la 100 grade C,
lăsaţi să fiarbă o oră, a fierbe de mânie, a fierbe de
nerăbdare. 2. Supa fierbe încet. 3. Vântul fierbe,
marea fierbe, spiritele fierb, văzduhul fierbe de
strigăte. 2 legume, carne, paste făinoase, a fierbe
rufe, o seringă. A fierbe laptele, a fierbe
Fierbinte adj. 1. Soare fierbinte, ceai fierbinte,
aerul e fierbinte. 2. Patriotism fierbinte, dorinţă
fierbinte, rugă fierbinte. 3. A crede fierbinte în ceva,
a se ruga fierbinte.
Figură s. f. O figură omenească, o figură lungă,
rotundă, a desenat câteva figuri pe o bucăţică de
hârtie, marile figuri ale secolului, a face figură bună,
proastă, a face figură, figură plană, în spaţiu, figură
de balet, figuri libere, impuse, figuri de stil. ¤ A face
figuri, a face cuiva figura, mare figură e!
Fiică s. f. Fiica vărului meu, fiica cea mare, fiica
cea mică, fiică adoptivă, o fiică de regi, fiicele Evei.
Fiinţă s. f. Fiinţă umană, fiinţele vii, fiinţe şi
lucruri. Fiinţa supremă, fiinţa iubită, e o fiinţă
timidă, ce fiinţă insuportabilă! A dori ceva din toată
fiinţa, a lua fiinţă, a-şi păstra fiinţa
Film s. n. Film de scurt, de lung metraj, film
alb-negru, în culori / color, film mut, sonor / vorbit,
film ]n versiune originală, dublat, film pe ecran lat,
film de televiziune, film de ficţiune / artistic, film
documentar, film de animaţie, film muzical, poliţist,
de aventuri, de groază, de suspans, ştiinţifico-
fantastic, film muzical, film publicitar, film serial,
film foarte prost, a juca într-un film, a turna un film,
a proiecta un film, a da un film la televizor, filmul
rulează la cinematograful din cartier, a voala filmul,
a da un film la developat. ¤ O întâmplare absolut ca-
n filme, e ca-n filme!
Fin adj. 1. Mâini, glezne fine, talie fină, ţesături
fine, a avea auzul fin, a avea nas fin, sare fină,
mazăre fină, dantelă fină, poşetă de piele fină,
rufărie fină, lichioruri fine, aur, argint fin, zâmbet
fin, spirit fin, ironie fină, fin cunoscător. 2. Om fin.
Fir s. n. 1. Fir de aţă, fir de in, de cânepă, de
lână, de bumbac, de mătase, de nailon, fir de
bătătură, de urzeală, broderie de fir, a tăia o ţesătură
pe fir, fir de păiangen, fir cu plumb, fir electric, fir
de telefon, la celălalt capăt al firului, telegrafie fără
fir, pe firul apei, firul întâmplărilor, gândurilor,
ideilor, firul vieţii, zilelor, fir conducător / călăuzitor,
roşu, a relua firul poveştii, a-şi pierde firul ideilor, a
se ţine / a sta / a atârna(numai)într-un fir de aţă. 2.
Un fir subţire de apă. 3. Fir de nisip, fir de praf. 4.
Fir de iarbă, fir de lăcrămioară. 5. Fir de pai. 6. Fir
de praz, de usturoi, fire de trandafir. ¤ Fir de păr, a
tăia / a despica firul (de păr) în patru, cât un fir de
mac, ca un fir de trandafir, a i se duce un fir la
ciorap, a găsi, a prinde un fir, a prinde firul, a intra /
a se băga pe fir, a se agăţa de un fir de pai, telefonul
fără fir.
 Fire s. f. Legea firii, împotriva firii, e în firea
lucrurilor, o fire de poet, o fire energică, pătimaşă, a
avea / a fi o fire veselă, a fi slab de fire, a fi tare de
fire, nu-mi stă în fire, e bun din fire, a fi melancolic
din fire, deprinderea se face fire. ¤ Sunt firi şi firi, a
fi iute din fire, a-şi ieşi din fire, a scoate (pe cineva)
din fire, a-şi veni în fire, a se pierde cu firea, a nu se
omori cu firea, a nu se pierde cu firea, a-şi ţine /
păstra firea, în toată firea, peste fire, năravul din fire
n-are lecuire.
Firesc adj. Ton, gest, limbaj firesc, atitudine
firească, nevoi fireşti, evoluţie firească, e un lucru
firesc, e firesc să…, e firesc să fie aşa, aşa o să pară
mai firesc, în mod / în chip firesc.
Fireşte adv. Fireşte, am telefonat imediat, te
aşteptai, fireşte, la succes, fireşte că voi fi acolo,
fireşte, n-o să pretind că…
Fiu s. m. Fiu legitim, natural, adoptiv, fiu vitreg,
fiul cel (mai) mare / mic, îl consider ca pe fiul său,
din tată în fiu, fiu spiritual, fiu risipitor, fii satului.
Fix adj. Punct fix, domiciliu, adresă fixă,
preţuri, venituri fixe, la o dată fixă, a mânca la ore
fixe, a avea o privire fixă, idee fixă. Adv. 1.A privi
fix pe cineva. 2. La ora şase fix, fix în clipa în
care…. A ajunge la fix, a veni / a sosi / a pica la fix.
A fixa v. tr. A fixa o scândură în cuie, a fixa un
termen, a fixa o întâlnire, a fixa locul, ora unei
întâlniri, a fixa preţurile, a fixa un impozit, a fixa o
regulă, a fixa atribuţiile cuiva, a-şi fixa reşedinţa, a-
şi fixa atenţia asupra a ceva, a fixa (pe cineva) cu
privirea.
Fizică s. f. Fizică moleculară, cuantică, atomică,
nucleară, legile fizicii, manual de fizică, student la
fizică, ora de fizică.
Fântână s. f. 1. O fântână adâncă, fântână
arteziană, a săpa o fântână, a scoate / a lua apă din
fântână. 2. Fântânile oraşului, fântână de marmură, a
merge după apă la fântână. 3. Ochii fântâna
lacrimilor; a căra apă la fântână.
Flacără s. f. 1. Flacăra unei lumânări, unui
chibrit, flacără tremurătoare, vie, a trece / a da prin
flacără, flacăra tinereţii, flacăra dragostei, a pasiunii.
2. Flacăra geniului. 3. Flacăra olimpică; Flăcările
incendiului, a fi în flăcări, mistuit de flăcări, a scoate
flăcări, a arunca flăcări, aruncător de flăcări,
flăcările iadului; a avea obrajii în flăcări.
Flămând adj. 1. A fi flămând, s-a întors flămând
şi însetat, lup flămând. 2. Priviri flămânde.
Floare s. f. Flori naturale, artificiale, flori de
grădină, de seră, de câmp, floare îmbobocită,
înflorită / deschisă, floare bătută, floare ofilită /
veştezită, flori mirositoare, floare de crin, flori de
lămâiţă, a purta o floare la butonieră, cireşii sunt în
floare, în floarea vârstei, floarea societăţii. 2. Floarea
cuiului. 3. Floarea literei; Buchet, coroană, jerbă,
ghirlandă de flori, strat de flori, ghiveci de flori,
piaţă de flori, imprimeu de flori, geam acoperit cu
flori de gheaţă, de florile mărului, de flori de cuc.
Fluier s. n. 1. Fluierul ciobanului, a cânta / a
zice din fluier. 2. Fluierul arbitrului, fluierul
piciorului.
Fluture s. m. 1. Fluture pestriţ, fluture de zi,
fluture de noapte, fluturele zboară din floare în
floare, a alerga după fluturi, a prinde, a colecţiona
fluturi, a înota (în stil) fluture. 2. Cămaşă cu fluturi,
zboară ca un fluture din floare în floare.
Foaie s. f. 1. Foaie de hârtie, foaie volantă, foaie
de drum, foaie de prezenţă, foaie de temperatură,
foaie locală, foaie de tablă, foaie de varză, foaie de
viţă, de tutun, de porumb, de dafin. 2. Foaie de titlu,
a întoarce foaia. 3. Foaie de ceapă. 4. Foaie de cort.
5. Fustă dintr-o foaie, din patru foi. ¤ foaie de
observaţie, foaie de zestre, foaie de angajament, foi
de plăcintă, a lua pe cineva în foi de viţă, a număra
foile din plăcintă.
Foame s. f. 1. O foame de lup, a-i fi tare foame,
a muri de foame, a răbda de foame, a-şi înşela
foamea, a-şi ameţi foamea, a-şi ameţi / astâmpăra
foamea. 2. Foamea e cel mai bun bucătar. Hămesit
de foame, muritor de foame, a face foame.
Foarfece s. n. 1. O pereche de foarfece, foarfece
de unghii, foarfece de croitorie, foarfece de chirurg,
a executa o săritură în foarfecă, a face o foarfecă
adversarului. 2. Foarfece pentru tăiat metale, pentru
tuns copacii, foarfece de tinichigiu, foarfece de
grădinar, foarfece de tuns oile.
Foarte adv. Foarte bogat, frumos, foarte
mulţumită, foarte plictisit, o dorinţă foarte legitimă,
supărat foarte, foarte la modă, foarte devreme,
târziu, adesea, lesne, foarte puţin, foarte de
dimineaţă, e foarte probabil, e foarte limpede că…, e
foarte amabil din partea dvs., e foarte frig, a-i fi
cuiva foarte foame, sete, frică, frig; a pus foarte mult
zahăr, m-au supărat foarte mult.
Foc s. n. 1. Focul arde în sobă, foc de lemne, foc
de vreascuri, a nu fi decât un foc de paie, foc viu,
mocnit, stins, foc de tabără, limbi de foc, a face, a
aprinde focul, a pune lemne pe foc, a sufla în foc, a
aţâţa focul, astinge focul, a lăsa focul să se stingă, a
se încălzi, a se usca la foc, a da foc la ceva, a lua foc,
a se face/ a se mânia/ a se supăra foc, a pune oala pe
foc, a pune mâncarea pe foc, a fierbe/a coace la foc
mic/moale, la foc mare/iute/tare, a cere, a da cuiva
un foc, foc de artificii, foc bengal, focul a distrus un
cartier îmtreg, armă de foc, a deschide focul, a înceta
focul, botezul focului, foc razant, încrucişat,
continuu, a avea focul sacru, în focul luptei, a se
arunca/ a sări/ a intra în foc pentru cineva, ceva, a se
juca cu focul, a se afla între două focuri. 2. Focul
inamicului, foc de artilerie, foc de baraj. 3. A trage
un foc, trei focuri de revolver, a reuşi din primul foc.
4. A avea un foc la inimă, nimeni nu ştie focul meu,
i-a spus tot focul lui. 5. Mare foc a căzut pe capul
nostru; frumoasă foc, foc de frumoasă, urâtă foc, foc
de urâtă, proastă foc, foc de proastă, scump foc, foc
de scump, a alerga de mama focului, a plânge de
mama focului, a sta ca pe foc, a pune pe cineva pe
foc.
Folos s. n. 1. Foloase materiale, a avea, a trage
foloase din ceva, a aduce folos, multe foloase, ce
folos ai avea să…?, în / spre / pentru folosul cuiva,
în / pentru folosul meu personal, a studia cu folos, a
citi o carte cu folos, a munci fără nici un folos. 2.
Folosul public, o acţiune fără folos imediat, ajutorul
dumitale nu e de nici un folos, de mare folos, ce
folos de tine că eşti intelegent dacă…, unul cu
foloasele, altul cu ponoasele, cu ce vă pot fi de
folos?
A se folosi v. pron. 1. Imfirmul se folosea de o
cârjă, în afacerea asta s-a folosit de un om de paie. 2.
A se folosi de drepturile sale, a se folosi de puterea,
de poziţia sa.
Folositor adj. Animale folositoare, sfat folositor,
acţiune folositoare oamenilor, ar fi mai folositor
să…
Fond s. n. 1. Fondul şi forma unei opere, a
examina fondul problemei, în acest tablou florile se
detaşează pe un fond întunecat, crainicul vorbea pe
un fond muzical, fond de ten, a avea un fond bun, e
o chestiune de fond, zgomot de fond, articol de fond,
probă, alergare / cursă de fond, în fond, tu ai
dreptate. 2. Fond de rulment, fond de amortizare, de
investiţii, de rezervă, fondul (de cărţi) al unei
biblioteci. 3. Acuzaţie lipsită de fond. ¤ Fondul
lexical principal / fondul principal de cuvinte (al
unei limbi). Plasament. Deturnare de fonduri, a fi în
fonduri, a nu fi în fonduri.
A forma v. tr. A forma o echipă de lucru, o
asociaţie, părţi care formează un tot, elemente care
formează un ansamblu, în acest loc râul formează un
cot, a forma un număr de telefon, delegaţii lor
formează majoritatea, a forma specialişti, a forma
tânăra generaţie, a-şi forma o părere, o convingere,
a-şi forma stilul, a-şi forma o clientelă, a-şi forma o
deprindere. A se forma v. pron. Cum s-a format
pământul? Trenul s-a format pe linia a patra.
Deprinderile se formează cu timpul.
Formare s. f. Formarea embrionului, formarea
unei asociaţii, formarea unui popor, unei naţiuni,
unei limbi, formarea cuvintelor prin derivare,
formarea viitorilor profesori, formarea caracterului,
gustului, formarea unor deprinderi, a fi în curs de
formare.
Formă s. f. 1. A avea o formă / a fi de formă
pătrată, sferică, pământul are forma unei sfere uşor
turtite la poli, Ce formă are?, de / cu aceeaşi formă,
fără nici o formă, formă adecvată, a lua formă, a da
o anumită formă unui obiect, a da o primă formă
unui text, a-şi schimba forma, în formă de, sub
formă de, medicament sub formă de tablete, a se
prezenta sub / a îmbrăca o anumită formă, sub nici o
formă, formă geometrică, formă de relief, forme de
viaţă, ale materiei, ale energiei, forme ale conştiinţei
sociale, formă de civilizaţie, formă de guvernământ,
de stat, forme gramaticale, forma şi fondul operei
literare, poezii cu formă fixă, forme legale, viciu de
formă, a fi a se simţi în formă, e într-o formă
extraordinară. 2. A turna aluatul în forme, formă de
cozonac, de îngheţată, de tort, forme de turnătorie;
Forme pline, graţioase, atrăgătoare, după toate
formele.
Formidabil adj. Un film formidabil, o carte
formidabilă, o idee formidabilă, un noroc, o ocazie
formidabil(ă), am petrecut o seară formidabilă, o
lovitură formidabilă de pumn, un zgomot formidabil,
un tip formidabil, e formidabil!
A forţa v. tr. 1. L-a forţat să mărturisească, este
forţat să tacă, dacă nu-i place mâncarea, nu-l forţaţi,
a forţa motorul, a-şi forţa vocea, a forţa o uşă, a forţa
broasca uşii, a-i forţa cuiva mâna, a forţa doza, a
forţa nota, a forţa trecerea, intrarea într-un oraş, a
forţa ritmul. 2. X forţează şi ajunge primul.
A se forţa v. pron. 1. Trebuie să te forţezi să
mănânci, medicamentul e amar, trebuie să mă forţez
ca să-l înghit, dacă nu ţi-e foame, nu te forţa. 2. Se
forţează să surâdă.
Forţă s. f. 1. Forţă fizică, spirituală, forţă
herculeană, a avea forţă, a fi lipsit de forţă, a fi
majoră, cămaşă de forţă, forţa unei lovituri, a unei
explozii, prin forţa plin de forţă, tur de forţă, forţă
vitală, forţă socială, politică, forţă publică, forţă
militară, forţă armată, forţă de şoc, de descurajare, a
folosi forţa, a recurge la forţă, a ceda în faţa forţei,
politică de forţă, demonstraţie de forţă, caz de forşă
împrejurărilor, forţă centrifugă, centripetă, de inerţie,
forţă motrice, cu forţă, cu toată forţa, fără forţă, a
lovi cu toată forţa, a ataca în forţă, a lua pe cineva cu
forţa, a obţine ceva prin forţă. 2. Forţa aburului,
forţă de muncă, forţă creatoare; a-şi cruţa forţele, a-
şi recăpăta forţele, forţele naturii, forţele de
producţie, forţe poliţieneşti, forţe armate, a-şi
recupera, a-şi concentra forţele, desfăşurare de forţe,
echilibru de forţe, a lupta cu forţe egale, a se
descurca cu forţe proprii. Oficiu forţelor de muncă.
Fotbal s. n. Fotbal profesionist, amator, echipă,
club de fotbal, teren, meci, campionat de fotbal, a
juca fotbal.
Fotoliu s. n. Fotoliu capitonat, fotoliu pe rotile,
fotoliu stil.
Fraged adj. Iarbă fragedă, muguri fragezi,
fasole verde fragedă, carne fragedă, piele fragedă,
obraji fragezi, verde fraged, vârstă fragedă, din
fragedă copilărie / pruncie, din fragedă tinereţe, aluat
fraged.
Frate s. m. Frate vitreg, fraţi născuţi din acelaşi
tată, fraţi născuţi din aceeaşi mamă, fraţi gemeni,
frate de lapte, fraţi de cruce, e fratele meu, fratele cel
mare, fratele cel mic, fratele meu mai mic, fraţi
siamezi, zici că-s fraţi, a se avea ca fraţi, mi-e ca un
frate, ură de fraţi, fraţi de arme, e frate într-o
mănăstire, frate de mână.
A frământa v. tr. 1. A frământa aluatul, a
frământa pâinea, lutul, ceara. 2. A-şi frământa batista
în mână/ mâini, a-şi frământa mâinilor. 3. Gândul
acesta, grija aceasta mă frământă.4. A frământa
noroiul cu picioarele, a frământa pământul cu
picioarele; a fi frământat de griji, de gânduri, a-şi
frământa mintea, creierii.
A se frământa v. pron. A se frământa cu mintea.
A freca v. tr. 1.A freca o pată, a freca podeaua,
parchetul, mobilele, a freca oalele, cratiţele, a freca
argintăria, a freca rufele, a freca o felie de pâine cu
usturoi, l-a frecat cu buretele pe spate.2. A-şi freca
mâinile de bucutie, a-şi freca mâinile şi picioarele
pentru a le încălzi. 3. Îl freacă la frunte cu oţet
aromatic. 4. A freca ouăle cu zahăr. 5. (fig.)
Examinatorul l-a frecat un ceas întreg, m-a frecat
toată ziua, ba cu una, ba cu alta.
A se freca v. pron. A se freca de un zid, a se
freca la ochi, freacă-te bine pe spate.
Frecvent adj. Un fenomen frecvent, frecvente
averse de ploaie, un simptom frecvent în această
boală, o ăntrebuinţare frecventă, cuvântul apare
frecvent în text, asta se întâmplă frecvent, se
întâmplă frecvent să...
Frică s. f. 1. Frica de a da greş, o frică
groaznică, a-i fi frică, mi-a fost o frică!, nu-ţi fie
frică!, a tremura de frică, a muri de frică, a fi mort de
frică, a-i fi frică de cineva, a nu-i fi frică de nimic,
mi-e frică să nu răcesc, mi-e frică să nu ajungă prea
târziu, de frică să nu fie văzut, a fi, a umbla cu frica
în sân / în spate, a şti de frica cuiva, a duce frica
cuiva, a ceva, cu frică, fără frică. 2. Frica de moarte,
frica de pedeapsă, frica de Dumnezeu, de frica
hoţilor, nu ştie ce-i frica, nici de frică, frica păzeşte
bostănăria.
Frig s. n. 1.Un frig mare, un frig aprig, frig
pătrunzător, pişcător, frig de moarte, val de frig, e
frig, e un frig de crapă pietrele, e frig al dracului, se
lasă frig, a-i fi frig la mâini, la picioare, a tremura, a
dârdâi de frig, a fi amorţit de frig, a avea mâinile
amorţite de frig, l-a răzbit frigul, a înfrunta frigul, a
muri de frig, mă ia cu frig. 2.A-lscutura frigurile,
friguri galbene, friguri de baltă. 3. (fig.) Frigurile
examenelor, frigurile creaţiei.
A frige v. tr.1. A frige carnea, a frige la grătar, a
frige la proţap. 2. A frige un peşte. 3. Un vânt rece îi
frigea obrazul. 4. v. intr. Soba, caloriferul frige,
soarele frige, la amiază nisipul frigea.
A se frige v. pron. 1. A se frige la mână, la
degete, nu atinge cratiţa, ai să te frigi. 2. S-a fript!,
cine s-a fript cu ciorbă suflă şi în iaurt.
Frigider s. n. A pune ceva în / la frigider, a
dezgheţa frigiderul.
Friptură s. f. 1. Friptură de porc, de viţel,
friptură de vacă, friptură în sânge, friptură la tavă,
friptură împănată cu usturoi, o felie de friptură rece.
2. Friptură la grătar.
A frâna v. intr. A frâna la coborâre, la curbă, a
frâna brusc; v. tr. (fig.) a frâna avântul cuiva, a frâna
progresul, dezvoltarea.
Frână s. f. Frână de mână, frână de picior, frână
de motor, frână pe roţile din srate, frână cu / de ulei,
frână hidraulică, frână aerodinamică, frăne bune,
slabe, a bloca frâna, a strânge, a lăsa frâna; (fig.) a fi
o frână pentru ceva, în calea a ceva, a-şi pune frână
dorinţelor; a lua frânele în mână, a ţine frânele.
Frânghie s. f. Frânghie de rufe, colac de
frânghie, scară de frânghie.
Front s. n. 1. Frontul de est, de vest, a merge pe
front, a muri / a cădea pe front, a străpunge frontul,
front de aer rece, cald, front de lucru. 2. Front de
abataj.

Fruct s. n.Fructele pământului, coaja, pulpa,
sâmburii unui fruct, fruate uscate, coapte, verzi,
fructe dulci, acre, fruct zemos, fruct viermănos,
putred, stricat, fruct bătut, fructe timpurii, târzii,
coacerea, culesul fructelor, salată de fructe, fructe de
mare; (fig.) fructil unei bogate activităţi, fructul
oprit.
Frumos adj. 1. O carte frumoasă, un copil
frumos, femeie frumoasă, o fată frumoasă, frumoasă
foc, al dracului de frumoasă, a se face frumoasă, o
recoltă frumoasă, o avere frumoasă, o situaţie
frumoasă, un gest frumos, a face un gest frumos, un
succes frumos, rezultate frumoase, o sumă frumoasă
de bani, vorbe frumoase, toate astea-s bune şi
frumoase dar..., frumoasă ispravă!, frumoase lucruru
aflu despre tine! , e prea frumos ca să fie adevărat!,
ar fi mult prea frumos, nu-i frumos să minţi. 2.
Frumoasă idee, n-am ce zice, e frumos din partea ta
să...; adv. 1. Frumos te-ai mai aranjat, a aranja
frumos în clasă. 2. A cânta frumos, rochia îţi stă /
vine frumos, stai frumos!, frumos îţi şade să... te rog
frumos; s. n. Frumosul în artă, a lua pe cineva cu
frumosul; s. f. Frumoasa din pădurea adormită, ce
faci, frumoaso? ; s. m. Bună, frumosule!
Frumuseţe s. f.O frumuseţe celebră, frumuseţile
naturii, de toată frumuseţea, e o frumuseţe de fată, e
o frumuseţe de băiat.
Frunte s. f. 1. O frunte înaltă, teşită, a-şi şterge
fruntea, a-şi câştiga pâinea cu sudoarea frunţii, a
merge cu fruntea sus, a-şi pleca fruntea, a-şi ridica
fruntea, frunrea sus! 2. În fruntea armatei, cu muzica
în frunte, a fi în frunte, oameni de frunte, fruntea
satului, fruntea făinii, loc de frunte, a sta în fruntea
mesei, a fi în fruntea bucatelor.
Frunză s. f. Frunză de stejar, de arţar, frunze
veştede, uscate, căderea frunzelor, a tremura ca o
frunză.
Fugă s. f. 1.Fuga populaţiei în faţa năvălitorilor,
fuga de răspundere, fugă ruşinoasă, a o pune pe
fugă, a lua la fugă pe cineva. 2. A cânta o fugă.
A fugi v. intr. 1. A fugi în faţa cuiva, a fugi de
cineva, de lume, a fugi de un pericol, a fugi de
răspundere, a fugi de o treabă grea, de răspundere,
stâlpii fug prin faţa ochilor noştri, timpul fuge. 2. A
fugi repede, ca vântul, a fugi ca un nebun, fuge
mâncând pământul, a fugi în întâmpinarea cuiva, a
fugi după cineva. 3. Copilul a fugit de acasă,
prizonierul a fugit, duşmanul a fugit, a fugi ca din
puşcă. 4. A fugit să nu-l găsească şeful aici, laptele
fuge! 5. Mi-a fugit un ochi la ciorap, a fugi de la ore,
a-i fugi pământul de sub picioare, banii fug printre
degete, delictul de a fugi de la locul accidentului, a-i
fugi cuiva ochii după cineva.
Fular s. n.A înfăşura un fular în jurul gâtului, o
rochie de fular imprimat.
Fulger s. n.Fulgere brăzdau cerul, vizită fulger,
război fulger, a trece ca un fulger, cu iuţeala, cu
viteza fulgerului, ca fulgerul, ochii ei scăpărau
fulgere, a porni ca un fulger, telegramă fulger,
şedinţă fulger.
A fulgera v. tr.A fulgera pe cineva cu privirea,
Pasărea căzu fulgerată la pământ; v. intr. 1. Tunurile
fulgerau. 2. Diademele fulgerau pe frunţile lor; un
gând în fulgeră prin minte, a tuna ţi a fulgera; v.
impers. Fulgeră!
Fum s. n. 1. Fumul unei lumânări, fum negru,
gros, fum înecăcios, a trage, a înghiţi fumul, rotocol
de fum, nor de fum, fumul iese pe coş, fumul srâe
împrăştie, se risireşte, a se risipi ca fumul în vânt, nu
iese fum fără foc, negru de fum. 2. A trage câteva
fumuri de ţigară. 3. Fumul beţiei; a avea fumuri, a
scoate cuiva fumurile din cap.
Funcţie s. f. 1. Funcţia de director, funcţie de
răspundere, a îndeplini o funcţie, a fi, a rămâne în
funcţie, a fi promovat într-o funcţie, funcţia creează
organul, funcţiile ficatului, funcţii algebrice, a fi
funcţie de..., a considera ceva în funcţie de altceva.
2. A fi eliberat din funcţie, a fi repus în funcţie.
Funcţionar s. m. 1. Funcţionar al statului, înalt
funcţionar de stat, a da afară un funcţionar. 2. Mic
funcţionar, funcţionar la poştă, mărunt funcţionar la
vamă.
Fund s. n. 1. Fundul unui recipient, toarnă-mi
puţin pe fundul paharului, fundul sertarului,
dulapului, fundul buzunarului, pălăriei, fundul
gâtului, fundul prăpastiei, fundul mării, fundul
fundului, a trimite la fund. 2. A cădea în fund, a trage
un picior în fundul cuiva. 3. Mişcă-ţi fundul! A se
duce la fund, cu ochii duşi în fundul capului, din
fundul inimii, sac fără fund, un fund de ţară, a scoate
fundul unui butoi.
Fundament s. n. 1. Fundamentele unei teorii, o
afirmaţie fără nici un fundament. 2. Fundamentul
inei construcţii.
A fura v. tr.1. A fura un ceas, hoţii i-au furat
toate bijuteriile, un hoţ de buzunare îi furase
portofelul, i-au furat banii la barbut, a fura
bomboane, a fura pe un client, m-au furat în timp ce
călătoream, verii i-au furat o parte din avere, au furat
tot din casă, am fost furaţi la împărţirea bunurilor
defunctului, am fost furaţi ca în codru, a fura de
nevoie, a fura la drumul mare, a fura un copil, a fura
un sărut, a fura un titlu, a fura o idee. 2., A fura
ropadele muncii cuiva. 3. A fura o fată, i-a furat
amica. 4. L-a furat somnul, l-au furat gândurile. 5.A-
i fura inima cuiva,, a fura pe cineva cu ochiul, a fura
o meserie, a umbla după furat; loc adj. A vinde
mărfuri de furat; loc. Adv. Citeşte pe furate.

Furculiţă s. f. furculişă de peşte; mustăţi în

furculiţă.

Furie s. f.1. Acces de furie, furia luptelor, furia

valurilor, a stârni futia cuiva, furie care nu mai
cunoaşte margini, a ataca cu furie.2. Furie oarbă,
rece, a se sufoca de furie, a-şi stăpâni furia, a-şi
înghiţi furia, a dezlănţui furia cuiva, a-şi atrage furia
cuiva. 3. A spumega de furie, furia jocului.

Furios Femeie furioasă, nebun furios, taur

furios, cu un aer furios, valuri furioase, vânt furios, a
fi furios pe cineva, e furios că i-am spus adevărul în
faţă.
Furnică s. f. Furnici negte, furnici albe, furnici
cu aripi, greierele şi furnica, e (hărnicuţă ca) o
furnică!

Furt s. n. A comite un furt, a descoperi un furt,

furt prin efracţie, furt în înghesuială, furt comis de o
bandă înarmată, dispozitiv contra furtului, antifurt.

Furtună s. f. 1. Furtună de nisip, furtunăde

zăpadă, furtună pe mare, furtună într-un pahar/
lighean cu apă, furtuna se dezlănţuie, s-a dezlănţuit
cu furie, a înfrunta furtuni, o furtună de aplauze. 2.
Furtună magnetică, furtuna a izbucnit, s-a potolit,
furtuni violente s-au abătut asupra nordului Europei,
a intra ca o furtună; loc. adj. Noei de furtună, cer de
furtună, care anunţă furtuna.

Fustă s. f. Fustă dreaptă, plisată, fustă cu

volane, cu pliuri, fustă pantalon, fustă foarte scurtă,
fustă de dedesubt, a-şi ridica, sufleca fustele, femei
cu copii agăţaţi de fuste; copil crescut în fusta
mamei, se ţine tot timpul de fusta mea, nu te mai
ţine de fusta mea; s. f. pl. A umbla / a alerga după
fuste.