L se simţi în largul său. A nu se simţi în largul său.
A măsura
Labă s. f. 1. Labă de câine, de iepure, de gâscă. A
merege în patru labe. Un scris ca laba gâştei. 2. (fam) A
pune laba pe cineva. # A pune pe cineva cu botul pe labe. .
Cu labe mari.
Lac s. n. 1. Lac de munte, artificial, de baraj. Lac
tectonic, glaciar, vulcanic. 2. (fig.) Rănitul zăcea într-un lac
de sânge. # A fi lac de sudoare / de apă.
Lac s. n. A da mobila cu lac. Lac de unghii. De lac
loc. adj. Pantofi de lac.
Lacăt s. n. A încuia uşa cu lacătul. A cumpăra un lacăt.
# A avea / a-şi pune lacăt la gură.
Lacom adj. 1. A fi lacom. A arunca priviri lacome
asupra cuiva, a ceva. E un om lacom. 2. A fi lacom la / de
bani. 3. Ştiuca e un peşte lacom. # A fi lacom la câştig.
Adv. A mânca lacom.
Lacrimă s. f. N-a scos / vărsat nici o lacrimă. # Curat
ca lacrima. A avea lacrimi în ochi. A fi cu lacrimi în ochi.
Cu faţa scăldată în lacrimi. Cu ochii scăldaţi în lacrimi. A
izbucni în lacrimi. A vărsa lacrimi. A plânge cu lacrimi
fierbinţi / de sânge. . A nu mai avea lacrimi de plâns. A-şi
înghiţi lacrimile. A usca cuiva lacrimile. A-i seca izvorul
lacrimilor. A râde cu lacrimi. A smulge lacrimi cuiva. # A
plânge cu lacrimi amare.
Lamă s. f. Lamă de ras. Lamă de cuţit, de ferestrău.
Tăişul unei lame. A ascuţi o lamă.
Lampă s. f. A stinge, a aprinde lampa. Lampa filează.
Lampă de sudat. Lampă de radio. Lampă cu petrol. Sticlă
de lampă. Fitilul lămpii. Televizor cu lămpi electronice.
Lampă diodă, triodă.
Lanţ s. n. Lanţ de ceas. Lanţ de munţi. Lanţ de
siguranţă. Lanţ de bicicletă. Lanţ de ancoră. Reacţie în lanţ.
A face lanţ. # A se ţine lanţ. Verigă de lanţ. Câine în lanţ.
Lanţuri Ocnaşii erau în lanţuri. A scutura lanţurile
sclaviei. A fi în lanţuri. A pune în lanţuri.
Lapte s. n. Lapte de mamă. Copii hrăniţi cu lapte.
Mamei i-a secat laptele. Viţel, miel, purcel de lapte. Dinţi
de lapte. Frate, soră de lapte. A suge, a mulge laptele. A
fierbe laptele. A bate laptele pentru a face unt. A smântâni
laptele. Laptele se prinde / se încheagă, se acreşte. Laptele
se umflă, dă în foc. Oala cu lapte. Bidon de lapte. Vacă cu,
de lapte. Cafea, cacao cu lapte. Orez cu lapte. Lapte de
oaie. Lapte proaspăt muls. Lapte crud / nefiert / dulce.
Lapte fiert, pasteurizat, sterilizat. Lapte prins / covăsit /
acru. Lapte bătut. Lapte acrit, smântânit. Lapte integral,
condensat, praf. Industria laptelui. Alb ca laptele. Lapte
vegetal. Lapte de cocos. Lapte de pasăre. Lapte de amidon.
Lapte demachiant. Piele albă ca laptele / ca spuma laptelui.
Lapte de var, de ciment. # Vacă bună, rea de lapte. Boabe
de porumb în lapte. Lapte de malţ. Calea laptelui. (Fam. )
E un papă-lapte.
Larg adj. 1. Ferestre largi. Bulevarde largi. Acest
costum îi e prea larg. Gesturi largi. A descrie un cerc larg în
jurul lui. (fig.) A avea vederi largi. A lua un cuvânt în
sensul lui cel mai larg. 2. Fustă largă. # A fi larg la mână. A
fi gură largă. A da ceva cu mâini largi. S. n. Vaporul e în
larg. Vânt de larg. # A examina pe larg o problemă. A fi / a
camera în lung şi în larg. A străbate lumea în lung şi în
larg.
Lat adj. 1. A fi lat în umeri. Aici fluviul este lat de o
sută de metri. 2. Faţă lată. Nas lat. # A o face lată. A lăsa pe
cineva lat. S. n. Un lat de palmă / mână. În lung şi-n lat.
De-a latul patului.
Latură s. f. Latura unui triunghi. Laturile unei nave.
Această situaţie are şi o latură hazlie. Latura dreaptă şi
latura stângă a scenei. A studia o problemă sub toate
laturile sale.
A lămuri v. tr. 1. A lămuri o chestiune, o afacere
încurcată. 2. L-au lămurit asupra acestui lucru. Atitudinea
lui m-a lămurit. A se lămuri M-am lămurit în privinţa lui.
A lăsa v. tr. 1. A lăsa urme. A lăsa fereastra deschisă.
A-şi lăsa valiza în biroul de bagaje. S-o lăsăm pe mâine! A
lăsa cuiva moştenire o casă. Vă las tabloul cu / la o sută de
lei. A lăsa cuiva viaţa, a lăsa pe cineva cu zile. A-şi lăsa
viaţa pe câmpul de luptă. A-şi lăsa pielea, oasele. A-şi lăsa
barbă. A lăsa un gust amar. A lăsa cuiva mână liberă / câmp
liber de acţiune. A lăsa cuiva vorbă. A lăsa o bună impresie.
A lăsa pe cineva în pace. A lăsa pe cineva în apele / banii /
boii / dodiile lui. A lăsa pe cineva în drum. A lăsa cu gura
căscată. A lăsa în suspensie, în umbră. A nu lăsa nimic la
întâmplare / la voia întâmplării. A lăsa lucrurile în voia lor,
aşa cum sunt. A lăsa ceva la aprecierea cuiva. A lăsa ceva
la o parte. A lăsa pe cineva pe drumuri, în cămaşă / în
papuci. A lăsa de dorit. 2. A lăsa cortina. A lăsa în jos
gulerul. A lăsa nasul, capul, ochii în jos (de ruşine). L-a
lăsat vederea sa. Îl lăsa puterile. # A lăsa pe cineva tablou /
mască / paf / ţuţ. A o lăsa mai moale. A lăsa o femeie
însărcinată. A-şi lăsa bărbatul. Aşa a lăsat Dumnezeu. Să
lăsăm gluma la o parte! A lăsa un soldat la vatră. A lăsa să-i
scape o ocazie. A lăsa pe cineva memoria. L-au lăsat
durerile. A lăsa ceva în seama cuiva. A lăsa lucrul. A-i lăsa
cuiva gura apă. A lăsa mândria la o parte. A lăsa cu limbă
de moarte.
A se lăsa v. pron. 1. A se lăsa aşteptat. A se lăsa dus de
nas. A se lăsa să cadă pe un scaun. 2. Pasărea s-a lăsat pe o
cracă. 3. Grinda se lasă sub greutate. # A se lăsa frigul. S-a
lăsat gerul, ceaţa, întunericul, seara. Drojdia se lasă la fund.
A se lăsa în jos. A se lăsa pradă deznădejdii. A nu se lăsa
nici mort. A se lăsa în voia valurilor. A se lăsa de fumat.
A lătra v. intr. Câinii latră. A lătra la / după cineva. A
lătra la lună.
A lăuda v. tr. A lăuda pe cineva, calităţile cuiva. A
lăuda un elev pentru meritele sale. Domnul fie lăudat!
A se lăuda v. pron. A se lăuda cu succesele sale. Nu-l
credeţi, se laudă! Se laudă că va câştiga premiul. # Cum te
mei lauzi. ?
Lac s. n. A căuta leacul unei boli, a da de leac unei
boli. Lecuri băbeşti. Leac universal. Boală fără leac. #
Ierburi, buruieni de leac. A nu avea (ceva) nici de leac. A fi
ca iarba de leac. A căuta ceva ca pe iarba de leac.
Leagăn s. n. A dormi în leagăn. Încă din leagăn. (fig.)
Leagănul civilizaţiei. A se da în leagăn. # Cântec de leagăn.
Lecţie s. f. A-şi face lecţiile. A învăţa o lecţie pe de
rost. A spune lecţia. A-şi revedea lecţiile. A lua lecţii de
plan. A da lecţii particulare. (fig.) A da cuva o lecţie. Lecţie
deschisă / model. Lecţie de deschidere. # A scoate un elev
la lecţie.
A lega v. tr. 1. A lega un pachet cu sfoară. A lega
mâinile unui prizonier la spate. A lega un câine în lanţ. A
lega o capră de un ţăruş. A lega două cabluri electrice. A
lega o barcă (la mal). A-şi lega şorţul. A lega un nod. A-şi
lega numele de o invenţie. Sentimentele care îl leagă de
satul natal. 2. A lega pe cineva fedeleş. A lega pe cineva de
mâini şi de picioare. Nebun de legat. A lega un sos. Un
contract care îl leagă pe datornic de creditorul său. A-şi
lega viaţa, soarta de cineva. 3. A-şi lega şireturile la
pantofi. A lega o fundă. A lega un snop. A lega (rod,
rădăcină). A lega prietenie cu cineva. 4. A lega o carte. Un
drum care leagă două oraşe. 5. A lega o rană. A-şi lega
braţul rănit. A se lega la braţ. A lega pe cineva la ochi. # A
lega via. A nu putea lega două vorbe.
A se lega v. pron. 1. S-a legat de acest oraş. 2. A se
lega prin jurământ. Idei ce se leagă. Sosul se leagă. 3. A se
lega la cap. 4. A se lega să respecte clauzele unui tratat. Mă
leg să fiu credincios. # A se lega de cineva. A se lega de o
femeie. A se lega de lucruri mărunte.
Legătură s. f. 1. Legături de sânge, de rudenie.
Legătură logică. Legături de prietenie. Legături morale,
afective. A rupe toate legăturile cu familia, cu trecutul. Nu
există nici o legătură dintre aceste fapte. Legătură între
fenomene. 2. Legătură aeriană, maritimă, poştală,
telefonică. S-au întrerupt legăturile cu capitala. Cuvânt de
legătură. Om, agent de legătură. Legătură amoroasă. A
intra, a fi în legătură permanentă. 3. Trebuie să schimb
trenul, am o legătură la zece dimineaţa. 4. Legătură de
nuiele. 5. Legătură de ridichi, de morcovi, de ceapă, de
usturoi. 6. Merindele erau puse într-o legătură. A avea
legături la minister.
Lege s. f. 1. Lege fizică, biologică, economică. Legea
atracţiei universale. Legile frumosului. Lege nescrisă,
scrisă. Legea ospitalităţii / ospeţiei. Legea celui mai tare.
Legea junglei. Şm de lege. Omul legii. Text, proiect de
lege. Lege în vigoare. Legea învăţământului, a presei. A da,
a promulga o lege. A abroga, a revoca o lege. A da
ascultare legii. A încălca legea. A avea legea de partea sa.
Legea e lege. Unde-i lege nu-i tocmeală. În numele legii.
În conformitate cu legea. În baza, în virtutea legii. În afara
legii. Pentru noi, vorba lui e lege. Cu / după lege. 2. Legea
strămoşească. După legea musulmană. A se lepăda de legea
sa. Pe legea mea. # E un voinic în toată legea. A petrece în
lege. Fiecare în legea lui.
Legitimaţie s. f. Legitimaţia dvs. , vă rog. Legitimaţie
de intrare. Legitimaţie de călătorie pe calea ferată.
Legumă s. f. Supă de legume. Legume timpurii.
Cultura legumelor.
Lemn s. m. Lemn de brad, stejar, trandafir. Lemne de
foc. Rumeguş de lemn. Cărbune de lemn. Un stânjen de
lemne. A tăia lemne. (fig.) A nu fi de lemn. # A fi de lemn,
ca lemnul. A rămâne ca de lemn. A îngheţa / a se face de
lemn. Doarme de poţi tăia lemne pe El. A ajunge la sapă de
lemn. A aduce pe cineva la sapă de lemn.
Lene s. f. Lenea e un viciu. Lene intelectuală. A fi
cuprins de lene. A fi de o lene fără leac. Nu şi-a scris teme
de lene. # A-ţi fi lene.
Leneş adj. A fi leneş. Mişcări leneşe. Stomac leneş.
Elev leneş. # Fluviu leneş. Neguri leneşe. S. Sunteţi nişte
leneşe. Adv. Fluviul curge leneş. Braţul îi atârna leneş.
Lenjerie s. f. Lenjerie de corp. Lenjerie de damă, de
copil, bărbătească. Raion de lenjerie. A avea lenjerie de
dantelă.
A leşina v. intr. Bolnavul a leşinat. La auzul acestei
veşti, ea a leşinat. # A leşina de râs.
Liber adj. Om, cetăţean liber. Popor, ţară liberă. Azi
sunt / am liber. Drumul e liber. Loc liber. Catedra liberă,
post liber. Cameră liberă, apartament liber. Oră, zi liberă.
Timp liber. Versuri libere. Intrare liberă. Liberă concurenţă.
Liber schimb. Liber arbitru. Liber cugetător. Alegeri libere.
A nu avea un moment liber. A fi liber ca pasărea cerului.
Eşti liber să hotărăşti, să accepţi, să refuzi. A da frâu liber
sentimentelor sale. # Profesiune liberă. Liber profesionist.
Desen liber. În aer liber. A trăi în aer liber. A dormi sub
cerul liber. A pune pe cineva liber. A vedea cu ochiul liber.
Lovitură liberă. Adv. A traduce liber. Disciplină liber
consimţită. # A vorbi liber.
Limbă s. f. 1. A scoate limba la cineva. A avea limba
încărcată. Îmi stă pe limbă. I s-a dezlegat limba. Are
mâncărime de limbă. A-şi muşca limb. A-şi înghiţi limba.
A nu-şi ţine limba. A-şi pune frâu limbii. A avea limba
ascuţită. A avea limbă rea. A avea limbă de şarpe. A avea
limba despicată. Limbi de foc. Limbă de pământ. Limbă
afumată. Limbi vii, moarte. Limbă maternă. A vorbi mai
multe limbi. Limba surdomuţilor. Limbă de origine, limbă
ţintă. Limbă de lemn. Limbă de cult. 2. Limba pantofului.
# Limbă de clopot. Limbă de orologiu, de pendulă. Limbi
de ceas. Limbă de briceag. A trage pe cineva de limbă. A
avea limbă lungă.
Limpede adj. Cer limpede. Dimineaţă limpede.
Limpede ca seninul cerului. Limpede ca lumina zilei. E
limpede că ai dreptate. Apă, izvor limpede. Voce, sunet
limpede. Privire limpede. Răspuns limpede. # Cu mintea
limpede. Adv. A vorbi, a auzi limpede.
Lin adj. 1. Apă lină, somn lin. 2. Urcuş lin. Pantă lină.
Lumină lină. Adv. Râul curge lin. Panta coboară lin.
A linge v. tr. Câinele linge mâna stăpânului său. A-şi
linge degetele. A-şi linge buzele. A linge mâna care te
loveşte. (fig.) A-şi linge rănile. A linge pe cineva.
Lingură s. f. 1. Lingură de lemn, de argint. Lingură
mare. Lingură de supă, de desert. 2. A înghiţi o lingură de
supă, de sirop. # Găvanul lingurii. A-şi mânca banii, avera
cu lingura. .
Linie s. f. 1. Linie dreaptă, curbă, frântă. Linii
paralele, perpendiculare. Linii de forţă. Linii de
demarcaţie. Linii de fortificaţii. Linie de apărare. A lupta în
linia întâi. Linie de cale ferată, de tramvai, de autobuz, de
metrou. Linie telefonică, maritimă, aeriană. Cap de linie.
Linia vieţii, a inimii. A coborî / a se trage în linie directă
din cineva. Linie de conduită. Linia feţii. Liniile trupului. A
avea linie. A avea o linie frumoasă / elegantă. Linie
melodică. În linii generale. Pe toată linia. 2. Desen făcut cu
linia. A trage linii (cu mâna).
Linişte s. f. 1. Linişte adâncă. Era atât de linişte încât
se auzea musca. Faceţi linişte! 2. A nu avea o clipă de
linişte. 3. A-şi apăra liniştea. # În linişte. În liniştea serii.
A linişti v. tr. 1. A linişti mulţimea. A linişti durerea. 2.
Mama e îngrijorată, linişteşte-o!
A se linişti v. pron. 1. Durerea s-a liniştit. Furtuna s-a
liniştit. Bolnavul s-a liniştit. Liniştiţi-ă, vă rog. 2. Liniştiţi-
vă, nu e nimicgrav. # Sipiritele s-au liniştit.
Liniştit adj. 1. Fire blândă, liniştită. Somn liniştit.
Existenţă liniştită. Cartier liniştit. 2. Aer liniştit. Stradă
liniştită. Mare liniştită. Adv. A se întoarce liniştit acasă. #
A trăi liniştit.
A lipi v. tr. 1. A lipi un plic, un timbru, un afiş pe un
perete. A-şi lipi obrazul de fereastră, urechea de uşă. A lipi
cuiva o palmă. A avea ochii lipiţi de somn. 2. A lipi două
piese metalice. Ciocan de lipit.
A se lipi 1. Mierea s lipeşte de degete. 2. Tocana se
lipeşte de cratiţă. 3. A se lipi de cineva. 4. A se lipi de zid #
Nu se lipeşte învăţătura de el. Bolile nu se lipesc de mine.
Somnul nu se lipea de mine. A lipi cu argilă.
Lipsă s. f. 1. Lipsa unui elev. Ţi-am simţit lipsa. Lipsă
de interes. Lipsă de imaginaţie. Lipsă de memorie. În lipsa
cuiva. 2. Lipsă de bani. Lipsă de mâncare. Lipsă de
cărbune, de petrol. Lipsă de mână de lucru. Din lipsă de. 3.
A avea lipsuri. # A duce lipsă de... A duce lipsă de cele
necesare. A trăi în mare lipsă. A nu duce lipsă de nimic. A
fi lipsă de la şcoală. Mai bine lipsă.
A lipsi v. intr. 1. A lipsi de la o întâlnire. A lips de la
apel, de la şcoală. Mărfuri ce lipsec pe piaţă. Ocaziile nu
lipsesc. Lipseşte o pagină. Ne lipseşte timpul. A fi lipsit de
bun simţ. Asta ar mai lipsi! 2. Părinţii lipseau. O poezie din
care inspiraţia lipseşte. # Puţin a lipsit ca să. Lipseşti din
faţa mea! V. tr. A lipsi pe cineva de cele necesare. A fi
lipsit de ajutor, de afecţiune.
A se lipsi v. pron. A se lipsi de confort. Dacă este atât
de complicat, mă lipsesc.
Lână s. f. 1. Animale ce dau lână. Lână merinos,
angora, mohair. Lână brută, dărăcită. Lână de saltea. Fir,
smoc de lână. Sul, ghem de lână. Ţesătură, stofă de lână.
Haină de lână. Prelucrarea lânei. A toarce, a ţese lână. 2.
Lână de oi. Lâna de Aur.
Lopată s. f. 1. Lopata, cazmaua şi sapa. Lopată de
grădină. Lopată de brutărie. Lopată şi găleţică de copil.
Lopata unei vâsle. 2. O lopată de cărbuni. 3. A trage la
lopeţi. # A da la lopată.
A lovi v. tr. 1. A lovi cu buzduganul. A lovi în piept. A
lovi un copil. A lovi cu dosul palmei. A lovi zdravăn. A lovi
în plin. A lovi de moarte. A fi lovit de nenorocire. A fi lovit
de dambla. Valurile lovesc zidurile. 2. A lovi cu pumnii, cu
picioarele. 3. A lovi pe cineva cu cotul. A lovi o maşină. V.
intr. 1. A lovi cu pumnul în masă. A lovi în clape. 2. Ploaia
loveşte în geam. 3. A lovi în interesele ciuva.
A se lovi v. pron. 1. Valurile se lovesc de mal. A se
lovi de un zid. 2. A se lovi cu palma peste frunte. 3. A se
lovi de o mobilă. Vasul s-a lovit de o stâncă. 4. A se lovi de
un obstacol, de un refuz, de o opoziţie puternică. 5. A se
lovi la frunte, la cap. # (fig.) A se lovi cu capul de pragul
de sus. A se lovi ca nuca-n perete.
Lovitură s. f. O lovitură în geam. Lovitură de ciomag,
de măciucă. Lovitură decisivă. Lovitură de moarte.
Lovitură de graţie. Lovitură a soartei. Lovitură de trăsnet.
Lovitură de teatru. Lovitură de stat. Lovitură liberă.
Lovitură de pedeapsă. Lovitură sub centură. A da cuiva o
lovitură. A da lovitură.
A lua v. tr. 1. A lua o carte de pe masă. A-şi lua stiloul
din servietă. A lua apa cu găleata. A lua pe cineva de mîna,
de braţ, de talie. A lua pe cineva de genunchi. A lua aer. A
lua parte. A lua loc. A lua pe cineva ca secretar, ca asociat.
A lua ca / drept martor. A lua ceva / pe cineva cu sine. Trec
sa te iau pe la ora trei. A lua autobuzul, metroul, trenul,
avionul, o maşina. A o lua la stînga, la dreapta. A lua în
viraj. A-şi lua avânt, elean. A o lua la fuga / la goana, la
sănătoasa. A-şi lua zborul. A lua vacanţă. A-şi lua la
revedere, rămas bun de la cineva. A lua exemplu de la
cineva. A lua contact cu cineva. A o lua înaintea cuiva. A
şti cum să iei pe cineva. A lua pe cineva sub ocrotirea,
protecţia, aripa sa. A lua partea cuiva. A lua apărarea cuiva.
A lua pe cineva drept altcineva, drept ceea ce nu e. A lua de
bune spusele cuiva. A lua poziţie, atitudine. Drept cine mă
iei? A lua o hotărâre. A-şi lua un angajament. A lua
cuvântul. A lua în considerare. A lua măsuri. A lua lucrurile
aşa cum sunt. A lua ceva / a o lua în tragic, în serios, uşor
în glumă. A lua în badjocorî. A lua ceva cu forţa. A-şi lua
dorinţele drept realitate. A fi luat de curent. A lua frica
cuiva. A lua ceva asupra sa, pe răspunderea sa. A lua taurul
de coarne. A lua putereea. A lua naştere, fiinţa. A-i lua
cuiva viaţa. A lua de barbat, de nevastă pe cineva. A lua
masa. A lua în greutate. A lua cu chirie. A lua o răceala, o
gripa, o boala. A lua pulsul, temperatura. A lua sînge. A lua
apă. A lua cu asalt. A lua în arendă. A lua un oraş, o cetate.
A lua un pion. 2. A-şi lua secretul în mormânt. N-ai să-l iei
cu tine pe lumea cealaltă. Să-l ia dracul. 3. I-a luat pe copii
la cinema. A-i lua cuiva cuvântul. A-i cuiva comanda,
conducerea. # A lua la dans. A lua înapoi. A lua pe cineva
de pe jos. A o lua din loc. A lua la goană pe cineva. A lua
pe cineva de suflet. A nu-şi lua ochii de la cineva. A-i lua
cuiva ochii. A nu şti de unde să iei pe cineva. Ia-mă încet!.
A o lua de departe, pe ocolite. A-şi lua nădejdea. Mă ia cu
frig. Rezervorul ia o sută de litri. A lua la la bătaie pe
cineva. L-a luat dracul!
A se lua v. pron. 1. A se lua de mână, de braţ. A se lua
în serios. A se lua la ceartă cu cineva. A se lua de păr. 2. A
se lua ca o boală. # A se lua cu treburile. A se lua cu vorba.
A se lua după vorbele, spusele cuiva. A se lua după gurile
rele. A se lua după cineva. A se lua la bătaie.
A luci v. intr. A luci în soare. Îi lucesc ochii de bucurie.
A lucra v. tr. 1. A lucra pământul. A lucra lemnul,
metalul. A lucra un text. A-şi lucra stilul. 2. A lucra un
pulover, o rochie, un mantou. # (fig.) A lucra pe cineva. V.
intr. A lucra într-o fabrică, la câmp, la un roman. A lucra
cu tragere de inimă. A lucra zi şi noapte. A lucra repede. A
lucra în pierdere. A lucra de pomană. Este interzis a lucra
duminicile şi sărbătorile. A lucra pentru cineva, în favoarea
cuiva. Timpul lucrează pentru noi. Vinul lucrează.
Imaginaţia îi lucrează
Lucrare s. f. 1. Lucrări publice, maritime. Lucrări
urbanistice. Lucrări artistice / de artă. Lucrări ştiinţifice.
Lucrără de construcţie, de întreţinere, de apărare, de
refacere. Lucrările unei adunări. Lucrări de amator. Şef de
lucrări. A întreprinde, a începe o lucrare. Pe durata
lucrărilor. Lucrarea timpului. Moartea şi-a săvârşit
lucrarea. 2. A publica, a edita, a difuza o lucrare. # Lucrare
scrisă. Lucrarea pământului.
Lucrător adj. # zi lucrătoare. Vie lucrătoare. S.
Lucrător manual.
Lucru s. n. 1. Fiinţe şi lucruri. Un lucru important. Un
lucru de nimic. Lucru în sine. Fiecare lucru la timpul lui. A
spune lucrurilor pe nume. A duce un lucru la bun sfârşit. E
lucru mare. 2. Lucru manual, intelectual. Cabinet de lucru.
Masă de lucru. Plan, metodă de lucru. Haine de lucru. A
avea de lucru. A nu avea de lucru. A se apuca de lucru. A-şi
vedea de lucru. A da de lucru cuiva. A opri, a înceta lucrul.
Atenţie! Drum în lucru / se lucrează. Lucru mecanic. 3.
Lucru de mână. Cutie, coşuleţ de lucru. Măsuţă de lucru. #
Mână de lucru. Zi de lucru. Bun de gură, rău de lucru.
Mare lucru! E inteligent, cuminte, lucru mare! E acelaşi
lucru. Nu-i mare lucru! Dacă aşa stau lucrurile. A-şi căuta
de lucru. A-şi face de lucru cu cineva. A avea de lucru cu
cineva. A pune pe cineva la lucru. Lucruri A pune
sechestru pe lucrurile cuiva.
Lume s. f. Lume exterioară. Lume vegetală, animală.
Lumea antică, modernă, beche, lumea nouă. Facerea lumii.
Concepţie asupra lumii. Harta lumii. Cele patru colţuri ale
lumii. Călătorie în jurul lumii, la capătul lumii. Cele şapte
minuni ale lumii. A umbla prin lume, a cutreiera lumea. A
se duce-n lumea largă. A-şi lua lumea-n cap. Om de lume.
Lumea bună, mare. Lumea scriitorilor, a afacerilor. Lumea
celor mici. A-şi face intrarea în lume. A ieşi în lume. A fi
din aceeaşi lume. A trăi departe de lume. Ce mică e lumea!
Aşa e lumea. Instaurarea unei lumi mai bune. Sfârşitul unei
lumi. Lumeade apoi / lumea cealaltă. A trimite pe cineva pe
lumea cealaltă. A se duce pe lumea cealaltă. Nu mai e pe
lumea asta. A veni pe lume. A aduce un copil pe lume.
Toată lumea. Lume de pe lume, lumea toată, o lume
întreagă. În toată lumea. Singur pe lume. De când lumea.
Pentru nimic în lume, nici pentru toată lumea. Cş doar nu
piere lumea. S-a întors lumea pe dos. # Cât e lumea şi
pământul. În fundul lumii, peste lume. Nu face nimic ca
lumea. Când ţi-e lumea mai dragă. A fi în rând cu lumea. A
ajunge de râsul lumii. Cântec de lume. Ca lumea loc. adj.
Nişte haine ca lumea.
A lumina v. intr. Soarele luminează slab în timpul
iernii. V. tr. 1. Soarele luminează culmile munţilor. Ochii îi
luminează chipul. A lumina calea cuiva. A lumina poporul.
2. Fulgerul luminează cerul. O străfilgerare de bucurie îi
luminează chipul.
A se lumina Faţa i s-a luminat. Ochii se luminează de
bucurie. # Se luminează de ziuă. . SE luminează a ploaie.
M-am luminat.
Lumină s. f. 1. Lumina soarelui. Lumina zilei.
Lumină vie. Lumină difuză, slabă. Sursă de lumină. Rază
de lumină. An-lumină. A răspândi lumină. A aprinde
lumina. A stinge lumina. A sta cu faţa / cu spatele la lumină
la lumină. Fugi din lumină! A pune în lumină. (fig.) A face
lumină. La lumina mare / zilei. În lumina... Nu-i o lumină.
2. E încă lumină afară. Pe lumină. A lăsa să intre lumina. A
ieşi la lumină / la lumina zilei. A prezenta într-o lumină
favorabilă, defavorabilă, falsă. Într-o altă lumină. A vedea
lumina zilei. E limpede ca lumina zilei. Îmi stai în lumină.
# La lumina lunii. A ieşi la lumină. A scoate pe cineva la
lumină. S-a făcut lumină în capul meu. A iubi pe cineva ca
pe lumina ochilor. A vedea lumina tiparului. Lumini pl.
Luminile oraşului. Luminile raţiunii. A face apel la
luminile cuiva. Secolul luminilor. 2. Luminile rampei.
Luminile din spate.
Lună s. f. Lună nouă. Clar de lună. Primul, ultimul
pătrar al lunii. Secera lunii. Lunile lui Saturn. A trimiteo
rachetă pe lună. A ateriza pe lună. Luna de miere. A cere, a
promite luna de pe cer. A trăi în lună. A fi căzut din lună. A
lătra la lună. 2. Luna martie. Ănceput, sfârşit de lună. A fi
plătit cu luna. Cu lunile / luni de-a rândul / luni întregi /
luni de zile. Pe lună. Lună sinodică. Femeie însărcinată în
trei luni. # La jumătatea lunii iulie. O cameră curată lună.
Parchet lustruit lună. I-a răsărit cuiva luna-n cap. A povesti
câte-n lună şi stele. A prinde luna cu mâna. A împuşca în
lună, a fi un împuşcă lună.
Lung adj. Grădină lungă de 20 de m şi lată de 8 m.
Rochie lungă. Păr lung. Listă lungă. (fig.) Zeamă, ciorbă
lungă. Călătorie lungă. Noapte lungă de iarnă. Ani lungi. A
ţi se părea timpul lung. A cădea cât e de lung. Operă de
lungă respiraţie. # A fi vorbă lungă. A avea limbă lungă, a
fi lung de limbă. Adv. A privi lung pe cineva. S. A privi
de-a lungul drumului. În lung şi-n lat. A merge de-a lungul
zidului, grădinii, ţărmului. # A nu-şi cunoaşte lungul
nasului.
Lungime s. f. Lungime şi lăţime. Măsuri de lungime.
Lungime de undă. Săritură în lungime.
 Lup s. m. Lupul, lupoaica şi puii de lup. Haită de lupi.
Capcană pentru lupi. Vânătoare de lupi. Foame de lup. S-
au dat oile în paza lupului. A închide lupul în stână. A se
arunca în gura lupului. Vorbeşti de lup şi lupul e la uşă. A
urla cu lupii. Lup de mare # A înghiţi / a mânca ca un lup.
A se duce pe gura lupului. A trăi ca lupul în pădure. S-a
îmbrăcat lupul în piele de oaie. A scăpa ca din gura lupului.
A avea urechi de lup. Lup bătrân.

A lupta v. intr. , v. pron. A (se) lupta vitejeşte. A (se)

lupta cot la cot cu cineva. A (se)lupta corp la corp cu
cineva. A (se)lupta cu duşmanii, împotriva duşmanilor. A
(se) lupta cu un flagel, împotriva flagelului. A (se) lupta
pentru independenţă.

Luptă s. f. 1. Luptă îndârjită, dreaptă, luptă corp la

corp. Luptă înarmată, politică, religioasă. Luptă împotriva
bolii, nedreptăţii, abuzurilor. Lupta dintre bine şi rău. A da
o luptă. A cuceri prin luptă. 2. Luptă ofensivă, defensivă.
Luptă aeriană, navală. Ţinută de luptă. Tancuri de luptă.
Gaze de luptă. Lupte de circ. Lupte de gladiatori. Lupte de
cocoşi. A merge la lupte. Viaţa e o luptă permanentă. # A se
lua la luptă. A cădea pe câmpul de luptă. Lupte pl. Lupte
libere, greco-romane.