Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Semnificatia acestor parametri este legata de existenta unui volum urinar minim de aprox.
800 ml in care substantele solide (in principal uree si electroliti) se pot elimina sub forma
dizolvata.
Valori normale:
Valori modificate:
- poliuria = diureza peste 2000 ml/ zi (debit peste 80- 100 ml/ ora);
Valori normale:
Sint teste care masoara abilitatea rinichiului de a concentra urina in conditii standardizate
de restrictie hidrica a pacientului. In conditii normale, urina este concentrata si densitatea creste
la valori de 1020 – 1025.
Daca este nevoie de rezultate mai precise se poate determina osmolaritatea urinara.
Metoda Mosenthal: densitate de 1020 si o diferenta de minim 7 unitati intre valorile extreme;
Metoda Volhard: densitate de minim 1025 cu osmolalitatea peste 800 in cel putin un
esantion recoltat in timpul dupa- amiezii.
3. Osmolalitatea urinara
Este parametrul care traduce cel mai fidel capacitatea renala de concentrare, fiind mai
putin supusa modificarilor induse de continutul urinar in proteine, glucide sau alte substante.
Determinarea osmolalitatii urinare in conditii de restrictie hidrica este semnificativa in evaluarea
disfunctiei renale.
4. pH- ul urinar
Indicatii :
Utilitate clinica:
1. COMPUSI PROTEICI
2. COMPUSI GLUCIDICI
2.1. Glucoza
In conditii normale, urina contine cantitati minime de glucoza care nu se pot evidentia prin
testele de rutina. Evidentierea glucozei in urina (glicozurie) nu este un indicator specific / absolut
de afectare renala, desi de cele mai multe ori glicozuria este anormala si datorata diabetului
zaharat.
Interpretarea corecta a rezultatelor impune corelarea informatiilor oferite de determinarile
urinare si sanguine ale glucozei. Confirmarea diabetului zaharat de face prin testul de toleranta
la glucoza.
Indicatii:
Se elimina urinar in special sub forma de acetona. La subiectii normali, eliminarea este
neglijabila; cetonuria apare de obicei prin alterarea metabolismului glucidic (ex: diabet zaharat).
Testul poate fi utilizat pentru diagnosticul precoce al ceto- acidozei si comei diabetice.
Indicatii:
3. COMPUSI BILIRUBINICI
Indicatii:
Bilirubina poate apare in urina inaintea altor semne (clinice, paraclinice) de afectare
hepatica (icter);
3.2. Urobilinogenul
Este unul din cele mai sensibile teste in explorarea afectiunilor hepatice, cu valoare chiar
si in probe aleatorii. Prin urina se elimina numai urme de urobilinogen care scapa excretiei prin
bila.
Indicatii:
- icter obstructiv.
Valori normale:
Utilitate clinica:
- valori normale nu exclud o afectare renala, deoarece modificarea valorilor apare cind cel
putin 50 % din nefroni au fost distrusi.
5. ACIDUL URIC
Compusul rezulta prin prin degradarea metabolica a acizilor nucleici. Testul este util in
identificarea unor afectiuni metabolice si renale si evaluarea efectului medicatiei uricozurice.
Valori normale: 250- 750 mg / 24 ore (1,48- 4,43 mmol / zi ) in aport alimentar normal;
6. ELECTROLITI
6.1. Clorul
Indicatii:
- stari de deshidratare;
- monitorizarea efectelor unei diete hiposodate ( in tratamentul HTA, IRA, alte afectiuni).
Un pacient cu restrictie sodata nu elimina mai mult de 0.6 g NaCl / 100 ml urina (minim
0,7 g% in conditii normale).
Valori normale: 110 – 250 mEq /24 ore (110 -250 mmol / l), variaza foarte mult cu aportul
sodat si transpiratia. Interpretarea se face functie de aport si eliminare.
6.2. Sodiul
Valori normale: 40- 220 mEq/ L/ 24 ore sau 40- 220 mmol/ L, functie de aportul alimentar
sodat.
6.3. Potasiul
Valori normale: 25- 125 mEq/ 24 ore sau 25- 125 mmol / 24 ore, variabil cu aportul
alimentar.
6.4. Calciul
Valori normale:
-100- 300 mg/ 24 ore sau 2,5- 7,5 mmol/ zi (aport alimentar mediu)
- 50- 150 mg/ 24 ore sau 1,25- 3,75 mmol/ zi (aport alimentar scazut).
7. ALTE DETERMINARI
7.1. Hormoni
7.1.5. 17- Cetosteroizi, 17- Hidroxicorticosteroizi (17- CS, 17- OHCS): determinari indicate
in evaluarea tulburarilor endocrine de origine suprarenaliana si testiculara.
7.2. Oxalati
- litiaza renala
- hiperoxaluria primara.
Se utilizeaza in:
Testul determina nivelul urinar al acidului fenilpiruvic, care este crescut in fenilcetonurie
(afectiune genetica cu retardare mentala).
7.8 Reactiile de sarcina: testul evalueaza calitativ/ cantitativ prezenta in urina femeii
gravide a hormonului corionic gonadotrop (HCG) sintetizat de trofoblastul placentar.
B. EXPLORAREA PARAMETRILOR BIOSTRUCTURALI
I. Parametri microscopici
In conditii normale, acesta contine un numar mic de celule si alte elemente provenite din tractul
genito- urinar: cilindri, spermatozoizi, cristale.
Cilindri
Leucocitari Pielonefrita
Celule epiteliale
1. Scintigrafia renala
Indicatii:
- tumori renale;
- tuberculoza renala;
Diminuarea bilaterala a fixarii izotopului semnifica scaderea masei de tesut renal activ
(insuficienta renala cronica).
2. Nefrograma izotopica
Tehnica are dezavantajul unor rezultate calitative si cu specificitate redusa, dar este
utilizata cu succes in unele nefropatii si tulburari urodinamice (vezi Renografia diuretica).
3. Urografia intravenoasa ( UIV )
Intirzierea si diminuarea eliminarii substantei pot merge de la stadii incipiente pina la asa-
numitul "rinichi mut". Urografia permite nu numai o sinteza a datelor morfofunctionale ale
aparatului urinar, dar si evaluarea separata si comparativa a celor doi rinichi.
4. Ecografia renala
Inflamatii renale acute (glomerulonefrita acuta, pielonefrita acuta, abcesul perirenal ) sau
cronice (glomerulonefrita cronica , pielonefrita cronica);
Tehnici de explorare
1. Cistomanometria
Prin conectarea la sistemul de perfuzie – sondaj a unor lanturi de masura adecvate , este
posibila inregistrarea unor trasee de interes : uretro-si cistomanometrie si debitmetrie urinara
(mictionala) . Cistomanometria furnizeaza doua informatii esentiale privind echilibrul vezico-
sfincterian: complianta si contractililtatea, la care se adauga alti parametri de valoare mai mica-
sensibilitatea, capacitatea vezicala si activitatea.
Complianta vezicala
b. Contractilitatea vezicala
Se evalueaza prin:
c. Capacitatea vezicala
Valoarea determinata prin cistomanometrie este inferioara cu circa 40% decit cea reala ,
calculata de individ prin raportarea diurezei la numarul de mictiuni in cursul zilei respective .
d. Activitatea vezicala
2. Uretromanometria
Reprezinta inscrierea grafica sub forma de profil a variatiilor de presiune intrauretrala de-
a lungul canalului uretral.
-complianta uretrala.
la femeie si la barbat
( FEMEIE ) ( BARBAT )
Lungime functionala 30 + / – 5 mm 35 + / – 5 mm
Zona de continenta 20 + / – 5 mm -
(cm H2 O x mm )
(mm x mm )
3. Debitmetria urinara
Ofera informatii utile privind calitatea jetului urinar, deci performanta independenta de
efortul necesar realizarii acesteia.
Valori normale: debitul maxim peste 20 ml /sec, atins in mai putin de 1 minut. Aspectul
curbei furnizeaza informatii privind existenta si severitatea unei disurii.
In conditii normale, debitul maxim este atins foarte reprede, in mai putin de un minut. O
curba in platou traduce un obstacol permanent, o curba polifazica- un obstacol abdominal, iar
debitul sacadat- dissineregia vezico- sfincteriana.
2. Renografia diuretica
Principiul este similar cu cel prezentat anterior, cu deosebirea ca pe grafic se obtin curbe
radioactive corespunzind parenchimului renal si ureterului.
- raspuns 2: dilatare fara obstructie. Scaderea marcata a radioactivitatii la nivel renal sau
ureteral nu se produce nici dupa injectarea de furosemind;
Utilizind renografia cu Hippuran sau DTPA si delimitind precis parenchimul renal de caile
excretorii se poate extrage timpul de tranzit renal (timp de parcurgere al spatiului urinar intra
renal) din timpul de tranzit total.
In caz de obstructie ambii timpi de tranzit sint crescuti, in timp ce in cazul stazei fara
obstructie numai timpul de tranzit distal este crescut (la nivelul cavitatii dilatate), in timp ce timpul
renal ramine nemodificat
3. Pielomanometria
In cazul dilatarii aparatului urinar superior, masurarea presiunii bazale prin punctia directa
a bazinetului s- a dovedit a avea o asemenea variabilitate incit valoarea metodei este discutabila.
Acest fenomen se explica prin adaptarea ureterului obstruat si printr- un grad de insuficienta
functionala a rinichiului suprajacent care isi reduce diureza pentru a evita hiperpresiunea.
Relatia presiune/ debit, in care cei doi parametri sint masurabili si independenti de functia
renala, este deci singura capabila sa exprime gradul obstructiei, cu conditia masurarii celor doi
parametri in amonte si in aval de sediul presupus al obstructiei.
Testul Whitaker
Obstructia este certa la valori peste 22 cm apa, iar normalul este considerat la valori sub
15 cm apa; intre aceste extreme se afla o zona de incertitudine, cu interpretare dificila. Prin
cresterea debitului de perfuzie la 20 ml/ min se poate creste sensibilitatea determinarii.
Scopul metodei este masurarea presiunii minime necesare pentru asigurarea unui debit
de 5- 10 ml/ min. Daca un debit de minim 10 ml/min se obtine prin aplicarea unei presiuni de 15
cm apa si caile urinare tolereaza acest regim, situatia este considerata normala. In conditii de
obstructie, se obtin debite similare prin presiuni de peste 22 cm apa, iar vizualizarea cailor urinare
demonstreaza prezenta dilatarii.
a. Electromiografia globala
Valorile normale :
2. Explorari polifiziografice
Dezavantaje:
Variante de realizare:
a. debitmetrie + electromiografie: diagnosticul dissinergiei vezico- sfincteriene
c. presiune + debit: efortul necesar (presiune) pentru obtinerea unei performante (debit) este un
indicator al rezistentei uretrale crescute. Poate semnala prezenta unei disurii
O functie excretorie urinara normala se caracterizeaza prin presiuni mici necesare pentru
realizarea unui debit urinar mare; situatia contrara este specifica obstructiei cailor urinare.