1.

Organizarea serviciului chirurgical

Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, ce deţine

personalitate juridica, având rolul furnizării de servicii medicale. Poate avea un caracter
public, public cu secţii private sau privat. Un statut aparte îl detin spitatele de urgenţa -
aceste pot fi infiinţate si pot funcţiona doar ca si spitale publice.

Unitatile medicale de tip spitalicesc acorda o varietate de servicii ce pot avea fie
o natura preventiva fie una curativa sau de recuperare şi/sau paleative.

Spitalele au o structură organizatorică percis delimitată in: secţii, laboratoare,

servicii de diagnostic si tratament , structuri de primiri urgenţa, asistenţa
prespitalicească şi compartimente în domeniul administrativ-gospodaresc (spălătorie,
bucătărie şi cele care se ocupa de situaţia economică şi administrativă a acestuia).

Secţia de chirurgie reprezinta una din secţiile componente ale unui spital.
Pentru buna funcţionalitate a unei astfel de secţii trebuie avute in vedere o serie de
aspecte precum : amplasarea- de preferat o zona cât mai restrasă şi mai izolată de
celelalte secţii ale spitalului dar totodata acestea trebuie să deţină o excelentă
comunicare cu secţiile de terapie intensivă care sa facă posibilă o deplasare în timp util
a bolnavului la nevoie.

Secţia propriu-zisă se compune din mai multe incăperi cu structură şi roluri

distincte:

a) Ambulatorul - este parte integrantă a fiecărui serviciu, care asigură asistenţa

medicală fără internarea bolnavului. La acest nivel se efectuează consultaţia
medicală de specialitate, se stabileşte diagnosticul (inclusiv prin explorări
paraclinice), se indică şi în cazurile simple, se aplică terapia corespunzătoare, iar
în celelalte se programează internarea şi chiar intervenţia chirurgicală şi se
dispensarizează postoperator bolnavii.
Ambulatorul trebuie organizat astfel încât să poată acoperi toate aceste activităţi. El
trebuie să cuprindă: sala de consultaţii, sala de mici intervenţii şi o registratură-arhivă.
 b) Saloanele - încaperi cu un anumit număr de paturi destinate pacienţilor, de
preferat rezerve cu 1-2
paturi care să ofere
intimitatea şi confortul
necesar. În cazul
saloanelor cu mai multe
paturi acestea se pot
separa cu ajutorul
paravanelor.
Organizarea saloanelor
respectă normele
sanitaro-antiepidemice
de spaţiu, luminozitate
şi aerisire, de instalaţii
sanitare. Numărul
pacienţilor dintr-un salon este unul limitat, un numar prea mare de bolnavi favorizează
contaminarea mediului din salon.
Împărţirea in saloane a bolnavilor
se face pe baza unui algoritm ce
are la bază mai multe criterii de
clasificare: în cadrul saloanelor
septice – sunt internaţi cei cu
supuraţii , infecţii şi aseptice cei cu
risc infecţios redus. Pacienţii care
se gasesc intr-o stare mai gravă
sunt separaţi de cei cu o evoluţie
favorabilă.

c ) Blocul operator - unitate complet separată de restul spaţiului de spitalizare; este

departamentul unde se desfăşoară activităţile chirurgicale şi unde lucrează personalul
care are o activitate operatorie: chirurgi, anestezişti, asistente, infirmiere. Acesta este
organizat şi dotat pentru a corespunde principiilor asepsiei şi antisepsiei, complexităţii şi
eficienţei activităţilor ce se desfăşoară la acest nivel. Este compus dintr-un numar de
săli de operaţie a căror colaborare cu secţia de terapie intensivă e esenţială. Acesta
cuprinde la rândul său o serie de alte săli cu funcţii de o deosebită importanţă:
 Filtrul: incăpere a blocului
operator in care personalul care
urmează să participe la intervenţia
chirurgicală, îşi schimba îmbrăcămintea
cu una curată, dacă e posibil sterilă. Tot
aici se realizează echiparea cu bonetă,
mască, saboţi.
 Sala de spălare: locul de
pregătire a chirurgilor imediat inainte de
intrarea in sală. Aici are loc spălarea mâinilor. Încăperea deţine o serie de substanţe cu
efect antiseptic, bureţi, săpunuri.
 Sala de operaţie propriu: zisă este incăperea in care are loc actul
operator. Acesta trebuie sa fie adaptata atât operaţiilor cu abordare clasica si totodata
celor laparoscopice (minim invazivă). Mai recent acestea sunt dotate şi pentru chirurgia
robotizată. Elementul central al acestei încăperi e reprezentat de masa de operaţie.
Mesele pentru sala de operatie constau dintr-un blat si un suport de bază fix care
susţine blatul. Blatul este de regula impartit in 3-4 sectiuni: cap, corp (una sau doua
sectiuni) si picior/laba. Fiecare sectiune poate fi ajustată sau indepartată în funcţie de
poziţionarea optimă a pacientului. Sunt disponibile accesorii care se ataşeaza la blat
pentru sporirea uzabilitatii (a usurintei folosirii in mod eficient) a mesei.
 Instrumentarul
chirurgical e pregătit în prealabil în sala de sterilizare, situată în imediata vecinătate a
blocului operator şi grupat în truse specifice diverselor tipuri de intervenţie chirurgicală.
Aparatura necesara anesteziei şi monitorizării intraoperatorii găseşte în
imediata apropiere a anestezistului, de obicei la capul mesei de operaţie.

Iluminarea sălii de operaţie - eficienţa si reuşita operaţiilor in sala de operaţie

sunt îmbunătăţite de un iluminat care să nu cauzeze dificultaţi de vedere, de operare si
ambientale cum ar fi: orbire, umbrire sau stress vizual.
Sălile moderne de operaţii asigură, prin instalaţii centralizate, atât admisia de
oxigen cât şi aspiraţia. Pentru gesturile operatorii sunt necesare aparate de aspiraţie şi
bisturiu electric.
 Există de
asemenea numeroase
aparate specifice fiecărei
secţii chirurgicale. În
cadrul chirurgiei cardio-
vasculare se întâlnesc
aparatul de bypass
cardio-pulmonar,
schimbător de căldură,
sistem de autotransfuzie
continuă.

Încălzirea şi
ventilaţia vor fi realizate prin sisteme de aer condiţionat care să asigure temperaturi de
20-22⁰C şi o umiditate de 40-60% prevenind contaminarea aerului din sala de operaţii.

Materialele de construcţie folosite în cadrul blocului operator trebuie să permită o

cât mai facilă şi mai corectă curăţire şi dezinfecţie.

 O serie de alte incăperi cu rolul de sterilizare şi depozitare.

 Secţia de terapie intensivă – primeşte bolnavii internaţi, care necesită
asistenţă si terapie intensivă, pre- sau postoperatorie, acoperită de un număr mai mare
de cadre medicale faţă de o secţie obişnuită, dotată cu aparatură specifică, supusă
regulilor stricte de asepsie.
Este amplasată în vecinătatea blocului operator si a sălilor de imagistică pentru
un
acces rapid în cazurile de urgenţă, dar izolată de restul secţiei. Accesul pe secţia ATI
este limitat, la intrare utilizându-se halat, mască şi papuci.

Circuitul bolnavilor

Până în momentul intervenţiei bolnavul are un anumit număr de paşi ce trebuie

parcurşi indiferent de natura intervenţiei sau a statutului spitalului, aceştia făcând parte
din schema circuitului bolvavului în interiorul spitalului:
 Internarea – poate fi: - spitalizare de zi sau de lungă durată

- în regim de urgenţă sau prin programare

După încheierea formalităţilor necesare (înregistrarea pacientului, deschiderea

foii de observaţie), bolnavul va fi transferat în încăperea de igenizare si schimbare a
ţinutei, ulterior în salonul adecvat stării generale şi terapiei necesare.

Preoperator bolnavul va fi supus examinărilor clinice şi paraclinice necesare

conduitei chirurgicale.

Consultul anestezic si chirurgical preoperator are rolul de a informa pacientul

asupra riscurilor şi posibilelor incidente, accidente şi complicaţii, urmând ca acesta să-şi
dea acordul scris asupra efectuării acestor proceduri.

Postoperator, în funcţie de evoluţie, pacientul va fi transferat pe secţia de

terapie intensivă sau în salon dacă acesta nu necesită monitorizare şi asistenţă
intensivă.

Vizitarea bolnavilor de către aparţinători este supusă unor reguli stricte,

desfăşurându-se în cadrul unui program de vizită stabilit de conducerea spitalului şi
afişat la intrarea în instituţie.