În iubire e nevoie să „lupţi” pentru omul mult prea drag sufletului tău, dar doar atunci când şi el „luptă”

pentru tine. În
iubire e nevoie de Doi „luptători”… şi astfel „victoria” este garantată! Putem iubi cu tot sufletul nostru, dar niciodată nu
putem determina pe cineva să ne iubească, orice am face noi…. Tot ce putem face e să fim frumoşi în continuare, cu
sufletele calde şi blânde, cu inima plină de iubire, cu mintea frumoasă, să fim oameni tot mai minunaţi, şi cei potriviţi
nouă, cei care ne pot vedea frumuseţea sufletului nostru şi a minţii noastre, ne vor iubi cu adevărat şi nu vor pleca
niciodată… Nu poti face un om să te iubească… doar cei care Aleg singuri să te iubească o vor face. Nu lupta pentru
o iubire neîmpărtăşită, pentru că îţi va aduce foarte multă suferinţă. Mai bine mergi mai departe şi speră în continuare
că într-o zi, omul care te va vedea cât de frumos eşti, ce suflet şi ce minte frumoasă ai, se va îndrăgosti cu adevărat
de tine şi va şi rămâne… Doar oamenii care ne văd toată frumuseţea sufletului şi a minţii noastre rămân în viaţa
noastră… Ceilalţi sunt doar simpli pasageri… Fii un om Frumos şi într-o zi, cu siguranţă, un om la fel de frumos ca
tine te va vedea cu adevărat şi se va îndrăgosti de tine şi te va iubi exact aşa cum meriţi… Speranţa moare ultima…
Nu renunţa niciodată să cauţi omul care să te iubească şi pe care să-l iubesti cu adevărat…

Sufletul omului este dependent de iubire. Oricât de împlinit ar fi pe plan material, profesional, social, omul nu poate fi
fericit fără un suflet alături, cu care să își împartă viața. Nevoia de iubire îl face să ajungă în momente disperate, care
îl împing să facă alegeri greșite. Și se aruncă orbește în povești de iubire incerte. Uneori vede omul de care se
îndrăgostește mai frumos și mai bun decât este de fapt și îi da o valoare mult peste realitate. Vrea să iubească și
ignoră defecte, lipsuri, mulțumindu-se cu puțin, având impresia uneori că i se oferă chiar peste meritele sale. Cu
timpul sufletul lui începe să simtă lipsurile... începe să-l doară că nu primește aceeași iubire înapoi. Și realizează că
s-a grăbit să creadă, să se dăruiască, să iubeasca... Vede omul aşa cum este de fapt şi descoperă o imagine diferită
de cea pe care şi-o crease la început. Realizează că totul a fost o amăgire, o risipă de vise și o pierdere de timp…
Realizează că s-a îndrăgostit de o iluzie, în mare parte propria sa invenție, născută din nevoia lui disperată de a
iubi… Putem alege pe cine să iubim? Poate că da, dacă am iubi rațional... dar se pare că inima ia decizia finală... Dar
o rațiune puternică nu face compromisuri. Iar omul trebuie să găsească puterea să renunțe. Să înțeleagă că merită
mai mult, că merită totul și că trebuie să mai aștepte până când va întâlni sufletul pereche, dispus să i se dăruiască în
totalitate. Ruptura de un om de care te-ai îndrăgostit și de visele în care acesta era inclus este foarte dureroasă