Sunteți pe pagina 1din 13

CURS 8

ARBITRAJ COMERCIAL 21.11.2016


+ recuperare 1 ora
EXAMEN: 15 ianuarie –duminica, ora: 9-11 – examen de o ora si 30 de minute
Rezervare amf!

Recuperare 28.11.2016 – ora 15-16 Amf Statescu

Seminar:
Apararare C
- Inadmisibilitatea actiunii arbitrale impotriva lui C
- Vorbim despre contractul intre A si B – unde se discuta despre actiunea arbitrala si
posibilitatea intentarii ei
- Apoi avem un al doilea contract incheiat intre A,B, si C – aici nu se face referire sau
trimitere la posibilitatea de a se apela la arbitraj
Ne trebuia exprimarea, in scris, din partea lui C, din care sa rezulte acordul sau.
Atunci cand speta ne spune ca C se subroga in drepturile lui A privind plata, el se subroga
si in ceea ce priveste dreptul lui C de a lua parte la arbitraj?
Art. 1593 NCC
Felurile subrogaţiei
(1) Oricine plăteşte în locul debitorului poate fi subrogat în drepturile creditorului, fără a
putea însă dobândi mai multe drepturi decât acesta.
(2) Subrogaţia poate fi convenţională sau legală.
(3) Subrogaţia convenţională poate fi consimţită de debitor sau de creditor. Ea trebuie să fie
expresă şi, pentru a fi opusă terţilor, trebuie constatată prin înscris

Speta spune ca se subroga C in momentul in care face plata, asadar are loc o subrogatie?
Pentru C, aceasta actiune arbitrala reprezinta un drept sau o obligatie? Poate sa fie ambele,
daca de exp e un arbitraj in echitate atunci i-ar fi avantajos.
Nu discutam despre un drept – el are totusi pozitia de parat.
Poate sa opereze o subrogatie in absenta platii?
Stanescu: nici nu a platit iar subrogarea este in drepturi nu in obligatii.
Grupurile de contracte
Speta Metal Import-Export – producator de tabla trebuia sa livreze tabla unor parteneri
americani, contract indirect neputandu-se livra in SUA pt ca se livra la un pret prea mic
intrand sub incidenta unor masuri protectioniste aplicate acolo.

Speta s-a finalizat dupa foarte mult timp, nicio instanta nu a sustinut teoria grupului de
contracte.
Ce s-ar intampla daca C ar plati, si s-ar subroga in drepturile lui A?
C s-a obligat sa plateasca doar suma marfii, de 15.000 de euro,pe fond acesta contesta suma
de 17.000 de euro.
In aceasta situatie, C este reclamant, poate sa se subroge in drepturile lui A in actiunea
arbitrala?
Da, iar daca B ar ridica o exceptie de inadmisibilitate aceasta ar fi respinsa.
Daca C l-ar fi chemat in judecata pe B in fata instantei statale, ar fi putut B sa invoce cu
succes necompetenta instantei statale?
Ne trebuie acordul scris al lui C.
Stanescu – daca avem un acord tripartit si s-a acceptat ca una din parti se subroga la plata, nu
s-ar putea considera ca in ceea ce il priveste pe C, B nu a incheiat un acord de arbitraj.
De fiecare data verificam daca exista vointa partilor si daca nu am o stipulatie contrara
expresa, vom considera ca aceasta nu exista.

CURS
 Domeniul arbitrabilitatii
Spuneam ca arbitrabilitatea litigiului reprezinta o limita a libertatii partilor de a incheia o
conventie de arbitraj. Aceasta limitare isi are fundamentul in prevederile art 542 alin 1 din
NCPC.
Art. 542
Obiectul arbitrajului
(1) Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea
arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea
persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora
părţile nu pot să dispună.
(2) Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt
autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.
(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi
economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori
actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel
Textul foloseste doua modalitati alternative de definire a domeniului arbitrabilitatii. O
definitie analitica, enumerativa fara caracter limitativ – starea civila, capacitatea,
succsiuni, relatiile de familie.
O a doua metoda, sintetica, alternativa, ce permite sa eliminam din domeniul arbitrabilitatii
situatiile in care litigiul priveste drepturi de care partile nu pot sa dispuna.
Rezulta asadar din prevederile art 542 doua conditii pt ca un litigiu sa poata fi
solutionat pe calea arbitrajului:
1. Sa priveasca drepturi patrimoniale
2. Sa priveasca drepturi de care partile pot sa dipsuna
Vom vedea ca acestor conditii li se mai adauga una, ea nu este evidentiata de o maniera
explicita in art 542 dar rezulta din diverse alte acte normativ, respectiv, legea sa nu rezerve
instantelor judecatoresti , in mod exclusiv, competenta de solutionare a respectivului
litigiu.
Cateva cuvinte despre aceste trei conditii.
1. Litigiul sa priveasca drepturi patrimoniale

Per a contrario nu sunt arbitrabile litigiile avand ca obiect drepturi nepatrimoniale. Aceasta
inseamna drepturi privind existenta si integritatea fizica/ morala a persoanei, drepturi privind
identificarea persoanei, drepturi decurgand din creatia intelectuala in masura in care nu au
caracter patrimonial
In schimb sunt arbitrabile litigiile ce privesc drepturi patrimoniale.
 Cereri si actiuni ce au un obiect direct evaluabil in bani – este vorba despre
actiuni in pretentii – plata pretului, plata de penalitati, despagubiri, actiuni
privind restituirea unui bun detinut in temeiul unui contract etc.

 Cereri si actiuni cu privire la care au existat controverse in trecut – actiuni


privind rezolutiunea, rezilierea, constatarea nulitatii unui contract, actiuni in
constatare.

Au fost opinii, inclusiv solutii in sensul ca asemenea litigii nu ar fi arbitrabile, neavand un


obiect evaluabil in bani. Discutia este una cu caracter istoric pt ca a trecut ceva timp de cand
o solutie pronuntata de ICCJ a transat aceasta problema – se vorbea despre taxele de timbru,
dar argumentele retinute in acea decizie sunt pe deplin valabile si aici.

Decizia 32/2008 prin care s-a statuat “sunt evaluabile in bani litigiile avand ca obiect
constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii,
rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent
daca este sau nu formulat pe titlul accesoriu privind stabilirea situatiei anterioare”
In concordanta cu cele mentionate, normele privind taxele si cheltuielile arbitrale cuprind
mentiuni (art 7) privind datorarea acestor taxelor pt acest tip de cereri.

2. Litigiul sa priveasca drepturi de care partile sa poata dispune


Regula o reprezinta, potrivit art 12 din NCC, libertatea persoanei de a dispune de bunurile
sale.
Art. 12
Libertatea de a dispune
(1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.
(2) Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil
Acest text trebuie coroborat cu prevederile art 542 din NCC, care dintr-o anumita
perspectiva, asimileaza drepturile patrimoniale bunurilor, ceea ce inseamna ca vom
aplica si aici prevederea din art 12 NCC.
Astfel, oricine poate sa dispuna liber de drepturile sale, aceasta va fi regula. Inseamna ca daca
avem in vedere si art 542 NCPC – regula o va reprezenta situatia in care partile pot sa
dispuna liber de partile lor.
Daca nu identificam exceptii prevazute in mod expres de lege inseamna ca litigiul va fi
arbitrabil – aceasta ar trebui sa fie concluzia.
Spre exemplu, nu sunt arbitrabile litigiile privind bunuri proprietate publica (inaelienabile)
cele tinand de dreptul muncii si drepturile salariatilor (potrivit art 38 Codul Muncii)
Art. 38. [interdicţia renunţării la drepturile prevăzute de lege]
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin
care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea
acestor drepturi este lovită de nulitate
3. Legea sa nu rezerve instantelor comune in mod exclusiv competenta de
solutionare a litigiului
Spre exp, litigiile din materia contenciosului administrativ, pt care legea prevede competenta
instantelor specializate si o procedura speciala de solutionare a acestei categorii de litigii.
De asemenea, litigiile in materie fiscala, avand si ele procedura speciala.
Litigiile in materia dreptului societar, reglementata de L 31/1990, unde se prevede in mod
expres competenta tribunalului.
Litigii in materie de brevete de inventii, desene, modele industriale, acolo unde se prevede in
mod expres competenta Tribunalului Bucuresti, etc.
 Organizarea arbitrajului – vom analiza diverse efecte ale conventiei de arbitraj
Principiul libertatii contractuale produce consecinte pe planul conventiei de arbitraj.

1. Libertatea de a alege forma arbitrajului


Aspect asupra caruia nu revenim pt ca am discutat deja despre forma arbitrajului la al doilea
curs.
2. Libertatea alegerii arbitrilor
In legatura cu acest aspect vom avea in vedere cateva subiecte:
 Trebuie sa vedem cate ceva despre calitatea de arbitru. Cine poate sa fie arbitru?
 Apoi reguli din desemnarea arbitrilor – nr, persoane
 Unele incidente privind constituirea tribunalului arbitral
 Raspunderea arbitrilor.
 Despre calitatea de arbitru – vom identifica mai multe categorii de conditii

Conditii impuse prin lege


Poate fi arbitru orice persoana fizica daca are capacitate deplina de exercitiu
De aici rezulta primele doua conditii: sa fie vorba de o persoana fizica si sa aiba capacitate
deplina de exercitiu, ceea ce nu necesita dezvoltari suplimentare.
In VCPC se instituia, cel putin pt ipoteza litigiilor fara element de extraneintate, o conditie
suplimentara (care a fost inlaturata) ca persoana sa aiba cetatenie romana.
In afara celor mentionate, mai identificam o conditie legala, neprevazuta in NCPC dar
prevazuta in alte acte normative speciale:
Conditia ca persoana respectiva sa nu fie incompatibila
Sunt incompatibili: presedintele tarii, avocatul poporului, magistratii, membrii Consiliului
Concurentei si alte categorii de persoane.
Daca dorim sa facem o verificare, legea speciala ne va spune daca sunt sau nu compatibile cu
calitatea de arbitru.
Conditiile impuse de regulile de procedura ale arbitrajului institurionalizat/
regulamentul de organizare si functionare al Curtii de Arbitraj de la Bucuresti
Daca vom consulta regulamentul de organizare si functionare al CAB vom vedea ca acesta
reia conditiile prevazute de lege, mentionate anterior, si le completeaza.
Poate fi arbitru o persoana ce se bucura de o reputatie nestirbita si, de asemenea, are o inalta
calificare si experienta profesionala in domeniul dreptului privat, al relatiilor economice
interne si internationale, si arbitrajului comercial.
Persoanele care apreciaza ca indeplinesc aceste conditii pot solicita sa fie inscrise pe lista de
arbitri ai curtii de la Bucuresti. Anual exista o perioada, spre sfarsitul anului, de inscriere. Se
depunde o solicitare si un dosar.
Arbitrii sunt inscrisi pe o lista.
Conditii stabilite de parti
Dreptul partilor de a alege arbitrul include si prerogativa lor de a stabili o serie de cerinte cu
privire la calificarea arbitrilor (sau de alta natura).
Neindeplinirea cerintelor speciale stabilite de catre parti, constituie motiv de recuzare a
arbitrilor. A se vedea in acest sens art 562 alin 1 lit a NCPC.
Art. 562
Incompatibilitatea arbitrilor
(1) În afară de cazurile de incompatibilitate prevăzute pentru judecători, arbitrul poate fi
recuzat şi pentru următoarele motive, care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa:
a) neîndeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitri, prevăzute în
convenţia arbitrală;
b) când o persoană juridică al cărei asociat este sau în ale cărei organe de conducere se află
arbitrul are un interes în cauză;
c) dacă arbitrul are raporturi de muncă ori de serviciu, după caz, sau legături comerciale
directe cu una dintre părţi, cu o societate controlată de una dintre părţi sau aflată sub un
control comun cu aceasta;
d) dacă arbitrul a prestat consultanţă uneia dintre părţi, a asistat sau a reprezentat una dintre
părţi ori a depus mărturie în una dintre fazele precedente ale litigiului.
(2) O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decât pentru cauze survenite sau de care a
luat cunoştinţă după numire.
(3) Persoana care ştie că în privinţa sa există o cauză de recuzare este obligată să înştiinţeze
părţile şi pe ceilalţi arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar dacă
asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.
(4) Această persoană nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părţile, înştiinţate
potrivit alin. (3), comunică în scris că înţeleg să nu ceară recuzarea. Chiar în acest caz, ea are
dreptul să se abţină de la judecarea litigiului, fără ca abţinerea să însemne recunoaşterea
cauzei de recuzare.
(5) Abţinerea produce efecte pe data formulării ei, fără nicio altă formalitate
 Desemnarea arbitrilor
Desemnarea numerica
Indicarea numarului arbitrilor se realizeaza, ca regula, prin conventia de arbitraj, cu
respectarea urmatoarelor reguli:
1. Litigiul se judeca de un nr impar de arbitri – se elimina posibilitatea egalitatii de
voturi etc.
2. Este nula stipulatia in favoarea uneia dintre parti de a avea mai multi arbitri decat
cealalta parte. Daca partile nu stabilesc nr arbitrilor, litigiul se solutioneaza de un
tribunal arbitral constituit din trei arbitri.
3. In cazul arbitrajului institutionalizat organizat de CAB, litigiul se solutioneaza de un
arbitru unic sau dintr-un tribunal arbitral alcatuit din doi arbitri si un supraarbitru.
NCPC nu limiteaza in niciun fel nr de arbitri, dar impune conditia de a fi nr impar. In
schimb regulile CAB vorbesc de o limita superioara de 3 arbitri.
Indicarea nominala
Se realizeaza de catre parti, prin conventia de arbitraj, cu respectarea principiului egalitatii
partilor, fiind nula clauza cuprinsa in conventia de arbitraj, care prevede dreptul uneia dintre
parti de a numi arbitrul in locul celeilalte.
Regulile de arbitraj CAB recomanda ca odata cu numirea arbitrului, partea sa desemneze si
un arbitru supleant.
Este utila aceasta alegere, se evita acordarea unor termene in cazul in care arbitrul nu poate sa
participe la sedinta, la termenul ce a fost acordat. Exista posibilitatea sa fie direct inlocuit de
arbitrul supleant, ales de respectiva parte.
Ce se intampla in cazul in care partile nu se inteleg asupra arbitrului/ asupra numirii lui?
Distingem intre arbitrajul ad-hoc si cel institutionalizat.
La arbitrajul ad-hoc neintelegerile vor fi solutionate prin recurgerea la instanta de judecata.
Care instanta? Tribunalul in circumscriptia caruia se desfasoara arbitrajul.
La arbitrajul institutionalizat - presedintelui curtii de arbitraj
Momentul constituirii tribunalului arbitral – se considera constituit la data ultimei acceptari a
insarcinarii de arbitru. Care este ultima acceptare? Cea a arbitrului unic este unica si singura.
Daca avem mai multi arbitri, ultima este a supraarbitrului.
Data acceptarii: art 559 NCPC; 566 NCPC
Art. 559
Acceptarea sarcinii de arbitru
Acceptarea însărcinării de arbitru trebuie să fie făcută în scris şi va fi comunicată părţilor, în
termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire, prin poştă, telefax, poştă electronică
sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
Art. 566
Constituirea tribunalului arbitral
(1) Tribunalul arbitral se consideră constituit la data acceptării însărcinării de arbitru unic sau,
după caz, a ultimei acceptări a însărcinării de arbitru ori de supraarbitru.
(2) Data acceptării este cea a expedierii comunicării prevăzute la art. 559
Este relevant acest moment, de la el incep sa se exercite prerogativele tribunaluli arbitral.
Art 22 din regulile de arbitraj ale CAB.
Articolul 22 Data constituirii tribunalului
(1) Tribunalul arbitral se considera constituit la data acceptarii insarcinarii de supraarbitru ori,
dupa caz, a acceptarii de catre arbitrul unic.
(2) Din momentul constituirii, tribunalul arbitral este investit cu judecarea cererii de arbitrare
si a celorlalte cereri privind procedura arbitrala, cu exceptia cererilor care, prin dispozitii
imperative ale legii, sunt de competenta instantelor judecatoresti.

 Incidente cu privire la constituirea tribunaului arbitral

Incidente comune – ABTINEREA SI RECUZAREA (le intalnim si in cazul judecatorilor).

RECUZAREA
Arbitri pot fi recuzati pt aceleasi motive ca si judecatorii, la care se adauga unele motive
specifice:
1. Neindeplinirea conditiilor de calificare sau a altor conditii referitoare la arbitri,
prevazute in conventia arbitrala.

2. Un al doilea motiv de recuzare: cand o persoana juridica al carei asociat este arbitrul,
sau in ale carei organe de conducere acesta se afla, are un interes in cauza.

3. Al treilea motiv: arbitrul are raporturi de munca/ de serviciu sau legaturi comerciale
directe cu una dintre parti, sau cu o societate controlata de una dintre parti, sau aflata
sub control comun cu aceasta.

4. Daca arbitrul a prestat consultanta uneia dintre parti, a asistat sau a reprezentat una
dintre parti oi a depus marturie in fazele precedente ale litigiului.
Solutionarea cererii de recuzare – la arbitrajul ad-hoc cererea este solutionata de catre
tribunal.
La arbitrajul institutionalizat – cererea se va solutiona chiar de tribunalul arbitral, evident,
fara participarea arbitrului care este recuzat, locul acestuia fiind luat de presedintele curtii de
arbitraj sau de un arbitru desemnat de catre acesta.
ABTINEREA – persoana aflata intr-o situatie de recuzare, trebuie sa aduca la cunostinta
partilor si a celorlalti arbitri, situatia in care se afla.
Aceasta persoana va putea participa la judecarea litigiului doar daca partile comunica, in
scris, ca inteleg sa nu ceara recuzarea.
Chiar si in aceasta situatie, respectiva persoana se poate abtine.
Din motive de celeritate, in cazul in care se formuleaza o cerere de abtinere, ea produce
efecte de la data formularii sale, fara nicio alta formalitate. Practic nu se va solutiona de
catre tribunalul arbitral/ instanta de judecata aceasta cerere – ar fura timp.

Incidente specifice – REVOCAREA SI RENUNTAREA ARBITRULUI

NCPC nu defineste nici revocarea nici renuntarea dar le mentioneaza in art 564 NCPC
Art. 564
Înlocuirea arbitrilor
În caz de recuzare, revocare, abţinere, renunţare, deces, precum şi în orice alt caz în care
arbitrul este împiedicat să îşi îndeplinească sarcina şi dacă supleantul, la rândul său, este
împiedicat să îşi exercite însărcinarea, se va proceda la înlocuirea arbitrului potrivit
dispoziţiilor stabilite pentru numirea lui

REVOCAREA – reglementare privitoare la arbitrajul ad-hoc, pt cel institutionalizat avem o


reglementare mai detaliata
Doctrina o defineste ca fiind actul discretionar prin care partea care si-a diminuat/ pierdut
increderea in impartialitatea, competenta profesionala sau alte calitati ale arbitrului, ii retrage
acestuia insarcinarea acordata, fara a fi obligata sa justifice in vreun fel decizia pe care a
luat-o.
Cateva mentiuni:
Evident ca trebuie comunicata arbitrului, precum si tribunalului arbitral.
Legea nu mentioneaza in mod expres aceasta cerinta, dar doctrina apreciaza ca ea se impune
din considerente de forma, asa cum era necesara comunicarea in cazul numirii, asa este
necesara si in cazul revocarii.
Este necesara o nuantare ce ne duce intr-o zona de controversa: exista opinii in sensul ca
revocarea ar trebui notificata si celeilalte parti. De aici rezulta o concuzie, respectivii autori
apreciaza ca vorbim despre actul discretionar al unei parti.
Este discutabil de la cine emana revocarea: de la una dintre parti, daca da, de la care: cea
care a numit arbitrul, amandoua? Sau este necesar ca partile prin acordul lor sa revoce
arbitrul?
Legea nu ne spune, dar putem sa ne folosim de prevederile art 558, 559 care se refera la
numirea arbitrilor.
Art. 558
Numirea arbitrilor
(1) Arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale.
(2) Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici
nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj va comunica
celeilalte părţi, în scris, să procedeze la numirea lor potrivit art. 556 alin. (2) şi (3).
(3) În comunicare se arată numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi
profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea să
recurgă la arbitraj, precum şi enunţarea succintă a pretenţiilor şi a temeiului lor.
(4) Partea căreia i s-a făcut comunicarea trebuie să transmită, la rândul său, în termen de 10
zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz,
numele, prenumele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului
desemnat de aceasta.
(5) Când propun arbitrii, fie prin convenţia arbitrală, fie în condiţiile alin. (2)-(4), părţile vor
propune şi câte un supleant, pentru cazul în care arbitrul principal ar fi sau ar ajunge în
situaţia să nu îşi poată îndeplini însărcinarea

Art. 559
Acceptarea sarcinii de arbitru
Acceptarea însărcinării de arbitru trebuie să fie făcută în scris şi va fi comunicată părţilor, în
termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire, prin poştă, telefax, poştă electronică
sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia
Practic, este adevarat ca partile isi desemneaza fiecare cate un arbitru, daca avem un tribunal
constituit din mai mult arbitri, dar relatia care se stabileste ca urmare a numirii arbitrilor, se
stabileste intre acestia si parti nu si partea care l-a desemnat. Ca atare arbitrul odata
desemnat (arbitrul care a acceptat insarcinarea), are o relatie cu ambele parti vizand
solutionarea litigiului pt care a fost desemnat.
Mai mult, in cazul tribunalului arbitral format din arbitru unic, acolo una dintre parti face
propunerea, cealalta o accepta, pt ca altfel nu se poate desemna arbitru unic. Arbitrul devine
arbitru al cauzei, al partilor al dosarului, nu al partii care l-a desemnat deci el nu ar putea sa
fie revocat de catre o singura parte.
De altfel nici nu este in interesul cauzei asa ceva, pt ca planand riscul revocarii ar putea exista
o anumita presiune asupra respectivului arbitru.
In arbitrajul institutionalizat, revocarea dobandeste o acceptiune specifica, respectiv ea poate
sa intervina pt motive bine definite, enumerate in art 19 din regulile de arbitraj CAB,
respecitv urmatoarele situatii:
- Dupa acceptarea isnarcinarii, arbitrul abandoneaza nejustificat respectiva insarcinare
- Fara un motiv justificat, nu participa in mod repetat la sedinta de arbitraj
- Tergiverseaza solutionarea litigiului
- Nu pronunta hotararea in termenul stabilit prin conventia de arbitraj sau prin regulile
de arbitraj
- Nu respecta caracterul confidential al arbitrajului
Articolul 19 Revocarea arbitrilor si supraarbitrului
(1) Savarsirea vreuneia dintre faptele ce urmeaza atrage, in raport cu gravitatea faptei,
revocarea arbitrului sau supraarbitrului dintr-un anumit litigiu:
a) dupa acceptare, abandoneaza in mod nejustificat insarcinarea de arbitru;
b) fara motiv justificat, nu participa in mod repetat la sedinta de arbitrare sau savarseste alte
fapte de natura sa intarzie nejustificat solutionarea litigiului, ori nu pronunta hotararea in
termenul stabilit de conventia arbitrala sau de prezentele reguli;
c) nu respecta caracterul confidential al arbitrajului, publicand sau divulgand in mod voit date
de care a luat cunostinta in calitate de arbitru, fara a avea autorizatia partilor.
(2) Revocarea se decide de catre Colegiul Curtii de Arbitraj la propunerea oricaruia dintre
membrii Colegiului, cu ascultarea arbitrului a carui revocare se cere/se propune, cel care face
propunerea neavand drept de vot.
(3) In cazul savarsirii uneia dintre faptele de mai sus cu reacredinta sau prin grava neglijenta,
arbitrii pot raspunde patrimonial in limita onorariului primit.
Revocarea se decide de Colegiul Curtii de Arbitraj la propunerea oricaruia dintre membrii
acesteia.

RENUNTAREA – ar trebui sa fie notifcata partilor si celorlalti arbitri si sa nu intervina intr-


un mod care sa creeze prejudicii respesctivelor parti, sa nu fie abuziva, intempestiva.
In cazul in care renunta nejustitificat la insarciare,se poate ajunge la angajarea raspunderii
arbitrului potivit art 565 litera a din NCPC.
Art. 565
Răspunderea arbitrilor
Arbitrii răspund, în condiţiile legii, pentru prejudiciul cauzat, dacă:
a) după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea lor;
b) fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în
termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de lege;
c) nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau
cunoştinţă în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părţilor;
d) încalcă cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă alte îndatoriri ce le revin
Raspunderea arbitrilor – este consacrata de art 565 NCPC si, de principiu, cauzele care pot
atrage angajarea raspunderii arbitrilor, sunt aceleasi cu cele care pot determina revocarea
arbitrilor, potrivit regulilor de arbitraj.
Practic, aceste cauze care potrivit art 565 atrag raspunderea arbitrilor, au fost preluate in
regulile de arbitraj ca motive de revocare a respectivilor arbitri.
In fine, unele circumstante referitoare la raspunderea arbitrilor sunt cuprinse in art 19 alin 3
din regulile de arbitraj ale CAB. Astfel, potrivit art 19 alin 3 este circumstantiata
vinovatia, in calitatea ei de conditie de angajare a raspunderii arbitrului.
Este vorba despre, spune textul, savarsirea faptei cu rea-credinta sau prin grava neglijenta, si,
de asemenea, se prevede o limita a raspunderii patrimoniale a arbitrului, respectiv, in limita
onorariului primit de acesta

3. Libertatea alegerii regulilor de procedura aplicabila


Distingem intre arbitraj ad-hoc/ institutionalizat.
Daca vorbim de arbitraj ad-hoc primeaza la nivel de principiu, alegerea de catre parti a
regulilor de procedura aplicabila.
Cum se paote face aceasta alegere? Fie direct prin elaborarea, redactarea de catre parti a
regulilor (situatie posibila teoretic, in practica partile nu o folosesc) sau prin referire la o
anumita reglementare, avand ca obiect arbitrajul.
Practic partile ar putea alege orice reguli isi doresc ele, nu le impiedica nimenin sa aleaga,
daca ele considera ca sunt adecvate, reguli de procedura aplicabile in alt stat.
In lipsa unei asemenea alegeri, regulile de procedura sunt stabilite de catre tribunalul arbitral.
Dupa cum spune art 544 alin 3.
Daca nici tribunalul nu face aceasta alegere, vor fi aplicate dispozitiile cartile a IV-a din
NCPC.
Sediul materiei: art 544 alin 4 NCPC
Art. 554
Verificarea competenţei instanţei
(1) Instanţa judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenţie
arbitrală, îşi va verifica propria competenţă şi se va declara necompetentă numai dacă părţile
sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenţia arbitrală. În acest caz, instanţa îşi va
declina competenţa în favoarea organizaţiei sau instituţiei pe lângă care funcţionează
arbitrajul instituţionalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în
vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instanţa va respinge
cererea ca nefiind de competenţa instanţei judecătoreşti.
(2) Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă:
a) pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală;
b) convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;
c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.
(3) Conflictul de competenţă dintre tribunalul arbitral şi o instanţă judecătorească este
soluţionat de instanţa judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.
In cazul arbitrajului institutionalizat opereaza prezumtia de alegere a regulilor de arbitraj ale
arbitrajului institutionalizat cu pricina.
Potrivit art 619 alin 2 NCPC prin desemnarea unui arbitraj institutionalizat, partile opteaza
automat pt aplicarea regulilor sale de procedura.
A se vedea art 6 alin 2 din regulile de arbitraj ale CAB.
Articolul 6 Aplicarea prezentelor reguli. Exceptii
(1) In cazul in care s-a incredintat Curtii de Arbitraj organizarea unui arbitraj, prin insusi
acest fapt partile au acceptat aplicarea prezentelor reguli.
(2) Daca odata cu incredintarea organizarii arbitrajului partile au optat, in scris, pentru alte
norme de procedura, Colegiul Curtii de Arbitraj, tinand seama de conditiile spetei si de
continutul regulilor de procedura arbitrala indicate de parti, poate decide ca pot fi aplicate si
regulile alese de parti, iar acestea sunt acceptate de tribunalul arbitral.
(3) In cazul in care partile au optat pentru aplicarea de catre Curtea de Arbitraj a intregului
pachet de norme de procedura ale unei alte curti de arbitraj, aplicarea acestora este posibila
numai daca respectivele norme nu interzic explicit acest lucru.
(4) In organizarea si desfasurarea arbitrajului se vor aplica regulile de procedura ale Curtii de
Arbitraj in vigoare la momentul sesizarii acesteia, daca partile nu au convenit altfel.
In subsidiar, regulile CAB se vor completa cu dreptul comun, din NCPC, in masura in care
acestea sunt compatibile cu arbitrajul si cu natura litigiilor (art 86 din regulile de arbitraj ale
CAB)
Articolul 86 Dreptul comun aplicabil
Prezentele reguli se completeaza cu dispozitiile de drept comun din Codul de procedura
civila, in masura in care acestea sunt compatibile cu arbitrajul si cu natura litigiilor.
4. Libertatea alegerii limbii in care se desfasoara procedura arbitrala
5. Libertatea alegerii locului arbitrajului
6. Libertatea alegerii duratei maxime a arbitrajului