Esti

, cel mai bun

prieten al meu!
O poveste despre Toma și frățiorul său

Carte scrisă de Cristina-Elena Guraliuc

Toma, ne dorim ca aceastã carte sã ne aminteascã mereu de tine la vârsta de 3 ani,
de iubirea purã pe care i-o porti, fratele tãu, Teo, si, de pasiunea ta pentru a-ti
,
citi. La multi, ani, puiul nostru!

Te iubim!

25.10.2018
 De când peștișorul Ani a plecat la familia lui, micul Toma și-a trecut pe
listuța cu dorințe un alt peștișor. Care să îi fie prieten, căruia să îi spună
cum va fi la grădiniță și să îi citească povești înainte de somn.
Astăzi chiar avea să se întâmple! De mână cu mami, Toma aproape că
alergă spre magazinul cu peștișori. Cu puțin noroc, poate chiar avea să vadă
un delfin sau un leu de mare, ca aceia pe care i-a văzut când au fost la
mare, la delfinariu.
Dar mami a zâmbit și i-a spus că delfinii nu se găsesc la magazinul cu
peștișori.
 - De ce, mami? întrebă Toma.
- Mmm, delfinii nu se pot cumpăra. Nu ar încăpea într-un acvariu,
Toma, răspunse mami, mângâindu-i ușor obrăjorii. Dar un peștișor va
încăpea minunat și va fi parte din familia noastră.
Era toamna deja, Toma rostogolea frunzele arămii în mersul lui
dansant. Avea obrajii rumeni ca niște mere coapte.
- Cum suntem noi o familie, mami? întrebă pe neașteptate băiatul.
- Da, exact, cum suntem noi. Dar să știi că și delfinii au frățiori cum
este Teo pentru tine și o mămică și un tătic. Și au grijă unii de alții și
se iubesc.

MagAZinUL de PEșTișORi
 - Ahaaa! Am văzut cum își dau pupici delfinii, mami! Ții minte? Așa,
pe năsuc! Spuse Toma bucuros și îi pupă nasul lui mami, așteptând și
el un pupic.
 Toma se întoarse cam posomorât, căci magazinul de peștișori era
închis astăzi. Drumul până acasă fusese anevoios, se gândea la noul
peștișor care avea să facă parte din familie.
„Curând, foarte curând, Toma. Nu te întrista, peștișorul va face parte
din familia noastră cât de repede”, îi promise mama când îi văzu
privirea tristă. Însă când ajunse acasă, micul Teo își întinse repede
brațele spre fratele său mai mare. Chicoti și gânguri, un fel de „ce mă
bucur că ai venit!” bebelușesc. Asta îl făcu pe Toma să zâmbească
imediat.
Toma râse și luă două mingi pe care
le rostogoliră împreună până când
micuțului Teo i se făcu somn. Toma
îi citi o poveste și frățiorul lui cel
năzdrăvan strânse un ursuleț în
brațe până ce, învins de oboseală,
adormi.
Ziua următoare plouă. Și următoarea zi. Și următoarea.
Aproape o săptămână întreagă. Dar de fiecare dată
Toma și Teo găseau câte un joc pe care să îl împartă.
 Într-o zi, Toma cel curajos se îmbrăcase în haine de
erou și era tare nostim. „Iupiii”, strigă Toma în timp ce
îl învârtea pe micul Teo. Bebelușul se prăpădea de râs,
hahaha!
În altă zi, au construit castele împreună și au inventat
un zbor cu păsări uriașe și șoricei în armură. Au făcut
puzzle-uri, au mers la teatru, unde le-a plăcut tare
mult, iar acum, că a ieșit în sfârșit soarele, aveau să
iasă împreună cu bicicleta!
 - Ești cel mai bun prieten al meu! îi spuse Toma
strângându-l în brațe. Teo gânguri din nou, un fel de
„și tu ești cel mai bun prieten al meu!” bebelușesc.

Și așa aveau să fie toată viața.

 www.thestorystore.me

©Toate drepturile rezervate

Aceasta este o carte 100% unică pe lume, realizată de o mamă antreprenor. Îți mulțumim pentru sprijin!