OUE

C  
AA

Carte scrisă de Cristina-Elena Guraliuc

Fericirea e în lucruri mici5

Gabriela, Andrei, Miruna

10 noiembrie 2018
A di intră val-vârtej pe ușă. Fusese o zi fructuoasă la
serviciu și abia aștepta să îi povestească Oanei totul. Mirosea atââât de
bine a clătite cu brânză la cuptor. Adi aproape că putea vedea mirosul
cum se strecoară pe sub ușa de la bucătărie ca în reclamele cu cafea.
De 13 ani de când sunt împreună, Adi nu și-a imaginat vreodată că ar
putea fi mai norocos de atât. Să o aibă pe Oana alături, cu care se
înțelege dintr-o privire, și pe cei doi copii, este tot ce și-ar fi putut dori.
Părea că toate planetele s-au aliniat perfect când a întâlnit-o pe soția
lui și au rămas așa de atunci, nu s-au mai mișcat nici măcar un
milimetru. Într-o perfectă simetrie, exact ca relația lor.
 Gem
Miere
M mmm, cineva a făcut clătiteee! Adi se strecură
pe lângă Oana și o strânse în brațe, apoi înfulecă o clătită. Ringo dădu
buzna în bucătărie și în urma lui, Maria și David alergară să își
îmbrățișeze tatăl. Cățelul se oploși la picioarele lui Adi și se odihni pe
șosetele lui cu dungi colorate.
- Gabriela, Andrei și Miruna vor veni puțin mai târziu pe la noi. M-am
gândit că ar fi bine să îl duci pe David la înot după ce mănânci, ca să
ajungă la timp. Ce zici?
David îi făcu din ochi lui tati și Adi știu deja ce să răspundă.
- Eu mai exersez un pic la pian, aș vrea să îi impresionez, hihi, spuse
Maria, și se întoarse pe călcâie într-o clipă.
- Bine, David, fugi la îmbrăcat! Imediat plecăm.
Rămași singuri, Adi și Oana sporovăiră câte-n lună și-n stele. Încă de
pe vremea când copiii erau mici „distrugători”, au învățat să își spună
multe într-un timp foarte scurt. Și de cele mai multe ori, comunică din
priviri.
D ar chiar când David strigă că nu își găsește puloverul
preferat, cineva ciocăni la ușă. Adi se grăbi să răspundă, dar când
deschise, nu era nimeni. Privi în stânga, privi în dreapta, dar nu era nici
urmă de cineva. Ringo însă se împletici printre picioarele sale și începu
să latre. Jos, pe trepte, Adi putu zări o cutie de culoarea vișinei
coapte care nu era acolo când ajunse de la serviciu, era sigur de asta.
Curios, Adi o luă repede și închise ușa.
 - Cine era?
- Ah, ți se va părea ciudat, dar nu era nimeni la ușă, Oana. Însă am
găsit cutia asta, răspunse Adi, agitând cutia aproape de urechea lui. Și
nici nu se aude ceva în ea.
- Poate Gabriela și Andrei au vrut să ne facă o surpriză?
- Este posibil. Haide să o deschidem!
O ana și Adi erau cuprinși de entuziasm, se simțeau ca
niște copii care deschid cadourile de Crăciun. S-au cuibărit amândoi pe
canapea și au desfăcut repede ambalajul. Când deschiseră cutia, ceva
nemaipomenit se întâmplă!
- Tati, unde ești? Sunt gata de plecare, strigă David. Băiatul se uită
după Adi peste tot, dar nu văzu decât o cutie desfăcută pe canapea.
Curios, David se apropie și, când se uită înăuntru, ceva nemaipomenit
se întâmplă!
Maria aproape termină o partitură și vru să mai guste o clătită, dar
când ajunse în bucătărie, nu era nimeni. Știind că David a plecat cu tati
la înot, o strigă pe mami, dar nici urmă de ea. Tot ce putu să vadă era
o cutie desfăcută pe canapea. Împinsă de curiozitate, Maria se apropie
și, când privi înăuntru, ceva nemaipomenit se întâmplă!
C ând deschise ochii, Mariei nu îi venea să creadă ce vede!
- Hai în apă, Maria, e călduță, numai bună! Nu cred că mai mergem azi
la înot, nu-i așa, tati? râse David.
Cei patru au ajuns, cumva, pe o plajă cu o apă atât de limpede și stânci
nemaipomenite cu priveliști care îți tăiau respirația.
- Mami, unde suntem? Maria era confuză, nu pricepea cum au ajuns
aici.
- Sincer, nu știu prea bine. Tati a găsit o cutie și când am deschis-o,
ne-am trezit aici.
- Da, cutia de pe canapea, nu-i așa?
- Exact! Doar Ringo nu s-a uitat în ea și el e încă acasă, probabil. Dar
cum este posibil așa ceva?
- Eu cred că vă faceți prea multe griji, strigă David. Apa este
mi-nu-na-tă!
- Știi ce e cel mai fabulos? Că am ajuns aici fără să punem piciorul în
avion, spuse Adi. Replica lui a stârnit o furtună de râsete, căci, da,
călătoria printr-o cutie misterioasă nu putea fi pusă la socoteală ca
fiind un zbor lung, zbor care nu i-ar fi plăcut lui Adi defel.
Cei patru s-au bucurat de o zi însorită, însă, dacă ceasul lor încă
funcționa, era vremea ca finii lor să vină în vizită și ei trebuiau să
ajungă acasă.
Dar cum?
M aria alergă într-un suflet spre părinții ei.
„Mami, tati, David, veniți aici!”.
Lângă o stâncă ascuțită, pitită printre pietricele multe, multe, lucioase,
era o cutie de culoarea vișinei coapte. Cei patru se sfătuiră din priviri și
înțeleseseră că nu putea fi decât una precum cea care stătea acum pe
canapeaua din sufrageria lor, doar că mult, mult mai veche. Traseră aer
în piept și o deschiseră. Într-o clipă, familia se afla din nou pe canapea.
- Uau! Ce aventură! spuse David entuziasmat.
- Hei, dar unde e cutia? Adi observă imediat că pe canapea nu mai era
nimic. Oare fusese doar un vis? Ghicindu-i gândurile, Oana îl ciupi de
mână. „Aaaau! Da, e destul de adevărat totul, nu-i așa?”.
„Mhm”, răspunse Oana din priviri, clătinând capul.
H aideți să ne sfătuim cu toții, propuse Maria. Trebuie să
aflăm ce s-a petrecut acum câteva ore ca să știm cum să ne întoarcem
acolo, haha.
Dar, chiar înainte ca orice idee să prindă viață, la ușă se auziră din nou
ciocănituri. Adi porni ușor spre ușă, ceilalți îl urmară în șir indian. Adi
se aștepta ca nici de data asta să nu îl aștepte nimeni, dar uită complet
că finii lor urmau să vină în vizită. Așa că dădu cu ochii de ei și se simți
ușurat. Gabriela ascundea ceva la spate și, când le arătă surpriza, cei
patru au rămas împietriți.
G abriela ținea în mâini o cutie de culoarea vișinei coapte.
OUE
C  
AA

Carte scrisă de Cristina-Elena Guraliuc