În vara lui 1923, a luat fiinţă „Asociaţia culturală şi sportivă CFR”, adică Rapidul de azi.

Pe
25 iunie 1923, muncitorii (cunoscuţi, în acea vreme, sub denumirea de „ciocănari”) de la
Atelierele Griviţa s-au întâlnit la Şcoala primară din cartier şi au semnat actul de naştere al
echipei CFR Bucureşti. Prin 1922 exista o echipă de fotbal care se antrena şi juca la „Rampa
Militari”, pe locul unde se află acum Gara Basarab. Câţiva dintre jucătorii acelei echipe (Tudor
Stan, Tudor Petre, Gheorghe Florescu, Gogu Alexandru) aveau să facă parte şi din trupa născută
în iunie 1923. Adunaţi într-o sală a Şcolii primare din cartierul Griviţa, cei amintiţi mai sus, dar
mai ales lucrătorii de la Atelierele Griviţa (Dumitru Constantinescu, Geza Ginger, Franz Hladt,
Grigore Grigoriu sau Teofil Copaci) au luat hotărârea de a întemeia un club sportiv. O altă echipă,
Excelsior, activa în cartier. Jucătorii de la „Rampa Militari” şi de la „Excelsior” (Emil Dobrescu,
Vasile Constantinescu, Gheorghe Mărculescu, Dumitru Itu) au venit la noua echipă CFR
Bucureşti, care l-a ales ca preşedinte pe maistrul Teofil Copaci, iar căpitan al echipei pe
strungarul Grigore Grigoriu. Secretar al clubului a fost numit inginerul Aurel Fotiade.
În toamna anului 1923, CFR a debutat în campionatul districtual al Bucureştiului, de
unde a fost exclusă pe 25 ianuarie 1925, pentru neprezentarea la meciuri. Cauzele absenţelor au
fost lipsa echipamentului şi imposibilitatea de a aduna 11 jucători!
Începând cu 1926, CFR Bucureşti a activat în Categoria a II-a a campionatului Capitalei. În
1928, CFR Bucureşti a câştigat competiţia, dar a pierdut „barajul” de promovare în „Promoţie”,
unde a ajuns un an mai târziu. În 1931, CFR a intrat în lumea bună a fotbalului bucureştean,
obţinând dreptul de a juca în Categoria “Onoare”. Rezultatele excelente ale feroviarilor aveau
să-i propulseze apoi până în Divizia Naţională, sistemul divizionar care a luat fiinţă în vara anului
1932.
După război, în 1950 (când Federaţia copiază sistemul sovietic şi turul s-a jucat
primăvara, iar returul toamna, în acelaşi an), echipa îşi schimbă denumirea în Locomotiva
Bucureşti, pe care o va păstra timp de opt ani, interval în care a retrogradat de două ori (1951 şi
1954) în eşalonul secund. În vara lui 1958, echipa îşi schimbă (de data asta definitiv) numele,
revenindu-se la cel de Rapid, purtat şi între anii 1936 şi 1944.
La exact 29 de ani de la ultima aventură în Divizia B, Rapid a retrogradat din nou (1973-
1974), petrecând tot un singur un an în eşalonul doi. După alţi doi ani, a urmat cea mai neagră
perioadă din istorie (1977-1983), cu şase campionate la rând jucate în Divizia B.
În 1992, secţia de fotbal a clubului s-a desprins de restul secţiilor sportive şi a luat fiinţă,
astfel, UFC (Uniunea Fotbal Club) Rapid Bucureşti, structură care a figurat până în 2001, când s-a
transformat în asociaţie non profit, cu denumirea de AFC (Asociaţia Fotbal Club) Rapid
Bucureşti.
A fost cea mai prolifică perioadă din istoria clubului intrat sub patronajul lui George
Copos: titluri naţionale (1999, 2003), Cupe ale României (1998, 2002), Supercupe ale României
(1999, 2002, 2003), şapte plasări pe podiumul primului eşalon (de trei ori – locul II / 1998, 2000
şi 2006, de patru ori – locul III / 1996, 2002, 2004, 2005), Cupa Ligii (1994), calificare în
sferturile de finală ale Cupei UEFA (2006). Societatea s-a transformat în În vara lui 2006, s-a
înfiinţat SC FC Rapid Bucureşti SA, societate comercială pe acţiuni având ca principal obiect de
activitate crearea unui climat de performanţă pentru echipa de fotbal.
În decembrie 2012, clubul a declanşat procedura de intrare în insolvenţă, iar, în vara lui
2013, George Copos s-a retras şi i-a cedat acţiunile lui Adrian Zamfir. Peste doar un an, clubul a
fost preluat de Valerii Moraru.
 Echipa a intrat într-un declin accentuat şi, în 2013, a fost trimisă de TAS (Tribunalul de
Arbitraj Sportiv) în Liga a II-a, pe criterii financiare, după ce disputase, totuşi, un baraj (câştigat
cu 2-1 în faţa Concordiei Chiajna) şi şi primele două runde ale Ligii I! A revenit imediat în prima
divizie, dar, în 2015, a retrogradat pentru a şaptea oară în eşalonul secund.

IMN
Suntem peste tot acasă
Porţile ni se deschid
Nu-i echipă mai frumoasă
Şi iubită ca Rapid.

Refren:
Rapid-Rapid
Luptă dacă ne iubeşt
Rapid-Rapid
Haida-hai Rapid Giuleşt.

Refren

Nu vă daţi bătuţi o clipă

Învăţaţi acest refren
Imnul nostru de echipă
Glasul roţilor de tren...

Refren

Ni-s prieteni adversarii

Sportul ţinta noastră e
Cu mai micii, cu mai marii
Luptă, luptă CFR!

Refren

Inima ce-n piept ne bate

La nevoie e un tun
Pentru-o singură dreptate
Să învingă cel mai bun

Refren

Hai culoarea vişinie

Hai Giuleştul muncitor
Pentru scumpa Românie
Pentru steagul tricolor.