Infecţii

Infec ţii transmise sexual

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

Facultatea de Medicină
U.M.F.”Gr. T. Popa” Iaşi
 Sifilisul (Luesul)
Luesul) - Etiologie
Treponema pallidum: microorganism spiralat, 7-14
microni lungime, 0,25 microni grosime, subţire, mobil
- pusă în evidenţă prin metode speciale:
- microscopia în câmp întunecat;
- metode de colorare şi impregnare;
- microscopie în contrast de fază;
- imunofluorescenţă;
- microscopie electronică.

- Treponema pallidum - fragilă, nu poate fi cultivată pe

medii artificiale, poate fi inoculată la animale (maimuţă,
iepure);
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Sifilisul (Luesul)
Luesul) - Patogenie

Patologie generală:
- evoluţie cronică, ondulatorie, perioade active şi
perioade de latenţă.

Imunitatea şi alergia:
- imunitate care este limitată în timp;
- reactivitatea alergică maximă în faza terţiară.

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Sifilisul câştigat – aspecte clinice (I)
I. Sifilisul primar
Şancrul sifilitic:
- eroziune rotundă sau ovalară, 0,5-2 cm diametru, margini netede,
fundul curat, baza dură, nedureros
- aspecte atipice: pitic, gigant, ulceros, hipertrofic, fisurar etc.

Adenopatia satelită:
- la 7 zile de la constituirea şancrului - poliganglionară (inghinală)/
monoganglionară (alte localizări);
- Ganglionii – duri, mobili, indolori

Diagnostic diferenţial – leziunile genitale:

- leziunea traumatică; herpes simplex; balanită erozivă; şancrul
moale; şancrul limfo-granulomatos; aftele; şancrul scabios;
carcinom penian.
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
Sifilis primar – şancru sifilitic

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

Sifilis primar – şancru sifilitic

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Sifilisul câştigat – aspecte clinice (II)
II. Sifilisul secundar – la 42-45 zile de la debutul şancrului
- erupţii cutaneo-mucoase generalizate, rezolutive,
poliadenopatie, manifestări generale şi viscerale

Manifestări cutaneo-mucoase:
- sifilidele secundare:
- sifilide eritematoase (rozeola);
- sifilide erozive mucoase (plăci mucoase);
- sifilide papuloase; varietăţi: sifilide papulo-erozive, papulo-
hipertrofice, lichenoide, psoriaziforme, seboreice, papulo-
pustuloase (acneiforme), impetigoide;
- Alte tipuri: sifilide pigmentare, ulceroase, ulcero-crustoase.
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Sifilisul câştigat – aspecte clinice (III)

Atingerea fanerelor: alopecia sifilitică, perionixis, onixis

Poliadenopatie

Simptome generale: febră, cefalee, dureri osoase

Manifestări viscerale – pot exista reacţii meningeale

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

Sifilis secundar – rozeolă sifilitică

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

Sifilis secundar – rozeolă sifilitică

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

Sifilis secundar – sifilide erozive

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

Sifilis secundar – sifilide papuloerozive

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

Sifilis secundar – sifilide papuloerozive

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

Sifilide papuloase

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

Sifilide papuloase palmare şi palmare

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

Sifilide papuloase şi acneiforme

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

Sifilis secundar – alopecie sifilitică

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Sifilisul câştigat – aspecte clinice (IV)

II. Sifilisul secundar

Diagnostic diferenţial – leziunile cutanate
- lichen plan
- psoriazis gutat
- acnee
- scabie
- prurigo
- dermita seboreică
- vegetaţii ano-genitale (pentru sifilidele
hipertrofice)
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
Sifilisul câştigat – aspecte clinice (V)

III. Sifilisul latent

- sifilis latent precoce
- Sifilis latent tardiv

Diagnosticul sifilisului latent:

- istoricul bolii
- istoricul seroreacţiilor
- examenul clinic al bolnavului

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Sifilisul câştigat – aspecte clinice (VI)
IV. Sifilisul tardiv (terţiar):
- survine după un timp variabil (3-20 ani);
- nu este o perioadă evolutivă obligatorie
- leziuni distructive, localizate la nivelul oricărui organ sau
teritoriu

Manifestări cutanate:
- sifilide tuberculoase: noduli duri, rotunzi, roşii-arămii,
de la un bob de linte la un bob de mazăre, evoluţia spre
cicatrici; se grupează în placarde; sifilide tuberculoase
uscate şi sifilide tuberculoase ulcerate
- goma sifilitică: nodozitate rotundă sau ovalară, cât o
alună sau nucă, evoluţie stadială, în general solitară
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Sifilisul câştigat – aspecte clinice (VII)

Manifestări terţiare bucale

Manifestări terţiare osoase:

- osteoperiostită, osteomielită, artropatii

Atingeri viscerale:
- cardio-vasculare, hepatice, splenice, intestinale,
pulmonare, renale

Manifestări nervoase:
- tabes, paralizie generală progresivă, neurosifilisul
meningeal şi vascular, mielite
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
Sifilis terţiar – gomă sifilitică

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

Sifilide nodulare

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Sifilisul congenital (prenatal)

- sifilisul transmis transplacentar din luna a 5-a de la mama

cu sifilis recent la produsul de concepţie
a. Manifestări letale
b. Manifestări neletale:precoce, tardive

Sifilisul congenital precoce: de la naştere sau în primii 2

ani de viaţă

Sifilis congenital tardiv: manifestări care apar după

vârsta de 2-5 ani până la 25-30 ani

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Sifilisul congenital precoce

Semne cutaneo-mucoase: pemfigusul palmo-plantar,

sifilidele, coriza, laringita

Semne osoase: craniotabesul, osteocondrita diafizo-

epifizară, osteoperiostita, osteomielita

Manifestări viscerale: hepato-splenomegalia, atingeri

renale, hidrocel

Alte semne clinice: febra, anorexie, greutate

subnormală, facies senescent, malformaţii ale
craniului şi feţei, adenopatii, meningită, atingeri
oculare
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Sifilisul congenital tardiv (I)

Sifilisul congenital tardiv – manifestări care apar după

vârsta de 2-5 ani până la 25-30 ani

Manifestări active: pe tegumente şi mucoase – sifilide

tuberculoase, gome
- leziuni osoase – afectează de preferinţă oasele proprii ale
nasului şi cartilagiile
- manifestări oculare: keratita parenchimatoasă, corioretinita
pigmentară, nevrita optică
- tulburări auditive: afectarea urechii medii sau interne
- manifestări neuropsihice
- leziuni testiculare
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Sifilisul congenital tardiv (II)

Stigmate: cicatrici peribucale, sechele oculare, auditive

Distrofii:
- parţiale – dentare, sunt interesaţi numai dinţii definitivi –
primul molar, incisivii, caninii; privesc structura, forma,
mărimea, rezistenţa acestor dinţi; vulnerabilitate dentară
- Generale – perturbări endocrino-metabolice: sindromul
adiposo-genital, gigantism, nanism, infantilism

Sifilisul congenital rămâne complet latent într-o proporţie

mare de cazuri, numai serologia fiind pozitivă

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Diagnosticul serologic al sifilisului (I)
Reacţii cu antigene lipoidice netreponemice:
- floculare (VDRL, RPR)
- Fixare a complementului (reacţia Bordet-Wasserman clasică, reacţia
Kolmer – scoase din uz)

Reacţii de fixare a complementului care au ca antigen Tr. Reiter

Reacţii care au ca antigen Tr. pallidum:

- reacţii de imunofluorescenţă indirectă (FTA-Abs, FTA-Abs-IgM, FTA-
Abs-IgG, 19 S-FTA-Abs-IgM)
- Testul de hemaglutinare pasivă (TPHA, TPHA-IgM, 19 S-TPHA-IgM)
- Testul de imobilizare a treponemelor (TIT)
- Reacţia imunoperoxidazei
- Teste imunoenzimatice (ELISA)
- Metode de amplificare genică: PCR, LCR

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Diagnosticul serologic al sifilisului (II)

Sifilisul primar:
- FTA-Abs şi TPHA se pozitivează cel mai precoce, apoi serologia
lipoidică
- Ultramicroscopia – precizarea diagnosticului în faza şancrului
seronegativ

Sifilisul secundar:
- toate testele serologice sunt pozitive la un titru ridicat

Sifilisul visceral tardiv:

- toate testele sunt pozitive, serologia lipoidică poate fi negativă
sau discordantă

Sifilisul latent:
- diferenţierea de o eventuală reacţie fals pozitivă – este necesară
efectuarea a cel puţin 2 teste treponemice
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Diagnosticul serologic al sifilisului (III)

Sifilisul congenital la nou-născut: FTA-Abs-IgM, TPHA-

IgM, 19 S-FTA-Abs-IgM, 19 S-TPHA-IgM

Sifilisul congenital tardiv – serologia este asemănătoare

aceleia din sifilisul visceral tardiv.

În urma tratamentului, negativarea serologiei lipoidice se

obţine în 6-12 luni în sifilisul primar şi în 18 luni în sifilisul
secundar. FTA-Abs şi TPHA se negativează într-o
minoritate de cazuri, iar TIT foarte rar.

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Tratamentul şi profilaxia sifilisului (I)
Penicilina – eficientă, a înlocuit celelalte medicaţii antisifilitice
(mercurul, arsenobenzolii, bismutul)
- intervine în faza de diviziune a treponemelor (la 30-33 ore),
inhibând sinteza mureinei, component de bază al peretelui celular
- tratamentul – suficient de îndelungat, pentru a surprinde
treponemele intrate mai târziu în diviziune
- Penicilina cristalină, preparatul retard (benzatin-penicilina) – cea
mai utilizată actualmente (Moldamin, Extenciline)
- testare cutanată la penicilină înainte de începerea
tratamentului, pentru depistarea unei eventuale stări de
sensibilizare
- intoleranţă la penicilină – tetracicline, eritromicină,
cefalosporine
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Tratamentul şi profilaxia sifilisului (II)
Măsuri de prevenire:
- preîntâmpinarea apariţiei bolii şi depistarea precoce

- educaţia sanitară antiveneriană a populaţiei

- supravegherea epidemiologică a populaţiei (examene clinice şi

serologice periodice sau cu anumite ocazii: angajare,
prenupţial, în timpul sarcinii etc.)

- ancheta epidemiologică

- tratamentul preventiv al contacţilor sănătoşi

- tratamentul precoce şi corect al bolnavilor

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Tratamentul şi profilaxia sifilisului (III)

• Prevenirea sifilisului prenatal:

– screening serologic în timpul sarcinii:
• controlul de la luarea în evidenţă, din primul
trimestru, apoi la 28 săptămâni de sarcină şi la
naştere.

• Toţi copiii născuţi din mame cu serologie pozitivă

pentru sifilis trebuie să primească tratament cu
benzatin penicilină, indiferent dacă mama a efectuat
tratamentul corect sau nu în timpul sarcinii.

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Tratamentul şi profilaxia sifilisului (IV)
Pacienţii cu infecţie HIV:
• Testele serologie - pot fi considerate de încredere, deşi există
rezultate fals pozitive sau negative, seroconversii întârziate.

• Pacienţii cu sifilis recent şi infecţie HIV concomitentă - risc uşor

crescut pentru atingeri neurologice şi oculare, o rată crescută a
eşecului tratamentului cu benzatin penicilină, cu repozitivarea
testelor serologice.
– Examenul LCR este recomandat în cazul sifilisului latent tardiv
sau al sifilisului latent cu evoluţie necunoscută, şi la 2 ani
după tratamentul corect al sifilisului recent.

• Schemele terapeutice pentru pacienţii cu infecţie HIV

concomitentă sunt aceleaşi ca şi pentru celelalte categorii de
pacienţi.
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Management--ul pacienţilor şi urmărire
Management
• ancheta epidemiologică.
• sifilis primar - toţi partenerii sexuali din ultimele 3 luni - perioada
de incubaţie a bolii poate fi de până la 90 de zile.
• sifilis secundar florid sau cu sifilis latent recent - până la 2 ani. 40-
60% din partenerii sexuali ai unui pacient cu sifilis recent, inclusiv
femeile însărcinate, pot fi infectaţi.
• Instituirea imediată a tratamentului preventiv - pentru contacţii
sexuali.
• Testele serologice - la primul control, apoi la 6 săptămâni, 3 luni.
• Testele serologice specifice pot rămâne pozitive toată viaţă în
ciuda unui tratament corect efectuat.
• Reinfecţia sau recăderile trebuie tratate din nou şi trebuie
efectuată şi reexaminarea partenerilor sexuali.
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Infecţia gonococică (Gonoreea)
Definiţie
• infecţie bacteriană contractată aproape întotdeauna pe cale sexuală -
poate determina sterilitate.

Frecvenţa:
– grupele de vârstă 20 – 24 ani, 25 – 29 ani şi 15 – 19 ani (în special
la sexul feminin).
– mai mare la bărbaţi, dar femeile prezintă adesea forme
asimptomatice de boală, dificil de diagnosticat.
– mai mare în mediul urban.
Factorii de risc:
– Urbanizarea, industrializarea, dezvoltarea mijloacelor de
comunicare rapidă, a turismului, raporturile sexuale libere,
prostituţia, homosexualitatea, consumul de alcool, folosirea
contraceptivelor şi ignorarea pericolului venerian au contribuit din
plin la răspândirea bolii.
– diminuarea sensibilităţii gonococului la antibiotice
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Infecţia gonococică la bărbat

• poate fi simptomatică şi asimptomatică.

Infecţia gonococică acută
– Uretrita gonococică anterioară
– Uretrita gonococică totală:

Infecţia gonococică cronică

– Uretrita gonococică cronică deschisă
– Uretrita gonococică cronică închisă

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Infecţia gonococică la femeie

• Infecţia gonococică acută este rar întâlnită

• Infecţia gonococică cronică este forma cea mai frecventă

• Infecţia gonococică la fetiţe este o uretro-vulvo-

vaginită acută.

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Infecţia gonococică extragenitală
• Infecţia gonococică oculară - nou născutul infectat
intrapartum

• Infecţia gonococică ano-rectală - rezultatul contactului

sexual ano-genital.

• Infecţia gonococică oro-faringiană - adesea

asimptomatică - rar îmbrăcând aspectul unei angine
eritematoase banale, ocazional apărând un exsudat
purulent.

• Infecţia gonococică cutanată

• Infecţia gonococică diseminată (gonococcemie)

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Complicaţiile infecţiei gonococice
Complicaţii locale
– la bărbat: fimoză, parafimoză, balanită, litrită, periuretrită,
cowperită;
– la femeie: bartholinită, skenită.

Complicaţii regionale
– la bărbat: prostatită, veziculită, epididimită, funiculită,
cistită;
– la femeie: salpingită, metrită, boală inflamatorie pelvină.

Complicaţii generale: apar în cadrul infecţiei gonococice

diseminate.

Complicaţii tardive: strictura uretrală şi sterilitatea, la

femei - riscul de sarcină ectopică.
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Tratamentul infecţiei gonococice
• Sensibilitatea gonococului la antibiotice s-a modificat în
decursul timpului, ceea ce a făcut necesară readaptarea
continuă a schemelor terapeutice.

• Partenerii sexuali din ultimele 30 zile pentru formele

simptomatice, respectiv ultimele 60 zile pentru formele
asimptomatice trebuie să fie examinaţi clinic, investigaţi
prin metode paraclinice şi trataţi corespunzător.

• Prezervativele şi spermicidele cu nonoxynol 9 asigură o

protecţie bună faţă de infecţia gonococică.

• Gonoreea este o boală transmisibilă sexual ce se

raportează obligatoriu de către medicul dermato-venerolog
care a diagnosticat şi a tratat pacientul.
Conf. Dr. Daciana Brănişteanu
 Infecţii produse de Chlamydii

• cea mai frecventă infecţie transmisă sexual de

etiologie bacteriană întâlnită atât la bărbaţi cât şi la
femei, în toate ţările Europei.

• Infecţiile asimptomatice - frecvente mai ales la femei

- pot trece adesea neobservate determinând infectarea
partenerilor şi posibil sechele importante.

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Aspectele clinice
• diferă în funcţie de sex.
• La bărbaţi - simptomatice în proporţie de 75% din cazuri,
comparativ cu femeile, unde procentul este de doar 30%.
– Complicaţiile posibile - epididimita (poate apare obstrucţia
canalului deferent), proctită (frecvent observată la
homosexuali, manifestată clinic prin sângerări anogenitale,
secreţie mucoasă sau mucopurulentă şi diaree).
• La femei – cervicita - depistată întâmplător la examenul cu
valve sau cervicita mucopurulentă exteriorizată clinic prin
scurgere mucopurulentă şi sângerări postcoitale.
– Complicaţiile posibile - salpingita (principala consecinţă fiind
infertilitatea), endometrita, prin infectarea ascendentă a
endometrului şi rar perihepatita (Fitz-Hugh-Curtis).
• La nou născuţi - pneumonie sau conjunctivită cu incluzii.

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Trichomoniaza uro-
uro-genitală
Definiţie
• afecţiune parazitară a tractului uro-genital transmisă pe cale sexuală.

Epidemiologie
• cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală.
• Frecvenţa mai mare la femei, grupul de vârstă 25-35 ani; rară la fetiţe
şi la adultele virgine.
• Transmiterea - cel mai adesea directă, pe cale sexuală. Rezervorul de
paraziţi – femeia - boala poate evolua asimptomatic în 15-20% din
cazuri.
• Bărbatul - formă frustă sau asimptomatică de boală - principalul
transmiţător.
• Transmiterea extragenitală - obiecte de toaletă, instrumentar medical,
apa din ştranduri sau piscine, capacul WC-urilor, mâini murdare ş.a. -
rară.

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

La femei
• vulvo-vaginită subacută, rar acută.
• Scurgerea vaginală - albicioasă, spumoasă (datorită
florei anaerobe asociate) sau gălbuie-cremoasă sau
verzuie, urât mirositoare; asociază cu prurit, arsură,
disconfort vaginal, uneori metroragie, dispareunie,
uretrogarie.
• După faza acută (10-15 zile) secreţia diminuă, fără să
dispară complet (cronicizare), devine albă-lactescentă,
fluidă, uneori mirositoare.
• Simptomele generale - rar remarcate;

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

La bărbat
• Principala atingere - uretrală (simptomatică sau
asimptomatică).
• Forma asimptomatică - cea mai frecventă.
• Uretrita simptomatică:
– acută - cu scurgere purulentă, abundentă, însoţită de prurit,
arsură uretrală, erecţie dureroasă.
– cronică, primară sau secundară celei acute - forma comună a
uretritei simptomatice a bărbatului - scurgere redusă, muco-
pururlentă apoi seroasă, care pătează lenjeria, prurit discret la
nivelul meatului. Prostata este de regulă afectată, frecvent
vezica, mai rar epididimul. Rar apar simptome generale.

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Măsurile de prevenire şi combatere a
infecţiilor transmise sexual (I)

• sunt deosebit de importante dată fiind seriozitatea

problemei.

• aceste boli produc complicaţii grave - necesar un

diagnostic şi tratament cât mai precoce,
împiedicându-se astfel şi răspândirea în populaţie.

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Măsurile de prevenire şi combatere a infecţiilor
transmise sexual (II)
Informarea şi educaţia sexuală şi antiveneriană a populaţiei:
– programe speciale - rol important în prevenirea răspândirii infecţiilor
transmise sexual.
– diferenţiat, pe grupe de populaţie
– informarea asupra modalităţilor de transmitere şi manifestărilor de
debut, necesităţii prezentării cât mai precoce la medic, cunoaşterii
măsurilor de profilaxie individuală, pericolului autotratării etc.
• persoanele cu risc de îmbolnăvire:
– necesitatea limitării numărului partenerilor sexuali şi a selecţiei
acestora,
– folosirea prezervativului şi a unor mijloace de igienă personală,
– prezentarea la medic de la primele semne de îmbolnăvire ş.a.
• persoanele îmbolnăvite:
– convingerea asupra necesităţii respectării tratamentului,
– necesitatea declarării sursei de infecţie presupuse şi a tuturor
contacţilor din perioada de contagiozitate a bolii,
– necesitatea evitării contactelor sexuale până la vindecare.

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Măsurile de prevenire şi combatere a infecţiilor
transmise sexual (III)

Supravegherea epidemiologică a populaţiei:

• utilă în prevenirea şi combaterea ITS.
• examene clinice şi serologice cu ocazia angajării,
prenupţial, la gravide, cu ocazia absolvirii liceului şi
admiterii în învăţământul postliceal şi superior, în
cazul donaţiilor de sânge, cu ocazia controlului
medical periodic al unor categorii de persoane cu risc
de îmbolnăvire, cu ocazia internării în unităţi sanitare
de orice profil etc.

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Măsurile de prevenire şi combatere a infecţiilor
transmise sexual (IV)

Măsurile de combatere a ITS:

• izolarea (dacă este necesar) şi tratamentul corect al
bolnavilor,
• informarea epidemiologică,
• ancheta epidemiologică cu depistarea sursei de
îmbolnăvire şi a contacţilor,
• supravegherea şi tratamentul contacţilor etc.

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu

 Măsurile de prevenire şi combatere a infecţiilor
transmise sexual (V)

• hepatitele virale A, B:
– măsurile obişnuite de prevenire a transmiterii sexuale,
– imunizarea activă prin vaccinuri este o realitate, fiind
infecţii transmise sexual ce beneficiază de acest mijloc
preventiv.

• sindromul de imunodeficienţă câştigată:

– variabilitatea antigenică a virusului reduce posibilităţile
de preparare a unui vaccin eficient.

Conf. Dr. Daciana Brănişteanu