Radiațiile ionizante

-există un risc în cadrul specialității numite „radiologie”

-radiațiile:

- ionizante (X, gama)

- neionizante (UV, microunde, unde radio).

-în funcție de frecvența și de lungimea undelor se realizează această clasificare

-razele UV sunt la granița între radiațiile ionizante și cele neionizante.

Clasificarea radiațiilor ionizante

-uraniu->radiu->radon>produși de filiație

-radiul era fosforescent și foarte la modă pe timpuri

-radiațiile se pot împărți în două categorii:

- electromagnetice (X și gama)
- corpusculare.

-radiația gama trece prin țesutul uman și este oprită de o placă de plumb =>(plumbuirea pereților în
sălile de radiologie)

-a doua categorie de radiații este reprezentată de cele corpusculare:

- alfa
- beta
- fluxuri de protoni și de neutroni.

-radiația alfa este oprită la hipoderm (deci, nu sunt foarte periculoase); situația se schimbă când inhalăm
acești radionuclizi care emană radiații alfa (intră în organism și se depun într-un anumit loc)

-modalitatea prin care reducem expunerea la acești radionuclizi este determinată de timpul de
înjumătățire, care este foarte variaiabil (există un timp de înjumătățire de 9 zile=>în două luni este
eleiminat respectivul element; cesiul, stronțiul au un timp de înjumătățire de 28,30 de ani)

-stronțiul:

˗ intră pe calea aerului, a apei și a alimentelor

˗ este în aceeși categorie ca și calciul
˗ se depune în oase, fiind în aceeași categorie cu calciul
˗ după fixare, emite energie și în zona unde se fixează=>patologii.
-radiațiile ionizante acționează în două moduri asupra ADN-ului:

- efect direct:
- radiația ionizantă produce o leziune la nivelul ADN-ului
-organismul nostru poate repara „stricăciunea”, totul depinzând de doză; altă dată, organismul
poate repara cu deficiențe; uneori, organismul poate să nu repare=>apariția neoplaziei
-efectul este fără prag, orice cantitate de radiație determină patologie.
- efectul indirect/oxigen:
-radiația ionizantă ionizează apa=>radicali liberi=>leziune asupra ADN-ului
-ne trebuie o anumită cantitate pentru producerea efectului oxigen.

-radiația ionizantă acționează asupra cromozomilor=>deleții terminale și alte efecte

-orice modificare la nivelul cromozomului poate genera un efect, care nu este neapărat vizibil la prima
generație; apar consecințe recesiv (la a doua sau la a treia generație, când stocul de gene afectate este
suficient ca două gene malformate să se întâlnească=>copil malformat)

-organismul nostru, chiar în condiții vitrege, poate supraviețui în prezența unor cantități scăzute de
radiații, până la un anumit prag, iar pe măsură ce crește cantitatea de energie, cresc și efectele pe
sănătate (exemplu: 100 kiloelectroni volți, energia crește, dar efectul biologic scade)

-țesuturile cu cantitate mică de oxigen sunt mai protejate

-unități de măsură:

˗ becquerel
˗ curie
˗ rad=o unitate fizică de evaluare a materialului radioactiv, a fost înlocuită cu gray=100 rad
˗ gray
˗ rem
˗ roentgen=măsură a expunerii la radiații X și gama
˗ sievert=100 rem

-există două tipuri de efecte ale radiațiilor ionizante:

- efecte fără prag/tardive-iradierea poate fi joasă și de un timp mai îndelungat

- efecte cu prag/precoce (apar imediat)/efecte deterministice-iradierea se realizează cu o
cantitate foarte mare de radiații.

-în cadrul efectelor fără prag intră toate formele de neoplazie

-efectele deterministice:

- arsuri
- căderea părului
- sterilitate
- greață
- cataractă
- sindrom acut de iradiere/boala de iradiere
- toate acestea, până la ultima, apar la persoane care fac radioterapie, de exemplu; au mai apărut
și în Germania nazistă, unde radiațiile au fost folosite pentru sterilizarea anumit categorii de
populație sau în India, pentru același motiv.

-radiații ionizante pot fi eliberate de televizorul color sau de ecranele vechi.