1

Obiectivele predării limbii române în şcoală

Cine gândeşte bine vorbeşte bine.

Scopul final al procesului de instruire este s o c i a l i z a r e a , adică includerea individului

în structura societăţii. Socializarea se realizează prin comunicare. Anume socializarea este acel
motiv care îi determină pe copii să-şi însuşească limba maternă, iar pe cei maturi să înveţe limbile
străine. Deci limba are rolul principal în socializarea copilului. Numai o persoană care stăpâneşte
limba vorbită în societatea respectivă poate întreţine relaţii interumane eficiente cu semenii săi şi se
poate încadra fără dificultate în viaţa socială, economică, politică şi culturală a ţării.
Obiectivul central al studierii limbii în şcoală este p e r f e c ţ i o n a r e a c o m u n i c ă r i i
v e r b a l e . Pentru aceasta elevul trebuie să-şi însuşească un anumit vocabular şi să stăpânească
structura gramaticală a limbii, astfel încât să fie capabil să înţeleagă orice text şi să poată emite la
rândul său mesaje corecte orale şi scrise.
Acest obiectiv general se realizează printr-o serie de măsuri care vizează următoarele
sarcini:
1) formarea unei e x p r i m ă r i apropiate de limba s t a n d a r d , ceea ce
presupune însuşirea de către elevi a n o r m e l o r l i m b i i l i t e r a r e .
Pregătirea pentru folosirea normei limbii standard presupune studierea unor noţiuni teoretice
privind structura gramaticală şi vocabularul limbii, precum şi a normelor ortografice şi de
punctuaţie ale limbii. Totodată, aspectul cel mai important aici este formarea unor deprinderi de
aplicare practică a cunoştinţelor din domeniul lexicului, morfologiei, sintaxei, ortografiei şi
punctuaţiei. Toate acestea luate împreună au menirea de a asigura în ultimă instanţă corectarea
devierilor de la normă, adică apropierea de limba standard.
2) formarea unui m o d d e v o r b i r e d i f e r e n ţ i a t ş i d e z v o l t a t .
Se ştie că în primii ani de şcoală copiii posedă un vocabular rudimentar şi folosesc în
exprimarea lor cele mai simple structuri gramaticale. Orele de limba română din şcoală au menirea
de a-l ajuta pe copil să treacă de la un cod lingvistic restrâns din punct de vedere lexical, sintactic,
stilistic la unul elaborat, dezvoltat. Însuşirea mijloacelor lingvistice caracteristice codului diferenţiat
presupune familiarizarea lui cu diferite texte scrise în limba română, texte ce ar aparţine diferitor
stiluri funcţionale. (stăpânirea unui cod diferenţiat);
3) formarea unui m o d d e v o r b i r e l e g a t d e s i t u a ţ i e .
Este vorba în acest caz de formarea unor deprinderi ce le-ar permite elevilor să cunoască
diferitele modalităţi de exprimare în limba română în cele mai diverse situaţii de comunicare,
începând cu comunicarea colocvială şi terminând cu comunicarea semioficială şi oficială. După
 2

cum se ştie, în procesul de comunicare, orice vorbitor îndeplineşte anumite roluri sociale: el poate fi
profesor sau elev, vânzător sau cumpărător, şofer sau pasager, medic sau pacient etc. Toate aceste
relaţii de rol se caracterizează prin mărci lingvistice specifice. Totodată, mijloacele de limbă folosite
de vorbitor diferă şi în funcţie de situaţia concretă de comunicare. Astfel, noi comunicăm într-un
anumit mod cu prietenii, cu părinţii şi în cu totul alt mod cu profesorii la şcoală sau cu o persoană
necunoscută în troleibuz sau la teatru. Numai cunoaşterea acestor mijloace în raport cu situaţia
concretă ne asigură o comunicare eficientă şi ne poate ajuta să evităm diferite neînţelegeri.
Însuşirea normelor de folosire a limbii în funcţie de situaţia de comunicare presupune şi
învăţarea regulilor de elaborare a unor texte uzuale (cereri, anunţuri, scrisori etc.).

Nu în ultimul rând trebuie menţionat faptul că predarea limbii contribuie la dezvoltarea

capacităţilor cognitive. Solicitarea proceselor memoriei în dauna stimulării proceselor gândirii
elevilor.
***
Vom mai nota, la sfârşitul acestui paragraf introductiv, că dezvoltarea performanţelor
practice de folosire corectă a sistemului limbii în diverse situaţii de comunicare necesită elaborarea
unor instrumente de lucru corespunzătoare. Este evident că aceste suporturi didactice trebuie
elaborate în conformitate cu fiecare sarcină concretă şi în funcţie de destinatar.

Orientarea generală spre practică a învăţământului.

“Cerinţele actuale î predarea limbii române trebuie înţelese în funcţie de… orientarea
generală spre practică a învăţământului. Ele vizează în primul rând cultivarea exprimării orale şi
scrise a elevilor în toate compartimentele limbii şi sub toate aspectele, începând cu asigurarea
corectitudinii, respectiv cu însuşirea normelor unitare ale limbii literare, şi continuând cu
îmbogăţirea inventarului lingvistic personal. (M. Avram, Probleme ale exprimării corecte, p.21)

Învăţarea limbii materne nu încetează niciodată. (M. Avram)

Caracterul practic, aplicativ, pe care trebuie să-l aibă studierea limbii române în şcoală.
Să se exprime corect
Să-şi formeze un vocabular bogat
Realizarea obiectivelor.