Administrator

re]ea
 D
EM

LE NST
O
C RA
ŢI T
E IV
Ă
INTRODUCERE
Astăzi, Internetul nu mai este o taină pentru nimeni. La orice vârstă Internetul şi-a găsit
locul, reuşind să atragă prin vasta lui „cunoştinţă” şi
„abilitate”. Oriunde ar fi, acasă sau în vârf de munte,
omul se poate conecta la Internet, fiind conştient mai
mult sau mai puţin de faptul că prin aceasta calculatorul
său face parte dintr-o reţea mondială. Puţini ştiu însă la
ce pericol se expun atunci când îşi fac simţită prezenţa
în această „junglă” a Internetului. Totuşi, un calculator
neconectat la o reţea se poate asemăna cu un un deţinut
închis într-o mină în care lucrează: are mâncarea asigurată
şi poate munci, dar îngrijirea medicală este precară, este
rupt de realitatea de afară, de noutăţile apărute şi nu-şi
poate procura nimic.
Nevoia de informare şi comunicare, lucrul în echipă, partajarea, transferul şi gestionarea
informaţiilor au făcut necesară existenţa unei reţele între angajaţii oricărei organizaţii.
Astfel, lucrul la calculator implică conectarea continuă sau parţială la o reţea. Ţinând cont
de această dezvoltare a tehnicii informaţiei, oricine intră în contact cu calculatorul trebuie să
cunoască noţiunile de bază ale unei reţele. Dacă aspiraţi să lucraţi `n domeniu şi doriţi să
vă realizaţi propria reţea, atunci acest curs vă va ajuta pas cu pas în construirea ei. Dacă în
experienţa dumneavoastră aţi descoperit deja câteva din tainele reţelelor, atunci, la sfârşitul
cursului, veţi avea cunoştinţe solide, care vă vor fi de folos în cariera profesională, fiind
vorba de o ocupaţie extrem de motivantă prin rezultatele obţinute.
Cursul de Administrator Reţea este structurat pe 16 module şi elaborat în conformitate
cu standardul ocupaţional în vigoare. Cei interesaţi pot obţine la final un certificat de
competenţe profesionale în cadrul centrelor de evaluare. Materialul de curs cuprinde atât
o parte teoretică, cât şi o parte practică, alcătuită din exerciţii şi teme care se pot rezolva
pe baza cunoştinţelor acumulate. Pentru a parcurge acest curs aveţi nevoie de cunoştinţe
elementare în lucrul cu calculatorul şi dorinţa de a descoperi şi aprofunda acest domeniu.
Puţin probabil ca dumneavoastră să aveţi posibilitatea de a exersa pe o reţea deja existentă
deoarece majoritatea companiilor nu sunt dispuse să permită experimente pe propria reţea
persoanelor fără iniţiere în domeniu. De aceea, va trebui să vă construiţi pe parcurs pro-
pria reţea alcătuită din cel puţin două calculatoare, pe care să exersaţi. Doar acumularea
informaţiilor teoretice nu vă va ajuta prea mult în practică. Nu vă îngrijoraţi, deoarece nu
aveţi neapărat nevoie de calculatoare foarte performante. Configuraţia minimă pentru
calculatorul server de care aveţi nevoie este: procesor de clasă Pentium cu frecvenţa 133
MHz, 128 MB de RAM, 1,5 GB de spaţiu liber pe disc. Configuraţia recomandată pen-
tru server este următoarea: procesor de clasă Pentium cu frecvenţa 550 MHz, 512 MB de
RAM, 2 GB de spaţiu liber pe disc. Achiziţionarea sistemelor de operare pentru server
(Windows Server 2003) şi a staţiilor de lucru (Windows 9x sau Windows XP) sunt sarcini
care vă revin dumneavoastră şi sunt esenţiale pentru parcurgerea modulelor viitoare. Cursul
de Administrator reţea vă oferă calea spre pregătirea necesară pentru a reuşi în această
meserie! Mult succes!
Profesorul dumneavoastră

1
Administrator reţea
 Lecţie demonstrativă

Modul de organizare a cursului Administrator reţea

Materialul cursului se compune din 16 module, prezentate sub forma unor caiete care
pot fi îndosariate într-o mapă specială Eurocor. Dorim să vă atragem atenţia asupra
modalităţii speciale de concepere şi prezentare a lecţiilor, ce vă va permite parcurge-
rea cu maximă uşurinţă a materialului de curs. Structura didactică a cursului, care se
păstrează de-a lungul cursului, cuprinde numeroase definiţii, exemple şi exerciţii, care
vă pot ajuta să înţelegeţi şi să valorificaţi în mod optim informaţiile prezentate. şi, ca
totul să vă fie mai uşor, veţi primi un feedback la rezolvările propuse de dumneavoastră
în secţiunea de răspunsuri la exerciţii. De-a lungul modulelor de curs veţi regăsi şi
o serie de întrebări de verificare, cu ajutorul cărora vă veţi putea evalua progresele
realizate. Fiecare modul cuprinde un rezumat şi o temă pentru acasă, prin care vă
puteţi evalua cunoştinţele asimilate. Aceasta va fi trimisă spre corectare profesorului
personal, pe adresa Eurocor, urmând ca acesta să vă trimită aprecierile şi recomandările
sale. Termenii noi vor fi explicaţi în secţiunea de dicţionar de specialitate, iar lista de
recomandări bibliografice vă ajută să aprofundaţi unele aspecte din curs. şi pentru ca
învăţarea să fie mai plăcută şi mai eficientă, unele informaţii vor fi însoţite de ilustraţii
reprezentative, scheme, tabele, print-screen-uri.
Lecţia de faţă constituie o lecţie demonstrativă, care doreşte să vă familiarizeze cu
materialele de studiu EUROCOR. Pentru a vă forma o imagine cât mai clară asupra
structurii cursului, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din modulele
acestui curs, conţinând secţiuni teoretice, exemple şi exerciţii, un model de racapitulare
şi de temă pentru acasă. Din punctul de vedere al numărului de pagini, ea reprezintă
mai puţin de jumătate din conţinutul unui caiet de studiu.
Fiecare cursant Eurocor are un profesor personal.
Temele propuse în fiecare modul vor fi expediate pe adresa Institutului Eurocor. Profe-
sorul personal va aprecia corectitudinea răspunsurilor dumneavoastră şi vă va transmite
comentariile sale pe marginea temelor. Vă recomandăm să rezolvaţi tema doar după
parcurgerea integrală şi atentă a materialului prezentat.
Pentru ca studiul dumneavoastră individual să fie uşor şi eficient, pe marginea lecţiilor
au fost introduse diferite simboluri:

Semnalează noţiunile noi, definiţiile sau informaţiile esenţiale

Indică exerciţiile pe care vi le propunem spre rezolvare

Semnalează exemplele care pot clarifica aspectele teoretice prezentate

e

3(21) Indică faptul că tema respectivă a mai fost abordată într-un modul anterior
(în acest caz, tema a mai fost abordată în modulul 3, la pagina 21)

2 Administrator re]ea
 Lecţie demonstrativă

Programa cursului Administrator reţea

MODULUL 1 – Bazele reţelelor de calculatoare

Competenţele administratorului de reţea; ce este o reţea de calculatoare; utilitatea
reţelelor de calculatoare (necesitatea, avantajele, caracteristicile); tipuri de reţele;
tipuri de relaţii de reţea: peer-to-peer; client/server; moduri de transmisie a datelor
(digital/analog), mediul de transmisie şi viteza de transmisie a datelor (sisteme de
numeraţie); modelul OSI; grupul de standarde IEEE 802

MODULUL 2 – Componentele hardware ale reţelei

Cabluri de reţea; cablarea reţelelor; topologii; distribuitoare, rutere, comutatoare,
repetoare; servere; staţii de lucru (client), alte dispozitive

MODULUL 3 – Reţele PAN, LAN, VLAN, MAN, WAN

Cea mai simplă reţea (PAN); arhitectura LAN; reţele LAN Ethernet; reţele
locale virtuale (VLAN); utilizarea reţelelor MAN; prezentarea reţelelor WAN

MODULUL 4 – Reţele fără fir

Aplicaţii, avantaje, semnalele radio şi luminoase, arhitectura sistemului fără fir,
PAN, LAN, MAN, WAN fără fir, securitatea reţelelor fără fir

MODULUL 5 – Proiectarea reţelelor locale

Studierea viitoarei reţele, alegerea tipului de reţea, a structurii reţelei; alegerea
serverelor; planificarea creşterii şi a capacităţii; stabilirea unui stoc minim de
materiale de schimb

MODULUL 6 – Instalarea şi configurarea reţelei sub Windows

Prezentare Windows 2000 Server; Windows Server 2003 (prezentare, insta-
lare, configurare, utilizatori, grupuri, partiţii, resurse partajate); hardware şi
software (Win9x, WinXP) pentru staţiile de lucru din reţea; configurare

MODULUL 7 – Protocoale de reţea

Protocoale de comunicaţii: TCP/IP, UDP; măşti de subreţea; DHCP; WINS; DNS;
HTTP; FTP; Telnet; SMTP/POP3; VoIP; protocoale de firmă: IPX/SPX; NetBIOS;
NetBEUI; AppleTalk

MODULUL 8 – Administrarea reţelelor

Modelul FCAPS pentru administrarea reţelelor; protocoale de administrare a reţelelor;
monitorizarea traficului; prevenirea dezastrelor în reţea; planuri de revenire

Administrator reţea 3
 Lecţie demonstrativă

MODULUL 9 – Administrarea, monitorizarea şi optimizarea

reţelelor sub Windows Server 2003
Întreţinerea aplicaţiilor Windows; monitorizarea şi optimizarea utilizării resurselor
sistemului; refacerea sistemului şi a datelor utilizatorilor; crearea şi întreţinerea
profilurilor de utilizator.

MODULUL 10 – Servicii ale sistemului de operare Windows

Server 2003. Depanare
Utilizarea instrumentelor Active Directory; cele mai des întâlnite erori şi rezol-
varea acestora

MODULUL 11 – Windows Server 2003 ca server de aplicatii

web
Sistemul Internet Information Server (IIS); servere de baze de date (MySQL
server)

MODULUL 12 – Ameninţări la securitatea reţelelor

Securitatea hardware; politici şi soluţii de securitate; viruşi; hackeri; detectarea
intruşilor

MODULUL 13 – Tehnici de securitate

Tehnici de securitate; protocoale de securitate; sisteme firewall; securitatea rou-
terelor; securitatea reţelelor fără fir

MODULUL 14 – Accesul la reţele de la distanţă

Utilizatori; tehnologii de acces la distanţă; reţele private virtuale (VPN); securi-
tatea reţelelor VPN

MODULUL 15 – Conectarea cu alte reţele

Identificarea cerinţelor şi condiţiilor; alegerea şi configurarea elementelor de
conectică, protocoale; teste şi verificări; conectarea cu servere Linux

MODULUL 16 – Studii de caz şi rezolvarea lor pas cu pas

Construirea unor reţele LAN cu fir şi fără fir pe cazuri concrete; extinderea unei
reţele existente; construirea unei reţele VPN

4 Administrator re]ea
 Lecţie demonstrativă

Fiecare modul debutează cu o introducere, în care sunt prezentate pe

scurt principalele aspecte abordate în cadrul acestuia. Am ales spre
exemplificare introducerea modulului 1.

MODULUL 1
Bazele reţelelor de calculatoare

Introducere
Studiul reţelelor de calculatoare este foarte atractiv pentru o persoană pasionată de ca-
bluri şi calculatoare deoarece pune imaginaţia la lucru şi este motivant prin rezultatele
obţinute. Modulul de faţă vă introduce în acest domeniu prin consolidarea bazei de
cunoştinţe elementare.

La finalul acestui modul ne propunem să atingem următoarele obiective:

9 să cunoaşteţi responsabilităţile unui administrator de reţea;
9 să ştiţi ce este o reţea de calculatoare şi care este utilitatea acesteia;
9 să vă familiarizaţi cu principalele tipuri de reţele şi modalităţi de trans-
misie a datelor;
9 să înţelegeţi cum se măsoară viteza de transmisie a datelor şi care sunt
principalele sisteme de numeraţie;
9 să aflaţi în ce constă modelul OSI şi la ce se referă grupul de standarde
IEEE 802.

Studiind acest curs, poate veţi dori să vă creaţi o mică reţea de calculatoare la
dumneavoastră acasă pentru a vă uşura munca sau poate ceva mai mult, o reţea de bloc,
prin care să fiţi conectat cu prietenii pentru a împărtăşi ultimele noutăţi în domeniul IT
sau să fiţi împreună şi într-un mod virtual: la o vânătoare în junglă sau la un raliu de
Formula 1. Cu siguranţă veţi reuşi!

Totuşi, reţelele de calculatoare sunt destinate în primul rând companiilor şi au ca scop

final reducerea cheltuielilor prin economie de timp, de forţă de muncă, economie de
mijloace fixe şi altele. De aceea, vom aborda în principal ocupaţia de administrator de
reţea din perspectiva corporatistă.

Administrator reţea 5
 Lecţie demonstrativă

Definiţiile şi informaţiile esenţiale sunt prezente pe tot parcursul cursului şi

vă semnalizează aspectele deosebit de importante, pe care ar trebui să puneţi
accentul în însuşirea materialului de studiu.Cuvintele cheie vă pot ajuta la o
mai rapidă structurare a conţinuturilor.

Arhitectura reţelelor fără fir

Reţelele fără fir au la baza funcţionării majoritatea principiilor şi componentelor utili-
zate în reţelele cu fir, diferenţa majoră fiind mediul de transmitere a datelor. Reţelele
fără fir realizează transferul fie prin undele luminoase, fie prin undele radio, care se
propagă prin mediul aerian.

Sistemele de comunicaţie fără fir utilizează undele electromagnetice pentru propagarea

în spaţiu şi în vid a informaţiilor de la emiţător la receptor. Undele electromagnetice sunt
caracterizate de amplitudine, frecvenţă, lungimea de undă şi fază.

Frecvenţă
Tensiune

Amplitudine

Timp

Fază

Figura 1. Lungimea de undă, frecvenţa, faza

Amplitudinea indică intensitatea semnalului, care se poate cuantifica în can-

titatea de energie necesară propagării semnalului pe o anumită distanţă.

Amplitudinea depinde de cel puţin trei elemente: distanţa de propagare, calitatea me-
diului de transmitere, intensitatea iniţială a semnalului.

Amplitudinea este influenţată direct proporţional de distanţa dintre emiţător şi recep-

tor: cu cât distanţa este mai redusă, cu atât amplitudinea este mai mare. De asemenea,
condiţiile atmosferice pot favoriza sau afecta serios calitatea semnalelor.

Frecvenţa reprezintă numărul de oscilaţii al unei unde electromagnetice

într-o secundă şi se măsoară în Hertz (Hz).

Lungimea de undă indică distanţa dintre două amplitudini maxime sau minime
consecutive.

Faza indică cu cât este decalat semnalul faţă de un punct de referinţă.

6 Administrator re]ea
 Lecţie demonstrativă

Pentru transmiterea semnalelor în reţelele fără fir sunt utilizate ca suport: undele radio,
undele luminoase, microundele, pe care le vom dezvolta mai jos.

Undele radio sunt unde electromagnetice uşor de generat, fiind frecvent utilizate
pentru transportul datelor în reţelele fără fir.

avantaje Avantajele undelor radio sunt:

• Se pot propaga pe distanţe mari (aprox. 30 km, dacă nu întâlnesc obstacole);
• Se propagă în toate direcţiile, nefiind nevoie de o poziţionare liniară a emiţătorului
cu receptorul;
• Nu sunt limitate de ceaţă (ci doar de ploile torenţiale) şi nici de zidurile unei clădiri
sau alte obiecte.

dezavantaje Dezavantajele acestor unde sunt:

• Interferenţa, care apare atunci când două semnale de la surse diferite sunt propa-
gate pe aceeaşi frecvenţă, situaţie în care receptorul va indica eroare la decodifi-
carea informaţiei. O reţea fără fir poate fi afectată de interferenţe atât intern, prin
utilizarea în cadrul firmei a unor dispozitive (cuptoare cu microunde, telefoane
fără fir, Bluetooth etc.) care folosesc aceeaşi frecvenţă ca reţeaua, cât şi extern,
prin localizarea sa în apropierea unui alt sistem care utilizează aceeaşi bandă de
frecvenţă şi acelaşi tip de conversie a semnalului digital în semnal analogic. Pentru
evitarea interferenţei, benzile de frecvenţă sunt alocate cu grijă utilizatorilor de
staţii radio şi gestionate de către guvern. Proiectanţii reţelelor fără fir pot alege
benzi de frecvenţă care să nu interacţioneze cu celelalte dispozitive aflate în cadrul
firmei.
• Datorită propagării pe mai multe căi, o parte din semnalul radio poate fi deviat
prin ciocnirea de anumite obstacole (mobilier, tavan etc.) şi va ajunge întârziat la
destinaţie (asemănător ecoului). De cele mai multe ori, aceste întârzieri sunt cauzele
apariţiei de erori în pachetele de date, emiţătorul fiind nevoit să retransmită
mesajul, ceea ce conduce la scăderea performanţei reţelei.
• Reţelele fără fir au o securitate limitată. Datorită propagării undelor prin pereţii
clădirilor, semnalele pot fi captate şi de alţi receptori decât destinatarul.

Exerciţiul 1
În ce fel interferenţele produc erori de transmisie?

Microundele sunt unde aflate la frecvenţe înalte, de peste 100 MHz, care se
propagă în linie dreaptă.

Sunt intens utilizate de către companiile de telefonie, această soluţie fiind mai ieftină
decât alte medii de transmitere (cablurile).
Pentru instalarea unui sistem de comunicaţie prin microunde este nevoie de o antenă
parabolică care emite un fascicul îngust ce poate fi recepţionat de o antenă aflată la zeci
de kilometri, ambele antene fiind montate pe nişte turnuri speciale.

Administrator reţea 7
 Lecţie demonstrativă

Cu scopul de a vă facilita înţelegerea aspectelor teoretice prezentate, mod-

ulele conţin numeroase exerciţii şi exemple. Iată în acest sens o selecţie din
modulele 3 şi 5

Circulaţia datelor între nivelurile modelului OSI

Exerciţiul 2
Cunoscând numărul total de biţi ai adresei MAC şi faptul că aceasta este scrisă
în baza hexazecimală, aflaţi câte cifre hexa are adresa.

Exerciţiul 3
Aflaţi ce firmă a produs adaptorul Ethernet pentru calculatorul dumneavoastră şi
determinaţi care este prefixul de adresă atribuit acestui producător. Pentru aceasta
puteţi folosi comanda „getmac” din linia de comandă.

nivelul Nivelul reţea are rolul de a furniza servicii nivelului transport şi este responsabil cu
reţea transmiterea pachetelor la destinaţie prin cea mai bună rută, instrumentul utilizat pentru
aceasta fiind ruterul. Uneori, pentru a ajunge la destinaţie, pachetele pot traversa mai
multe rutere intermediare.
Nivelul reţea este cel mai de jos nivel care se ocupă cu transmiterea datelor de la un
capăt al reţelei la un alt capăt. Pentru a îndeplini această funcţie este nevoie ca nivelul
3 să cunoască ansamblul de rutere şi linii de comunicaţie utilizate pentru transferul
pachetelor, deoarece va trebui să aleagă ruta optimă. Astfel, se va evita aglomerarea
rutelor deja intens utilizate, prin alegerea unor căi inactive.
Cadrul în care funcţionează protocoalele nivelului reţea este format dintr-un ansamblu de
rute, linii de telecomunicaţii (care sunt gestionate de o organizaţie de telecomunicaţie),
precum şi ruterele şi staţiile de lucru gestionate la nivel local. Pentru comunicarea cu
nodurile aflate în alte reţele este nevoie ca ruterele clienţilor să se conecteze la ruterele
aflate în subreţeaua companiei de telecomunicaţii.

comutarea Un ruter este un dispozitiv care are rolul de a direcţiona în reţea informaţiile de nivel 3
pachetelor (pachetele), care la rândul lor sunt conţinute în cadre. Metoda prin care pachetele sunt
transportate prin reţea este de tip memorează-şi-retransmite (engl. Store-and-Forward) şi
se numeşte comutarea pachetelor. Atunci când primeşte un pachet, ruterul îl memorează
integral pentru a-i putea verifica suma de control, apoi retransmite pachetul mai departe,
către următorul ruter sau către gazda destinaţie.
Nivelul reţea furnizează următoarele servicii nivelului transport: servicii neorientate
pe conexiune şi servicii orientate pe conexiune. Există numeroase dezbateri pe tema
eficienţei acestor două servicii.

Susţinătorii serviciilor neorientate pe conexiune (de tip Internet) afirmă că subreţelele

servicii neori- sunt nesigure, de aceea controlul erorilor, a fluxului de pachete, trebuie realizate de
entate pe calculatoarele gazdă, ruterele având rolul de transmitere a pachetelor. Fiecare pachet
conexiune conţine adresa destinaţie şi circulă independent de alte pachete. Aceste pachete se numesc
datagrame şi implicit subreţelele care le transportă, subreţele datagramă.

8 Administrator re]ea
 Lecţie demonstrativă

Infrastructura prin fibră optică trebuie de asemenea verificată, cele mai multe probleme
fiind cauzate aici de conectorii pentru fibră optică. Datorită conectărilor şi deconectărilor
repetate, aceşti conectori se pot deteriora sau murdări cu praf sau amprente, ceea ce
va duce la atenuarea semnalului luminos. Aceşti conectori se pot verifica cu aparate
speciale şi dacă prezintă zgârieturi, ar trebui înlocuiţi, iar urmele de praf sau amprentele
trebuie înlăturate cu materiale speciale.
Instrumentele pentru testarea cablurilor optice sunt formate dintr-o sursă de lumină
gradată şi un dispozitiv optic pentru măsurarea pierderilor de semnal luminos din
cablu. Pentru efectuarea testării se montează un capăt de cablu la sursa de lumină, iar
celălalt capăt la dispozitivul care măsoară semnalul optic. Sursa de lumină va trans-
mite o valoare egală cu lungimea de undă obişnuită (între 1310-1550 nanometri pentru
single-mode şi 850-1300 nanometri pentru multi-mode). Într-un cablu optic normal,
intensitatea semnalului recepţionat de dispozitivul optic se va putea înregistra doar cu
câţiva decibeli mai puţini.

Vom da în continuare un exemplu de Memoriu tehnic întocmit în vederea

modernizării instalaţiilor de comunicaţii din sediul unei firme de transport auto
e pentru călători. Firma este fictivă şi exemplul are doar valoare didactică.
După cum se spune şi în acest modul, o astfel de lucrare trebuie făcută de o
firmă specializată, certificată în domeniu. Indiferent că este vorba de o firmă
privată sau cu capital de stat, paşii care se parcurg pentru a avea garanţia
unei lucrări bine fundamentată şi executată sunt următorii:
• Analiză şi elaborare Memoriu Tehnic. Aceste documente sunt întocmite
de către personalul tehnic de specialitate (administratorul sau adminis-
tratorii de reţea) şi avizate de către conducerea tehnică a organizaţiei.
• Întocmirea caietului de sarcini. Caietul de sarcini, deoarece are compo-
nente tehnice, economice şi juridice, este întocmit pe baza memoriului teh-
nic de către o echipă formată din administrator de reţea şi reprezentanţi din
compartimentele economic şi, dacă există, juridic; avizarea şi aprobarea
Caietului de sarcini cade în sarcina conducerii organizaţiei (director).
• Contractarea (precedată de o licitaţie, încredinţare directă sau comparaţie
de oferte).
• Execuţia lucrării.
• Recepţia.

CityTrans – transportator autorizat de călători

Modernizarea spaţiilor comerciale în staţia Sibiu.
Instalaţii pentru comunicaţii
Memoriu tehnic
1. Obiectul
Prezentul proiect are ca obiect lucrările de instalaţii pentru comunicaţii aferente pro-
gramului de modernizare şi eficientizare a activităţilor comerciale în staţia Sibiu.

Administrator reţea 9
 Lecţie demonstrativă

2. Documente
Prezentul memoriu tehnic are la bază următoarele documente:
• Datele culese de pe teren;
• Informaţii despre structura sistemului informatic CityTrans;
• Proiectul de cablare structurată a clădirii CityTrans – sediul central, preconizat
a se implementa în viitor;
• Standardele din domeniu;
• Informaţii tehnice şi oferte de la diverse firme.
3. Soluţia
3.1. Introducere
Pentru a deveni eficientă şi, implicit, pentru a rămâne competitivă, firma CityTrans
trebuie să se adapteze în mod eficient la cerinţele din ce în ce mai numeroase şi mai
diversificate ale pieţei.
Modernizarea şi eficientizarea spaţiilor comerciale reprezintă una din măsurile
care trebuie luate în acest sens, acestea constituind o sursă potenţială de beneficii
pentru CityTrans.
Din punctul de vedere al construcţiei, acţiunea de modernizare a spaţiilor comerciale
de la parterul clădirii staţiei Sibiu are două aspecte:
1. Extinderea şi comasarea spaţiilor comerciale din aripa Reşiţa a clădirii şi
amenajarea lor corespunzătoare;
2. Redistribuirea şi amenajarea celorlalte spaţii existente, din aripa Lugoj şi din
jurul Holului central, pentru activităţile de deservire a publicului călător.
Ca urmare a schimbării destinaţiei majorităţii încăperilor, se impun modificări,
sporiri şi/sau înlocuiri ale instalaţiilor de telecomunicaţii, pentru ca acestea să
asigure comunicaţiile specifice necesare pentru fiecare activitate în parte.
În acest sens sunt prevăzute instalaţii de telecomunicaţii pentru:
• asigurarea desfăşurării activităţilor comerciale;
• deservirea călătorilor aflaţi în spaţiile publice;
• susţinerea activităţilor tehnologice.
3.2. Constrângeri
La stabilirea soluţiei a trebuit să se ţină seama de faptul că resursele financiare sunt
alocate exclusiv pentru modernizarea spaţiilor comerciale.
Ca o consecinţă, se impune menţinerea în funcţie a instalaţiilor de comunicaţii
existente pentru deservirea publicului călător şi a personalului.
Lucrarea trebuie să facă faţă următoarelor condiţii de mediu:
• Media temperaturilor maxime: < + 40 °C;
• Media temperaturilor minime: > - 33 °C;
• Adâncimea de îngheţ: 90-100 cm.
10 Administrator re]ea
 Lecţie demonstrativă

Pentru facilitarea însuşirii de noi cunoştinţe modulele cuprind

print-screen-uri, tabele, desene şi scheme sugestive care vă facilitează
învăţarea. Vă oferim asemenea fragmente din modululele
3 şi 4 ale cursului.

Figura 13. Funcţionarea serviciilor neorientate pe conexiune (datagrama)

Tabelul ruterului A Tabelul ruterului A Tabelul Tabelul Tabelul

(pachetele 1, 2, 3) (pachetele 4,5) ruterului B ruterului C ruterului D
A – A – A A A A A C
B B B B B - B B B E
C C C C C C C – C C
D C D B D E D D D –
E B E B E E E D E E
F C F B F E F D F F

servicii Reprezintă punctul de vedere al companiilor de telefonie, care consideră că subreţeaua

orientate trebuie să constituie un mediu sigur de transmitere a datelor.
pe conexiune
Principiul de funcţionare a acestor servicii se bazează pe stabilirea unei conexiuni
între cele două noduri care vor comunica (ruterul sursă şi ruterul destinaţie), asemeni
unei legături telefonice între doi abonaţi, înainte de transmiterea pachetelor. Acest tip
de subreţele poartă numele de subreţele cu circuite virtuale, preluat de la tipul de
conexiune bazat pe circuite virtuale.
Într-o subreţea cu circuite virtuale se stabileşte o conexiune prin care se va transporta
tot traficul de date, după care va fi eliberată, iar circuitul virtual închis. Astfel, toate
pachetele vor urma aceeaşi rută şi vor fi iniţializate cu un identificator aparţinând con-
exiunii respective.

Figura 14. Funcţionarea serviciilor orientate pe conexiune (circuite virtuale)

Administrator reţea 11
 Lecţie demonstrativă

Figura 2. Dispozitive conectate Bluetooth

Tehnologia a fost numită după numele regelui viking Harald Bluetooth (Blaatand)
care a cucerit Danemarca şi Norvegia cu mai bine de 1000 de ani în urmă. Iniţial, a
fost concepută pentru a conecta fără fir, într-o reţea simplă, dispozitive personale şi
periferice, precum telefoane celulare, căşti fără fir sau PDA. Semnalele radio transmise
acoperă distanţe mici, în jur de 10 m, la viteze mai mici de 1 Mbps. Bluetooth a fost
omologat ca IEEE 802.15.1

Tehnologia IrDA (Infrared Data Association) foloseşte lumina infraroşie

ca suport pentru transmiterea fără fir, pe distanţe scurte, a semnalelor între
diferite dispozitive. Semnalele sunt emise de LED-uri şi recepţionate de către
fotodiode.

Figura 3. Dispozitive conectate IrDA

IrDA a apărut înaintea tehnologiei Bluetooth (din 1993) şi reprezintă principalul său
concurent. De asemenea, comunicarea prin infraroşu (engl. infrared, presc. IR) are
un cost scăzut şi un consum redus de putere. Datorită frecvenţei foarte înalte, lumina
infraroşie poate purta semnale la viteze mai mari decât Bluetooth (între 115 Kbps şi 4
Mbps); de asemenea, nu sunt bruiate de undele electromagnetice sau radio, ci doar de
lumina intensă.
Razele infraroşii pot fi emise în linie dreaptă, punct la punct sau omnidirecţional, a
doua variantă presupunând flexibilitate, dar şi viteze de transmisie mai mici. În general,
IrDA este folosit pentru aplicaţii punct la punct, cum ar fi conectarea a două laptopuri,
ceea ce impune păstrarea poziţiei lor pe toată durata conexiunii. Cu cât este permisă o
distanţă mai mare între dispozitive, cu atât viteza de transfer este mai mică şi consumul
de energie mai mare (scurtând considerabil viaţa bateriilor). Distanţa de comunicare
poate fi între 20 cm şi 5 m.
O altă caracteristică a undelor luminoase este imposibilitatea de a se transmite prin
pereţi sau alte obstacole.

12 Administrator re]ea
 Lecţie demonstrativă

7. Deconectarea se realizează simplu, din calculator sau de la telefonul

mobil sau prin mărirea distanţei între dispozitive astfel încât semnalul se
va pierde.
Dispozitivele Bluetooth au o adresă proprie de identificare MAC. De exemplu,
mobilul Motorola utilizat are adresa 00:17:00:15:3A:EE.

Tehnologia IrDA
Publicată în 1993, înaintea lui Bluetooth, tehnologia IrDA (Infrared Data Association) a
fost adoptată la scară largă, fiind, pentru o perioadă de timp, principalul mijloc de conect-
are fără fir a diverselor dispozitive de uz personal (laptopuri, telefoane mobile). Astăzi,
locul i-a fost luat de tehnologia Bluetooth, căreia îi rămâne principalul concurent.

Folosirea luminii infraroşii are anumite avantaje faţă de undele radio: nu există
interferenţe RF, fiind utilizată fără probleme în cadrul reţelelor fără fir. O altă
caracteristică a luminii este propagarea unidirecţională ceea ce determină folosirea
tehnologiei IrDA în aplicaţiile punct la punct (doar două dispozitive se pot conecta în
acelaşi timp în reţea). Deoarece lumina nu trece prin pereţi securitatea reţelei este mult
sporită; în cazul interpunerii unui obstacol între cele două dispozitive, conexiunea se
întrerupe.

dezavantaje Dezavantajele acestei tehnologii, în comparaţie cu folosirea undelor radio, au avut un

rol important în pierderea poziţiei de lider pe piaţa de profil. În reţea nu pot fi conectate
mai mult de două dispozitive. Acestea trebuie poziţionate aşa încât diodele celor două
dispozitive să se poată vedea, astfel că distanţa şi unghiul dintre cele două este foarte im-
portant. Prin urmare, conexiunea este adesea sensibilă la mişcarea produselor IrDA.
Tehnologia IrDA a fost concepută pentru aplicaţii pe distanţă scurtă, cu un consum
redus de putere şi un cost de producţie cât mai mic. Calculatoarelor nedotate cu această
tehnologie li se poate ataşa un adaptor IrDA la portul USB.

Administrator reţea 13
 Lecţie demonstrativă

repetoarele Repetoarele (eng. repeater) sunt com-

ponente hardware ale nivelului fizic din
modelul OSI. Un repetor se foloseşte pen-
tru amplificarea unui semnal care circulă
între un emiţător şi un receptor. De fapt,
repetorul preia modelul folosit pe vremuri,
atunci când nu existau metode de ampli-
ficare a mesajului unui vorbitor, aflat în
faţa unei mari mulţimi, şi erau aşezaţi din
loc în loc crainici, care repetau mulţimii
cuvintele acestuia.
Repetorul conectează două cabluri de
acelaşi tip (coaxial cu coaxial sau UTP cu UTP), preluând un semnal mai slab de la
un capăt şi urmând să îl retransmită amplificat celuilalt cablu, împreună cu zgomotele
întâlnite pe linie.
În funcţie de tipul său, analogic sau digital, un repetor acţionează diferit asupra sem-
nalului: în timp ce semnalele analogice sunt doar amplificate, semnalele digitale sunt
şi regenerate la calitatea originală.
Un repetor conţine două porturi, unul prin care este recepţionat semnalul şi altul prin
care se retransmite.

Figura 20. Reţea cu repetor Figura 21. Repetor

Necesitatea utilizării unui repetor apare mai ales în cadrul unor reţele mai extinse,
deoarece semnalele se pot pierde sau distorsiona. Deşi sunt folosite mult în transmisiu-
nile la mare distanţă, repetoarele se pot implementa şi în cadrul reţelelor LAN, pentru
a extinde distanţa la care se poate transmite un semnal prin cablu. Într-o reţea, dacă
este nevoie să se conecteze dispozitive de reţea aflate la o distanţă de câteva sute de
metri, se va utiliza un cablu format din mai multe segmente şi repetoare. Repetoarele
se utilizează cel mai adesea în reţelele 10 Base-2 (coaxial), însă, practic, se pot imple-
menta şi în alte tipuri de reţele.

Exerciţiul 6
Două clădiri aparţinând aceliaşi întreprinderi se află la o distanţă de 260 m.
Administraţia doreşte să unească reţelele celor două clădiri. Cum veţi proceda?
Ce soluţie veţi aplica? Dar dacă distanţa ar fi de 2600 m?

distribuitoarele Nivelul fizic al modelului OSI conţine, alături

(concentra- de repetoare, şi distribuitoarele (eng. hub).
toarele)
Distribuitorul este util atunci când mai multe calcu-
latoare necesită conexiune la acelaşi nod de reţea
şi are rolul de a distribui informaţiile între aceste
calculatoare şi reţeaua la care sunt conectate.
14 Administrator re]ea
 Lecţie demonstrativă

La finalul fiecărui modul veţi găsi sugestii de rezolvare a exerciţiilor

prezentate, care vă pot ajuta să vă verificaţi astfel cunoştinţele
asimilate.

RĂSPUNSURI LA EXERCIŢII

Exerciţiul 1
Fiecare cablu are un cod unic, imprimat, de obicei, din metru în metru, în lungul său.
Iată un exemplu de cod:
BELDEN 1583E UTP CAT5E 4PR AWG24 ISO/IEC 11801 EN50173 EC VERIFIED
100 OHM D3602250 240850M
Aceste coduri ne oferă informaţii preţioase despre cablu, cum ar fi:
• BELDEN = firma producătoare;
• 1583E = codul cablului;
• UTP = tipul cablului, cu perechi torsadate neecranate;
• CAT5E = categoria cablului;
• 4PR = patru perechi;
• AWG24 = diametrul conductorului (0,51 mm);
• ISO/IEC 11801, EN50173 = standardele respectate de producător;
• EC VERIFIED = cablu verificat;
• 100 OHM = impedanţa;
• D3602250 = seria cablului;
• 240850M = index al distanţei, imprimat din metru în metru; vă ajută la măsurarea
cablului pe distanţe mari, fără a folosi vreun instrument de măsură.
Acesta este doar un exemplu orientativ, datele fiind diferite de la cablu la cablu.
Exerciţiul 2
Acesta este un cablu de legătură (crossover).
Exerciţiul 3
În cazul A, s-a tăiat prea mult din învelişul cablului, astfel încât conectorul se ţine doar
în firele conductoare. Această cablare nu va rezista.
În cazul B, cablul nu a fost introdus până la capăt în conector. Această cablare nu va
funcţiona, iar conectorul va cădea. Atenţie! Nu încercaţi să reutilizaţi conectori folosiţi.
Exerciţiul 4
Se pot folosi în unele situaţii toate cele patru perechi de fire ale cablului UTP, dar într-o
reţea obişnuită doar două sunt utilizate. De exemplu, pentru a transmite la viteze de
10 Gbps şi la o frecvenţă de 600 MHz, noul conector GG45 foloseşte toate cele patru
perechi de fire torsadate. Chiar dacă în prezent nu sunt necesare patru perechi, este in-
dicat să folosim acest tip de cablu pentru a evita în viitor, în cazul perfecţionării reţelei,
refacerea ei în întregime; aceasta ar presupune costuri mari.

Administrator reţea 15
 Lecţie demonstrativă

Exerciţiul 5
Bineînţeles că nu se foloseşte un singur fir, ci două: firul de cupru din interiorul cablului
coaxial („firul cald” prin care se transmite informaţia) şi împământarea.
Exerciţiul 6
Pentru o distanţă de 260 m, se pot folosi un cablu UTP şi două repetoare. Pentru distanţe
mai lungi, se recomandă fibra optică.
Exerciţiul 7
Atunci când este necesară amplificarea semnalului datorită unui cablu mai lung, legat
la un port al distribuitorului.
Exerciţiul 8
Ordinea înregistrării în tabelele MAC a celor patru comutatoare este prezentată în
tabelul următor:
Conexiunea Comutatorul Adresa calculatorului Portul
C2 D 0
C1 D 1
a)
C3 D 0
C4 D 3
C1 A 0
b) C2 A 3
C1 C 2
C2 C 3
c) C3 C 0
C4 C 3
C1 B 3
C2 B 3
C3 B 0
d) C4 B 3
C3 H 3
C2 H 2
e)
C1 H 1
f) C3 J 1

În urma acestor conexiuni, comutatoarele vor avea următoarele tabele MAC:

Comutatorul 1
Adresa MAC a Portul
calculatorului
D 1
A 0
C 2
B 3
H 1
Comutatorul 2
Adresa MAC a Portul
calculatorului
D 1
A 3
C 3
B 3
H 2

16 Administrator re]ea
 Lecţie demonstrativă

Fiecare modul conţine la final un rezumat al cunoştinţelor prezentate

în cadrul său. Am ales pentru exemplificare rezumatul modulului 3.

REZUMATUL MODULULUI 3

Am parcurs, pas cu pas, de la mic la mare,

tipurile principale de reţele: PAN, LAN,
MAN şi WAN. Privind de sus, acestea
nu sunt independente, ci interacţionează
unele cu altele, se întrepătrund şi chiar
se includ, asemănător figurii 33. Nu pot
exista reţele WAN fără să aibă la bază pe
cele LAN. De asemenea, reţelele PAN
îşi găsesc bine locul în cadrul reţelelor
LAN. Totuşi, fiecare foloseşte tehnologii
diferite, impuse de distanţele existente
între dispozitive şi de cantitatea de date
Figura 33. PAN în LAN în MAN în WAN
ce trebuie transferată.
Principalele idei prezentate `n acest modul au fost:

3.1 Reţelele PAN au o întindere restrânsă, de maximum 10 m şi folosesc tehnologii

ca: USB, FireWire, Bluetooth, IrDA. Dispozitivele ce se pot conecta sunt foarte
diverse: Laptop, PDA, telefon mobil, mp3-player, mouse, imprimantă etc.
3.2 Protocoalele au rolul de a asigura comunicarea dintre calculatoare, existând
protocoale diferite pentru niveluri de reţea diferite.
3.3 O arhitectură de reţea este alcătuită din protocoale şi niveluri care transferă
informaţiile prin dispozitive, de la un utilizator la altul.
3.4 Modelul de referinţă OSI este cel mai răspândit model de proiectare pe niveluri
a reţelelor locale şi datorită flexibilităţii sale în acceptarea de noi protocoale.
3.5 Cele mai răspândite structuri de reţele LAN sunt: Ethernet, Token Ring,
FDDI.
3.6 Organizarea fluxului de date în funcţie de necesităţile reţelei creează conexiuni
virtuale, împărţind o reţea în mai multe subreţele numite VLAN-uri, fiecare cu
domeniul ei de difuzare.
3.7 Reţeaua metropolitană (MAN) are rolul de a lega reţele LAN aflate pe întinderea
unui oraş. Acestea pot fi private sau publice, realizate cu ajutorul cablurilor sau
al undelor.
3.8 Reţeaua WAN este alcătuită dintr-un ansamblu de reţele mai mici (MAN, LAN),
conectate cu ajutorul cablurilor optice de mare viteză. Ele pot fi bazate pe con-
exiune sau pe pachete.
Administrator reţea 17
 Lecţie demonstrativă

Secţiunea dicţionar de specialitate vă poate ajuta să descifraţi cu

uşurinţă limbajul tehnic specific acestui domeniu. Pentru ilustrare, am
selectat dicţionarul modulului 2.

DICŢIONAR DE SPECIALITATE

codul Hamming – o metodă de corectare a erorilor, care adaugă trei biţi de verificare
la sfârşitul a patru biţi de dată; aceşti trei biţi sunt folosiţi pentru
detectarea şi corectarea unei erori de bit în mod automat
controller – circuit complex şi logica aferentă operării în condiţii optime a
unui echipament periferic
diafonie – interferenţă ce provine de la un cablu vecin. Aceasta apare atunci
când fluxul de curent dintr-un fir generează un câmp magnetic, care
este receptat de un alt fir din apropiere. Astfel, semnalul iniţial este
suprapus parţial cu un altul, ceea ce duce la degradarea calităţii
sale; pentru a reduce diafonia, firele se pot separa printr-un scut
protector sau trebuie distanţate
distorsionare – abatere de la forma iniţială a unor semnale, imagini, oscilaţii
driver – un program de calculator care permite sistemului de operare
sau altui program să interacţioneze cu partea hardware a unui
calculator. Mai poate fi văzut ca un manual, care dă sistemului de
operare informaţiile necesare folosirii unui anumit echipament
hardware. De exemplu, driverele se folosesc pentru a comunica
cu imprimante, plăci grafice, de reţea sau sunet etc.
EMI – perturbare electrică produsă de fenomene naturale (trăsnetul),
(electromagnetic de unde electromagnetice de joasă frecvenţă emise de aparate
interference) electromecanice sau unde de frecvenţă înaltă radio (RFI – radio
frequency interference) produse de dispozitive electronice (cal-
culatorul)
fir de execuţie – procesele complexe aflate în execuţie sunt împărţite de sistemul
de operare în diferite unităţi de lucru, numite fire de execuţie.
Acestea au alocat spaţiu propriu de memorie şi pot accesa resursele
procesului în care rulează; sistemele de operare folosesc firele de
execuţie pentru a face faţă sarcinilor multiple
interfaţă – dispozitiv de conectare între două entităţi, care converteşte
semnalele electronice în aşa fel încât două aparate sau sisteme să
poată comunica între ele
magistrala PCI – un canal de mare viteză ce permite comunicarea între unităţile
periferice şi calculatorul la care sunt instalate. Face parte din
coloana vertebrală a unui calculator
port – o mufă ce dă posibilitatea unui dispozitiv să comunice cu un
alt dispozitiv extern. Poate fi port de intrare, de ieşire sau ambele
variante (I/O port)

18 Administrator re]ea
 Lecţie demonstrativă

Toate modulele sunt însoţite de o temă pentru acasă, cu rolul de a

vă verifica însuşirea cunoştinţelor prezentate. Iată ca exemplu tema
modulului 3.

TEMA PENTRU ACASĂ 3

1. Pentru conectarea reţelelor aflate în trei sedii din acelaşi oraş, compania îşi
va instala o reţea privată:
a) PAN; b) LAN; c) VLAN;
d) MAN; e) WAN.
2. Ce rol are mecanismul CSMA/CD?
a) captarea undelor infraroşii;
b) mărirea vitezei de transmisie a reţelelor Ethernet Gigabit;
c) corectarea erorilor de bit ale cadrelor;
d) gestionarea semnalelor din reţea şi evitarea coliziunilor;
e) primirea informaţiei din token.
3. Ce sunt pachetele datagrame?
a) pachete de dimensiuni mici şi fixe, care circulă în reţelele ATM;
b) pachete care circulă independent în reţele neorientate pe conexiune;
c) pachete pierdute în reţea datorită coliziunilor;
d) pachete specifice reţelelor VLAN;
e) sunt cadre MTU.
4. Comunicarea între reţele de topologii diferite se poate asigura prin intermediul:
a) porţilor de acces (gateway);
b) unităţii MSAU;
c) dispozitivelor Bluetooth;
d) protocoalelor SMTP şi POP3;
e) nu se poate asigura comunicarea.
5. Care din următoarele afirmaţii nu sunt adevărate cu privire la reţeaua Internet:
a) Utilizează modelul de referinţă TCP/IP.
b) Utilizează protocolul TCP/IP.
c) Este o colecţie de reţele.
d) Este o reţea bazată pe conexiune.
e) Foloseşte pachete datagrame.
6. Priviţi figura 13. Cum se va modifica tabelul ruterului B în cazul în care
ruterul E este supraîncărcat?
7. Managerul unei companii doreşte să interconecteze repede şi ieftin două
reţele LAN aflate la distanţă, în aceeaşi localitate. Ce variante are? Pe care
i-o recomandaţi?

Administrator reţea 19
 Lecţie demonstrativă

Temele se rezolvă pe formulare speciale de temă pe care le găsiţi în

interiorul caietelor de curs.

Cu prezentarea formularului de temă pentru acasă se încheie

lecţia demonstrativă a acestui curs.
În speranţa că materialul prezentat v-a convins de accesabilitatea
şi atractivitatea cursului nostru,
vă aşteptăm să deveniţi cursant al Institutului EUROCOR,
înscriindu-vă la cursul de „Administrator reţea”

tel. 021/33.225.33; www.eurocor.ro

20 Administrator re]ea