1.2, DEFINIREA NOTIUNI pp DiSCURs 1.2.1. Principalele acceptiuni ale Conceptului de ai Scurg Succesul in comunicare lingvisticd a interlocutorilor, comunicare care include: © 0 dimensiune referenti © 0 dimensiune situation tipurilor de discurs) © o dimensiune textuala (micro si macrostructuralg — infra conceptul de superstructura, macrostructura gi tip textual), In studiul “Interpersonal Perception” (1996) Ronald Laing ef alii analizeaza disputa sot/sotie aflati in calatoria de hunta, disput generat de interpretarile diferite atribuite acestui eveniment: in timp ce sotia doreste sa intre cu alt cuplu, pentru a-si * dimpotriva izolarea de nu depinde doar de com, ci de 0 compete Petenta "M gencrala qe iala (a domeniutuiy ala (a normelor intexpersonale si in relatii “juca” noul rol de sotie, sotul doreste tot restul lumii pentru cdteva zile Accasté “schematizare”, interpretare, constructie diferita ¢ (ealltatl este un element cheie al comunicarii interculturale (sa ne gandim la semnificatia atribuita femeii de un afgan si de un canadian, religici de un fanatic. de un practicant moderat si de un ateu). Urmind definitia etnolingvi in primul rind, specialistii competentei de comunicare. neaparat explicita) care lor americani, Dell Hymes Propun urmatoarca definitie a “Cunoasterea (practica si nu 2 regulilor psihologice, culturale si sociale Buvereazé utilizarea vorbirii intr-un cadru social Acest concept a cunoscut diverse derive interpretative dintte care mentionam: ') tendinta restringerii la comunicarea oral (“face to face mens ction”), desi practica scripturala actualizeass furcanisme si strategii discursive strict contextualizate (la fel ca interactiunea fata-in-fata”); ii) tendinta considerar compctentei de comunicare ca un tot ce tine de o lingvis ticd a limbii, operand cu un locutur 58 | | ideal. In realitate, orice vorbitor se caracterizeazi auditor Manure combinare de abilitati socio ingvistice, petntr 6, culturale, stfel spus compeacnia melee zone discwrvzate (comune), dar gi zone strict individuellewe aa a separa competenta lingvistica de competenta es nivire) cou dla unt adughidurasieumie ca de come suplimentar celei dintii, Or, este dous compe- Cra Fs " nterdependente, Mai exact competenta de tente Nicare este rezultatul interactiuni: ranma competent lingvistice, © competentei socio-culturale; © competentei enciclopedice si tentei generice. sempa lingvstod explica posibilitatea vorbitorilor cTTabi naturale de a construi,recumoaste si intelege ae eete ale acelei limbi, de a interpreta frazsie Sr eeemcte produce fraze inedite. Este vorba de 0 oe gramaticii (explicit sau implicit invatate) ce ve ermite subiectului s8 emia o judecata de gramaticaltate (coveattudine) si acceptabilitate (semantic) asupra mesajelor ian a iatenediunes’comuntestival reall competenta socio- calturalé (raports de forta, de statut) al interlocutorilor joacd de asemenea un rol deosebit de important. sil ansopotog Comunicarea comport, dupa cum au Ee lt anopolott Scolii de la Palo Alto, un conjinut si o rete ae bar un barbat intreabé o femeie: “Cat areca continutul este clar o solicitare de ater ey implicit ar putea fi: "As dori sa stabilesc 0 Se eer Definirea relatiei subiacente continutul ee “putere” sunt esentiale in structurarea come ee) Un mare numar de raporturi sociale eee a Subaltern, parinte/copil) sunt raporturi ores a - identitatea sociald, rolurile yi stilul de rotagonistilor. . : omnes ’ Rapeea| de “putere” poate fi definit prin raportat axe: iii) col1) axa simetrie/asimetrie, In raportul simetrie IMterlog, se percep ca egali, isi trimit mesaje “in oglinda” (este prctenilor, colegilor). in raportul asimetric (erat povitile, atitudinile si mesajele sunt extrem de diferin. Raportul vertical cunoaste 0 pozitie inalta (sef, oa profesor, parinte) si o pozitie joasd (subaltem, neofit, cley, copil) povitiile rezulta dintr-o situafie obiectiva ca in cary} relatiei patron/subaltern sau dintr-o situatie subiectivg sentiment de inferioritate sau superioritate, Este foarte interesant de urmarit cum 0 relatie ierarhica gliseaza spre uuna complementara (raporturile barbat/femeie sau patinte/ copil). ) axa distanga/proximitate. Proximitatea caracterizeaza relatiile de intimitate, solidaritate. Distanta marcheaza relatiile cu necunoscutii, strdinii, oficialitatile. iii) axa convergenfa/divergenta intre protagonisti. Accasta polarizare se poate actualiza la nivelul opiniei (acord/ dezacord), interesclor (cooperare/competitic), afinitati (atractic/repulsie), sentimentelor (simpatie, dragoste/ antipatie, urd). Ficcare raport poate fi definit prin pozitionarea relatici pe cele wei axe: astfel, relatia amicala este cel mai adesea non icrathica, de proximitate si convergent, Evident, nici o relatie ‘nu este imuabila si nici lipsita de ambivalenta. Astfel, relatia Parinte/copil, adesea asimetrica, apropiata si convergenta evolucaz a i volueazé cu varsta copilului (adolescentul poate contesta caracterul ierarhic al rap vortului sau se poate distanta afectiv de parinti), pacts identitatea si raportul de pozitii (statut) intre Cind ott Sunt clar definite, comunicarea “functioneaza” “xistd ambiguitati, comunicarea devine mai complicata, generind neintelegeri si chiar conflicte. Atunci apare Recesitatea negocierii pentru redefi r initea relatici $i circuitului comunicarii HIS De fay la capatat Arar NEVOi€ de celélalt(interlocutorul, vocea de ‘lui, privirea din fata noastra). Accasta privire 60 reaki sau imaginard, perceputa sau anticipata este o oglinda jp care imi caut (precum Narcis) propria imagine. “Il suffi fqrautrui me regarde, pour que je sois ce que je suis” ~“E dificient ca celdlat si ma privease, pentru ca sé fiu ceea ce sunt”, va spune Sartre. Jdentitatea care se creeazA in comunicarea interpersonala nue un simplu rol, asemanator unei haine pe care o poti jrunca 0 clip pe umeri pentru a o lasa apoi la vestiat Identitatca persoanei e profund afectata de gradul de implicare in rol (roluri), ca si de insemnatatea existentiala a interlocutorului. in acest sens comunicarea interpersonal influenteaza constant constiinta de sine, dupa cum identitatea si pozitiile interlocutorilor influenteaz4 comunicarea. Competenta referentiala sau enciclopedicd (cunoasterea lumii) este instanja care ne precizeaza de pilda 4 principiul i” (primul venit, primul servit) regleaza intrarea “cozil pacientilor in cabinetul doctorului sau a pasagerilor pentru jmbarcare. Tot cunoasterea enciclopedica ne “spune” cine sunt Burebista sau Dracula, Shakepeare sau Madonna. Acest ansamblu virtual nelimitat de cunostinte, aceasta cunoastere enciclopedica variaza evident in functie de societatea in care traim si experienta si orizontul de asteptare al fiecdruia. Ea se imbogateste in cursul practicii verbale, pentru c& tot ceca ce invatam intra in stocul de cunostin{e, devenind un punct dg sprijin pentru producerea si injelegerea de enunturi ulterioare. a Competenta enciclopedicd nu include ins numai cunostinte, ci si deprinderi, abilitati practice (“savoir faire’, “know-how"), capacitatea de a articula anumite actiunl adecvat adaptate unui scop. Este vorba in primul rind ¢& seripturi(scenarii) ca suite steeotipe de actiuni (sriptl ett intrarea eventual contra cost in gard, asteptarea Ta cote fata ghiscului de bilete, daca biletul nu a fost cumP’ ey 24 de ore inainte de la o agentie de void), Sarat if biletului, consultarea afigajului pentru depistarea UnsStapanirea leyilor discursului comunicat vorbim pentru a transm stabili/consolida o relatie ; (legen Cooperari © 0 inform Q) 4 . legea politetii: vorb nu Pentra a “lua aera gust orbim pe un ton profesoral intran @ eee si nu cu un coleg/prieten caruia i- sate amliteatry ar fi astfel “atacata” “fa ‘ P te i = poztiva’, “insultim” interlocutorul intr-o piesa aa : leatru gi V 1 c. il a lao conferinta ete.) si a genurilor discursive consti sa-numita competenfd generied. Nu vom intilni niciodats discursul in general, ci anumite forme contextualizate: bulet meteo, reclamé, toast, proces verbal. " Pe eee utilizeaza accleasi genuri discursive Vizat nu exist la indienii din Amazonia) si nici acelcasi interactiuni discursive (“tocmeala” este inacceptabila in societatile vestice; a nu te tocmi este o jignire in tarile arabe). Chiar dac nu stapanim anumite genuri discursive (predica, duelul verbal etc.), suntem capabili in majoritatea cazurilor sa le identificam si sa ne comportim in mod adecvat. Fiecare set de enunturi posed un statut generic pe baza caruia il “procesam”: in momentul in care identificam mesajul drept publicitate, invocatie magica, gluma putem adopta fata de el atitudinea convenabila. Competenta generica variaza in funcyie de societati (athaice /vs/ moderne, orientale /vs/ occidentale, subdez~ voltate /vs/ superdezvoltate etc.), dar si in functie de indivizi- Majoritatea membrilor unei societati sunt capabili si produced enunturi tindnd de cateva genuri discursive transculturale: schimb de replici cu un necunoscut pe strada, carte postal adresata rudelor, prietenilor; dar nu toata lumea poate sé a © disertaie, © motiune in parlament, un program sindical. Aici apare o manifestare extrem de clara a inegalitatilor sociale: numerosi indivizi sunt depreciati pentru cd nu stu sa comunice prin intermediul unor cuvinte sau genuti discursive valorizate din punct de vedere social (sa ne amintim de intrebarea unui sondaj de trotuar: “Este Iliescu heterosexual?"si de majoritatea raspunsurilor: “Nu, Este ut om normal.”). Evident c& un minim bagaj lexical si cultural este absolut necesar ~ a se vedea rolul educatiei intr-o societate democraticd, realmente responsabila si participativa; dar a se accentua clivajul intre cultura elitista si cultura populara este grav eroare. Putem participa la un gen discursiv in diverse posturi, jucdnd diverse roluri. Elevul nu va tine o prelegere, ci isi va juca rolul de elev: in clasa va folosi un anume nivel de limba (nu cel de la discotecd sau din spatele blocului), va sti cand .s8 asculte si cdnd sA intervina in discuti Anumite roluri cer 0 invatare minimala, altele se cer practicate timp indelungate: rolul de cititor al unui anunt publicitar se invat’ cu usurints, comparativ cu rolul de autor al unei teze de doctorat in fizica nucleara. De aceea discursul s-a instituit in ultimele decenii ca notiune cheie a lingvisticii, la frontiera lingvisticii cu sociologia, psihologia, teoria comunicérii filosofia limbajului Analiza discursului semnificd depasirea nivelului frastic (unde ne cantonase structuralismul), 2 ‘esantionului ,,context- free” prin reincorporarea factorilor sociali, culturali si situationali apti sd dea 0 semnificatie completa secventelor subiectului locutor si interpelat. Introducerea referentului extralingvistic, a genurilor discursive, a operatilor (cf. infra schematizare, organizare ete.) contribuie la clucidarea interactiunii generalizate, care este discursul social. Enunturile nu trebuie tratate ca niste monade, ci ca ochiurile unui lant dialogic; ele nu isi sunt suficiente, se reflect unele pe altele, sunt pline de ecouri si amintin, pitrunse de viziunea despre lume, tendinfele, teortile une! epoci” (M. Angenot, 1988: 84). . Provenind din orizonturi teoretice extrem de diverse (distributionatismul lui Z. Harris, teoria enuntart formulaté de E. Benveninste, teoria functiilor Timbajului la R. Jakobson sau a functiontrilor discursive la L. Guespin si enumertic® poste contigs ab Kien), teedien daca vanes 633