Sunteți pe pagina 1din 1

Aristip – plăcerea este scopul vieții

,,Aceia care au primit învățătura lui Aristip și au fost cunoscuți sub numele de cirenaici susțineau
părerile următoare: există două stări – plăcerea și durerea.O plăcere nu se deosebește de altă
plăcere, nici nu există plăcere mai plăcută decât alta.Tuturor viețuitoarelor le este plăcută prima
stare, iar cealaltă le este respingătoare.Totuși, plăcerea trupească, cea care este scopul, nu este
plăcerea de repaus, care urmează după îndepărtarea durerii....Scopul nostru este plăcerea
particulară, în timp ce fericirea este suma totală a tuturor plăcerilor particulare în care sunt
cuprinse atât plăcerile trecute, cât și cele viitoare.

Plăcerea particulară o dorim pentru ea însăși, în timp ce fericirea este dorită nu pentru ea, ci
pentru plăcerile particulare.Plăcerea este bună chiar și când provine din faptele cele mai
necuviincioase....Căci chiar dacă este nelalocul ei conduita, totuși plăcerea care-i urmează este de
dorit în ea insași și este bună. Suprimarea durerii, după cum a spus Epicur, nu li se pare deloc că-i
plăcere, după cum absența plăcerii nu-i durere. Într-adevăr, susțin ei, atât plăcerea cât și durerea
constau în mișcare, deoarece lipsa de durere este asemenea unui om care doarme.”

(Diogene Laertios - ,,Despre viețile și doctrinele filosofilor”)