FRUMOASA VENTURA

mari servicii stăpânului său. Nimeni nu yfr fi ferit de un puşti şi cu atât

în faţa lui, bănuind i Acum
însă lordi decât să accepte
ac| Deodată, la o inţj de
saci şi pomii costelivă
erauircât lipească apr apăru un măgar îmţ bVărat cuVmultime
violent un adoT — Ajutor,
Două
mâ albastr
lui Hugo^In ac£? fluturâ^o
un başl -jrtno încoafe, i|
să-ţyoau o bămie bl#temat
posfdat dl di;lare
se
mai puţin servitagirar^^H^iTOat drumul la
gură liber
ştie spânii
ar fi fo^Vlc^rarat, nu avea iţie
aşa cum erai r
^stradă. Sacii pe
care-fcăra pe spinal jminoşi încât
lordul/ynke fu nevoit să se îte ca să-l lase să
trdrcâ. In clipa aceea, lovi [ipând care
alerg^Rt îl ţineau picioarele.
o voce îngrozită, e frumoasa
haină de catifea are, băiatul se
ascunse în spatele bă, ¿ţp^lupă
colţul străzii apăru un om, meninţător.
urla el cu furie în spaniolă. Am ă toate
oasele corpului tău

Cuvintele ixsteajrau puţin ibietoare şi expresia brutală de ka Fe

chipul indliduluimrăta că ao era în stare să treacă la fapte.
iugo simţi ce\ doul mâini trâj indu-1 de haine.
-Ajutor, do\j*le! repetă Voia să )cea îngrozită. se
dd*Mseze d^puşti, gândindu- se
că nu era treaba lui ce se întânma, şiawiirvoia să fie amestecat într-o
ceartă de acest fefdPO bărbatul, ridicând bastonul, îi spuse cu
insolenţă: jjjfo parte, domnule!
lLynfcnueraomulcaiesălDlerezeoasemeneamanierădeaisewabi.
- Mie vă adresaţi aşa? întrebă el.
8 BARBARA CARTLAND

- Cui altcuiva? replică spaniolul nerăbdător. Impieliţatul acela

care se ascunde în spatele dumneavoastră merită o bătaie zdravănă, şi
pe Sfânta Fecioară că o va căpăta!
8 BARBARA CARTLAND

-
Făcu un pas înainte. Cei doi bărbaţi care erau cam de aceeaşi
talie se înfruntară în tăcere. Ochii furibunzi ai unuia erau negri ca
de cărbune, ai celuilalt erau cenuşii, |eci şi ciudat de duri.
- Băiatul acesta este un hot si uiţi mincinos, bombăni
’ ' ;is;

spaniolul. Eu îi dau bani ca să-mi facă ciMijgnie prin magazin, iar el

nu numai că nu face nimic, dar în pli^tpă mai şi fură!
- Nu-i adevărat! protestă băiatul. N-am OT&imic. Am mâncat
un măr putred pe care el îl aruncase pentru că eraŞrţla rău ca să fie
vândut!
- Minte! strigă spaniolul cu dispreţ. Asta ar găsi Aminte să
deformeze chiar şi Biblia! Vă jur că bastonul meu îl va învăţa iş
spună adevărul.
Se pregătea să-l ocolească pe lordul Lynkiî: pentru a-1 prinde
pe copilul care se ascundea în spatele lui, când englezul făcu brusc
un pas care-1 împiedică. Hugo nu ştia prea bine de ce lua apărarea
puştiului jegos, ştia doar că spaniolul nu-i era pe plac. întotdeauna
avusese oroare de brute.
- O clipă, zise el, ajunge! Am să vă plătesc eu pentru ceea ce
v-a furat băiatul. Cât trebuie? ■
Ochii spaniolului străluciră de lăcomie.
- Păi, ar fi pe puţin cinci pesetas, senor, zis el, şi timpul pe
care l-am pierdut valorează şi mai mult.
- N-am să plătesc decât marfa „furată“, declară lordul Lynke.
Şi vă rog să nu-1 bateţi. în orice caz, nu astăzi.
Căută o monedă prin buzunare. Spaniolul îl privea cu curiozitate.
- De ce faceţi asta, senor? Ce vă interesează dacă derbedeul
ăsta este bătut astăzi sau mâine?
- Să zicem doar că eu sunt englez şi nu aprob cruzimea faţă de
copii.
8 BARBARA CARTLAND

Aruncă în aer o monedă de cinci pesetas care străluci o clipă

în soare apoi căzu în rigolă. Hugo porni din nou la drum în timp ce
bărbatul se repezea să ia moneda.
Parcursese deja o distanţă apreciabilă când auzi în urma lui
vocea piţigăiată: