Veniţi creştini la rugăciune

1. Veniţi creştini la rugăciune, 6. Creştinii noştri din vechime,

În casa Domnului cel Sfînt! Pe sub pămînt zideau altare.

Veniţi creştini, plecaţi genunchii Şi pe furiş, în miezul nopţii

Şi fruntea voastră la pămînt! Mergeau cu toţii la-nchinare.

2. Cînd clopotele încep să sune 7. Azi stau lăcaşurile sfinte

În zori cu glasul lor duios; Pe înălţimi strălucitoare,

Răsună-n undele lor tainic, Dar cîţi creştini le calcă pragul

Chemarea Domnului Hristos. În zilele de sărbătoare?

3. Veniţi cei osteniţi la mine, 8. Vai, masa Domnului e-ntinsă,

Cei osteniţi şi apăsaţi; Dar cei poftiţi nu vin la ea;

Odihna, pacea mea cea sfîntă Ei n-aud glasul lui cum strigă:

Şi mîngîiere să luaţi!. „Veniţi creştini la masa mea!”

4. Răsună munţi, răsună dealuri, 9. Veniţi creştini la rugăciune,

Pămîntu-ntreg de glasul sfînt. În casa Domnului cel Sfînt!

Se pleacă-n faţa lui natura, Veniţi creştini, plecaţi genunchii

Văzduhul tot cu nori şi vînt. Şi fruntea voastră la pămînt!

5. Dar omul singura făptură, 10. Veniţi creştini, cu umilinţă

Împodobit cu chip ceresc, În faţa sfîntului altar!

Azi nu mai vrea să ia aminte Veniţi mărturisiţi păcatul

La glasul cel Dumnezeiesc. Şi vă ve-ţi înnoii în har!