Documentatie Pentru Instruire

S.C........ S.R.L.
DOCUMENTATIE
PENTRU INSTRUIRE
LA ANGAJARE (I.I.G.)
LA LOCUL DE MUNCA (I.L.M.)
SI PERIODICA
IN DOMENIUL
SANATATII SI SECURITATII IN MUNCA
1
OPIS
Prezentul dosar contine urmatoarele documente:
A. Pentru instruirea introductiv generala la angajare:
1. Extras din legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006. Termeni şi expresii.
2. Extras din legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006. Obligaţiile angajatorilor.
3. Extras din legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006. Obligaţiile lucrătorilor
4. Extras din H.G.1425 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr. 319/2006 Modificată prin H.G. 955 din 27 septembrie 2010 Completate şi cu
prevederile HG 1242 din 14 decembrie 2011 Pericol grav şi iminent şi zone cu risc ridicat şi specific.
5. CONSECINTELE POSIBILE ALE NECUNOASTERII SI NERESPECTARII LEGISLATIEI DE
S.S.M
6. Extras din Codul Muncii 2017 Prevederi ale S.S.M. pentru salariati
7. H.G.Nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor Modificata si completata prin H.G. Nr.
1169 / 2011. Medicina muncii. Fisa de aptitudini.
8. INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ PRIVIND
ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTE
9. Riscuri proprii de accidentare. Masuri de prevenire, izolare, eliminare.
10. Obligatii ale lucratorilor privind S.S.M./P.S.I. Anexe la fisa postului
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
B. Pentru instruirea la locul de munca la angajare si periodica:
11. H.G. 1.048/2006, privind cerintele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către
lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de munca. Hotărârea transpune Directiva
89/656/CEE, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitaţi]or Europene (JOCE) nr. L393/1989.
12. H.G. 1.051/2006, privind cerintele minime de securitate şi sanatate pentru manipularea manuală a
maselor, care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare. Hotărârea transpune
Directiva 1990/269/CEE. publicată in Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) in. L 156/1990
13. H.G. 971/2006, privind cerinteie minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul
de muncă. Hotărârea transpune Directiva 92/58/CEE, publicata in Junalul Oficial al Comunitaii
Europene (JOCE) nr. L 245/1992.
14. H.G.1146/2006 privind cerinteie minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea in munca de către
lucratori a echipamentelor de munca. Hotărârea transpune Directiva 1989/655/CEE, amendata de
directivele 95/63/CE si 2001/45/CE publicata in Junalul Oficial al Cornunităţilor Europene (JOCE) nr. L
393/1989.
15. H.G. nr. 1091 din 16 august 2006, privind cerinteie minime de securitate şi sănătate pentru locul de
munca. Hotărârea transpune Directiva 1989/654/CEE, publicată in Jurnalui Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L 393/1989.
16. H.G. 493/ 2006, privind cerintele minime de securitate şi sanitate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscurile generate de zgomot. Hotărârea transpune Directiva 2003/10/CE, publicata in
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 42/2003.
17. H.G. 1876 /2005, privind cerinţele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea
lucratorilor la riscurile generate de vibraţii Hotărârea transpune Directiva 2002/44/CE publicată in
Jurnalul Oficial (JOCE) nr. L 177/2002
18. PT R1-2010 Prescriptia Tehnica pentru instalatii de ridicat. Obligatiile stivuitoristului
19. ORDONANTA DE URGENTA nr. 99 din 29 iunie 2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în
perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia persoanelor încadrate în munca
20. OUG 195/2002 (Legea circulatiei rutiere) Ordonanta de urgenta privind circulatia pe drumurile
publice
21. Măsuri de electrosecuritate
VAZUT,
2
SEF LOC DE MUNCA
1. Extras din legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006

( Legea preia Directiva Consiliului nr.89/391/CEE publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L 183/1989.)
Termeni şi expresii
CAPITOLUL II , ART.5
In sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) lucrator - persoana angajata de către un angajator,potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada
efectuării stagiului de practica, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de munca, cu excepţia
persoanelor care prestează activităţi casnice;
b) angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de munca ori de serviciu cu lucrătorul
respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii si/sau unităţii;
c) alţi participanţi la procesul de munca - persoane aflate în întreprindere si/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea
angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat,
precum şi someri pe durata participării la o forma de pregătire profesională şi persoane care nu au
contract individual de munca încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor
contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;
d) reprezentant al lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor - persoana aleasă, selectata sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile
legale, sa ii reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor în munca;
e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de
munca, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul
procesului de munca ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoana data disparuta sau
accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul
periculos, precum şi cazul susceptibil de boala profesională sau legată de profesiune;
g) accident de munca - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta profesională,
care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă
incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
h) boala profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii,
cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de munca;
i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosită în munca;
j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator
pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii pună în pericol securitatea şi
sănătatea la locul de munca, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest
obiectiv;
k) loc de munca - locul destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii si/sau
unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii si/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul
desfăşurării activităţii;
l) pericol grav şi iminent de accidentare – situaţia concretă, reală şi actuala căreia ii lipseşte doar
prilejul declansator pentru a produce un accident în orice moment;
m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii în care se
pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi somerii în perioada de reconversie profesională;
n) securitate şi sănătate în munca - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea
celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de munca, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice,
sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de munca;
o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic,
emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de munca
sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost
3
posibil sa aibă asemenea urmări si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa producă pagube materiale;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afară întreprinderii/unităţii, abilitate sa presteze
servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, conform legii;
q) accident uşor - eveniment care are drept consecinţa leziuni superficiale care necesita numai
acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;
r) boala legată de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanţi
sunt de natura profesională.
Extras din H.G. 1.425 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 Modificată prin HG 955 din 27
septembrie 2010 Completate şi cu prevederile HG 1242 din 14 decembrie 2011
Termeni şi expresii
ART. 2
În înţelesul prezentelor norme metodologice, termenii şi expresiile folosite au următoarea
semnificaţie:
1. autorizare a funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă - asumarea de
către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii din punct de vedere al
securităţii şi sănătăţii în muncă;
2. serviciu intern de prevenire şi protecţie - totalitatea resurselor materiale şi umane alocate pentru
efectuarea activităţilor de prevenire şi protecţie în întreprindere şi/sau unitate;
3. comitet de securitate şi sănătate în muncă - organul paritar constituit la nivelul angajatorului, în
vederea participării şi consultării periodice în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, în conformitate
cu art.18 alin. (1)-(3) din lege;
4. zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care au fost
identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile,
respectiv deces sau invaliditate;
5. accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) - accident care produce
incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat
medical sau, după caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale;
6. accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate confirmată prin
decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
7. accident mortal (D) - accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat imediat
sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
8. accident colectiv - accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi timp şi din
aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;
9. accident de munca de circulaţie - accident survenit în timpul circulaţiei pe drumurile publice sau
generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
10. accident de muncă de traseu:
a) accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi
invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masa în locuri organizate de angajator, pe
traseul normal al deplasării de la locul de munca la locul unde ia masa şi invers, şi care a antrenat
vătămarea sau decesul;
c) accident care a antrenat vătămarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasării de la locul
de muncă la locul unde îşi încasează salariul şi invers, dacă acesta este organizat de angajator în afara
unităţii;.
11. accident în afara muncii - accident care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 lit. g) şi la
art. 30 din lege;
12. invaliditate - pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin decizie de
încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
13. invaliditate evidentă - pierdere a capacităţii de munca datorată unor vătămări evidente, cum ar fi
un braţ smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, pana la emiterea deciziei de încadrare într-un
grad de invaliditate de către organele medicale în drept;
14. intoxicaţie acuta profesională - stare patologica apărută brusc, ca urmare a expunerii
organismului la noxe existente la locul de munca;
4
15. îndatoriri de serviciu - sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, fişa postului, deciziile scrise,
dispoziţiile scrise ori verbale ale conducătorului direct sau ale şefilor ierarhici ai acestuia;
16. comunicare - procedura prin care angajatorul comunică producerea unui eveniment, de îndată,
autorităţilor prevăzute la art. 27 alin. (1) din lege;
17. evidenţă - mijloacele şi modalităţile de păstrare a informaţiilor referitoare la evenimentele
produse;
18. cercetare a bolilor profesionale - procedura efectuată în mod sistematic, cu scopul de a stabili
caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;
19. semnalare a bolilor profesionale - procedura prin care se indică pentru prima oara faptul ca o
boala ar putea fi profesională;
20. raportare a bolilor profesionale - procedura prin care se transmit informaţii referitoare la bolile
profesionale declarate potrivit legii la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind
bolile profesionale şi la Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi
Informatic în Domeniul Sănătăţii Bucureşti.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA

5
Obligaţiile angajatorilor
CAPITOLUL III , SECŢIUNEA 1
Art. 6. - (1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele
legate de muncă.
(2) În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de
responsabilităţile sale în acest domeniu.
(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului
responsabilităţii angajatorului.
Art. 7. - (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale; c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2) Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând seama de
modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.
(3) Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza următoarelor
principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea
echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei
muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii,
condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie
individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din
întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor
de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi
metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii
şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau
unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă,
atunci când îi încredinţează sarcini;
d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii
şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor,
determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis
numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.
(5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de muncă îşi
desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au
următoarele obligaţii:
a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă,
luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale, luând
în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situaţie
6
obligaţii financiare pentru lucrători.
SECŢIUNEA a 2-a Servicii de prevenire şi protecţie
Art. 8. - (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art. 6 şi 7, angajatorul desemnează unul sau
mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor
profesionale din întreprindere şi/sau unitate, denumiţi în continuare lucrători desemnaţi.
(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de protecţie şi a celei de
prevenire a riscurilor profesionale.
(3) Lucrătorii desemnaţi trebuie sa dispună de timpul necesar pentru a-si putea îndeplini obligaţiile ce le
revin prin prezenta lege.
(4) Dacă în întreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie din
lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurgă la servicii externe.
(5) In cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe prevăzute la alin. (4), acestea trebuie sa fie
informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea
efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie sa aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 16
alin. (2).
(6) Lucrătorii desemnaţi trebuie sa aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în munca
si, cel mult, atribuţii complementare.
ART. 9 (1) In toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a celor de
protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii si/sau unităţii si/sau de riscurile la care sunt expuşi
lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii si/sau unităţii, se impune ca:
a) lucrătorii desemnaţi sa aibă capacitatea necesară şi sa dispună de mijloacele adecvate;
b) serviciile externe sa aibă aptitudinile necesare şi sa dispună de mijloace personale şi profesionale
adecvate;
c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe sa fie în număr suficient.
(2) Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor trebuie sa fie asigurate de
unul sau mai mulţi lucrători, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul
întreprinderii si/sau unităţii.
(3) Lucrătorul/lucrătorii si/sau serviciul/serviciile prevăzute la alin. (2) trebuie sa colaboreze între ei ori
de câte ori este necesar.
(4) In cazul microintreprinderilor şi al întreprinderilor mici, în care se desfăşoară activităţi fără riscuri
deosebite, angajatorul îşi poate asuma atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca pentru
realizarea măsurilor prevăzute de prezenta lege, dacă are capacitatea necesară în domeniu.
(5) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte prin norme metodologice de aplicare a
prevederilor prezentei legi capacităţile şi aptitudinile necesare, precum şi numărul considerat suficient,
prevăzute la alin. (1) şi (4).
SECŢIUNEA a 3-a
Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent
ART. 10 (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) sa ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii si/sau unităţii, ţinând seama de alte
persoane prezente;
b) sa stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor,
serviciul medical de urgenta, salvare şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze lucrătorii care aplica
măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora
trebuie sa fie adecvate mărimii si/sau riscurilor specifice întreprinderii si/sau unităţii.
a) sa informeze, cat mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi
iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie sa fie
luate pentru protecţia lor;
b) sa ia măsuri şi sa furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea sa oprească lucrul si/sau sa
părăsească imediat locul de munca şi sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav şi iminent;
c) sa nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă exista un pericol grav şi iminent, în
afară cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.
7
(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de munca si/sau o zona
periculoasa nu trebuie sa fie prejudiciati şi trebuie sa fie protejati impotriva oricăror consecinţe negative
şi nejustificate pentru aceştia.
(3) Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate
sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt
apţi sa aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de
care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.
(4) Lucrătorii nu trebuie sa fie prejudiciati pentru cazurile prevăzute la alin. (3), cu excepţia situaţiilor în
care aceştia acţionează imprudent sau dau dovada de neglijenţa grava.
SECŢIUNEA a 4-a
Alte obligaţii ale angajatorilor
a) sa realizeze şi sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în munca,
inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) sa decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate si, după caz, asupra echipamentului de
protecţie care trebuie utilizat;
c) sa ţină evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de
lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor
de munca, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);
d) sa elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte
privind accidentele de munca suferite de lucrătorii săi.
(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în funcţie de natura activităţilor şi de
mărimea întreprinderilor, se vor stabili obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire
la întocmirea documentelor prevăzute la alin. (1).
ART. 13 In vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în munca şi pentru prevenirea
accidentelor de munca şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:
a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de munca,
precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare
privind securitatea şi sănătatea în munca, prin a căror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de
accidentare şi de imbolnavire profesională a lucrătorilor;
b) sa întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi
de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzător condiţiilor de munca
specifice unităţii;
c) sa obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca, înainte de
începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
d) sa stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul
securităţii şi sănătăţii în munca, corespunzător funcţiilor exercitate;
e) sa elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în munca, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale
locurilor de munca aflate în responsabilitatea lor;
f) sa asigure şi sa controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în
planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi
sănătăţii în munca, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenta sau prin servicii externe;
g) sa ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe,
pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în munca;
h) sa asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în munca, asupra riscurilor la care aceasta
este expusă la locul de munca, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;
i) sa ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifica;
j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical si, după caz, a testarii psihologice a
aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmează sa o execute şi sa asigure controlul medical
periodic si, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;
k) sa ţină evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e);
8
l) sa asigure funcţionarea permanenta şi corecta a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii
de măsura şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive
degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
m) sa prezinte documentele şi sa dea relaţiile solicitate de inspectorii de munca în timpul controlului sau
al efectuării cercetării evenimentelor;
n) sa asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control şi al
cercetării evenimentelor;
o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucrătorii care sa participe la efectuarea
controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) sa nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de
cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a
altor persoane;
q) sa asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
r) sa asigure echipamente individuale de protecţie;
s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii
calităţilor de protecţie.
ART. 14 Alimentaţia de protecţie se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori persoanelor
care lucrează în condiţii de munca ce impun acest lucru şi se stabileşte prin contractul colectiv de munca
si/sau contractul individual de munca.
ART. 15 (1) Materialele igienico-sanitare se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori.
(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de munca ce impun acordarea acestora
se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.
SECŢIUNEA a 5-a
Informarea lucrătorilor
ART. 16 (1) Ţinând seama de mărimea întreprinderii si/sau a unităţii, angajatorul trebuie sa ia măsuri
corespunzătoare, astfel încât lucrătorii si/sau reprezentanţii acestora sa primească, în conformitate cu
prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie atât la nivelul întreprinderii si/sau unităţii, în general, cat şi la nivelul fiecărui post de lucru
si/sau fiecărei funcţii;
b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3).
(2) Angajatorul trebuie sa ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice
întreprindere si/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea si/sau în unitatea sa, sa
primească informaţii adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc
aceşti lucrători.
ART. 17 Angajatorul trebuie sa ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau
reprezentanţii lucrătorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în
vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi, sa aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b);
b) evidenta şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) şi d);
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, precum şi informaţii
provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.
SECŢIUNEA a 6-a
Consultarea şi participarea lucrătorilor
ART. 18 (1) Angajatorii consulta lucrătorii si/sau reprezentanţii lor şi permit participarea acestora la
discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în munca.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implica:
a) consultarea lucrătorilor;
b) dreptul lucrătorilor si/sau reprezentanţilor lor sa facă propuneri;
c) participarea echilibrata.
(3) Lucrătorii si/sau reprezentanţii lucrătorilor definiţi la art. 5 lit. d) iau parte în mod echilibrat sau sunt
consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:
a) orice măsura care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea în munca;
b) desemnarea lucrătorilor la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1) şi la art. 10 alin. (2), precum şi cu
privire la activităţile la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1);
9
c) informaţiile la care s-a făcut referire în art. 12 alin.(1), art. 16 şi 17;
d) recurgerea, după caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4);
e) organizarea şi planificarea instruirii prevăzute la art. 20 şi 21.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au
dreptul sa solicite angajatorului sa ia măsuri corespunzătoare şi sa prezinte propuneri în acest sens, în
scopul diminuării riscurilor pentru lucrători si/sau al eliminării surselor de pericol.
(5) Reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor sau
lucrătorii nu pot fi prejudiciati din cauza activităţilor la care s-a făcut referire în alin. (1)-(3).
(6) Angajatorul trebuie sa acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, şi sa le furnizeze
mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din prezenta lege.
(7) Reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
si/sau lucrătorii au dreptul sa apeleze la autorităţile competente, în cazul în care considera ca măsurile
adoptate şi mijloacele utilizate de către angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securităţii
şi sănătăţii în munca.
(8) Reprezentanţilor lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
trebuie sa li se acorde posibilitatea de a-si prezenta observaţiile inspectorilor de munca şi inspectorilor
sanitari, în timpul vizitelor de control.
ART. 19 In vederea realizării prevederilor art. 16, 17 şi ale art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se
înfiinţează, se organizează şi funcţionează comitete de securitate şi sănătate în munca.
SECŢIUNEA a 7-a
Instruirea lucrătorilor
ART. 20 (1) Angajatorul trebuie sa asigure condiţii pentru ca fiecare lucrator sa primească o instruire
suficienta şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, în special sub forma de informaţii şi
instrucţiuni de lucru, specifice locului de munca şi postului sau:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie sa fie:
a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din întreprinderi si/sau unităţi din exterior, care desfăşoară
activităţi în întreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile
legate de securitate şi sănătate în munca, pe durata desfăşurării activităţilor.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca au
dreptul la instruire corespunzătoare.
ART. 21 (1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1), (2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala
lucrătorilor si/sau a reprezentanţilor acestora.
(2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) trebuie sa se realizeze în timpul programului de lucru.
(3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebuie sa se efectueze în timpul programului de lucru, fie în
interiorul, fie în afară întreprinderii si/sau unităţii.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA

Obligaţiile lucrătorilor
10
ART. 22 Fiecare lucrator trebuie sa îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea
sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât sa nu expuna la pericol de
accidentare sau imbolnavire profesională atât propria persoana, cat şi alte persoane care pot fi afectate
de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de munca.
ART. 23 (1) In mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au
a) sa utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi
alte mijloace de producţie;
b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat si, după utilizare, sa îl înapoieze sau
sa îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) sa nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a
dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi
clădirilor, şi sa utilizeze corect aceste dispozitive;
d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de munca despre care au
motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice
deficienţa a sistemelor de protecţie;
e) sa aducă la cunoştinţa conducătorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de
propria persoana;
f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cat este necesar, pentru a face
posibila realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de munca şi inspectorii
sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) sa coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite
angajatorului sa se asigure ca mediul de munca şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru
securitate şi sănătate, în domeniul sau de activitate;
h) sa îşi însuşească şi sa respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca şi
măsurile de aplicare a acestora;
i) sa dea relaţiile solicitate de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari.
(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplica, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de munca,
potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
11
4. Extras din H.G. 1.425 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 Modificată prin HG 955 din 27
septembrie 2010 Completate şi cu prevederile HG 1242 din 14 decembrie 2011
Pericol grav şi iminent şi zone cu risc ridicat şi specific
CAP. VI SECŢIUNEA 1
ART. 101 Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, astfel cum este el definit la art. 5 lit. l) din
lege, poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere şi/sau unitate, lucrător al serviciului
extern de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat contract, precum şi de
către inspectorii de munca.
ART. 102 La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat următoarele
măsuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de munca şi/sau activităţii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasa;
c) anunţarea serviciilor specializate;
d) anunţarea conducătorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.
ART. 103
(1) În vederea realizării măsurilor prevăzute la art. 102 lit. a), în prealabil angajatorul va desemna
lucrătorii care trebuie sa oprească echipamentele de munca şi va asigura instruirea acestora.
(2) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. b), în prealabil angajatorul trebuie:
a) sa întocmească planul de evacuare a lucrătorilor;
b) sa afişeze planul de evacuare la loc vizibil;
c) sa instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi sa verifice modul în care şi-au
însuşit cunoştinţele.
(3) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. c), în prealabil angajatorul trebuie:
a) sa desemneze lucrătorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate şi sa îi instruiască în acest
sens;
b) sa asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.
(4) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. d), în prealabil angajatorul trebuie sa
stabilească modul operativ de anunţare la nivel ierarhic superior.
(5) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. e), în prealabil angajatorul trebuie:
a) sa desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară sa elimine starea de pericol grav şi iminent, sa
asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei;
b) sa stabilească serviciile specializate care pot interveni.
ART. 104 Angajatorul trebuie sa stabilească măsurile de securitate prevăzute la art. 102, ţinând seama
de natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi de prezenta altor
persoane în afară celor implicate direct în procesul muncii.
SECŢIUNEA a 2-a
Zone cu risc ridicat şi specific
ART. 105 Evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit. k) din lege trebuie sa
conţină nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii şi măsurile
stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.
ART. 106.
(1) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa tuturor lucrătorilor care sunt zonele cu risc ridicat şi
specific.
(2) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care îşi
desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor.
ART. 107 Acţiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru zonele cu
risc ridicat şi specific constituie o prioritate în cadrul planului de protecţie şi prevenire.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
12
5. CONSECINŢELE NECUNOAŞTERII ŞI NERESPECTĂRII LEGISLAŢIEI ÎN DOMENIUL
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
Necunoasterea si nerespectarea legislatiei de S.S.M. pot determina accidente de munca precum si

boli profesionale.
Consecinţele necunoasterii si nerespectării prevederilor pe linie de securitate şi sănătate în muncă
pot fi:
- accidente: - cu incapacitate temporară de muncă ;
- cu invaliditate ;
- mortale.
- imbolnăviri;
- distrugeri;
- întreruperi de functionare;
- reparaţii echipamente;
- pierderi comerciale;
- reacţii publice negative;
- efort de reproiectare;
- instabilitate forţă de muncă.
Acestea pot determina suferinta fizica, cheltuieli materiale, pierderea vietii, venituri mai mici, lipsa
sprijinului moral si material precum si discomfort pentru lucratori societatii.
CONSECINTELE ACCIDENTELOR DE MUNCA SI A BOLILOR PROFESIONALE
13
Nivel de Plan de
manifes- referinta CONSECINTE
tare
Biolo- Afectarea integritatii anatomofunctionale
EXECU- gic Diminuarea/pierderea capacitatii vitale si de munca
TANT fizic Durere,suferinta
Psihic Victima:
Stare de stress determinata de:
-Scaderea increderii in capacitatile proprii de executie a sarcinii de munca
-Frica de producerea unui alt accident similar
-Senzatia de inutilitate sociala in cazul incapacitatii permanente de munca
-Umilinta conditiei fizice degradate si a dependentei de alte persoane
Alte persoane apropiate
-Durerea, compasiunea s.a. resimtite de cei apropiati victimei
-Frica de a nu suporta un accident similar pentru cei de la locuri de munca identice
din unitatea respectiva
-Imaginea accidentarii
Spiritual Diminuarea partiala sau totala, a potentialului creator si afectiv
Finan- Diminuarea venitului personal al victimei si a celor aflati in intretinere datorita:
ciar -pierderii temporarea sau definitive a capacitatii de munca
-suportarii cheltuielilor pentru diverse servicii,precum sI pentru ingrijire si
recuperare medicala,in masura in care nu sunt acoperite integral prin asigurare
-modificarea statutului social si profesiona
FIRMA Econo- Diminuarea productivitatii muncii
mic Deteriorarea/distrugerea capitalului fix si circulant
Pierdere de productie fizica
Finan- Diminuarea profitului brut
ciar
FIRMA Finan- Consum de resurse sub forma prestatiilor asigurate si a finantarii de programe de
DE ciar prevenire
ASIGUR
A-RE
SOCIET Uman Diminuarea potentialului uman (creativitate, afectivitate, etc) disponibil
A-TE Poli-tic Diminuarea increderii in justetea politicii nationale de protectie sociala
Afectarea prestigiului pe piata de desfacere si de munca internationala
Demo- Scaderea numarului si calitatii populatiei(din punct de vedere anatomofunctional)
grafic
Econo- Diminuarea produsului national brut
mic
O alta consecinta ar fi răspunderea juridică (conform Legii 319/2006) astfel :

Infracţiuni:
ART. 37 (abrogat de Legea 187/2012)
14
(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care
avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui
accident de munca sau de imbolnavire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
de la un an la 2 ani sau cu amenda.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un
an la 3 ani sau amenda.
(3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau
cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
un an sau cu amenda.
ART. 38 (abrogat de Legea 187/2012)
(1) Nerespectarea de către orice persoana a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea
şi sănătatea în munca, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui
accident de munca sau de imbolnavire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
de la un an la 2 ani sau cu amenda.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un
(3) Dacă nerespectarea consta în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior
eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un
(4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpa se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la un an sau cu amenda.
CAP. IX
Contravenţii
ART. 39
(1) Constituie contravenţii faptele săvârşite de angajatorii aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute de
prezenta lege.
(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei încălcarea
dispoziţiilor art. 13 lit. b), c), p) şi r).
ART. 13
b) sa întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice
şi de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzător condiţiilor de munca
specifice unităţii;
c) sa obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca, înainte
de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
p) sa nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de
cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor şi a
altor persoane;
r) sa asigure echipamente individuale de protecţie;
dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) şi o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) şi
ale art. 32 alin. (2).
ART. 12
(1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) sa realizeze şi sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în munca,
inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) sa decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de
protecţie care trebuie utilizat;
ART. 13 În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în munca şi pentru prevenirea
a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de munca,
precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare
privind securitatea şi sănătatea în munca, prin a căror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de
accidentare şi de imbolnavire profesională a lucrătorilor;
15
d) sa stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul
securităţii şi sănătăţii în munca, corespunzător funcţiilor exercitate;
f) sa asigure şi sa controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în
planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi
sănătăţii în munca, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenta sau prin servicii externe;
h) sa asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în munca, asupra riscurilor la care
aceasta este expusă la locul de munca, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;
m) sa prezinte documentele şi sa dea relaţiile solicitate de inspectorii de munca în timpul controlului sau
al efectuării cercetării evenimentelor;
o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucrătorii care sa participe la efectuarea
controlului sau la cercetarea evenimentelor;
ART. 20
(1) Angajatorul trebuie sa asigure condiţii pentru ca fiecare lucrator sa primească o instruire suficienta
şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, în special sub forma de informaţii şi instrucţiuni
de lucru, specifice locului de munca şi postului sau:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie sa fie:
a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară
activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile
legate de securitate şi sănătate în munca, pe durata desfăşurării activităţilor.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca au
dreptul la instruire corespunzătoare.
ART. 29
(1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează:
a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca;
ART. 32
(2) Accidentul de munca înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial
de munca, precum şi la asigurator, potrivit legii.
dispoziţiilor art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 11 alin. (1) şi (3), art. 13 lit. q) şi s) şi ale art. 27 alin. (1) lit. a)
şi b).
ART. 7
(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din
întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
a) sa evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor
de munca, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de munca;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi
metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator sa asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii
şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi sa fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau
unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) sa ia în considerare capacitatile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în munca,
atunci când îi încredinţează sarcini;
d) sa asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii sa facă obiectul consultărilor cu
lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de munca;
e) sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul sa fie permis
numai lucrătorilor care au primit şi şi-au insusit instrucţiunile adecvate.
(5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de munca isi
desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au
16
a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în
munca, luând în considerare natura activităţilor;
b) sa isi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale,
luând în considerare natura activităţilor;
c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) sa informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca nu trebuie sa comporte în nicio situaţie
obligaţii financiare pentru lucrători.
ART. 11
a) sa informeze, cat mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav şi
iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie sa fie
luate pentru protecţia lor;
b) sa ia măsuri şi sa furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea sa oprească lucrul şi/sau
sa părăsească imediat locul de munca şi sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav şi
iminent;
c) sa nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă exista un pericol grav şi iminent,
în afară cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.
(3) Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate
sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt
apţi sa aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de
care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.
ART. 13
q) sa asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii
calităţilor de protecţie.
ART. 27
(1) Angajatorul are obligaţia sa comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:
a) inspectoratelor teritoriale de munca, toate eveni-mentele asa cum sunt definite la art. 5 lit. f);
b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca şi boli
profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară
de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
(6) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei următoarele fapte:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1), ale art. 10 şi 16;
ART. 9
(1) În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a celor de protecţie,
ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau de riscurile la care sunt expusi lucrătorii,
precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, se impune ca:
a) lucrătorii desemnaţi sa aibă capacitatea necesară şi sa dispună de mijloacele adecvate;
b) serviciile externe sa aibă aptitudinile necesare şi sa dispună de mijloace personale şi profesionale
adecvate;
c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe sa fie în număr suficient.
ART. 10
a) sa ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte
persoane prezente;
b) sa stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul
ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze lucrătorii care aplica
măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor mentionati la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia
acestora trebuie sa fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.
ART. 16
17
(1) Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie sa ia măsuri
corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora sa primească, în conformitate cu
prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cat şi la nivelul fiecărui post de lucru
şi/sau fiecărei funcţii;
b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3).
(2) Angajatorul trebuie sa ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice
întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, sa
primească informaţii adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc aceşti
lucrători.
b) încălcarea dispoziţiilor art. 14, 15 şi ale art. 34 alin. (1).
ART. 14
Alimentaţia de protecţie se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori persoanelor care
lucrează în condiţii de munca ce impun acest lucru şi se stabileşte prin contractul colectiv de munca
şi/sau contractul individual de munca.
ART. 15
(1) Materialele igienico-sanitare se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori.
(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de munca ce impun acordarea
acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca şi/sau contractul individual de munca.
ART. 34
(1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor
de sănătate publica teritoriale şi a municipiului Bucureşti.
dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (4), ale art. 17, 19 şi 21.
ART. 11
(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de munca şi/sau o zona
periculoasa nu trebuie sa fie prejudiciati şi trebuie sa fie protejati impotriva oricăror consecinţe negative
şi nejustificate pentru aceştia.
(4) Lucrătorii nu trebuie sa fie prejudiciati pentru cazurile prevăzute la alin. (3 - Angajatorul trebuie sa
se asigure ca, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci
când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi sa aplice măsurile
corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a
evita consecinţele unui astfel de pericol.), cu excepţia situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau
dau dovada de neglijenţa grava.
ART. 17
Angajatorul trebuie sa ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii
lucrătorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în vederea îndeplinirii
atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi, sa aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b);
b) evidenta şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) şi d);
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, precum şi informaţii
provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.
ART. 19 În vederea realizării prevederilor art. 16, 17 şi ale art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se
înfiinţează, se organizează şi funcţionează comitete de securitate şi sănătate în munca.
ART. 21
(1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1), (2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor
şi/sau a reprezentanţilor acestora.
(2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) trebuie sa se realizeze în timpul programului de lucru.
(3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebuie sa se efectueze în timpul programului de lucru, fie în
interiorul, fie în afară întreprinderii şi/sau unităţii.
(8) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei următoarele fapte:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. c) şi d), art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) şi (6) şi ale art. 36;
ART. 12
18
c) sa ţină evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile
de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a
accidentelor de munca, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);
d) sa elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte
privind accidentele de munca suferite de lucrătorii săi.
ART. 13 În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în munca şi pentru prevenirea
g) sa ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi
afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în munca;
ART. 18
(6) Angajatorul trebuie sa acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, şi sa le furnizeze
mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din prezenta lege.
ART. 36
Angajatorii au obligaţia sa amenajeze locurile de munca ţinând seama de prezenta grupurilor sensibile
la riscuri specifice.
b) încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5).
ART. 34
(5) Intoxicatia acuta profesională se declara, se cercetează şi se înregistrează atât ca boala
profesională, cat şi ca accident de munca.
(9) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în munca privind:
a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substanţelor ori preparatelor chimice
periculoase şi a deşeurilor rezultate;
b) prevenirea prezentei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau biologici, precum
şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman;
c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor, echipamentelor
de munca noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea proceselor tehnologice;
d) întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesita măsuri
speciale de siguranta;
e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de munca unde acestea sunt interzise;
f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea
instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea efectelor electricitatii statice şi ale
descarcarilor atmosferice;
g) asigurarea şi folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de munca unde
exista pericole de incendiu sau de explozie;
h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrica a echipamentelor de munca;
i) transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de munca, materialelor şi produselor;
j) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase;
k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de munca;
l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a
instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin care circula fluide sub
presiune şi a altor asemenea echipamente de munca;
m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de munca;
n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;
o) asigurarea iluminatului de siguranta;
p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului individual de
protecţie;
q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor de munca şi a
rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare;
r) aplicarea metodelor de exploatare miniera, execuţia, exploatarea şi întreţinerea lucrărilor miniere,
realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător clasificarii minelor din punctul de vedere al
emanatiilor de gaze;
s) amenajarea locurilor de munca pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în condiţii de izolare.
19
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
6. Extras din Codul Muncii 2017 Prevederi ale S.S.M. pentru salariati
CAP. 1 - Reguli generale ART. 175 - Obligatiile angajatorului
(1) Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de
munca.
(2) Daca un angajator apeleaza la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu il exonereaza de
raspundere in acest domeniu.
(3) Obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot aduce atingere
responsabilitatii angajatorului.
(4) Masurile privind securitatea si sanatatea in munca nu pot sa determine, in nici un caz, obligatii
financiare pentru salariati.
ART. 176 – Reglementari speciale; normele si normativele de protectie a muncii
(fostul art. 172 anterior republicarii din 2011)
(1) Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legii speciale, ale contractelor colective
de munca aplicabile, precum si cu normele si normativele de protectie a muncii.
(2) Normele si normativele de protectie a muncii pot stabili:
a) masuri generale de protectie a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor
profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;
b) masuri de protectie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activitati;
c) masuri de protectie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;
d) dispozitii referitoare la organizarea si functionarea unor organisme speciale de asigurare a securitatii
si sanatatii in munca.
ART. 177 – Principii generale de prevenire
(1) In cadrul propriilor responsabilitati angajatorul va lua masurile necesare pentru protejarea securitatii
si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare si
pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii protectiei muncii si mijloacelor necesare
acesteia.
(2) La adoptarea si punerea in aplicare a masurilor prevazute la alin. (1) se va tine seama de urmatoarele
principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca si alegerea
echipamentelor si metodelor de munca si de productie, in vederea atenuarii, cu precadere, a muncii
monotone si a muncii repetitive, precum si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;
e) luarea in considerare a evolutiei tehnicii;
f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie individuala;
i) aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare.
ART. 178 – Organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si securitatii in munca
(1) Angajatorul raspunde de organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si securitatii in munca.
(2) In cuprinsul regulamentelor interne sunt prevazute in mod obligatoriu reguli privind securitatea si
sanatatea in munca.
(3) In elaborarea masurilor de securitate si sanatate in munca angajatorul se consulta cu sindicatul sau,
dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, precum si cu comitetul de securitate si sanatate in munca.
ART. 179 – Asigurarea salariatilor pentru riscul de accidente de munca si boli profesionale
Angajatorul are obligatia sa asigure toti salariatii pentru risc de accidente de munca si boli profesionale,
in conditiile legii.
20
ART. 180 – Instruirea angajatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca
(1) Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea angajatilor sai in domeniul securitatii si sanatatii in
munca.
(2) Instruirea se realizeaza periodic, prin modalitati specifice stabilite de comun acord de catre angajator,
impreuna cu comitetul de securitate si sanatate in munca si cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii
salariatilor.
(3) Instruirea prevazuta la alin. (2) se realizeaza obligatoriu in cazul noilor angajati, al celor care isi
schimba locul de munca sau felul muncii si al celor care isi reiau activitatea dupa o intrerupere mai mare
de 6 luni. In toate aceste cazuri instruirea se efectueaza inainte de inceperea efectiva a activitatii.
(4) Instruirea este obligatorie si in situatia in care intervin modificari ale legislatiei in domeniu.
ART. 181 – Organizarea locurilor de munca; controlul materialelor, utilajelor si substantelor; acordarea
primului ajutor; preintampinarea incendiilor
(1) Locurile de munca trebuie sa fie organizate astfel incat sa garanteze securitatea si sanatatea
salariatilor.
(2) Angajatorul trebuie sa organizeze controlul permanent al starii materialelor, utilajelor si substantelor
folosite in procesul muncii, in scopul asigurarii sanatatii si securitatii salariatilor.
(3) Angajatorul raspunde pentru asigurarea conditiilor de acordare a primului ajutor in caz de accidente
de munca, pentru crearea conditiilor de preintampinare a incendiilor, precum si pentru evacuarea
salariatilor in situatii speciale si in caz de pericol iminent.
ART. 182 – Substantele si preparatele periculoase pentru salariati
(1) Pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca institutia abilitata prin lege poate dispune limitarea
sau interzicerea fabricarii, comercializarii, importului ori utilizarii cu orice titlu a substantelor si
preparatelor periculoase pentru salariati.
(2) Inspectorul de munca poate, cu avizul medicului de medicina a muncii, sa impuna angajatorului sa
solicite organismelor competente, contra cost, analize si expertize asupra unor produse, substante sau
preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaste compozitia acestora si efectele pe care le-ar
putea produce asupra organismului uman.
CAP. 2 - Comitetul de securitate si sanatate in munca
ART. 183 – Definire
(1) La nivelul fiecarui angajator se constituie un comitet de securitate si sanatate in munca, cu scopul de
a asigura implicarea salariatilor la elaborarea si aplicarea deciziilor in domeniul protectiei muncii.
(2) Comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie in cadrul persoanelor juridice din sectorul
public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei.
ART. 184 – Conditii de infiintare a CSSM
(1) Comitetul de securitate si sanatate in munca se organizeaza la angajatorii persoane juridice la care
sunt incadrati cel putin 50 de salariati.
(2) In cazul in care conditiile de munca sunt grele, vatamatoare sau periculoase, inspectorul de munca
poate cere infiintarea acestor comitete si pentru angajatorii la care sunt incadrati mai putin de 50 de
salariati.
(3) In cazul in care activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se pot infiinta mai multe
comitete de securitate si sanatate in munca. Numarul acestora se stabileste prin contractul colectiv de
munca aplicabil.
(4) Comitetul de securitate si sanatate in munca coordoneaza masurile de securitate si sanatate in munca
si in cazul activitatilor care se desfasoara temporar, cu o durata mai mare de 3 luni.
(5) In situatia in care nu se impune constituirea comitetului de securitate si sanatate in munca, atributiile
specifice ale acestuia vor fi indeplinite de responsabilul cu protectia muncii numit de angajator.
ART. 185 - Componenta, atributiile specifice si functionarea CSSM
(modificat prin L 94/2007) Componenta, atributiile specifice si functionarea comitetului de securitate si
sanatate in munca sunt reglementate prin hotarare a Guvernului.
CAP. 3 - Protectia salariatilor prin servicii medicale
ART. 186 - Accesul salariatilor la serviciul medical de medicina muncii
Angajatorii au obligatia sa asigure accesul salariatilor la serviciul medical de medicina a muncii.
ART. 187 – Organizarea serviciului medical de medicina muncii
(1) Serviciul medical de medicina a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un
serviciu asigurat de o asociatie patronala.
21
(2) Durata muncii prestate de medicul de medicina a muncii se calculeaza in functie de numarul de
salariati ai angajatorului, potrivit legii.
ART. 188 – Statutul medicului de medicina a muncii
(1) Medicul de medicina a muncii este un salariat, atestat in profesia sa potrivit legii, titular al unui
contract de munca incheiat cu un angajator sau cu o asociatie patronala.
(2) Medicul de medicina a muncii este independent in exercitarea profesiei sale.
ART. 189 - Sarcinile principale ale medicului de medicina a muncii
(1) Sarcinile principale ale medicului de medicina a muncii constau in:
a) prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
b) supravegherea efectiva a conditiilor de igiena si sanatate in munca;
c) asigurarea controlului medical al salariatilor atat la angajarea in munca, cat si pe durata executarii
contractului individual de munca.
(2) In vederea realizarii sarcinilor ce ii revin medicul de medicina a muncii poate propune angajatorului
schimbarea locului de munca sau a felului muncii unor salariati, determinata de starea de sanatate a
acestora.
(3) Medicul de medicina a muncii este membru de drept in comitetul de securitate si sanatate in munca.
ART. 190 - Imbunatatirea mediului de munca
(1) Medicul de medicina a muncii stabileste in fiecare an un program de activitate pentru imbunatatirea
mediului de munca din punct de vedere al sanatatii in munca pentru fiecare angajator.
(2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator si sunt supuse avizarii comitetului de
securitate si sanatate in munca.
ART. 191 – Sediul materiei pentru serviciile de medicina a muncii
Prin lege speciala vor fi reglementate atributiile specifice, modul de organizare a activitatii, organismele
de control, precum si statutul profesional specific al medicilor de medicina a muncii.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
7. H.G.Nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor Modificata si completata prin

H.G. Nr. 1169 / 2011
22
CAPITOLUL I Dispozitii generale
Art. 1. Prezenta hotarare stabileste cerintele minime pentru supravegherea sanatatii lucratorilor fata de
riscurile pentru securitate si sanatate, pentru prevenirea imbolnavirii lucratorilor cu boli profesionale
cauzate de
agenti nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si a
suprasolicitarii diferitelor organe sau sisteme ale organismului in procesul de munca.
Art. 2.In sensul prezentei hotarari, supravegherea sanatatii lucratorilor reprezinta totalitatea serviciilor
medicale care asigura prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale si a bolilor legate de
profesie, precum si mentinerea sanatatii si a capacitatii de munca a lucratorilor.
Art. 3.Potrivit prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, Ministerul Sanatatii
Publice este autoritatea competenta in domeniul medicinii muncii si al supravegherii starii de sanatate a
lucratorilor.
Art. 4.Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata de catre medicii specialisti de medicina muncii.
CAPITOLUL II Obligatiile angajatorilor

Art. 5.
(1) Angajatorul trebuie sa se afle in posesia unei evaluari a riscului asupra sanatatii lucratorilor.
(2) Evaluarea riscului asupra sanatatii se actualizeaza daca s-au produs schimbari semnificative din
cauza carora evaluarea ar fi depasita sau atunci cand rezultatele supravegherii sanatatii o impun.
Art. 6.Angajatorii din orice domeniu de activitate, atat din sectorul public, cat si din sectorul privat, sunt
obligati sa respecte reglementarile in vigoare privind supravegherea sanatatii lucratorilor.
Art. 7.Angajatorii sunt obligati sa asigure fondurile si conditiile efectuarii tuturor serviciilor medicale
profilactice necesare pentru supravegherea sanatatii lucratorilor, acestia nefiind implicati in niciun fel in
costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.
CAPITOLUL III Servicii medicale profilactice

Art. 8. (1) Serviciile medicale profilactice prin care se asigura supravegherea sanatatii lucratorilor sunt:
examenul medical la angajarea in munca, de adaptare, periodic, la reluarea activitatii, supraveghere
speciala si promovarea sanatatii la locul de munca.
(1.1) Prin supraveghere speciala se intelege examenul medical profilactic efectuat de catre medicul de
medicina muncii, in vederea stabilirii aptitudinii in munca pentru lucratorii care se incadreaza in
urmatoarele categorii: persoane cu varste cuprinse intre 15 si 18 ani impliniti, persoane cu varsta de
peste 60 de ani impliniti, femei gravide, persoane cu handicap, persoane dependente de droguri, de
alcool, stangace, persoane cu vederea monoculara, persoane in evidenta cu boli cronice.
(2) Serviciile medicale profilactice prevazute la alin. (1) se efectueaza potrivit prevederilor anexei nr. 1,
precum si ale actelor normative specifice.
(3) In cazuri argumentate medical, stiintific, statistic, examenele medicale profilactice se vor adapta
periodic, specific noilor riscuri profesionale.
(4) Testarea psihologica a aptitudinilor in munca se face potrivit prevederilor anexei nr. 1.
(5) Examinarile medicale profilactice se efectueaza in baza fisei de identificare a factorilor de risc
profesional, conform modelului prevazut in anexa nr. 3, completata in mod obligatoriu la toate rubricile
si semnata de catre angajator.
Art. 9.
(1) In sensul prezentei hotarari, aptitudinea in munca reprezinta capacitatea lucratorului din punct de
vedere medical de a desfasura activitatea la locul de munca in profesia/functia pentru care se solicita
examenul medical.
(2) Pentru stabilirea aptitudinii in munca, medicul specialist de medicina muncii poate solicita si alte
investigatii si examene medicale de specialitate, suplimentare celor prevazute la art. 8.
Art. 10. In conditiile in care medicul de medicina muncii face recomandari de tip medical, aptitudinea
este conditionata de respectarea acestora, iar in fisa de aptitudine - anexa nr. 5,
avizul medical va fi "apt conditionat".
Art. 11.
(1) Inaptitudinea temporara in munca, in sensul prezentei hotarari, reprezinta incapacitatea medicala a
lucratorului de a desfasura activitatea la locul de munca in profesia/functia pentru care se solicita
23
examenul medical privind aptitudinea in munca, pana la reevaluarea sanatatii de catre medicul de
medicina muncii.
(2) In situatia in care lucratorul se afla temporar, din cauza unei boli, in situatia de incapacitate medicala
privind desfasurarea activitatii la locul de munca in profesia/functia pentru care se solicita examenul
medical de medicina muncii, medicul de medicina muncii stabileste inaptitudinea temporara pana la
disparitia cauzei medicale, iar in fisa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul medical va fi "inapt temporar".
Art. 12.
(1) Inaptitudinea permanenta in munca, in sensul prezentei hotarari, reprezinta incapacitatea medicala
permanenta a lucratorului de a desfasura activitatea la locul de munca in profesia/functia pentru care se
solicita examenul medical privind aptitudinea in munca.
Art. 13.
Examenul medical al lucratorilor la angajarea in munca stabileste aptitudinea/aptitudinea conditionata/
inaptitudinea permanenta sau temporara in munca pentru profesia/functia si locul de munca in care
angajatorul ii va desemna sa lucreze privind:
a) compatibilitatea/incompatibilitatea dintre eventualele afectiuni prezente in momentul examinarii si
viitorul loc de munca;
b) existenta/inexistenta unei afectiuni ce pune in pericol sanatatea si securitatea celorlalti lucratori de la
acelasi loc de munca;
c) existenta/inexistenta unei afectiuni ce pune in pericol securitatea unitatii si/sau calitatea produselor
realizate sau a serviciilor prestate;
d) existenta/inexistenta unui risc pentru sanatatea populatiei careia ii asigura servicii.
Art. 14.
In functie de rezultatul examenului medical la angajarea in munca, medicul de medicina muncii poate
face propuneri pentru:
a) adaptarea postului de munca la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice si la starea de
sanatate a lucratorului, in situatia prevazuta la art. 15 lit. b);
b) indrumarea persoanei care urmeaza a fi angajata catre alte locuri de munca;
c) includerea in circuitul informational si operational din sistemul sanitar a acelor persoane care necesita
o supraveghere medicala deosebita.
Art. 15. Examenul medical la angajarea in munca se efectueaza pentru:
a) lucratorii care urmeaza a fi angajati cu contract individual de munca pe perioada determinata sau
nedeterminata;
b) lucratorii care isi schimba locul de munca sau sunt detasati in alte locuri de munca ori alte activitati;
c) lucratorii care isi schimba meseria sau profesia.
Art. 16.
(1) Examenul medical la angajarea in munca se face la solicitarea angajatorului, care va completa fisa de
solicitare a examenului medical la angajare, conform modelului prevazut in anexa nr. 2, si fisa de
identificare a factorilor de risc profesional, conform modelului prevazut in anexa nr. 3.
(2) In situatia schimbarii locului de munca, lucratorul este obligat sa prezinte copia dosarului medical de
la serviciul medical de medicina muncii de la locul sau de munca anterior.
(3) Examenul medical la angajarea in munca consta in:
a) anamneza medicala profesionala si neprofesionala si examenul
clinic general, conform modelului dosarului medical prevazut in anexa nr. 4;
b) examenele medicale clinice si paraclinice, conform modelului de fisa prevazut in anexa nr. 1.
(4) La indicatia medicului de medicina muncii, pentru stabilirea incompatibilitatilor medicale cu
riscurile profesionale evaluate, examenul medical la angajarea in munca pentru locurile de munca si
activitatile cu expunere la factori de risc profesional cuprinde si examene medicale suplimentare celor
prevazute in anexa nr. 1.
(5) Rezultatele examenului clinic si ale celorlalte examene medicale se inregistreaza in dosarul medical.
(6) Medicul specialist de medicina muncii, in baza fisei de solicitare a examenului medical la angajare,
fisei de identificare a factorilor de risc profesional, dosarului medical si a examenelor medicale
efectuate, completeaza fisa de aptitudine cu concluzia examenului medical la angajare: apt, apt
conditionat, inapt temporar sau inapt pentru locul de munca respectiv.
(6.1) Medicul de medicina muncii poate solicita medicului de familie adeverinta/scrisoare medicala care
sa ateste starea de sanatate a viitorului angajat.
24
Art. 17. Fisa de aptitudine care finalizeaza examenul medical la angajarea in munca se completeaza
numai de catre medicul de medicina muncii, in doua exemplare, unul pentru angajator si celalalt pentru
lucrator.
Art. 18. Examenul medical de adaptare in munca se efectueaza la indicatia medicului specialist de
medicina muncii in prima luna de la angajare si are urmatoarele scopuri:
a) completeaza examenul medical la angajarea in munca, in conditiile concrete noilor locuri de munca
(organizarea fiziologica a muncii, a mediului de munca, relatiile om-masina, relatiile psihosociale in
cadrul colectivului de munca);
b) ajuta organismul celor angajati sa se adapteze noilor conditii;
c) determina depistarea unor cauze medicale ale neadaptarii la noul loc de munca si recomanda masuri
de inlaturare a acestora.
Art. 19. Efectuarea examenului medical periodic are urmatoarele scopuri:
a) confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii in munca pentru profesia/functia
si locul de munca pentru care s-a facut angajarea si s-a eliberat fisa de aptitudine;
b) depistarea aparitiei unor boli care constituie contraindicatii pentru activitatile si locurile de munca cu
expunere la factori de risc profesional;
c) diagnosticarea bolilor profesionale;
d) diagnosticarea bolilor legate de profesie;
e) depistarea bolilor care constituie risc pentru viata si sanatatea celorlalti lucratori la acelasi loc de
munca;
f) depistarea bolilor care constituie risc pentru securitatea unitatii, pentru calitatea produselor sau pentru
populatia cu care lucratorul vine in contact prin natura activitatii sale.
Art. 20. Examenul medical periodic se efectueaza obligatoriu tuturor lucratorilor.
Art. 21. Frecventa examenului medical periodic este stabilita prin fisele intocmite conform modelului
prevazut in anexa nr. 1 si poate fi modificata numai la propunerea medicului specialist de medicina
muncii, cu informarea angajatorului.
Art. 22. Examenul medical periodic cuprinde urmatoarele:
a) înregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut în intervalul de la examenul medical în
vederea angajarii sau de la ultimul examen medical periodic pâna în momentul examenului medical
respectiv;
b) examenul clinic general, conform dosarului medical prevazut în anexa nr. 4;
c) examenele clinice si paraclinice, conform modelului de fisa prevazut în anexa nr. 1 si examenului
indicat de catre medicul specialist de medicina muncii;
d) înregistrarea rezultatelor în dosarul medical prevazut în anexa nr. 4;
e) finalizarea concluziei prin completarea fisei de aptitudine, conform modelului prevazut în anexa nr. 5,
de catre medicul specialist de medicina muncii, în doua exemplare, unul pentru angajator si
celalalt pentru lucrator.
f) la indicatia medicului de medicina muncii, pentru stabilirea incompatibilitatilor medicale cu riscurile
profesionale evaluate, examenul medical periodic poate cuprinde investigatii si/sau examene medicale
de specialitate suplimentare celor prevazute in Anexa nr. 1.
Art. 23. Examenul medical la reluarea activitatii se efectueaza dupa o întrerupere a activitatii de
minimum 90 de zile, pentru motive medicale, sau de 6 luni, pentru orice alte motive, în termen de 7 zile
de la reluarea activitatii, cu respectarea dispozitiilor art. 22.
Art. 24. Efectuarea examenului medical la reluarea activitatii are urmatoarele scopuri:
a) confirmarea aptitudinii lucratorului pentru exercitarea profesiei/functiei avute anterior sau noii
profesii/functii la locul de munca respectiv;
b) stabilirea unor masuri de adaptare a locului de munca si a unor activitati specifice profesiei sau
functiei, daca este cazul;
c) reorientarea spre un alt loc de munca, care sa asigure lucratorului mentinerea sanatatii si a capacitatii
sale de munca.
Art. 25. Medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul medical la reluarea activitatii ori
de câte ori îl considera necesar, în functie de natura bolii sau a accidentului pentru care lucratorul a
absentat din productie.
Art. 26. Promovarea sanatatii la locul de munca reprezinta supravegherea activa a sanatatii lucratorilor
în raport cu caracteristicile locului de munca si, în mod particular, cu factorii de risc profesionali.
25
Art. 27 In vederea constientizarii nevoilor si obiectivelor privind sanatatea si securitatea in munca in
randul lucratorilor, a angajatorilor sau a altor factori implicati in acest scop, medicii de medicina muncii
efectueaza activitati specifice de promovare a sanatatii la locul de munca pentru realizarea bunastarii
lucratorilor, bazate pe identificarea problemelor acestora.
Art. 28. Serviciile de medicina muncii participa la realizarea si implementarea programelor de
informare, educare si formare profesionala cu privire la sanatatea si securitatea în munca pentru
lucratorii la care s-a efectuat supravegherea sanatatii prin examene medicale profilactice.
Art. 29.
(1) Pentru promovarea masurilor privind adaptarea la munca a lucratorilor si pentru imbunatatirea
conditiilor de munca si de mediu, medicii de medicina muncii desfasoara activitati de consiliere privind
sanatatea si igiena ocupationala a lucratorilor si a reprezentantilor acestora din intreprindere si din
comitetul de sanatate si securitate in munca, dupa caz, si colaboreaza cu organismele din domeniul
securitatii si sanatatii in munca.
(2) Serviciul de medicina muncii care asigura supravegherea starii de sanatate a lucratorilor va intocmi
si va prezenta angajatorului, anual, un raport care va cuprinde in principal concluziile evaluarii starii de
sanatate a lucratorilor, precum si recomandari medicale privind promovarea sanatatii la locul de munca.
Art. 30. Persoana examinata poate contesta rezultatul dat de catre medicul specialist de medicina muncii
privind aptitudinea în munca.
Art. 31. Contestatia prevazuta la art. 30 se adreseaza autoritatii de sanatate publica judetene sau a
municipiului Bucuresti, în termen de 7 zile lucratoare de la data primirii fisei de aptitudine în munca.
Art. 32. Autoritatea de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti desemneaza o comisie
formata din 3 medici specialisti de medicina muncii si convoaca partile implicate în termen de 21 de zile
lucratoare de la data primirii contestatiei.
Art. 33. Decizia comisiei este consemnata într-un proces-verbal si este comunicata în scris persoanei
examinate medical.
Art. 34. - Concluzia procesului-verbal este consemnata în fisa de aptitudine, în care a fost precizat
rezultatul examenului medical contestat.
CAPITOLUL IV Dispozitii finale

Art. 35. La aplicarea masurilor preventive tehnico-organizatorice la locurile de munca, angajatorii vor
tine seama de rezultatele supravegherii sanatatii.
Art. 36. Lucratorii trebuie sa fie informati în legatura cu rezultatele proprii ale supravegherii sanatatii
lor.
Art. 37.
(1) Dosarul medical si fisa de identificare a factorilor de risc profesional se pastreaza la structura de
medicina muncii pe durata derularii contractului cu angajatorul.
(2) Dosarul medical si fisa de identificare a factorilor de risc profesional pot fi, la solicitare, predate noii
structuri de medicina muncii agreate de angajator.
(3) Dosarele medicale trebuie pastrate la structurile de medicina muncii cel putin 40 de ani de la
incetarea expunerii, in cazul expunerii profesionale la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de
munca.
Art. 38 Angajatorul pastreaza lista locurilor de munca cu riscuri profesionale si fisele de aptitudine.
Art. 39. Lucratorul este obligat sa se prezinte la examenele medicale de supraveghere a sanatatii la locul
de munca, conform planificarii efectuate de catre medicul de medicina muncii cu acordul angajatorului.
Art. 40. Orice lucrator are dreptul sa consulte medicul specialist de medicina muncii, pentru orice
simptome pe care le atribuie conditiilor de munca si activitatii desfasurate
Art. 41. La schimbarea locului de munca in alta unitate, lucratorului i se vor inmana, la solicitare, copii
ale dosarului sau medical si ale fisei de identificare a factorilor de risc profesional, pentru a fi predate
structurii de medicina muncii a unitatii respective.
Art. 42. Angajatorii in procedura de faliment vor informa structura de medicina muncii.
Art. 43. La întreruperea temporara sau definitiva a activitatii lucratorului, structura de medicina muncii
va preda dosarul medical al acestuia medicului sau de familie.
Art. 43. La întreruperea temporara sau definitiva a activitatii lucratorului, structura de medicina muncii
va preda dosarul medical al acestuia medicului sau de familie.
26
Art. 44. Medicul specialist de medicina muncii si medicul de familie al lucratorului se vor informa
reciproc si operativ referitor la aparitia unor modificari în starea de sanatate a lucratorului.
Art. 45. Pentru protectia sanatatii comunitare, în cazul sectoarelor cu riscuri (alimentar, zootehnic,
farmaceutic, aprovizionare cu apa potabila, servicii catre populatie, cazare colectiva, piscine, salubritate
etc.), examenele medicale la angajare, periodic, la reluarea muncii se pot completa cu examinarile
specifice sectorului de activitate, la indicatia medicului specialist de medicina muncii.
Art. 46. Dosarului medical îi sunt aplicabile prevederile art. 21-25 din Legea drepturilor pacientului nr.
46/2003, referitoare la dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a pacientului.
Art. 47. Lucratorii au acces, la cerere, la toate informatiile referitoare la starea lor de sanatate.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
8. INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ PRIVIND

ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTE
1. PRINCIPII CARE TREBUIE RESPECTATE
• primul ajutor se acorda la locul accidentului!
27
• victima nu se deplaseaza de la locul accidentului decat in cazul in care situatia din teritoriul
respectiv continua sa fie periculoasa pentru victima sau/si pentru persoana care acorda primul ajutor!
• in primul rand se evalueaza gravitatea starii victimei si dupa aceasta evaluare se anunta ambulanta!
SUCCESIUNEA OPERATIUNILOR SALVATORULUI
• Izolati zona, indepartati curiosii (evitati cresterea numarului de victime);
• Degajati accidentatul;
• Acordati primul ajutor;
• Chemati ambulanta (apel telefonic 112);
• Supravegheati victima si continuati, daca este nevoie, sa-i acordati primul ajutor pana la sosirea
ambulantei.
• IZOLAREA ZONEI
• DEGAJAREA ACCIDENTATULUI
• ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR
• - controlarea functiilor vitale ale victimei (starea de constienta, prezenta/absenta respiratiei,
circulatia sangelui)
A. Verificarea starii de constienta
• - victima poate raspunde la intrebarile salvatorului (ce s-a intamplat?, cum va simtiti?, ce va
doare?). In acest timp se misca usor victima de umeri.
• - victima nu raspunde la intrebari – se incearca reactia la durere (mici dureri provocate
strangand victima de varfurile degetelor sau, pur si simplu, ciupind-o de ureche).
I. Victima reactioneaza la intrebari sau la provocarea durerii = VICTIMA CONSTIENTA – se face
inventarul leziunilor (fracturi, rani) – se anunta ambulanta prezentand starea accidentatului – evaluarea
victimei pana la sosirea ambulantei.
II. Victima nu reactioneaza la intrebari sau la provocarea durerii = VICTIMA INCONSTIENTA –
succesiune de operatii:
• * Solicitarea ajutorului (altor martori ai accidentului) – e mai usor ca primul
ajutor sa fie acordat de doua/mai multe persoane decat de catre una singura.
• * Eliberarea cailor respiratorii ale victimei
B. Existenta respiratiei
- capul victimei este in extensie (ridicat “pe spate”) – se apropie urechea salvatorului de gura victimei
in timp ce privirea este indreptata spre pieptul accidentatului – exista posibilitatea ca salvatorul sa-i auda
respiratia, sa o simta cu pielea obrazului si in acelasi timp sa vada eventual miscarile respiratorii ale
pieptului accidentatului.
C. Existenta circulatiei sangelui
- manevra se executa prin cautarea pulsului la artera carotida atat pe partea dreapta cat si pe partea
stanga a gatului (artera carotida se poate palpa pe partea laterala a gatului, la 2-3 cm distanta de cartilajul
tiroid (marul lui Adam)
Evaluarea functiilor vitale – 3 situatii:
• VICTIMA ARE RESPIRATIE SI ARE PULS
• * Se aseaza accidentatul in pozitie de siguranta = decubit lateral, cu capul intr-o parte sprijinit
pe fata dorsala a mainii de deasupra, cu membrul inferior de dedesubt in extensie si cel de deasupra in
flexie – pozitia asigura libertatea permanenta a cailor respiratorii ale victimei.
• ! La o persoana in stare de inconstienta, lasata sa zaca culcata pe spate, exista riscul ca baza
limbii sa “cada” in faringe = asfixierea victimei.
• * Se cheama ambulanta.
2. STOPUL RESPIRATOR
• VICTIMA NU RESPIRA DAR ARE PULS (STOP RESPIRATOR)
• * Se incepe imediat ventilatia artificiala (respiratie gura la gura):
- Se aseaza capul victimei in extensie;
Se penseaza nasul victimei intre degetul aratator si degetul mare
- Se aplica batista salvatorului pe fata accidentatului;
28
- Prin intermediul batistei se fixeaza etans gura salvatorului de gura victimei si se insufla aer in
caile respiratorii. Dupa fiecare insuflare se desprinde gura de gura victimei si se permite acesteia sa
expire;
- Se reia o noua insuflare dupa ce toracele a revenit la pozitia initiala.
- Se cheama ambulanta.
- Se fac 10 ventilatii artificiale dupa care se anunta ambulanta si se continua ventilatia
artificiala pana la sosirea ambulantei.
3. STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
• VICTIMA NU RESPIRA SI NU ARE PULS (STOP CARDIO-RESPIRATOR)
* Se solicita imediat ajutor si se cheama ambulanta
*Se mentin functiile vitale ale victimei (respiratia si circulatia sangelui) pana la sosirea ambulantei =
respiratie artificiala si masaj cardiac extern:
• Se executa doua ventilatii gura la gura;
• Se cauta punctul de presiune (punctul in care se va executa masajul cardiac extern) – se fixeaza
un deget pe marginea cutiei toracice si se misca degetul de-a lungul acestei margini pana se simte
capatul inferior al apendicelui xifoid (osul pieptului);
• Deasupra acestui reper se aseaza inca doua degete; punctul de presiune se va afla, in acest
moment, deasupra reperului format de aceste doua degete;
• Se aseaza podul unei palme in punctul de presiune;
• Se aseaza cealalta palma peste palma fixata in punctul de presiune;
• Se comprima toracele victimei prin miscari ferme executate cu toata greutatea corpului aplicata
din umeri, in lungul bratelor.
! Comprimarea torcelui victimei trebuie facuta astfel incat sternul (osul pieptului) sa se infunde cu 4-6
cm.
• Se continua aplicarea masurilor de resuscitare in succesiunea 2 la 15, adica 2 ventilatii urmate de
15 compresii toracice. Daca resuscitarea este executata de doua personae, atunci una dintre acestea se va
ocupa de ventilatie, timp in care cea de-a doua va face masajul cardiac in succesiunea de 1 la 5, adica 1
ventilatie urmata de 5 compresii toracice)
• ! Nu se intrerup masurile de reanimare decat in momentul in care pacientul este preluat de catre
personalul ambulantei.
4. SUCCESIUNEA MANEVRELOR DE PRIM AJUTOR CORESPUNZATOARE STARII VICTIMEI
(VICTIMELOR)
Actiunile salvatorului depind de starea victimei, astfel:
1. daca victima nu vorbeste (este inconstienta), dar respira si are puls (ii bate inima) sunt necesare:
• asezarea in pozitia de siguranta;
• acoperirea victimei, alarma;
• supravegherea circulatiei, a starii de constienta, a respiratiei, pana la sosirea ajutoarelor medicale.
2. daca victima nu raspunde, nu respira si are puls (ii bate inima) sunt necesare:
• degajarea (eliberarea) cailor respiratorii;
• manevra Heimlich;
• respiratie “gura la gura” sau “gura la nas”.
3. daca victima nu raspunde, nu respira si nu are puls (nu ii bate inima) este necesara:
• reanimare cardio-respiratorie (masaj cardiac extern asociat cu respiratie “gura la gura” sau “gura la
nas”).
4. daca victima sangereaza abundent se aplica:
• compresie manuala locala;
• pansament compresiv;
• compresie manuala la distanta (in zona subclaviculara sau inghinala).
5. daca victima prezinta arsuri provocate de:
• foc sau caldura, se face spalare pentru a evita ca arsura sa progreseze si pentru racorire;
• substante chimice, se face spalare abundenta cu apa (nu se incearca neutralizarea acidului cu
baza si invers).
6. daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari:
29
• oricare ar fi semnele, va actiona ca si cum victima ar avea o fracura, evitand sa o deplaseze si
respectand toate eventualele deformari la nivelul: membrului superior, membrului inferior, coloanei
vertebrale.
• victima poate sa prezinte:
• plagi grave: asezarea victimei intr-o pozitie adecvata, ingrijirea segmentului amputate,
compresie pentru oprirea sangerarii, etc.;
• plagi simple: curatirea si pansarea plagii.
5. ACCIDENTE PRIN ELECTROCUTARE
• Accidentul prin electrocutare apare atunci cand corpul omului se intercaleaza accidental intre doua
puncte cu potentiale electrice diferite, situatie in care prin el circula un curent capabil sa afecteze
functiile vitale ale organismului (respiratie, circulatia sangelui si activitatea nervoasa).
• Efectele curentului electric asupra functiilor vitale pot avea urmari imediate si intarziate.
• Urmarile imediate se manifesta prin paralizarea functiilor respiratorii si/sau circulatorii, respectiv
aparitia stopului respirator si/sau a stopului cardiac, ori deces instantaneu prin fibrilatie ventriculara.
• Urmarile intarziate (ore, zile) se manifesta printr-o slabire a fortei musculare, amorteli, chiar in
cazul in care accidentatul se afla in stare de repaus; la reluarea activitatii pot aparea tulburari care
influenteaza centrul generator de excitatii al inimii.
• PRIMUL AJUTOR – esential pentru viata victimei, intrucat numai intamplator se poate beneficia
de ajutor calificat.
• In practica se intalnesc doua situatii:
• accidentatul nu se poate desprinde de instalatia electrica;
• accidentatul s-a desprins de instalatia electrica, nemaifiind in contact cu aceasta si nici in imediata ei
apropiere.
! Salvatorul trebuie sa constate cu operativitate situatia concreta a victimei si sa hotarasca modul de
actionare, astfel incat sa nu-si pericliteze integritatea corporala sau chiar viata, expunandu-se aceluiasi
risc.
SCOATEREA ACCIDENTATULUI DE SUB ACTIUNEA SAU INFLUENTA CURENTULUI
ELECTRIC
A. instalatii cu tensiunea de lucru sub 1000V.
• Daca accidentatul este in contact cu instalatia electrica si se afla undeva la inaltime:
– dupa intreruperea tensiunii, muschii se relaxeaza, existand posibilitatea caderii accidentatului.
Analizati situatia si luati preventiv
masuri de evitare a acestei consecinte;
– sprijiniti accidentatul cu proptele izolante sau organizati atenuarea caderii prin prinderea victimei ori
prin plasarea pe sol a unor suporturi groase la locul eventalei caderi – paie, crengi, materiale textile, etc.
• Se actioneaza pentru intreruperea tensiunii prin deschiderea intrerupatorului de alimentare, iar in
lipsa acestuia prin deschiderea separatorului, scoaterea sigurantelor, scoaterea din priza, etc. de la caz la
caz.
• Daca scoaterea de sub tensiune a instalatiei necesita timp, defavorizand operativitatea interventiei,
scoateti accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricaror materiale sau echipamente electroizolante
care sunt la indemana, astfel incat sa se reuseasca indepartarea accidentatului de zona de pericol.
B. instalatii cu tensiunea de lucru peste 1000V – insasi apropierea de accidentat poate prezenta pericol
pentru salvator, din cauza tensiunii de pas. Se vor efectua urmatoarele manevre:
- Deconectarea instalatiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai:
• persoana care cunoaste bine instalatia, iar scoaterea accidentatului din instalatiile aflate sub
tensiune este permisa numai dupa deconectare. Pentru aceasta se vor folosi orice mijloace disponibile:
prin strigat, telefonic, prin radio sau prin mesager, etc.
- Scoaterea accidentatului din instalatia aflata sub tensiune este permisa numai in statiile electrice,
unde operatia se executa de catre personalul special instruit in acest sens si care utilizeaza mijloacele de
protectie electroizolante (cizme si manusi de inalta tensiune, stanga de manevra, corespunzatoare
tensiunii nominale a instalatiei).
- Daca din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a atingerii instalatiei electrice,
acestuia i s-au aprins hainele fara ca el sa fie in contact sau in imediata apropiere a instalatiei electrice
sub tensiune, se va actiona pentru stingerea hainelor aprinse prin inabusire. Este de preferat ca
30
accidentatul sa fie culcat la pamant in timpul acestor interventii, deoarece miscarea acestuia ca o “torta
vie” ingreuneaza si agraveaza in acelasi timp actiunile de salvare.
DETERMINAREA STARII ACCIDENTATULUI
• Dupa scoaterea accidentatului de sub tensiune si in afara pericolului generat de aceasta, se va
determina starea clinica a victimei printr-o examinare rapida, deoarece tot ce urmeaza sa se faca in
continuare depinde de acesta stare.
Actiunile de prim ajutor sunt diferentiate, in functie de starea accidentatului:
• daca accidentatul este constient;
• daca accidentatul este inconstient;
• daca accidentatul prezinta vatamari sau raniri.
Daca accidentatul este constient
• In acest caz examinarea este usurata de faptul ca se poate stabili contact verbal cu accidentatul.
Acest contact trebuie realizat sub forma intrebarilor, concomitent cu actiunea de calmare, de linistire a
accidentatului: “aseaza-te” respectiv “culca-te si stai linistit, respira adanc si regulat”, “cum s-a
intamplat accidentul?”, “te supara ceva?, ai ameteli?, ai greata?, ai cumva dificultati in respiratie?, te
supara inima?”.
In timpul intrebarilor se cauta vizual eventualele semne exterioare ale starii de rau:
• culoarea pielii, in mod special culoarea fetei (paloare sau roseata excesiva);
• transpiratia fetei si a palmelor;
• prezenta si caracteristicile respiratiei si ale pulsului;
• In cazul unei stari de rau se solicita salvarea.
Daca accidentatul este inconstient
• Se considera in stare de inconstienta acel accidentat caruia ii lipsesc reflexele de autoaparare si
capacitatea de miscare autonoma. Functiile vitale de baza – respiratia si circulatia – pot fi satisfacatoare;
• Daca din circumstantele producerii accidentului nu rezulta vatamari si leziuni care ar contraindica
intr-un mod evident miscarea si deplasarea accidentatului (de ex.: cadere cu grave leziuni si vatamari,
fracturi, hemoragii), asezati accidentatul intr-o pozitie care sa permita examinarea sa, adica in pozitie
culcat pe spate pe o suprafata plana si suficient de rigida, cu recomandarea de a nu fi miscat inutil,
deoarece pot exista eventuale vatamari “ascunse”, pentru care miscarea ar fi contraindicata;
• Desfaceti hainele la gat, piept si zona abdominala;
• Verificati starea respiratiei si existenta pulsului;
• In cazul lipsei functiilor vitale, fara a mai tine seama de eventualele interdictii de miscare a
accidentatului, acestuia i se va face respiratie artificiala sau reanimare cardio-respiratorie.
Daca accidentatul prezinta alte vatamari
• La accidentele prin electrocutare se pot produce arsuri, fracturi, tulburari de vedere;
• Simptomele dureroase ale acestor vatamari sunt semnalate de accidentatii aflati in stare de
constienta. In cazul celor care si-au pierdut cunostinta, cercetarea vatamarilor trebuie facuta abia dupa ce
s-a constatat starea satisfacatoare a respiratiei si circulatiei sangvine, iar examinarea trebuie realizata
numai vizual, fara a misca si dezbraca inutil accidentatul;
• Dupa constatarea starii accidentatului, trebuie decis modul de acordare a primului ajutor in
functie de tipul vatamarii: arsuri, fracturi, plagi, etc.
• Chiar daca in urma electrocutarii, accidentatul nu acuza stari de rau (nici macar trecatoare), el
trebuie tinut in repaus timp de 0,5 – 1 ora, dupa care trebuie supus unei consultatii medicale;
• Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicala, deoarece ulterior
pot surveni tulburari de ritm cardiac.
Daca starea de rau persista sau se agraveaza:
• accidentatul va fi asezat in pozitie culcat, cu picioarele ridicate;
• imbracamintea trebuie descheiata si slabita in zona gatului, pieptului si abdomenului;
• se va asigura transport calificat (prin salvare) la un serviciu medical de urgenta.
Modalitatea de acordare a primului ajutor si in general orice interventie se stabilesc in functie de
starea concreta a accidentatului.
6. OPRIREA HEMORAGIILOR
31
• HEMORAGIE = scurgerea sangelui in afara vaselor sanguine.
A. Hemoragii externe – sangele se scurge in afara organismului datorita sectionarii unor vase de sange.
Functie de vasele sectionate:
- H. ARTERIALE – sangele de culoare rosu-aprins tasneste intr-un jet sacadat, in acelasi ritm cu
pulsatiile inimii;
- H. VENOASE – sangele de culoare rosu-inchis curge lin, continuu;
- H. CAPILARE – sangele curge pe toata suprafata ranii, avand o intensitate redusa.
B. Hemoragii interne – semne:
- Ameteala
- Cresterea numarului de batai ale inimii pe minut
- Cresterea numarului de respiratii pe minut
- Puls slab, iar TA scade mult sub valoarea normala
- Bolnav nelinistit, palid, vorbeste repede, are transpiratii reci si prezinta o sete intensa.
Oprirea hemoragiei – HEMOSTAZA
- Natural – hemoragii mici, capilare
- Artificial
!!! Nu se aplica niciodata alcool iodat pe rana, acesta provocand necroza (arderea) tesuturilor, nu se pun
pe rana grasimi sau unguente.
Dupa curatarea si dezinfectarea ranii si a tegumentului din jur se poate incepe pansarea.
7. HEMOSTAZA
• Oprirea rapida si competenta a unei hemoragii este una din actiunile decisive care trebuie executata
de catre cel care acorda primul ajutor
• Hemostaza provizorie – aplicarea unui pansament compresiv (cateva comprese aplicate pe o plaga,
o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans)
• Daca hemoragia nu se opreste – comprimarea vasului prin care curge sangele;
• In hemoragia arteriala – comprimarea se face intr-un punct situat cat mai aproape de rana, intre
aceasta si inima, deoarece trebuie oprita iesirea sangelui care vine de la inima prin vasul deschis.
Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile in care sunt mai aproape de un plan osos si se poate
face direct, cu degetul sau cu toata palma, insa numai pentru o hemostaza de scurta durata.
• Daca nu se poate mentine vasul comprimat un timp indelungat se recurge la aplicarea garoului (sub
garou se aplica o fasa de tifon sau un obiect dur).
!!! Mentinerea unui garou nu poate depasi 1 ora, timp in care accidentatul trebuie sa ajunga la o unitate
medicala
La aplicarea garoului se noteaza ora si data la care a fost pus.
APLICAREA GAROULUI
• Se aplica numai in cazul ranirii membrelor
• Compresiunea se realizeaza dupa ce membrul ranit este ridicat in sus cateva secunde pentru a se
goli de o parte din sangele venos
• Nu se aplica direct pe piele ci peste un invelis textil
• Locul aplicarii difera dupa tipul de hemoragie:
- h. venoasa – sangele curge de la periferie spre inima, garoul se plaseaza distal, sub nivelul plagii
(daca sangerarea continua inseamna ca e afectata o artera) – SANGERAREA SE OPRESTE IN 2-3
MINUTE
- h. arteriala – garoul se aplica proximal (deasupra plagii), deoarece sangele curge de la centru spre
periferie - SANGERAREA SE OPRESTE IMEDIAT
- NU SE APLICA LA ANTEBRAT SAU GAMBA
- Nu se recomanda utilizarea garoului in hemostaza decat pe perioada executarii toaletei si pansarii
ranii sau in cazuri extreme.
8. SANGERARI DIN NAS
Sangerarile din nas pot aparea spontan sau pot fi produse prin suflarea nasului, printr-o lovitura
directa sau in cazuri mai serioase, prin ranire indirecta cum ar fi o fractura a craniului (si atunci nu opriti
curgerea sangelui).In sangerari ale nasului, rezultate din alte cauze, acordati primul ajutor astfel:
• asezati ranitul in pozitie sezand cu capul inclinat usor in fata;
• puneti-l pe ranit sa-si stranga narile intre degetul mare si aratator timp de aproximativ 10 minute,
respirand pe gura;
32
• desfaceti articolele de imbracaminte la gat si piept;
• spuneti victimei sa stea linistita pentru a evita cresterea pulsului si a sangerarii;
• indemnati-o sa respire pe gura si sa nu-si sufle nasul cateva ore dupa ce sangerarea s-a oprit pentru
ca, cheagul format sa nu se desprinda;
• daca in urma acestor masuri sangerarea nu se opreste, duceti accidentatul la spital
9. SANGERARI DIN URECHI
• Sangerarile din urechi pot fi insotite si de o eliminare a unui lichid galbui, simptom care indica o
fractura craniana, ceea ce este foarte grav.
• Nu incercati sa opriti curgerea de sange sau alte lichide din ureche!
• Nu acoperiti urechea cu tifon!
• Anuntati imediat medicul si acordati primul ajutor astfel:
• aplicati un bandaj cervical;
• puneti un pansament steril lejer pe ureche;
• culcati ranitul pe partea afectata sprijinind cu atentie capul si gatul, cu partea superioara a corpului
usor ridicata;
• daca ranitul vomita sau daca trebuie sa-l parasiti, puneti-l in pozitia de recuperare pe partea
afectata;
• controlati respiratia si circulatia;
• luati masurile impotriva socului.
10. SANGERAREA VARICELOR
• Varicele apar cand deschiderile venelor nu permit curgerea normala a sangelui. Acesta se strange
in vene creand o presiune ce poate duce la ruperea lor. La suprafata, sangerarea interna determina
umflarea si colorarea zonei. Sangerarea exterioara, produsa de o lovitura sau o sfasiere poate parea
serioasa dar in general nu este asa. Aceasta situatie apare mai ales la partea inferioara a gambelor si la
picioare.
• Procedati astfel:
• ridicati membrul cat de mult pana la limita confortului;
• aplicati un pansament compresiv si fixati pansamentul cu un bandaj in timp ce mentineti membrul
ridicat si sprijinit;
• scoateti sau desfaceti orice articol de imbracaminte care ar putea impiedica circulatia sangelui;
• transportati victima la spital.
11. LESINUL (LIPOTIMIA)
• Lesinul este rezultatul unei oxigenari temporar insuficiente a creierului . O persoana care lesina va
fi inconstienta chiar numai pentru cateva momente. Scopul acordarii primului ajutor in caz de lesin este
de a creste oxigenarea creierului.
Cauzele obisnuite ale lesinului sunt:
• oboseala, perioade indelungate petrecute in aceeasi pozitie (in picioare sau asezat), foame, lipsa
aerului proaspat;
• stari emotionale ca, de ex., frica, anxietatea, vederea sangelui;
• boala, traumatisme, dureri mari.
Pot exista simptome care preced lesinul: pierderea echilibrului, paliditate,
transpiratii.
Masuri preventive:
• se asigura aer proaspat (se deschid usi/ferestre), dar fara temperaturi excesive;
• se slabeste stransoarea hainelor la gat, piept si talie;
• daca persoana este culcata, picioarele se ridica la inaltimea de 10 – 30 cm fata de sol.
PRIMUL AJUTOR
• se verifica daca victima are caile respiratorii deschise si daca respira;
• se slabesc hainele la gat, piept si talie;
• se aseaza victima in pozitia de siguranta (de recuperare);
• se asigura aer proaspat si se protejeaza victima de temperaturi extreme;
• se mentine victima intinsa confortabil inca 10-15 minute dupa ce si-a recapatat cunostinta.
33
Pierderea temporara a cunostintei poate fi unul din simptomele care insotesc o criza cardiaca
ischemica sau o comotie cerebrala. Se are in vedere o astfel de posibilitate, mai ales, cand lesinul se
produce la persoanele mai in varsta si cauza nu este evidenta.
Daca revenirea din lesin nu e rapida si completa este necesar ajutor medical.
12. SINCOPA
• Ca manifestari, sincopa se aseamana cu lesinul. Apare rar la oameni sanatosi si e cauzata aproape
intotdeauna de lovituri in zonele reflexogene (plexul abdominal, barbie, gat, testicule) sau de boli
cardiace, hemoragii, boli vasculare.
• In sincopa, spre deosebire de lesin, pulsul devine neregulat, deosebit de slab si poate chiar
disparea.
• Primul ajutor este acelasi ca pentru lesin.
• Daca apare stop cardio-respirator se iau de indata masurile corespunzatoare. Se asigura
transportul urgent si sub supraveghere al victimei la spital.
13. REGULI GENERALE PRIVIND PANSAREA
Pansamentele si bandajele sunt elemente de baza in acordarea primului ajutor pentru ingrijirea
ranilor si a traumatismelor muschilor, oaselor si articulatiilor. Persoanele care acorda prim ajutor trebuie
sa fie familiarizate nu numai cu folosirea pansamentelor si bandajelor comerciale, ci si sa fie capabile sa
le improvizeze, de la caz la caz, din materialele aflate la indemana.
Inainte de pansare, opriti hemoragia.
• spalati-va pe maini inainte de a pansa o rana. Curatenia este esentiala pentru prevenirea sau
reducerea riscului de infectare;
• dezinfectati-va, daca este posibil, cu spirt, tinctura de iod, apa oxigenata, solutii de rivanol 1o/oo,
permanganate de potasiu 1o/oo, bromocet 1o/oo, apa de colonie, benzina, tuica tare etc.;
• nu atigeti si nu suflati peste partea de pansament care va veni in contact direct cu rana;
• folositi pentru pansare cel mai curat material disponibil;
• daca le aveti la indemana, folositi o pensa si un foarfece sterilizate prin fierbere sau la flacara;
• acoperiti complet rana si intindeti marginile pansamentului dincolo de limitele ranii;
• inainte de pansare, aplicati peste compresele de tifon, bumbac absorbant, vata, fasa neaderenta sau
alt material curat;
• nu indepartati de pe rana pansamentul deja facut. Daca sangele a trecut prin pansament, lasati
pansamentul neschimbat si acoperiti-l cu pansamente suplimentare, vata sau alte materiale, fixate cat
mai bine;
• cand sangerarea nu se opreste si pansamentul se imbiba cu sange, se vor aplica si alte masuri de
oprire a hemoragiei (hemostaza);
• fixati pansamentul cu banda adeziva (leucoplast) sau bandaje (fesi) pentru ca acesta sa nu cada in
timpul transportului;
• daca pansamentul a fost facut in conditii nesterile, avertizati unitatea medicala care preia ranitul;
• Nu puneti niciodata vata direct pe rana!
14. FRACTURILE
• Definitie: Intreruperea continuitatii unui os, cu alte cuvinte orice rupere, zdrobire sau plesnire
(fisurare) a unui os ca urmare a unui traumatism mai puternic (cadere de la inaltime, lovitura, strivire,
tamponare, izbire, rasucire, etc)
• Toate cele 200 oase ale corpului se pot fractura, dar cel mai des, fracturile se produc la oasele lungi
ale membrelor, la oasele bazinului si ale coloanei vertebrale.
• Cazurile mai frecvente ale fracturilor:
- Accidentele de munca si de circulatie;
- Catastrofele (cutremure, prabusiri de mine, ciocniri de trenuri, etc)
• Frecventa: cel mai mare numar se inregistreaza la barbatii intre 25-50 ani si la varstnici (fracturile
se pot produce si la traumatisme usoare)
PREVENIREA FRACTURILOR
Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor masuri de securitate (obiceiuri,
deprinderi) in diferite activitati profesionale, casnice, sportive, etc.
Trebuie evitate:
34
• Suprafetele accidentale sau incarcate cu diferite obiecte (obstacole): unelte, materiale, cordoane de
racord, furtunuri, etc.
• Pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase; lipsa covoarelor, carpetelor sau traverselor;
• Scarile luminate insuficient si blocate (aglomerate) cu diverse obiecte, fara balustrada, acoperite cu
gheata si/sau zapada;
• Folosirea scaunelor pentru a atinge locuri inalte, a scarilor pliante defecte, a scarilor neasigurate, a
improvizatiilor;
• Neutilizarea balustradelor si a centurilor de siguranta atunci cand se lucreaza la inaltime.

TIPURI DE FRACTURI
Cunoasterea diferitelor tipuri de fracturi este foarte importanta in luarea masurilor de prim ajutor
adecvate, care sa nu agraveze fractura si sa previna complicatiile: transformarea unei fracturi
incomplete intr-una completa, a unei fracturi complete intr-una cu deplasare, a unei fracturi inchise intr-
una deschisa. In functie de modul de producere a accidentului trebuie suspectata o fractura chiar si la
distanta de locul de actiune a agentului agresor.
Functie de actiunea directa/indirecta a agentului agresor fracturile pot fi:
1. Fractura directa – se produce la locul de aplicare a fortei respective (la locul de actiune a
agentului agresor) – caderea unei greutati pe coapsa, gamba, mana, o lovitura aplicata pe coloana, etc.
Acest tip de fractura intereseaza in special oasele care nu au toata suprafata acoperita de muschi
(cubitus, tibie, clavicula).
2. Fractura indirecta – se produce la distanta de locul de aplicare a fortei respective (la distanta de
locul de actiune a agentului agresor). Se produce prin:
• Flexie – agentul agresor actioneaza asupra unei extremitati a osului, cealalta extremitate fiind
fixata; osul se rupe acolo unde curbura e mai mare (F de clavicula prin cadere pe umar, F gatului femural
prin cadere pe genunchi);
• Rasucire – accidentele provocate de prinderea hainelor sau membrelor de o masina,
banda, agregat, fapt ce duce la ruperea oaselor la distanta prin fracturi spiroide – F coapsei prin rotirea
violenta a corpului, in timp ce piciorul e blocat pe sol;
• Tractiune – un segment de membru e prins si atarna sau e tras de un agregat producandu-
se si o mica rotatie;
• Presiune – fracturi produse prin caderi de la inaltime: fracturi de calcai, genunchi, sold si
coloana vertebrala in cazul caderilor in picioare; fracturi de antebrat, brat, si clavicula in caderile pe
palme sau pe cot.
Fracturile mai pot fi:
• Inchise, cand cel putin pielea a ramas intacta;
• Deschise, cand s-a produs si o rana prin care focarul de factura comunica cu exteriorul. Fracturile
deschise sunt mai grave, find insotite de hemoragii si complicate cu infectii.
SEMNE SI SIMPTOME
Inainte de examinarea accidentatului este obligatoriu ca salvatorul sa se informeze asupra:
• agentului agresor;
• a modului de actiune a acestuia;
• asupra caror parti din organism a actionat.
Fractura se suspecteaza daca:
• Traumatismul e produs de o forta externa puternica;
• S-a auzit o trosnitura sau o pocnitura.
Examinarea accidentatului se realizeaza cu blandete si atentie pentru a nu provoca leziuni suplimentare.
Membrul accidentat se compara cu cel valid pentru a determina gradul de deformare.
Imbracamintea trebuie taiata pentru a permite examinarea zonei traumatizate.
SEMNE DE PROBABILITATE
• Durerea si sensibilitatea dureroasa – maxime la locul fracturii, cu ocazia miscarii sau palparii
portiunii ranite (!!! o simpla contuzie musculara poate provoca durere);
• Deformarea regiunii traumatizate (!!! Hematomul si luxatia pot deforma zona afectata);
35
• Impotenta functionala – pierderea functiunii sau imposibilitatea efectuarii miscarii partii ranite –
intotdeauna prezenta ca urmare a durerii si deformarii (!!! Lipsa miscarii este un act de aparare
impotriva durerii);
• Scurtarea membrului fracturat (prin deplasarea pe verticala a segmentelor osoase)
(!!! Poate apare si in luxatii);

• Vanataia (echimoza) – apare mai tarziu si uneori la distanta de locul fracturii – indica difuzarea
sangelui din focarul de fractura in straturile pielii (!!! Poate apare si dupa o simpla lovitura).
SEMNE SIGURE
• Miscarea anormala aparuta in afara articulatiilor indica in mod sigur o fractura completa. !!! Nu
trebuie sa fie cautata de catre salvator indoind gamba, coapsa, bratul sau antebratul victimei. Poate fi
observata in timp ce accidentatul se misca sau se agita din cauza durerii; cel mult i se cere sa-si ridice
membrul in cauza, putandu-se constata atunci ca miscarea nu se transmite extremitatii acestuia.
• Crepitatia sau frecatura rezulta din frecarea fragmentelor osoase intre ele, in timp ce accidentatul
executa o miscare; e periculos sa fie cautata intentionat deoarece pot fi provocate complicatii.
15. PRIMUL AJUTOR IN FRACTURI
• Scop: - prevenirea complicatiilor si leziunilor ulterioare;
- diminuarea durerii si umflarea zonei.
REGULI GENERALE CE NU TREBUIE FACUT:
- NU se actioneaza brutal si NU se impun victimei miscari inutile.
- Victima NU trebuie ridicata in picioare sau transportata inainte de imobilizarea fracturii, pentru ca
toate acestea pot provoca complicatii:
1. Accentuarea durerii(cauza a socului);
2. Deplasarea fragmentelor osoase uneori ascutite si taioase care distrug muschi, vase de sange sau nervi
provocand hemoragii sau paralizii;
3. Transformarea fracturii inchise intr-una deschisa si complicatii.
CE TREBUIE FACUT:
- Primul ajutor se acorda la locul accidentului, exceptand cazul in care persista un pericol pentru
salvator sau pentru victima. Victima trebuie asezata in cel mai apropiat loc sigur, unde ranile sale sa
poata fi temporar asistate si stabilizate.
- In caz de fractura deschisa – primordiala este oprirea hemoragiei si pansarea ranii. Orice os
exteriorizat trebuie protejat cu fesi de jur imprejur, dar
NU TREBUIE FORTAT SA INTRE INAPOI IN RANA.
- Administrarea unui calmant pentru a diminua durerea (antinevralgic, algocalmin)
- Obiectivul principal al primului ajutor – imobilizarea focarului fracturii pentru a preveni
complicatiile si a alina durerea. Imobilizarea se realizeaza cu ajutorul atelelor confectionate special sau
improvizate (bastoane, umbrele, bucati de scandura sau placaj, cozi de matura, sipci, paturi, etc)
REGULILE IMOBILIZARII FRACTURII

• Orice imobilizare trebuie sa cuprinda doua articulatii (incheieturi): cea de deasupra si cea de de
desubtul focarului de fractura (proximal si distal);
• La membre, atelele se pun de o parte si de alta a focarului de fractura (sau membrul se aseaza intr-o
gutiera speciala);
• Atelele se invelesc in vata (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stanjeni circulatia
sau a nu mari durerea;
• Se evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea (fata antero-interna a
gambei);
• Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata, golurile se umplu cu vata;
• Se trage apoi o fasa, la inceput circulara, apoi serpuitoare, in jurul atelelor si membrului fracturat,
obtinand astfel o imobilizare provizorie (imobilizarea de durata – in aparat gipsat – serviciul medical de
specialitate);
!!! Fasa prea stransa stanjeneste circulatia sangelui si accentueaza durerea, iar fasa prea larga este egala
cu lipsa imobilizarii.
• Orice accentuare a durerii indica agravarea situatiei si necesita controlarea pozitiei membrelor, a
bandajelor si nodurilor si a circulatiei sangelui la extremitati;
36
!!! Nodurile de la materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi facute peste atela si nu pe zona
descoperita deoarece pot provoca compresiuni dureroase pe tegumente.
!!! Daca sunt ranite ambele picioare, nodurile se fac pe linia mediana.
• La efectuarea imobilizarii trebuie sa conlucreze cel putin doua persoane. Una ridica membrul
fracturat cu o mana, in timp ce cu palma cealalta sprijina locul fracturii iar cealalata persoana aplica
atelele si trage fasa.
- Dupa imobilizare urmeaza transportarea accidentatului la spital. Pana atunci se va asigura in continuare
supravegherea accidentatului luandu-se in continuare masurile necesare pentru prevenirea socului:
acoperire cu pleduri sau haine, administrare de calmante pentru durere si de lichide, daca victima este
constienta.
REDUCEREA FRACTURII
In cazul fracturarii unui os, muschii asociati acestuia se contracta; daca fractura e completa,
contractia rapida a muschilor poate produce alunecarea extremitatilor rupte si patrunderea lor in tesutul
inconjurator. Manipularea brutala poate produce dureri si chiar leziuni ale muschilor, nervilor si vaselor
sanguine.
Astfel poate fi necesara reducerea fracturii prin tractiunea membrului accidentat, ceea ce
realizeaza implicit si relaxarea (repunerea, reasezarea in ax) oaselor rupte si deplasate. Daca aceasta
reducere este necesara, ea trebuie executata de doi salvatori:
• Unul ridica membrul deasupra fracturii (proximal);
• Celalat trage, cu grija, dar ferm, in josul fracturii, divergent fata de primul si in axul membrului
respective
PRECAUTIILE TRACTIUNII
• NU incercati sa indreptati articulatiile in cazul traumatismelor umerilor, coatelor, incheieturilor
mainii sau genunchilor. Aceasta manevra poate distruge nervi importanti si vase sanguine mari care trec
prin apropierea acestor incheieturi.
• Aplicati o tractiune suficienta numai pentru a alinia membrul si a elibera compresia musculara si a
extremitatilor osului fracturat asupra nervilor si muschilor. Pentru a realinia membrul poate fi necesara o
tractiune mai mare, dar nu fortati. Daca exista rezistenta sau durere accentuata, intrerupeti tractiunea si
imobilizati in pozitia diformitatii existente.
• Mentineti tractiunea pana cand membrul este complet imobilizat.
• Efectuati manevra de axare a membrului fracturat numai daca se constata deformarea evidenta a
membrului. Ea nu e obligatorie dar e bine sa se faca in primele minute dupa accident, pentru ca in
aceasta perioada victima are o scurta perioada de “anestezie naturala”.
• Notati ca ati aplicat tractiunea si informati serviciul medical – verbal/printr-o nota scrisa, introdusa
in imbracamintea victimei.
MANEVRELE DE TRACTIUNE
1. PENTRU MEMEBRUL SUPERIOR
- La nivelul bratului – se indoaie cotul la 90o – primul salvator trage in ax apucand de antebrat, in
portiunea sa superioara, imediat sub plica cotului, iar al doilea salvator apuca de brat cu mainile
impreunate ca o chinga in axila si trage in sens contrar;
- La nivelul antebratului – se indoaie incet cotul victimei la 90o – primul salvator trage in ax de
degetul mare al mainii, iar al doilea salvator trage tot in ax dar in sens contrar apucand de portiunea
inferioara a bratului, imediat deasupra plicii cotului;
2. PENTRU MEMBRUL INFERIOR
- La nivelul femurului (coapsa) – se mentine genunchiul victimei intins si se trage in ax, primul
salvator apucand de picior cu mainile sprijinite de glezna si de calcai, iar al doilea salvator tragand in
sens contrar de radacina coapsei cu mainile impreunate in chinga sau cu ajutorul unui cersaf introdus
intre coapse.
- La nivelul gambei (gleznei) – se ridica membrul inferior, indoindu-l la nivelul genunchiului si se
trage in ax: un salvator apuca de laba piciorului si cel de-al doilea salvator trage in sens contrar, apucand
de genunchi;
37
- La nivelul degetelor, mainii sau labei piciorului – se trage intr-un sens de varfurile degetelor
corespunzatoare regiunii deformate, fixand cu putere, cu cealalata mana, pumnul sau glezna victimei
(membrul superior sau membrul inferior).
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
9. RISCURI DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA specifice unitatii
- cadere de la acelasi nivel ;

- cadere de la inaltime ;
- cadere, prabusire de materiale sau obiecte ;
- contact cu materiale sau obiecte proiectate ;
- prinderea, lovirea sau strivirea de masini, utilaje, accesorii sau scule actionate mecanic, in functiune ;
- prinderea, lovirea si strivirea cu dispozitive, accesorii sau scule actionate manual sau de obiecte si
materiale ;
- prinderea, lovirea si strivirea din mijloace de transport in incinta unitatii sau in afara acesteia pe durata
deplasarii la si de la serviciu ;
- electrocutare ;
- proiectare si cadere de materiale ;
- arsuri, explozii, intoxicatii, calamitati ;
- agresiuni verbale si/sau fizice ;
In vederea prevenirii, diminuarii acestor riscuri s-au luat urmatoarele
MASURI ORGANIZATORICE, TEHNICE DE ALARMARE DE PRIM AJUTOR, INTERVENTIE,
EVACUARE A LUCRATORILOR SI CELORLALTE PERSOANE DIN CADRUL SOCIETATII :
- achizitionare ET, EIP certificate d.p.d.v. al calitatii de SSM ;

- folosirea mijloacelor de protectie electroizolante;
- elaboarare de instructiuni proprii de S.S.M. ( I.P.S.M. Nr.1….);
- sarcinile ce revin fiecarui lucrator vor fi realizate in conformitate cu legislatia in vigoare;
- eventualele reparatii a utilajelor si echipamentelor de lucru se vor realiza numai de catre personal
autorizat prin esalonarea acestor operatii;
- se va delimita si semnaliza locul de munca;
- se vor lua masuri tehnico-organizatorice de alarmare in cazul starilor de pericol iminent, de
accidentare, respective in cazul producerii accidentelor de munca si a accidentarilor tehnice prin oprirea
instalatiilor sau activitatii, evaluarea lucratorilor din zonele periculoase, anuntarea imediata a
conducatorilor ierarhici superiori;
- in cazul accidentelor de munca se va acorda primul ajutor.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
38
10. Obligatii ale lucratorilor. Anexe la fisa postului.
ATRIBUŢII PE LINIE DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA ŞI P.S.I/S.U

PENTRU PERSONALUL S.C. CUMIRAD INVEST S.R.L.
(INSTRUCŢIUNI INTERNE) Anexa la Decizia..... ../ .......
Sef loc de munca
A. ATRIBUŢII GENERALE
(1) Asigurarea măsurilor de prevenire a oricăror accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale;
(2) Asigurarea protecţiei mediului la locul de muncă şi a măsurilor igienico – sanitare;
(3) Dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi de lucru materiale igienico – sanitare şi
alimentaţiei de protecţie şi urmărirea utilizării acestora conform scopului acordării. Asigurarea dotării cu
trusă sanitară şi materiale de prim ajutor şi stabileşte locurile de amplasare spre cunoştinţa tuturor
salariaţilor;
(4) Prevenirea constituirii condiţiilor favorabile pentru incendii, avarii, explozii sau situaţii periculoase
prin măsuri tehnice, organizatorice, igienico – sanitare, corespunzătoare condiţiilor de muncă şi
factorilor de mediu specifici.
(5) Dotarea cu materiale de propagandă privind securitatea si sanatatea in munca si P.S.I/S.U. Asigură
menţinerea şi afişarea la locul de muncă a instrucţiunilor specifice de securitate si sanatate in munca,
afişe, plăci avertizoare e.t.c.
(6) Efectuarea instruirii specifice de securitate si sanatate in munca şi P.S.I/ S.U. a tuturor salariaţilor de
la punctul de lucru şi a altor participanţi la procesul de muncă aflaţi în raza sa de activitate;
(7) Contribuie la întocmirea şi completarea cu măsuri specifice de securitate si sanatate in munca a
instructajelor pentru toate locurile de muncă, instalaţiile, utilajele din sectorul său de activitate;
(8) Asigură realizarea măsurilor stabilite de organul de control cu prilejul controalelor şi al cercetării
accidentelor de muncă;
(9) Cooperează cu angajatorul şi/sau cu angajaţii cu atribuţii specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă atât timp cât este necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea să se asigure că toate
condiţiile de muncă sunt corespunzătoare şi nu prezintă riscuri pentru securitatea şi sănătatea în muncă
sau pentru realizarea oricărei sarcini sau cerinţe impuse de autorităţi competente.
B. ATRIBUŢII SPECIFICE
(1) Opreşte lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi a măsurilor de
eliminare a stării de pericol sau procedează la izolarea acestuia;
(2) Dispune aplicarea de măsuri disciplinare împotriva celor care încalcă regulile de securitate si
sanatate in munca şi P.S.I/S.U., scoţând din producţie pe cei care nu corespund din punct de vedere al
sănătăţii, vin în stare de ebrietate, obosiţi, nu sunt pregătiţi pentru executarea lucrărilor si manipularea
echipamentelor sau nu sunt echipaţi cu echipamentul individual de protecţie şi de lucru adecvat.
(3) Prezintă documentele şi dă relaţiile solicitate de persoanele în drept a constata activitatea la punctul
de lucru sau în cazul cercetării unor evenimente;
(4) În cazul producerii unor accidente, organizează primul ajutor şi aplică procedurile interne de tratare a
evenimentelor de muncă.
Am luat cunostinta:
39
PENTRU PERSONALUL MUNCITOR S.C. CUMIRAD INVEST S.R.L.
(INSTRUCŢIUNI INTERNE)
Anexa la fisa postului
LUCRATOR:
ATRIBUŢII GENERALE
(1) Desfasurarea activitatii in conformitate cu pregatirea si instruirea , precum si cu instructiunile

primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau
imbolnavire profesionala propria persoana si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau
omisiunile sale , in timpul procesului de munca ;
(2) Utilizarea corecta a masinilor , aparaturii , uneltelor , substantelor periculoase , echipamente
de transport si alte mijloace de productie ;
(3) Utilizarea corecta a echipamentului individual de protectie acordat si dupa utilizare , sa-l
inapoieze sau sa-l puna la locul destinat pentru pastrare ;
(4) Nu va proceda niciodata la scoaterea din functiune , la modificarea , schimbarea sau
inlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii , a masinilor , aparaturii , uneltelor ,
instalatiilor electrice si cladirilor si sa utilizeze corect aceste dispozitive ;
(5) Comunica imediat angajatorului si / sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre
care are motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor , precum si orice deficienta a sistemelor de protectie ;
(6) Informeaza de indata conducatorul locului de munca si / sau angajatorul despre accidentele
suferite de persoana proprie sau de catre alti participanti la procesul de munca ;
(7) Coopereaza cu angajatorul si / sau lucratorii desemnati atat timp cat este necesar , pentru a
face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si
inspectorii sanitari pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor ;
(8) Isi insuseste si respecta prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si
masurile de aplicare ale acestora ;
(9) Ofera relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari ;
(10) Opreşte lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi a măsurilor de
eliminare a stării de pericol sau procedează la izolarea acestuia;
Am luat la cunoștință:
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
40
11. H.G.1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către
lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de munca
CAP. I Dispoziţii generale

ART. 1 Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime referitoare la echipamentul individual de
protecţie utilizat de lucrători la locul de munca.
ART. 2 Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplica în totalitate
domeniului menţionat la art. 1, fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive şi/sau specifice cuprinse
în prezenta hotărâre.
ART. 3
(1) În sensul prezentei hotărâri, prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament
destinat sa fie purtat sau ţinut de lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar
putea sa îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de munca, precum şi orice element
suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.
(2) Sunt excluse din definitia cuprinsă la alin. (1):
a) îmbrăcămintea de lucru şi uniformele obişnuite care nu sunt proiectate în mod special pentru a
proteja securitatea şi sănătatea lucrătorului;
b) echipamentul folosit de serviciile de urgenta şi salvare;
c) echipamentul individual de protecţie purtat sau folosit de armata, poliţie ori de alte instituţii de
ordine publica;
d) echipamentul individual de protecţie pentru mijloace de transport rutier;
e) echipamentul sportiv;
f) echipamentul de autoaparare sau de descurajare;
g) dispozitivele purtabile pentru detectarea şi semnalizarea riscurilor şi factorilor nocivi.
ART. 4
Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate
suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de
organizare a muncii.
CAP. II Obligaţiile angajatorilor SECŢIUNEA 1 Prevederi generale
ART. 5
(1) Echipamentul individual de protecţie trebuie sa respecte prevederile Hotărârii Guvernului nr.
115/2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie
şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piata, cu modificările ulterioare.
(2) Orice echipament individual de protecţie trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii:
a) sa fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără sa conducă el însuşi la un risc mărit;
b) sa corespundă condiţiilor existente la locul de munca;
c) sa ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
d) sa se potriveasca în mod corect persoanei care îl poarta, după toate ajustarile necesare.
ART. 6
În cazul în care prezenta unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai multor echipamente
individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie sa fie compatibile şi sa isi păstreze eficacitatea în
raport cu riscul/riscurile respectiv/respective.
ART. 7
Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata purtării, sunt
determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecventa expunerii la risc, caracteristicile postului de lucru
al fiecărui lucrator şi de performanta echipamentului individual de protecţie.
ART. 8
(1) Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat purtării de către o singura
persoana.
(2) Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de către mai multe
persoane, se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura ca aceasta utilizare nu creează diferiţilor
utilizatori nicio problema de sănătate sau de igiena.

ART. 9
41
În cadrul întreprinderii şi/sau unităţii trebuie sa se furnizeze şi sa fie disponibile informaţii adecvate
privind fiecare echipament individual de protecţie impus în conformitate cu art. 5 şi 6.
ART. 10
(1) Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator, care asigura buna sa
funcţionare şi o stare de igiena satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, repararii şi inlocuirilor
necesare.
(2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate stabili dispoziţii pe baza cărora sa se
impună ca lucrătorul sa contribuie la costul unui anumit echipament individual de protecţie, în situaţiile
în care utilizarea echipamentului nu este exclusiv pentru locul de munca.
ART. 11
Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile impotriva cărora îl protejeaza purtarea
echipamentului individual de protecţie.
ART. 12
Angajatorul asigura instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează antrenamente pentru modul
de purtare a echipamentului individual de protecţie.
ART. 13
(1) Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile specificate şi în
conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale.
(2) Instrucţiunile trebuie sa fie pe înţelesul lucrătorilor.
SECŢIUNEA a 2-a Evaluarea echipamentului individual de protecţie

ART. 14
(1) Înainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie sa evalueze dacă
echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează sa îl folosească îndeplineşte cerinţele
prevăzute la art. 5 şi 6.
(2) Aceasta evaluare cuprinde:
a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie sa le posede echipamentul individual de protecţie pentru a
fi eficace impotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se în considerare orice riscuri pe care le poate
crea echipamentul în sine;
c) compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil cu caracteristicile
prevăzute la lit. b).
ART. 15
Evaluarea prevăzută la art. 14 este revizuită în funcţie de modificările aduse oricărui element al
echipamentului individual de protecţie.
SECŢIUNEA a 3-a Reguli de utilizare
ART. 16
(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 4-15, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
stabileşte reguli generale pentru utilizarea echipamentului individual de protecţie şi / sau reguli care
reglementează cazurile şi situaţiile în care angajatorul trebuie sa furnizeze echipamentul individual de
protecţie, luând în considerare reglementările tehnice romane care transpun legislaţia comunitara privind
libera circulaţie a acestui echipament.
(2) Aceste reguli indica, în special, împrejurările sau situaţiile de risc în care este necesară utilizarea
echipamentului individual de protecţie, fără a aduce atingere prioritatii care trebuie sa se acorde
mijloacelor de protecţie colectivă.
(3) Anexele nr. 1-3 au un caracter orientativ, conţin informaţii utile pentru stabilirea acestor reguli şi
fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 17
Atunci când Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei adapteaza regulile prevăzute la art. 16,
acesta ia în considerare orice modificări semnificative ale riscului, mijloacelor de protecţie colectivă şi
echipamentelor individuale de protecţie, determinate de evolutiile tehnologice.
ART. 18
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei consulta organizaţiile angajatorilor şi lucrătorilor
cu privire la regulile prevăzute la art. 16 şi 17.
42
SECŢIUNEA a 4-a Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor
ART. 19
Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 din Legea securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006,
lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora sunt informati cu privire la toate măsurile ce trebuie luate în
domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, atunci când aceştia utilizează echipamente individuale de
protecţie la locul de munca.
ART. 20
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la problemele la
care se face referire în prezenta hotărâre, inclusiv în anexele la aceasta, se desfăşoară în conformitate cu
prevederile art. 18 din Legea nr. 319/2006.
ANEXA 2
LISTA orientativa şi neexhaustiva a echipamentelor individuale de protecţie
Protecţia capului:
- casti de protecţie pentru utilizare în industrie (mine, santiere de lucrări publice, alte ramuri
industriale);
- acoperamant uşor pentru protecţia scalpului (caschete, bonete, plase de par, cu sau fără cozoroc);
- acoperamant pentru cap (bonete, caschete, palarii etc. din material textil, material textil tratat etc.).
Protecţia impotriva zgomotului:
- antifoane interne şi alte dispozitive similare;
- casti antifonice (care acoperă tot capul);
- antifoane externe care pot fi montate pe casti de protecţie industriale;
- antifoane externe cu receptor de joasa frecventa incorporat;
- antifoane cu comunicare audio.
Protecţia ochilor şi a fetei:
- ochelari cu brate;
- ochelari-masca;
- ochelari-masca impotriva radiatiilor X, ochelari-masca impotriva radiatiilor laser, ochelari-masca
impotriva radiatiilor ultraviolete, infrarosii, vizibile;
- ecrane faciale (viziere);
- masti şi casti pentru sudura cu arc (masti de mana, masti cu fixare pe cap sau masti care pot fi
montate pe casti de protecţie).
Protecţia respiratorie:
- aparate filtrante impotriva pulberilor, gazelor şi pulberilor radioactive;
- aparate de protecţie respiratorie izolante cu aductie de aer;
- aparate de protecţie respiratorie cu masca de sudura detasabila;
- aparate şi dispozitive pentru scufundare;
- costume pentru scufundare.
Protecţia mainii şi bratului:
- manusi care asigura protecţie:
* impotriva agresiunilor mecanice (intepaturi, taieturi, vibratii etc.);
* impotriva substanţelor chimice;
* pentru electricieni şi impotriva caldurii;
- manusi cu un deget;
- degetare;
- manecute;
- manseta de protecţie a incheieturii mainii pentru munci grele;
- mitene (manusi fără degete);
- manusi de protecţie.
Protecţia picioarelor şi a gambelor:
- pantofi, bocanci, cizme semiinalte şi cizme de securitate;
- incaltaminte la care se pot scoate rapid sireturile sau carligele;
- incaltaminte cu bombeu suplimentar de protecţie;
- incaltaminte şi supraincaltari cu talpi rezistente de caldura;
- incaltaminte, cizme şi supraincaltari rezistente la caldura;
- incaltaminte, cizme şi supraincaltari termoizolante;
43
- incaltaminte, cizme şi supraincaltari impotriva vibratiilor;
- incaltaminte, cizme şi supraincaltari antistatice;

- incaltaminte, cizme şi supraincaltari electroizolante;
- cizme pentru lucrătorii cu ferastraie cu lant;
- saboti;
- genunchiere;
- glezniere detasabile;
- ghete;
- talpi detasabile (rezistente la caldura, perforare sau transpiratie);
- crampoane detasabile pentru gheaţa, zapada sau podele alunecoase.
Protecţia pielii:
- creme de protecţie/unguente.
Protecţia trunchiului şi a abdomenului:
- veste, jachete şi sorturi de protecţie impotriva agresiunilor mecanice (intepare, tăiere, stropi de metal
topit etc.);
- veste, jachete şi sorturi de protecţie impotriva substanţelor chimice;
- veste cu sistem de încălzire;
- veste de salvare;
- sorturi de protecţie impotriva radiatiilor X;
- centuri lomboabdominale.
Protecţia întregului corp
Echipament proiectat pentru a preveni caderile:
- echipament de prevenire a caderilor (echipament complet cu toate accesoriile necesare);
- echipament de franare cu absorbire a energiei cinetice (echipament complet cu toate accesoriile
necesare);
- dispozitive de sustinere a corpului (centuri de securitate).
Îmbrăcăminte de protecţie:
- îmbrăcăminte pentru lucru "de securitate" (doua piese şi combinezoane);
- îmbrăcăminte de protecţie impotriva agresiunilor mecanice (intepare, tăiere etc.);
- îmbrăcăminte de protecţie impotriva substanţelor chimice;
- îmbrăcăminte de protecţie impotriva proiectiilor de metal topit şi a radiatiilor infrarosii;
- îmbrăcăminte de protecţie rezistenta la caldura;
- îmbrăcăminte termoizolanta;
- îmbrăcăminte de protecţie impotriva contaminarii radioactive;
- îmbrăcăminte de protecţie impotriva pulberilor;
- îmbrăcăminte de protecţie impotriva gazelor;
- îmbrăcăminte şi accesorii (banderole, manusi etc.) de semnalizare fluorescente, reflectorizante;
- paturi de protecţie.
ANEXA 3
LISTA orientativa şi neexhaustiva a activităţilor şi sectoarelor de activitate care pot necesita
utilizarea de echipament individual de protecţie
1. Protecţia capului (protecţia craniului)
Casti de protecţie:
- lucrări de construcţii, în special activitate pe, sub sau în apropierea schelelor şi locurilor de munca la
înălţime, la operaţii de montare şi demontare a cofrajelor, de asamblare şi instalare, activitate desfasurata
pe schele şi de demolări;
- lucrări de poduri metalice, construcţii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri hidraulice de metal,
furnale, otelarii şi laminoare, containere mari, conducte mari, cazane şi centrale electrice;
- lucrări în fose, santuri, puţuri şi galerii;
- terasamente şi lucrări în piatra;
- lucrări în subteran, cariere, excavari la suprafata, halde;
- lucrări cu unelte de impuscat bolturi;
- lucrări cu explozivi;
- lucrări în vecinătatea lifturilor, dispozitivelor de ridicare, macaralelor şi a transportoarelor;
44
- lucrări la furnale, instalaţii de concasare fina, otelarii, laminoare, ateliere metalurgice, forjare,
matritare la cald şi turnare;
- lucrări la cuptoare industriale, containere, maşini, silozuri, buncare şi conducte;
- lucrări de construcţii navale;
- lucrări de manevra feroviare;
- lucrări în abatoare.
2. Protecţia picioarelor
Incaltaminte de securitate cu talpa antiperforatie:
- lucrări de construcţii, civile şi rutiere;
- lucrări pe schele;
- lucrări de demolare;
- lucrări de construcţii în beton şi plăci prefabricate, care presupun montarea şi demontarea cofrajelor;
- lucrări pe santiere şi în spaţii de depozitare;
- lucrări pe acoperisuri.
Incaltaminte de securitate fără talpa antiperforatie:
- lucrări pe poduri metalice, construcţii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri hidraulice de metal,
furnale, otelarii şi laminoare, containere mari, conducte mari, cazane şi centrale electrice;
- construcţia de cuptoare, instalaţii de încălzire şi ventilare şi lucrări de asamblare de metale;
- lucrări de transformare şi întreţinere;
- lucrări cu furnale, instalaţii de concasare fina, otelarii, laminoare, ateliere metalurgice, forjare,
matritare la cald, presari la cald şi trefilare;
- lucrări în cariere şi în exploatări de suprafata şi halde;
- extractia şi prelucrarea pietrei;
- producţia, tratarea şi prelucrarea produselor din sticla plata şi a recipientelor din sticla;
- lucrări de manipulare a formelor în industria ceramicii;
- captusirea cuptoarelor din industria ceramicii;
- lucrări de turnare în industria produselor ceramice şi a materialelor de construcţii;
- transport şi depozitare;
- lucrări cu blocuri de carne congelata şi ambalaje metalice de conserve alimentare;
- lucrări de construcţii navale;
- lucrări de manevra feroviare.
Incaltaminte de securitate cu toc sau talpa ortopedica şi insertie antiperforatie:
- lucrări pe acoperisuri.
Incaltaminte de securitate cu talpi termoizolante:
- lucrări cu şi pe materiale foarte fierbinti sau foarte reci.
Incaltaminte de securitate care se poate dezechipa uşor:
- acolo unde exista riscul penetrarii de substanţe incandescente.
3. Protecţia ochilor sau a fetei
Ochelari de protecţie, viziere şi ecrane faciale:
- lucrări de sudura, polizare şi debitare;
- lucrări de gaurire şi gravare;
- lucrări de tăiere şi prelucrare a pietrei;
- lucrări cu unelte de impuscat bolturi;
- utilizarea de maşini a căror funcţionare se bazează pe îndepărtarea spanului în cazul prelucrării de
materiale care produc span;
- matritarea la cald;
- îndepărtarea şi maruntirea cioburilor;
- pulverizarea de substanţe abrazive;
- lucrări cu soluţii acide şi alcaline, dezinfectanti şi produse de curatare corozive;
- utilizarea de dispozitive cu jet lichid;
- lucrări cu şi în apropierea materialelor incandescente;
- lucrări cu caldura radianta;
- lucrări cu laser.
4. Protecţia respiratorie
Semimasti/Aparate de protecţie respiratorie:
45
- lucrări în containere, spaţii inguste şi cuptoare industriale alimentate cu gaz, în cazul în care poate
exista riscul intoxicării cu gaz sau cantitatea de oxigen este insuficienta;
- lucrări la gura de încărcare a furnalelor;
- lucrări în apropierea convertizoarelor şi a conductelor de gaz ale furnalelor;
- lucrări în apropierea oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja vapori de metale grele;
- lucrări pe captuseala furnalelor şi a oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja pulberi;
- vopsirea prin pulverizare fără ventilaţie corespunzătoare;
- lucrări în puţuri, canale şi alte spaţii subterane ale sistemului de canalizare;
- lucrări în instalaţii de răcire în care exista riscul scurgerii agentului de refrigerare.
5. Protecţia auzului
Antifoane:
- lucrări la prese de metale;
- lucrări cu dispozitive pneumatice;
- lucrări ale personalului de la sol în aeroporturi;
- lucrări de treierat;
- lucrări în industria lemnului şi textila.
6. Protecţia corpului, bratelor şi mainilor
Îmbrăcăminte de protecţie:
- lucrări cu acizi şi soluţii caustice, dezinfectanti şi substanţe de curatare corozive;
- lucrări cu sau în apropierea materialelor fierbinti şi acolo unde se simt efectele caldurii;
- lucrări cu produse din sticla plata;
- lucrări de sablare;
- lucrări în camere frigorifice.
Imbracamite de protecţie greu inflamabila:
- lucrări de sudura în spaţii inguste.
Sorturi rezistente la perforatie:
- lucrări de dezosare şi transare;
- lucrări cu cutite de mana care implica îndreptarea cutitului spre corp.
Sorturi din piele:
- lucrări de sudura;
- lucrări de forjare;
- lucrări de turnare.
Protecţia antebratului:
- lucrări de dezosare şi transare.
Manusi:
- lucrări de sudura;
- manipularea de obiecte cu muchii ascutite, dar nu la utilizarea maşinilor care prezintă riscul ca
manusa sa fie prinsă;
- lucrări neprotejate cu acizi şi soluţii caustice.
Manusi din impletitura metalică:
- lucrări de dezosare şi transare;
- utilizarea obişnuită a cutitelor de mana în producţie şi abatoare;
- schimbarea cutitelor la maşinile de tăiat.
7. Îmbrăcăminte de protecţie impotriva intemperiilor:
- lucrări în aer liber pe ploaie şi vreme rece.
8. Îmbrăcăminte reflectorizanta:
- lucrări în locuri în care lucrătorii trebuie sa poată fi observati la timp.
9. Centuri de securitate:
- lucrări pe schele;
- asamblarea de piese prefabricate;
- lucrări pe stâlpi.
10. Franghii de securitate:
- lucrări în cabine de macarale amplasate la mare înălţime;
- lucrări în cabine de stivuitoare şi elevatoare amplasate la mare înălţime în depozite;
46
- lucrări în partea superioară a turnurilor de sonda;
- lucrări în puţuri şi canalizari.
11. Protecţia pielii:
- prelucrarea materialelor de acoperire;
- lucrări de tabacarie.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
12. H.G. 1.051/ 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea
manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare

ART. 1 Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea
manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare.
ART. 2 Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplica în întregime
domeniului prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice cuprinse
ART. 3 În sensul prezentei hotărâri, prin manipularea manuală a maselor se înţelege orice tip de
transport sau sustinere a unei mase de către unul ori mai mulţi lucrători, inclusiv ridicarea, aşezarea,
impingerea, tragerea, purtarea sau deplasarea unei mase, care, datorită caracteristicilor acesteia sau
condiţiilor ergonomice necorespunzătoare, prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni
dorsolombare.
CAP. II Obligaţiile angajatorilor
ART. 4 Angajatorul trebuie sa ia măsuri tehnico-organizatorice necesare sau trebuie sa utilizeze
mijloace corespunzătoare, în special echipamente mecanice, pentru a evita necesitatea manipulării
manuale a maselor de către lucrători.
ART. 5 În cazurile în care nu se poate evita necesitatea manipulării manuale a maselor de către
lucrători, angajatorul trebuie sa ia măsuri organizatorice corespunzătoare, sa utilizeze mijloace adecvate
sau sa furnizeze lucrătorilor aceste mijloace, pentru a reduce riscul pe care îl implica manipularea
manuală a acestor mase, luând în considerare elementele de referinta prevăzute în anexa nr. 1.
ART. 6 În toate cazurile în care manipularea manuală a maselor de către lucrator nu poate fi evitata,
angajatorul trebuie sa organizeze posturile de lucru astfel încât manipularea sa fie cat mai sigura şi cu
risc cat mai mic posibil pentru sănătate, fiind obligat de asemenea:
a) sa evalueze, în prealabil, condiţiile de securitate şi de sănătate pentru tipul de lucrare respectiv şi sa
examineze în special caracteristicile maselor, potrivit prevederilor anexei nr. 1;
b) sa urmărească evitarea sau reducerea riscurilor pentru lucrători, în special de afecţiuni
dorsolombare, prin adoptarea de măsuri corespunzătoare, având în vedere caracteristicile mediului de
munca şi cerinţele activităţii, potrivit prevederilor anexei nr. 1.
ART. 7 Pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 7 alin. (4) lit. c), art. 24, 25 şi 35 din Legea nr.
319/2006, trebuie respectate prevederile anexei nr. 2.
CAP. III Informarea, instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor
ART. 8
(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, lucrătorii şi/sau
reprezentanţii acestora trebuie sa fie informati despre toate măsurile ce trebuie puse în practica în
aplicarea prezentei hotărâri, cu privire la protecţia securităţii şi sănătăţii.
(2) Angajatorii trebuie sa se asigure ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora primesc informaţii
generale şi, ori de câte ori este posibil, informaţii precise cu privire la:
a) greutatea maselor;
b) centrul de greutate sau partea cea mai grea, atunci când pachetul este încărcat excentric.
ART. 9 Fără a aduce atingere prevederilor art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006, angajatorii trebuie sa
se asigure ca lucrătorii primesc, în plus, o formare adecvată şi informaţii precise cu privire la modul
corect de manipulare a maselor şi la riscurile la care aceştia se expun, în special dacă aceste sarcini nu
sunt efectuate corect, având în vedere prevederile anexelor nr. 1 şi 2.
47
ART. 10 Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la
problemele la care se face referire în prezenta hotărâre, inclusiv în anexele la aceasta, trebuie sa se
realizeze potrivit prevederilor art. 18 şi 19 din Legea nr. 319/2006.
CAP. IV Sancţiuni
ART. 11
Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea contravenţională, civilă sau penală, după
caz, potrivit Legii nr. 319/2006.
ART. 12
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de munca din cadrul
Inspecţiei Muncii şi de către inspectorii de medicina muncii din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice.
CAP. V Dispoziţii finale
ART. 13 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
ANEXA 1 ELEMENTE DE REFERINTA*1)[art. 5, art. 6 lit. a) şi b) şi art. 9 din hotărâre]

*1) În vederea efectuării unei analize mulţi-factor, pot fi luati în considerare simultan diferiţi factori
prezentaţi în anexele nr. 1 şi 2.
1. Caracteristicile masei
Manipularea manuală a maselor poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă
masa este:
- prea grea sau prea mare;
- greu de manuit şi de prins;
- instabila sau cu un conţinut ce risca sa se deplaseze;
- pozitionata astfel încât necesita susţinerea sau manipularea ei la distanta fata de trunchi sau cu flexia
ori rasucirea trunchiului;
- susceptibilă sa producă leziuni lucrătorilor, din cauza marginilor şi/sau consistentei sale, în special în
cazul unei coliziuni.
2. Efortul fizic necesar
Efortul fizic poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă:
- este prea intens;
- nu poate fi realizat decât printr-o mişcare de rasucire a trunchiului;
- poate sa antreneze o deplasare brusca a masei;
- este realizat atunci când corpul se afla într-o poziţie instabila.
3. Caracteristicile mediului de munca
Caracteristicile mediului de munca pot determina o creştere a riscurilor, în special de afecţiuni
dorsolombare, dacă:
- nu exista suficient spaţiu liber, în special pe verticala, pentru realizarea activităţii;
- solul prezintă denivelari, prezentând pericole de împiedicare, sau este alunecos pentru incaltamintea
lucrătorului;
- locul de munca sau mediul de munca nu permite lucrătorului manipularea manuală a maselor la o
înălţime sigura sau într-o poziţie de lucru confortabila;
- solul sau planul de lucru prezintă denivelari care implica manipularea masei la diferite niveluri;
- solul sau planul de sprijin al piciorului este instabil;
- temperatura, umiditatea sau circulaţia aerului este necorespunzătoare.
4. Cerinţe ale activităţii
Activitatea poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă implica una sau mai
multe dintre următoarele cerinţe:
- efort fizic prea frecvent sau prelungit, care solicita în special coloana vertebrala;
- perioada insuficienta de repaus fiziologic sau de recuperare;
- distanţe prea mari pentru ridicare, coborare sau transport;
- ritm de munca impus printr-un proces care nu poate fi modificat de lucrator.
ANEXA 2 FACTORI INDIVIDUALI DE RISC*1) [art. 7 şi 9 din hotărâre]
*1) În vederea efectuării unei analize mulţi-factor, pot fi luati în considerare simultan diferiţi factori
prezentaţi în anexele nr. 1 şi 2.
48
Lucrătorul este expus unor riscuri dacă:
- este necorespunzător din punct de vedere fizic sa execute sarcina de munca respectiva;
- poarta îmbrăcăminte, incaltaminte sau alte efecte personale necorespunzătoare;
- nu are cunoştinţe sau instruire suficienta ori adecvată.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
13. H.G. 971/ 2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate
la locul de munca

ART. 1 Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de
sănătate la locul de munca.
ART. 2 Prezenta hotărâre nu se aplica semnalizarii prevăzute de reglementările referitoare la
introducerea pe piata a substanţelor şi preparatelor periculoase, a produselor şi/sau a echipamentelor, cu
excepţia cazului în care aceste reglementări fac referire în mod expres la acest lucru.
ART. 3 Prezenta hotărâre nu se aplica semnalizarii utilizate în reglementarea traficului rutier, feroviar,
fluvial, maritim şi aerian.
ART. 4 Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplica în totalitate întregului
domeniu la care se face referire la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau
specifice ale prezentei hotărâri.
ART. 5
Pentru aplicarea prezentei hotărâri expresiile de mai jos semnifica după cum urmează:
a) semnalizare de securitate şi/sau de sănătate - semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate
sau o situaţie determinata şi furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la securitatea şi/sau sănătatea la
locul de munca, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare verbală sau un
gest-semnal, după caz;
b) semnal de interzicere - semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau
cauza un pericol;
c) semnal de avertizare - semnalul prin care se avertizeaza asupra unui risc sau unui pericol;
d) semnal de obligativitate - semnalul prin care se indica adoptarea unui comportament specific;
e) semnal de salvare sau de prim ajutor - semnalul prin care se dau indicaţii privind ieşirile de urgenta
ori mijloacele de prim ajutor sau de salvare;
f) semnal de indicare - semnalul prin care se furnizează alte indicaţii decât cele prevăzute la lit. b)-e);
g) panou - semnalul care, prin combinarea unei forme geometrice, a unor culori şi a unui simbol sau a
unei pictograme, furnizează o indicaţie specifica, a cărui vizibilitate este asigurata prin iluminare de
intensitate suficienta;
h) panou suplimentar - panoul utilizat împreună cu un panou descris la lit. g), care furnizează
informaţii suplimentare;
i) culoare de securitate - culoarea căreia îi este atribuită o semnificatie specifica;
j) simbol sau pictograma - imaginea care descrie o situaţie sau indica un comportament specific şi
care este utilizata pe un panou ori pe o suprafata luminoasa;
k) semnal luminos - semnalul emis de un dispozitiv realizat din materiale transparente sau translucide,
iluminate din interior ori din spate, astfel încât sa se creeze o suprafata luminoasa;
l) semnal acustic - semnalul sonor codificat, emis şi difuzat de un dispozitiv realizat în acest scop, fără
folosirea vocii umane sau artificiale;
m) comunicare verbală - mesajul verbal predeterminat, comunicat prin voce umană sau artificiala;
n) gest-semnal - miscarea şi/sau poziţia bratelor şi/sau a mainilor într-o forma codificata, având ca
scop ghidarea persoanelor care efectuează manevre ce constituie un risc sau un pericol pentru lucrători.
CAP. II Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA 1 Obligaţii generale
ART. 6
49
(1) Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecţie
colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie sa prevadă
semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de munca, în conformitate cu prevederile prezentei
hotărâri, şi sa verifice existenta acesteia.
(2) Pentru alegerea semnalizarii adecvate, angajatorul trebuie sa ia în considerare orice evaluare a
riscurilor realizată în conformitate cu art. 7 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 319/2006.
ART. 7 Semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de munca trebuie sa satisfacă cerinţele
minime prevăzute în anexele nr. 1-9 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 8 În interiorul întreprinderilor şi/sau unităţilor trebuie prevăzută, dacă este cazul, semnalizarea
corespunzătoare traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim şi aerian, fără a aduce atingere cerinţelor
minime prevăzute în anexa nr. 5.
SECŢIUNEA a 2-a Informarea şi instruirea lucrătorilor
ART. 9Lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie sa fie informati referitor la toate măsurile care
trebuie luate privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate utilizata la locul de munca, fără a
aduce atingere art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006.
ART. 10
(1) Lucrătorilor trebuie sa li se asigure o instruire corespunzătoare în ceea ce priveşte semnalizarea de
securitate şi/sau de sănătate la locul de munca, în special sub forma unor instrucţiuni precise, fără a
aduce atingere art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie sa cuprindă semnificatia semnalizarii, mai ales a celei care
conţine cuvinte, precum şi comportamentul general şi specific ce trebuie adoptat.
SECŢIUNEA a 3-aConsultarea şi participarea lucrătorilor
ART. 11 Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora în ceea ce priveşte
aspectele reglementate de prezenta hotărâre trebuie sa se realizeze în conformitate cu art. 18 din Legea
nr. 319/2006.
ANEXA 1 CERINŢE MINIME GENERALE privind semnalizarea de securitate şi/sau de
sănătate la locul de munca
1. Observaţii preliminare
1.1. În cazul în care este necesară semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate, în conformitate cu
obligaţiile generale prevăzute la art. 6 din hotărâre, aceasta trebuie sa fie în conformitate cu cerinţele
specifice prevăzute în anexele nr. 2-9 la hotărâre.
1.2. Prezenta anexa introduce cerinţe specifice privind semnalizarile de securitate şi/sau de sănătate,
descrie diferitele utilizări şi stabileşte regulile generale privind intersanjabilitatea şi complementaritatea
acestora.
1.3. Semnalizarile de securitate şi/sau de sănătate trebuie sa fie utilizate numai pentru a transmite
mesajul sau informaţiile prevăzute în prezenta hotărâre.
2. Modalităţi de semnalizare
2.1. Semnalizare permanenta
2.1.1. Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie, precum şi semnalizarea
privind localizarea şi identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie sa se realizeze prin
utilizarea panourilor permanente.
Trebuie sa se folosească panouri şi/sau o culoare de securitate pentru semnalizarea permanenta
destinată localizarii şi identificarii materialelor şi echipamentelor de prevenire şi stingere a incendiilor.
2.1.2. Semnalizarea de pe recipiente şi de pe conducte trebuie sa se facă conform prevederilor anexei
nr. 3.
2.1.3. Locurile în care exista risc de coliziune cu obstacole şi de cadere a persoanelor trebuie sa fie
semnalizate permanent cu o culoare de securitate şi/sau cu panouri.
2.1.4. Căile de circulaţie trebuie sa fie marcate permanent cu o culoare de securitate.
2.2. Semnalizarea ocazionala
2.2.1. Când împrejurările o impun, trebuie sa se folosească semnale luminoase, semnale acustice
şi/sau comunicare verbală, ţinându-se seama de intersanjabilitatea şi combinatiile prevăzute la pct. 3,
pentru semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o acţiune specifica, precum şi pentru
evacuarea de urgenta a persoanelor.
2.2.2. Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau un pericol trebuie sa se
realizeze, în funcţie de împrejurări, printr-un gest-semnal şi/sau prin comunicare verbală.
50
3. Intersanjabilitatea şi combinarea semnalizarilor
3.1. Dacă eficienta este aceeaşi, se poate alege între următoarele:
a) o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori denivelari;
b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;
c) gesturi-semnal sau comunicare verbală.
3.2. Pot fi utilizate împreună următoarele modalităţi de semnalizare:
a) semnal luminos şi semnal acustic;
b) semnal luminos şi comunicare verbală;
c) gest-semnal şi comunicare verbală.
4. Instrucţiunile din tabelul de mai jos se aplica tuturor mijloacelor de semnalizare care conţin o
culoare de securitate:
────────────────────
Culoare Semnificatie sau scop Indicaţii şi precizări
───────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────
Roşu Semnal de interdicţie Atitudini periculoase
───────────────────────────────────────────────────────────
Pericol-alarma Stop, oprire, dispozitiv de oprire de urgenta
Evacuare
───────────────────────────────────────────────────────────
Materiale şi echipamente Identificare şi localizare de prevenire şi stingere a incendiilor
───────────────────────────────────────────────────────────
Galben sau Semnal de avertizare Atentie, precautie
galben-oranj Verificare
───────────────────────────────────────────────────────────
Albastru Semnal de obligaţie Comportament sau acţiune specifica
Obligaţia purtării echipamentului
individual de protecţie
───────────────────────────────────────────────────────────
Verde Semnal de salvare sau Usi, iesiri, cai de acces,
de prim ajutor echipamente, posturi, încăperi
───────────────────────────────────────────────────────────
Situaţie de securitate Revenire la normal
───────────────────────────────────────────────────────────
5. Eficienta semnalizarii nu trebuie sa fie afectată de:

5.1. prezenta unei alte semnalizari sau a unei alte surse de emisie de acelaşi tip care afectează
vizibilitatea ori audibilitatea, ceea ce implica, mai ales, următoarele:
a) evitarea amplasarii unui număr excesiv de panouri la o distanta prea mica unul fata de celălalt;
b) a nu se utiliza concomitent doua semnale luminoase care pot fi confundate;
c) a nu se utiliza un semnal luminos în apropierea altei surse luminoase asemănătoare;
d) a nu se folosi doua semnale sonore concomitent;
e) a nu se utiliza un semnal sonor dacă zgomotul din mediu este prea puternic;
5.2. designul deficitar, numărul insuficient, amplasamentul greşit, starea necorespunzătoare ori
funcţionarea necorespunzătoare a mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare.
6. Mijloacele şi dispozitivele de semnalizare trebuie, după caz, sa fie curatate, întreţinute, verificate,
reparate periodic şi, dacă este necesar, înlocuite astfel încât sa se asigure menţinerea calităţilor lor
intrinseci şi/sau functionale.
7. Numărul şi amplasarea mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare care trebuie instalate se
stabilesc în funcţie de importanta riscurilor, a pericolelor ori de zona care trebuie acoperită.
51
8. Semnalizarile care necesita o sursa de energie pentru funcţionare trebuie sa fie prevăzute cu
alimentare de rezerva, pentru cazul întreruperii alimentarii cu energie, cu excepţia situaţiei în care riscul
dispare odată cu întreruperea acesteia.
9. Un semnal luminos şi/sau sonor trebuie sa indice, prin declanşarea sa, începutul acţiunii respective;
durata semnalului trebuie sa fie atât cat o impune acţiunea. Semnalul luminos sau acustic trebuie sa fie
reconectat imediat după fiecare utilizare.
10. Semnalele luminoase şi acustice trebuie sa facă obiectul unei verificări a bunei lor funcţionari şi a
eficientei lor reale, înainte de punerea în funcţiune şi, ulterior, prin verificări periodice.
11. Trebuie sa fie luate măsuri adecvate suplimentare sau de înlocuire în cazul în care auzul sau
vederea lucrătorilor în cauza este limitată, inclusiv datorită purtării echipamentelor indiv.de protecţie.
12. Zonele, sălile sau incintele utilizate pentru depozitarea substanţelor ori a preparatelor periculoase
în cantităţi mari trebuie sa fie semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzător, ales dintre cele
enumerate la pct. 3.2 din anexa nr. 2 sau trebuie identificate în conformitate cu pct. 1 din anexa nr. 3,
exceptând cazul în care etichetele diferitelor ambalaje sau recipiente sunt suficiente în acest scop.
ANEXA 2 CERINŢE MINIME GENERALE privind panourile de semnalizare
1. Caracteristici intrinseci
1.1. Forma şi culorile panourilor sunt definite la pct. 3, în funcţie de obiectul lor specific, respectiv
panouri de interzicere, avertizare, obligativitate, salvare sau de prim ajutor, precum şi panouri privind
materiale şi echipamente de stingere a incendiilor.
1.2. Pictogramele trebuie sa fie cat mai simple posibil şi trebuie evitate detaliile inutile.
1.3. Pictogramele utilizate pot fi uşor diferite sau mai detaliate decât cele prezentate la pct. 3, cu
condiţia ca semnificatia lor sa rămână neschimbata şi nicio diferenţa sau adaptare sa nu provoace
confuzie asupra semnificatiei.
1.4. Panourile trebuie confectionate dintr-un material cat mai rezistent la socuri, intemperii şi
agresiuni cauzate de mediul ambiant.
1.5. Dimensiunile şi caracteristicile colorimetrice şi fotometrice ale panourilor trebuie sa asigure o
buna vizibilitate şi înţelegere a mesajului acestora.
2. Condiţii de utilizare
2.1. Panourile trebuie instalate, în principiu, la o înălţime corespunzătoare, orientate în funcţie de
unghiul de vedere, ţinându-se seama de eventualele obstacole, fie la intrarea într-o zona în cazul unui
risc general, fie în imediata apropiere a unui risc determinat sau a obiectului ce trebuie semnalat, şi într-
un loc bine iluminat, uşor accesibil şi vizibil.
În cazul în care condiţiile de iluminare naturala sunt precare, trebuie utilizate culori fosforescente,
materiale reflectorizante sau iluminare artificiala, fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei naţionale
care transpun Directiva 89/654/CEE.
2.2. Panoul trebuie înlăturat când situaţia care îl justifica nu mai exista.
3. Panouri utilizate*)
3.1. Panouri de interdicţie
Caracteristici intrinseci:
a) forma rotunda;
b) pictograma neagra pe fond alb, margine şi banda diagonala roşii (partea roşie trebuie sa ocupe cel
puţin 35% din suprafata panoului).
NOTA (CTCE)
Panourile de interdicţie - se găsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 09 august
2006, la pagina 8.(a se vedea imaginea asociata)
3.2. Panouri de avertizare
a) forma triunghiulara
b) pictograma neagra pe fond galben, margine neagra (partea galbena trebuie sa acopere cel puţin 50
% din suprafata panoului).
NOTA(CTCE)
Panouri de avertizare - se găsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 9 august 2006,
la paginile 9-10.(a se vedea imaginea asociata)
52
3.2.1. Panoul "Materiale inflamabile" se utilizează şi în, lipsa unui panou specific pentru temperaturi
înalte.
3.2.2. Fondul panoului "Materiale nocive sau iritante" poate fi în mod excepţional, de culoare
portocalie, dacă aceasta culoare se justifica în, raport cu un panou similar existent privind circulaţia
rutiera.
3.3. Panouri de obligativitate
a) forma rotunda;
b) pictograma alba pe fond albastru (partea albastra trebuie sa ocupe cel puţin 50 % din suprafata
panoului).
NOTA (CTCE)
Panouri de obligativitate - se găsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 9 august
2006, la paginile 10-11.(a se vedea imaginea asociata)
3.4. Panouri de salvare şi acordarea primului ajutor
a) forma dreptunghiulara sau patrata
b) pictograma alba pe fond verde (partea verde trebuie sa acopere cel puţin 50 % din suprafata
panoului).
NOTA(CTCE)
Panouri de salvare şi acordarea primului ajutor - se găsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 683 din 9 august 2006, la paginile 11-12.(a se vedea imaginea asociata)
3.5. Panouri privind materialele sau echipamentele necesare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor
a) forma dreptunghiulara sau patrata
b) pictograma alba pe fond roşu (partea roşie trebuie sa acopere cel puţin 50 % din suprafata
panoului).
NOTA(CTCE)
Panouri privind materialele sau echipamentele necesare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor - se
găsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 9 august 2006, la pagina 12.(a se vedea
imaginea asociata)
ANEXA 3 CERINŢE MINIME privind semnalizarea pe recipiente şi conducte
1. Recipientele pentru substanţe sau preparate periculoase utilizate la locul de munca, definite
conform Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, recipientele utilizate pentru depozitarea acestora, precum şi
conductele care sunt la vedere şi conţin ori transporta astfel de substanţe sau preparate periculoase
trebuie sa fie prevăzute cu etichete (pictograme sau simboluri pe fond colorat), prevăzute de respectiva
ordonanta de urgenta.
1.1. Prevederile pct. 1 nu se aplica recipientelor folosite la locul de munca pentru o perioada scurta de
timp şi recipientelor al căror conţinut se schimba frecvent, cu condiţia sa se ia măsuri alternative
adecvate care garantează acelaşi nivel de protecţie, în special pentru informarea şi/sau instruirea
lucrătorilor.
1.2. Etichetele prevăzute la pct. 1 pot fi:
a) înlocuite cu panourile de avertizare prevăzute în anexa nr. 2, preluandu-se aceeaşi pictograma sau
acelaşi simbol;
b) completate cu informaţii suplimentare, ca de exemplu numele şi/sau formula substanţei sau ale
preparatului periculos şi detalii privind riscul;
c) completate sau înlocuite cu panouri pentru transportul substanţelor sau preparatelor periculoase, în
cazul transportului recipientelor la locul de munca.
2. Semnalizarea trebuie sa fie amplasata în următoarele condiţii:
a) pe partea/părţile vizibila/vizibile;
b) sub forma rigida, autocolanta sau pictata.
53
3. Caracteristicile intrinseci prevăzute la pct. 1.4 din anexa nr. 2 şi condiţiile de utilizare prevăzute la
pct. 2 din anexa nr. 2 privind panourile de semnalizare de aplica, dacă este cazul, etichetarii prevăzute la
pct. 1 din prezenta anexa.
4. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 1, 2 şi 3, etichetele utilizate pe conducte trebuie amplasate
vizibil, în vecinătatea locurilor care prezintă cele mai mari pericole, cum ar fi vanele şi punctele de
racordare, şi la distanţe aproximativ egale.
5. Suprafeţele, sălile sau incintele utilizate pentru depozitarea substanţelor sau a preparatelor
periculoase în cantităţi mari trebuie sa fie semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzător.
Aceste panouri trebuie sa fie dintre cele enumerate la pct. 3.2 din anexa nr. 2 sau marcate în
conformitate cu pct. 1 din prezenta anexa.
Face excepţie cazul în care ambalajele sau recipientele sunt etichetate corespunzător, ţinându-se
seama de prevederile pct. 1.5 din anexa nr. 2 referitoare la dimensiuni.
Depozitarea mai multor substanţe sau preparate periculoase poate fi indicată prin panoul de avertizare
"pericol general".
Panourile sau etichetele menţionate anterior trebuie sa fie plasate, după caz, în apropierea suprafeţei de
depozitare sau pe usa de acces la depozitul respectiv.
ANEXA 4 CERINŢE MINIME privind identificarea şi localizarea echipamentelor
destinate prevenirii şi stingerii incendiilor
1. Observatie preliminară
Prezenta anexa se aplica echipamentului destinat exclusiv prevenirii şi stingerii incendiilor.
2. Echipamentele folosite la prevenirea şi stingerea incendiilor trebuie identificate prin utilizarea unei
anumite culori pentru echipament şi prin amplasarea unui panou de localizare şi/sau prin utilizarea unei
culori specifice pentru locul unde se afla echipamentele respective ori punctele de acces la acestea.
3. Aceste echipamente se identifica prin culoarea roşie.
Suprafata roşie trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite identificarea rapida a echipamentului.
4. Panourile prevăzute la pct. 3.5 din anexa nr. 2 trebuie utilizate pentru a marca localizarea acestor
echipamente.
ANEXA 5 CERINŢE MINIME privind semnalizarea obstacolelor şi a locurilor
periculoase şi pentru marcarea căilor de circulaţie
1. Semnalizarea obstacolelor şi a locurilor periculoase
1.1. Marcarea locurilor cu risc de lovire de un obstacol şi de cadere a obiectelor şi persoanelor se face
în interiorul zonelor construite ale întreprinderii, în care lucrătorii au acces în cursul activităţii lor, prin
culoarea galbena alternativ cu culoarea neagra sau culoarea roşie alternativ cu culoarea alba.
1.2. Dimensiunile marcajului trebuie sa ţină seama de dimensiunile obstacolului sau ale locului
periculos semnalat.
1.3. Benzile galben-negre sau roşu-albe trebuie sa fie înclinate la circa 45° şi sa aibă dimensiunile
aproximativ egale.
1.4. Exemplu:
NOTA(CTCE)
Benzile galben-negre sau roşu-albe - se găsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din
9 august 2006, la pagina 13.(a se vedea imaginea asociata)
2. Marcarea căilor de circulaţie
2.1. Căile de circulaţie a vehiculelor trebuie marcate clar prin benzi continue, având o culoare perfect
vizibila, de preferinta alba sau galbena, ţinându-se seama de culoarea solului, în cazul în care destinaţia
şi echipamentul încăperilor impun acest lucru pentru protecţia lucrătorilor.
2.2. Benzile trebuie amplasate astfel încât sa se ţină seama de distanţele de securitate necesare între
vehiculele care pot circula în zona şi orice obiect aflat în apropiere, precum şi între pietoni şi vehicule.
2.3. Căile permanente de circulaţie situate în exterior, în zonele construite, trebuie marcate la fel. Fac
excepţie cele care sunt prevăzute cu trotuare sau bariere corespunzătoare.
ANEXA 6 CERINŢE MINIME privind semnalele luminoase
1.1. Lumina emisă de un semnal trebuie sa producă un contrast luminos adecvat mediului, în funcţie
de condiţiile de utilizare prevăzute, fără sa antreneze fenomenul de orbire, prin intensitate prea
puternica, sau vizibilitate redusă, ca urmare a iluminarii insuficiente.
54
1.2. Suprafata luminoasa care emite un semnal poate avea o culoare uniforma sau poate conţine o
pictograma pe un fond determinat.
1.3. Culoarea uniforma trebuie sa corespundă tabelului de culori şi semnificatiei acestora care
figurează la pct. 4 din anexa nr. 1.
1.4. Atunci când semnalul conţine o pictograma, aceasta trebuie sa fie în conformitate cu cerinţele
corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 2.
2. Reguli specifice de utilizare
2.1. Dacă un dispozitiv poate emite atât un semnal continuu, cat şi unul intermitent, semnalul
intermitent va fi utilizat pentru a indica, în raport cu semnalul continuu, un nivel mai ridicat de pericol
sau o urgenta mai mare de intervenţie ori de acţiune solicitată sau impusa.
Durata fiecărui impuls luminos şi frecventa impulsurilor unui semnal luminos intermitent trebuie
stabilite astfel încât:
a) sa asigure o buna perceptie a mesajului;
b) sa evite orice confuzie, atât între diferitele semnale luminoase, cat şi cu un semnal luminos
continuu.
2.2. Dacă un semnal luminos intermitent este utilizat în locul unui semnal acustic sau în completarea
acestuia, codul semnalului luminos trebuie sa fie identic.
2.3. Un dispozitiv care emite un semnal luminos utilizabil în caz de pericol grav trebuie sa fie
supravegheat în mod special sau sa fie prevăzut cu un bec de rezerva.
ANEXA 7 CERINŢE MINIM privind semnalele acustice
1.1. Un semnal acustic trebuie:
a) sa aibă un nivel sonor considerabil mai înalt fata de zgomotul ambiant, astfel încât sa poată fi auzit,
fără sa fie excesiv sau suparator;
b) sa poată fi recunoscut uşor, în special după durata impulsurilor, distanta dintre impulsuri sau
grupuri de impulsuri, şi sa poată fi diferenţiat uşor de orice alt semnal acustic şi de zgomotele
ambientale.
1.2. Dacă un dispozitiv poate emite un semnal acustic atât cu frecventa variabila, cat şi cu frecventa
constanta, frecventa variabila va fi utilizata pentru a indica, în raport cu frecventa constanta, un nivel
mai ridicat de pericol, o urgenta crescută de intervenţie sau o acţiune impusa/solicitată.
2. Codul care trebuie utilizat
Sunetul semnalului de evacuare trebuie sa fie continuu.
ANEXA 8 CERINŢE MINIME privind comunicarea verbală
1.1. Comunicarea verbală se stabileşte între un vorbitor sau un emitator şi unul ori mai mulţi auditori,
sub forma unui limbaj format din texte scurte, grupuri de cuvinte şi/sau cuvinte izolate, eventual
codificate.
1.2. Mesajele verbale trebuie sa fie cat mai scurte, simple şi clare.
1.3. Calităţile de comunicare ale vorbitorului şi facultăţile auditive ale auditorilor trebuie sa asigure o
comunicare verbală sigura.
1.4. Comunicarea verbală poate fi directa, utilizând vocea umană, sau indirecta, prin voce umană ori
artificiala, difuzată prin oricare mijloc corespunzător.
2. Reguli specifice de utilizare
2.1. Persoanele implicate trebuie sa cunoască bine limbajul utilizat, pentru a putea pronunţa şi înţelege
corect mesajul verbal şi pentru a adopta, în consecinta, comportamentul corespunzător în domeniul
securităţii şi/sau al sănătăţii.
2.2. Dacă comunicarea verbală este utilizata în locul sau complementar unui gest-semnal, trebuie
folosite cuvinte-cod, ca de exemplu:
a) start - pentru a indica începerea comenzii;
b) stop - pentru a întrerupe sau a termina o mişcare;
c) opreşte - pentru a opri operaţiunea;
d) ridica - pentru a ridica o greutate;
e) coboară - pentru a cobori o greutate;
f) înainte ┐
g) înapoi │ sensul miscarilor respective trebuie
55
h) dreapta > coordonate, când este cazul, cu gesturile
i) stanga │ de semnalizare corespunzătoare;
┘
j) pericol - pentru a solicita oprirea de urgenta;
k) repede - pentru a accelera o mişcare, din motive de securitate.
ANEXA 9 CERINŢE MINIME privind gesturile-semnal

1. Caracteristici
1.1. Gesturile-semnal trebuie sa fie precise, simple, ample, uşor de executat şi de înţeles şi bine
diferenţiate de alte gesturi-semnal.
1.2. Utilizarea în acelaşi timp a ambelor brate trebuie sa se facă în mod simetric şi pentru executarea
unui singur gest-semnal.
1.3. Gesturile utilizate pot varia uşor sau pot fi mai detaliate în raport cu reprezentarile prevăzute la
pct. 3, cu condiţia sa respecte caracteristicile prezentate la pct. 1.1 şi 1.2, cu condiţia ca semnificatia şi
înţelegerea lor sa fie cel puţin echivalente.
2. Reguli de utilizare specifice
2.1. Persoana care emite semnale, denumita agent de semnalizare, transmite instrucţiunile de
manevra, utilizând gesturi-semnal, către persoana care receptioneaza semnale, denumita operator.
2.2. Agentul de semnalizare trebuie sa poată urmări vizual desfăşurarea manevrelor, fără a se afla în
pericol din cauza acestora.
2.3. Responsabilităţile agentului de semnalizare sunt exclusiv directionarea manevrelor şi asigurarea
securităţii lucrătorilor aflaţi în apropiere.
2.4. În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct. 2.2, trebuie sa se prevadă încă
unul sau mai mulţi agenţi de semnalizare.
2.5. Atunci când nu poate executa ordinele primite cu garanţiile de securitate necesare, operatorul
trebuie sa intrerupa manevrele în curs pentru a cere noi instrucţiuni.
2.6. Accesorii pentru semnalizarea prin gesturi
2.6.1. Agentul de semnalizare trebuie sa poată fi uşor recunoscut de către operator.
2.6.2. Agentul de semnalizare trebuie sa poarte unul sau mai multe elemente de recunoaştere adecvate,
de exemplu: vesta, casca, mansoane, banderole, palete.
2.6.3. Elementele de recunoaştere trebuie sa fie viu colorate, de preferinta toate de aceeaşi culoare,
utilizata exclusiv de agentul de semnalizare.
3. Gesturi codificate utilizabile
Observaţii preliminare:
Ansamblul gesturilor codificate, indicate mai jos, nu aduce atingere folosirii altor coduri care vizează
aceleaşi manevre, aplicabile la nivel naţional în anumite sectoare de activitate.
NOTA(CTCE)
Tabelul cu gesturile codificate - se găsesc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 9
august 2006, la paginile 15-16.(a se vedea imaginea asociata)
56
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
14. H.G. 1146 /2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru
utilizarea în munca de către lucrători a echipamentelor de munca

ART. 1
(1) Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
care utilizează la locul de munca echipamente de munca, definite potrivit art. 2.
(2) Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se completează cu prevederile
specifice cuprinse în prezenta hotărâre.
ART. 2 În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificatie:
a) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosită la locul de munca;
b) utilizarea echipamentului de munca - orice activitate referitoare la echipamentul de munca, cum ar
fi pornirea sau oprirea echipamentului, folosirea, transportul, repararea, modificarea, întreţinerea,
inclusiv curatarea lui;
c) zona periculoasa - orice zona din interiorul şi/sau din jurul echipamentului de munca în care
prezenta unui lucrator expus îl supune pe acesta unui risc pentru sănătatea şi securitatea sa;
d) lucrator expus - orice lucrator aflat integral sau parţial într-o zona periculoasa;
e) operator - lucrătorul/lucrătorii însărcinat/însărcinaţi cu utilizarea echipamentului de munca.
CAP. II Obligaţiile angajatorului SECŢIUNEA 1 Obligaţii generale. Reguli referitoare la

echipamentele de munca
ART. 3
(1) Angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de munca pus la dispoziţia
lucrătorilor din întreprindere şi/sau unităţi sa corespundă lucrului prestat ori sa fie adaptat acestui scop şi
sa poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.
(2) La alegerea echipamentelor de munca pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor,
angajatorul este obligat sa acorde o atentie deosebita tuturor condiţiilor de munca, caracteristicilor
specifice acestora, precum şi riscurilor existente, în special la locurile de munca din cadrul întreprinderii
şi/sau unităţii, şi/sau riscurilor care sunt susceptibile sa apara la utilizarea echipamentelor de munca.
(3) În situaţia în care nu este posibil sa se asigure ca echipamentele de munca sunt utilizate fără niciun
risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat sa ia măsuri corespunzătoare
pentru reducerea riscurilor.
ART. 4
(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 3, angajatorul este obligat sa procure şi/sau sa utilizeze:
a) echipamente de munca puse pentru prima data la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau
unitate, pentru folosinta, după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, care îndeplinesc:
(i) prevederile tuturor reglementărilor tehnice romane care transpun legislaţia comunitara aplicabilă;
(ii) cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1, în cazul în care nu se aplica sau se aplica parţial
reglementări tehnice romane care transpun legislaţia comunitara;
b) echipamente de munca puse pentru prima data la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau
unitate, pentru folosinta, care îndeplinesc cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1, cel târziu pana la
data de 31 decembrie 2006.
(2) Angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata utilizării lor,
echipamentele de munca sa fie menţinute, printr-o întreţinere adecvată, la un nivel tehnic care sa
respecte, după caz, prevederile alin. (1) lit. a) sau b).
(3) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte, după consultarea partenerilor sociali
şi luând în considerare legislaţia şi/sau practicile naţionale, modalităţile care sa permită realizarea unui
nivel de securitate corespunzător obiectivelor prevăzute în anexa nr. 2.
57
SECŢIUNEA a 2-a Verificarea echipamentelor de munca
ART. 5
(1) Angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de munca a căror
securitate depinde de condiţiile de instalare sa fie supuse unei verificări iniţiale, după instalare şi înainte
de prima punere în funcţiune şi unei verificări după fiecare montare într-un loc de munca nou sau pe un
nou amplasament, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile
naţionale, în scopul asigurării unei instalări corecte şi a bunei funcţionari a acestor echipamente de
munca.
(2) Pentru a garanta ca cerinţele de securitate şi de sănătate sunt respectate şi orice deteriorări sunt
depistate şi remediate la timp, angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca echipamentele
de munca, care sunt supuse unor influente ce pot genera deteriorări susceptibile de a fi la originea unor
situaţii periculoase, sa facă obiectul:
a) unor verificări periodice şi, dacă este cazul, unor încercări periodice efectuate de persoane
competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale;
b) unor verificări speciale, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu
practicile naţionale, de fiecare data când s-au produs evenimente excepţionale susceptibile sa aibă
consecinţe dăunătoare asupra securităţii echipamentului de munca, cum ar fi modificări ale procesului de
munca, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare.
(3) Rezultatele verificărilor trebuie sa fie înregistrate şi puse la dispoziţie Inspecţiei Muncii la
solicitarea acesteia. Ele trebuie păstrate pe o perioada de timp corespunzătoare, de exemplu, în funcţie
de recomandările sau specificaţiile producătorului.
(4) Dacă echipamentele de munca respective sunt utilizate în exteriorul întreprinderii, acestea trebuie
sa fie însoţite de o dovada referitoare la realizarile ultimei verificări.
(5) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte modalităţile de efectuare a acestor
verificări.
SECŢIUNEA a 3-a Echipamente de munca cu riscuri specifice.
Ergonomia şi sănătatea la locul de munca
ART. 6 Dacă utilizarea unui echipament de munca este susceptibilă sa prezinte un risc specific pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru a se asigura
ca:
a) utilizarea echipamentului de munca este accesibila numai lucrătorilor însărcinaţi cu aceasta
atribuţie;
b) pentru efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi întreţinerii trebuie desemnaţi lucrători cu atribuţii în
acest sens.
ART. 7 Postul de lucru şi poziţia lucrătorilor în utilizarea echipamentului de munca, precum şi
principiile ergonomice trebuie sa fie luate, în mod deosebit, în considerare de către angajator la aplicarea
cerinţelor minime de securitate şi sănătate.
SECŢIUNEA a 4-a Informarea lucrătorilor
ART. 8 Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 5-a a cap. III din Legea nr. 319/2006,
angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii sa dispună de informaţii adecvate şi,
dacă este cazul, de fise de lucru referitoare la echipamentele de munca utilizate la locul de munca.
ART. 9
(1) Informaţiile şi fişele de lucru prevăzute la art. 8 trebuie sa cuprindă un număr minim de date
referitoare la securitate şi sănătate privind:
a) condiţiile de folosire a echipamentelor de munca;
b) situaţiile anormale previzibile;
c) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienta acumulată în urma utilizării
echipamentelor de munca.
(2) Lucrătorii trebuie sa fie atentionati în legatura cu riscurile la care sunt expusi, echipamentele de
munca din imediata vecinătate a locului lor de munca, precum şi asupra modificărilor prevăzute a fi
efectuate, în măsura în care aceste modificări afectează echipamentele de munca situate în imediata
vecinătate a locului lor de munca, chiar dacă aceşti lucrători nu utilizează direct aceste echipamente.
(3) Informaţiile şi fişele tehnice trebuie sa fie pe înţelesul lucrătorilor vizati.
58
SECŢIUNEA a 5-a Instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor
ART. 10 Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 7-a a cap. III din Legea nr. 319/2006,
angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca:
a) lucrătorii însărcinaţi cu utilizarea echipamentelor de munca sa fie instruiti adecvat, inclusiv cu
privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea acestora;
b) lucrătorii prevăzuţi la art. 6 lit. b) sa fie instruiti adecvat.
ART. 11 Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor se desfăşoară potrivit
prevederilor secţiunii a 6-a a cap. III din Legea nr. 319/2006.
CAP. III Dispoziţii finale
ART. 12 Modificările de natura strict tehnica ale anexelor nr. 1 şi 2 sunt realizate de Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei, în funcţie de:
a) adoptarea reglementărilor tehnice romane care transpun legislaţia comunitara în domeniul
armonizarii tehnice şi al standardizarii referitoare la echipamentele de munca; şi/sau
b) progresele tehnice, de evoluţia reglementărilor sau specificatiilor internaţionale ori de cunoştinţele
din domeniul echipamentelor de munca.
ART. 13
(1) Pentru întreprinderile mici şi mijlocii, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate
stabili, dacă este necesar, modalităţile de aplicare a prevederilor pct. 4 din anexa nr. 2, care se aproba
prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
(2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei raportează Comisiei Europene la fiecare 5 ani
cu privire la aplicarea dispoziţiilor prezentei hotărâri, indicând punctele de vedere ale partenerilor
sociali.
ANEXA 1
CERINŢELE MINIME pentru aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a) pct. (ii) şi lit. b) din hotărâre
1. Dispoziţii generale
1.1. Obligaţiile stabilite în prezenta anexa se aplica, ţinându-se seama de prevederile din hotărâre, şi
în cazurile în care echipamentul de munca prezintă riscuri.
1.2. Cerinţele minime enunţate în continuare, în măsura în care ele se aplica la echipamentele de
munca în funcţiune, nu necesita obligatoriu aceleaşi măsuri ca şi cerinţele esenţiale referitoare la
echipamentele de munca noi.
2. Cerinţe minime generale aplicabile echipamentelor de munca
2.1. Sistemele de comanda ale unui echipament de munca, care afectează securitatea, trebuie sa fie
vizibile, uşor de identificat şi, dacă este necesar, sa fie marcate corespunzător.
2.1.1. Sistemele de comanda trebuie sa fie amplasate în exteriorul zonelor periculoase, cu excepţia
anumitor sisteme de comanda, dacă este necesar, şi în asa fel încât manevrarea lor sa nu provoace riscuri
suplimentare. Acestea nu trebuie sa genereze riscuri ca urmare a unei manevre neintentionate.
2.1.2. Dacă este necesar, de la postul de comanda principal operatorul trebuie sa aibă posibilitatea sa
se asigure ca nu exista persoane în zonele periculoase. Dacă acest lucru nu este posibil, orice pornire
trebuie sa fie precedată automat de un sistem de siguranta, cum ar fi un semnal de avertizare sonora
şi/sau vizuala. Lucrătorul expus trebuie sa aibă timpul şi/sau mijloacele necesare pentru a evita rapid
riscurile provocate de pornirea şi/sau oprirea echipamentului de munca.
2.1.3. Sistemele de comanda trebuie sa fie sigure şi sa fie alese ţinându-se cont de defecţiunile,
perturbatiile şi constrangerile previzibile în cadrul utilizării prevăzute.
2.2. Pornirea echipamentului de munca nu trebuie sa fie posibil sa se realizeze decât numai printr-o
acţiune voluntara asupra sistemului de comanda prevăzut în acest scop.
2.2.1. Exceptându-se cazurile în care repornirea sau modificarea nu prezintă niciun risc pentru
lucrătorii expusi, aceeaşi cerinta se aplica şi pentru:
a) repornirea echipamentului după o oprire, indiferent de cauza opririi;
b) comanda unei modificări semnificative a condiţiilor de funcţionare (de exemplu, viteza, presiune
etc.).
2.2.2. Aceasta cerinta nu se aplica repornirii sau modificării condiţiilor de funcţionare rezultate din
derularea unei secvente normale a unui ciclu automat.
2.3. Fiecare echipament de munca trebuie sa fie prevăzut cu un sistem de comanda care sa permită
oprirea completa a acestuia în condiţii de securitate.
59
2.3.1. Fiecare post de lucru trebuie sa fie prevăzut cu un sistem de comanda care sa permită, în funcţie
de riscurile existente, oprirea fie în totalitate a echipamentului de munca, fie numai parţial, de asa
maniera încât echipamentul de munca sa fie în stare de securitate.
2.3.2. Comanda de oprire a echipamentului de munca trebuie sa aibă prioritate fata de comenzile de
pornire. Oprirea echipamentului de munca sau a elementelor periculoase ale acestuia fiind realizată,
alimentarea cu energie a organelor de comanda respective trebuie sa fie întreruptă.
2.4. Dacă acest lucru este necesar şi în funcţie de pericolele pe care le prezintă echipamentul de
munca şi de timpii normali de oprire, un echipament de munca trebuie sa fie prevăzut cu un dispozitiv
de oprire de urgenta.
2.5. Un echipament de munca care prezintă pericole datorate caderilor sau proiectării de obiecte
trebuie sa fie prevăzut cu dispozitive de securitate corespunzătoare. Un echipament de munca care
prezintă pericole datorate degajarilor de gaze, vapori sau lichide ori emisiilor de pulberi trebuie sa fie
prevăzut cu dispozitive corespunzătoare de reţinere şi/sau de evacuare amplasate în apropierea surselor
corespunzătoare de pericol.
2.6. Echipamentele de munca şi elementele lor componente trebuie, dacă este necesar pentru
securitatea sau sănătatea lucrătorilor, sa fie stabilizate prin fixare ori prin alte mijloace.
2.7. În cazul în care exista riscul ruperii sau spargerii unor elemente ale echipamentului de munca,
situaţie care ar putea prezenta pericole semnificative pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie
luate măsuri de protecţie adecvate.
2.8./ 2.8.1. Dacă elementele mobile ale unui echipament de munca prezintă riscuri de producere de
accidente prin contactul mecanic, acestea trebuie sa fie prevăzute cu protectori şi dispozitive de protecţie
care sa împiedice accesul în zonele periculoase sau sa oprească miscarea elementelor periculoase înainte
de pătrunderea în zonele periculoase.
2.8.2. Protectorii şi dispozitivele de protecţie trebuie:
a) sa fie de construcţie robusta;
b) sa nu genereze riscuri suplimentare;
c) sa nu fie inlaturate cu usurinta sau făcute inoperante;
d) sa fie amplasate la o distanta adecvată fata de zona periculoasa;
e) sa nu limiteze mai mult decât este necesar observarea ciclului de munca;
f) sa permită intervenţiile indispensabile pentru instalarea şi/sau înlocuirea elementelor şi, de
asemenea, pentru activităţile de întreţinere, prin limitarea accesului numai în zona sau la lucrarea care
trebuie realizată şi, dacă este posibil, fără demontarea protectorului sau dispozitivului de protecţie.
2.9. Zonele şi punctele de munca sau cele de întreţinere a unui echipament de munca trebuie sa fie
iluminate corespunzător, în funcţie de lucrările realizate.
2.10. Părţile echipamentului de munca expuse unor temperaturi înalte sau foarte scăzute trebuie, dacă
este cazul, sa fie protejate impotriva riscurilor de contact sau de apropiere a lucrătorilor de ele.
2.11. Dispozitivele de avertizare ale echipamentului de munca trebuie sa fie uşor de perceput şi de
înţeles şi lipsite de ambiguităţi.
2.12. Un echipament de munca poate sa fie utilizat numai pentru operaţiunile şi în condiţiile pentru
care a fost realizat.
2.13. Operaţiile de întreţinere trebuie sa poată sa fie efectuate când echipamentul de munca este oprit.
Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie sa fie luate măsuri de protecţie adecvate pentru executarea
acestor operaţii sau pentru ca acestea sa fie efectuate în afară zonelor periculoase. Pentru fiecare
echipament de munca care deţine un program de întreţinere, acesta trebuie sa fie respectat şi ţinut la zi.
2.14. Orice echipament de munca trebuie sa fie prevăzut cu dispozitive uşor de identificat, destinate
separarii de fiecare din sursele de energie. Reconectarea nu trebuie sa genereze riscuri pentru lucrătorii
în cauza.
2.15. Un echipament de munca trebuie sa fie prevăzut cu dispozitive de avertizare şi semnalizare
indispensabile pentru asigurarea securităţii lucrătorilor.
2.16. Pentru efectuarea operaţiilor de producţie, reglare şi întreţinere a echipamentelor de munca,
lucrătorii trebuie sa aibă acces şi sa rămână în condiţii de securitate în toate zonele necesare.
2.17. Orice echipament de munca trebuie sa fie adecvat pentru protecţia lucrătorilor impotriva
riscurilor de incendiu sau de supraincalzire a echipamentului de munca ori de degajare de gaze, pulberi,
lichide, vapori sau de alte substanţe produse de către echipamentul de munca sau utilizate ori depozitate
în acesta.
60
2.18. Orice echipament de munca trebuie sa fie adecvat pentru prevenirea riscurilor de explozie a
acestuia sau a substanţelor produse de acesta ori utilizate sau depozitate în echipamentul de munca.
2.19. Orice echipament de munca trebuie sa fie adecvat pentru protecţia lucrătorilor expusi riscurilor
de electrocutare prin atingere directa sau indirecta.
3. Cerinţe minime suplimentare aplicabile echipamentelor de munca specifice
3.1. Cerinţe minime aplicabile echipamentelor de munca mobile, cu sau fără autopropulsie
3.1.1. Echipamentele de munca pe care este necesară prezenta unui lucrator transportat sau a unor
lucrători transportaţi trebuie sa fie amenajate de asa maniera încât sa reducă riscurile pentru lucrator sau
lucrători în timpul deplasarii. În aceste riscuri trebuie sa fie incluse riscurile de contact al lucrătorilor cu
rotile sau senilele ori de blocare de către acestea.
3.1.2./3.1.2.1. Atunci când blocarea accidentala a elementelor de transmisie a puterii între un
echipament de munca mobil şi accesoriile sale şi/sau remorci poate genera riscuri specifice, acest
echipament de munca trebuie sa fie echipat sau amenajat de asa maniera încât sa împiedice blocarea
elementelor de transmitere a puterii.
3.1.2.2. Atunci când blocarea nu poate sa fie împiedicată, trebuie sa fie luate toate măsurile posibile
pentru a se evita consecinţele dăunătoare pentru lucrători.
3.1.3. Dacă elementele de transmitere a puterii între echipamentele de munca mobile risca sa se
imbacseasca şi sa se deterioreze prin contact cu solul, trebuie sa fie prevăzute facilităţi pentru susţinerea
acestora.
3.1.4. /3.1.4.1. Echipamentele de munca mobile pe care este necesară prezenta unui lucrator
transportat sau a unor lucrători transportaţi trebuie sa limiteze, în condiţii de utilizare efectivă, riscurile
care provin din schimbarea direcţiei sau răsturnarea echipamentului de munca:
a) fie printr-o structura de protecţie care sa împiedice ca echipamentul de munca sa nu se rastoarne
mai mult de un sfert de rotaţie;
b) fie printr-o structura care sa garanteze un spaţiu suficient în jurul lucrătorului transportat sau
lucrătorilor transportaţi, dacă miscarea poate continua cu mai mult de un sfert de rotaţie;
c) fie prin orice alt dispozitiv cu efect echivalent.
3.1.4.2. Aceste structuri de protecţie pot face parte integrantă din echipamentul de munca.
3.1.4.3. Aceste structuri de protecţie nu sunt necesare atunci când echipamentul de munca este
stabilizat în timpul utilizării sau atunci când schimbarea direcţiei ori răsturnarea echipamentului de
munca este imposibila din proiectare.
3.1.4.4. Dacă exista un risc ca un lucrator transportat, în momentul schimbării direcţiei sau rasturnarii,
sa fie strivit între părţile echipamentului de munca şi sol, trebuie sa fie instalat un sistem de reţinere
pentru lucrătorii transportaţi.
3.1.5. Autostivuitoarele cu furca pe care sunt asezati unul sau mai mulţi lucrători trebuie sa fie
amenajate sau echipate de asa maniera încât sa limiteze riscurile de rasturnare, de exemplu:
a) fie prin instalarea unei cabine pentru conducător;
b) fie printr-o structura care sa împiedice răsturnarea acestora;
c) fie printr-o structura care sa garanteze ca, în cazul rasturnarii acestora, rămâne un spaţiu suficient
între sol şi anumite părţi ale autostivuitorului cu furca pentru lucrătorii transportaţi;
d) fie printr-o structura care sa retina lucrătorul sau lucrătorii pe scaunul de la postul de conducere de
asa maniera încât sa împiedice ca acesta/aceştia sa fie strivit/striviti de părţi ale autostivuitorului care se
rastoarna.
3.1.6. Echipamentele de munca mobile cu autopropulsare, a căror deplasare poate provoca riscuri
pentru lucrători, trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii:
a) sa fie prevăzute cu mijloace care sa permită prevenirea unei porniri neautorizate;
b) sa fie prevăzute cu mijloace adecvate care sa reducă consecinţele unei eventuale ciocniri în caz de
mişcare simultană a mai multor echipamente de munca care se deplaseaza pe sine;
c) sa fie prevăzute cu un dispozitiv de franare şi de oprire; în măsura în care condiţiile de securitate o
impun, în cazul defectarii dispozitivului principal, un dispozitiv de urgenta, acţionat prin comenzi uşor
de manevrat sau prin sisteme automate, trebuie sa permită franarea şi oprirea;
d) atunci când câmpul de vizibilitate directa a conducatorului este necorespunzător din punctul de
vedere al securităţii, acestea trebuie sa fie prevăzute cu dispozitive auxiliare adecvate, pentru
îmbunătăţirea vizibilitatii;
61
e) dacă sunt prevăzute pentru utilizare pe timpul nopţii sau în locuri intunecoase, acestea trebuie sa fie
prevăzute cu un dispozitiv de iluminat, adaptat lucrării de efectuat şi care asigura o securitate suficienta
pentru lucrători;
f) dacă prezintă riscuri de incendiu - datorate acestora sau remorcilor şi/sau încărcăturii - susceptibile
sa pericliteze lucrătorii, acestea trebuie sa fie prevăzute cu dispozitive adecvate de stingere a incendiilor,
în cazul în care astfel de dispozitive nu sunt disponibile suficient de aproape de locul de utilizare;
g) dacă sunt telecomandate, acestea trebuie sa se oprească automat atunci când ies din câmpul de
acţiune al telecomenzii;
h) dacă sunt telecomandate şi pot, în condiţii normale de utilizare, sa loveasca sau sa blocheze
lucrătorii, acestea trebuie sa fie echipate cu dispozitive de protecţie impotriva acestor riscuri, în cazul în
care nu exista alte dispozitive adecvate pentru combaterea riscului de lovire.
3.2. Cerinţe minime aplicabile echipamentelor de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor
3.2.1. Dacă echipamentele de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor sunt instalate în mod
permanent, rezistenta şi stabilitatea acestora în timpul utilizării trebuie sa fie asigurate ţinându-se seama
mai ales de sarcinile care se vor ridica şi de solicitarile produse în locurile de suspendare sau de fixare
pe structuri.
3.2.2. / 3.2.2.1. Maşinile folosite pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa aibă marcate vizibil sarcina
nominală şi, dacă este cazul, o placuta pe care sa fie înscrisă sarcina nominală pentru fiecare configuratie
a masinii.
3.2.2.2. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie marcate de asa maniera
încât sa permită identificarea caracteristicilor esenţiale pentru utilizarea sigura.
3.2.2.3. Dacă echipamentul de munca nu a fost destinat pentru ridicarea lucrătorilor şi dacă exista
posibilitatea unei asemenea confuzii, o semnalizare adecvată trebuie sa fie marcata de maniera vizibila.
3.2.3. Echipamentele de munca instalate permanent trebuie sa fie instalate de asa maniera încât sa
reducă riscul ca sarcinile:
a) sa loveasca lucrătorii;
b) în mod neintentionat, sa se deplaseze periculos sau sa cada liber; sau
c) sa se desprinda neintentionat.
3.2.4. /3.2.4.1. Maşinile pentru ridicarea sau deplasarea lucrătorilor trebuie sa fie adecvate:
a) pentru a evita riscurile de cadere a cabinei, atunci când acestea exista, cu ajutorul dispozitivelor
adecvate;
b) pentru a evita riscurile de cadere a utilizatorului în afară cabinei, atunci când acestea exista;
c) pentru a evita riscurile de strivire, de blocare sau de lovire a utilizatorului, în special printr-un
contact intamplator cu obiecte;
d) pentru a garanta securitatea lucrătorilor blocati în cabina în caz de accident şi a permite deblocarea
acestora.
3.2.4.2. Dacă, din motive inerente datorate amplasamentului şi inaltimilor diferite, riscurile
menţionate la pct. 3.2.4.1 lit. a) nu pot sa fie evitate prin niciun dispozitiv de securitate, trebuie sa fie
instalat un cablu cu coeficient de securitate mărit, iar starea acestuia trebuie sa fie verificata în fiecare zi
de munca.
3.3. Cerinţe minime aplicabile instalaţiilor şi echipamentelor de munca electrice
3.3.1. Instalaţiile şi echipamentele de munca electrice trebuie sa fie proiectate, fabricate, montate,
întreţinute şi exploatate astfel încât sa asigure protecţia impotriva pericolelor generate de energia
electrica, precum şi protecţia impotriva pericolelor datorate influentelor externe.
3.3.1.1. Pentru asigurarea protecţiei impotriva pericolelor generate de echipamentele electrice, trebuie
prevăzute măsuri tehnice astfel încât:
a) persoanele sa fie protejate fata de pericolul de vătămare care poate fi generat la atingerea directa
sau indirecta a părţilor aflate sub tensiune;
b) sa nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiatii care sa pericliteze viata ori sănătatea
oamenilor;
c) construcţia echipamentelor de munca sa fie adecvată mediului pentru a se evita producerea de
incendii şi explozii;
d) persoanele şi bunurile sa fie protejate contra pericolelor generate în mod natural de echipamentul
electric;
e) izolatia echipamentelor electrice sa fie corespunzătoare pentru condiţiile prevăzute.
62
3.3.1.2. Pentru asigurarea protecţiei impotriva pericolelor datorate influentei externe, echipamentele
electrice trebuie:
a) sa satisfacă cerinţele referitoare la solicitarile mecanice astfel încât sa nu fie periclitati lucrătorii şi
persoanele care se afla în mediul de munca;
b) sa nu fie influentate de condiţiile de mediu, astfel încât sa nu fie periclitati lucrătorii şi persoanele
care se afla în mediul de munca;
c) sa nu pericliteze lucrătorii şi persoanele care se afla în mediul de munca, în condiţii previzibile de
suprasarcina.
3.3.2. /3.3.2.1. La instalaţiile şi echipamentele de munca electrice, pentru protecţia impotriva
electrocutarii prin atingere directa trebuie sa se aplice măsuri tehnice, completate cu măsuri
oganizatorice.
3.3.2.2. Pentru protecţia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa fie realizate
următoarele măsuri tehnice:
a) acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active (izolarea de protecţie) ale instalaţiilor şi
echipamentelor electrice;
b) inchideri în carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare;
c) îngrădiri;
d) protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe minime de securitate;
e) scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la care urmează a se efectua
lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;
f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legari la pământ şi în scurtcircuit;
g) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
h) alimentarea la tensiune foarte joasa (redusă) de protecţie;
i) egalizarea potentialelor şi izolarea fata de pământ a platformei de lucru.
3.3.2.3. Pentru protecţia impotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie sa fie realizate
următoarele măsuri organizatorice:
a) executarea interventiilor la instalaţiile electrice (depanari, reparari, racordari etc.) trebuie sa se facă
numai de către personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv;
b) executarea interventiilor în baza uneia din formele de lucru;
c) delimitarea materială a locului de munca (ingradire);
d) eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice;
e) elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile electrice;
f) organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecţie impotriva
atingerilor directe.
3.3.2.4. La instalaţiile, utilajele, echipamentele şi aparatele care utilizează energie electrica
intervenţiile sunt permise numai în baza următoarelor forme de lucru:
a) autorizaţii de lucru scrise (AL);
b) instrucţiuni tehnice interne de protecţie a muncii (ITI-PM);
c) atribuţii de serviciu (AS);
d) dispoziţii verbale (DV);
e) procese-verbale (PV);
f) obligaţii de serviciu (OS);
g) propria răspundere (PR).
3.3.3. / 3.3.3.1. La instalaţiile şi echipamentele de munca electrice, pentru protecţia impotriva
electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se realizeze şi sa se aplice numai măsuri şi mijloace de
protecţie tehnice, fiind interzise înlocuirea măsurilor şi mijloacelor tehnice de protecţie cu măsuri de
protecţie organizatorice. Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirecta trebuie aplicată o măsura
de protecţie principala, care sa asigure protecţia în orice condiţii, şi o măsura de protecţie suplimentară,
care sa asigure protecţia în cazul deteriorarii protecţiei principale. Cele doua măsuri de protecţie trebuie
alese astfel încât sa nu se anuleze una pe cealaltă.
3.3.3.2. Pentru protecţia impotriva atingerii indirecte trebuie sa fie realizate următoarele măsuri
tehnice:
a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS;
b) legarea la pământ;
c) legarea la nul de protecţie;
63
d) izolarea suplimentară de protecţie, aplicată utilajului, în procesul de fabricare;
e) izolarea amplasamentului;
f) separarea de protecţie;
g) egalizarea şi/sau dirijarea potentialelor;
h) deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui curent de defect periculoase;
i) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.
3.3.3.3. Este interzisă folosirea drept protecţie principala a măsurilor indicate la pct. 3.3.3.2 lit. e), g),
h) şi i).
3.3.3.4. Fac excepţie instalaţiile electrice casnice, la care deconectarea automată la curenţi de defect
poate constitui mijloc principal de protecţie, şi stâlpii liniilor electrice aeriene de joasa tensiune, la care
dirijarea distribuţiei potentialelor constituie mijloc principal de protecţie.
3.3.4. La instalaţiile şi echipamentele electrice de inalta tensiune, sistemul de protecţie impotriva
electrocutarii prin atingere indirecta trebuie sa se realizeze prin legarea la pământ de protecţie, care este
măsura obligatorie, cumulat cu alte măsuri de protecţie.
3.3.5.
3.3.5.1. Instalaţiile şi echipamentele electrice trebuie sa fie alese cu grad corespunzător de protecţie în
funcţie de zonele cu atmosfera potenţial exploziva.
3.3.5.2. Zonarea trebuie sa se efectueze de către proiectantul instalaţiilor şi echipamentelor electrice,
la cererea beneficiarului.
3.3.6. La instalaţiile şi echipamentele de munca electrice, valorile de calcul, precum şi limitele admise
ale curentilor prin corpul omului, ale impedantei electrice a corpului uman, ale tensiunilor de atingere şi
de pas şi ale tensiunilor de lucru trebuie sa fie în conformitate cu regulile tehnice aplicabile.
3.3.7. Reţelele izolate fata de pământ trebuie sa fie prevăzute cu protecţie automată prin controlul
rezistentei de izolatie, care sa semnalizeze şi/sau sa deconecteze în cazul punerii la pământ. Reţelele
electrice din locurile de munca cu risc de incendiu şi explozie, precum şi cele din depozitele de explozivi
sau carburanţi trebuie prevăzute cu dispozitive care sa asigure protecţia automată la curenţi de defect
(PACD).
3.3.8. La instalaţiile de inalta tensiune trebuie sa fie prevăzute blocari mecanice sau electrice, astfel
încât deschiderea carcaselor şi a ingradirilor de protecţie sa fie posibila numai după scoaterea de sub
tensiune a echipamentului electric respectiv, iar manevrarea dispozitivului de blocare trebuie sa poată fi
facuta numai cu o scula specială.
3.3.9. Pentru ca deservirea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi echipamentelor de munca electrice
sa se poată efectua fără pericol, trebuie sa se prevadă, încă din faza de proiectare, execuţie şi montaj,
distanţe, spaţii şi/sau îngrădiri de protecţie în jurul acestora.
3.3.10. La maşinile şi instalaţiile de ridicat cu elemente mobile, cum sunt podurile rulante din
încăperile sau spaţiile de producţie neelectrice, se admit părţi active în construcţie deschisă, fără carcase
închise, cu condiţia protejării impotriva atingerii sau apropierii de părţile active, prin amplasarea
acestora la înălţimi suficient de mari fata de căile de acces şi de circulaţie şi/sau prin prevederea de
îngrădiri închise pe căile de acces.
3.3.11. Automacaralele care lucrează în apropierea liniilor electrice aeriene trebuie sa fie echipate cu
dispozitive de semnalizare a intrării bratului în zona de influenta a acestora.
3.3.12. Echipamentul de munca electric/instalatia de clasa I de protecţie trebuie sa aibă asigurata
protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi sa fie prevăzut/prevăzută cu
legături de protecţie pentru asigurarea protecţiei în caz de defect.
3.3.13. La instalaţiile şi echipamentele de munca electrice de clasa I de protecţie posibilitatea
executării legăturilor de protecţie trebuie sa se asigure astfel:
a) în cazul unui echipament electric/unei instalaţii fix/fixe, acesta/aceasta trebuie sa fie
prevăzut/prevăzută cu doua borne de masa: una în cutia de borne, lângă bornele de alimentare cu energie
electrica, pentru racordarea conductorului de protecţie din cablul de alimentare a
echipamentului/instalaţiei, şi a doua borna pe carcasa echipamentului/instalaţiei în exterior, pentru
racordarea vizibila la centura de legare la pământ sau la alta instalatie de protecţie;
b) în cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie sa fie prevăzut cu un cablu de
alimentare flexibil, prevăzut cu o fişa (stecher) cu contact de protecţie, sau echipamentul sa fie prevăzut
cu posibilitatea racordarii unui cablu flexibil de alimentare cu conductor de protecţie.
64
3.3.14. Echipamentul de munca electric/instalatia de clasa II de protecţie trebuie sa aibă asigurata
protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi sa fie prevăzut/prevăzută,
din fabricaţie, cu o izolatie suplimentară, dubla sau intarita.
3.3.15. Echipamentul de munca electric/instalatia de clasa III de protecţie trebuie sa aibă asigurata
protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi sa nu producă o tensiune mai
mare decât tensiunea foarte joasa de alimentare.
3.3.16.
3.3.16.1. Instalaţiile electrice în faza de experimentare trebuie sa îndeplinească toate condiţiile
prevăzute în reglementările şi regulile tehnice aplicabile pentru protecţia impotriva electrocutarii sau a
accidentelor tehnice.
3.3.16.2. Instalaţiile sau echipamentele de munca electrice trebuie sa fie verificate la recepţie, înainte
de punerea în funcţiune şi apoi periodic în exploatare, precum şi după fiecare reparatie sau modificare,
fiind interzisă punerea sub tensiune a instalaţiei, utilajului sau echipamentului care nu a corespuns la una
dintre aceste verificări.
3.3.16.3. Instalaţiile şi echipamentele de munca electrice pot sa fie recepţionate şi puse în funcţiune
numai după ce s-a constatat ca s-au respectat reglementările şi regulile tehnice aplicabile.
3.3.17. La instalaţiile sau echipamentele de munca electrice este interzis sa se aducă modificări fata de
proiect în timpul exploatării, întreţinerii şi repunerii în funcţiune a acestora. În cazuri speciale, se admit
modificări doar cu acordul proiectantului instalaţiilor şi echipamentelor de munca electrice respective.
3.3.18. Mijloacele şi echipamentele electrice de protecţie trebuie sa fie verificate, în conformitate cu
prevederile reglementărilor şi regulilor tehnice aplicabile, înainte de utilizare, la punerea în funcţiune,
după reparaţii sau modificări şi apoi periodic (în exploatare).
3.3.19. Utilizarea echipamentului de munca electric/instalaţiei de clasa I de protecţie trebuie sa se facă
în următoarele condiţii:
a) sa se execute şi sa se verifice periodic legăturile de protecţie necesare pentru asigurarea protecţiei
impotriva electrocutarii în cazul unui defect soldat cu apariţia unei tensiuni periculoase de atingere;
b) sa se asigure şi sa se verifice periodic deconectarea automată a echipamentului electric/instalaţiei
sau sectorului defect şi disparitia tensiunii periculoase de atingere;
c) sa se verifice periodic ca protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune
sa nu fie înlăturată sau deteriorata.
3.3.20. Utilizarea echipamentului de munca electric/instalaţiei de clasa II de protecţie trebuie sa se
facă în următoarele condiţii:
a) sa se verifice periodic ca izolatia suplimentară a echipamentului electric/instalaţiei sa nu fie
deteriorata sau eliminata;
b) sa se verifice periodic ca protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune
3.3.21. Utilizarea echipamentului de munca electric/instalaţiei de clasa III de protecţie trebuie sa se
facă în următoarele condiţii:
a) sa se alimenteze echipamentul electric sau instalatia la tensiunea foarte joasa pentru care au fost
proiectate sa funcţioneze;
b) sursa de tensiune trebuie sa fie astfel construită încât sa nu permită apariţia în circuitul de tensiune
foarte joasa a unei tensiuni mai mari. Dacă se utilizează un transformator coborator, acesta trebuie sa fie
un transformator de separare (de siguranta);
c) izolatia circuitului de foarte joasa tensiune trebuie sa fie de asa natura încât sa nu permită apariţia
unei tensiuni mai mari din alte circuite, în circuitul de tensiune foarte joasa;
d) sa se verifice periodic ca protecţia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune
3.3.22. /3.3.22.1. În cazul instalaţiilor sau echipamentelor de munca electrice la care se executa lucrări
cu scoaterea de sub tensiune, trebuie sa fie scoase de sub tensiune următoarele elemente:
a) părţile active aflate sub tensiune, la care urmează a se lucra;
b) părţile active aflate sub tensiune la care nu se lucrează, dar se găsesc la o distanta mai mica decât
limita admisă la care se pot apropia persoanele sau obiectele de lucru (utilaje, unelte etc.), indicată în
documentaţia tehnica specifica;
c) părţile active aflate sub tensiune ale instalaţiilor situate la o distanta mai mare decât limita admisă,
dar care, datorită lucrărilor care se executa în apropiere, trebuie scoase de sub tensiune.
65
3.3.22.2. În cazul lucrărilor cu scoatere de sub tensiune este necesară legarea la pământ şi în
scurtcircuit a conductoarelor de faza, inclusiv pe conductorul de nul în cazul liniilor electrice aeriene,
operaţie care trebuie sa se execute imediat după verificarea lipsei de tensiune.
3.3.23. / 3.3.23.1. În cazul instalaţiilor sau echipamentelor de munca electrice la care se executa
lucrări cu scoatere de sub tensiune sau fără scoatere de sub tensiune, trebuie sa se utilizeze mijloace de
protecţie electroizolante.
3.3.23.2. La lucrul în instalaţiile de joasa tensiune trebuie sa fie utilizate mijloace individuale de
protecţie electroizolante, care constituie singura măsura tehnica de protecţie, cumulate cu măsurile
organizatorice.
3.3.23.3. La lucrul în instalaţiile de inalta tensiune trebuie sa fie utilizate mijloace individuale de
protecţie electroizolante, cumulate cu alte mijloace de protecţie.
3.3.23.4. Lucrările fără scoatere de sub tensiune a instalaţiilor şi a echipamentelor electrice trebuie sa
fie executate de către personal autorizat pentru lucrul sub tensiune.
3.3.24. Instalaţiile sau locurile unde exista sau se exploatează echipamente electrice trebuie sa fie
dotate, în funcţie de lucrările şi condiţiile de exploatare, cu următoarele categorii de mijloace de
protecţie:
a) mijloace de protecţie care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia fata de elementele
aflate sub tensiune sau fata de pământ, respectiv prajini electroizolante pentru actionarea separatoarelor,
manipularea indicatoarelor mobile de tensiune, montarea scurtcircuitoarelor etc., scule cu manere
electroizolante, covoare şi platforme electroizolante, manusi şi incaltaminte electroizolante etc.;
b) detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul cărora se verifica prezenta sau lipsa tensiunii;
c) garnituri mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit;
d) panouri, paravane, împrejmuiri (îngrădiri);
e) panouri de semnalizare.
3.3.25. Instalaţiile sau echipamentele de munca electrice trebuie sa fie exploatate, întreţinute, reglate,
reparate şi puse sub tensiune numai de către personal calificat în meseria de electrician autorizat din
punctul de vedere al securităţii muncii. Autorizarea personalului pentru lucru la instalaţiile tehnice
electrice în activităţile de exploatare, întreţinere şi reparaţii trebuie sa se realizeze, conform
regulamentului pentru autorizarea electricienilor din punctul de vedere al securităţii muncii, pe baza de
examen medical, psihologic şi test de verificare a cunoştinţelor profesionale, de securitate şi sănătate în
munca şi de acordare a primului ajutor.
ANEXA 2
DISPOZIŢII referitoare la utilizarea echipamentelor de munca prevăzute la art. 4 alin. (3) din hotărâre
1. Dispoziţii generale aplicabile tuturor echipamentelor de munca
1.1. Dispoziţiile din prezenta anexa se aplica în conformitate cu dispoziţiile din hotărâre şi atunci când
exista riscul corespunzător pentru echipamentul de munca respectiv. Echipamentele de munca trebuie sa
fie instalate, dispuse şi utilizate de asa maniera încât sa permită reducerea riscurilor pentru utilizatorii
acestora şi pentru ceilalţi lucrători, de exemplu făcând astfel încât sa existe spaţiu suficient între
elementele mobile ale echipamentelor de munca şi elementele fixe sau mobile din spaţiul de munca şi ca
toată energia ori substanta utilizata sau produsă sa poată sa fie furnizată şi/sau evacuata de maniera
sigura.
1.2. Montarea şi demontarea echipamentelor de munca trebuie sa fie realizate de maniera sigura, în
special prin respectarea instrucţiunilor furnizate de fabricant.
1.3. Echipamentele de munca care, în timpul utilizării, pot sa fie expuse descarcarilor electrice trebuie
sa fie protejate prin dispozitive sau cu măsuri adecvate impotriva efectelor trasnetului.
2. Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de munca mobile, cu sau fără autopropulsie
2.1. Conducerea echipamentelor de munca autopropulsate este rezervată numai lucrătorilor care au
fost instruiti adecvat pentru conducerea sigura a acestora.
2.2. Dacă un echipament de munca este manevrat într-o zona de munca, trebuie sa fie stabilite şi
respectate reguli de circulaţie adecvate.
2.3. Trebuie sa fie luate măsuri organizatorice pentru a evita ca lucrătorii care se deplaseaza pe jos sa
nu se găsească în zona de operare a echipamentelor de munca autopropulsate. Dacă prezenta lucrătorilor
care se deplaseaza pe jos este necesară pentru buna executare a lucrărilor, trebuie sa fie luate măsuri
adecvate pentru a evita ca aceştia sa fie accidentati de către echipamente.
66
2.4. Transportul lucrătorilor pe echipamentele de munca mobile acţionate mecanic nu este autorizat
decât dacă au fost prevăzute amplasamente sigure în acest scop. Dacă lucrările trebuie sa fie efectuate în
timpul deplasarii, viteza trebuie sa fie adaptată, în funcţie de cat este necesar.
2.5. Echipamentele de munca mobile prevăzute cu un motor cu ardere interna nu trebuie sa fie
utilizate în zonele de munca dacă nu este garantată o cantitate suficienta de aer, astfel încât sa nu existe
riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
3. Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor
3.1. Observaţii generale
3.1.1. Echipamentele de munca demontabile sau mobile folosite la ridicarea sarcinilor trebuie sa fie
utilizate de asa maniera încât sa garanteze stabilitatea echipamentului de munca pe durata utilizării în
toate condiţiile previzibile, luându-se în considerare natura solului.
3.1.2./ 3.1.2.1. Ridicarea lucrătorilor nu este permisă decât cu echipamente de munca şi dispozitive
prevăzute în acest scop.
3.1.2.2. Fără a se aduce atingere prevederilor art. 6 din Legea securităţii şi sănătăţii în munca nr.
319/2006, în mod excepţional, echipamentele neprevăzute pentru ridicarea lucrătorilor pot sa fie utilizate
în acest scop, cu condiţia sa fie luate măsuri adecvate pentru a se asigura securitatea, în conformitate cu
legislaţia şi/sau cu practicile naţionale care prevăd o supraveghere corespunzătoare.
3.1.2.3. În timpul prezentei lucrătorilor pe echipamentul de munca folosit pentru ridicarea sarcinilor,
la postul de conducere trebuie sa fie asigurata prezenta permanenta. Lucrătorii care sunt ridicati trebuie
sa dispună de un mijloc de comunicare sigur. Trebuie sa fie prevăzută evacuarea acestora în caz de
pericol.
3.1.3. Doar dacă acest lucru nu este necesar pentru buna desfăşurare a lucrărilor, trebuie sa fie luate
măsuri pentru ca lucrătorii sa nu fie prezenţi sub sarcinile suspendate. Este interzisă deplasarea sarcinilor
suspendate deasupra locurilor de munca neprotejate în care lucrătorii sunt prezenţi în mod curent. În
aceasta eventualitate, dacă buna desfăşurare a lucrărilor nu poate fi asigurata în alt mod, trebuie sa fie
elaborate şi aplicate proceduri adecvate.
3.1.4. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie alese în funcţie de sarcinile
care se manipuleaza, distanţele dintre punctele de prindere ale acestora, dispozitivele de prindere şi
condiţiile atmosferice, ţinându-se seama de modul şi de configuraţia de legare. Ansamblurile
dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie marcate vizibil pentru a permite
utilizatorului sa le cunoască caracteristicile, atunci când acestea nu sunt demontate după utilizare.
3.1.5. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie sa fie depozitate de asa maniera
încât sa se garanteze ca acestea nu se vor deteriora sau degrada.
3.2. Echipamente de munca folosite la ridicarea sarcinilor neghidate
3.2.1. Dacă doua sau mai multe echipamente de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate
sunt instalate sau montate la un loc de munca astfel încât câmpul lor de acţiune se intersectează, trebuie
sa fie luate măsuri adecvate pentru a se preveni ciocnirea între sarcini şi/sau între elemente ale
echipamentelor de munca.
3.2.2. În timpul utilizării unui echipament de munca mobil folosit pentru ridicarea sarcinilor neghidate
trebuie sa fie luate măsuri adecvate pentru a se preveni bascularea, răsturnarea şi, dacă este cazul,
deplasarea şi alunecarea acestuia. Trebuie sa fie verificata executarea corespunzătoare a acestor măsuri.
3.2.3. Dacă operatorul unui echipament de munca folosit la ridicarea sarcinilor neghidate nu poate
observa întregul traseu al sarcinii nici direct, nici prin intermediul unor dispozitive auxiliare care
furnizează informaţiile necesare, atunci o persoana competenta trebuie sa fie desemnată sa comunice cu
operatorul pentru a-l ghida şi trebuie sa fie luate măsuri organizatorice pentru a se evita ciocnirile
sarcinilor susceptibile sa pună în pericol lucrătorii.
3.2.4. Lucrările trebuie sa fie organizate de asa maniera încât atunci când lucrătorul agata sau
desprinde o sarcina cu mana, aceste operaţii sa poată fi efectuate în condiţii de securitate deplina, în
special prin păstrarea de către acest lucrator a comenzilor directe sau indirecte ale echipamentului.
3.2.5. Toate operaţiunile de ridicare trebuie sa fie planificate corect, supravegheate de o maniera
adecvată şi efectuate astfel încât sa protejeze securitatea lucrătorilor. În special, dacă o sarcina trebuie sa
fie ridicată simultan de doua sau mai multe echipamente de munca folosite la ridicarea sarcinilor
neghidate, trebuie sa fie stabilită şi aplicată o procedura pentru a se asigura buna coordonare a
operatorilor.
67
3.2.6. Dacă echipamentele de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate nu pot retine
sarcinile în cazul unei defectari parţiale sau totale a sistemului de alimentare cu energie, trebuie sa fie
luate măsuri adecvate pentru a se evita expunerea lucrătorilor la riscurile corespunzătoare. Sarcinile
suspendate nu trebuie lăsate fără supraveghere, cu excepţia cazului în care accesul în zona periculoasa
este împiedicat şi dacă sarcina a fost agatata şi este menţinută în condiţii de securitate deplina.
3.2.7. Utilizarea în aer liber a echipamentelor de munca folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate
trebuie interzisă atunci când condiţiile meteorologice se deteriorează pana la punctul în care se
periclitează utilizarea în condiţii de securitate a acestora, expunand astfel lucrătorii la riscuri. Pentru a se
evita riscurile pentru lucrători trebuie sa fie luate măsuri adecvate de protecţie, destinate în special
împiedicării rasturnarii echipamentului de munca.
4. Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de munca puse la dispoziţie pentru lucrări temporare la
înălţime
4.1. Dispoziţii generale 4.1.1./ 4.1.1.1. Dacă, în aplicarea prevederilor art. 7 din Legea securităţii şi
sănătăţii în munca nr. 319/2006 şi ale art. 3 din hotărâre, lucrările temporare la înălţime nu pot sa fie
executate de o maniera sigura şi în condiţii ergonomice adecvate de pe o suprafata adecvată, trebuie sa
fie alese cele mai potrivite echipamente de munca pentru a se asigura şi a se menţine condiţii de munca
sigure. Trebuie sa se acorde prioritate măsurilor de protecţie colectivă în raport cu măsurile de protecţie
individuală. Dimensionarea echipamentului de munca trebuie sa fie adaptată la natura lucrărilor care
urmează sa fie executate şi a constrangerilor previzibile şi sa permită circulaţia fără pericol.
4.1.1.2. Cel mai potrivit mijloc de acces la posturile de lucru temporare la înălţime trebuie sa fie ales
în funcţie de frecventa de circulaţie, de înălţimea la care trebuie sa se ajungă şi de durata de utilizare.
Alegerea facuta trebuie sa permită evacuarea în caz de pericol iminent. Trecerea, într-un sens sau în
altul, între mijlocul de acces şi platforme, planşee sau pasarele nu trebuie sa creeze riscuri suplimentare
de cadere.
4.1.2. Scarile nu pot sa fie utilizate ca posturi de lucru la înălţime decât în condiţiile în care sau ţinând
cont de pct. 4.1.1 utilizarea altor echipamente de munca mai sigure nu se justifica din cauza nivelului
redus de risc şi din cauza fie a duratei scurte de utilizare, fie a caracteristicilor existente ale locului de
munca respectiv, care nu se pot modifica de către angajator.
4.1.3. Tehnicile de acces şi de pozitionare cu ajutorul franghiilor nu pot sa fie utilizate decât în
condiţiile în care, ţinând seama de evaluarea riscului, lucrarea în cauza poate sa fie executată de o
maniera sigura şi în care utilizarea unui alt echipament de munca mai sigur nu este justificată. Ţinându-
se cont de evaluarea riscului şi în special în funcţie de durata lucrărilor şi de constrangerile de natura
ergonomica, trebuie sa fie prevăzut un scaun dotat cu accesoriile corespunzătoare.
4.1.4. În funcţie de tipul de echipament de munca selectat pe baza dispoziţiilor punctelor precedente,
trebuie sa fie luate măsurile adecvate de reducere a riscurilor pentru lucrători, inerente respectivului tip
de echipament. Dacă este necesar trebuie sa fie prevăzută instalarea dispozitivelor de protecţie impotriva
caderilor. Aceste dispozitive trebuie sa aibă o structura corespunzătoare şi sa fie suficient de solide
pentru a impiedica sau opri caderile de la înălţime şi a preveni, în măsura în care este posibil, ranirea
corporală a lucrătorilor. Dispozitivele de protecţie colectivă pentru evitarea caderilor nu pot sa fie
întrerupte decât în punctele de acces ale unei schele sau ale unei scări.
4.1.5. Când executarea unei anumite lucrări necesita îndepărtarea temporară a unui dispozitiv de
protecţie colectivă impotriva caderilor, trebuie sa se ia măsuri de securitate compensatorii eficiente.
Lucrarea nu poate sa fie efectuată fără adoptarea prealabilă a acestor măsuri. Odată ce lucrarea
respectiva este terminată, definitiv sau temporar, dispozitivele de protecţie colectivă trebuie sa fie
remontate pentru a se evita caderile.
4.1.6. Lucrările temporare la înălţime pot sa fie efectuate numai atunci când condiţiile meteorologice
nu periclitează securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
4.2. Dispoziţii specifice de utilizare a scarilor
4.2.1. Scarile trebuie sa fie amplasate de asa maniera încât sa se asigure stabilitatea lor în timpul
utilizării. Scarile portabile se sprijină pe un suport stabil, rezistent, de dimensiuni adecvate şi imobil,
astfel încât treptele sa rămână în poziţie orizontala. Scarile suspendate sunt fixate de o maniera sigura şi,
cu excepţia scarilor din franghie, în asa fel încât sa nu poată fi deplasate şi sa fie evitate orice miscari de
balans.
4.2.2. Alunecarea picioarelor scarilor portabile trebuie sa fie împiedicată în timpul utilizării fie prin
fixarea partii superioare sau inferioare a lonjeroanelor, fie prin dispozitive antiderapante sau prin orice
68
alte soluţii cu eficacitate echivalenta. Scarile de acces trebuie sa fie de o lungime suficienta, astfel încât
acestea sa se prelungească dincolo de nivelul de acces, cu excepţia cazului în care au fost luate alte
măsuri pentru a se garanta o fixare sigura. Scarile compuse din mai multe elemente asamblate, cum ar fi
scarile articulate sau scarile culisante, trebuie sa fie utilizate de asa maniera încât imobilizarea diferitelor
elemente unele în raport de altele sa fie asigurata. Scarile mobile trebuie sa fie imobilizate înainte de
urcarea pe acestea.
4.2.3. Scarile trebuie sa fie utilizate de asa maniera încât sa permită lucrătorilor sa dispună, în orice
moment, de o prindere cu mana şi de un sprijin sigur. În special, dacă o greutate trebuie transportată
manual pe scara, aceasta nu trebuie sa împiedice menţinerea unei prinderi cu mana sigure.
4.3. Dispoziţii specifice de utilizare a schelelor
4.3.1. Atunci când breviarul de calcul al schelei alese nu este disponibil sau când configuratiile
structurale avute în vedere nu sunt prevăzute de acesta, trebuie sa fie realizat un calcul de rezistenta şi de
stabilitate, cu excepţia cazului în care schela este asamblata în conformitate cu o configuratie standard
general recunoscuta.
4.3.2. În funcţie de complexitatea schelei alese, un plan de montare, de utilizare şi de demontare
trebuie sa fie întocmit de către o persoana competenta. Acest plan poate avea forma unui plan general,
completat cu elemente referitoare la detaliile specifice ale schelei în cauza.

4.3.3. Elementele de sprijin ale unei schele trebuie sa fie protejate impotriva pericolului de alunecare
fie prin fixare pe suprafata de sprijin, fie printr-un dispozitiv antiderapant sau alt mijloc cu eficacitate
echivalenta, iar suprafata de sprijin trebuie sa aibă o capacitate portanta suficienta. Stabilitatea schelei
trebuie sa fie asigurata. Deplasarea inopinata a schelelor mobile în timpul lucrului la înălţime trebuie sa
fie prevenita prin intermediul dispozitivelor adecvate.
4.3.4. Dimensiunile, forma şi dispunerea planseelor unei schele trebuie sa fie adecvate naturii lucrării
care urmează sa fie executată şi adaptate la sarcinile ce urmează a fi suportate şi sa permită lucrul şi
circulaţia de o maniera sigura. Planşeele unei schele trebuie sa fie montate de asa maniera încât
componentele sa nu poată sa se deplaseze în cazul unei utilizări normale. Niciun gol periculos nu trebuie
sa existe între componentele planseelor şi dispozitivele verticale de protecţie colectivă impotriva caderii.
4.3.5. Atunci când anumite părţi ale unei schele nu sunt gata de întrebuinţare, ca de exemplu în timpul
montarii, demontarii sau modificărilor, aceste părţi trebuie semnalizate cu ajutorul unor semnale de
avertizare a pericolului general, în conformitate cu dispoziţiile naţionale care transpun Directiva
92/58/CEE, şi trebuie delimitate în mod corespunzător prin obstacole fizice care sa împiedice accesul în
zona periculoasa.
4.3.6.
4.3.6.1. Schelele nu pot sa fie montate, demontate sau modificate substanţial decât sub supravegherea
unei persoane competente şi de către lucrători care au fost instruiti adecvat şi conform operaţiilor avute
în vedere, care se referă la riscurile specifice în conformitate cu art. 10 din hotărâre, şi vizând în special:
a) înţelegerea planului de montare, de demontare şi de modificare a schelei în cauza;
b) securitatea în timpul montajului, al demontajului şi al modificării schelei în cauza;
c) măsurile de prevenire a riscurilor de cadere a persoanelor sau a obiectelor;
d) măsurile de securitate în cazul schimbării condiţiilor meteorologice care ar putea afecta negativ
securitatea schelei în cauza;
e) condiţiile în materie de sarcini admise;
f) orice alt risc pe care operaţiile de montare, de demontare şi de modificare îl pot cuprinde.
4.3.6.2. Persoana care supraveghează şi lucrătorii implicaţi trebuie sa aibă la dispoziţie planul de
montare, de utilizare şi de demontare menţionat la pct. 4.3.2, în special orice instrucţiuni pe care le-ar
putea cuprinde.
4.4. Dispoziţii specifice de utilizare a tehnicilor de acces şi de pozitionare cu ajutorul franghiilor
4.4.1. La utilizarea tehnicilor de acces şi de pozitionare cu ajutorul franghiilor trebuie respectate
următoarele condiţii:
a) sistemul trebuie sa cuprindă cel puţin doua franghii ancorate separat, una constituind mijlocul de
acces, de coborare şi de sprijin (franghia de lucru), iar cealaltă, mijlocul de asigurare (franghia de
securitate);
b) lucrătorii trebuie sa fie dotati cu o centura complexa adecvată, sa o utilizeze şi sa fie legaţi prin
intermediul acesteia de franghia de securitate;
69
c) franghia de lucru trebuie sa fie prevăzută cu un mecanism de coborare sau de urcare sigur şi sa
cuprindă un sistem autoblocant care sa împiedice căderea utilizatorului în cazul în care acesta pierde
controlul miscarilor. Franghia de securitate trebuie sa fie echipata cu un dispozitiv mobil de oprire a
caderii, care însoţeşte lucrătorul în timpul deplasarii;
d) uneltele şi celelalte accesorii pe care le utilizează un lucrator trebuie sa fie legate de centura
complexa sau de scaunul lucrătorului ori sa fie ataşate printr-un alt mijloc adecvat;
e) lucrul trebuie sa fie corect organizat şi supravegheat, astfel încât lucrătorul sa poată sa primească
imediat primul ajutor în caz de accident;
f) lucrătorii în cauza trebuie, în conformitate cu art. 10 din hotărâre, sa beneficieze de o instruire
adecvată şi specifica operaţiilor avute în vedere, în special în privinta procedurilor de salvare.
4.4.2. În condiţii excepţionale în care, ţinând cont de evaluarea riscurilor, utilizarea unei a doua
franghii ar conduce la un lucru mai periculos, poate fi permisă utilizarea unei singure franghii în
condiţiile în care au fost luate măsurile adecvate pentru asigurarea securităţii, în conformitate cu
legislaţia şi/sau cu practicile naţionale.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
15. H.G. 1.091 / 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de munca
ART. 1 Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de munca,
asa cum este definit la art. 4.
ART. 2 Prevederile prezentei hotărâri nu se aplica:
a) mijloacelor de transport utilizate în afară întreprinderii şi/sau unităţii sau locurilor de munca din
interiorul mijloacelor de transport;
b) santierelor temporare sau mobile;
c) industriilor extractive;
d) vaselor de pescuit;
e) campurilor, pădurilor şi altor terenuri care aparţin unei întreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt
situate în afară ariei clădirilor întreprinderii.
ART. 3 Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplica în totalitate
domeniului prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice din
prezenta hotărâre.
ART. 4 În sensul prezentei hotărâri, prin loc de munca se înţelege locul destinat sa cuprindă posturi de
lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau a
unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.
ART. 5 Se considera ca un lucrator lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi
comunicare verbală directa cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioada de timp mai mare
de o ora, şi când nu este posibil sa i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se afla într-o
situaţie critica.
ART. 6 Locurile de munca utilizate pentru prima data după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri
trebuie sa îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr.1.
ART. 7 Locurile de munca aflate deja în folosinta înainte de data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri trebuie sa îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 2.
CAP. II Obligaţii generale
ART.8 În scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie sa ia toate măsurile ca:
a) sa fie păstrate în permanenta libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenta şi ieşirile
propriu-zise;
b) sa fie realizată întreţinerea tehnica a locului de munca şi a echipamentelor şi dispozitivelor, în
special a celor menţionate în anexele nr. 1 şi 2, iar orice neconformităţi constatate şi susceptibile de a
afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor sa fie corectate cat mai curând posibil;
c) sa fie curatate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igiena corespunzător locului de
munca, echipamentele şi dispozitivele, în special cele menţionate la pct. 6 din anexa nr. 1 şi la pct. 6 din
anexa nr. 2;
70
d) sa fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate
prevenirii sau eliminării pericolelor, în special cele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.
ART. 9 Atunci când locurile de munca suferă modificări, extinderi şi/sau transformări după data
intrării în vigoare a prezentei hotărâri, angajatorul trebuie sa ia toate măsurile necesare pentru a se
asigura ca aceste modificări, extinderi şi/sau transformări sunt în concordanta cu cerinţele minime
corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 1.
CAP. III Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor
ART. 10 Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, referitoare la
informarea lucrătorilor, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie sa fie informati cu privire la toate
măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de munca.
ART. 11 Personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie sa fie informat cu privire la:
a) manevrarea echipamentului de munca, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate);
b) riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de aparitie a acestora;
c) comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice;
d) utilizarea echipamentului individual de protecţie;
e) primul ajutor;
f) utilizarea sistemului de supraveghere şi de legatura cu exteriorul.
ART. 12
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la problemele la
care se face referire în prezenta hotărâre trebuie sa se desfăşoare în conformitate cu prevederile art. 18 şi
19 din Legea nr. 319/2006.
CAP. IV Sancţiuni
ART. 13 Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea contravenţională, civilă sau
penală, potrivit Legii nr. 319/2006.
ART. 14 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de munca din
cadrul Inspecţiei Muncii şi de către inspectorii de sănătate publica din cadrul Ministerului Sănătăţii
Publice.
ANEXA 1
CERINŢE MINIME de securitate şi sănătate pentru locurile de munca utilizate pentru prima data
conform art. 6 din hotărâre
Obligaţiile menţionate în prezenta anexa se aplica ori de câte ori caracteristicile locului de munca,
activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru.
2. Stabilitate şi rezistenta
Clădirile care adapostesc locuri de munca trebuie sa aibă o structura şi o rezistenta corespunzătoare
naturii utilizării lor.
3. Instalaţii electrice
Instalaţiile electrice trebuie sa fie proiectate şi construite astfel încât sa nu prezinte un pericol de
incendiu sau explozie.
Lucrătorii trebuie sa fie protejati impotriva riscului de accidentare prin atingere directa şi/sau atingere
indirecta.
Proiectarea, construcţia şi alegerea materialului şi dispozitivelor de protecţie trebuie sa ţină seama de
tensiunea nominală, influenta condiţiilor externe şi de competenta lucrătorilor care au acces la părţile
componente ale instalaţiei.
4. Cai şi iesiri de urgenta
4.1. Căile şi ieşirile de urgenta trebuie sa rămână în permanenta libere şi sa conducă în mod cat mai
direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
4.2. În caz de pericol, trebuie sa fie posibila evacuarea rapida şi în condiţii cat mai sigure a
lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
4.3. Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi iesirilor de urgenta depind de utilizare, de
echipament şi de dimensiunile locurilor de munca, precum şi de numărul maxim de persoane care pot fi
prezente.
4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenta trebuie sa se deschidă spre exterior.
71
Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate sau fixate astfel încât sa nu poată fi deschise
imediat şi cu usurinta de către orice persoana care ar avea nevoie sa le utilizeze în caz de urgenta. Uşile
glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de iesiri de urgenta.
4.5. Căile şi ieşirile de urgenta speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Guvernului
nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de
munca.
Aceasta semnalizare trebuie sa fie suficient de rezistenta şi sa fie plasata în locurile corespunzătoare.
4.6. Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate.
Căile şi ieşirile de urgenta, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie sa fie
eliberate de orice obstacole, astfel încât sa poată fi utilizate în orice moment fără dificultate.
4.7. Căile şi ieşirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de
siguranta/urgenta de intensitate suficienta, în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrica.
5. Detectarea şi prevenirea incendiilor
5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de
proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane
prezente, locurile de munca trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea
incendiilor şi, dacă este cazul, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarma.
5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie sa fie uşor accesibile şi simplu de
manevrat.
Acestea trebuie sa fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.
Aceste semnalizari trebuie sa fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare.
6. Ventilatia locurilor de munca în spaţii închise
6.1. La locurile de munca în spaţii închise trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt,
avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie sa fie menţinut în stare de
funcţionare.
Orice avarie trebuie semnalizata de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru
sănătatea lucrătorilor.
6.2. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea trebuie sa
funcţioneze astfel încât sa nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenţi de aer.
Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea
atmosferei trebuie eliminata fără întârziere.
7. Temperatura în încăperi
7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind posturi de lucru trebuie sa
fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice
impuse lucrătorilor.
7.2. Temperatura în camerele de odihna, în încăperile pentru personalul de serviciu permanent, în
grupurile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie sa corespundă
destinaţiei specifice a acestor încăperi.
7.3. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie sa permită evitarea luminii solare excesive la
locurile de munca, în funcţie de natura muncii şi de locul de munca.
8. Iluminatul natural şi artificial
8.1. În măsura în care este posibil, locurile de munca trebuie sa aibă iluminat natural suficient şi sa fie
prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
8.2. Instalaţiile de iluminat din încăperile cu posturi de lucru şi de pe căile de acces şi de circulaţie
trebuie amplasate în asa fel încât sa nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de
iluminat montat.
8.3. Locurile de munca în care lucrătorii sunt în mod deosebit expusi riscurilor în caz de întrerupere a
iluminatului artificial trebuie sa fie prevăzute cu iluminat de siguranta/urgenta de o intensitate suficienta.
9. Pardoseli, pereţi, plafoane şi acoperisuri ale încăperilor
9.1. Pardoselile locurilor de munca trebuie sa fie lipsite de proeminente, de găuri sau de planuri
înclinate periculoase şi trebuie sa fie fixe, stabile şi nealunecoase.
Încăperile care cuprind posturi de lucru trebuie sa fie izolate termic în mod corespunzător, ţinându-se
seama de tipul de întreprindere şi de activitatea fizica a lucrătorilor.
72
9.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie sa fie curatate şi renovate
pentru a se obţine condiţii de igiena corespunzătoare.
9.3. Pereţii transparenti sau translucizi, în special pereţii despartitori realizaţi integral din sticla, din
încăperi sau din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de circulaţie trebuie sa fie semnalizati clar şi
construiti din materiale securizate sau sa fie separati de aceste posturi de lucru şi cai de circulaţie, pentru
a preveni intrarea în contact a lucrătorilor cu pereţii şi ranirea cauzată de spargerea lor în bucăţi.
9.4. Accesul pe acoperisurile construite din materiale cu rezistenta insuficienta trebuie permis numai
dacă exista echipamente care sa asigure executarea lucrării în condiţii de securitate.
10. Ferestre şi luminatoare
10.1. Lucrătorii trebuie sa aibă posibilitatea sa deschidă, sa inchida, sa regleze sau sa fixeze ferestrele,
luminatoarele şi ventilatoarele în condiţii de securitate. Când sunt deschise, acestea trebuie pozitionate şi
fixate astfel încât sa nu constituie un pericol pentru lucrători.
10.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie sa fie concepute în raport cu echipamentul sau trebuie
prevăzute cu dispozitive care sa permită curatarea lor fără riscuri pentru lucrătorii care executa aceasta
munca sau pentru lucrătorii prezenţi în clădire sau în jurul acesteia.
11. Usi şi porţi
11.1. Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi portilor, precum şi materialele care se folosesc la
construcţia acestora sunt determinate de natura şi ulilizarea încăperilor sau incintelor.
11.2. Uşile transparente trebuie sa fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii.
11.3. Uşile şi porţile batante trebuie sa fie transparente sau sa aibă un panou transparent.
11.4. Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi portilor nu sunt construite dintr-un
material securizat şi dacă exista pericolul ca lucrătorii sa fie răniţi în cazul spargerii unei usi sau porţi,
suprafeţele trebuie sa fie protejate impotriva spargerii.
11.5. Uşile glisante trebuie sa fie prevăzute cu un sistem de siguranta care sa împiedice ieşirea de pe
sine şi căderea lor.
11.6. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie sa fie prevăzute cu un sistem de siguranta care sa
împiedice căderea lor.
11.7. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie sa fie marcate corespunzător.
Trebuie sa fie posibila deschiderea lor din interior în orice moment, fără ajutor special.
Trebuie sa fie posibila deschiderea uşilor atunci când locurile de munca sunt ocupate.
11.8. În vecinătatea imediata a oricăror porţi destinate în principal circulaţiei vehiculelor trebuie sa
existe usi pentru pietoni, cu excepţia cazului în care ulilizarea de către pietoni a acestor porţi nu prezintă
un pericol; astfel de usi trebuie sa fie marcate clar şi degajate în permanenta.
11.9. Uşile şi porţile mecanice trebuie sa funcţioneze fără sa prezinte un risc de accidentare pentru
lucrători.Acestea trebuie sa fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenta accesibile şi uşor de
identificat şi, dacă nu se deschid automat în cazul întreruperii alimentarii cu energie electrica, sa poată fi
deschise manual.
12. Căile de circulaţie - zone periculoase
12.1. Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scarile fixe, cheiurile şi rampele de încărcare trebuie sa fie
amplasate şi dimensionate astfel încât sa asigure un acces uşor, sigur şi adecvat pentru pietoni şi
vehicule fără a pune în pericol lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor cai de circulaţie.
12.2. Căile utilizate pentru circulaţia pietonala şi/sau pentru transportul intern trebuie sa fie
dimensionate în concordanta cu numărul potenţial de utilizatori şi tipul de activitate.
Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie sa fie asigurate distanţele
minime de securitate pentru pietoni.
12.3. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât sa existe o distanta
suficienta fata de usi, porţi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări.
12.4. Atunci când echipamentele din încăperi şi ulilizarea acestora impun protecţia lucrătorilor, căile
de circulaţie trebuie sa fie marcate clar.
12.5. Dacă locurile de munca includ zone periculoase în care, data fiind natura activităţii, exista riscul
caderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie sa fie prevăzute cu dispozitive care sa evite
pătrunderea lucrătorilor neautorizati în aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi sa pătrundă în
zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.
73
13. Măsuri specifice pentru scări rulante şi transportoare
Scarile rulante şi transportoarele trebuie sa funcţioneze în condiţii de securitate.
Acestea trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate necesare şi dotate cu dispozitive de oprire de
urgenta accesibile şi uşor de identificat.
14. Cheiuri şi rampe de încărcare
14.1. Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie sa corespundă dimensiunilor incarcaturilor care se
transporta.
14.2. Cheiurile de încărcare trebuie sa aibă cel puţin un punct de ieşire.
Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depăşesc o anumită lungime trebuie sa aibă
câte un punct de ieşire la fiecare capăt.
14.3. Rampele de încărcare trebuie sa fie sigure pentru a preveni caderile lucrătorilor.
15. Dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în încăperi - libertatea de mişcare la postul de lucru
15.1. Încăperile de lucru trebuie sa aibă o suprafata, o înălţime şi un volum de aer suficiente, care sa
permită lucrătorilor sa isi îndeplinească sarcinile de munca fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau
confortul acestora.
15.2. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie sa fie calculate astfel încât sa permită
lucrătorilor sa aibă suficienta libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini sarcinile de munca.
Dacă acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucrătorul trebuie sa aibă
suficienta libertate de mişcare în apropierea postului sau de lucru.
16. Încăperi pentru odihna
16.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau prezentei
unui număr mare de angajaţi, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie sa li se pună la dispoziţie încăperi
pentru odihna uşor accesibile.
Aceasta prevedere nu se aplica dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de lucru similare
care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.
16.2. Încăperile pentru odihna trebuie sa fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr de mese şi
scaune cu spatar corespunzător numărului de lucrători.
16.3. În încăperile pentru odihna trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumatorilor
impotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
16.4. Dacă orele de lucru sunt cu regularitate şi frecvent întrerupte şi nu exista o încăpere pentru
odihna, trebuie sa fie asigurate alte încăperi în care lucrătorii sa poată sta în timpul unor astfel de
întreruperi, ori de câte ori este necesar pentru securitatea sau sănătatea lor.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumatorilor impotriva disconfortului cauzat
de fumul de tutun.
17. Femei gravide şi mame care alapteaza
Femeile gravide şi mamele care alapteaza trebuie sa aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcat
în condiţii corespunzătoare.
18. Instalaţii sanitare
18.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte
18.1.1. Lucrătorilor trebuie sa li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie sa
poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenta, nu li se poate cere
sa se schimbe într-un alt spaţiu.
Vestiarele trebuie sa fie uşor accesibile, sa aibă o capacitate suficienta şi sa fie prevăzute cu scaune.
18.1.2. Vestiarele trebuie sa aibă dimensiuni suficiente şi sa aibă dotări care sa permită fiecărui
lucrator sa isi incuie îmbrăcămintea în timpul programului de lucru.
Dacă este cazul (de exemplu, existenta substanţelor periculoase, umiditate, murdarie), dulapurile
pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie sa fie separate de cele pentru vestimentatia şi efectele personale.
18.1.3. Trebuie sa existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi femei.
18.1.4. Dacă vestiarele nu sunt necesare în sensul primului paragraf al pct. 18.1.1, trebuie prevăzut
pentru fiecare lucrator un loc în care sa isi ţină îmbrăcămintea personală sub cheie.
18.2. Duşuri şi chiuvete
18.2.1. Trebuie prevăzute pentru lucrători duşuri corespunzătoare şi în număr suficient, dacă acest
lucru este impus de natura activităţii sau din motive de sănătate.
Trebuie prevăzute sali de duşuri separate sau o utilizare separată a salilor de duşuri pentru bărbaţi şi
pentru femei.
74
18.2.2. Sălile de duşuri trebuie sa fie suficient de incapatoare încât sa permită fiecărui lucrator sa isi
facă toaleta fără sa fie deranjat şi în condiţii de igiena corespunzătoare.
Dusurile trebuie prevăzute cu apa curenta rece şi calda.
18.2.3. Atunci când dusurile nu sunt necesare în sensul primului paragraf al pct. 18.2.1, trebuie sa fie
prevăzute chiuvete cu apa curenta (şi cu apa calda, dacă este necesar) adecvate şi în număr suficient şi
care sa fie amplasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.
Din motive de decenta, trebuie sa existe chiuvete separate sau sa fie asigurata utilizarea separată a
acestora pentru bărbaţi şi pentru femei.
18.2.4. Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, trebuie sa existe o cale uşoară
de comunicare între ele.
18.3. Cabine de WC-uri şi chiuvete
În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihna, a vestiarelor şi a salilor de duşuri sau
chiuvete, lucrătorii trebuie sa dispună de locuri speciale, dotate cu un număr suficient de WC-uri şi de
chiuvete.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau utilizarea separată a
acestora.
19. Încăperi pentru acordarea primului ajutor
19.1. În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, de tipul de activitate desfasurata şi de frecventa
accidentelor, trebuie sa fie asigurate una sau mai multe încăperi pentru acordarea primului ajutor.
19.2. Încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie echipate cu instalaţii şi dispozitive
indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie sa permită accesul cu brancarde.
19.3. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie sa fie disponibil în toate locurile unde
condiţiile de lucru o cer.
Acest echipament trebuie sa fie marcat corespunzător şi sa fie uşor accesibil.
20. Lucrători cu dizabilitati
La organizarea locurilor de munca trebuie sa se ţină seama de lucrătorii cu dizabilitati, dacă este
necesar.
Aceasta prevedere se aplica în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scarile, dusurile,
chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de persoanele cu dizabilitati.
21. Locuri de munca în aer liber (dispoziţii speciale)
21.1. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii în aer liber, utilizate sau ocupate
de lucrători în cursul activităţii lor, trebuie sa fie organizate astfel încât pietonii sau vehiculele sa circule
în condiţii de securitate.
Prevederile pct. 12, 13 şi 14 se aplica, de asemenea, căilor de circulaţie principale aflate în perimetrul
întreprinderii (cai de circulaţie care conduc la posturi de lucru fixe), căilor de circulaţie utilizate pentru
întreţinerea curenta şi supravegherea instalaţiilor întreprinderii şi spaţiilor de încărcare. Prevederile pct.
12 se aplica, de asemenea, locurilor de munca în aer liber.
21.2. Locurile de munca în aer liber trebuie sa fie iluminate corespunzător cu un sistem de iluminat
artificial, dacă lumina naturala nu este suficienta.
21.3. Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie sa
fie amenajate pe cat posibil astfel încât aceştia:
a) sa fie protejati impotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, impotriva
caderii obiectelor;
b) sa nu fie expusi unui nivel de zgomot daunator, nici unor influente exterioare vătămătoare, cum ar
fi gaze, vapori sau praf;
c) sa isi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui pericol sau sa poată primi rapid
asistenta;
d) sa nu poată aluneca sau cădea.
22. Locuri de munca în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)
22.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoana cu atribuţii concrete care sa supravegheze lucrătorii
care lucrează în condiţii de izolare.
22.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de munca în
condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legatura cu persoana care
asigura supravegherea:
75
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat vederi şi
monitor).
23. Principii ergonomice
23.1. Dimensiunea locului de munca se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice,
psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de
munca, ale mobilierului de lucru, de miscarile şi deplasarile lucrătorului în timpul activităţii, de
distanţele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea
asigurării confortului psihofizic.
23.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de
modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de munca, prin optimizarea
fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de munca care respecta prevederile reglementărilor
în vigoare.
23.3. Locurile de munca la care se lucrează în poziţie aşezat se doteaza cu scaune concepute
corespunzător caracteristicilor antropometrice şi functionale ale organismului uman, precum şi activităţii
care se desfăşoară, corelandu-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.
23.4. La locurile de munca unde se lucrează în poziţie ortostatica trebuie asigurate, de regula,
mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune,
bănci).
23.5. Echipamentele de munca, mesele şi bancurile de lucru trebuie sa asigure spaţiu suficient pentru
sprijinirea comoda şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea miscarii
acestora.
23.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatica se stabileşte în funcţie de
distanta optima de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de
mărimea efortului membrelor superioare.
23.7. Pentru evitarea miscarilor de rasucire şi aplecare ale corpului, precum şi a miscarilor foarte
ample ale bratelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de
manipulare corecta a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de munca la care lucrătorul
intervine direct.
ANEXA CERINŢE MINIME de securitate şi sănătate pentru locurile de munca aflate deja
în folosinta, după cum se menţionează în art. 7 din hotărâre
Obligaţiile menţionate în prezenta anexa se aplica ori de câte ori caracteristicile locului de munca,
activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru.
2. Stabilitate şi rezistenta
Clădirile care adapostesc locuri de munca trebuie sa aibă o structura şi o rezistenta corespunzătoare
naturii utilizării lor.
3. Instalaţii electrice
Instalaţiile electrice trebuie sa fie proiectate şi construite astfel încât sa nu prezinte pericol de incendiu
sau explozie; lucrătorii trebuie sa fie protejati în mod adecvat impotriva riscului de accidentare prin
atingere directa şi/sau atingere indirecta.
Instalaţiile electrice şi dispozitivele de proiectie trebuie sa corespundă tensiunii nominale, condiţiilor
exterioare şi competentei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.
4. Cai şi iesiri de urgenta
4.1. Căile şi ieşirile de urgenta trebuie sa rămână în permanenta libere şi sa conducă în mod cat mai
direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
4.2. În caz de pericol, trebuie sa fie posibila evacuarea rapida şi în condiţii cat mai sigure a
lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
4.3. Trebuie sa existe un număr corespunzător de cai de salvare şi iesiri de urgenta.
4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenta trebuie sa se deschidă spre exterior.
Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de iesiri de urgenta.
Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate sau fixate astfel încât sa nu poată fi deschise
imediat şi cu usurinta de către orice lucrator care ar avea nevoie sa le utilizeze în caz de urgenta.
76
4.5. Căile şi ieşirile de urgenta speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 971/2006.
Aceasta semnalizare trebuie sa fie suficient de rezistenta şi sa fie amplasata în locurile
corespunzătoare.
4.6. Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate.
Căile şi ieşirile de urgenta, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie sa fie
eliberate de orice obstacole, astfel încât sa poată fi utilizate în orice moment fără dificultate.
4.7. Căile şi ieşirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de
siguranta/urgenta de intensitate suficienta în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrica.
5. Detectarea şi prevenirea incendiilor
5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de
proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane
prezente, locurile de munca trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea
incendiilor şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarma.
5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie sa fie uşor accesibile şi uşor de
manevrat.
Aceste semnalizari trebuie sa fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare.
6. Ventilatia locurilor de munca în spaţii închise
Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de munca în spaţii închise,
avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie sa fie menţinut în stare de
funcţionare. Orice avarie trebuie semnalizata de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar
pentru sănătatea lucrătorilor.
8. Iluminatul natural şi artificial
8.1. În măsura în care este posibil, locurile de munca trebuie sa aibă iluminat natural suficient şi sa fie
prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
8.2. Locurile de munca în care lucrătorii sunt în mod deosebit expusi riscurilor în caz de defectiune la
iluminatul artificial trebuie sa fie prevăzute cu iluminat de siguranta/urgenta de intensitate suficienta.
10. Zone periculoase
Dacă locurile de munca includ zone periculoase în care, data fiind natura activităţii, exista riscul
caderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie sa fie prevăzute, în măsura în care este
posibil, cu dispozitive care sa evite pătrunderea lucrătorilor neautorizati în aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi sa pătrundă în
zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.
11. Încăperi şi zone pentru odihna
11.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau prezentei
unui număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie sa li se pună
la dispoziţie încăperi pentru odihna uşor accesibile sau zone pentru odihna corespunzătoare.
Aceasta prevedere nu se aplica dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de lucru similare
care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.
11.2. Încăperile şi zonele pentru odihna trebuie prevăzute cu mese şi scaune cu spatar.
11.3. În încăperile şi zonele pentru odihna trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru proiectia
nefumatorilor impotriva disconfortului cauzal de fumul de tutun.
12. Femei gravide şi mame care alapteaza
Femeile gravide şi mamele care alapteaza trebuie sa aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcat
în condiţii corespunzătoare.
13. Instalaţii sanitare
13.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte
13.1.1. Lucrătorilor trebuie sa li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie sa
poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenta, nu li se poate cere
sa se schimbe într-un alt spaţiu.
Vestiarele trebuie sa fie uşor accesibile şi sa aibă capacitate suficienta.
77
13.1.2. Vestiarele trebuie sa aibă dotări care sa permită fiecărui lucrator sa isi incuie îmbrăcămintea
personală în timpul programului de lucru.
Dacă este cazul (de exemplu, existenta substanţelor periculoase, umiditate, murdarie), vestiarele
pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie sa fie separate de vestiarele pentru vestimentatia şi efectele
personale.
13.1.3. Trebuie sa existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru
femei.
13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete
13.2.1. Locurile de munca trebuie dotate astfel încât lucrătorii sa aibă în apropierea lor:
- duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;
- locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri şi chiuvete.
13.2.2. Dusurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apa curenta rece (şi apa calda, dacă este necesar).
13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurata utilizarea separată a dusurilor pentru
bărbaţi şi pentru femei.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurata utilizarea separată a cabinelor de
WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.
14. Echipamente de prim ajutor
Locurile de munca trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.
Echipamentele trebuie sa fie marcate corespunzător şi sa fie uşor accesibile.
15. Lucrători cu dizabilitati
La organizarea locurilor de munca trebuie sa se ţină seama de lucrătorii cu dizabilitati, dacă este
necesar.
Aceasta prevedere se aplica în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scarile, dusurile,
chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu dizabilitati.
16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor
Locurile de munca în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate astfel încât pietonii şi vehiculele
sa poată circula în condiţii de securitate.
17. Locuri de munca în aer liber (dispoziţii speciale)
Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie sa fie
amenajate pe cat posibil astfel încât aceştia:
a) sa fie protejati impotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, impotriva
caderii obiectelor;
b) sa nu fie expusi unui nivel de zgomot daunator, nici unor influente exterioare vătămătoare, cum ar
fi gaze, vapori sau praf;
c) sa isi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol sau sa poată primi rapid
asistenta;
d) sa nu poată aluneca sau cădea.
18. Locuri de munca în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)
18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoana cu atribuţii concrete care sa supravegheze lucrătorii
care lucrează în condiţii de izolare.
18.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de munca în
condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legatura cu persoana care
asigura supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat vederi şi
monitor).
19. Principii ergonomice
19.1. Dimensionarea locului de munca se realizează în funcţie de particularităţile anatomice,
fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile
echipamentului de munca, ale mobilierului de lucru, de miscarile şi deplasarile lucrătorului în timpul
activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru manipularea maselor, ca şi de
necesitatea asigurării confortului psihofizic.
19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de
modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de munca, prin optimizarea
78
fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de munca care respecta prevederile reglementărilor
în vigoare.
19.3. Locurile de munca la care se lucrează în poziţie aşezat se doteaza cu scaune concepute
corespunzător caracteristicilor antropometrice şi functionale ale organismului uman, precum şi activităţii
care se desfăşoară, corelandu-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.
19.4. La locurile de munca unde se lucrează în poziţie ortostatica trebuie asigurate, de regula,
mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune,
bănci).
19.5. Echipamentele de munca, mesele şi bancurile de lucru trebuie sa asigure spaţiu suficient pentru
sprijinirea comoda şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea miscarii
acestora.
19.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatica se stabileşte în funcţie de
distanta optima de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de
mărimea efortului membrelor superioare.
19.7. Pentru evitarea miscarilor de rasucire şi aplecare ale corpului, precum şi a miscarilor foarte
ample ale bratelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de
manipulare corecta a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de munca la care lucrătorul
intervine direct.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
16. HOTĂRÂRE nr. 493 din 12 aprilie 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot
CAP. I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Obiectivul şi domeniul de aplicare

ART. 1 Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru protecţia lucrătorilor impotriva riscurilor
pentru sănătatea şi securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la zgomot, în special
impotriva riscurilor pentru auz.
ART. 2 Prevederile prezentei hotărâri se aplica tuturor activităţilor în care lucrătorii sunt sau este
posibil sa fie expusi, prin natura muncii lor, la riscuri generate de zgomot.
ART. 3 Prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplica în totalitate
activităţilor prevăzute la art. 2, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice din
prezenta hotărâre.
ART. 4 În sensul prezentei hotărâri, parametrii fizici, utilizaţi ca predictori de risc, semnifica după
cum urmează:
a) presiunea acustica de vârf [p(vârf)] - valoarea maxima a presiunii acustice instantanee, masurata cu
ponderarea în frecventa "C";
b) nivelul de expunere zilnica la zgomot [L(EX, 8h)] [dB(A) re. 20 μPa] - media ponderată în timp a
nivelurilor de expunere la zgomot pentru o zi de lucru nominală de 8 ore, definită de standardul SR ISO
1999:1996, pct. 3.6. Aceasta notiune acoperă toate zgomotele prezente la locul de munca, inclusiv
zgomotul cu caracter de impuls;
c) nivelul de expunere saptamanala la zgomot [L(EX, 8h) - media ponderată în timp a nivelurilor de
expunere zilnica la zgomot într-o saptamana nominală de 5 zile de lucru de 8 ore, definită de standardul
SR ISO 1999:1996 pct. 3.6 (nota 2).
SECŢIUNEA a 2-a Valori limita de expunere şi valori de expunere la zgomot de la care se declanseaza
acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor
ART. 5 Pentru aplicarea prezentei hotărâri, valorile limita de expunere şi valorile de expunere de la
care se declanseaza acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor în raport
cu nivelurile de expunere zilnica la zgomot şi presiunea acustica de vârf sunt fixate după cum urmează:
a) valori limita de expunere: L(EX, 8h) = 87 dB(A) şi, respectiv, p(vârf) = 200 Pa*1);
*1) 140 dB(C) cu valoarea de referinta 20 μPa.
b) valori de expunere superioare de la care se declanseaza acţiunea: L(EX, 8h) = 85 dB(A) şi,
respectiv, p(vârf) = 140 Pa*2);
79
c) valori de expunere inferioare de la care se declanseaza acţiunea: L(EX, 8h) = 80 dB(A) şi,
respectiv, p(vârf) = 112 Pa*3).
ART. 6
(1) În cazul valorilor limita de expunere, determinarea expunerii efective a lucrătorului la zgomot
trebuie sa ţină seama de atenuarea realizată de mijloacele individuale de protecţie auditiva purtate de
acesta.
(2) Valorile de expunere de la care se declanseaza acţiunea angajatorului privind securitatea şi
protecţia sănătăţii lucrătorilor nu trebuie sa ia în considerare efectul utilizării mijloacelor de protecţie
prevăzute la alin. (1).
ART. 7 În situaţii pe deplin justificate, în cazul activităţilor în care expunerea zilnica la zgomot are
variatii semnificative de la o zi de lucru la alta, în scopul aplicării valorilor limita de expunere şi a
valorilor de expunere de la care se declanseaza acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia
sănătăţii lucrătorilor, trebuie sa se folosească nivelul de expunere saptamanala la zgomot în locul
nivelului de expunere zilnica la zgomot, pentru evaluarea nivelurilor de zgomot la care sunt expusi
lucrătorii, cu condiţia ca:
a) nivelul săptămânal de expunere la zgomot indicat prin monitorizare adecvată sa nu depăşească
valoarea limita de expunere de 87 dB(A); şi
b) sa se ia măsuri adecvate pentru reducerea la minimum a riscurilor asociate cu aceste activităţi.
CAP. II Obligaţiile angajatorilor SECŢIUNEA 1 Determinarea şi evaluarea riscurilor la zgomot
ART. 8 În îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţia nationala care transpune Directiva
89/391/CEE, angajatorul trebuie sa evalueze şi, dacă este necesar, sa masoare nivelurile de zgomot la
care sunt expusi lucrătorii.
ART. 9
Metodele şi aparatura folosite trebuie sa fie adaptate la condiţiile existente, luând în considerare, în
special, caracteristicile zgomotului care este măsurat, durata expunerii, factorii de mediu şi
caracteristicile aparatului de măsura.
ART. 10
Metodele şi aparatura utilizate trebuie sa permită determinarea parametrilor definiţi la art. 4 şi sa se
stabilească dacă, într-o situaţie data, valorile prevăzute la art. 5-7 sunt depasite.
ART. 11
Metodele folosite pot include esantionarea, care trebuie sa fie reprezentativa pentru expunerea
personală a lucrătorului.
ART. 12
Evaluarea şi măsurarea prevăzute la art. 8 trebuie sa fie planificate şi efectuate de către serviciile de
protecţie şi prevenire competente la intervale adecvate, luând în considerare, în special, prevederile din
legislaţia nationala care transpun prevederile din Directiva 89/391/CEE referitoare la aceste servicii.
ART. 13
Datele obţinute din evaluarea şi/sau măsurarea nivelului de expunere la zgomot trebuie sa fie păstrate
într-o forma care sa permită consultarea lor la o data ulterioara.
ART. 14
Atunci când se efectuează determinarea şi evaluarea riscurilor, la evaluarea rezultatelor măsurătorilor
trebuie sa se ţină seama de erorile de măsurare determinate în conformitate cu practica metrologica.
ART. 15 În conformitate cu legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE, la evaluarea
riscurilor, angajatorul trebuie sa acorde atentie deosebita următoarelor elemente:
a) nivelului, tipului şi duratei expunerii, inclusiv expunerii la zgomot cu caracter de impuls;
b) valorilor limita de expunere şi valorilor de expunere de la care se declanseaza acţiunea, stabilite la
art. 5-7;
c) efectelor asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor care aparţin unor grupuri sensibile la riscuri
specifice;
d) efectelor asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultate din interactiunile dintre zgomot şi
substanţe ototoxice din mediul de munca, precum şi dintre zgomot şi vibratii, în măsura în care este
posibil din punct de vedere tehnic;
80
e) efectelor indirecte asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultate din interactiuni dintre zgomot
şi semnale de avertizare sau alte sunete care trebuie percepute pentru a reduce riscul de accidentare;
f) informaţiilor privind emisia de zgomot, furnizate de producătorii echipamentelor de munca în
conformitate cu prevederile legale;
g) existenţei unor echipamente de munca alternative, proiectate pentru a reduce emisia de zgomot;
h) prelungirii expunerii la zgomot peste programul de lucru normal, pe răspunderea angajatorului;
i) informaţiilor adecvate obţinute în urma supravegherii sănătăţii, inclusiv informaţiilor publicate,
atunci când este posibil;
j) punerii la dispoziţie a mijloacelor de protecţie auditiva cu caracteristici de atenuare adecvate.
ART. 16
(1) Angajatorul trebuie sa detina o evaluare a riscurilor şi trebuie sa identifice măsurile care trebuie
luate pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, în conformitate cu legislaţia nationala care transpune
Directiva 89/391/CEE.
(2) Evaluarea riscurilor trebuie sa fie înregistrată pe un suport adecvat care sa asigure păstrarea
datelor.
(3) Evaluarea riscurilor trebuie sa fie actualizată periodic şi ori de câte ori s-au produs modificări
semnificative care pot sa conducă la expunerea lucrătorilor la zgomot sau atunci când rezultatele
supravegherii sănătăţii fac necesar acest lucru.
SECŢIUNEA a 2-a Evitarea sau reducerea expunerii la zgomot

ART. 17
Riscurile generate de expunerea la zgomot trebuie sa fie eliminate la sursa sau trebuie reduse la
minimum, ţinând seama de progresul tehnic şi de existenta măsurilor de control al riscului la sursa.
ART. 18
Reducerea riscurilor generate de expunerea la zgomot trebuie sa se bazeze pe principiile generale de
prevenire prevăzute de legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE, luând în considerare
mai ales următoarele:
a) alte metode de lucru care sa reducă expunerea la zgomot;
b) alegerea unor echipamente de munca adecvate, care sa emita, ţinând seama de natura activităţii
desfăşurate, cel mai mic nivel de zgomot posibil, inclusiv posibilitatea de a pune la dispoziţia
lucrătorilor echipamente care respecta cerinţele legale al căror obiectiv sau efect este de a limita
expunerea la zgomot;
c) proiectarea şi amplasarea locurilor de munca şi a posturilor de lucru;
d) informarea şi formarea adecvată a lucrătorilor privind utilizarea corecta a echipamentelor de
munca, în scopul reducerii la minimum a expunerii acestora la zgomot;
e) mijloacele tehnice pentru reducerea zgomotului aerian, cum ar fi ecrane, carcase, captuseli
fonoabsorbante, precum şi reducerea zgomotului structural prin amortizarea zgomotului sau prin izolare;
f) programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de munca, a locului de munca şi a sistemelor de
la locul de munca;
g) organizarea muncii astfel încât sa se reducă zgomotul prin limitarea duratei şi intensitatii expunerii
şi stabilirea unor pauze suficiente de odihna în timpul programului de lucru.
ART. 19 Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art. 8-16, atunci când sunt depasite valorile de
expunere superioare de la care se declanseaza acţiunea, angajatorul trebuie sa stabilească şi sa aplice un
program de măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru reducerea expunerii la zgomot, ţinând seama, în
special, de măsurile prevăzute la art. 17 şi 18.
ART. 20
(1) Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art. 8-16, locurile de munca în care lucrătorii pot fi expusi
la un zgomot care depăşeşte valorile de expunere superioare de la care se declanseaza acţiunea
angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor trebuie sa fie semnalizate
corespunzător.
(2) Dacă este posibil tehnic şi dacă riscul expunerii justifica aceasta, locurile de munca prevăzute la
alin. (1) se delimiteaza şi se limitează accesul la acestea.
81
ART. 21
În cazul în care, datorită naturii activităţii, lucrătorii dispun de încăperi de odihna aflate în
responsabilitatea angajatorului, zgomotul în aceste încăperi trebuie sa fie redus la un nivel compatibil cu
scopul amenajării lor şi cu condiţiile de utilizare a acestora.
ART. 22 În conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpune Directiva 89/391/CEE,
angajatorul trebuie sa adapteze măsurile prevăzute în prezenta secţiune la nevoile lucrătorilor care
aparţin grupurilor sensibile la riscuri specifice.
SECŢIUNEA a 3-a Protecţia individuală impotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot
ART. 23 Atunci când riscurile generate de expunerea la zgomot nu pot fi prevenite prin alte mijloace,
lucrătorilor trebuie sa li se pună la dispoziţie mijloace individuale de protecţie auditiva, adecvate şi
corect ajustate, pe care aceştia trebuie sa le utilizeze, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale
care transpune Directiva 89/656/CEE şi Directiva 89/391/CEE, în următoarele condiţii:
a) atunci când expunerea la zgomot depăşeşte valorile de expunere inferioare de la care se
declanseaza acţiunea, angajatorul trebuie sa pună la dispoziţia lucrătorilor mijloace individuale de
protecţie auditiva;
b) atunci când expunerea la zgomot atinge sau depăşeşte valorile de expunere superioare de la care se
declanseaza acţiunea, lucrătorii trebuie sa utilizeze mijloacele individuale de protecţie auditiva;
c) mijloacele individuale de protecţie auditiva trebuie sa fie alese astfel încât sa elimine sau sa reducă
la minimum riscul pentru auz.
ART. 24 Angajatorul trebuie sa ia măsuri pentru a asigura folosirea mijloacelor individuale de
protecţie auditiva de către lucrătorii săi.
ART.25 Angajatorul răspunde de verificarea eficientei măsurilor luate în conformitate cu art. 23 şi 24.
SECŢIUNEA a 4-a Limitarea expunerii la zgomot
ART. 26 Expunerea lucrătorului la zgomot, determinata potrivit art. 6, nu trebuie sa depăşească, în
nici un caz, valorile limita de expunere.
ART. 27 Dacă se constata expuneri peste valorile limita de expunere, în pofida măsurilor luate pentru
aplicarea prezentei hotărâri, angajatorul trebuie:
a) sa ia de îndată măsuri de reducere a expunerii sub valorile limita de expunere;
b) sa identifice cauzele expunerii excesive;
c) sa adapteze măsurile de prevenire şi protecţie pentru a evita orice recurenta.
SECŢIUNEA a 5-a Informarea şi formarea lucrătorilor
ART. 28. Fără a aduce atingere prevederilor din legislaţia nationala care transpun Directiva
89/391/CEE, angajatorul trebuie sa asigure informarea şi formarea lucrătorilor expusi la locul de munca
la un nivel de zgomot egal sau superior valorilor de expunere inferioare de la care se declanseaza
acţiunea şi/sau a reprezentanţilor acestor lucrători, privind riscurile generate de expunerea la zgomot, în
special în ceea ce priveşte următoarele:
a) natura acestor riscuri;
b) măsurile luate, în aplicarea prezentei hotărâri, în vederea eliminării sau a reducerii la minimum a
riscurilor generate de zgomot, inclusiv condiţiile în care se aplica aceste măsuri;
c) valorile limita de expunere şi valorile de expunere de la care se declanseaza acţiunea angajatorului
privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor, prevăzute la art. 5-7;
d) rezultatele evaluării şi masurarii zgomotului, efectuate în conformitate cu prevederile art. 8-16,
însoţite de o explicaţie a semnificatiei acestora şi a riscurilor potenţiale;
e) folosirea corecta a mijloacelor de protecţie auditiva;
f) utilitatea şi metoda de depistare şi semnalare a simptomelor deteriorarii auzului;
g) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătăţii şi scopul acestei supravegheri, în
conformitate cu art. 30-33;
h) practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum a expunerii la zgomot.
SECŢIUNEA a 6-a Consultarea şi participarea lucrătorilor

ART. 29 Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora la aplicarea
prevederilor prezentei hotărâri trebuie sa se desfăşoare în conformitate cu legislaţia nationala care
transpune Directiva 89/391/CEE şi trebuie sa se refere, în special, la următoarele:
a) evaluarea riscurilor şi identificarea măsurilor care trebuie luate, prevăzute la art. 8-16;
82
b) măsurile destinate sa elimine sau sa reducă riscurile generate de expunerea la zgomot, prevăzute la
art. 17-22;
c) alegerea mijloacelor individuale de protecţie auditiva prevăzute la art. 23 lit. c).
CAP. III Supravegherea sănătăţii

ART. 30
(1) Atunci când rezultatele evaluării şi masurarii prevăzute la art. 8 indica un risc pentru sănătatea
lucrătorilor, Ministerul Sănătăţii va emite ordine pentru a asigura supravegherea adecvată a sănătăţii
acestora, în concordanta cu legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE.
(2) Actele normative prevăzute la alin. (1), inclusiv cerinţele specificate pentru fişele medicale şi
pentru posibilitatea consultării acestora, vor fi elaborate în conformitate cu legislaţia şi/sau practicile
naţionale.
ART. 31
(1) Lucrătorii a căror expunere la zgomot depăşeşte valorile de expunere superioare de la care se
declanseaza acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor au dreptul la
examenul medical periodic, inclusiv testarea auzului, efectuat de medicul specialist/primar de medicina
muncii, în conformitate cu legislaţia nationala.
(2) Dacă evaluarea şi masurarile prevăzute la art. 8 indica un risc pentru sănătatea lucrătorilor a căror
expunere la zgomot depăşeşte valorile de expunere inferioare de la care se declanseaza acţiunea, aceştia
au dreptul la control audiometric preventiv.
(3) Controalele prevăzute la alin. (1) şi (2) au ca obiectiv diagnosticarea precoce a oricărei pierderi
auditive datorate zgomotului şi păstrarea funcţiei auditive.
ART. 32 (1) Pentru fiecare lucrator care face obiectul supravegherii medicale, în conformitate cu
prevederile art. 30 şi 31, trebuie completat un dosar medical individual, care trebuie actualizat.
(2) Dosarele medicale trebuie sa conţină un rezumat al rezultatelor supravegherii sănătăţii.
(3) Dosarele medicale trebuie sa fie păstrate într-un mod adecvat, astfel încât sa poată fi consultate
ulterior, cu respectarea secretului medical.
(4) La cerere, copii ale dosarelor medicale actualizate trebuie sa fie transmise direcţiilor de sănătate
publica.
(5) Fiecare lucrator trebuie sa aibă acces la dosarul medical individual propriu, la cererea sa.
ART. 33
(1) În cazul în care, în urma supravegherii funcţiei auditive, se constata ca un lucrator prezintă o
pierdere identificabila a auzului, medicul de medicina muncii va aprecia dacă este probabil ca pierderea
de auz sa fie rezultatul expunerii la zgomot la locul de munca.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), medicul de medicina muncii trebuie sa informeze lucrătorul cu
privire la rezultatul care îl priveşte personal.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (1), angajatorul trebuie:
a) sa revizuiasca evaluarea riscurilor realizată conform prevederilor art. 8-16;
b) sa revizuiasca măsurile prevăzute, conform prevederilor art. 17-25, pentru eliminarea sau reducerea
riscurilor;
c) sa ţină seama de recomandările medicului de medicina muncii sau ale direcţiilor de sănătate publica
privind aplicarea oricărei măsuri necesare pentru a elimina sau reduce riscurile, în conformitate cu
prevederile art. 17-25, inclusiv posibilitatea de a transfera lucrătorul într-un alt loc de munca, unde nu
exista risc de expunere;
d) sa organizeze supravegherea sistematica a sănătăţii şi sa asigure reexaminarea stării de sănătate a
celorlalţi lucrători care au suferit o expunere asemănătoare.
83
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
17. HOTĂRÂRE nr. 1.876 din 22 decembrie 2005 privind cerinţele minime de securitate şi
sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibratii
CAP. I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Obiectivul şi domeniul de aplicare

ART. 1
Prezenta hotărâre stabileşte cerinţe minime pentru protecţia lucrătorilor impotriva riscurilor pentru
sănătatea şi securitatea lor care apar sau pot sa apara datorită expunerii la vibratii mecanice.
ART. 2
Prevederile prezentei hotărâri se aplica activităţilor în exercitarea cărora lucrătorii sunt sau este
posibil sa fie expusi la riscuri generate de vibratii mecanice în timpul activităţii.
ART. 3
Prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplica în totalitate întregului
domeniu prevăzut la art. 2, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau mai specifice incluse
ART. 4
Pentru aplicarea prezentei hotărâri expresiile de mai jos semnifica după cum urmează:
a) vibratie transmisă sistemului mana-braţ - vibratia mecanică, în cazul în care este transmisă
sistemului uman mana-braţ, care generează riscuri pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, în special
afecţiuni vasculare, leziuni osoase sau articulare, afecţiuni neurologice sau musculare;
b) vibratie transmisă întregului corp - vibratia mecanică, în cazul în care este transmisă întregului
corp, care generează riscuri pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, în special lombalgie şi
traumatisme ale coloanei vertebrale.
SECŢIUNEA a 2-a Valori limita de expunere şi valori de expunere de la care se declanseaza acţiunea
ART. 5
(1) Pentru vibratiile transmise sistemului mana-braţ:
a) valoarea limita de expunere zilnica profesională, calculată pentru o perioada de referinta de 8 ore,
este de 5 m/s²;
b) valoarea expunerii zilnice de la care se declanseaza acţiunea, calculată pentru o perioada de
referinta de 8 ore, este de 2,5 m/s².
(2) Expunerea lucrătorilor la vibratiile transmise sistemului mana-braţ este evaluată sau masurata
potrivit dispoziţiilor pct. 1 din partea A a anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 6
(1) Pentru vibratiile transmise întregului corp: a) valoarea limita de expunere zilnica profesională,
calculată la o perioada de referinta de 8 ore, trebuie sa fie de 1,15 m/s² sau sa aibă o valoare a dozei de
vibratii de 21 m/s^1,75 ;
b) valoarea expunerii zilnice de la care se declanseaza acţiunea, calculată la o perioada de referinta de
8 ore, trebuie sa fie de 0,5 m/s² sau sa aibă o valoare a dozei de vibratii de 9,1 m/s^1,75 .
(2) Expunerea lucrătorilor la vibratiile transmise întregului corp trebuie sa fie evaluată sau masurata
potrivit dispoziţiilor pct. 1 din partea B a anexei.
CAP. II Obligaţiile angajatorilor SECŢIUNEA 1 Stabilirea şi evaluarea riscurilor

ART. 7
(1) În executarea obligaţiilor prevăzute în legislaţia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE
angajatorul trebuie sa evalueze şi, dacă este necesar, sa masoare nivelurile de vibratii mecanice la care
sunt expusi lucrătorii.
(2) Măsurarea se efectuează în conformitate cu partea A pct. 2 sau cu partea B pct. 2 din anexa, după
caz.
ART. 8
84
(1) Nivelul de expunere la vibratia mecanică poate fi evaluat prin intermediul observarii practicilor de
lucru specifice şi prin trimiterea la informaţiile relevante cu privire la magnitudinea probabila a
vibratiilor corespunzătoare echipamentelor sau tipurilor de echipamente utilizate în condiţiile specifice
de utilizare, inclusiv informaţiile de aceasta natura furnizate de producătorul echipamentului.
(2) Operatia prevăzută la alin. (1) se deosebeşte de măsurare, care necesita utilizarea unei aparaturi
specifice şi a unei metodologii corespunzătoare.
ART. 9
(1) Evaluarea şi măsurarea prevăzute la art. 7 trebuie sa fie planificate şi efectuate de serviciile
competente, la intervale corespunzătoare, ţinându-se seama de prevederile din legislaţia nationala care
transpun prevederile Directivei 89/391/CEE referitoare la competentele serviciilor de protecţie şi
prevenire şi ale lucrătorilor desemnaţi, cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca.
(2) Datele obţinute din evaluarea şi/sau măsurarea nivelului de expunere la vibratii mecanice se
păstrează într-o forma adecvată pentru a permite consultarea la o data ulterioara.
ART. 10
La evaluarea riscurilor angajatorul trebuie sa acorde o atentie deosebita următoarelor elemente:
a) nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv orice expunere la vibratii intermitente sau la socuri
repetate;
b) valorile limita ale expunerii şi valorile de expunere de la care se declanseaza acţiunea, prevăzute la
art. 5 şi 6;
c) orice efecte asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor expusi la riscuri deosebite;
d) orice efecte indirecte asupra securităţii lucrătorilor, care rezulta din interactiunile dintre vibratiile
mecanice şi locul de munca sau alte echipamente de lucru;
e) informaţiile furnizate de producătorii echipamentelor de munca, potrivit legislaţiei în vigoare;
f) existenta echipamentelor similare, proiectate astfel încât sa reducă nivelurile de expunere la
vibratiile mecanice;
g) prelungirea expunerii la vibratii transmise întregului corp în afară programului de lucru normal, sub
responsabilitatea angajatorului;
h) condiţiile de munca specifice, cum ar fi temperaturile scăzute;
i) informaţiile corespunzătoare obţinute din supravegherea sănătăţii, inclusiv informaţiile publicate, în
măsura în care este posibil.
ART. 11
(1) Angajatorul trebuie sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor, potrivit prevederilor legislaţiei
naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE, şi trebuie sa identifice măsurile care trebuie luate potrivit
secţiunilor a 2-a şi a 3-a din prezentul capitol.
(2) Evaluarea riscurilor trebuie înregistrată pe un suport material şi trebuie sa includă o justificare a
angajatorului potrivit căreia natura şi amploarea riscurilor legate de vibratiile mecanice nu necesita
efectuarea unei evaluări mai complete a acestora.
(3) Evaluarea riscurilor trebuie sa fie actualizată periodic, în special dacă s-au produs schimbări
semnificative sau dacă rezultatele supravegherii sănătăţii arata ca este necesară.
SECŢIUNEA a 2-a Evitarea sau reducerea expunerii
ART. 12
(1) Riscurile care decurg din expunerea la vibratiile mecanice trebuie sa fie eliminate la sursa sau
reduse la minimum, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de existenta măsurilor de reducere a riscului
la sursa.
(2) Reducerea acestor riscuri se întemeiază pe principiile generale de prevenire prevăzute în legislaţia
nationala care transpune Directiva 89/391/CEE.
ART. 13
Pe baza evaluării riscurilor prevăzute în secţiunea 1 din prezentul capitol, din momentul în care
valorile de expunere la care se declanseaza acţiunea, prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) şi la art. 6 alin. (1)
lit. b), sunt depasite, angajatorul trebuie sa instituie şi sa pună în aplicare un program de măsuri tehnice
şi/sau organizatorice menite sa reducă la minimum expunerea la vibratii mecanice şi riscurile legate de
aceasta, ţinând seama în special de:
a) alte metode de lucru care implica o expunere mai scăzută la vibratii mecanice;
85
b) alegerea echipamentelor de munca adecvate, proiectate corespunzător din punct de vedere
ergonomic, care sa producă cele mai putine vibratii posibile, ţinând seama de activitatea pentru care sunt
destinate;
c) furnizarea de echipamente auxiliare care reduc riscul leziunilor provocate de vibratii, cum ar fi
scaunele care atenuează efectiv vibratia întregului corp şi manerele care reduc vibratiile transmise
sistemului mana-braţ;
d) programe corespunzătoare de întreţinere pentru echipamentele de munca, locul de munca şi
sistemele de la locul de munca;
e) proiectarea şi amplasarea locurilor de munca şi a posturilor de lucru;
f) informarea şi formarea adecvată a lucrătorilor în vederea utilizării corecte şi sigure a
echipamentelor de munca, pentru a le reduce la minimum expunerea la vibratiile mecanice;
g) limitarea duratei şi intensitatii expunerii;
h) programe de lucru corespunzătoare cu perioade de odihna adecvate;
i) furnizarea de îmbrăcăminte pentru protejarea impotriva frigului şi umezelii a lucrătorilor expusi.
ART. 14
Lucrătorii nu trebuie sa fie expusi în nici o situaţie la niveluri superioare valorii limita a expunerii.
ART. 15
(1) Dacă valoarea limita a expunerii este depăşită, în ciuda măsurilor luate de către angajator pentru a
respecta prevederile prezentei hotărâri, acesta trebuie sa ia imediat măsuri pentru a reduce expunerea sub
valoarea limita a expunerii.
(2) Angajatorul trebuie sa identifice motivele pentru care valoarea limita a expunerii a fost depăşită şi,
în consecinta, trebuie sa imbunatateasca măsurile de protecţie şi prevenire pentru a preveni o noua
depasire a acesteia.
ART. 16
Potrivit prevederilor legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie sa
adapteze măsurile prevăzute în prezenta secţiune la necesităţile lucrătorilor expusi la riscuri specifice.
SECŢIUNEA a 3-a Informarea şi formarea lucrătorilor

ART. 17
(1) Fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE,
angajatorul trebuie sa asigure ca lucrătorii expusi riscurilor generate de vibratii mecanice la locul de
munca şi/sau reprezentanţii acestora sa beneficieze de informaţii cu privire la rezultatul evaluării
riscurilor prevăzute la art. 7 şi de o formare corespunzătoare.
(2) Informarea şi formarea prevăzute la alin. (1) trebuie sa se refere în special la:
a) măsurile luate în aplicarea prezentei hotărâri pentru a elimina sau reduce la minimum riscurile
datorate vibratiilor mecanice;
b) valorile limita ale expunerii şi valori de expunere de la care se declanseaza acţiunea;
c) rezultatele evaluărilor şi ale masurarilor vibratiilor mecanice efectuate potrivit secţiunii 1;
d) leziunile care ar putea fi produse de echipamentele de lucru utilizate;
e) cum şi de ce trebuie detectate şi raportate semnele de leziune;
f) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătăţii;
g) practici de lucru sigure pentru minimizarea expunerii la vibratii mecanice.
SECŢIUNEA a 4-a Consultarea şi participarea lucrătorilor

ART. 18 Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora în ceea ce priveşte
aspectele reglementate de prezenta hotărâre trebuie sa se realizeze potrivit prevederilor legislaţiei
naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE.
CAP. III Supravegherea sănătăţii

ART. 19
(1) Fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE,
Ministerul Sănătăţii adopta dispoziţii pentru a asigura supravegherea corespunzătoare a sănătăţii
lucrătorilor în raport cu rezultatul evaluării riscurilor prevăzute la art. 7, dacă acesta indica un risc pentru
sănătatea lor.
86
(2) Aceste dispoziţii, inclusiv cerinţele specificate pentru dosarele medicale şi disponibilitatea
acestora, sunt în conformitate cu reglementările în vigoare.
ART. 20
(1) Supravegherea sănătăţii trebuie sa contribuie la prevenirea şi diagnosticarea rapida a oricărei
afecţiuni legate de expunerea la vibratii mecanice.
(2) Rezultatele supravegherii medicale trebuie sa fie luate în considerare la aplicarea măsurilor de
prevenire la un anumit loc de munca.
ART. 21 Trebuie sa se asigure supravegherea medicală corespunzătoare atunci când:
a) expunerea lucrătorilor la vibratii este de asa natura încât poate fi stabilită o legatura între aceasta
expunere şi o boala identificabila sau efecte dăunătoare asupra sănătăţii;
b) este probabil ca afectiunea sau efectele sa apara în condiţiile de lucru specifice ale unui anumit
lucrator;
c) exista tehnici testate pentru detectarea afectiunii sau a efectelor dăunătoare asupra sănătăţii.
ART. 22
Lucrătorii expusi la vibratii mecanice superioare valorilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) şi la art. 6
alin. (1) lit. b) au dreptul la o supraveghere corespunzătoare a sănătăţii în orice situaţie.
ART. 23
(1) Fiecare lucrator supus supravegherii sănătăţii potrivit art. 19-22 trebuie sa aibă un dosar medical
individual.
(2) Medicul de medicina muncii trebuie sa actualizeze dosarele medicale prevăzute la alin. (1).
(3) Dosarele medicale prevăzute la alin. (1) trebuie sa cuprindă un sumar al rezultatelor supravegherii
sănătăţii realizate.
(4) Dosarele medicale prevăzute la alin. (1) trebuie sa fie păstrate într-o forma adecvată pentru a
permite orice consultare ulterioara, ţinându-se seama de prevederile legislaţiei în vigoare privind
secretul medical.
(5) Copii ale dosarelor medicale prevăzute la alin. (1) pot fi furnizate, la cerere, direcţiilor de sănătate
publica judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(6) Lucrătorul trebuie sa aibă acces, la cerere, la propriul sau dosar medical.
ART. 24
Atunci când, în urma supravegherii stării de sănătate, se constata ca un lucrator suferă de o anumită
boala sau de efecte negative asupra sănătăţii, pe care un medic sau un medic de medicina muncii le
considera a fi rezultatul expunerii la vibratii mecanice la locul de munca, lucrătorul trebuie:
a) sa fie informat de către medic sau de medicul de medicina muncii cu privire la rezultatul care îl
priveşte personal;
b) sa primească informaţii şi sfaturi cu privire la orice supraveghere a sănătăţii la care trebuie sa se
supună după încheierea perioadei de expunere.
ART. 25
(1) Atunci când, în urma supravegherii sănătăţii, se constata ca un lucrator suferă de o boala
identificabila sau manifestări ale efectelor adverse asupra sănătăţii, pe care un medic sau un medic de
medicina muncii le considera a fi rezultatul expunerii la vibratii mecanice la locul de munca, angajatorul
trebuie:
a) sa fie informat cu privire la orice rezultate semnificative ale supravegherii sănătăţii, cu respectarea
secretului medical;
b) sa revizuiasca evaluarea riscului efectuată potrivit secţiunii 1 din cap. II;
c) sa revizuiasca măsurile prevăzute pentru eliminarea sau reducerea riscurilor, potrivit secţiunii a 2-a
din cap. II;
d) sa ţină seama de recomandările medicului de medicina muncii sau ale direcţiilor de sănătate
publica judeţene , pentru punerea în aplicare a oricăror măsuri necesare pentru eliminarea sau reducerea
riscului, potrivit secţiunii a 2-a din cap. II, inclusiv sa aibă în vedere posibilitatea de a atribui
lucrătorului un alt post de lucru unde nu exista riscuri de expunere;
e) sa asigure supravegherea continua a sănătăţii şi sa ia măsuri pentru a fi reexaminata starea de
sănătate a oricărui alt lucrator care a fost expus în mod similar.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. e) medicul de medicina muncii sau direcţiile de sănătate
publica judeţene şi a municipiului Bucureşti pot propune ca persoanele expuse sa fie supuse unui control
medical.
87
CAP. IV Dispoziţii finale
ART. 26
(1) Echipamentele de munca ce au fost sau sunt puse la dispoziţia lucrătorilor înainte de data de 1
iulie 2007 şi care nu permit respectarea valorilor limita ale expunerii, ţinându-se seama de ultimele
progrese tehnice şi/sau de măsurile organizatorice luate, pot fi utilizate pana la data de 1 iulie 2010.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) echipamentele de munca utilizate în agricultura şi
silvicultura, care pot fi utilizate pana la data de 1 iulie 2014.
ART. 28
(1) În cazul în care expunerea unui lucrator la vibratii mecanice este, de regula, inferioară valorilor
expunerii zilnice de la care se declanseaza acţiunea, prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) şi la art. 6 alin. (1)
lit. b), dar variaza substanţial de la un moment la altul şi poate depăşi ocazional valoarea limita a
expunerii, se vor face excepţii de la art. 14 şi 15.
(2) Valoarea medie a expunerii într-o perioada de 40 de ore trebuie sa fie mai mica decât valoarea
limita a expunerii şi trebuie sa existe dovezi care sa arate ca riscurile regimului de expunere la locul de
munca sunt mai scăzute decât cele ale expunerii la valoarea limita a expunerii.
ART. 29
(1) Prevederile art. 27 şi 28 se aplica numai în condiţii care garantează, ţinându-se seama de
împrejurări speciale, ca riscurile sunt reduse la minimum şi ca lucrătorii în cauza sunt supuşi unei
supravegheri mai atente a sănătăţii.
ANEXA VIBRATII MECANICE A. VIBRATII TRANSMISE SISTEMULUI MANA-BRAŢ

1. Evaluarea expunerii
Evaluarea nivelului de expunere la vibratii transmise sistemului mana-braţ se bazează pe calcularea
valorii expunerii zilnice pentru o perioada de referinta de 8 ore A(8), exprimată ca radacina medie
patratica (rms) (valoare totală) a valorilor acceleratiei ponderate în frecventa, determinate pe axele
ortogonale a(hwx), a(hwy), a(hwz), definite în cap. 4 şi 5 şi în anexa A la standardul SR EN ISO 5349-
1:2003.
Evaluarea nivelului de expunere poate fi facuta pe baza unei estimari realizate în funcţie de
informaţiile furnizate de producători cu privire la nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate,
precum şi pe baza observarii practicilor de lucru specifice sau a unor masurari.
2. Măsurare
Când se efectuează o măsurare în conformitate cu art. 7 din hotărâre:
a) metodele utilizate pot include esantionarea care trebuie sa fie reprezentativa pentru expunerea
personală a unui lucrator la vibratiile mecanice în cauza;
b) metodele şi aparatura utilizate trebuie adaptate la caracteristicile particulare ale vibratiilor mecanice
care urmează a fi măsurate, la factorii de mediu şi la caracteristicile aparaturii de măsurare, în
conformitate cu standardul SR EN ISO 5349-2:2003;
c) în cazul dispozitivelor care trebuie ţinute cu ambele mâini, masurarile trebuie efectuate pentru
fiecare mana. Expunerea este determinata în raport cu valoarea cea mai ridicată dintre cele doua; se dau,
de asemenea, informaţiile pentru cealaltă mana.
3. Interferente
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplica în special când vibratiile mecanice interfereaza cu
manipularea corecta a comenzilor sau cu citirea indicatoarelor.
4. Riscuri indirecte
stabilitatea structurilor sau cu securitatea articulatiilor.
5. Echipamente individuale de protecţie
Echipamentele individuale de protecţie impotriva vibratiilor transmise sistemului mana-braţ pot fi
prevăzute în programul de măsuri la care s-a făcut referire în art. 13 din hotărâre.
B. VIBRATII TRANSMISE ÎNTREGULUI CORP

1. Evaluarea expunerii
Evaluarea nivelului de expunere la vibratii se bazează pe calcularea expunerii zilnice A(8), exprimată
ca acceleratie continua echivalenta pe o perioada de 8 ore, calculată ca cea mai ridicată valoare (rms) sau
88
ca cea mai ridicată valoare a dozei de vibratii (VDV) a acceleratiilor ponderate în frecventa, determinate
pe cele trei axe ortogonale [1,4a(wx), 1,4a(wy), a(wz) pentru un lucrator aşezat sau în picioare], în
conformitate cu cap. 5, 6 şi 7 din anexa A şi din anexa B la standardul SR ISO 2631-1:2000.
Evaluarea nivelului de expunere poate fi facuta pe baza unei estimari realizate în funcţie de
informaţiile furnizate de producători, cu privire la nivelul emisiei din echipamentele de lucru utilizate şi
pe baza observarii practicilor de lucru specifice sau a unor masurari. În cazul transportului maritim se
pot lua în consideraţie numai vibratiile cu o frecventa mai mare de 1 Hz.
2. Măsurare
2.1. Când se realizează o măsurare în conformitate cu art. 7 din hotărâre, metodele utilizate pot
include esantionarea care trebuie sa fie reprezentativa pentru expunerea personală a unui lucrator la
vibratia mecanică în cauza.
2.2. Metodele utilizate trebuie adaptate la caracteristicile specifice ale vibratiilor mecanice ce urmează
a fi măsurate, la factorii de mediu şi la caracteristicile aparaturii de măsurat.
3. Interferente
Prevederile art. 10 lit. d) din hotărâre se aplica în special când vibratia mecanică interfereaza cu
manipularea corespunzătoare a comenzilor sau cu citirea indicatoarelor.
4. Riscuri indirecte
stabilitatea structurilor sau cu securitatea articulatiilor.
5. Amploarea expunerii
Prevederile art. 10 lit. g) din hotărâre se aplica în special când, datorită naturii activităţii, un lucrator
beneficiază de încăperi pentru odihna asigurate de către angajator.
Expunerea întregului corp la vibratii în aceste încăperi trebuie redusă la un nivel compatibil cu
funcţiile şi condiţiile lor de utilizare, cu excepţia cazurilor de forta majoră.
89
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
18. PT R1 - 2010 Art. 123 Stivuitoristul are urmatoarele obligatii si responsabilitati:
a) sa asigure exploatarea stivuitorului în conformitate cu instructiunile producatorului;

b) sa cunoasca stivuitorul pe care lucreaza si conditiile tehnice privind utilizarea acestuia,
pe care sa le aplice întocmai;
c) sa nu actioneze nici un mecanism atât timp cât exista persoane pe stivuitor; în cazul în
care acest lucru nu poate fi evitat ca de exemplu la unele lucrari de reparare, întretinere si
revizie, manevrele se executa sub directa supraveghere a unei persoane desemnate în acest
scop;
d) sa ia în primire si sa predea stivuitorul prin consemnare în registrul de supraveghere;
daca stivuitorul prezinta defecte care pericliteaza siguranta în functionare, stivuitoristul îl
opreste din functiune si anunta seful punctului de lucru sau seful ierarhic;
e) sa participe la lucrarile de reparare, întretinere si revizie, precum si la toate verificarile
tehnice care se efectueaza la stivuitorul pe care îl manevreaza;
f) sa interzica accesul persoanelor straine pe stivuitor;
g) sa consemneze în registrul de supraveghere a stivuitorului toate observatiile privind
deficientele în functionare ale acestuia;
h) sa nu actioneze stivuitorul atâta timp cât în zona periculoasa nu sunt îndeplinite
conditiile de siguranta.
Art. 124 Responsabilitatile stivuitoristului înainte de începerea lucrului sunt urmatoarele:
a) sa controleze starea tehnica a stivuitorului si a componentelor de securitate;
b) sa controleze functionarea mecanismelor si a componentelor de securitate (mai putin
supapa de siguranta, supapa de blocare, limitatorul de sarcina, limitatorul de viteza,
paracazatoarele, dupa caz);
c) în cazul în care stivuitoristul constata o defectiune, nu trebuie sa puna în functiune
stivuitorul si anunta seful ierarhic sau seful punctului de lucru de care apartine în scopul luarii
masurilor necesare; dupa remedierea defectiunii se face o noua verificare a stivuitorului de
catre stivuitorist.
Art. 125 Responsabilitatile stivuitoristului în timpul lucrului sunt urmatoarele:
a) sa circule cu stivuitorul numai cu sarcina ridicata la 250-300 mm de sol si cu catargul
înclinat spre spate;
b) sa circule cu sarcina ridicata numai lânga stiva;
c) sa nu efectueze porniri, frânari si opriri bruste pentru a evita pericolul de rasturnare;
d) sa urmareasca tot timpul configuratia traseului si obstacolele de pe acesta pentru
evitarea pierderii de încarcatura si producerii de avarii si accidente;
e) sa transporte marfuri cu volum mare, care îi limiteaza vizibilitatea, numai dirijat de o
persoana desemnata;
f) sa coboare imediat sarcina în cazul manifestarii tendintei de pierdere a stabilitatii
stivuitorului;
g) sa circule cu viteza redusa pâna la limita evitarii producerii oricaror avarii sau
accidente;
h) sa nu circule cu stivuitorul pe lânga utilaje, masini si stive la o distanta mai mica de
500 mm, în locuri aglomerate si treceri înguste unde nu se asigura gabaritele de trecere
corespunzatoare, pe drumuri neamenajate si insuficient luminate;
i) sa nu permita stationarea persoanelor sub sarcina sau la o distanta mai micade 2.500
mm;
90
j) în cazul în care stivuitoristul constata o defectiune, opreste lucrul si anuntaseful
ierarhic nemijlocit sau seful punctului de lucru de care apartine în scopul luarii masurilor
necesare; dupa remedierea defectiunii se face o noua verificare a stivuitorului de catre
stivuitorist;
k) sa transporte substante toxice, caustice, explozive si altele asemenea numai conform
reglementarilor în vigoare si instructiunilor de ambalare si transport specifice acestora;
l) sa efectueze toate manevrele, cu sau fara sarcina, cu viteza redusa si farasocuri;
m) sa circule pe trasee prestabilite cu stivuitorul.
Art. 126 Responsabilitatile stivuitoristului dupa terminarea lucrului sunt urmatoarele:
a) descarcarea sarcinii de pe furci;
b) deplasarea stivuitorului la locul stabilit pentru repaus;
c) actionarea frânei de parcare (frâna de mâna);
d) evitarea parcarii stivuitorului în panta sau rampa; daca nu este posibil, stivuitorul se
asigura corespunzator;
e) punerea catargului în pozitie verticala;
f) coborârea furcilor pe sol;
g) asigurarea eliminarii posibilitatilor ca o persoana neautorizata sa efectueze manevre
cu stivuitorul.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
19. ORDONANTA DE URGENTA nr. 99 din 29 iunie 2000

privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia persoanelor
încadrate în munca
ART. 1
(1) Măsurile prevăzute de prezenta ordonanta de urgenta se aplica pentru asigurarea protecţiei
persoanelor încadrate în munca în perioadele în care, datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile, se
înregistrează temperaturi extreme.
(2) În sensul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta, prin temperaturi extreme se înţelege
temperaturile exterioare ale aerului, care:
a) depăşesc +37°C sau, corelate cu condiţii de umiditate mare, pot fi echivalate cu acest nivel;
b) scad sub -20°C sau, corelate cu condiţii de vant intens, pot fi echivalate cu acest nivel.
(3) Temperaturile prevăzute la alin. (2) sunt temperaturi monitorizate şi certificate de Institutul
Naţional de Meteorologie şi Hidrologie şi transmise de centrele regionale ale acestuia.
ART. 2
(1) Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie are obligaţia sa comunice prin mijloacele de
comunicare în masa locale zonele în care temperatura atinge limitele prevăzute la art. 1 alin. (2), nivelul
acestor temperaturi, precum şi prognoza pentru următoarea perioada.
(2) În cazul în care temperaturile depăşesc limitele prevăzute la art. 1 alin. (2), comunicarea se va
repeta din 6 în 6 ore pe toată durata menţinerii acestor temperaturi.
ART. 3
(1) În perioadele cu temperaturi extreme angajatorii trebuie sa ia toate măsurile prevăzute de Legea
protecţiei muncii nr. 90/1996 ( Legea319/2006 ) pentru asigurarea condiţiilor de microclimat la locul de
munca în limitele prevăzute de normele generale de protecţie a muncii.
(2) Măsurile pentru asigurarea condiţiilor de microclimat la locul de munca vor fi stabilite de
angajator, împreună cu reprezentanţii sindicatelor sau, după caz, cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor. În
unităţile în care funcţionează comitetele de securitate şi sănătate în munca măsurile vor fi stabilite de
acestea.
91
(3) Pentru asigurarea condiţiilor de microclimat la locul de munca în instituţii şi în unităţi finanţate
din fonduri bugetare şi extrabugetare măsurile vor fi stabilite de ordonatorii de credite, respectiv de
conducătorii instituţiilor.
ART. 4
În perioadele cu temperaturi ridicate extreme, în sensul art. 1, angajatorii trebuie sa asigure
următoarele măsuri minimale:
A. Pentru ameliorarea condiţiilor de munca:
a) reducerea intensitatii şi ritmului activităţilor fizice;
b) asigurarea ventilatiei la locurile de munca;
c) alternarea efortului dinamic cu cel static;
d) alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus în locuri umbrite, cu curenţi de aer.
B. Pentru menţinerea stării de sănătate a angajaţilor:
a) asigurarea apei minerale adecvate, câte 2-4 litri/persoana/schimb;
b) asigurarea echipamentului individual de protecţie;
c) asigurarea de duşuri.
ART. 5
În perioadele cu temperaturi scăzute extreme angajatorii trebuie sa asigure următoarele măsuri
minimale pentru menţinerea stării de sănătate a salariaţilor care lucrează în aer liber:
a) distribuirea de ceai fierbinte în cantitate de 0,5-1 litru/persoana/schimb;
b) acordarea de pauze pentru refacerea capacităţii de termoreglare, scop în care se vor asigura spaţii
fixe sau mobile cu microclimat corespunzător;
c) asigurarea echipamentului individual de protecţie.
ART. 6
(1) Angajatorii care nu pot asigura condiţiile prevăzute la art. 4 şi 5 vor lua, de comun acord cu
reprezentanţii sindicatelor sau cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, după caz, următoarele măsuri:
a) reducerea duratei zilei de lucru;
b) eşalonarea pe doua perioade a zilei de lucru: pana la ora 11,00 şi după ora 17,00, în cazurile
prevăzute la art. 4;
c) întreruperea colectivă a lucrului cu asigurarea continuităţii activităţii în locurile în care aceasta nu
poate fi întreruptă, potrivit prevederilor legale.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) se vor stabili dacă temperaturile extreme se menţin pe o perioada de
cel puţin doua zile consecutiv.
(3) Perioadele de reducere a duratei zilei de lucru, de eşalonare a zilei de lucru sau de întrerupere
colectivă a lucrului se vor stabili o data cu măsurile prevăzute la alin. (1).
(4) În unităţile finanţate din fonduri bugetare sau extrabugetare măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi
stabilite, după caz, de ordonatorul de credite sau de conducătorul unităţii.
ART. 7
La aplicarea măsurilor prevăzute la art. 6 alin. (1) angajatorii, de comun acord cu reprezentanţii
sindicatelor sau cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, precum şi ordonatorii de credite sau conducătorii
instituţiilor finanţate din fonduri extrabugetare, după caz, vor stabili modalităţile de recuperare a
timpului nelucrat şi modalităţile de plata, după cum urmează:
a) prin recuperarea în următoarele 6 luni a timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de
întrerupere colectivă a activităţii, cu menţinerea drepturilor salariale avute anterior;
b) fără recuperarea timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de întrerupere a activităţii, dar cu
acordarea drepturilor salariale proporţional cu timpul efectiv lucrat.
ART. 8
Pentru prevenirea unor îmbolnăviri determinate de munca în condiţii de temperaturi extreme se vor
lua următoarele măsuri:
a) asigurarea de către angajator a examenului medical la angajare şi a controlului medical periodic,
urmărind depistarea precoce a contraindicatiilor pentru munca la temperaturi crescute sau scăzute;
b) asigurarea primului ajutor şi a transportului la cea mai apropiată unitate sanitară a persoanelor
afectate;
c) trecerea, după posibilităţi, în alte locuri de munca sau reducerea programului de munca pentru
persoanele cu afecţiuni, care au contraindicatii privind munca la temperaturi extreme.
ART. 9
92
Pe durata întreruperii colective a lucrului în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. c) contractele individuale de
munca ale salariaţilor se menţin, iar perioada de întrerupere constituie vechime în munca.
ART. 10
(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 15.000.000 lei la 25.000.000 lei
încălcarea prevederilor art. 8, dacă faptele nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât sa fie
considerate, potrivit legii penale, infracţiuni.
(2) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se fac de către organele de control
ale Inspecţiei Muncii.
(3) Prevederile referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind
stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 11
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii, Inspecţia Muncii şi Institutul Naţional de
Meteorologie şi Hidrologie vor elabora în comun norme metodologice, pe care le vor supune aprobării
Guvernului în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
20. OUG 195/2002 republicata privind circulatia pe drumurile public, actualizata prin OUG nr. 63/2006
CAPITOLUL I Dispozitii generale
Art. 1
(1) Circulatia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor si a celorlalte categorii de participanti la
trafic, drepturile, obligatiile si raspunderile care revin persoanelor fizice si juridice, precum si atributiile
unor autoritati ale administratiei publice, institutii si organizatii sunt supuse dispozitiilor prevazute in
prezenta ordonanta de urgenta.
(2) Dispozitiile prevazute in prezenta ordonanta de urgenta au ca scop asigurarea desfasurarii fluente si
in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a
sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, protectia drepturilor si
intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietatii publice si private, cat si a mediului.
(3) Autoritatea competenta in domeniul circulatiei pe drumurile publice privind initierea si avizarea unor
reglementari, precum si aplicarea si exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest
domeniu este Ministerul Administratiei si Internelor, prin Inspectoratul General al Politiei Romane.
(4) Reglementarile privind circulatia pe drumurile publice se emit, dupa caz, de catre autoritatile publice
centrale sau locale cu atributii in acest domeniu, numai cu avizul Inspectoratului General al Politiei
Romane si cu respectarea acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte.
(5) Prevederile prezentei ordonante de urgenta se aplica tuturor participantilor la trafic, precum si
autoritatilor care au atributii in domeniul circulatiei si sigurantei pe drumurile publice, precum si in
domeniul protectiei mediului.
Art. 2
Indrumarea, supravegherea si controlul respectarii normelor de circulatie pe drumurile publice se fac de
catre politia rutiera din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are obligatia sa ia
masurile legale in cazul in care constata incalcari ale acestora.
Art. 3
Circulatia pe drumurile publice din zona de frontiera si din alte zone pentru care, potrivit legii, s-au
stabilit restrictii se face cu respectarea reglementarilor instituite pentru acele zone.
Art. 4
Controlul circulatiei vehiculelor apartinand institutiilor din sistemul de aparare, ordine publica si
siguranta nationala se efectueaza de catre politia rutiera, precum si de personalul desemnat de catre
aceste institutii.
Art. 5
(1) Sef loc de muncaul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor, conform competentelor
ce ii revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat sa instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, sa
aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor in vigoare, si sa le mentina in stare
93
corespunzatoare.
(2) Sef loc de muncaul drumului public sau, dupa caz, antreprenorul ori executantul lucrarilor este
obligat sa semnalizeze corespunzator, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila,
care stanjeneste sau pune in pericol siguranta circulatiei, si sa ia toate masurile de inlaturare a acestuia.
(3) Autoritatile publice locale sunt obligate sa amenajeze statiile mijloacelor de transport public de
persoane, prevazute cu alveole sau refugii, cu avizul politiei rutiere.
(4) Se interzice amplasarea constructiilor de orice fel si practicarea actelor de comert pe trotuar sau pe
acostament, in parcarile amenajate sau pe partea carosabila, in conditiile in care aceste constructii ar
afecta siguranta circulatiei pietonilor si vehiculelor.
(5) In perimetrul statiilor mijloacelor de transport public de persoane pot fi amenajate doar spatii:
a) de asteptare pentru calatori;
b) pentru comercializarea legitimatiilor de calatorie.
(6) In cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice necorespunzatoare a drumului
public, a nesemnalizarii sau a semnalizarii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori
lucrarilor care se executa pe acesta, Sef loc de muncaul drumului public, antreprenorul sau executantul
lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, contraventional, civil sau penal, in conditiile legii.
(7) Orice masura de restrictie a circulatiei pe drumurile publice se dispune de catre Sef loc de muncaul
drumului numai cu avizul politiei rutiere.
(8) Prin exceptie de la alin.(7), in cazuri temeinic justificate, politia rutiera poate dispune, fara acordul
Sef loc de muncaului drumului public, masuri temporare de restrictie a circulatiei pe drumurile publice.
(9) In scopul asigurarii desfasurarii in conditii de siguranta a circulatiei pe drumurile publice, politia
rutiera poate solicita Sef loc de muncaului drumului public executarea sau, dupa caz, desfiintarea de
amenajari rutiere.
Art. 6
In sensul prezentei ordonante de urgenta, expresiile si termenii de mai jos au urmatorul inteles:
1. acordare a prioritatii - obligatia oricarui participant la trafic de a nu-si continua deplasarea sau de a nu
efectua orice alta manevra, daca prin acestea ii obliga pe ceilalti participanti la trafic care au prioritate de
trecere sa-si modifice brusc directia sau viteza de deplasare ori sa opreasca;
2. acostament - fasia laterala cuprinsa intre limita partii carosabile si marginea platformei drumului;
3. amenajari rutiere - totalitatea constructiilor, dispozitivelor si oricaror mijloace tehnice, altele decat
cele destinate semnalizarii, amplasate pe drumul public in scopul asigurarii securitatii rutiere;
4. ansamblu de vehicule - vehiculul cu motor cuplat cu unul sau doua vehicule, care circula pe drum ca o
unitate;
5. autostrada - drumul national de mare capacitate si viteza, semnalizat special, rezervat exclusiv
circulatiei autovehiculelor, cu sau fara remorci, care nu serveste proprietatii riverane, prevazut cu doua
cai unidirectionale, separate printr-o zona mediana sau, in mod exceptional, prin alte modalitati, cu
exceptia unor locuri speciale sau cu caracter temporar, avand cel putin doua benzi de circulatie pe sens si
banda de urgenta, intersectii denivelate si accese limitate, intrarea si iesirea fiind permise numai prin
locuri special amenajate;
6. autovehicul - vehiculul echipat cu motor in scopul deplasarii pe drum. Troleibuzele si tractoarele
rutiere sunt considerate autovehicule. Mopedele, vehiculele care se deplaseaza pe sine, denumite
tramvaie, tractoarele folosite in exploatarile agricole si forestiere, precum si vehiculele pentru efectuarea
de servicii sau lucrari, care se deplaseaza numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate
autovehicule;
7. banda de circulatie - subdiviziunea longitudinala a partii carosabile, materializata prin marcaje rutiere
sau alte mijloace, daca are o latime corespunzatoare pentru circulatia intr-un sens a unui sir de vehicule,
altele decat vehiculele care se deplaseaza pe doua roti;
8. banda de urgenta - subdiviziunea longitudinala suplimentara, situata la extremitatea din partea dreapta
a autostrazii, in sensul de circulatie, destinata exclusiv stationarii autovehiculelor in cazuri justificate,
precum si circulatiei autovehiculelor cu regim prioritar care se deplaseaza la interventii sau in misiuni cu
caracter de urgenta;
9. banda reversibila - banda de circulatie, marcata si semnalizata, situata langa axa drumului, destinata
circulatiei autovehiculelor intr-un sens sau in altul, in functie de intensitatea traficului;
10. bicicleta - vehiculul prevazut cu doua roti, propulsat exclusiv prin forta musculara, cu ajutorul
pedalelor sau manivelelor;
94
11. coloana oficiala - unul sau mai multe vehicule care circula pe drumul public si sunt insotite de unul
sau mai multe autovehicule ale politiei rutiere, care au in functiune semnale speciale de avertizare
sonore si luminoase de culoare rosie;
12. conducator - persoana care conduce pe drum un grup de persoane, un vehicul sau animale de
tractiune, animale izolate sau in turma, de povara ori de calarie;
13. conducator de autovehicul sau tramvai, atestat profesional - persoana fizica posesoare a unui permis
de conducere si a unui certificat de atestare profesionala, care conduce un autovehicul de o anumita
categorie, cu sau fara remorca, pentru transportul de marfuri, persoane sau alte servicii;
14. drum public - orice cale de comunicatie terestra, cu exceptia cailor ferate, special amenajata pentru
traficul pietonal sau rutier, deschisa circulatiei publice; drumurile care sunt inchise circulatiei publice
sunt semnalizate la intrare cu inscriptii vizibile;
15. unitati de asistenta medicala ambulatorie de specialitate autorizate in acest sens - unitatile sanitare cu
personal calificat si dotare corespunzatoare pentru examinarea medicala ambulatorie a candidatilor la
obtinerea permisului de conducere si a conducatorilor de autovehicule sau tramvai, autorizate de catre
autoritatile de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz;
16. intersectie - orice incrucisare, jonctiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spatiile formate de
acestea;
17. localitate - catunul, satul, comuna, orasul si municipiul ale caror intrari si iesiri sunt semnalizate in
conformitate cu prevederile legale;
18. masa totala maxima autorizata - masa maxima a unui vehicul incarcat, declarata admisibila in urma
omologarii de catre autoritatea competenta;
19. mijloc tehnic certificat - dispozitivul care dovedeste consumul de produse ori substante stupefiante
sau al medicamentelor cu efecte similare acestora sau prezenta in aerul expirat a alcoolului;
20. mijloc tehnic omologat si verificat metrologic - dispozitivul care stabileste concentratia de alcool in
aerul expirat ori destinat masurarii vitezei sau prin care se probeaza incalcari ale unor reguli de
circulatie;
21. moped - vehiculul, cu doua, trei sau patru roti, a carui viteza maxima prin constructie nu depaseste
45 km/h si care este echipat cu un motor cu ardere interna, cu aprindere prin scanteie, cu o capacitate
cilindrica ce nu depaseste 50 cm3 sau cu un alt motor cu ardere interna ori, dupa caz, electric, a carui
putere nominala este de cel mult 4 kw;
22. motocicleta - autovehiculul cu doua roti, cu sau fara atas, echipat cu un motor care are o capacitate
cilindrica mai mare de 50 cm3 si/sau a carui viteza maxima, prin constructie, depaseste 45 km/h;
23. parte carosabila - portiunea din platforma drumului destinata circulatiei vehiculelor; un drum poate
cuprinde mai multe parti carosabile complet separate una de cealalta printr-o zona despartitoare sau prin
diferenta de nivel;
24. participant la trafic - persoana fizica ce utilizeaza, la un moment dat, drumul public;
25. pista pentru biciclete - subdiviziunea partii carosabile, a trotuarului ori a acostamentului sau pista
separata de drum, special amenajata, semnalizata si marcata corespunzator, destinata numai circulatiei
bicicletelor si mopedelor;
26. prioritate de trecere - dreptul unui participant la trafic de a trece inaintea celorlalti participanti la
trafic cu care se intersecteaza, in conformitate cu prevederile legale privind circulatia pe drumurile
publice;
27. remorca - vehiculul fara motor destinat a fi tractat de un autovehicul sau de un tractor;
28. remorca usoara - remorca a carei masa totala maxima autorizata nu depaseste 750 kg;
29. semiremorca - remorca a carei masa totala maxima autorizata este preluata in parte de catre un
autovehicul sau de catre un tractor;
30. tractor - vehiculul cu motor, pe roti sau pe senile, conceput special pentru a trage sau a impinge
anumite utilaje sau remorci folosite in exploatarile agricole ori forestiere sau pentru alte lucrari, care se
deplaseaza numai ocazional pe drumul public;
31. tractor rutier - tractorul pe roti, cu cel putin doua axe, utilizat pentru executarea de lucrari, precum si
pentru tractarea unor remorci folosite pentru transportul de persoane sau bunuri si care se deplaseaza, de
regula, pe drumul public;
32. trecere la nivel - incrucisarea la nivel dintre un drum public si o cale ferata sau linie de tramvai, care
dispune de o platforma independenta;
33. trotuar - spatiul longitudinal situat in partea laterala a drumului, separat in mod vizibil de partea
95
carosabila prin diferenta sau fara diferenta de nivel, destinat circulatiei pietonilor;
34. detinator - persoana fizica sau juridica care foloseste un vehicul in baza unui contract de leasing sau
contract de inchiriere;
35. vehicul - sistemul mecanic care se deplaseaza pe drum, cu sau fara mijloace de autopropulsare,
utilizat in mod curent pentru transportul de persoane si/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau
lucrari;
36. vehicul cu mase sau dimensiuni de gabarit depasite - vehiculul care, datorita dimensiunilor sale ori
marfurilor transportate, depaseste masele totale maxime admise sau dimensiunile de gabarit admise,
prevazute in reglementarile legale;
37. vehicul in circulatie internationala sau in trafic international - vehiculul care, prin deplasarea sa,
depaseste cel putin o frontiera de stat;
38. zona drumului public - cuprinde suprafata de teren ocupata de elementele constructive ale drumului,
zona de protectie si zona de siguranta. Limitele zonelor drumurilor se stabilesc in conformitate cu
prevederile legale;
39. zona pietonala - perimetrul care cuprinde una sau mai multe strazi rezervate circulatiei pietonilor,
unde accesul vehiculelor este supus unor reguli speciale de circulatie, avand intrarile si iesirile
semnalizate in conformitate cu prevederile legale;
40. zona rezidentiala - perimetrul dintr-o localitate unde se aplica reguli speciale de circulatie, avand
intrarile si iesirile semnalizate in conformitate cu prevederile legale.
CAPITOLUL II Vehiculele
SECTIUNEA 1 Conditiile privind circulatia vehiculelor si controlul acestora
Art. 7
Orice vehicul care circula pe drumurile publice trebuie sa corespunda normelor tehnice privind siguranta
circulatiei rutiere, protectia mediului si utilizarea conform destinatiei.
Art. 8
Pentru a fi conduse pe drumurile publice, autovehiculele si tramvaiele trebuie sa fie dotate cu truse
medicale de prim-ajutor, triunghiuri reflectorizante si stingatoare de incendiu, omologate.
Art. 9
(1) Pentru a fi inmatriculate, inregistrate sau admise in circulatie, autovehiculele, mopedele, remorcile si
tramvaiele trebuie sa fie omologate in conditiile legii.
(2) Categoriile de vehicule care pot fi admise in circulatie fara a fi omologate se stabilesc prin ordin al
ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, cu avizul Ministerului Administratiei si Internelor
- Inspectoratul General al Politiei Romane, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(3) Documentul care atesta omologarea este cartea de identitate a vehiculului, eliberata in conditiile
legii.
(4) Pentru a fi mentinute in circulatie, vehiculele inmatriculate se supun inspectiei tehnice periodice.
(5) Inspectia tehnica periodica se efectueaza in statii autorizate, conform legislatiei in vigoare.
(6) Pentru autovehiculele apartinand institutiilor din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta
nationala, inspectia tehnica periodica se poate efectua si in statii proprii, autorizate potrivit legii.
Art. 10
(1) Este interzisa circulatia pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere
tehnic, a celor al caror termen de valabilitate a inspectiei tehnice periodice a expirat, precum si a celor
neasigurate pentru raspundere civila pentru caz de pagube produse tertilor prin accidente de circulatie.
(2) Constatarea defectiunilor tehnice ale vehiculelor se face de catre politia rutiera, iar verificarea starii
tehnice a vehiculelor aflate in trafic pe drumurile publice se face de catre politia rutiera, impreuna cu
institutiile abilitate de lege.
CAPITOLUL III Conducatorii de vehicule
Art. 20
(1) Pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice, conducatorul acestuia trebuie sa posede
permis de conducere corespunzator si sa aiba varsta minima de 18 ani impliniti, cu exceptia celor care
conduc autovehiculele din subcategoriile A1 si B1, care trebuie sa aiba varsta minima de 16 ani
impliniti.
Art. 21
96
(1) Conducatorii de autovehicule sau tramvaie trebuie sa aiba cunostintele si indemanarea necesare
conducerii si sa fie apti din punct de vedere medical.
(2) Conducatorii de autovehicule sau tramvaie vor fi verificati periodic din punct de vedere medical, in
conditiile stabilite de reglementarile in vigoare.
Art. 22
(1) Examinarea medicala se realizeaza in scopul certificarii starii de sanatate si a calitatilor fizice
necesare unui conducator de autovehicul sau tramvai.
(2) Afectiunile medicale incompatibile cu calitatea de conducator de autovehicule sau tramvaie se
stabilesc de catre Ministerul Sanatatii Publice si se aproba prin ordin al ministrului, care se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(3) Examinarea medicala se realizeaza in vederea:
a) aprobarii prezentarii la examen pentru obtinerea permisului de conducere;
b) obtinerii certificatului de atestare profesionala pentru conducatorii de autovehicule si tramvaie;
c) verificarii periodice, conform reglementarilor in vigoare.
(4) Examinarea medicala se realizeaza in unitati de asistenta medicala ambulatorie de specialitate
autorizate in acest sens, cu obligatia luarii in evidenta a solicitantului sau a conducatorului de
autovehicul sau tramvai de catre medicul de familie. Certificarea starii de sanatate asa cum rezulta in
urma examinarii medicale efectuate in unitatile de asistenta medicala ambulatorie de specialitate
autorizate in acest sens, poate fi realizata si de catre medicul de familie.
(5) Lista unitatilor de asistenta medicala ambulatorie de specialitate autorizate in acest sens se stabileste
prin ordin al ministrului sanatatii publice, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(6) Medicul de familie, atunci cand constata ca o persoana din evidenta sa, care poseda permis de
conducere, prezinta afectiuni medicale prevazute in ordinul ministrului sanatatii publice emis conform
alin. (2), va solicita examenul de specialitate necesar, iar in cazul in care s-a stabilit ca persoana este
declarata inapta medical sau psihologic pentru a conduce un autovehicul sau tramvai, va comunica
aceasta imediat politiei rutiere pe raza careia medicul isi desfasoara activitatea.
(7) Verificarea medicala se efectueaza in conditiile stabilite prin ordin al ministrului sanatatii publice,
care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(8) Permisul de conducere al persoanei care este declarata inapta medical sau psihologic pentru a
conduce autovehicule ori tramvaie se retrage de catre politia rutiera si poate fi redobandit numai dupa
incetarea motivului pentru care s-a luat aceasta masura.
(9) Avizul de apt sau inapt medical poate fi contestat doar pe baza unei expertize efectuate de institutiile
medico-legale, la solicitarea si pe cheltuiala partilor interesate.
CAPITOLUL IV Semnalizarea rutiera
Art. 29
(1) Circulatia pe drumurile publice se desfasoara in conformitate cu regulile de circulatie si cu
respectarea semnificatiei semnalizarii rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele si
indicatiile politistului rutier care dirijeaza circulatia, semnalele speciale de avertizare luminoase sau
sonore, de semnalizare temporara si semnalele conducatorilor de vehicule.
(2) Participantii la trafic sunt obligati sa respecte si semnalele politistilor de frontiera, ale indrumatorilor
de circulatie ai Ministerului Apararii Nationale, agentilor cailor ferate, ale persoanelor desemnate pentru
dirijarea circulatiei pe sectoarele de drum pe care se executa lucrari de reabilitare a acestora, ale
membrilor patrulelor scolare de circulatie care actioneaza in imediata apropiere a unitatilor de
invatamant, precum si ale nevazatorilor, potrivit prevederilor din regulament.
Art. 30
(1) Mijloacele de semnalizare rutiera sunt:
a) sistemele de semnalizare luminoasa sau sonora;
b) indicatoarele;
c) marcajele;
d) alte dispozitive speciale.
(2) Mijloacele de semnalizare rutiera se constituie intr-un sistem unitar, se realizeaza si se instaleaza
astfel incat sa fie observate cu usurinta si de la o distanta adecvata, atat pe timp de zi, cat si pe timp de
noapte, de cei carora li se adreseaza si trebuie sa fie in deplina concordanta intre ele, precum si intr-o
stare tehnica de functionare corespunzatoare.
(3) Semnalele luminoase pentru dirijarea circulatiei in intersectii au urmatoarele semnificatii:
97
a) semnalul de culoare verde permite trecerea;
b) semnalul de culoare rosie interzice trecerea;
c) semnalul de culoare galbena, impreuna cu cel de culoare rosie, interzic trecerea.
(4) Mijloacele de semnalizare rutiera, precum si alte dispozitive speciale de acest fel se asigura, se
instaleaza si se intretin prin grija Sef loc de muncaului drumului public respectiv ori al caii ferate, dupa
caz. Instalarea mijloacelor de semnalizare rutiera si a dispozitivelor speciale se executa numai cu avizul
prealabil al politiei rutiere.
(5) Mijloacele de semnalizare si presemnalizare a intersectiilor dintre doua drumuri de categorii diferite
se asigura, se instaleaza si se intretin de catre Sef loc de muncaul fiecarui drum, cu respectarea modului
de reglementare a circulatiei stabilit in nodul rutier respectiv.
(6) Mijloacele de semnalizare rutiera pot fi insotite si de dispozitive speciale de avertizare.
(7) Se interzic:
a) amplasarea, in zona drumului public, de constructii, panouri sau dispozitive ce pot fi confundate cu
indicatoarele sau cu instalatiile ce servesc la semnalizarea rutiera ori realizarea de amenajari sau alte
obstacole care sunt de natura sa limiteze vizibilitatea ori eficacitatea acestora, sa stanjeneasca
participantii la trafic sau sa le distraga atentia, punand in pericol siguranta circulatiei;
b) lipirea de afise, inscriptii sau inscrisuri pe indicatoarele ori dispozitivele ce servesc la semnalizarea
rutiera, inclusiv pe suporturile acestora.
Art. 31
Participantii la trafic trebuie sa respecte regulile de circulatie, semnalele, indicatiile si dispozitiile
politistului rutier, precum si semnificatia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutiera, in
urmatoarea ordine de prioritate:
a) semnalele, indicatiile si dispozitiile politistului rutier;

b) semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevazute la art.32 alin.(2)
lit.a) si b);
c) semnalizarea temporara care modifica regimul normal de desfasurare a circulatiei;
d) semnalele luminoase sau sonore;
e) indicatoarele;
f) marcajele;
g) regulile de circulatie.
Art. 32
(1) Semnalele speciale de avertizare luminoase sunt emise intermitent de dispozitive de iluminare
montate pe autovehicule si au urmatoarele semnificatii:
a) lumina rosie obliga participantii la trafic sa opreasca in directia de mers cat mai aproape de marginea
drumului;
b) lumina albastra obliga participantii la trafic sa acorde prioritate de trecere;
c) lumina galbena obliga participantii la trafic sa circule cu atentie.
(2) Sunt autorizate sa utilizeze semnale speciale de avertizare luminoase:
a) pentru lumina rosie - autovehiculele apartinand politiei si pompierilor;
b) pentru lumina albastra - autovehiculele apartinand politiei, jandarmeriei, politiei de frontiera,
serviciului de ambulanta sau medicina legala, protectiei civile, Ministerului Apararii care insotesc
coloane militare, unitatilor speciale ale Serviciului Roman de Informatii si ale Serviciului de Protectie si
Paza, Administratiei Nationale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justitiei, autovehiculele de
serviciu ale procurorilor criminalisti din Ministerul Public, precum si cele apartinand Departamentului
National Anticoruptie, atunci cand se deplaseaza in actiuni de interventie sau in misiuni care au caracter
de urgenta;
c) pentru lumina galbena - autovehiculele cu mase si/sau dimensiuni de gabarit depasite ori care insotesc
asemenea vehicule, cele care transporta anumite marfuri sau substante periculoase, cele destinate
intretinerii, repararii ori verificarii unor lucrari efectuate in partea carosabila sau executarii unor lucrari
de drumuri, curateniei strazilor, deszapezirii sau tractarii, transportului si depanarii autovehiculelor
ramase in pana sau avariate, precum si tractoarele care tracteaza utilajele agricole si tehnologice
agabaritice. Inspectoratul General al Politiei Romane poate autoriza utilizarea dispozitivelor speciale
luminoase de culoare galbena pentru autovehiculele stabilite prin prezenta ordonanta de urgenta.
(3) Autovehiculele prevazute la alin.(2) lit.a) si b) trebuie sa fie echipate si cu mijloace speciale sonore
98
de avertizare.
(4) Pe autovehiculele apartinand politiei si pe cele prevazute la alin.(2) lit.c) pot fi instalate si dispozitive
luminoase cu mesaje variabile, destinate participantilor la trafic.
(5) Mijloacele speciale de avertizare, luminoase sau sonore, se certifica sau se omologheaza de
autoritatea competenta, potrivit legii. Conditiile de utilizare a acestora se stabilesc prin regulament.
Art. 33
(1) Semnalizarea si amenajarile rutiere necesare pe drumurile publice se asigura de catre Sef loc de
muncaul drumului respectiv si se efectueaza numai cu avizul politiei rutiere.
(2) Semnalizarea lucrarilor care se executa pe drumurile publice este obligatorie si se efectueaza de catre
executantul lucrarilor, cu avizul politiei rutiere, astfel incat aceasta sa asigure deplasarea in siguranta a
tuturor participantilor la trafic, conform reglementarilor in vigoare.
(3) Semnalizarea si amenajarile rutiere se definesc si se realizeaza in conditiile stabilite prin regulament,
in conformitate cu reglementarile tehnice in vigoare.
Art. 34
Conditiile de circulatie pe viaducte si in tunele, precum si semnalizarea acestora se stabilesc prin
regulament, in conformitate cu reglementarile tehnice in vigoare.
CAPITOLUL V Reguli de circulatie SECTIUNEA 1 Obligatiile participantilor la trafic
Art. 35
(1) Participantii la trafic trebuie sa aiba un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranta
circulatiei, sa nu puna in pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor si sa nu aduca prejudicii
proprietatii publice ori private.
(2) Participantii la trafic sunt obligati ca, la cererea politistului rutier, sa inmaneze acestuia documentul
de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare sau de inregistrare a
vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente
prevazute de lege.
(3) In exercitarea atributiilor care ii revin, politistul rutier are dreptul sa verifice vehiculul, precum si
identitatea conducatorului sau a pasagerilor aflati in interiorul acestuia atunci cand exista indicii despre
savarsirea unei fapte de natura contraventionala sau penala.
(4) In exercitarea atributiilor de dirijare a circulatiei rutiere, politistii rutieri sunt obligati sa poarte
uniforma cu inscrisuri si insemne distinctive.
(5) Politistii de frontiera, indrumatorii de circulatie ai Ministerului Apararii Nationale, agentii cailor
ferate, personalul autorizat din zona lucrarilor pe drumurile publice, precum si membrii patrulelor
scolare de circulatie sunt obligati ca, pe timpul exercitarii atributiilor, sa poarte echipament de protectie-
avertizare fluorescent-reflectorizant.
(6) Conducatorii autovehiculelor cu masa maxima autorizata mai mare de 3,5 tone sunt obligati sa poarte
echipament de protectie-avertizare fluorescent-reflectorizant atunci cand executa interventii la vehiculul
care se afla pe partea carosabila a drumului public.
(7) Nevazatorii sunt obligati sa poarte, in deplasarea pe drumurile publice, baston de culoare alba.
Art. 36
(1) Conducatorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevazute prin constructie cu centuri
sau dispozitive de siguranta omologate trebuie sa le poarte in timpul circulatiei pe drumurile publice, cu
exceptia cazurilor prevazute in regulament.
(2) Pe timpul deplasarii pe drumurile publice, conducatorii motocicletelor, mopedelor si persoanele
transportate pe acestea au obligatia sa poarte casca de protectie omologata.
(3) Conducatorilor de vehicule le este interzisa folosirea telefoanelor mobile atunci cand acestia se afla
in timpul mersului, cu exceptia celor prevazute cu dispozitive tip ?maini libere?.
Art. 37
(1) Conducatorii de vehicule sunt obligati sa opreasca imediat, pe acostament sau, in lipsa acestuia, cat
mai aproape de marginea drumului sau bordura trotuarului, in sensul de deplasare, la apropierea si la
trecerea autovehiculelor cu regim de circulatie prioritara care au in functiune mijloacele speciale de
avertizare luminoasa de culoare rosie si sonore.
(2) Conducatorii de vehicule sunt obligati sa reduca viteza, sa circule cat mai aproape de marginea
drumului in sensul de deplasare si sa acorde prioritate la trecerea autovehiculelor cu regim de circulatie
prioritara care au in functiune mijloacele speciale de avertizare luminoasa de culoare albastra si sonore.
99
(3) In situatiile prevazute la alin.(1) si (2), pietonilor le sunt interzise traversarea si circulatia pe
carosabil pana la trecerea vehiculelor respective.
Art. 38
Conducatorii vehiculelor, cu exceptia celor trase sau impinse cu mana, instructorii auto atestati sa
efectueze instruirea practica a persoanelor pentru obtinerea permisului de conducere, precum si
examinatorul autoritatii competente, in timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru
obtinerea permisului de conducere, sunt obligati sa se supuna testarii aerului expirat si/sau recoltarii
probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substante
stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, la solicitarea politistului rutier.
Art. 39
Proprietarul sau detinatorul unui vehicul este obligat sa comunice politiei rutiere, la cererea acesteia si in
termenul solicitat, identitatea persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile
publice.
Art. 40
(1) Regulile de circulatie pe drumurile publice aplicabile autovehiculelor destinate transporturilor de
marfuri, celor cu mase sau dimensiuni de gabarit depasite ori care transporta marfuri sau produse
periculoase se stabilesc prin regulament, in conformitate cu reglementarile in vigoare.
(2) Conducerea vehiculelor destinate transportului de marfuri, a caror masa totala maxima autorizata
este mai mare de 3,5 tone, transportului de marfuri sau produse periculoase, transportului public de
persoane, precum si conducerea vehiculelor cu mase sau dimensiuni de gabarit depasite sunt permise
numai conducatorilor de autovehicule sau tramvaie atestati profesional de Ministerul Transporturilor,
Constructiilor si Turismului.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplica in cazul Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului
Apararii si Serviciului Roman de Informatii.
(4) Conditiile de obtinere a certificatului de atestare profesionala se stabilesc prin ordin al ministrului
transporturilor, constructiilor si turismului.
(5) Certificatul de atestare profesionala care confera titularului dreptul de a efectua activitatea pentru
care a fost eliberat este valabil numai insotit de permisul de conducere.
SECTIUNEA a 2-a Reguli pentru circulatia vehiculelor
1. Pozitii in timpul mersului si circulatia pe benzi
Art. 41
(1) Vehiculele si animalele, atunci cand circula pe drumurile publice pe care le este permis accesul,
trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, in sensul de circulatie, cat mai aproape de
marginea partii carosabile, cu respectarea semnificatiei semnalizarii rutiere si a regulilor de circulatie.
(2) Numerotarea benzilor de circulatie pe fiecare sens se efectueaza in ordine crescatoare de la marginea
din partea dreapta a drumului catre axa acestuia. In cazul autostrazilor, banda de urgenta nu intra in
numerotarea benzilor de circulatie.
(3) Daca un drum este prevazut cu o pista speciala destinata circulatiei bicicletelor, acestea, precum si
mopedele vor fi conduse numai pe pista respectiva.
Art. 42
Cand circulatia se desfasoara pe doua sau mai multe benzi pe sens, acestea se folosesc de catre
conducatorii de vehicule in functie de intensitatea traficului si viteza de deplasare, avand obligatia sa
revina pe prima banda ori de cate ori acest lucru este posibil, daca aceasta nu este destinata vehiculelor
lente sau transportului public de persoane.
Art. 43
(1) Daca un drum este prevazut cu o banda destinata vehiculelor lente sau transportului public de
persoane, semnalizata ca atare, acestea vor circula numai pe banda respectiva.
(2) Conducatorul de vehicul care circula pe banda situata langa marginea partii carosabile trebuie sa
acorde prioritate de trecere vehiculelor care efectueaza transport public de persoane numai atunci cand
conducatorii acestora semnalizeaza intentia de a reintra in trafic din statiile prevazute cu alveole si s-au
asigurat ca prin manevra lor nu pun in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic.
2. Mijloacele de avertizare folosite de conducatorii de vehicule
Art. 44
(1) In circulatia pe drumurile publice conducatorii de vehicule pot folosi, in conditiile prevazute de
regulament, mijloacele de avertizare sonora si luminoasa aflate in dotare si omologate.
100
(2) In circulatia pe autostrazi, pe drumurile expres si cele nationale europene (E) conducatorii de
autovehicule sunt obligati sa foloseasca si in timpul zilei luminile de intalnire.
(3) Conducatorii motocicletelor si mopedelor sunt obligati sa foloseasca luminile de intalnire pe toata
durata deplasarii acestora pe drumurile publice.
(4) In circulatia pe drumurile publice se interzice detinerea la vedere, montarea si folosirea mijloacelor
speciale de avertizare sonora si luminoasa pe si in alte autovehicule decat cele prevazute la art.32 alin.
(2), precum si detinerea, montarea sau folosirea pe autovehicule a sistemelor care perturba buna
functionare a dispozitivelor de supraveghere a traficului.
(5) Conducatorii de autovehicule pot fi avertizati de politia rutiera in legatura cu prezenta in trafic a
dispozitivelor de masurare a vitezei, prin mass-media sau panouri de avertizare. Conducatorii de
autovehicule pot folosi mijloace proprii de detectare a dispozitivelor de masurare a vitezei.
3. Depasirea
Art. 45
(1) Depasirea este manevra prin care un vehicul trece inaintea altui vehicul ori pe langa un obstacol,
aflat pe acelasi sens de circulatie, prin schimbarea directiei de mers si iesirea de pe banda de circulatie
sau din sirul de vehicule in care s-a aflat initial.
(2) Conducatorul vehiculului care se angajeaza in depasire trebuie sa se asigure ca vehiculul care circula
in fata sau in spatele lui nu a initiat o asemenea manevra.
(3) Atunci cand prin manevra de depasire se trece peste axa care separa sensurile de circulatie,
conducatorii de vehicule trebuie sa se asigure ca din sens opus nu se apropie un vehicul si ca dispun de
spatiu suficient pentru a reintra pe banda initiala, unde au obligatia sa revina dupa efectuarea manevrei
de depasire.
(4) Nu constituie depasire, in sensul alin.(1), situatia in care un vehicul circula mai repede pe una dintre
benzi decat vehiculele care circula pe alta banda in acelasi sens de circulatie.
(5) Depasirea se efectueaza numai pe partea stanga a vehiculului depasit. Tramvaiul sau vehiculul al
carui conducator a semnalizat intentia si s-a incadrat corespunzator parasirii sensului de mers spre stanga
se depaseste prin partea dreapta.
(6) Tramvaiul aflat in mers poate fi depasit si pe partea stanga atunci cand drumul este cu sens unic sau
cand intre sina din dreapta si marginea trotuarului nu exista spatiu suficient.
Art. 46
Obligatiile conducatorilor vehiculelor care efectueaza depasirea si ale conducatorilor vehiculelor care
sunt depasite, precum si cazurile in care depasirea este interzisa se stabilesc prin regulament.
4. Trecerea pe langa vehiculele care circula din sens opus
Art. 47
Conducatorii vehiculelor care circula din sensuri opuse trebuie sa pastreze intre vehicule o distanta
laterala suficienta si sa circule cat mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulatie respective.
5. Viteza si distanta dintre vehicule
Art. 48
Conducatorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de
conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta.
Art. 49
(1) Limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h.
(2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localitatilor, Sef loc de muncaul drumului poate stabili,
pentru autovehiculele din categoria A si B, si limite de viteza superioare, dar nu mai mult de 80 km/h.
Limitele de viteza mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul politiei rutiere.
(3) Pe anumite sectoare de drum, tinand seama de imprejurari si de intensitatea circulatiei, Sef loc de
muncaul drumului, cu avizul politiei rutiere, poate stabili si limite de viteza inferioare, dar nu mai putin
de 10 km/h pentru tramvaie si de 30 km/h pentru toate autovehiculele.
(4) Limitele maxime de viteza, in afara localitatilor, sunt:
a) pe autostrazi - 130 km/h;
b) pe drumurile expres sau pe cele nationale europene (E) – 100 km/h;
c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h.
Art. 50
(1) Vitezele maxime admise in afara localitatilor pentru categoriile si subcategoriile de autovehicule
prevazute la art.15 alin.(2) sunt:
101
a) 130 km/h pe autostrazi, 100 km/h pe drumurile expres sau pe cele nationale europene (E) si 90 km/h
pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile A, B si BE;
b) 110 km/h pe autostrazi, 90 km/h pe drumurile expres sau pe cele nationale europene (E) si 80 km/h pe
celelalate categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile C, CE, D si DE si subcategoriile D1
si D1E;
c) 90 km/h pe autostrazi, 80 km/h pe drumurile expres sau pe cele nationale europene (E) si 70 km/h
pentru celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din subcategoriile A1, B1, C1 si C1E;
d) 45 km/h, pentru tractoare si mopede.
(2) Viteza maxima admisa in afara localitatilor pentru autovehiculele care tracteaza remorci sau
semiremorci este cu 10 km/h mai mica decat viteza maxima admisa pentru categoria din care face parte
autovehiculul tragator.
(3) Viteza maxima admisa pentru autovehicule cu mase si/sau gabarite depasite ori care transporta
produse periculoase este de 40 km/h in localitati, iar in afara localitatilor de 70 km/h.
(4) Viteza maxima admisa in afara localitatilor pentru autovehiculele ai caror conducatori au mai putin
de un an practica de conducere sau pentru persoanele care efectueaza pregatirea practica in vederea
obtinerii permisului de conducere este cu 20 km/h mai mica decat viteza maxima admisa pentru
categoria din care fac parte autovehiculele conduse.
Art. 51
Conducatorul unui vehicul care circula in spatele altuia are obligatia de a pastra o distanta suficienta fata
de acesta, pentru evitarea coliziunii.
Art. 52
(1) Este interzisa desfasurarea de concursuri, antrenamente ori intreceri cu vehicule sau cu animale pe
drumurile publice, cu exceptia celor autorizate de Sef loc de muncaul drumului respectiv si avizate de
politia rutiera.
(2) Organizatorii intrecerilor autorizate sunt obligati sa ia toate masurile necesare pentru desfasurarea in
siguranta a acestora, precum si pentru protectia celorlalti participanti la trafic.
(3) In caz de producere a unui eveniment rutier, ca urmare a neindeplinirii atributiilor prevazute la alin.
(2), organizatorii acestora raspund administrativ, contraventional, civil sau penal, dupa caz.
Art. 53
Autoritatile publice locale, cu autorizatia Sef loc de muncaului drumului public si cu avizul politiei
rutiere sau la solicitarea acesteia, sunt obligate sa ia masuri pentru realizarea de amenajari rutiere
destinate circulatiei pietonilor, biciclistilor, vehiculelor cu tractiune animala si calmarii traficului,
semnalizate corespunzator, in apropierea unitatilor de invatamant, pietelor, targurilor, spitalelor, precum
si in zonele cu risc sporit de accidente.
6. Reguli referitoare la manevre
Art. 54
(1) Conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un
rand de vehicule stationate sau de intrare intr-un asemenea rand, de trecere pe o alta banda de circulatie
sau de virare spre dreapta ori spre stanga sau care urmeaza sa efectueze o intoarcere ori sa mearga cu
spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau
sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic.
(2) Semnalizarea schimbarii directiei de mers trebuie sa fie mentinuta pe intreaga durata a manevrei.
7. Intersectii si obligatia de a ceda trecerea
Art. 55
Intersectiile sunt:
a) cu circulatie nedirijata;
b) cu circulatie dirijata. In aceasta categorie sunt incluse si intersectiile in care circulatia se desfasoara in
sens giratoriu.
Art. 56
La apropierea de o intersectie conducatorul de vehicul trebuie sa circule cu o viteza care sa ii permita
oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participantilor la trafic care au acest drept.
Art. 57
(1) La intersectiile cu circulatie nedirijata, conducatorul de vehicul este obligat sa cedeze trecerea tuturor
vehiculelor care vin din partea dreapta.
(2) La intersectiile cu circulatie dirijata prin indicatoare, semafoare sau de catre politistul rutier,
102
conducatorul de vehicul este obligat sa respecte semnificatia sau indicatiile acestuia.
(3) Patrunderea unui vehicul intr-o intersectie este interzisa daca prin aceasta se produce blocarea
intersectiei.
(4) In intersectiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circula in interiorul acestora au
prioritate fata de cele care urmeaza sa patrunda in intersectie.
Art. 58 In cazul vehiculelor care patrund intr-o intersectie dintre un drum inchis circulatiei publice si un
drum public, au prioritate acele vehicule care circula pe drumul public.
Art. 59
(1) In intersectiile cu circulatie nedirijata, conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de
trecere vehiculelor care circula pe sine. Acestea pierd prioritatea de trecere cand efectueaza virajul spre
stanga sau cand semnalizarea rutiera din acea zona stabileste o alta regula de circulatie.
(2) In intersectii, conducatorii vehiculelor care vireaza spre stanga sunt obligati sa acorde prioritate de
trecere vehiculelor cu care se intersecteaza si care circula din partea dreapta.
(3) In intersectiile cu circulatie dirijata prin indicatoare de prioritate, regula prioritatii de dreapta se
respecta numai in cazul in care doua vehicule urmeaza sa se intalneasca, fiecare intrand in intersectie de
pe un drum semnalizat cu un indicator avand aceeasi semnificatie de prioritate sau de pierdere a
prioritatii.
(4) Cand un semafor cu trei culori are o lumina verde intermitenta suplimentara, montata la acelasi nivel
cu lumina verde normala a semaforului, sub forma unei sageti verzi pe fond negru, cu varful spre
dreapta, aprinderea acesteia semnifica permisiunea pentru vehicule de a-si continua drumul in directia
indicata de sageata, indiferent de culoarea semaforului electric, cu conditia acordarii prioritatii de trecere
vehiculelor si pietonilor care au drept de circulatie.
8. Trecerea la nivel cu calea ferata
Art. 60
(1) Participantii la trafic trebuie sa dea dovada de prudenta sporita la apropierea si traversarea liniilor de
cale ferata curenta sau industriala, dupa caz.
(2) La trecerea la nivel cu o cale ferata curenta, prevazuta cu bariere sau semibariere, conducatorii de
vehicule sunt obligati sa opreasca in dreptul indicatorului ce obliga la oprire, daca acestea sunt in curs de
coborare ori in pozitie orizontala si/sau semnalele sonore si luminoase care anunta apropierea trenului
sunt in functiune.
(3) La trecerea la nivel cu o cale ferata industriala, semnalizata corespunzator, conducatorii de vehicule
sunt obligati sa se conformeze semnificatiei semnalelor agentului de cale ferata.
9. Autovehicule cu regim de circulatie prioritara
Art. 61
(1) Pentru a avea prioritate de trecere, autovehiculele prevazute la art.32 alin.(2) lit.a) si b), atunci cand
se deplaseaza in actiuni de interventie sau in misiuni care au caracter de urgenta, trebuie sa aiba in
functiune semnalele luminoase si sonore.
(2) Conducatorii autovehiculelor aflati in situatiile prevazute la alin.(1) pot incalca regimul legal de
viteza sau alte reguli de circulatie, cu exceptia celor care reglementeaza trecerea la nivel cu calea ferata.
(3) Cand pe drumul public circulatia este dirijata de un politist rutier, conducatorii autovehiculelor
prevazute la alin.(1) trebuie sa respecte semnalele, indicatiile si dispozitiile acestuia.
Art. 62
(1) La intrarea in intersectiile unde lumina rosie a semaforului este in functiune ori indicatoarele obliga
la acordarea prioritatii de trecere, conducatorii autovehiculelor prevazute la art.61 alin.(1) trebuie sa
reduca viteza si sa circule cu atentie sporita pentru evitarea producerii unor accidente de circulatie, in
caz contrar urmand sa raspunda, potrivit legii.
(2) Cand doua autovehicule cu regim de circulatie prioritara, care se deplaseaza in misiune avand
semnalele luminoase si sonore in functiune, se apropie de o intersectie, venind din directii diferite,
vehiculul care circula din partea dreapta are prioritate.
10. Oprirea, stationarea si parcarea
Art. 63
(1) Se considera oprire imobilizarea voluntara a unui vehicul pe drumul public, pe o durata de cel mult 5
minute. Peste aceasta durata, imobilizarea se considera stationare.
(2) Nu se considera oprire:
a) imobilizarea vehiculului atat timp cat este necesara pentru imbarcarea sau debarcarea unor persoane,
103
daca prin aceasta manevra nu a fost perturbata circulatia pe drumul public respectiv;
b) imobilizarea autovehiculului avand o masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone, atat timp cat
este necesar pentru operatiunea de distribuire a marfurilor alimentare la unitatile comerciale.
(3) Pentru autovehiculele care transporta marfuri, altele decat cele prevazute la alin.(2) lit.b), Sef loc de
muncaul drumului public impreuna cu autoritatile administratiei publice locale, cu avizul politiei rutiere,
vor stabili programe sau intervale orare pe timpul noptii, in care oprirea sau stationarea este permisa
pentru distribuirea marfurilor.
(4) Se considera parcare stationarea vehiculelor in spatii special amenajate sau stabilite si semnalizate
corespunzator.
(5) Vehiculul oprit sau stationat pe partea carosabila trebuie asezat langa si in paralel cu marginea
acesteia, pe un singur rand, daca printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel. Motocicletele
fara atas, mopedele si bicicletele pot fi oprite sau stationate si cate doua, una langa alta.
Art. 64
(1) Politia rutiera poate dispune ridicarea si depozitarea in locuri special amenajate a vehiculelor
stationate neregulamentar pe partea carosabila si care constituie un obstacol pentru circulatia publica.
Ridicarea si depozitarea vehiculelor se realizeaza de catre administratiile publice locale sau de catre Sef
loc de muncaul drumului public, dupa caz.
(2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului stationat
neregulamentar se suporta de catre detinatorul acestuia.
Art. 65
Cazurile si conditiile in care oprirea, stationarea sau parcarea pe drumul public este permisa se stabilesc
prin regulament, in conformitate cu prevederile prezentei ordonante de urgenta.
11. Circulatia vehiculelor destinate transportului de marfuri sau transportului public de persoane
Art. 66
(1) Atestatul profesional este obligatoriu pentru conducatorul autovehiculului care efectueaza transport
de marfuri periculoase, transport public de persoane, transport in cont propriu de persoane cu microbuze
si autobuze, transporturi agabaritice, precum si pentru autovehiculele de transport marfa cu masa
maxima autorizata mai mare de 3,5 tone, care circula in trafic intern si international.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica conducatorilor de autovehicule apartinand Ministerului
Administratiei si Internelor, Ministerului Apararii si Serviciului Roman de Informatii.
(3) Conditiile de obtinere a certificatului de atestare profesionala se aproba prin ordin al ministrului
transporturilor, constructiilor si turismului, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
(4) Certificatul de atestare profesionala care confera titularului dreptul de a efectua activitatea pentru
care a fost eliberat este valabil numai insotit de permisul de conducere corespunzator categoriei din care
face parte vehiculul condus.
Art. 67
Se interzice transportul pe drumurile publice al marfurilor si produselor periculoase in vehicule care nu
au dotarile si echipamentele necesare sau care nu indeplinesc conditiile tehnice si de agreere prevazute
in Acordul european referitor la transportul rutier international al marfurilor periculoase (A.D.R.),
incheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care Romania a aderat prin Legea nr.31/1994, ori pentru
care conducatorul vehiculului nu detine certificat A.D.R. corespunzator.
Art. 68
(1) Autovehiculul care transporta marfuri sau produse periculoase poate circula pe drumurile publice
numai in conditiile prevazute de reglementarile in vigoare.
(2) Vehiculele care, prin constructie sau, datorita incarcaturii transportate, depasesc masa si/sau gabaritul
prevazute de normele legale pot circula pe drumul public numai pe traseele stabilite de Sef loc de
muncaul drumului public sau, dupa caz, de autoritatile administratiei publice locale, cu respectarea
prevederilor legale in vigoare.
Art. 69
Autovehiculele cu mase si/sau gabarite depasite, cele care transporta marfuri sau produse periculoase,
precum si cele de insotire trebuie sa aiba montate semnalele speciale de avertizare cu lumina galbena,
prevazute la art.32 alin.(1) lit.c), iar conducatorii acestora trebuie sa le mentina in functiune pe toata
perioada deplasarii pe drumul public.
SECTIUNEA a 3-a Reguli pentru alti participanti la trafic
104
Art. 72
(1) Pietonii sunt obligati sa se deplaseze numai pe trotuar, iar in lipsa acestuia, pe acostamentul din
partea stanga a drumului, in directia lor de mers. Cand si acostamentul lipseste, pietonii sunt obligati sa
circule cat mai aproape de marginea din partea stanga a partii carosabile, in directia lor de mers.
(2) Pietonii au prioritate de trecere fata de conducatorii de vehicule numai atunci cand sunt angajati in
traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzator, ori la
culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
(3) Traversarea drumului public de catre pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin
locurile special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la coltul
strazii, numai dupa ce s-au asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si pentru ceilalti participanti la
trafic.
(4) Pietonii surprinsi si accidentati ca urmare a traversarii prin locuri nepermise, la culoarea rosie a
semaforului destinat acestora sau nerespectarii altor obligatii stabilite de normele rutiere poarta intreaga
raspundere a accidentarii lor, in conditiile in care conducatorul vehiculului respectiv a respectat
prevederile legale privind circulatia prin acel sector.
SECTIUNEA a 4-a
Circulatia pe autostrazi
Art. 74
(1) Pe autostrazi este interzisa circulatia pietonilor, a autovehiculelor cu gabarite sau mase depasite fara
autorizatie speciala de transport eliberata de Sef loc de muncaul drumului public, conform
reglementarilor in vigoare, a vehiculelor cu tractiune animala, a animalelor, a vehiculelor trase sau
impinse cu mana, a bicicletelor si mopedelor, a tractoarelor si masinilor autopropulsate pentru lucrari
agricole, precum si a vehiculelor care, prin constructie sau din alte cauze, nu pot depasi viteza de 50
km/h.
(2) De asemenea, pe autostrazi sunt interzise invatarea conducerii unui vehicul, incercarile prototipurilor
de sasiuri si de autovehicule, manifestatiile, defilarile, caravanele publicitare, antrenamentele si
competitiile sportive de orice fel, precum si cortegiile.
(3) Se interzice circulatia, oprirea sau stationarea autovehiculelor pe banda de urgenta, cu exceptia
cazurilor justificate, precum si a autovehiculelor cu regim de circulatie prioritar.
(4) Circulatia autovehiculelor destinate transportului public de persoane sau de marfuri se efectueaza, de
regula, numai pe banda marginala din partea dreapta a autostrazii, in sensul de mers.
Regulament de aplicare a noului cod rutier (Ordonanta de urgenta nr. 195 / 2000 privind
circulatia pe drumurile publice)
CAPITOLUL V Reguli de circulatie SECTIUNEA a 4-a Reguli pentru alti participanti la trafic
4. Circulatia pietonilor
Art. 205. - (1) Pietonii trebuie sa circule numai pe trotuare sau pe pistele special amenajate.
(2) În afara localitatilor, pietonul trebuie sa circule pe potecile laterale sau acostamentele drumurilor
publice, iar în lipsa acestora, cât mai aproape de marginea din stânga partii carosabile, în sensul lui de
mers.
(3) Traversarea drumului public de catre pieton se face perpendicular pe axul acestuia, numai prin
locurile marcate ori/si semnalizate cu indicatoare, iar în localitati, în lipsa acestora, pe la coltul strazii,
dupa ce s-a asigurat ca o poate face în siguranta pentru el si ceilalti participanti la trafic.
(4) Dispozitiile referitoare la pietoni se aplica si persoanelor care împing sau trag un vehicul pentru
copii, bolnavi ori infirmi, celor care se deplaseaza pe lânga o bicicleta sau ciclomotor si persoanelor cu
handicap locomotor care se deplaseaza într-un scaun rulant actionat de ei însisi ori care circula cu viteza
redusa, precum si celor care folosesc patine sau alte dispozitive cu rotile.
Art. 206. - Se recomanda ca, pe timp de noapte, pietonul care circula pe partea carosabila a drumului sa
poarte, aplicate pe îmbracaminte, accesorii reflectorizante sau sa poarte o sursa de lumina vizibila din
ambele sensuri.
Art. 207. - Se interzice pietonilor:
a) sa circule pe autostrazi;
105
b) sa circule pe partea carosabila a drumului public daca exista amenajari rutiere destinate circulatiei
acestora;
c) sa traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise ori prin locurile permise, în fuga si/sau
fara sa se asigure;
d) sa prelungeasca timpul de traversare a drumului public, sa întârzie ori sa se opreasca fara motiv;
e) sa ocupe partea carosabila în scopul împiedicarii circulatiei;
f) sa se angajeze în traversarea drumului public atunci când se apropie un autovehicul dintre cele
prevazute la art. 32 alin. (1) din ordonanta de urgenta.
Art. 208. - (1) Persoanele care se deplaseaza pe drumul public în grupuri organizate si coloanele militare
trebuie sa circule grupate câte doua sau, dupa caz, câte trei, pe partea stânga a partii carosabile, în sensul
lor de mers.
(2) Persoanele care formeaza un cortegiu sunt obligate sa circule pe partea dreapta a drumului, ocupând
cel mult o banda de circulatie, în sensul lor de mers.
Art. 209. - Conducatorii grupurilor organizate care se deplaseaza pe partea carosabila a drumului sunt
obligati:
a) sa formeze coloana din cel mult doua persoane în rând, cu exceptia manifestatiilor sau a defilarilor;
b) sa asigure semnalizarea prezentei pe drum a grupului, ziua, în rândurile din fata si din spate cu
stegulete rosii, iar noaptea sau ziua când vizibilitatea este redusa, cu o sursa de lumina alba sau galbena,
purtata de o persoana aflata în partea din dreapta fata a grupului, si o sursa de lumina rosie, purtata de o
persoana aflata în partea din dreapta spate, vizibila din spatele grupului, sau o sursa de lumina galbena
vizibila din ambele directii, purtata de o persoana aflata în flancul din dreapta grupului;
c) sa fractioneze grupul, daca marimea acestuia împiedica depasirea lui de catre vehiculele care circula
din fata ori traversarea în siguranta a unei cai ferate;
d) sa supravegheze permanent deplasarea coloanei, pentru a nu stânjeni circulatia vehiculelor;
e) sa nu admita mersul în cadenta la trecerea peste poduri.
VAZUT,
SEF LOC DE MUNCA
21. Măsuri de electrosecuritate
I. PERICOLELE PE CARE LE PREZINTĂ CURENTUL ELECTRIC

Pericolele pe care le prezintă curentul electric sunt:
a) electrocutarea, care poate avea loc când omul atinge un obiect aflat în mod normal sau accidental sub
tensiune;
b) producerea unor arsuri sau metalizarea pielii, când omul se află cu o parte a corpului în apropierea
unui arc electric sau când se amorsează un arc electric între o o parte sub tensiune şi corpul omului;
c) producerea unui incendiu sau chiar a unei explozii, datorită unui arc electric deschis, sau datorită
încălzirii peste limită a unui echipament electric defect.
Electrocutarea se produce atunci când omul atinge un element aflat sub o tensiune periculoasă faţă de
pământ sau când atinge concomitent două elemente metalice între care există o diferenţă de potenţial.
În funcţie de mijloacele de protecţie folosite pentru evitarea lor, electrocutările se împart în două
categorii distincte, şi anume:
- electrocutări prin atingere directă;
- electrocutări prin atingere indirectă
În categoria electrocutărilor prin atingere directă intră în general electrocutările care au loc la atingerea
unor elemente conducătoare de curent, care se găsesc sub o tensiune periculoasă, datorită curenţilor
normali de lucru ai instalaţiilor electrice.
Din categoria electrocutărilor prin atingere indirectă fac parte electrocutările care au loc la atingerea
unor elemente conducătoare de curent, intrate accidental sub o tensiune periculoasă, datorită trecerii
unor curenţi de defect produşi în urma unor defecte de izolaţie, ruperi de conductoare etc.
Electrocutarea poate deveni practic gravă, dacă curentul electric care trece prin corpul omului este mai
mare de 10mA în cazul curentului alternativ şi 50 mA in cazul curentului continuu.
Rezistenţa electrică a corpului este cu atât mai mică şi deci pericolul este mai mare cu cât:
- tensiunea sub care se află omul este mai mare;
106
- umiditatea este mai mare;
- temperatura este mai mare;
- suprafaţa de contact cu elementul sub tensiune este mai mare;
- durata de acţiune a curentului prin om este mai mare;
- grosimea stratului de piele este mai mică.
Gradul de pericol al locurilor în care sunt instalaţii electrice se determină în funcţie de factorii care
influienţează rezistenţa electrică a corpului omului.
Astfel, se consideră un loc cu grad mic de pericol, acela în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- există pardoseală rea conducătoare de electricitate, din lemn uscat, asfalt etc;
- nu există praf bun conducător de elctricitate, care ar putea micşora rezistenţa electrică a stratului de
piele;
- nu există mase metalice în contact cu pământul, în zona de manipulare a omului;
- există o temperatură normală de 15-25° C;
- locul este curat şi ventilat.
Se consideră loc periculos, acela în care există cel puţin unul din următorii factori în măsură să
determine creştera curentului curentului prin corpul omului:
- pardoseală bună conducătoare de elctricitate(din beton, pământ, pardoseală umedă etc.)
- mase plastice în contact cu pământul, în zona de manipulare a omului, care ocupă până la 60% din
suprafaţa zonei de manipulare;
- umiditate relativă mare, 75-97%;
- temperatură ridicată, 25-30ºC;
- praf bun conducător de electricitate care, intrat în piele, determină micşorarea rezistenţei electrice a
acestuia(pilitură de fier sau alte metale, oxizi metalici etc.).
Se consideră loc foarte periculus acela în care există cel puţin unul din următorii factori:
- umiditate excesivă(umiditate relativă peste 97%);
- căldură mare(peste 30ºC);
- mase metalice mari în legătură cu pământul, în zona de manipulare a omului
(care ocupă peste 60% din suprafaţa zonei de manipulare);

- gaze sau lichide care micşorează mult rezistenţa electrică a corpului omului.
Arsurile electrice pot avea loc la producerea unor scurtcircuite:
- la înlocuirea siguranţelor în timp ce în reţea există un defect care nu a fost înlăturat;
- la deconectarea unor separatoare sub sarcină;
- la deconectarea întrerupătoarelor cu pârghie care nu au carcase de protecţie şi când în circuit există un
defect;
- la apropierea de un element aflat sub tensiune la o distanţă la care se amorsează un arc
electric;
- punerea la pământ a unei faze însoţită de arcuri electrice puternice.
În numeroase cazuri, dacă arcul electric s-a produs la înălţimea ochilor şi omul nu a folosit ochelari de
protecţie, arsurile pot fi însoţite şi de pierderea vederii.
Arsurile electrice şi metalizările pielii se pot produce când omul se află în apropierea unui arc electric
sau când atingerea unui element aflat sub tensiune se realizează prin intermediul unui arc electric.
Arsurile sunt în general cauzate de căldura mare dezvoltată de arcul electric, dar ele pot fi produse şi
datorită trecerii unui curent foarte mare prin corpul omului. Metalizarea pielii se produce ca urmare a
pătrunderii în tegumente a stopilor de metal topit.
În cele mai numeroase cazuri, arsurile sau metalizările pielii se pot încadra în categoria accidentelor
prin atingere directă.
II. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRILOR PRIN ATINGERE DIRECTĂ

1. Împrejurările în care pot avea loc electrocutări prin atingere directă:
a) atingerea cu o parte a corpului a două elemente, dintre care cel puţin unul se află normal sub tensiune
şi este neizolat sau necarcasat, ca de exemplu:
- atingerea unor bare sau borne ale tablourilor de distribuţie, cînd se execută legături improvizate sau
lucrări sub tensiune, fără mijloace de protecţie corespunzătoare;
107
- atingerea unor părţi sub tensiune, în timpul înlocuirii lămpilor de iluminat (în cazul unui montaj
necorespunzător, soclurile becurilor sunt sub tensiune); la deşurubarea acestora, de multe ori se
desprinde balonul lămpii de soclu şi există tendinţa să se execute operaţia de deşurubare, apucând soclul
aflat sub tensiune;
- atingerea bornelor unui motor, întrerupător etc., ale căror capace de protecţie lipsesc
sau sunt deteriorate;
- atingerea unor conductoare neizolate ale unei linii electrice aeriene;
- atingerea unui conductor izolat, într-o porţiune unde izolaţia a fost deteriorată;
- atingerea unui conductor rupt şi căzut pe pământ;
- atingerea cuţitelor unui întrerupător cu pârghie care nu are apărătoare, în timpul
manevrării acestuia;
- atingerea electrodului sau a cleştelui de sudură, într-o porţiune desizolată, în timpul lucrului sau la
înlocuirea electrodului(fixarea lui în cleşte), când acesta se află sub tensiunea transformatorului sau
agregatului respectiv de sudură.
b) atingerea unor conductoare scose de sub tensiunea de lucru, care însă au rămas încărcate cu sarcini
electrice, datorită capacităţii:
- atingerea conductoarelor şi în general a condensatoarelor care nu au fost descărcate în
prealabil de sarcinile electrice remanente după deconectare.
c) atingerea unui conductor sau a unei borne, care a rămas sub tensiune chiar după întreruperte, datorită
unui rămas închis în urma defectării întrerupătorului sau separatorului sau în urma unei “liţe” rămase în
soclul siguranţei după scoaterea unui patron cu fuzibil improvizat;
d) atingerea unor conductoare de radioficare, de antenă etc., intrate sub tensiune, datorită contactului
întâmplător cu un conductor al reţelei de energie electrică;
e) atingerea unui conductor sub tensiune, în urma deteriorării izolaţiei sau carcasei prin lovire cu obiecte
ascuţite;
f) atingerea unui obiect mobil(autocamion, cabină, tractor etc.), care este în contact cu un conductor rupt
şi căzut;
g) atingerea unui obiect înalt (braţ de macara, foreză etc.) intrat sub tensiune, datorită micşorării
nepermise a distanţei faţă de conductoarele neizolate ale liniilor electrice aeriene.
2. Mijloace de protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere directă
Mijloacele pentru evitarea electrocutărilor sau a arsurilor datorite atingerilor directe sunt următoarele:
a) folosirea tensiunilor reduse
Folosirea tensiunilor reduse maxime admise, pentru alimentarea corpurilor de iluminat
portative şi în general a acelor corpuri de iluminat cu lămpi cu incadescenţă, care sunt amplasate în
zona de manipulare a omului.
b) aplicarea măsurilor de electrosecuritate la construcţia instalaţiilor şi echipamentelor electrice
Aceste măsuri trebuie aplicate astfel încât elementele sub tensiune (conductoare, borne, bare,
etc.) să nu poată fi atinse involuntar. Pentru aceasta se pot folosi următoarele mijloace:
- izolarea de lucru a elementelor sub tensiune pe toată suprafaţa lor, cu ajutorul unor materiale
electroizolante, gen acoperiri cu lac sau email, straturi de oxizi sau material fibros netratat.
Atenţie – aceste măsuri nu pot fi considerate izolări suficiente pentru evitarea unei electrocutări prin
atingere directă.
- carcasarea de protecţie a diferitelor elemente sub tensiune, care pot fi atinse, cum sunt:
- barele şi bornele tablourilor motoarelor, întrerupătoarelor sau ale altor utilaje;
- piesele mobile ale întrerupătoarelor şi separatoarelor;
- conductoarele care nu au izolaţie rezistentă la solicitări mecanice, etc.
Carcasele trebuie să fie închise astfel încât pătrunderea obiectelor metalice care ar putea atinge
elementele sub tensiune să nu fie posibilă.
Capacele întrerupătoarelor sau cele de la diferite borne sau bare, tuburile de protecţie pentru
conductoare, cutiile echipamentelor electrice constituie obiecte de carcasare care trebuie întreţinute în
permanenţă în bunăstare şi fixate bine, pentru a asigura acoperirea elementelor sub tensiune ce ar putea
fi atinse.
- îngrădirea de protecţie, care nu permite apropierea persoanelor de elementele neizolate sau incomplet
izolate, afalate sub tensiune.
108
- amplasarea conductoarelor neizolate la înălţime suficient de mare, astfel încât să nu poată fi atinse
direct cu mâna sau cu obiecte lungi care se manipulează în locul respectiv.
c) folosirea mijloacelor individuale de protecţie
Sculele şi mijloacele individuale de protecţie se pot împărţi în următoarele categorii:
- mijloace de protecţie izolante, care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia faţă de de
elementele aflate sub tensiune sau faţă de pământ ( prăjinile izolante pentru acţionarea separatoarelor, a
garniturilor de scurtcircuitare, cleştii izolanţi pentru manipularea siguranţelor, sculele cu mânere
izolante, mănuşile, cismele, galoşii, covoraşele şi preşurile din cauciuc electroizolant, platformele
izolante, etc.);
- plăci avertizoare cu diferite destinaţii ca:
- semnalarea existenţei unui pericol în cazul când cineva s-ar apropia de elementele aflate sub tensiune
sau care pot fi puse accidental sub tensiune (plăcile avertizoare de prevenire);
- interzicerea unor acţiuni care ar putea favoriza producerea accidentelor, cum ar fi interzicerea
manevrării aparatelor prin care s-a întrerupt tensiunea în vederea unor lucrări la instalaţia electrică
(plăci avertizoare de interdicţie);
- indicarea unor măsuri ce trebuie luate, amintirea unor măsuri luate de personal, admiterea unor
acţiuni(plăci avertizoare de admitere);
- îngrădiri provizorii(mobile) folosite în scopul protecţiei personalului împotriva atingerii accidentale a
elementelor conducătoare conducătoare de curent, aflate sub tensiune, situate în apropierea locului de
muncă;
- garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ, care constituie mijlocul cel mai sigur de
protecţie împotriva apariţiei neaşteptate a unor tensiuni la locul de muncă, din cauza unei conectări
greşite, împotriva unor tensiuni induse ca urmare a unei influienţe electromagnetice sau împotriva
pericolului unei descărcări electrice capacitive;
- indicatoare de tensiune mobile, cu ajutorul cărora se verifică prezenţa sau lipsa de tensiune.
III. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRILOR PRIN ATINGERE INDIRECTĂ
1. Împrejurările în care pot avea loc electrocutări prin atingere indirectă
Electrocutarea prin atingere indirectă poate avea loc în următoarele împrejurări:
- atingerea concomitentă a obiectului intrat accidental sub tensiune şi a pământului; tensiunea la care
este supus omul în acest caz se numeşte tensiune de atingere;
- atingerea concomitentă a obiectului intrat accidental sub tensiune şi a unui alt obiect în contact cu
pământul, cum ar fi conductele cu diferite destinaţii
(apă, gaze, aer comprimat, ventilaţie şi altele), caloriferele, stâlpii metalici sau de beton armat etc.;
- atingerea unui obiect oarecare, de exemplu o conductă metalică, care nu este în contact direct cu un
conductor de curent, însă are o legătură cu un alt obiect intrat accidental sub tensiune (omul aflându-se
în acelaţi timp în contact cu pământul sau cu un element în contact cu pământul);
- atingerea concomitentă a carcasei unui utilaj intrată accidental sub tensiune şi care nu este legată la
pământ şi a carcasei unui alt utilaj care este legat la pământ;
- atingerea concomitentă a două utilaje care au două defecţiuni diferite de izolaţie(pe faze diferite);
- atingerea unor puncte de pe sol sau pardoseală, din apropierea unei scurgeri de curent în pământ şi care
se află la potenţiale diferite; astfel de atingeri pot avea loc în apropierea unei prize de pământ prin care
trece un curent electric sau în apropierea unui conductor căzut pe pământ, al unei linii aflate sub
tensiune(tensiune de pas).
2. Mijloacele de protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă
Mijloacele pentru evitarea electrocutărilor prin atingere indirectă sunt următoarele:
- folosirea tensiunilor reduse;
- protecţia prin legare la pământ;
- protecţia prin legare la nul;
- izolarea suplimentară de protecţie, aplicată utilajului sau amplasamentului omului;
- separarea de protecţie;
- egalizarea sau dirijarea distribuţiei potenţialelor;
- deconectarea automată a sectorului defect în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoase sau în
cazul unor curenti periculoşi;
- folosirea mijloacelor de protecţie.
109

Documentatie Pentru Instruire

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Documentatie Pentru Instruire

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S.C........ S.R.L.

A. Pentru instruirea introductiv generala la angajare:

1. Extras din legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006

2. Extras din legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006

3. Extras din legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006

Necunoasterea si nerespectarea legislatiei de S.S.M. pot determina accidente de munca precum si

CONSECINTELE ACCIDENTELOR DE MUNCA SI A BOLILOR PROFESIONALE

O alta consecinta ar fi răspunderea juridică (conform Legii 319/2006) astfel :

CAP. 1 - Reguli generale ART. 175 - Obligatiile angajatorului

7. H.G.Nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor Modificata si completata prin

CAPITOLUL II Obligatiile angajatorilor

CAPITOLUL III Servicii medicale profilactice

CAPITOLUL IV Dispozitii finale

8. INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ PRIVIND

• Neutilizarea balustradelor si a centurilor de siguranta atunci cand se lucreaza la inaltime.

(!!! Poate apare si in luxatii);

REGULILE IMOBILIZARII FRACTURII

9. RISCURI DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA specifice unitatii

- cadere de la acelasi nivel ;

- achizitionare ET, EIP certificate d.p.d.v. al calitatii de SSM ;

ATRIBUŢII PE LINIE DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA ŞI P.S.I/S.U

(1) Desfasurarea activitatii in conformitate cu pregatirea si instruirea , precum si cu instructiunile

CAP. I Dispoziţii generale

utilizatori nicio problema de sănătate sau de igiena.

SECŢIUNEA a 2-a Evaluarea echipamentului individual de protecţie

- incaltaminte, cizme şi supraincaltari antistatice;

CAP. I Dispoziţii generale

ANEXA 1 ELEMENTE DE REFERINTA*1)[art. 5, art. 6 lit. a) şi b) şi art. 9 din hotărâre]

CAP. I Dispoziţii generale

5. Eficienta semnalizarii nu trebuie sa fie afectată de:

ANEXA 2 CERINŢE MINIME GENERALE privind panourile de semnalizare

ANEXA 9 CERINŢE MINIME privind gesturile-semnal

CAP. I Dispoziţii generale

CAP. II Obligaţiile angajatorului SECŢIUNEA 1 Obligaţii generale. Reguli referitoare la

completat cu elemente referitoare la detaliile specifice ale schelei în cauza.

CAP. I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Obiectivul şi domeniul de aplicare

SECŢIUNEA a 2-a Evitarea sau reducerea expunerii la zgomot

SECŢIUNEA a 6-a Consultarea şi participarea lucrătorilor

CAP. III Supravegherea sănătăţii

CAP. I Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1 Obiectivul şi domeniul de aplicare

CAP. II Obligaţiile angajatorilor SECŢIUNEA 1 Stabilirea şi evaluarea riscurilor

SECŢIUNEA a 3-a Informarea şi formarea lucrătorilor

SECŢIUNEA a 4-a Consultarea şi participarea lucrătorilor

CAP. III Supravegherea sănătăţii

ANEXA VIBRATII MECANICE A. VIBRATII TRANSMISE SISTEMULUI MANA-BRAŢ

B. VIBRATII TRANSMISE ÎNTREGULUI CORP

18. PT R1 - 2010 Art. 123 Stivuitoristul are urmatoarele obligatii si responsabilitati:

a) sa asigure exploatarea stivuitorului în conformitate cu instructiunile producatorului;

19. ORDONANTA DE URGENTA nr. 99 din 29 iunie 2000

a) semnalele, indicatiile si dispozitiile politistului rutier;

21. Măsuri de electrosecuritate

I. PERICOLELE PE CARE LE PREZINTĂ CURENTUL ELECTRIC

(care ocupă peste 60% din suprafaţa zonei de manipulare);

II. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRILOR PRIN ATINGERE DIRECTĂ

S-ar putea să vă placă și