intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane

COLINA ANTENELOR DE BRUIAJ

Licã SAINCIUC
COLINA
ANTENELOR
DE BRUIAJ

Licã SAINCIUC

CHIªINÃU 2000 CHIªINÃU 2000

 Lică Sainciuc

COLINA
ANTENELOR
DE
BRUIAJ

ediţie electronică

CHIŞINAU 2000
Vreau să mulţumesc pentru ajutor celor fără de care această carte n-ar fi văzut lumina zilei:

Violeta Popa Vitalie Popa

Glebus Sainciuc Prof. A.Marinciuc
Tamara Nesterov Rodica Iuncu
Vsevolod Ciornei Natalia Dubina
Iulian Filip Nicolae Pojoga
Claudia Partole colaboratorilor Bibliotecii Naţionale
Dmitri Reutov şi
Petr Starostenko Iuliu Gheorghiciuc
Iury Colesnic

Coperta 1: Biserica Sf. Ilie / Intersecţia străzilor Cojocari, Iacub, Popii și Marian.
Coperta 4: Chișinăul secolului 18. Desen.

Editor literar Nicolae Pojoga

THE JAMMING AERIALS HILL

The book inserts some issues published in the course of the last ten years following Perestroika on the fate of the historic
medieval Downtown of Chisinau (capital of the Republic of Moldavia) that has been systematically demolished since the end
of World War II. In spite of some superficial changes in cultural attitude of authorities, there may be detected no essential
shift in the domain of the care and protection of monuments.

© Lică Sainciuc
Published in the Republic of Moldavia
A OPTA COLINĂ

Volumul conţine atât articole din presa periodică pe

parcursul a mai bine de zece ani, reluate cu fidelitate (
urmărindu-se probabil continuitatea şi - din nefericire -
actualitatea problemei), precum şi altele, completate cu
date la zi, constituind astfel o noutate în domeniu.
Elementul de “Scrisoare deschisă către…” al
publicisticii alăturat investigaţiilor se face suportul unui
studiu de referinţă. “Colina Antenelor de Bruiaj” este o
carte rară, fie şi pentru faptul că nu păcătuieşte
sentinţe. Autorul atenţionează. Subiectele abordate, de
asemenea.
Nu vom căuta aici metodologie şi tipic, căci vom da de
gustul amar al părerilor de rău pentru tot ce n-am ştiut,
mai trecând odată peste aceste pagini ca prin “...şirul
odăilor una într-alta, una într-alta, de ieşeai în altă
parte, în cu totul altă stradă, şi până treceai abia de
zăreai un pic de lumină...”.
Aşa se face că Marea Demolare Sistematizată a
Târgului Vechi constituie prin efectele ei unicul
document palpabil: Vedem numai dacă a fost distrus.

N.P.
 Acuarelă, 1990

Biserica-martir Sf. Ilie (1799 - 1961). Se afla în zona magazinului "Buchinist".

Piaţa oblongă de alături de asemenea era numită Sf.Ilie. Astăzi ea poartă denumirea "Bulevardul
Cosmonauţilor", probabil din considerente, că Ilie era primul cosmonaut, în călătoriile sale pe caldarîmul
cerului.
PREŢUL MEMORIEI

"...Străzile şi pieţele sunt un amestec izbitor de elemente

apusene şi răsăritene. Lângă malurile Bâcului mai puteţi găsi
oraşul vechi cu alei şi străzi şerpuitoare pitoreşti. Dar se face
multă reconstrucţie, şi cu încetul casele vechi dispar...
(Ghid turistic prin Europa. Londra. 1977)

Fără un Kremlin sau o Cité, pornind totuşi, de la un nucleu, de la un germene din

care s-a dezvoltat şi a crescut, Chişinăul a devenit o urbe modernă şi atrăgătoare, o
capitală "cu umeri albi de piatră". Dar tot mişcându-se aşa viguros spre viitor, a cam
rămas fără trecut... cam fără memorie.
Or, trei perioade de istorie a Chişinăului s-au întruchipat în trei zone istorice:
1. Oraşul Vechi, de la întemeiere în sec. 15 şi până la începutul sec. 19. In 1677
Miron Costin îl consideră "orăşel", ceva mai târziu, la începutul sec. 18, aici sunt
desemnaţi doi pârcălabi, astfel Chişinăul întrece ca mărime alte târguri moldovene ca
Hârlău, Târgu-Frumos, Bacău, Vaslui, care aveau câte un pârcălab. Cam haotic, dar nu
chiar de lepădat, acest orăşel spre începutul secolului trecuta avea în palmares "şapte
biserici şi 448 de prăvălii". Teritoriul Oraşului Vechi era cuprins între rîul Bâcu şi străzile
Negruzzi, Frunzeb şi Zaikin;
2. Perioadei a doua îi corespunde Oraşul Nou (începutul sec. 19 — jumătatea sec.
20), cel cu plan regulat. Se întinde spre gară, str. Livezilorc, piaţa Frunzed;
3. Şi în fine, Oraşul Modern — perioada sovietică — cu o expansiune
surprinzătoare pe toate dimensiunile.
Trei zone cu trei destine diferite: Oraşul Modern se dezvoltă, Oraşul Nou se
păstrează, iar Oraşul Vechi se distruge.

a
Cel de-al 19-lea.
b
azi: strada Columna.
c
azi: strada A. Mateevici.
d
intersecţia străzilor Ştefan cel Mare, Ion Creangă şi Calea Ieşilor. [azi Piaţa Cantemir]

5
 Culpabilă de a fi oblică, cu toate
meritele de stradă veche, istorică, că
pe aici trecea drumul cel mai scurt
de la casa unde stătuse Pușkin până
la cea a boierului Vartholomeu,
această strada este condamnată de
instanţe. I-au mai rămas zile, poate
luni: crima-i prea mare – străzile
viitorului luminos au voie să fie
numai ortogonale...

Fotografia a fost făcută

în noiembrie 1987.
Astăzi (august 1988 - N.N.)
aceste clădiri nu mai există.

Da, anume Oraşul Vechi, cu o istorie semimilenară, are de suferit cel mai mult: a
fost distrus şi ars în timpul războiului, este demolat după război, procesul continuă şi în
prezent.

6
Clădirea Muzeului Bisericesc.
Demolat prin 1965.

“...În casa bătrânească a mitropolitului Gavriil, din faţa bisericii s-a înrefiinţat Muzeul Istoric-Bisericesc al
Basarabiei, în trecut ctitoria neuitatului Iosif Parhomovici".

Gheorghe Bezviconii

Proiectul de sistematizare elaborat în perioada imediat postbelică sub conducerea

lui A. Şciusev1, deşi recroieşte reţeaua de străzi (mă rog pe atunci domneau alte concepţii
în materie de urbanistică, de ecologie şi ... de istorie), prevede păstrarea intactă a unor
monumente mai principale ca Soborul Vechi, bisericii Sf. Ilie, Muzeul Bisericesc,
bisericuţa lipovană ş.a.
Iar ceva mai târziu începe distrugerea totală a Oraşului Vechi. Este elaborat un
plan nou, care prevede păstrarea doar unei singure case vechi — celei în care probabil
trăise Puşkin.
Mai apoi, la începutul anilor 80, s-a pornit să se vorbească de o "zonă puşkinistă",
ce ar cuprinde partea vestică a Oraşului Vechi. Vorbele continuă şi astăzi. Anume vorbe,
căci aria virtualei zone şi suportul ei material imobil se reduce pe an ce trece. In genere
Oraşul Vechi are "noroc" de Puşkin, că se pot aduce "considerente" de felul că "pe aici şi
pe aici a călcat piciorul lui!", de parcă să nu fi fost poetul surghiunit aci, locul trebuia
făcut una cu pământul...

7
 Anul trecut am publicat la rubrica "Scrisoarea săptămânii" un material intitulat
"Iarăşi despre oraşul vechi". Se iscă întrebarea: oare s-a schimbat ceva de atunci? Cu
adevărat s-a schimbat: au mai fost demolate clădiri, străzi... (Fotografia alăturată a fost
făcută în noiembrie 1987. Astăzi aceste clădiri nu mai există). Demolările continuă.

Ultimele zile ale pieţei Sf. Ilie.

Potrivit planului general de sistematizare a oraşului, bulevardul Frunze

(Cosmonauţilor)a vine să taie cu fiecare zi cartierele vechi. Intersectându-se cu bulevardul
Tineretuluib deja existent, va forma o încrucişare enormă, ce va pune astfel definitiv cruce
Oraşului Vechi.

a
azi: Cantemir / Cosmonauţilor — magistrală în construcţie.
b
azi: bulevardul Renaşterii

8
 Dezvoltarea părţii istorice a
municipiului se conformă ultimei
variante a Planului General, care
prevede desfiinţarea totală a
structurii medievale care se mai
păstrează. Potrivit lui vor fi
demolate străzile O.Goga (Goliei
și Opștii — ocolul târgului de
cândva), Ţirelman (Popii),
Sârbească, Bălănescu, porţiunea
veche a străzii Armeanu, vestigii
ale străzilor Căprienei,
Armenești, Arh.Mihail etc...
Bulevardul Cantemir–
Cosmonauţilor vine să taie ce a
mai rămas din cartierele vechi.

Cine să apere Oraşul Vechi? Cică avem o Societate pentru ocrotirea

monumentelor2, un Minister al culturii, câteva uniuni de creaţie. Acum mai avem şi un
Fond al culturii. O fi şi alte organizaţii obşteşti.
Mai rămâne şi opinia publică.
E clar că majoritatea populaţiei nu e de baştină din Chişinău. Ar putea oare faptul
acesta să fie motiv de nepăsare? Probabil că nu. Mânăstirea Căprienei nu este apărată
doar de căprieneni!

9
 Piatră mormântală din peretele
bisericii, 1817.

Stâlp funerar, 1815

Era pe timpuri și un mormânt pe

care scria: "Aici zace trupul
robului lui Dumnezeu Paul Gh.
Gore, din neamul Boierilor
Moldovei Leoa, Membru Onorar
al Academiei Române, f. Vice-
Mareșal al Nobilimei Basarabene,
Deputat al Nobilimei judeţelor
Orhei și Chișinău, n. 27–VII–1875
† 8–XII–1927"
Foto E.Marvan.

Din când în când se fac auzite lamentări asupra clopotniţei distruse a catedralei,
care a fost zidită abia în 1836 şi despre care Ştefan Ciobanu zicea “Clopotniţa din faţa
catedralei, destul de înaltă, nu reprezintă nimic deosebit”. Dar nici un cuvânt pentru
bisericile Sf. Ilie sau Soborul Vechi, ctitorii din secolul 18.
Cei investiţi cu păstrarea monumentelor au grijă să instaleze plăci doar pe clădiri
destul de recente şi n-ar fi de mirare să dăm într-o bună zi de o placă pe care să fie scris:
"Monument de arhitectură din a doua jumătate a sec. XX. Ocrotit de stat". Se recurge la o
confundare voită a noţiunilor. Or, comparând un 'monument martor al evenimentului' cu
un 'monument ridicat în cinstea evenimentului', vom vedea că doar în primul caz
monumentul are valoare istorică. Aprecierea vestigiilor trecutului se face după criterii
estetice subiective: dacă-i frumos, îl păstrăm, dacă urît — ba. Gusturile însă mai
evoluează, se mai schimbă. De asemenea şi gradul de cultură a celor în drept să-şi spună
verdictul.

Deocamdată din Oraşul Vechi au mai supravieţuit, cât de cât, două porţiuni: prima
— cartierele cuprinse între casa Puşkin şi biserica Bunavestire; cea de-a doua — cartierele
din zona bisericilor Sf.Gheorghe – Sf.Haralamb – Armeneasca. Ne-am pomenit cu nişte
rămăşiţe, care totuşi mai pot fi salvate, astfel ca în viitor să se revină încetul cu încetul la
restabilirea centrului vechi, la rezidirea celor mai valoroase monumente de istorie şi
arhitectură demolate, ale căror planuri şi fotografii s-au păstrat (cum de fapt se procedează
în alte oraşe ale Uniuni Sovietice).

10
Casa proprietarului Jelescu. In ediţiile Comisiunii Monumentelor din
Basarabia figurează drept “casa Bulgaru”;
Foto din arhivele familiei Jelescu. ≈ 1900.

Planul cartierului din vecinătate, 1834.

Casa se află la intersecţia străzilor Cojocari și Hâjdău, “...de pe

vremea Turcilor”. Parţial se mai păstrează și azi. S-ar mai putea
restaura. Nu este inclusă în lista sovietică nici cea post-sovietică a
monumentelor.

 Casa Jelescu/Bulgaru,
Foto Comisiunea Monumentelor . ≈ 1920.

11
 Oraşul Vechi ar trebui să fie declarat zonă interzisă pentru experienţe urbanistice
de câmp liber (sau de junglă braziliană3); să fie aplicate doar proiecte individuale ce se vor
încadra organic în ambianţa istorică, cu o strictă respectare a reţelei vechi de străzi.
Subterfugiile de felul că Oraşul Vechi este şubred şi insalubru, nu rezistă în faţa
experienţei moderne din domeniul reconstrucţiei oraşelor cu zone istorice. Azi este nevoie
doar de dorinţă şi investiţii, probabil investiţii mari.
La ce preţ însă poate fi evoluată memoria?

1988

NOTE

1
A.V. Şciusev, arhitect rus, născut în Basarabia, s-a făcut cunoscut ca autor al
mausoleului lui V.I.Lenin.

2
Un citat din rezoluţia Societăţii pentru ocrotirea monumentelor de istorie şi
cultură din 26 iulie 1990: “V съезд Общества решительно осуждает акты
вандализма над памятниками истории и культуры и считает, что все, что создано
руками мастеров прошлого и настоящего, должно быть сохранено. В особенности
(S.N.) памятник В.И.Ленину на площади Победы, созданный скульптором
С.Меркуловым при участии нашего знаменитого земляка А.Щусева”

3
Aluzie la oraşul Brasilia, proiectat pe un loc virgin, nelocuit de oameni — NR.

12
Cronologia târgului până la 1812

1600...
1400... 1608 Buiucani: iaz & mori
Bâc: 6 părţi
1430~40 sat de ceea parte a Bâcului, în
dreptul Chişinăului lui Albaş, la 1609–1610 ştiutori de carte la Chişinău
Fântâna Mare. 1610 Buiucani: ai lui Dumitrache
1436 hotar lângă Chişinăul Acbaşului 1616 hotar NV Boiucani / Chişinăul -
1437 Visternicenii C.Roşca
1457-1504 satul Buiucani. Domnia lui 1620 Maria Dumitrache dăruieşte
Ştefan cel Mare Buiucanii mânăstirii Galatei
1466 boierul Vlaicu: Chişinău, 1641 mânăstirea Sf.Vineri din Iaşi
Albişoara, mori Munceşti
1642 preotul Buiucanilor
1500... Gheţioana, Spinoasa
1642 28 aug Vasile Lupu dispune stabilirea
1502 un oarecare loc Spiroasa hotarelor
(Schinoasa)
1645 Biserica domnească Sf.Ierarh
1517 iaz Nicolae (actuala Armeneasca)
Visternicenii lui Ieremia ctitoria lui Vasile Lupu
1646 satul Munceşti
1661-1665 Visternicenii daţi “târgoveţilor
din Chişinău pentru ca să
mărească hotarul târgului”
1666 2 mar "târgoveţii Chişinăului"
1666 Hruşca de sus — 60 Lei
1669 pârcălabi de Chişinău, Luca şi
Andronachie
1671 29 nov lupta de la Chişinău de pe Bâcu
primul şoltuz (căpetenie de oraş)
1525 o jumătate de sat de cealaltă parte
de Bâc, în dreptul Băii lui Albaş, 1676 cadou trei dughene din Chişinău
la Fântâna Mare, dăruită
mănăstirii Moldoviţa 1677 Miron Costin: oraş

1548 Hruşca vândută cu 180 Galbeni 1684 “orăşelul Chişinău în ţinutul

tătărăşti Lăpuşnei”

1576 P.Şchiopul (strămoş de al lui sf. sec. 17 doi pârcălabi

Vlaicul) vinde vornicului Dragoş 1683 ars şi devastat de cazaci
cu 500 Galbeni
mori 1690 ars de turci şi tătari
1698, 9 iul Grigoraş Sava pârcălab de
Chişinău
sf. sec. 17 doi pârcălabi

15
 1767 Vovinţănii cumpăraţi de Galata
ambasadorul francez în Turcia
Franz de Tott primit de un
“guvernator” al Chişinăului
egumenul mănăstirii Sf.
Arhanghel din Chişinău

Biserica Sâneculaie

1700...
1701 serdar Cârstea
1707 23 apr vizita lui Antioh Cantemir
1712 impozit la hotarul târgului
1720 Vovinţeni
1734 - 1742 V. Mazarachi pârcălab
1738 Buiucanii sunt mutaţi
stabilirea hotarelor de Năstase
Lupu;
1739 ars şi refăcut spre Buiucani
risipită biserica Domnească
Sf.Nicolae
1740, 10 oct vama domnească şi poşta
1741 Lupu Năstasă ridică biserica
Sf.Arhangheli,
în locul bisericii Sf. Nicolae
“fiind înainte domnescă şi în
vremea tulburărilor ce au vinit Piatră memorială din curtea bisericii Sf.Ilie demonstrează
moscalii aice în ţară s-au răsăpit dăinuirea sacralităţii acestui loc:
de tătari din temelie”
Acestu stălpu lau rădikatł robul
lui dmˇnezău šefanł nuôrł pentru
1743, 9 iul Lupu Năstasă dăruieşte bisericii
Sf.Arhangheli un pomenirě lui şi a părinţilor lui:
“Anthologhion” dìakonul nuôrł marìä vasilìe marìä şi
Biserica Sf.Arhangheli este
atestată şi ca mănăstire. aksenìä gahiţa ce sau robit de tătari
1747 rezidirea bisericii Sf.Arhangheli vlět aˇwˇpa mai aˇì
"din temelie" - 2 preoţi şi diacon Acest stâlp l-a rîdicat robul lui Dumnezeu Ștefan
1748 expansiune spre Buicani Nour pentru pomenirea lui și a părinţilor lui:
1752 – 72 biserica Măzărache; clopotniţa diacon Nour, Maria, Vasilie, Maria și Acsenia,
1818 Gahiţa ce s-a robit de tătari. Văleat 1781 mai 11.

16
1772 primul recensământ al Moldovei 1807 biserica Bunăvestirea
ctitorită (!!)
1774 162 de impuneri
1811, 30 aug Catastihul (statutul) breslei
1777 refacerea bisericii Invierea ciubotarilor din Chişinău
Domnului de Constantin
Râşcanu (actuala Constantin şi 1812 anexarea la Rusia
Elena)
1781 “Stâlpul lui Nour” din curtea
bisericii Sf.Ilie
1788 ars: resturile prăvăliilor formau
un patrat de piatră de cca. 600m
6–7 biserici
1789 ars
biserica Bunavestirea
de piatră, ruinată
1790 "dascăl de învăţat copii"

dascălul Ştefan copie

“Alexandria” la comanda
negustorului chişinăuan Donie
1793 ars
1794 biserica Sf. Ilie primeşte în dar
un “slujebnic” editat la Iaşi
1795 Biserica Bunăvestirea
din lemn (!)
1797, 12 dec acord dintre 57 negustori şi
mănăstirea Galata de
reglementare a relaţiilor
economice, patrimoniale şi fiscale
1798 70 prăvălii; 30 crâşme
Biserica Sf.Ilie; refăcută de
Toader Sabău în 1806
1800 harta moşiilor, care urma să fie
aprobată de divan

1800... Interiorul
Bisericii Sf.Ilie
1803, 28 mai ordin de deschidere a şcolii
domneşti la Chişinău
1805 întăriţi Buiucanii & Vovinţenii "Nicio biserică nu este mai bogată ca
pe Bâcul la Galata
aceasta în atâtea icoane, mari și mici, așezate atât în
1804 Teodor Măcărescu reface biserica
Sf.Arhangheli pridvor, cât și în tot cuprinsul bisericii propriu
zise." - scria
1804 începe rezidirea bisericii
Sf.Vineri; terminat la 1830 Șt. Berechet în anii 20.

1806 biserica Sf. Ilie refăcută de

Toader Sabău

17
Biserica-martir Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil - "Soborul Vechi" (1747 - 1962). Pe locul ei se află terenul
de sport al Liceului Comercial (în spatele cinematografului "Moscova"). Alături se înălţa până prin 1967
clădirea Muzeului Bisericesc.
.
ISTORIA IN CURS DE DISPARIŢIE
Corespondenţă particulară ce prezintă interes general

Scrisoare de departe

MULSTIMATE LICĂ SAINCIUC,

Vă rog să primiţi manuscrisul meu: Biserica Sf. Arhangheli — Soborul

Vechi din Chişinău, pe care îl încredinţez pentru predare solului poporului moldovean
dna Leonida Lari.
Manuscrisul meu este redactat demult, în 1985 şi urma să-l public într-o
revistă istorică de aici. Dar s-a întârziat!
Acum d-voastră aţi avut curajul să publicaţi în "Literatura şi arta" nr. 35
din 25 august 1988, despre SOBORUL VECHI şi să ridicaţi glas împotriva
demolării lui. Pentru completarea documentară asupra monumentului moldovenesc,
Vă rog luaţi asupra d-voastră sarcina, ca să se publice manuscrisul meu,
autorizându-vă să ştergeţi ceea ce se va considera de prisos.
La 8 sept. 1988 V-am adresat scrisoare de felicitare pentru articolul d-
voastră publicat, care rămâne un document itoric şi pentru care cititorii şi glasul
strămoşilor va striga din morminte: mulţumim nepoate!
Mulţumindu-vă şi eu pentru ceea ce veţi face pentru publicarea
manuscrisului meu, Vă exprim preţuirea mea.

Dr Paul MIHAIL în al 84-lea an.

5 noiembrie 1988
Bucureşti

19
20
 În loc de prefaţă

Mestecenii de Chişinău

Articolul din "Literatura şi arta" era însoţit de câteva fotografii din Oraşul Vechi, însă nu
ştiu cum au reuşit să le micşoreze până la dimensiunile unor purici, astfel că nici nu
credeam să ia cineva în seamă cele mai vechi monumente ale Chişinăului ce nu mai există
(de fapt strada dintr-o imagine îşi mai trăgea ultima răsuflare, "dar s-au luat măsuri"
imediate şi eficiente aşa că nici aceea nu mai e), şi cu atât mai mare mi-a fost mirarea
când am primit din Bucureşti un răvaş de la Paul Mihail, după cum se vede fost preot la
biserica Sf. Arhangheli... (Soborul Vechi), biserică ce rămânea mai multe secole centrul
geografic, cultural, istoric al Chişinăului.
Aşa cum şi-a încetat nominal existenţa Aralul din momentul când s-a desfăcut în
mai multe lacuri, la fel poate fi considerat dispărut pentru noi Oraşul Vechi după ce
demolările au lăsat doar câteva insule disparate din spaţiul lui cândva compact, când a fost
şters de pe faţa pământului anume centrul centrului — Piaţa Veche, Piaţa Ilie cu străzile
adiacente, cu tot complexul arhitectural-istoric.
Cui îi serveşte această totală distrugere?
Cui îi serveşte totala tăinuire a acestei distrugeri?
Deoarece e vorba de nimicirea patrimoniului cultural, pare că avem de-a face cu o
ideologie ce cu tot dinadinsul vrea să şteargă nişte mărturii care nu-i convin.
Să fie ateismul? De ce atunci când s-a ajuns la Glasnost se vorbeşte numai de
Clopotniţa Catedralei noi, chiar de o virtuală rezidire a ei, şi nimic despre Soborul Vechi,
Sf. Ilie etc.? Care-i diferenţa dintre aceste monumente? Toate sunt foarte clericale, doar
că Clopotniţa e făcută după — şi celelalte înainte de 1812.
Se încearcă restituirea denumirilor vechi — se propune ca străzii Puşkina Gorka
să-i fie întors numele de strada Inzov, pe când şi mai veche este “Măcărescu”! Casa în
care a trăit Şciusev e făcută muzeu, iar prin casa în care a trăit Maria Cebotari a fost
croită o stradă, şi anume strada Kotovskia. Poate pentru că Grigore Ivanovici a fost mai
revoluţionar decât Maria şi deci e vorba de ideologie comunistă?

 Centrul vechi al Chișinăului. Situaţia la 1946.

Foarte multe clădiri au avut de suferit în urma războiului,
însă structura medievală rămânea intactă. Distrugerea a început în timp de pace.

21
Soborul Vechi, vedere dinspre est, 1943.

Şi tot pe motivul acestei ideologii este păstrată "tipografia "Iskrei" şi nu cea

Eparhială? Atunci de unde-i predilecţia pentru Zaikin faţă de Zamfir Arbore, căci,
oricum, scriitorul era oleacă mai socialist decât luptătorul?
Poate, din patriotism se schimbă strada Iaşilor în Jukovskib (până la revoluţie), iar
din internaţionalism — drumul Costujenilor în Grenoble (după)?
Oraşul Vechi, medieval, este numit "Zona Puşkin" din patriotism sau din
internaţionalism? Şi de ce atunci să nu se cheme Kremlinul "Zona Ion Druţă"?
Poate e vorba de naţionalismul rus, cel velikoderjavnic? Atunci de ce se face
Tighina — Bender, că tot Tighina e parcă mai slavoneşte?
Şi doar o singură ideologie, o singură mentalitate ar putea explica toate
nedumeririle — ideologia de hoţ: furi, dar zici că n-ai furat, că era al tău dintotdeauna
sau că era al nimănui.

a
azi: V. Alecsandri.
b
azi: N. Iorga.

22
 Şi în cazul nostru, când ai furat o bucată de ţară zici că a fost a ta de când e lumea
(adică de pe timpul sciţilor, slavilor, Hoardei de Aur, Rusiei Kievene etc.) ori că cel a cui
era a lepădat-o (turcii, de exemplu) şi tu ai găsit-o...
Ori că era a nimănui, un pustiu (iată şi Puşkin ţi-i martor1), iar dacă cumva pe
undeva pare că nu prea fusese pustiu — îl CREEZI.
Că de dărâmat nu e greu.
Şi deloc nu-ţi este mai drag Puşkin decât Eminescu, doar că primul este mai
potrivit în calitate de bâtă.
Şi, în mod ideal, "Zona Puşkin" ar fi fost să arate ca o piaţă imensă, bine asfaltată,
cu o şatră de beton în centru (că nu puteau exista case pe aci) şi o statuie de inox a
poetului de vreo sută de metri înălţime şi încă vreo trei mesteceni. Şi atât.
Şi lasă oamenii de bună credinţă să se oţărască la Puşkin şi la mesteceni.

Dr. Paul MIHAIL

Monument de arhitectură Biserica Sf. Arhangheli, soborul
vechi din Chişinău (1747-1802)

Chişinăul, menţionat întâia dată în documente la 1436, aşezat pe pârâul Bâc, era punct de
legătură între capitala Moldovei prin târgul Lăpuşna cu hanatul tătărăsc. Localitate ridicată pe
moşia Buicani şi Vovinţeni, acestea intră ulterior în stăpânirea mănăstirii Galata de lângă Iaşi,
ctitoria lui Petru Şchiopu.
Mănăstirea Galata primeşte această danie la 1620, aprilie 28, de
la Maria Dumitraşcu postelniceasă, proprietara satului Buicani, judeţul
Lăpuşna. Constantin Cantemir voievod la 1690, august 11, în urma
unei judecăţi reîntăreşte mănăstirii Galata stăpânirea asupra moşiei
Buicani. Grigorie Ghica voievod întăreşte şi el, la 1739 ianuarie 20,
mănăstirii Galata înţelegerea făcută cu târgoveţii din Chişinău, care şi-au
făcut case şi dughene împresurând hotarul Buicanilor, ca să plătească un
impozit anual (bezmân). La 1741 octombrie 24, Grigore Ghica întăreşte
hotărnicia satului Vovinţeni, vecin cu Buicani, ca fiind tot a mănăstirii
Galata. La 1767 iulie, printr-o mărturie hotarnică, încredinţată de
serdarii de la Orhei, se arată că moşia Vovinţeni este cumpărătură a
mănăstirii Galata. La stabilirea hotarelor din partea mănăstirii Galata a
luat parte egumenul Bisericii Sf. Arhangheli din Chişinău. La 1805 iulie
13, prin cartea Divanului Moldovei se întăreşte mănăstirii Galata
stăpânirea asupra moşiilor Buicani şi Vovinţeni pe Bâcu la ţinutul
Orheiului.
Ultimul document este din 25 aprilie 1813, dat în Chişinău, prin care vechilii mănăstirii
Galata din Iaşi acordă din moşiile sale Buicani şi Vovinţeni "care acum se numesc Chişinău, şi pe

23
care este şi biserica Sf. Arhangheli metoh", loc trebuincios pentru zidirea Mitropoliei, cu şcoale de
Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni.
Istoricul bisericii Sf. Arhangheli începea încă din sec. al XVII-lea când exista o biserică în
acelaşi loc, zidită pe pământul "domnesc". La 1739 această biserică "domnească" fusese risipită de
tătari, în războiul ce-l avuseseră cu muscalii pe pământul Moldovei. Voievodul Grigorie Matei
Ghica a învoit, în 1747 iulie 27, ca Lupul Năstasă biv agă, care fusese serdar în vremea risipirii
bisericii "domneşti", să rezidească biserica din temelie, cu toată cheltuiala sa, cumpărând acel loc de
pe moşia Buicani care era a mănăstirii Galata. Acelaşi domnitor, la 10 octombrie a aceluiaşi an
1747, arată printr-un document că biserica rezidită de Lupul Năstase este unica biserică denumită
"domnească" şi pentru ea au fost desemnaţi să slujească doi preoţi şi un diacon. Pe aceşti slujitori
domnitorul îi scuteşte "de birurile domneşti şi de plocon vlădicesc şi de toate sarcinile care vor mai
veni". Pentru impozitul "desetinii", adică a zeciuielii, să fie scutiţi de câte 50 de stupi de fiecare
preot şi diacon. Voievodul Grigorie Matei Ghica scuteşte de impozit şi alte împovărăli ("dăjdii şi
angărăli") care se percepeau în acea perioadă, şi pe un paraclisier şi un muncitor ajutor ("un
ţârcovnic" şi un "posluşnic"), tot de la aceeaşi biserică. Pentru întreţinerea însăşi a bisericii, acelaşi
domnitor dăruieşte, de la vama domnească a Chişinăului, câte două ocale de untdelemn şi câte o
litră de tămâie. Voievodul Matei Ghica enumeră, la 1 decembrie 1755, într-un hrisov toate
drepturile şi scutirile ce le are biserica lui Lupul Năstasă.
Biserica zidită de Lupul Năstasă, a dăinuit până în ultimul război ruso-turc (1789-1792)2,
când Chişinăul a fost ars de turci în retragerea lor. După mărturiile martorului ocular maior
secund von Raan, sub cenuşă zăceau şase biserici, între care şi biserica Sf. Arhangheli.

După Pacea de la Iaşi (1792), boierimea şi

levantinii şi-au ridicat casele din nou pe vechea
vatră a târgului, a căror arhitectură cu stâlpi şi
cerdace imita arhitectura caselor de la Iaşi. Aici îşi
aveau reşedinţa boierii Catargiu, Catacazi, Botezat,
Sturza, Donici, Mincu. Aici ridică fraţii
Măcărăscu, maior şi serdar, pe dâmbul vetrei
târgului, în 1806, din nou biserica Sfinţilor
Arhangheli, asemănătoare ca arhitectură cu biserica
Mitropolitului Iacob Stamati din Iaşi, din 1800.

După Pacea din 1812, în 1813 noul

mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni s-a instalat în
clădirile bisericii Sf. Arhangheli şi şi-a luat-o ca
biserică a sa, cu atât mai mult cu cât hramul
bisericii avea acelaşi patron ca şi numele
mitropolitului. Biserica fusese zidită recent, în
1802, la cererea mănăstirii de fraţii maior Ioan şi
serdarul Teodor, fiii protopopului Constantin
Măcărescu, posesori ai moşiei Chişinău "spre
pomenire şi slava sfintei prăznuiri, din partea
noastră cu umilinţă rugăm pe Domnul Dumnezeu
să primească al său dintru ale sale şi să păzească
oraşul şi zidirea în veci".

Feciorii protopopului Măcărescu au ridicat biserica Sf. Arhangheli după modelul bisericii
"Duminica tuturor sfinţilor" a mitropolitului Iacob Stamati din 1800 care fusese zidită de
arhitectul Her Leopold în stil baroc; doar ca mărime aceasta era mai mică, nu avea cele două
cămăruţe din nartex ale bisericii-model. Sfinţită în 1806, când a fost fixată şi placa de marmoră.

24
 În clădirile din jurul bisericii Sf. Arhangheli mitropolitul Gavriil a înfiinţat tipografia
exarhicească care va tipări cărţi în limba română în perioada 1814-1870. În această tipografie au
văzut lumina tiparului cărţi de slujbă bisericească: Liturghier, Molitvenic, Evanghelie, dar şi cărţi
de învăţătură, abecedare şi pastorale. În reşedinţa mitropolitului s-au semnat acte de organizare ale
provinciei, de la biserica Sf. Arhangheli porneau porunci în limba română "ca toţi fiii de slujitori
(preoţi şi diaconi, cântăreţi) ai bisericii să înveţe a ceti în limba moldovenească şi apoi să fie trimişi
la cele mai mari şcoli ce s-au întemeiat aici".
In 1813 mitropolitul Gavriil găsea biserica Sf. Arhangheli de curând zidită, cu
catapeteasma sculptată artistic şi icoane zugrăvite de Eustatie Altini în stil neoclasic, ca şi icoanele
de la biserica mitropolitului Iacob Stamati. In această biserică a slujit cea dintâi Liturghie din
noua sa reşedinţă. Biserica se va numi de atunci "Soborul", adică biserica în care slujeşte chiriarhul
cu mulţime de preoţi. Mitropolitul Gavriil va sluji în biserica Sf. Arhangheli până la moartea sa,
în martie 1821, şi tot acolo va sluji şi succesorul său Dimitrie până în 1836. La acea dată
sfârşindu-se construcţia noii catedrale a oraşului, bisericii Sf. Arhangheli i se va spune de atunci
"Soborul vechi".
După 1813 în jurul bisericii s-a dezvoltat târgul, a luat naştere "bazarul" (piaţa), unde
negustorii levantini, greci, armeni, evrei, meseriaşi şi săteni îşi valorificau munca. In timp ce
oraşul "nou" începând din a doua jumătate a sec. al XIX-lea se va dezvolta cu precădere în partea
de sus, prin "tăierea" străzilor drepte şi construcţia clădirilor instituţiilor centrale, în partea de jos
(care şi geografic se afla spre vale, spre rîul Bâc) a moşiei Buicani — Vovinţeni a continuat să
existe târgul vechi, cu Soborul vechi, bazarul, cu uliţele întortocheate dar cu denumiri vechi
româneşti.

Imprejurimile Soborului Vechi, 1938

Desen de Petre Chicicu

25
 Biserica Sf. Arhangheli din 1806 a fost zidită din piatră şi cărămidă, în plan trilobat, cu
nartex, naos şi altar. Despărţirea naosului de nartex se făcea printr-o arcadă, deasupra căreia se afla
cafasul, de unde porneau scările de stejar la clopotniţă. Turnul clopotniţei se sprijinea pe pereţii
nartexului şi avea formă dreptunghiulară cu patru deschideri mari în formă de ferestre. Altarul
format din calotă şi absidă exterioară avea trei ferestre. În naos, în dreapta şi în stânga se aflau
două panouri foarte mari din lemn de stejar lipite de pereţi, în ele se aflau icoana Tuturor sfinţilor
şi Maica Domnului cu trei mâini. Catapeteasma sculptată, cu 8 coloane mari şi colonete mici şi
capiteluri corintiene se etaja în trei registre. Uşile împărăteşti sculptate în stil baroc aveau chipurile
evangheliştilor şi al Bunei Vestiri în medalion pictate. Toate inscripţiile de pe catapeteasmă şi de
pe icoanele portative erau în limba română cu caractere chirilice. Sfeşnice mari de alamă şi candele
de argint împreună cu policandre mari de nichel luminau naosul şi tot interiorul avea lumină
multă şi de la cele trei ferestre mari şi înalte. Cele şapte clopote mari şi mici aveau inscripţii săpate
cu nume vechi şi noi. În anii în care am slujit acolo, până la 28 iunie 1940, biserica păstra tot
inventarul original, afară de cele două străni, arhierească şi domnească, ce fuseseră înnoite.
Asemănarea bisericii Sf. Arhangheli din 1806 cu Biserica Duminica tuturor sfinţilor a
mitropolitului Iacob Stamati din Iaşi de la 1800 este semnificativă. Ambele erau în stil baroc,
aveau cornişă asemănătoare, acelaşi număr de ferestre pe laturi. Bolţile interioare sub acoperiş şi
absidele laterale în interior şi cea de la altar în exterior erau identice. Catapeteasma, prin gruparea
a câte două personaje în icoanele domneşti şi ale prorocilor, erau asemănătoare. Biserica nu era
zugrăvită în interior, ca şi biserica mitropolitului Stamati, pentru că la începutul sec. al XIX-lea
mentalitatea ctitorilor era că pictura interioară a bisericii nu adaugă nimic la arta icoanelor
catapetesmei, a predicii învăţătoare, a cântării corale sau a cărţii tipărite.

In biserică s-au aflat cărţi greceşti şi slavone, tipărite la Veneţia, Lipsca şi Kiev în 1754,
1777, 1831.
Adevărata comoară a cărţilor, tipărită (inventariată) în Anuarul Comisiunii Monumentelor
istorice din 1924, o formau însă cele vechi (în limba română), în legătură în piele, unele păstrate
încă de la biserica din sec. al XVIII-lea. Astfel, Liturghie, Snagov, 1713: cu autograful
mitropolitului Gavriil; Triodion, Iaşi, 1743; Evanghelie, Iaşi, 1762; Penticostar, Bucureşti,
1769; Octoih, Bucureşti, 1792; Psaltire, Iaşi, 1794; Evanghelie, Râmnic, 1794; Psaltire,
Movilău, 1796 iunie 28; Apostol, Blaj, 1802; Minei pe septembrie, octombrie, noiembrie, Buda,
1804; Minei pe ianuarie, februarie, martie, Buda, 1805; Manei de obşte, Chişinău, 1817;
Irmologhion, M-rea Neamţ, 1927; Penticostarion, Chişinău, 1853; Ceaslov, Chişinău, 1862,
ş.a.

La aniversarea într-un stat unitar a provinciilor româneşti, în martie 1943, biserica Sf.
Arhangheli a fost vizitată de capul statului. In Comunicatul ce s-a publicat cu acest prilej s-a
menţionat că această vizită s-a făcut ca simbol că în biserică s-a întreţinut şi s-a dezvoltat spiritul
românesc.
În martie 1944 linia frontului Iaşi-Chişinău ce a trecut pe acolo a fost decisivă pentru
desfăşurarea ulterioară a războiului. Oraşul a fost ars şi pustiit. Biserica Sf. Arhangheli a scăpat
totuşi nevătămată de bombardamente şi distrugere. De pe dâmbul pe care era zidită, albă şi zveltă,
se asemuia cu o corabie care chema la linişte şi rugăciune.
În reconstrucţia oraşului distrus, autostrada care pornea din centru spre cartierul Râşcani
atingea şi biserica Sf. Arhanghelia , monument istoric recunoscut oficial . Deşi Institutul de
istorie al Academiei a intervenit pentru conservarea lui, autoritatea a decis dărâmarea. Spun

a
Din păcate, aici dr. Paul Mihail greşeşte. Caută omul vreo motivare, prea absurdă pare
demolarea. Biserica nu încurca la nimeni, astăzi pe locul ei se află terenul sportiv al tehnicumului de
comerţ.

26
martorii oculari localnici că atunci când tractorul trăgea cu odgonul turnul şi zidurile bisericii, s-a
auzit un vaiet adânc de pe pietrele bisercii, ca plânsul vântului care s-a risipit în aer şi s-a stins în
depărtări. Erau spiritele acelora care au zidit, au slujit, s-au botezat, s-au cununat sau s-au
prohodit acolo şi, din tainicele bolţi ale bisericii ele îşi căutau loc de adăpostire. Văzduhul cerurilor
le-a îmbrăţişat şi ele vor dăinui, ca să vestească anilor, vremurilor, stăpânilor, existenţa în veac a
vetrei locaşului unde a fost preamărit Dumnezeu în limba românească.

Iulie 1990

P.S.: Documentarea s-a făcut pe baza studiului: Paul MIHAIL, Alte acte româneşti de la Constantinopol IV), în
"Anuarul Institutului de istorie şi arheologie "A. D. Xenopol", Iaşi, XII, 1975, doc. N 3, 9, 10, 31, 38.

NOTE

Din câte a scris Puşkin, s-a ales drept motto la monumentul poetului anume: “...Здђсь
1

лирой сђверной пустыню оглашая, скитался я...”. Пустыня — pustiu, deşert.

La anul 1767 în jurul bisericii exista şi o mănăstire. Un document al vremii menţionează
2

pe un oarecare “...Antim egumenul mănăstirii svetii Arhanghel din Chişinău...”

Sfăntul şi Dumnezăeskul lăkaşu acesta a

Sfinţilôr Arhangeli Mihail şi Gavrìil şi
din vekío a svăntului ìerarh Nikolae din
tărgul Kişinăului ţinutul Lăpuşnìi, dinou
şi ťemelìe zidită şi îpodobită de noi
fraţii maìoru Íôanu, şi sărdaríol ťeôdor
fii Prôtoíerei Konstandin Makareskul spre
pomenire şi slava cinstirei acešìi
prăznuiri din parte noastă ku umilită inimă
rugăm pe Domnul Dumnezeu să priimaskă al
său dintre ale sale şi să păzaskă ôraşul şi
zidire acastă îveci Aminu 1806 íonie 2.

Sfântul și Dumnezeiescul lăcaș acesta a Sfinţilor

Pisania bisericii Sf. Arhangheli – Soborul Vechi.
Arhangheli Mihail și Gavriil și din vechi a Svântului
Ierarh Nicolae din târgul Chișănăului ţinutul Lăpușnii,
din nou și din themelie zidită și împodobită de noi
fraţii maior Ioan, și sărdariul Theodor fii Protoierei
Constandin Macarescul spre pomenirea și slava
cinstirei aceștii prăznuiri din partea noastă cu umilită
inimă rugăm pe Domnul Dumnezeu să priimască al
său dintru ale sale și să păzască orașul și zidirea această
în veci Aminu 1806 iunie 2.

În paginile 28-29 centrul Târgului Vechi –

Soborul şi Muzeul Bisericesc
27
↑Acuarelă ↑ Foto E.Marvan
30
Chişinăul documentat de hotarnicul
Ozmidov:

ПЛАНЪ городу Кишиневу: снятъ и сочиненъ 1817 года

Въ семъ городђ исключая публичныя и казенныя строенiя, находится собственно

обывательскихъ домовъ:
Каменныхъ 33.
При техъ каменныхъ домахъ, службы каменныя, фахверковыя и
деревянныя.
Домовъ фахверковыхъ выстроенныхъ въ прокладку стђнъ камнемъ и
кирпичемъ 35.
Каменныя службы при двухъ изъ сихъ домовъ.
Домовъ деревянныхъ на каменныхъ фондаментахъ, которыя съ
каменными погребами, подъ деревянными и черепичными крышами. 870.
Каменныя службы при шести изъ сихъ домовъ.
Домовъ деревянныхъ подъ камышевыми крышами, изъ коихъ
нђкоторые на каменныхъ фондаментахъ и съ каменными погребами 1191.

И того собственно обывательскихъ домовъ въ городђ Кишиневђ 2129

Изъясненiе строенiй въ старомъ городђ Кишиневђ

1 Соборная церковь во имя Св 10 Торговыя бани.

Архистратига Михаила. 11 Кладьбище для христiянъ
2 Шесть приходскихъ церквђй. армянскаго исповђданiя.
3 Армянская церковь. 12 Кладьбище еврейское.
4 Старообрядческая часовня. 13 Шламбаумы съ караульными при
вьездахъ въ городъ.
5 Казенной ветхой домъ.
14 Водяныя мельницы съ
6 Гоутбвахта.
плотинами.
7 Деревянныя купеческiя лавки.
15 Фонтаны и колодцы.
8 Деревянныя мясныя и рыбныя
16 Въ кварталахъ обывательскiе
лавки.
домы.
9 Школа еврейская.

32
17 Обывательскiе огороды.

Изьясненiе строенiй въ новомъ городђ названномъ

Александровскою частiю, начатомъ постройкою по проекту съ
1813го года.
18 Митрополитанскiй домъ съ 26 Отвђденныя мђста подъ
церковiю во имя покрова постройку обывательскихъ
Пресвятыя Богородицы и при домовъ.
немъ семинарiя. 27 Площадь для продажи разныхъ
19 Домъ армянского Архiепископа. сьестныхъ припасовъ, на коей
20 Каменная городская больница. отведены мђста для построенiя
лавокъ.
21 Каменный острогъ.
28 Мђсто для кладьбища греко-
22 Деревянные провiантскiе
христiянского.
магазины.
29 Мђсто для кладьбища христiянъ
23 Артиллђрiйскiе конюшни.
Армянского Католическаго и
24 Публичный садъ лютеранскаго исповђданiй.
25 Обывательскiе домы.

Изьясненiе проекта для предполагаемыхъ казенныхъ, публичныхъ

и партикулярныхъ построенiй въ новомъ городђ названномъ
Александровскою частiю.
30 Соборная церковь. 35 Площадь лђсная, дровяная и
31 Кварталъ для присудственныхъ сђнная, на коей предположено
мђстъ. устроить лавки, съ сараемъ для
мђры и вђсовъ по среди той
32 Кварталъ для дому Генералъ-
площади.
губернатора.
36 Kварталы для отводу мђстъ
33 Кварталъ для дому Гpaжданскаго
подъ обывательскiе дома.
губернатора.
37 Мђста для построенiя торговыхъ
34 Мђсто для дому Вице-
каменныхъ купеческихъ лавокъ.
губернатора.

Бессарабскiй Областной Архитекторъ и Землемђръ Озмидовъ

33
 Planul oraşului Chişinău:
izvodit şi scornit la anul 1817

In acest oraş înafară de clădiri publice şi de stat, case a localnicilor se află anume:
De piatră 33
Pe lângă acestea, acareturi din piatră, cherestea şi lemn.
Case de cherestea având zidăria din piatră şi cărămidă 35.
Acareturi din piatră pe lângă două dintre aceste case.
Case din lemn pe temelii de piatră, având beciuri pietruite, acoperite cu şindrilă 870
şi olane
Acareturi din piatră pe lângă şase dintre aceste case.
Case din lemn acoperite cu stuf, dintre care unele pe fundamente de piatră şi
având beciuri din piatră 1191
Şi de tot anume case a localnicilor în oraşul Chişinău — a
2129

Lămurirea clădirilor în oraşul vechi al Chişinăului.

1. Biserica Soborului în numele 11. Ţintirimul pentru creştinii de lege

Sf.Arhistratig Mihail. armenească.
2. Şase biserici parohiale. 12. Ţintirimul ovreiesc.
3. Biserica armenească. 13. Rohatcele cu caraulă la întrări în
4. Bisericuţa lipovană. oraş.
5. Casa de stat şubredă. 14. Morile de apă cu iezături.
6. Casa de areşt. 15. Cişmelele şi fântânile.
7. Dughenele negustoreşti din lemn. 16. Casele localnicilor dinăuntru
cvartalurilor.
8. Dughenele de carne şi peşte din lemn.
17. Grădinile localnicilor.
9. Şcoala ovreiască.
10. Feredeiele.

din Bezvicony: la 1860 "...fiecare gardian are in paza lui vreo 82 de case sau 1190 cetăţeni..."
a

— în mediu 14.5 de oameni/casa, de aici putem presupune că la 1817 populaţia oraşului constituia cca.
14.5  2129 = 30870 suflete.
In 1925 în Chişinău erau 7994 de clădiri.

35
 Lămurirea clădirilor în oraşul nou numit Aleksandrovskaia ciast,
început a se clădi după proiect la anul 1813.

18. Casa Mitropolitană cu biserica 26. Locuri orânduite pentru clădirea

Acoperământul Preasfintei Maicii
Domnului şi cu Seminariul.
19. Casa Arhiepiscopului armenesc.
20. Ospitalul orăşenesc de piatră.
21. Puşcăria de piatră.
22. Magazii de provizii din lemn.
23. Grajdurile artileriei.
24. Grădina publică.
25. Case ale localnicilor.
caselor localnicilor.
27. Piaţa pentru vânzarea a feluritor
bucate, în care sunt orânduite locuri
pentru ridicarea dughenelor.
28. Loc de ţintirim greco-creştinesc.
29. Loc de ţintirim pentru creştini de lege
Armenească, Catolicească şi
Luterană.

Lămurirea proiectului pentru clădirile de stat, publice şi particulare

închipuite în oraşul nou numit Aleksandrovskaia ciast.

30. Biserica Soborului.. 35. Piaţa de cherestea, lemne şi fân, în

31. Cvartalul pentru aşezăminte de
ocârmuire.
32. Cvartalul pentru casa General-
guvernatorului.
33. Cvartalul pentru casa guvernatorului
Civil.
34. Loc de casă Vice-guvernatorului.
care este gândit a pune dughene, cu
un şopron pentru măsuri şi cântare în
mijlocul acelei pieţe.
36. Cvartaluri pentru rânduirea locurilor
de case a localnicilor.
37. Locuri pentru ridicarea dughenelor
negustoreşti din piatră.

Arhitectul şi Hotarnicul Oblastei Basarabia Ozmidov

36
Firele drumurilor întâlnindu-se și contopindu-se vor ţese o mreajă,
unică în felul său ca amprentele digitale la om, și care va imprima
localităţii personalitatea inconfundabilă.
Fotografia din anii ‘30
TOATE DRUMURILE DUC

Din vremi nu prea îndepărtate — de prin anul 1436 — ne vine prima pomenire a
nefericitei urbe, ce a avut a se zvârcoli în chinuri până în zilele noastre. O cifră nu ştiu pe
cât de rotundă, dar destul de cabalistică de 555 ani.
Arsă de neprieteni în cursul veacurilor, demolată de prieteni şi de fiecare dată
refăcută de omul locului cum putea şi el drege, mai rău mai bine, însă tot mai mare,
conturându-i-se astfel destinul phoenixian.

1.
Din 1466 datează morile de apă ale Chişinăului la care se adună să macine grâul,
secara şi mai apoi şi porumbul ţăranii din satele învecinate de pe malul drept al Bâcului:
Hruşca, Spinoasa, Gheţioana, Buiucanii, Vovinţenii.
Dar cel mai vechi semn al Chişinăului, firul ce mai poate fi detectat din negura
vremii şi astăzi, era drumul care venea din centrul ţării, trecea prin Căpriana şi, ajungând
la frontieră, traversa Nistrul printr-un vad.
Acest drum de fapt a constituit prima stradă a oraşului, înainte chiar de propria lui
existenţă1. Aici drumul trecea Bâcul, şi deci călătorul afla un loc natural de adăpat şi
popas.
Coincidenţa acestor două elemente — a morilor şi a vadului — dădea oamenilor
prilej de întâlnire în cursul căreia se putea face un schimb de bunuri materiale sau
spirituale.
Piaţa, soluţia miraculoasă a zilelor noastre, şi pe atunci aducea roade. Chişinăul
începe să adune meseriaşi de tot felul, care la faţa locului îşi puteau realiza marfa.
Drept dovadă a creşterii Chişinăului stă preţul la care era evaluată aşezarea la
vindere-cumpărare: 120 de galbeni în 1466 şi 500 de galbeni în 1576. Ce să-i faci, aşa
este economia de piaţă, totul se vinde, totul se cumpără.
Cu meseriaşi şi negustori Chişinăul încetează a mai fi un sat şi în 1666 locuitorii
lui sunt menţionaţi drept "orăşeni".

39
Panoramă a Chișinăului văzută dinspre drumul Orheiului la 1860.
Fotolitografie de autor necunoscut.

1436 — 1666
Două secole despart cele două date.
De două secole Smilul, Chilia, Cetatea Albă, Tighina zac cotropite de străini.
Chişinăul caută să le ia locul.
Ţinem socoteala anilor Chişinăului-localitate din 1436. De Chişinău-oraş aflăm
pentru prima dată la 1666. In general, veacul al şaptesprezecelea este veacul de
transformări calitative şi destul de rapide în istoria oraşului: în acel veac, devenit oraş,
Chişinăul începe a îngloba satele învecinate; apar bariere la intrările oraşului unde sunt
percepute incasările; în fruntea oraşului este numit un pârcălab, pe urmă chiar doi, ca în
cele mai mari oraşe ale Moldovei.

40
 2.
Ocupaţiile orăşeneşti generau şi o structură orăşenească a aşezării — fără
necesitatea lotului în jurul casei, gospodăriile devin îndesate, lipite una de alta, lipsite de
oricare spaţiu unde puteai respira liber în momentele de reculegere şi reflecţii asupra
trecutului mioritic, şi cu atât mai importantă în viaţa orăşeanului devine Biserica.
De atunci începe şi poluarea — activitatea meseriaşilor şi negustorilor inundă
târgul cu gunoaie. Natural, gunoaiele curg la vale, şi, ce este şi mai natural, oraşul suie în
deal, lepădându-şi murdăria şi mizeria în punctul de pornire — straturile înstărite ale
populaţiei fiind întotdeauna în capul ascensiunii.
In cadrul acestei mişcări se mută şi centrul oraşului2 consemnat de clădirea
bisericii:
mai întâi cea sătească, de lemn, unde se află actuala biserică Mazarache;

41
 mai apoi prima de piatră, orăşenească, să nu poată lua foc atât de uşor în desimea
de case dimprejur — biserica domnească Sf. Nicolae datată din 1645 — căreia i se zice
astăzi Armenească (cedată armenilor prin 1800);
mai apoi, aşa-zisul Sobor Vechi reclădit "din temelie" în 1747 (ceea ce putea fi
doar o laudă ce da mai multă importanţă celui ce-i refăcea acoperişul ars de tătari şi o
zugrăvea din nou) pe locul care înainte de 1741 ţinuse de Buiucani;
mai apoi, tot mai la deal, Sf. Ilie, zidită pare-se la sfârşitul secolului XVIII, unde
începuse şi ar fi trebuit să se constituie următorul, în ascendenţă, centru al oraşului, dacă
nu intervenea anexarea rusească a Moldovei răsăritene, a cărei capitală devine Chişinăul,
căpătând astfel şi o importanţă mult mai mare. Aşa că centrul cel mai gubernial se
plasează şi mai sus: Catedrala (1830) şi Clopotniţa ce purta clopotele turnate din tunurile
capturate de la turci — ca semn de slobozire a populaţiei basarabene de sub jugul păgân.

3.
Dintr-o sursă de la 1901:
"После присоединенiя Бессарабiи къ Россiи в 1812 г. ...Кишиневъ состоялъ въ
то врђмя изъ несколькихъ кривыхъ улицъ со старыми турецкими постройками"3
Dacă privim lămuririle date la harta oraşului vechi Chişinău (Изьясненiе строенiй
въ старомъ городђ Кишиневъ) din 1817, vedem că la începutul secolului XIX urbea
avea şase biserici parohiale, plus soborul Sf.Arhangheli, plus biserica armenească şi o
capelă lipovană şi dacă mai adăugăm la acestea şi biserica Sf. Constantin şi Elena a
Râşcanilor avem deja zece biserici...
Un sat prăpădit cu 10 (zece) biserici?!a Cam cum vine asta? De ce?
Se face clar de ce, dacă urmărim textul mai departe:

a
Aici se pretează o comparaţie cu Orheiul:
Оргђевъ, уђздн. гор. Бессарабск. губ. Подъ
47°22' с.ш., 28°59' в.д., на лђвомъ возвышен. бер. р.
Реута. Зданiй 1955, въ томъ числђ православн.
церквей 2, неправославн. вђроиспов. 2. Синагогъ
10. Жителей (1897) 13,356.
Большая Энциклопедiя, СПБ, 1904

42
43
 "...благодаря распоряжениямъ бывшего губернатора Федорова, Кишиневъ
сталъ быстро разрастаться и увеличиваться вверхъ поотдаль отъ Бычка, и
превратился в европейскiй городъ съ правильными кварталами, широкими
улицами и красивыми зданiями, а съ проведенiемъ железной дороги въ 1869 году
Кишиневъ сталъ уже однимъ изъ красивейшихъ городовъ на югђ Россiи".4

4
Elementul constituent în structura aşezării omeneşti, drumul, este etichetat
"strâmb". Învinuirea pare a fi destul de gravă, atunci când rezidă pe confuzia intuitivă cu
"desfrânat" a oricărei abateri de la linia dreaptă.
Drumul de intrare în localitate. Drumul ce duce la fântână, la moară, la vie, la
livadă, la vecini, la Biserică şi cimitir.
Drumul ce leagă satul tău de satele vecine.
Pe un drum mergi cu carul, altul îl parcurgi pe jos — unu-i mai lat, altul este mai
îngust.
Firele drumurilor întâlnindu-se şi contopindu-se vor ţese o mreajă, unică în felul
său ca amprentele digitale la om, şi care va imprima localităţii personalitatea
inconfundabilă.
Cu timpul drumul îşi pierde funcţia primară şi se destramă în crâmpeie de străzi.
Fără o destinaţie anume, fără tenacitatea proprie drumului de a te duce şi tot duce, mai
cotind, mai înconjurând, dar tot de-a te scoate la capăt — strada, descendenta directă a
drumului (însă nu una artificială, trasă cu rigla la moftul cuiva) păstrează amintirea
sutelor de mii de roţi şi picioare ce au tot mers şi mers de-a lungul veacurilor.
O stradă strâmbă, moştenitoarea drumului şerpuitor, unduitor, este o stradă
conformă reliefului, o stradă ce respectă cele întâlnite în cale. Ea nu dă în rîpă, suie
domol dealul. Ea ocoleşte un arbore străvechi, poposeşte lângă fântână, îşi potoleşte
mersul la răscruce.
Nu trece peste mormânt.
Şi nu dă cu oiştea în gard.

44
 Intersecţia străzilor Turceasca, Mincu, Stavru, Sântavineri...

5
Unele vestigii ale drumurilor pot fi detectate şi astăzi (se dau denumirile actuale ale
străzilor).
Drumul Căpriana — Vadul-lui-Vodă se păstrase până în anii cincizeci aproape în
întregime, astăzi există doar rămăşiţe: str. Kagulskaiaa, str. Kuprianovskaiab. Când te
gândeşti că pe aici a călcat piciorul lui Ştefan!

a
azi: Cahul
b
azi: Căprienei

45
 Drumurile ce legau centrul arhaic al oraşului.
Drumul direcţia Hânceşti — str. Mincua, mai sus de str. Alexandru-cel-Bun
continuă prin nişte curţi de trecere.
Două drumuri duceau spre Tighina-Căuşeni: unul mai timpuriu — porţiune din
str. Alexandru-cel-Bun, str. Mateevici, porţiune din str. Teobaşevskaiab; al doilea, mai
târziu — stradela Belţki, str. Akimovskic, o bucată de str. Frunzăd, părăsea oraşul pe la
capătul str. Varlaam.
Prin podul peste Bâcu, la capătul uliţei Botezatului (actuala str. Griboedov) se
făcea legătura cu ţinutul Orheiului.
Mai nimic a rămas din drumul spre Buicani/Durleşti — doar o porţiune a str.
Antonovskaia cuprinsă între str. Frunză şi bd. Kosmonavtov.
Drumul spre Munceşti — str. Serbskaia, str. Iakire.
Drumul spre fântâni. — Drumul Fântânilor de cândva — str. Kolhoznaiaf
(resturi).

6
Mreaja străzilor, înnodându-se pe alocuri în configuraţii stelare, forma pieţe —
mici gări — unde drumurile îşi mai trăgeau respiraţia.
Pieţe mici şi pieţe mai mari, cu mai multă sau mai puţină importanţă şi având
diferite funcţii. Pieţe comerciale unde se desfăcea marfă în fiecare zi, altele unde târgul se
ţinea doar o dată pe an. Pieţele de lângă fiecare biserică, marcând microcentre parohiale,
ce adunau lumea de sărbători.
Şi piaţa principală — nodul central, inima oraşului.
Acest nod central migra şi el pe parcursul veacurilor. Cea mai veche piaţă care se
poate desluşi pe harta oraşului era plasată ceva mai spre nord-vest de biserica Mazarache,
unde Bâcul făcea un cot. Această piaţă pare să rămână centrală până la sfârşitul secolului
XVII când oraşul, nemaiîncăpând în hotarele vechi se întinde peste moşia Buiucanilor, o
nouă piaţă se constituie ceva mai sus de actuala biserică Armenească (Piaţa Veche). In

a
azi: George Coşbuc
b
azi: Alexandru Vlăhuţă
c
azi: Habad Liubavici
d
azi: Columna
e
azi: Grigore Ureche
f
azi: Făntălăului

46
secolul XVIII oraşul se tot urcă pe coline şi următorul nod de străzi formează Piaţa Ilie.
Mai sus de Piaţa Ilie, dincolo de mahalaua Galbenii (str. Alexandru-cel-Bun), între
drumurile care duceau spre Hânceşti şi Durleşti (aproximativ străzile Vlaicu şi Bănulescu-
Bodoni), se păstra un loc viran ce servea "de izlaz oraşului şi nici o colibă nu se afla pe
dânsul". Aici vor fi cu mulţi ani mai târziu parcul Catedralei şi Piaţa Marii Adunări
Naţionale. Insă încă din epoca medievală, probabil, în caz de necesitate imaşul oferea cel
mai potrivit spaţiu pentru întrunirile generale ale norodului.

Un drum vechi — strada Sf.Ilie

Strada Fântânilor de cândva,

azi — str.Fantalău

7
Impresii şi atitudini la începutul secolului XIX:
Generalul Kiseleff: "...un sat mare, murdar şi prost"... (ca tot moldoveanul...?).
Vice-gubernatorul Wiegel: "...n-am mai văzut un sat mai urît şi mai dezordonat ca
acesta".

La sud-vest de Chişinău va apărea un alt oraş, oraş european şi imperial cu străzi

drepte şi frumoase (pleonasm în mentalitatea cazonă) în contrapunct cu aşezarea
orientală, turcească, cu străzile strâmbe şi urîte.

47
 Se dă ordin inginerului hotarnic Ozmidov să devină arhitect regional al Basarabiei
şi Ozmidov ia rigla şi trage şi ticluieşte planul oraşului cel nou "nazvannom
Aleksandrovskoiu ciastiu" asemenea unei table de şah, dar şi mai asemenea unul lagăr, să
bucure ochiul, cu un sistem ortogonal de străzi ce desconsidera totalmente şi relieful, şi
structura tradiţională a Chişinăului.
ALEKSANDROVSKAIA CIAST. Ciast — parte. Deocamdată. Cu bătaie lungă.
S-ar putea ca mai târziu întreg oraşul să poarte numele de Aleksandrovsk. Şi de ce nu?
Doar totul aici amintea de gloria armelor ruse. Cu strada Aleksandrovskaia drept
"prospect" principal încununată de monumentele lui Aleksandru I (unde se află Ştefan cel
Mare) şi Aleksandru II (unde se afla V.I. Lenin).
Drept şi frumos. Frumos ca un stroi de ostaşi.
Frumos ca o paradă.
Aşezi toate casele în stroi. Aliniere, drepţi!
De sărbători le atârni medaliile.
Cine-i bre, care nu respectă alinierea? Afară din stroi.
Să-l trecem prin pălci!
Iar "bronepoezdul" nostru stă în ambuscadă. Şi, ca să nu se uite că stă, punem un
tanc în centru, în văzul lumii. Şi generali. Aliniere la ei!
Pentru unitate, dreptate şi frumuseţe străzile să le numim după regimente:
Moskovski, Kievskii, Podolski etc.
Ori după conducătorii de oşti: Suvorovski, Kutuzovski, Kotovski etc.

***
Acum hai să le realiniem: Aliniere la stângaa! Şi să le rebotezăm, că sunt alţi
generali mai vredinci...

***
GHEŢIOANA. Nici general, nici scriitor, nici francmason — aşa, doar un
toponim. Nici tu medalie nu-i prea atârni.
Strada ŢAPULUI. Lungă de vreo cincizeci de metri. Chiar şi numai pentru un
astfel de nume trebuia păstrat acel cartier!

a
alias dreapta, ibd. (N.A.)

48
 Intersecţia străzilor Sântavineri, Sârbească, Popii și Chiagul.

Pictură. 1976.

8
Chişinăul a reuşit să convieţuiască cu Aleksandrovskaia ciast până la al doilea război
mondial.
In secolul nouăsprezece această fiinţare paralelă servea drept mostră de contrast
izbitor al noului şi vechiului.5 In cel de al douăzecilea oraşul vechi începu să irite: Cum
adică? Până la cel nou n-ar fi trebuit să existe nimic, doar odată cu slobozirea a început
viaţa pe pământul multpătimit, şi când colo — un oraş cu biserici, străzi şi pieţe, cartiere
bătrâneşti pitoreşti ce respiră secole de civilizaţie.
Şi pentru a feri lumea de provocare la nişte raţionări subversive, oraşul vechi,
Chişinăul autentic, a fost privat de dreptul la existenţă. Structura de lagăr a
Aleksandrovskaia ciast îi va lua locul.
S-a recurs şi la substituirea noţiunilor, procedeu consacrat în practica bolşevică —
Aleksandrovskaia ciast a început să fie denumită centru istoric al Chişinăului, pe când
oraşul vechi (sau ceea ce a mai rămas din el) — mahală, margine a oraşului.

49
 ***
Când un organism este molipsit de boală, virusul stăruie să răzbată la nucleul
celulei, unde se află sfânta sfintelor, memoria, codul organismului — acea informaţie ce
ghidează celula, şi o substituie cu memoria sa, şi atunci celula începe să execute ordinele
străine, şi în loc să-şi facă treaba, să menţină funcţionarea normală a sistemului propriu,
celulele pornesc să reproducă viruşii.
Acest proces poate sfârşi în două feluri: ori organismul reuşeşte să scape de
invadator, ori plaga cucereşte majoritatea celulelor şi organismul moare, dar odată cu el
trebuie să dispară şi virusul infiltrat.
Cel mai "Happy end" pentru organism ar fi să se izbăvească de boală cu desăvârşire,
iar pentru virus să convieţuiască cu el fără a-i aduce moarte. In ultimă instanţă virusul ar
tinde să devină parazit.
Mai este organismul oraşului infectat? O fi reproducând celulele sale un sistem
străin?
***
Prin termenul "mancurtizare" desemnăm lipsire de memorie. Cu ce cuvânt, cum să
numim substituirea memoriei?

Ultima casă din strada Stavrei.

Demolări din 1998.

50
Planul orașului, cca 1860.

"Chișinăul, sau mai bine zis partea nouă a orașului, este creaţiunea epocei "ţarului liniilor
drepte" și a careurilor militare, a Impăratului Nicolae I, și ca atare ca formă și exterior foarte mult
se aseamănă cu orașele din sudul Rusiei, care s-au desvoltat în acea epocă, ca Odesa,
Ecaterinoslavul, Elizavetgradul etc." Ștefan Ciobanu, 1925

51
 9
Generalii... au pornit un lucru important şi-i de datoria noastră să-l ducem la bun
sfârşit. Unde n-au dovedit ei, tragem noi pătrăţele...
Desigur, să le conferim alt sens, naţional.
In loc de lagăr — castru roman.
Vor exista la început unele piedici ca de pildă câteva biserici ce au mai rămas de pe
timpuri, şi cărora generalii n-au avut destulă inspiraţie să le dea lovitura de graţie la
vremea lor. Piedici, care nu vor putea sta prea mult în calea europenilor la gradul de
civilizaţie de sfârşit al secolului XX, înarmaţi cu buldozere.

Şi mai există vreo câteva străduţe strâmbe ce duceau undeva călătorul, fie la Orhei,
Căuşeni, Hânceşti, Căpriana etc. iar menirea străzilor desigur nu e să ducă undeva sau de
undeva, ci să fie bune de paradă.
S-ar putea restabili şi denumirea de Aleksandrovskaia ciast sub formă de
"Alexandrovscaia cea St." In mijloc putem reface clopotniţa şi s-o numim "columna
traiana", iar în vârf în locul lui Traian să punem o figură de lupoaică cu toiagul păstoriei
în labă simbolizându-l pe bădiţa Mihai.
Şi deoarece toate drumurile duc la Roma iar străzile paralele nu pot duce într-un
loc, putem pune simbolurile latinităţii la fiecare intersecţie...
***
Crima distrugerii şi crima uitării.
Se poate distruge ceva pentru ca acest ceva să fie dat uitării — operaţie de extirpare
a unui obiect. Ori se poate opera direct pe memorie — termen curent "mancurtizare".
Pentru mai multă siguranţă este distrus şi obiectul şi amintirea lui.

Cum să numim astfel de distrugere?

10
Un alineat din "Chişinăul de altădată" de Bezvicony.
"Un lăcaş important este Soborul Vechi — catedrala veche care trebuie să fie identică
cu biserica domnească a Sf. Nicolae, distrusă de tătari la 1739 şi reclădită de aga Lupul
Năstase. Pe o lespede de marmoră din pridvorul Soborului este scris: "Sfântul şi dumnezeiescul
lăcaşu acesta a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi din vechiu a Sfântului Nicolae... s-au

52
zidit din temelie la 1806 de fraţii maiorul Ion şi sărdarul Teodor, feciorii protoiereului
Constantin Măcărescu". Acest Constantin-protopopul împreună cu unchiul său preotul Vlasie
Măcărescu, a reînnoit la 1770 mănăstirea Vărzăreşti. Astăzi Soborul Vechi este o mică
parohie condusă de harnicul preot-cărturar Pavel Mihail. În casa bătrânească a mitropolitului
Gavriil, din faţa bisericii s-a înrefiinţat Muzeul Istoric-Bisericesc al Basarabiei, în trecut
ctitoria neuitatului Iosif Parhomovici".
Un scurt comentariu.
Harnicul preot-cărturar Paul Mihail s-a refugiat în regat în timpul războiului. O
stradă din Chişinău purta cândva numele Măcăreştilor: ruşii cei dintâi au rebotezat-o
"Inzovski Pereulok", cei de-ai doilea — au pus numele de "Puşkina Gorka". Pe timpul lui
Bodiul a fost demolat Muzeul; devastat a fost el ceva mai înainte. O fi fost închisă
mănăstirea Vărzăreşti pe timpul când republica moldovenească era condusă de Brejnev?
Cine ne conducea când a fost demolat Soborul Vechi? Nu ştiu. Ori nu ţin minte. Şi cine
este ‘neuitatul Iosif Parhomovici’?
Tristă poveste.

Ei, dar să încheiem cu o notă optimistă, căci în pofida intemperiilor începe odată şi
odată trezirea — şi cu mare satisfacţie în suflet, aflăm că strada "Puşkina Gorka" va fi
înveşmântată de acum înainte în haină naţională: "Colina Puşkin". Chiar că mai adecvat
ar suna "Colina Antenelor de Bruiaj"6.
Sic!
Septembrie 1991

NOTE

1
“...S-au creat mai întâi drumurile, iar curţile s-au ridicat treptat în punctele lor mai
importante. Oraşul românesc avea deobicei o "cale" principală ce mergea uneori paralel cu cursul
apei, pe care erau aşezate instalaţiile meşteşugăreşti (morile, vâltorile). Dar mai exista şi o altă
uliţă, numită "domnească" sau "uliţa curţii domneşti", care mergea paralel cu cea de comerţ sau
cădea perpendicular pe aceasta, trecând tot prin faţa curţii. Din aceste două coordonate stradale
porneau uliţele înguste şi scurte, sau şerpuite, pe care erau înghesuite, destul de neregulet,
atelierele şi casele meşteşugăreşti şi ale negustorilor.”
Corina Nicolesu, Case şi palate vechi româneşti, 1979.

53
 2
“... curţile, corespunzând centrelor feudale, sunt mai târzii decât nucleele economice —
târgurile —, care le-au învăluit treptat, înconjurându-le cu străzile populate de meşteşugari şi
negustori.” ib.

3
“După alipirea Basarabiei la Rusia în 1812... Chişinăul de pe timpul acela n-avea decât
câteva străzi strâmbe cu nişte zidiri turceşti vechi. ”

4
“...graţie ordinelor fostului gubernator Fiodorov Chişinăul a început repede să crească şi
să se lăţească în deal de la Bâciok (Bâcul) şi s-a prefăcut într-un oraş european cu cartiere regulate,
străzi drepte, largi şi clădiri frumoase, iar de când în 1869 a fost trasă calea ferată, Chişinăul a
devenit unul din cele mai frumoase oraşe ale sudului Rusiei.”

5
“…De unde pănă la 1870 Ruşii învăţau moldovineşte, înşişi Moldovenii vorbesc de-acum ruseşte.
Din fericire însă, oraşul vechi, cu străzi încă nepavate până azi, rămâne în uitare complectă, conform politicei
oligarhice şi numai astfel se mai pot păstra cele câteva urme neglijate ale aspectului ce-l prezenta Chişinăul în
prima jumătate a secolului trecut...” Constantinescu-Iaşi.

6
Rusia Sovietică practica bruierea (înăbuşirea) emisiunilor radio occidentale. In acest scop
au fost înălţate antene mari în fiecare capitală provincială. La Chişinău ele se găsesc pe aşa zisă
“colină Puşkin”; prezintă un monument de cultură al sistemului sovietic. Nu sunt ocrotite de stat.

54
Biserica Râșcanilor: "... ajungi în faţa unei porţi de piatră solidă, prinsă în zidul curţei, care coprinde o
suprafaţă destul de spaţioasă, durat numai din bolovani de piatră, înalt cam de un stânjen. Din depărtare pare
o cetate veche... In curtea niciunei biserici din oraș nu sunt atâtea cruci și pietre mormântale câte sunt aici,
de unde se vede că multor oameni de frunte le plăcea să-și aleagă ca loc de odihnă veșnică acest colţ... Aici se
odihnește familia ctitorului Râșcanu, a Donicilor și a lui Catargi" (Ștefan Berechet)

Mai multe inscripţii de pe mormintele, din a doua jumătate a sec.XIX erau făcute cu litere latine:

FATALA, CRUDA SOARTĂ!

TOT CE E DRAG IN LUME,
CURÊND DIN LUME PERE!
FERICE CARE LASĂ
MĂCAR UN DULCE NUME!
1884

Pisania bisericii Râșcanilor. "Această Sfântă Bisărică

din temelie s-au zidit cu cheltuiala robului
Dumnedzău Constantin Râșcan biv v.spatar 1777"

Ștefan Berechet: “...acest aier este dăruit de

ctitorul acestei biserici [Constantin -N.N.]. Data de
1765 ne dovedește, că biserica este mai veche de
cât data de 1777 pe care o amintește pisania..."
Aierul bisericii Râșcanilor. 1765.
TOPONIMIA MAI VECHE A CHIŞINĂULUI

Pe locul Chişinăului actual existau mai multe sate şi cătune — extinzându-se,

oraşul le ingloba. Alte denumiri erau reperele caracteristice ale locurilor...

Visternicenii 1437; Hrusca 1548; Buiucani 1608; Vovinţăni; Iureşti; Măluşteni -

Băcioi; Munceşti 1641; Gheţioana, Spinoasa 1642; Douăsprezece Fântâni; Ciocana; Râşcani;
Poşta Veche (pe Calea Iaşilor - azi: Calea Moşilor); Otăvasca / Atăvasca; (Gura) Galbinii
(Mahalaua Galbinii – strada Alexandru cel Bun; Drumul Galbinei - strada Vlaicul-Pârcalab;); Valea
Pruncului – Valea Dicescu; Valea Curvei; mai apoi Valea Crucii; Fulguleşti; Melestiu;
Sprincenoaia; Şepteani etc.

Străzi şi pieţe

Ştefan Ciobanu scrie: “Istoria Chişinăului... este istoria rivalităţii paşnice între cele
două culturi, cea românească veche şi cea nouă rusească, din care iese învinsă cea dintâi”.
Toponimia veche a străzilor ne este mai mult cunoscută în transcrierea rusă, totuşi
până la jumătatea sec. XIX limba dominantă a majorităţii orăşenilor rămânea cea
românească. Din a doua jumătate a aceluiaşi secol numele de stradă încetează de a mai fi
doar un reper în orientare, şi începe să poarte un caracter politic, stârnind astfel
fenomenul rebotezării străzilor. In decursul a unui veac şi jumătate unele străzi au avut de
suferit nenumărate schimbări, de pildă: Căuşanilor—Каушанская—Николаевская—
Ştefan-cel-Mare—Фрунзе—Columna. Incercări de reconstrucţie a denumirilor primare
româneşti ale străzilor au făcut mai mulţi autori – unele sunt plauzibile, altele mai puţin.
Denumirile sunt date în ordinea cronologică de atribuire. Sunt subliniate
denumirile actuale.

Andrii Андрђевская, Alex. Donici, Sf.Andrei stradă

Antoni Антонiева, Антоновская, V.Stroescu, Anton Pann
stradă
Armenească Старо-Армянская, Gh.Asaki stradă;
se păstrează o porţiune mică

57
Armeanu drumul ce ducea la “Armeanu” – curţile arhiepiscopului armean;
Армянская, Cetatea Albă, Armeană, Armenească stradă;
în partea inferioară a actualei străzi.
Azimei > *Aziei > Азiатская, Romana, Свердлова stradă
Astafii > Stafiei? Остаповская, Avram Iancu stradă
Băii Банная, Oituz stradă — dispărută
Bălănescu Балановская, Preotul Poet[…?], Dobrogiei stradă
Balş Бальшевская, Bălcescu, Большевская stradă— dispărută
Bazar Piaţa Veche, Старый Базар piaţă — dispărută
Botezatu Ботизатiевская, Батезатoвская, Paul-Botezatu,
Грибоедова, A.Botezatu stradă
Buicanilor drum. Боюканская; Харузина, Горького, Maria Cebotari
stradă — replanificată
Bulgăriei drum spre Bulgărie; Болгарская, General Dragalina, Bulgară
stradă
Bulgărie mahală. Огородная, Ecaterina Teodoroiu, Grădinilor stradă
Bunăvestire Благовещенская, Тельмана stradă
Căprienei drum. Купрiяновская, Кипрiяновская stradă — în curs de
dispariţie

Drumul Căpriana —
Vadul-lui-Vodă se
păstrase până în anii
cincizeci aproape în
întregime, astăzi există
doar rămășiţe:
str. Cahul,
str. Căprienei.
Când te gândești că pe
aici a călcat piciorul lui
Ștefan!

58
Caţîcă Кацыковой stradelă, mai târziu: Кацыковская,
V.Costachi, Олега Кошевого, B. P. Hasdeu stradă
Catelniţă; Cătălin ? Кателиновая, Кательницкiй stradelă; Traian,
C. Stamati
Caraimi Караимскiй, Mircea cel Mare stradelă, mai târziu: stradă —
dispărută
Cazacu Казацкiй, Казачiй, Griviţa stradelă — dispărută
Chiagului ? Кагульская, Cahul stradă
Donici Дончева, Павлика Морозова stradă
Drumul Mare 1. Большая, Павловская, Petru-şi-Pavel, Павлова, Petru
Rareş — parţial proiectată la jumătatea sec.XIX;
2. în continuare: Екатерининская, Râşcanu, Arhanghel
Mihail stradă; se păstrează o porţiune mică;
3. în continuare Misiţilor, Sinanoglu, Ioachim, drumul
Căuşanilor.
Fântâna Mare Фонтанная, Fantalului, Fântâna Blanduziei, Колхозная;
se păstrează o porţiune mică
Feredeielor Фарисеевская, Ion Ghica, Banatului stradă — dispărută
Galbenii drum. Галбинская, Синадиновская, Sinadino, 28 июня,
Vlaicu Pârcălab

59
Galbenii mahala. Золотая / Golden Strasse, Харалампiевская, 27
Martie, Стефана Великого, Alexandru cel Bun stradă
Goliei Голiйская, Mitropolit Irinopol — Иринопольская,
Sf.Vineri, Octavian Goga stradă
Grecului Грекуловскiй stradelă — dispărută
Grecească Греческiй, mai târziu: – Сирiйскiй, Plevnei, Brăilei stradelă
— dispărută

Guvernului Губернская, Пушкина, Regele Carol Iiu, Puşkin stradă.

Iacub Яковлевская, Петропавловская, Petru Rareş, Gheorghe
Lazăr, Хаждэу, A.Hâjdău stradă
Ieşanu ? Ясская, Жуковского, Tricolorului stradă
Ioachim Якимовскiй, Stan Poetaş, Habad Liubavici stradelă

Ultima casă din Piaţa Veche.

60
 Conform Planului
General de Sistematizare
strada O.Goga
nu va mai exista.

Drumul Goliei
de cândva,
împreuna
cu străzile Andrii–
Pietrărie (azi: Sf.Andrei–
Zaikin),
formau ocolul târgului
până la mijlocul sec. XVII.

Ioanei Ивановская; Ion Creangă, Ion Botezătorul stradă

Lancaster Ланкастерская stradă; Iacob Hâncu
Lemnărie Лемнарiйская; la sud de biserica Sf.Ilie, dispărută în a doua
jumătate a sec. 19;
Măcărescu Макареско, apoi Макаревская; mai târziu: Инзовскiй;
Puşkin, Пушкина Горка; Colina Puşkin stradelă
Malu-Bâcului Вокзальная, Calea-Visterniceni, Brâncoveanu,
Набережная, Albişoara
Mardari? > Murdară? Грязный stradelă, mai târziu: Грязная, Crişana stradă —
dispărută
Marian Марьянскiй stradelă, mai târziu: Марийнская,
Мариновский, Petru Maior stradelă
Măzărache Мазараковскiй, Мазаракинскiй, Мазyрокиевская stradelă
— dispărută
Mihail (Arhanghel) Михаилова stradă, mai târziu: Макареско şi
Антоновскiй stradelă şi mai târziu: - Михайловскiй, Alecu
Russo — dispărută
Mincu Минковская, Миньковская, George Cosbuc, И.Крянгэ
stradă;

61
Misiţilor ? Маклерскiй, Maramureşului stradelă — dispărută
Moldovan ? Молдаванскiй, Молдавскiй, Московский stradelă —
dispărută
Moscului mahalaua Moscului / Rusă. Московская,
Александровская, Alexandru cel Bun, Carol II, stradă;
проспект Ленина, Ştefan cel Mare bulevard
Neamţu Нђмецкая, Инзова, Serghei Lazo stradă
Ospitalului transformată prin etimologia populară în Ospătarului;
Гостинная, Шмидтовская, Carol Schmit,
Сталинградская, Двадцать пятого Октября,
Varlaam şi Dosoftei stradă
Olării Горшечная, Mih.Sturza, Гончарная stradă — dispărută
Opştii Общiй pasaj; Общая, Obştei, Mărăşeşti stradă — în curs de
dispariţie
Orbilor Оргђевскiй stradelă, mai târziu: contopită cu Cojocarilor
Ovreiască Еврейская stradă, mai târziu contopită cu strada Cahul
Paraclisului Часовенная, Зеркальный, I.Neculce stradă, mai târziu:
stradelă
Petrei Петрiевская stradă — dispărută
Petru ? Петровскiй, Безымянный pasaj; Sf.Petru stradelă
Pietrărie Каменноломная, Dragoş-Vodă, Заикина, Zaikin stradă
— în curs de dispariţie
Poliţiei Полицейскiй stradela; alături de Drumul Galbenii
Popii Поповская, Павловская Малая, Miron Costin,
Советская, Ţirelman stradă — în curs de dispariţie
Pornitură, Izvorului ? Бегучiй stradelă — dispărută
Pruncului Прункуловская, Пруньковская, Iancu Văcărescu,
Свердловская, Стеблецова stradă
Purcelului Пурчеловскiй, Movila Burcel stradelă — dispărută

62
Râşcanilor Рышкановская stradă, mai târziu: contopită cu Mincu;
Puşkin
Salhanalei Салганная strada, dispărută
Sălos Салоса, Саловская, Инзовская, Урицкого, Zamfir Arbore
stradă şi Салоса stradelă, Tudor Vladimirescu, Pavel Svinin,
Moara Roşie stradă
Sântavineri Вознесенская, Grigore Ureche, Якира stradă
Săpunărie Мыльный, Грязный, stradelă; mai târziu:
Синагоговская, Bucovinei stradă — dispărută
Sârbu Сербскaя stradă — în curs de dispariţie
Sărărie, Sariei ? Сарiйская, Сирiйская, Plevnei stradă — dispărută
Seminarului Семинарская, Гоголя, Bănulescu-Bodoni stradă
Sf.Ilie stradă: Ильинская stradă — în curs de dispariţie
Sf.Ilie piaţă: Ильинскiй базаръ, Бульвар Космонавтов,
Cosmonauţilor — replanificată
Sf.Constantin ? Константиновская, Veniamin Costache stradă; se
păstrează o porţiune mică
Sf.Gheorghe Георгiевская, Баженова stradă (drum spre Bulgărie)
Sinagogii Синагоговскiй, Evreească-Bâc [sic], Decebal stradelă —
dispărută
Stavrie Ставрiевскiй, Bugeac stradelă — dispărută
Telalbaş, Chioibaş Тiайбашевская, Тeобашевская, Al.Vlăhuţă stradă
Titu Титовская, Titu Maiorescu, Тихонова stradă
Turcească Турецкая; Старо-Армянская, Piaţa-Veche stradă — în
curs de dispariţie
Ţapului Цаповскiй, Пролетарский stradelă — dispărută
Ţintirimul Ovreiesc Кладбищенская stradă; Вдовiй, I.Sârbu, Gheorghe Sion,
Спектора stradelă
Vartolomeu Варєоломеeвскiй, Театральный, Teatrală stradelă

63
 Biserica Armenească.
Aspect actual.

BISERICA ZISĂ ‘ARMENEASCĂ’

1.
In anul Domnului 1788, ofiţerul armatei ruse secund-maiorul von Raan inspecta
oraşul pârjolit de incendiu. De lehamitea turcului sau a moscalului, cu tot cu întrebările lor
prosteşti de care parte a baricadei erau, orăşenii o luaseră de mult care încotro pe la rudele
lor de prin Munceşti şi Buicani, Durleşti şi Cartâşi, Visterniceni şi chiar dincolo de Valea
Curvei, la Băcioi. Cei boieriţi s-au aciuat şi mai departe pe la moşiile lor la ţară, şi acum
cazacii colindau slobod pe uliţele pustii, scotocind prin pivniţele gospodarilor.
— Una, două, trei, patru, cinci, şase. Şase biserici zăceau printre ruine. Jalnică
privelişte, dar ce să-i faci: a la guerre comme a la guerre! Dar las’ că biruim pe turci, şi
atunci...

65
 Peste un an, după o altă pălălaie, cartografilor militari le ieşeau la număr doar patru1.
***
Să identificăm dar bisericile pe care le-a văzut von Raan: una a Râşcanilor, de pe
clopotniţa căreia privea secund-maiorul, iar celelalte cinci ţineau de târgul Chişinău —
Bunăvestire, Sântavineri, Măzărache, Arhanghel Mihail şi biserica căreia mai târziu i se va
zice "Armenească".
Ultima, micuţă, dar de piatră, situată în mijlocul cartierelor negustoreşti, a luat foc
prima. Acoperişul de şindrilă arse într-o clipă, iar grinzile de stejar au mai mocnit multe
zile. Şi aşa au stat zidurile afumate până la sfârşitul veacului al XVIII-lea. Când oraşul, un
pic revenit după campaniile ruso-turce, mai creşte şi mai urcă la deal, biserica fiind arsă şi
neîncăpătoare, pierde din importanţă, şi dat fiind ambiţul moldovenesc de avea temple mai
noi şi deci mai frumoase şi, deoarece se afla în centrul comercial, unde se concentrase o
populaţie eterogenă, ea este cedată diasporei armeneşti.

Planul bisericii Armenești.

66
 Aspectul bisericii
la mijlocul sec.19.
Reconstrucţie.

2.
Insăşi amplasarea în centrul arhaic al Chişinăului medieval sugerează vârsta
venerabilă a bisericii. Intr-un studiu2 de arhitectură a clădirii, profesorul A.H.Toramanian,
armean de origine, zice că "Aceea era o biserică moldovenească, şi cu toată probabilitatea,
comunitatea armeană a Chişinăului şi-a asumat în 1803 grija de a reconstrui această biserică
avariată, preschimbând-o în cea armenească". După o descripţie detaliată, conchide: "In
timpul reconstrucţiei, numită în inscripţia din 1803 prin cuvântul 'zidită' (şi reparaţia
ulterioară din 1804 este desemnată prin termenul ‘zidită din nou’ — N.N.), au fost ridicate
sacristia, clopotniţa, contraforturile peretelui vestic şi efectuate boltirile".

Insă, prof. Toramanian s-a documentat pe teren înaintea reparaţiei capitale şi nu

putea şti de existenţa intrării sudice în turnul-pridvor, care era blocată atunci de un
contafort, cu toate că dumnealui remarcă: "In peretele sudic al primului nivel al clopotniţei se
află o nişă, adâncimea căreia este egală cu grosimea peretelui". Or, această intrare, proprie
anume stilului moldovenesc în arhitectură, demonstrează că primele niveluri ale turnului
fuseseră clădite înainte ca biserica să trecă la armeni. Deci şi clopotniţa-pridvor ne parvine
înaintea anului 1779 — începutul campaniilor ruso-turce. Ea putea fi ridicată cel târziu în
răstimpul anilor 1747 — 1777, remarcat printr-o activizare edilitară. Şi dacă, precum
reiese din studiul prof. Toramanian, analiza arhitectonică indică anterioritatea navei
bazilicii, şi înseşi primele trei niveluri ale cloptniţei-pridvor puteau fi zidite în mai multe

67
 Cartierul
alăturat bisericii.

Acuarelă.
1970.

perioade, atunci începutul ridicării actualei biserici trebuie datat cel târziu, cu secolul
XVII3.

3.
Fiind înainte vreme doar o excepţie făcută armenilor4, cedarea bisericilor
moldoveneşti devine spre sfârşitul secolului XX o regulă. In anii cincizeci, când le este
demolată capela, lipovenilor se oferă biserica Mazarache de pe culmea târguşorului Chişinău

68
de cândva — primul său loc sacru şi cel mai vechi cimitir5. In 1990, Sf.Gheorghe, ultima
dintre biserici care mai urmează tradiţia arhitecturală moldovenească, este cedată
comunităţii ruse. Sf.Haralamb6 se află în posesia Teatrului de amatori "Danko"... Şi dacă
mai adăugăm bisericile Sf.Ilie şi Soborul Vechi lăsate în seama buldozerelor, cu ce
rămânem? Doar cu Sântavineri şi Bunăvestire?
Şi iată stă Măzărache cu crucile lipovene pe turle, de parcă aşa şi se cuveni. De ce nu
o ocroteşte statul? Doar orice alterare a monumentului este interzisă de lege. Sau poate
biserica Măzărache se află prea departe de stat? Adică nu chiar în curtea guvernului?
De ar fi să schimbe cineva crucea lui Ştefan cel Mare, să stea şi el cu una
lipovenească în mână — ce zarvă s-ar stârni! Or, Măzărache nu este un monument mai
puţin important decât statuia lui Ştefan cel Mare, numai că domnitorul se vede pe ferestrele
Ministerului Culturii şi Cultelor, iar biserica — ba. Şi toată "ocrotirea" se reduce la o
vânzoleală dospită cu retorică patriotică în preajma mostrelor dubioase de arhitectură
colonială.

4.
Inghesuită de pretutindeni de prăvălii şi dughene, biserica armenească stătea cândva
ca pe o insulă, cuprinsă de braţele a două străzi, care la începutul secolului XIX purtau
numele de Turcească şi Constantin. Insăşi strada Armenească, populată de armeni7, se
găsea la un colţ mai la deal, şi nu exista o legătură directă între denumirea străzii şi cea a
bisericii. Abia mai târziu denumirea de Armenească s-a extins asupra străzii Turceşti.

In caz de antroponim, "Constantin", "la Constantin" (ruseşte Konstantinovskaia), era mai firesc să sune
"Costache", "la Costache", ceea ce ar fi dat rusescul Kostakievskaia ori Kostakovskaia. Pe de altă parte, se
obişnuia ca străzile alăturate bisericilor să le poarte numele — Bunăvestire, Ilie, Mihail (Soborul Vechi),
Sf.Gheorghe, Sântavineri — mai apoi Voznesenskaia — Inălţării Domnului, etc. De ce n-ar trece strada
Constantin pe lângă biserica Sf.Constantin? Astăzi Sf.Impăraţi Constantin şi Elena este hramul bisericii
Râşcanilor, însă acesta nu-i aparţinea dintotdeauna, mai întâi avându-l pe cel al Invierii Domnului.
O fi reieşind din toate acestea că biserica arsă şi cedată armenilor, reparată de ei şi botezată
Sf.Născătoare de Dumnezeu, purtase un timp numele Sf.Constantin, iar atributele ce au putut fi salvate de la
foc au fost mutate la Râşcani?8 Cine ştie…

5.
Inveterat în transhumanţa păstorească, omul, în funcţie de gravitatea pericolului şi
durata lui, se retrăgea ba în vie, ba în codru, iar când prăpădul se prelungea, iarăşi acei
munţi bătrâni îi ofereau supremul adăpost... Şi iar veneticul găsea locul liber şi fertil, plăcut

69
surprins că nimănui nu i s-a năzărit să locuiaiască aici, în aceste văi mănoase legănate de
dealuri verzi.
***
Şi iar pământul tămăduit înturna refugiaţii, câte unul, câte zece, câte o mie, de se
nedumerea cel venit de unde s-au luat aceştia pe capul lui.
Iar în amintirea vârfurilor ce l-au adăpostit, ori de dorul lor, omul pornea reînălţarea
bisericii, doar-doar va fi mai aproape de Cel...

CENTRUL
RE

CA VECHI COMERCIAL
U L MA

S
Soborul EA
REC
AL CHIȘINĂULUI
DR U M

Vechi G
CO
NS
TA

ARMENEASCA
ARE
NTIN

CEA M
ÂNA
FÂNT Mă ză rache
LA

BAZAR
ŢA
E

OV
AR
M

PU

RE
UL

IA
L
UM

SC
A
DR

S ÂRBEASCA
SÂ
NT
AV

Sunt evidenţiate
IN

porţiunile care deocamdat ă

ER I

nu au fost demolate

Situaţia la 1992.

Centrul vechi al Chișinăului. A reușit să dăinuie din evul mediu la al doilea război mondial. Ceea ce a rezistat
incendierii la retragerea rușilor și bombardamentelor aliaţilor, a fost demolat de autorităţile sovietice. Cu toată
"independenţa", demolările continuă și astăzi.

70
71
72
 6.
Sântavineri, este singura biserică a Chişinăului vechi care a rezistat tuturor
încercărilor timpului şi nimeni n-a reuşit s-o închidă vreodată. O fi purtând ea numele său
popular încă pe de atunci când această parte a oraşului era o posesiune a mânăstirii
Sf.Vineri din Iaşi? Edificiul actual este făcut în prima jumătate a secolului XIX, pe locul
bisericii mai vechi, posibil din lemn, şi lăcaşul de acum este închinat Inălţării Domnului.
De aici şi-a început ascensiunea Maria Cebotari...
Când s-a interzis să se bată clopotele, dangătul Sântavinerii se auzea în surdină de
Paşti. Suna uşurel clopotul cel mai mic, de-l auzeau numai cei ce trebuiau să audă. Zău, ca
la creştinii catacombelor.
Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

***
In turnul bisericii Bunăvestire atârnă clopotul turnat în 1806. Inscripţia de pe el zice
că este o donaţie a lui Toader Sabău. A aceluiaşi Toader Sabău care contribuie şi la
reparaţia Soborului Vechi şi Sf.Ilie. Clopotul e toată amintirea ce pare-se că a rămas de la
el...

***
La ţară renaşte vechiul obicei de a însemna locurile sacre prin troiţe. Dacă nu există
destule mijloace materiale pentru a le reface, de ce nu s-ar marca măcar cu nişte răstigniri
locurile unde au stat cândva bisericile vechi moldoveneşti, au stat şi au pierit ca nişte
martiri.

7.
Clădirea bisericii 'Armeneşti' a suferit mai multe intervenţii atât în perioada
moldovenească, cât şi mai târziu când a fost preluată de armeni. Vechile ferestre, cu
excepţia celei din altar, au fost lărgite. Se prea poate că această operaţie a fost efectuată prin
dislocarea ancadramentelr din piatră cioplită (ele putând fi utilizate la lucrări ulterioare —
procedeu observat la Măzărache, unde pentru repararea scărilor s-au folosit chiar şi pietre
funerare). La clădirea de bază au fost alipite anexe şi contraforturi. Ultimul etaj al
clopotniţei şi porticul anexei sudice ţin de sfârşitul secolului XIX.

73
 Cu prilejul recentei "restaurări", odată cu degajarea pereţilor de stratul de tencuială,
în altar a ieşit la iveală o fereastră îngustă, nelărgită, care fusese astupată, lăsându-se doar o
mică deschidere elipsoidală. Mai apoi însă zidăria veche cu tot cu fereastra a fost ascunsă de
ochii lumii de către "restauratori" prin pardosirea întregii clădiri cu plăci de piatră! Această
făţuire se poate explica doar de moda introdusă de Ivan Ivanovici. Fără nici un motiv au
fost înlăturate contraforturile... Demolarea a tot ce se mai afla împrejurul bisericii şi
apariţia unui gard cochet s-au adăugat celorlalte transformări pe care le suportase
monumentul de-a lungul timpului9.

74
 Reconstrucţie.
După înlăturarea
anexelor făcute în
sec.XIX, reapare o
biserică în stil
moldovenesc
tradiţional.

Şi totuşi această biserică, zisă 'Armenească', rămâne a fi cea mai veche clâdire a
Chişinăului care s-a păstrat până în zilele noastre. Unele biserici şi-au schimbat straiul,
altele au fost dărîmate, iar aceasta, deghizată în 'Armenească', a izbutit să supravieţuiască.
Şi cine ştie, de zăbovea în stăpânirea ortodoxă câte i se mai puteau întâmpla?
Iată că stă! Dosită, scuipată, dar tot vie.

1992

NOTE

1
Gheorghe Bezvicony scrie: ”Baronul Franz de Tott (1733 - 1797), ambasadorul francez al
Bahcisarai şi Constantinopol, este mulţumit la 1767 de ospitalitatea unui ‘guvernator’ al

75
următor un groaznic foc distruge oraşul; totuşi secund-maiorul von Raan care descrie aspectul jalnic
al oraşului la 1788, îi prezice un viitor frumos ca unui punct strategic important. Un incendiu din
1789 mai distruge ceea ce a rămas, încât călătorul von Reiner, vizitând Chişinăul la 1793, vorbeşte
de un loc mic şi fără însemnătate.”
Acest lucru poate ilustra planul oraşului alcătuit la 1789 de militarii ruşi:

“Планъ местечку Кишиневу

Споказанiемъ прожекта подъ укрђпленiе двухъ батальоновъ и
четырехъ ескадроновъ означенъ и прожектной краской сочиненъ
февраля __ дня 1789 год[…]
ЕξПЛИКАЦIЯ
А. Церковь воскресенiе христово каменная сотправленiемъ службы.
B. Церковь благовещенiе каменная. Разоренная.
C. Церковь архистратига михайла каменная разоренная.
D. Церковь Святыхъ акима и анны каменная. Сотправленiемъ службы.
E. Обывательское жилое строенiе покрыто деревянно[ю] краскою апустое безъ крышки.
F. Кварталы строення […] минувшаго лета. Истребленныя турками.
G. Плотина чрезъ реку быкъ стремя мелницами.
H. Колодцы.
I. Жидовскiе кладбищы въ окопе съ […] признаке […] чумное.
K. Садъ фруктой […] свиноградомъ.
L. Батарея изъ 8[…] главной и 2[…] углицкого полку артиллерiйскихъ орудiй.
M. Батарея изъ 2хъ углицкого полку орудiй.
N. Батарея изъ 3хъ витебскаго полку орудiй.
O. Полагаемое вновь укрепленiе вкоемъ:
P. Мосты збарiерами и траверзами.
Q. Приономъ постъ состоящiй изредута.
R. Обывателской домъ пологаемой укрепить.
S. Рогатки.
T. Провизской[…] магазеинъ[…]”

2
Этнография и искусство Молдавии. Chişinău, 1972.

3
Este documentată existenţa la Chişinău din 1645 a bisericii Sf.Ierarh Nicolae.

4
Caz identic la Cetatea Albă.

76
77
Biseria Măzărache.
"...Creștinismul a fost semănat pe teritoriul ţării noastre de Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, încă pe la jumătatea
secolului întâi..." (I.Bălan — Pateric, Galaţi, 1990)

5
“...Din timpul existenţei cimitirului s’a păstrat în popor expresia ‘la Mazarachi’. Ultima
distrugere a cimitirului, ca şi o ‘reparare’ recentă a bisericii, care i-a stricat şi mai mult stilul, s’a
făcut acum câţiva ani. Multe picturi vechi moldoveneşti care în străinătate s’ar fi păstrat cu sfinţenie,
s’au înlocuit în bisericile basarabene cu tablouri de proastă calitate ale contemporanilor noştri.
Printre cei înmormântaţi la Mazarachi era jitnicerul Iordache Haitul, care a delimitat în 1805,
împreună cu Ion Vârgolici, moşiile mănăstirii Galata — Buiucani şi Vovinţeni.” — Gheorghe
Bezvicony, 1943
Pe un mormânt datat cu 28 iunie 1808, scria:
IORDAKE M-AM NUMIT
IN PUŢINI ANI CE AM TRĂIT
SOŢUL MĂ IUBÉ, MÂNGĂERE MĂ AVÉ
AŞTEPTÂND CA SĂ VADĂ
SĂ MĂ BUCUR DE A MÉ ROADĂ
CÂND ACEIA S-AU GĂTIT
CEASUL MORŢII AU SOSIT
ŞI PUNÂNDU-MĂ ÎN MORMÂNT
CU LUT M-A ACOPERIT
A FI VERMILOR MÂNCARE
ŞI SOŢULUI ÎNTRISTARE
MĂ ROG SOŢULE IUBITE
SĂ-ŢI ADUCI DE MINE AMINTE
O fi cea mai veche poezie documentată în scris la Chişinău?

78
Poarta Măzărache.

6
In 1924 P.Gore scria: “Sunt de atunci trei ani de când am mai văzut trei plăci (pietre)
funerare cu inscripţii moldoveneşti în curtea bisericii Sf. Haralampie; acum ele nu mai există.”

7
“...Printre mulţimea ciudată deosebeai pe ofiţerul rus trecând iute în droşca-i uşoară, pe
frumosul şi voinicul ţăran moldovean, contrastând cu soldatul împărătesc [rus — N.N.] cu
trăsăturile de calmuc, puţini turci, din pătura cea mai de jos, şi mulţi armeni — aşa de numeroşi aici
că ocupă o stradă întreagă. In mijlocul poporului şedeau zarafii evrei cu măsuţe înaintea lor, pe cari
erau împrăştiaţi zechini de Veneţia, galbeni olandezi, funduchi, stamboli şi alte feluri de monezi de
aur turcesc, în amestec cu greoaia aramă a copeicilor ruseşti. Trăsura unei agere şi frumoase copile,
nepoata vlădicăi armenesc, înainta încet pe strada îngustă şi murdară; în coadă stătea o slugă în
strălucita haină de arnăut.” — William MacMichael, 1817.

8
Ctitorită conform pisaniei la 1777. Existenţa unui aier dăruit de ctitorul acestei biserici
Constantin Râşcanu datată cu 1765 ne dovedeşte, că biserica este mai veche de cât data pe care o
aminteşte pisania.

S-a mai astupat fereastra nivelului doi ai turnului şi la intrare s-au adăugat nişte ornamente
9

armeneşti. In perioda postbelică pâna în deceniul al nouălea a servit drept depozit, după "restaurare"
— centru turistic, din 1992 dată în folosinţă diasporei armeneşti din Republica Moldova.

79
BISERICILE MAI VECHI ALE CHIŞINĂULUI

Existente până la 1812

Sf.Nicolae (Armenească)
Biserică pe pământ domnesc.
Sf.Ierarh Nicolae, ctitorie Vas.Lupu
1645
refăcută 1803 pe ruine de către armeni
în prezent: biserică Armenească Biserica Sântavineri.
Sf.Născătoarei de D/Zeu.
Măzărache
1752 ori 1772
Sf. Ioachim şi Ana
apoi: Naşterii Maicii Domnului, 1812;
clopotniţa 1818

Bunăvestire
datări: 1807, 1810
Soborul Vechi de lemn 1795 (?)
Biserică Sf.Arhangheli Mihail şi Gavriil, pe hartă 1774,
1747 1789 - de piatră;
pe moşia mănăstirii Sf.Arhangheli– clopot - donaţie Th.Sabău 1807
Galata.
Refăcută de serdarul Râşcanilor
Theodor Măcărescu 1804; 1806 existentă la 1765
cu utilizarea unei decoraţii neoclasice Invierii Domnului
demolat cca. 1960 1777
în prezent:
Sântavineri Sf.Impăraţi Constantin şi Elena
Biserică pe moşia mănăstirii Sf.Vineri
In prezent: Inălţării Domnului,
Clădirea actuală 1830
existentă pe harta anului 1813
alte surse: 1804

80
 La nord de biserica Haralamb, se vede pe hartă
biserica Grecească a Mitropolitului Irinopol; strada
Goliei de alături mult timp s-a numit Irinopolskaja
(actualmente O.Goga).
ANM F.11. reg.1, dos.245. Fotocopie.

Sf.Ilie
de la sfârşitul sec.XVIII
Piatră memorială “Văleat 1781 mai 11”
refăcută de Th.Sabău 1806
demolată cca.1960

Sf.Gheorghe
sfârşitul sec. XVIII - (?)
terminată la 1819,
morminte vechi moldoveneşti;
ultima stil arhitectural moldovenesc

Haralamb
existentă pe hartă din 1813;
morminte vechi moldoveneşti
clădirea din 1836

Buicanilor
Arhanghel Mihail 1825

Lipovană
capelă;
existentă pe hartă 1813; de lemn?
demolată cca.1960

81
 Patriarhilor Athanase şi Chiril Ctitorite după 1812
1812,
biserică grecească de casă; dispărută Cimitir
1830 Tuturor Sfinţilor;
Munceşti classicism?
Arhistratigi 1805,
de lemn. Cathedrala
Sf.Treime 1869; 1836
stil pseudo-rus Mai târziu clopotniţa —
simbol al victoriei
Rusiei asupra Turciei

Luterană
1838

Catolică
1840

Ciuflea
1858 Sf.Teodor Tyron;
stil pseudo-rus

Adormirii
1892 Adormirii Maicii Domnului

Sf.Dumitru
1902

etc.

Crucile moldovenești de pe biserica Măzărache au fost

date jos (fiind înlocuite cu cele rusești)
cu ocazia aniversării a o mie de ani de la creștinarea
Rusiei.

82
 Vederea înspre biserica Bunavestire, înc.
sec. XX.
Foto E.Marvan.

 Biserica Bunavestire. Placa votivă datează

cu începutul secolului XIX —biserica însă
este consemnată pe hartă și la 1789.

…In turnul bisericii Bunăvestire atârnă clopotul

turnat în 1806. Inscripţia de pe el zice că este o
donaţie a lui Toader Sabău. A aceluiași Toader
Sabău care contribuie și la reparaţia Soborului
Vechi și Sf.Ilie. Clopotul e toată amintirea ce
pare-se că a rămas de la el...

83
Imagine din anii 1920.

Desen de Glebus Sainciuc

1947.

Casa proprietarului Zagorodni din strada Grădinarilor (azi: Grădinilor),

Ridicată pe la 1800.
In anii 20 ai secolului XX era una din cele mai bine păstrate.
Demolată prin anii ‘60.

O casă din Budeștii pe Răut, sec II-IV A.D., săpături cultura “Cerniachow”. Arheologul E. Rickman
zice: “Основой строительных деталей является каркас из вертикальных бревен и
переплетавших их веток, обмазанный глиной.”
Aceste două case le desparte un mileniu și jumătate, în care răstimp nu a intervenit nici o schimbare
structurală. Soarta lor este și ea identică - au dispărut în urma unor incursiuni militare.
Planul casei din Budeștii pe Răut, sec II-IV A.D., săpături Planul casei din strada Grădinarilor.
cultura “Cerniachow”
CITATE DESPRE CASĂ
din Corina Nicolescu şi din copilărie

Casa noastră are forma unui patrulater, şi curtea este tot aproape dreptunghiulară.
Astfel se mărgineşte din trei părţi cu vecinii şi una dă în stradă.

Nord-Est.
"Claudetihăna" se trage din Клавдия Тихоновна.
Claudetihăna avea o sută de pisici. Şi era gata să mai ţină. Avea şi câini. Astfel se
întâmpla atunci când mai aduceam acasă un mâţ de suflet, bunica îmi zicea:
— Ia, du-l la Claudetihăna!
Era vecina de peste gardul din fundul curţii. Bunica, când o mai întâlnea în drum,
aceea avea deobicei sacoşa plină de pâine.
— Ce vă trebuie atâta pâne, că sunteţi singură?
— Apoi pentru mâţele mele...
Mie-mi părea o vrăjitoare. Nu era deloc prietenoasă. Trăia singură cuc, nu lăsa pe
nimeni în casă, şi copiilor le era frică de ea.

Casa proprietarului Bonza, cca

1820. Dispărută.
Comisiunea Monumentelor.

85
 Sud-Est.
Cheochia-Zîna n-a avea nas. In loc de nas purta o proteză. Ca să se ţină, era agăţată
de nişte ocheleri fără dioptrii, parcă de jucărie, cu sticlele plate.
Trăia singură cuc. Nu ştiu din ce o ducea. Mai vindea răsărită prăjită. Industria
răsăritei cerând anumite investiţii începătoare, cu vârsta i-a venit prea greu. O vedeam
cerşind la biserică. Ba chiar şi în faţa casei. După fiecare ploaie, până mai era în stare, se
cocoţa pe acoperişul casei sale. Il repara cum putea şi cu ce putea. Spiridon Vangheli are în
"Steaua lui Ciuboţel" un moş Pintilie, care îşi tot dregea acoperişul; când ilustram cartea,
mereu îmi aduceam aminte de Chiochia-Zîna. Numai că la Vangheli e poveste, şi-l ajuta
cocostârcul, iar Zina era reală şi sta mai prost cu ajutorul. Vecinii, ba unul, ba altul îi
aduceau de mâncare.
Intr-o zi au găsit-o moartă. A venit un camion de la miliţie să-i ridice corpul. Stătea
pe jos zgribulită. Unii ziceau că a murit de bătrâneţe, alţii - de foame. Am luat-o şi am pus
în camion. Era foarte uşurică; eram deja în toiul socialismului multilateral dezvoltat.

Casa proprietarului Ţubariu. Dispărută.

Comisiunea Monumentelor.

86
 Reședinţa mitropolitului armean. Consemnată pe harta lui Ozmidov.
Se găsea pe strada Bulgărească, ceva mai la deal de bd. Ștefan cel Mare.

“...Un singur colţ din partea de sus a orașului, adică târgul nou rusesc, are începuturi mai vechi, acel
numit ‘Ograda armenească’, ce mai păstrează încă și azi puţine urme ale acestei vechimi...”

P.Constantinescu-Iaşi, 1931.

Interior.
Elena Petrovna trăia la noi la gazdă, era feroviară. Toată măhală, fiind aproape de
gară, era plină de feroviari aduşi din Rusia. I-au dispus pe la casele oamenilor, ori pe la cele
părăsite. Mai mult de jumătate din vecini, care ne înconjuraseră înaintea războiului, lipseau.
Care au plecat în România, care în Siberia.
Elena Petrovna era singură cuc. Inainte de război avusese un fiu, din flori. Când a
împlinit optsprezece, s-a început războiul — şi dus a fost. Acum erau anii cincizeci şi tot îl
aştepta înapoi. Se mai zvonea că cică iată cineva, pe care nici nu-l mai aşteptau s-a întors.
Venea pe la ea mama lui Virgilea, avea şi ea un fiu dus, şi se tot împărtăşeau, schimbau
informaţia. O trata cu "чайный гриб", era o băutură fermentată pe bază de ciupercă, ce
plutea în borcan în care se adăuga ceai foarte dulce.

87
 Când îl născuse pe fiu-său, trăia undeva pe Volga, şi era socialismul deabia în
costrucţie. Fiind lăuză, nu s-a putut prezenta la lucru, şi lipsea de vreo trei zile. A venit
miliţianul şi a arestat-o. Şi a tot dus-o cu pruncul în braţe prin tot oraşul până la sector,
sau cine ştie. Era iarna şi bătea un vânt rece, şi ea tot mergea şi mergea, că sectorul era
undeva în altă parte a oraşului. Era om înţelegător miliţianul, dar ce era să facă? S-a
lămurit acolo şi au lăsat-o. Pe urmă a mers înapoi. Şi aşa i-a picat în minte drumul cela,
lung ca o viaţă. Apoi în patruzeci şi unu i-au luat băiatul, şi ea stătea şi-l aştepta înapoi: un
drum fără sfârşit. Avea o fotografie a feciorului, micuţă — şi tata a mărit-o, a desenat cu
creionul. Atârna deasupra patului.

Nord-Est.
Când a murit Claudetihăna, s-a aflat că bărbatu-său nu fusese dus în Siberia, ci
stătuse ascuns acasă: a făcut Claudetihăna o ascunzătoare după perete, şi-l ţinea acolo. Ca
să nu stârnească nedumeriri în privinţa surplusului de hrană ce trebuia s-o procure, ţinea
multe animale. Aşa trăia ea cu soţul la adăpost şi pisicile împrejur. Când a murit ea, n-a
avut el încotro, şi a ieşit. Erau anii şaizeci, erau alte timpuri, nu mai ridicau oamenii, şi
ziarele îşi băteau joc de cazul lui — de frica lui. A mai trăit un an, şi a murit şi el.
După ce ieşise, mai întâlnea lumea, şi povestea.
Bunicului:
— Dar eu vă vedeam Gheorghe Simionîci, pe fereastră, cum mergeaţi la vale, la
frate. Că ei fuseseră colegi de lucru înainte de război cu bunicul George, după mama.

Nord-Vest
In curtea vecină era un cuptor. Cu câteva zile înainte de Paşti era deja incins. Toţi
vecinii se puneau în rând. Cei privilegiaţi mai aproape de sărbători. Bunica era privilegiată.
Era specialistă la copt cozonaci. Şi era somată de fiecare dată când trebuia de apreciat dacă
era momentul să fie cozonacii scoşi.
Intr-un an au venit pompierii şi au dărîmat cuptorul. Au zis că în scopuri
antiincendiare, dar lumea zicea că altul era motivul. Bunica mai încerca să coacă cozonaci
în rola sobei. Dar nu ieşeau cum se cuvine.

88
Casa Pătlăgeanu, de peste drum de biserica Sântavineri. Ridicată pe la 1815/20. Dispărută.
Comisiunea Monumentelor.

89
 Sud-Vest
Strada Grigore Ureche, numărul 38.
Scormonind prin ţărnă în curte am găsit o tăbliţă. Avea scris pe ea "str. Grigore
Ureche" — cu litere latine. Pe atunci denumirea oficială a străzii era Voznesenskaia, pe
urmă s-a făcut "Iakira", acum iar este "Grigore Ureche". Până la revoluţie era tot
"Voznesenskaia" — în numele bisericii — Inălţarea Domnului. Dar de fapt lumea
dintotdeauna îi zicea şi continuă să-i zică "Sântavineri". Şi dacă spui că locuieşti pe
Voznesenskaia, Iakira, Gr.Ureche, lumea întreabă, unde vine asta? apoi la Sântavineri —
şi se clarifică.
Scormonitul prin ţărnă desvăluie câteodată multe. Pe acolo de unde porneşte oraşul
Chişinău, pe lângă Măzărache, s-au găsit urme de aşezare preistorică a chişinăuanului
neolitic. Trăia în bordeie, prindea peşte, făcea oale. Desigur dacă nu-l încurca nimeni.
Mai tărziu, dacă era pace, ceea ce se întâmpla cam rar, ajungea să aibă surplus de
peşte, de oale, de alte ale gurii şi de meşteşug, aşa că le grămădea de zile negre, şi trebuia să
le ţină undeva. Astfel în loc de bordei apare casă orăşenească cu subsol-cerdac. "...Casele
orăşeneşti... sunt constituite, în marea lor majoritate, dintr-un parter înălţat pe un subsol,
uneori chiar pe un demisol, care are rolul unei magazii pentru păstrarea proviziilor,
uneltelor şi mărfurilor" scrie Corina Nicolesu în cartea Case şi palate vechi româneşti,
apărută la Bucureşti în 1979.
Dacă zilele negre mai amânau să vină, pornea schimbul de marfă.

Acasa pe strada
Gr.Ureche 38, anul
1933.

90
Casa din strada Mincu
(azi: strada Pușkin).
Demolat întreg cartierul.
Comisiunea Monumentelor.

91
 Tata mă lua de mână, şi ne duceam în jos spre valea Bâcului. Trebuia să fi fost foarte
pitoresc pe acolo. Bâcul era pe jumătate mlaştină şi creştea mult stuf. In apă era fixat un
scăunaş, probabil pentru pescari.
Tata s-a aşezat în pirostrei pe mal şi desena. S-au adunat în jur la spectacol băieţii
din măhală. Unul s-a oferit să-i aducă scăunaşul cel din apă. Dar nu l-a putut clinti, era
prins bine în pari bătuţi în fund. Mai la deal era o casă cu cerdac, acoperită cu şindrilă. Tata
mi-o arăta, zicea că-i frumoasă. Fotografia ei, mărită pe o planşetă, a stat atârnată la
catedra de arhitectură, care era condusă pe atunci de Voiţehovschi şi Toramanean. Apoi a
dispărut. Fotografia. Casa fusese demolată mai înainte. Era o casă într-adevăr frumoasă,
tipic moldovenească, de la oraş.

Casa noastră este destul de recentă şi modernă. A făcut-o bunicul Vasile în anul
1914, "după proiect", de piatră, acoperită cu tinichea. Casa se încălzea cu sobe. Era înainte
şi o plită cu cuptor la bucătărie, dar o ţin minte foarte vag. Sobele aveau role, dar erau bune
doar de făcut pesmeţi, nu de copt cozonacii.

Casele din preajma Pieţei Vechi.

Demolate. Azi pe aci trece str.Pușkin.

92
 Casa boierească din Mahalaua Galbenii (azi: str.Alexandru cel Bun).
Inceputul sec.19. Demolată prin 1985.

Cu o sută de ani înainte, pe la 1814 mai toate casele erau de lemn, adică partea
superioară a casei. Pe planul detaliat a Chişinăului, alcătuit de Ozmidov se face registrul
imobilelor:
“Домовъ деревянныхъ на каменныхъ фондаментахъ, которыя съ каменными
погребами, подъ деревянными и черепичными крышами - 870...
Домовъ деревянныхъ подъ камышевыми крышами, изъ коихъ нђкоторые на
каменныхъ фондаментахъ и съ каменными погребами - 1191.
И того собственно обывательскихъ домовъ въ городђ Кишиневђ - 2129.”a Din
2129 de case doar 68 erau de piatră.
Cu încă o sută şi ceva ani mai înainte, pe timpul domniei lui Vasile Lupu, prin
mărturia lui Paul de Alep, secretarul Patriarhului Macarie, se ştie că în oraşele româneşti
casele "toate sunt de lemn şi vălătuci încât ninsoarea nu se poate ţine pe ele. Inăuntru sunt
aşezate laiţe de jur împrejur şi o masă în mijloc, ca în casele Frâncilor. Paturile lor sunt

a
) vezi traducerea la cap. Ozmidov.

93
formate din scoarţă sau pâslă şi totdeauna apropiate de zid. In fiecare este câte o sobă, vatră
sau cămin. Deasupra acestuia din urmă, pentru a apăra de fum, e format un fel de pătrat de
lut verde sau roşu, iar la casele celor bogaţi de olane lustruite, sprijinit pe doi stâlpi şi cu un
capac în vârf. Acesta se numeşte în limba românească 'cuptoriu'. Asemenea cuptoare sunt
foarte obişnuite la ei, încât casele lor iarna sunt mai calde decât băile la noi."

Acasă pe strada Gr.Ureche 38, anii

1950. Aici se aduna lumea de tot felul,
unii din ei sunt demult Istorie.
G.Sainciuc, I.Vieru, R.Ocușco, Vasile I.
Sainciuc, V.Zagorschi, M.Grecu, Vitalie
Tulnic, V.Rusu-Ciobanu, Valentina
Zagorschi.

De biserica Bunavestire se ştie de demult. Nu este clar din ce era clădită iniţial. In
1789 documentele ruseşti grăiesc ca fiind de piatră: "Церковь благовещенiе каменная.
Разоренная.a" Mai tărziu apare ca fiind de lemn! Cea actuală, de piatră este clădită abia în
1807 sau 1811. Deruta poate fi doar a străinilor. In prima jumătate a secolului XVII un
oarecare Niccolo Barsi trece prin Moldova şi ne lasă amintirile:
"Locuinţele oraşului, foarte puţine la număr, sunt din pământ, însă în cea mai mare
parte ele sunt făcute din bârne îmbucate unele într-altele. Peste ele se aşterne lut amestecat
cu pleavă, cu băligar de cal şi cu apă. După ce se usucă acest material, se ia var şi se albesc
aceste case ca şi cum ar fi nu din pământ ci din zid, datorită cărui fapt cine nu se pricepe, ia
uşor drept piatră ceea ce de fapt nu e decât lut. Aceste case ei le împodobesc cu pridvoare şi cu
balcoane ieşite în afară, pentru a putea sta în timpul verii la răcoare, şi le acoperă de cele
mai multe ori cu paie. Numai casele boierilor şi cea a domnului sunt acoperite cu şindrilă.
Toate sunt izolate una de alta şi fiecare din ele îşi are ograda sa cu grajduri pentru vite."
Şi casa mătuşii Elena avea "un pridvor ieşit în afară, pentru a putea sta în timpul
verii la răcoare", dar şi mai bine, să te dai huţa în jilţul-balansoar împletit din paie. Mătuşa
era învăţătoare şi casa înainte de război era a lor. După - nu mai era, le-au dat însă două
odăi, să aibă unde trăi. In propria casă. Pe urmă şi casa a fost demolată, ca toate celelalte de

a
) Biserica Bunavestire de piatră. Devastată.

94
pe strada Grădinarilor, şi le-au dat apartament. A insistat, şi le-au dat alături, nu la Râşcani
sau Botanica, că era învăţătoare emerită. Şi a stat acolo cu o altă mătuşă, tot Elena, sora cu
bunicu, şi cu Didi, vara mea. Apoi mătuşile au murit, vara a plecat, şi s-a terminat casa.
Când mă duceau la bunicii "ceilalţi", trebuia să parcurg un drum destul de lung.
După ce treceam de biserica noastră, drumul cobora un pic la vale şi apoi iar la deal, strada

Casa din fosta stradă Balș, ridicată pe

la 1780. Demolată împreuna cu
întreg cartierul.
Comisiunea Monumentelor.

95
se făcea tot mai îngustă. Ne apropiam de fostul centru al târgului de cândva. Apoi treceam
de un maidan. Casele erau mai toate ruine pe acolo. Erau resturile "Bazarului vechi" - Piaţa
Veche.
Corina Nicolescu: "...centrul economic ...începând din secolul XVI, va fi numit şi cu
termenul persan 'bazar' sau 'pazar'."
Casele care mai rămâneau erau foarte înghesuite, lipsea oricare verdeaţă, şi era numai
praf. Era un praf foarte fin, aproape nematerial, şi era cald şi plăcut — dacă-ţi dădeau voie
să mergi desculţ, dar să fii atent să nu calci pe vreun ciob de sticlă. Iar casele erau foarte
neatrăgătoare, de mult timp nevăruite, stâlpii ce susţineau streaşina mai toţi aplecaţi, pe
uşile întredeschise se zărea hăul. Mama zicea că dacă intrai, treceai şirul odăilor una înt-
alta, una într-alta, de ieşeai în altă parte, în cu totul altă stradă, şi până treceai abia de
zăreai un pic de lumină. Evu' mediu!
Corina Nicolescu: "Din cauza nevoii de a spori spaţiul de locuit şi de depozitare,
casele negustoreşti se dezvoltă mai ales pe axul longitudinal, cu un front limitat spre stradă,
din pricina lotului îngust în oraş, fapt care duce la desfăşurarea pe întreaga lungime a unui
coridor, deschis sau acoperit cu geamlîc, o adaptare, după unii cerecetători, a pridvorului
casei ţărăneşti."
Deci chiar evul mediul era.

Apoi mai treceam de o biserică, drumul iar se făcea mai lat, şi ajungeam la casa
bunicilor ceilalţi, şi mă jucam cu Didi.

1997

96
 CUPRINS

PREŢUL MEMORIEI 4

Cronologia târgului până la 1812 14

ISTORIA IN CURS DE DISPARIŢIE 18

Chişinăul documentat de hotarnicul Ozmidov: 28

TOATE DRUMURILE DUC 39

Toponimia mai veche a Chişinăului 56

BISERICA ZISĂ 'ARMENEASCĂ' 64

Bisericile mai vechi ale Chişinăului 80

CITATE DESPRE CASĂ 84

Planul orașului
aprobat la 1834 de
ţarul Nikolai I
Un virtual Proiect de Ocrotire a Structurii Istorice a orașului Chișinău. Pentru început ar trata doar o mică zonă a Târgului Vechi, și
anume sub-centrul Sf.Ilie. Modelul poate fi extins și asupra altor părţi orașului vechi cuprinse între Gara Feroviară până la strada Zaikin
și de la Catedrală până la rîul Bâcu.
Un Proiect de lucru ar prevedea revalorificarea cartierelor limitrofe Pieţei Sf.Ilie dinspre nord-vest precum și ridicarea la intersecţia
străzilor Anton Pann, Sf.Ilie, Sf.Andrei și Căpriana a unui memorial din o Capelă pentru pomenirea bisericii-martir Sf.Ilie, o
reconstituire a Pietrei lui Ștefan Nour și o Troiţă comemorativă pe locul altarului.
 ANEXĂ
Inventarul Fondrilor Muzeului Bisericesc din Chişinău.
ANM Fondul 1135 Inventar 1 Dosar 7
OPISUL OBIECTELOR CE SE PĂSTREAZĂ IN MUZEUL
SOCIETĂŢII
Istorico-arheologice bisericeşti basarabene, din Chişinău
1923

102

DENUMIREA OBIECTELOR
I.
Antimisele
a) româneşti:
1. 466. Al Mitropolitului Gavriil, fost al Chievului; eliberat
bisericei "Acoperemântul Maicii Domnului" din oraşul
Odesa, în anul 1800.
2. 467. Al Mitropolitului şi Exarhului Gavriil al Chişinăului şi
Hotinului; eliberat bisericei "Sf. Gheorghe" din com.
Beşenia, 9 Martie 1819.
3. 468. Al Arhiepiscopului Dimitrie al Chişinăului şi Hotinului;
eliberat bisericei "Sf. Gheorghe" din com. Noua Suliţă, la
11 Mai 1838.
4. 469. Al Arhiepiscopului Irinarh al Chişinăului şi Hotinului;
eliberat bisericei "Sf. Gheorghe" din com. Novaci, jud.
Chişinău, la 23 Aprilie 1846.
5. 470. Al Arhiepiscopului Antonie al Chişinăului şi Hotinului;
eliberat bisericei "Sf. Mihail" din com. Albineţ, jud. Iaşi
(azi Bălţi), la 4 Decembrie 1858.
6. 471. Al Episcopului Pavel al Chişinăului şi Hotinului; sfinţit
de Ieroftei Mitropolit grecesc în retragere, domiciliat în
Chişinău; eliberat mânăstirei Neamţu Nou, în anul
1872.
7. 472. Al Arhiepiscopului Serghie al Chişinăului şi Hotinului;
eliberat bisericei "Sf. Nicolai" din com. Călineşti, jud Iaşi,
la 25 Ianuarie 1885.
8. 473. Al Episcopului Isaachie al Chişinăului şi Hotinului;
sfinţit de către Arcadie, Episcopul Achermanului; eliberat
bisericei "Naşterea Maicii Domnului" din com. Brezoaia,
la 12 Mai 1891.
9. 474. Al Arhiepiscopului Neofit al Chişinăului şi Hotinului;
eliberat bisericei "Înălţarea Domnului" din com.
Cărpineni, la 22 Aprilie 1894.
10.475. Al Episcopului Iacov al Chişinăului şi Hotinului; eliberat
bisericei catedrale "Schimbarea la faţă a Domnului" din
oraşul Bolgrad, jud. Ismail, la 24 Ianuarie 1902.
11.476. Al Episcopului Vladimir al Chişinăului şi Hotinului;
eliberat biericei "Naşterea Maicii Domnului" din com.
Palanca, jud. Acherman, la 23 Aprilie 1906.
12.477. Al Mitropolitului Filaret al Chievului şi Galiţiei; eliberat
bisericei Regimentului "Voznesensky", la 5 Iulie 1847.
13.478. Al Arhiepiscopului Anatolie al Minscului şi Lituaniei,
dela 25 Mai 1832.
14.479. Al Episcopului Veniamin al Huşilor, dela 30 Noembrie
1792, de pânză.
15.480. Al Episcopului Meletie al Huşilor, dela 23 Noembrie
1803, de pânză.
16.481. Al Episcopului Calinic Hariupolis al Huşilor, dela 23
Decembrie 1860, de pânză.
17.482. Al Episcopului Iosif al Huşilor, dela 4 Iulie 1873, de
pânză.
18.483. Al Episcopului Melhisedec al Ismailului, dela anul 1865.
19.484. Al Mitropolitului Sofronie al Moldovei, dela 11
Noembrie 11859, de pânză.
20.485. Idem dela 15 Decembrie 1862, de atlas.
21.486. Al Episcopului Melhisedec al Ismailului, dela 20
Octombrie 1867, de pânză.
22.487. Idem dela 25 Octombrie 1874, de atlas.
23. 50. Al Episcopului Chiril de Sevsc şi Breansc; eliberat
bisericei "Sf. Marele mucenic Gheorghe", la 15
Septembrie 1767 (?), primit în anul 1912 dela
protoiereul Constantin Mihul.
24.488. Sfinţit de Sf. Sinod Ocârmuitor în biserica mare din
Palatul Imperial şi în prezenţa Impărătesei Ecaterina
Alexeevna, la 25 Ianuarie 1795.
25.489. Al Episcopului Irineu de Tver şi Caşin, dela 24 Martie
1795.
26.354. Un antimis din anul 1862, de pânză pus în cadru.
27. 52. Antimis de pânză, sfinţit de Mitropolitul Gavriil
Bănulescu Bodoni la 13 Iunie 1818; s'a primit în anul
1912 dela stareţul Mânăstirei Hârbovăţ, egumenul
Teognost.
28. 64. Antimis de mătasă, sfinţit de Mitropolitul Iacov al
Moldovei, s'a primit dela preotul Postolachi dela biserica
com. Bădiceni, în anul 1913.
29.383. Antimis sfinţit de membrul Sf. Sinod Ocârmuitor,
Episcopul Ambrosie al Preeaslavului şi Dimitrovului,
stareţul sf. mânăstiri a Invierii din Ierusalimul Nou (gub.
Moscova), pentru biserica "Sf. Ioan Inainte mergătorul"
de lângă cetatea Pecersc, la 13 Septembrie anul 1754.
S'a primit dela protoiereul Neculai Vasile Laşcov, la 13
Noembrie 1919.
b) greceşti:
30.490. Al Arhiepiscopului Constantin, sfinţit în anul 1830; pe
cele patru margini e tipărit în greceşte, un text, care în
româneşte vr'a să zică: "Constantin , din mila lui
Dumnezeu, Arhiepiscopul Contantinopolei, Romei Nouă
şi Patriarh Ecumenic"; antimisul e făcut din pânză.
31.491. Al Preosfinţitului Hrisant; pe cele patru margini se află
tipărit în greceşte textul care se traduce astfel: "Jertfelnicul
lui Dumnezeu şi Sfântul pentru săvârşirea pe dânsul a
Liturghiei dumnezeeşi, sfinţit de harul dumnezeesc al
Intrutotsfântului şi de viaţă făcătorul Duh. Dă dreptul de
a ierurgisi în orice loc al stăpânirii Dumnezeului nostru
Hristos". Sfinţit în luna Iunie anul 1834; antimisul e
făcut din pânză.
32.492. Al Patriarhului Atanasie; pe antimis se află tipărit acelaş
text, ca şi pe cel precedent tot în greceşte: "Sfinţit de
fericitul şi sfântul Patriarh al sfintei cetăţi Ierusalimului şi
a toată Palestina, Domnul Atanasie", sfinţit în Sfânta
biserică a învierii în anul 1881; antimisul e din pânză.
Observaţie: Antimisele arătate, în afară de cel sub No. 23, au fost
primite din vesmântăria de pe lângă casa arhierească din
Chişinău, (Mitropolia) la 15 Mai 1912.
II.
Mitrele.
1. 387. Mitră de culoarea roşie carmină, având următoarele
chipuri lucrate în email: schimbarea la faţă a Domnului,
Născătoarea de Dumnezeu, Ioan Botezătorul, Ioan Gură
de Aur şi cei patru Evanghelişti. E foarte preţioasă.
Chipurile sunt garnisite cu perle. Această mitră probabil
că e depe vremea Mitropolitului Gavriil Bănulescu Bodini
al Chişinăului şi Hotinului.
2. 388. Mitră de culoare violetă, de catifea, cu patru chipuri de
email într'o ferecătură de argint şi anume: chipul
Mântuitorului în toată lungimea sa, al Maicii Domnului,
al sf. Ioan Botezătorul şi al sf. Ioan Gură de Aur;
chipurile sunt împodobite cu aquamarini, ametişti,
smaralzi şi sticle de culoarea pietrelor; câteşi patru chipuri
şi cusutura între ele îs presărate cu mărgăritare; mitra e
încoronată cu cruce, prevăzută cu 5 ametişti, patru
smaralzi, două sticle de culoare albastră, un smarald mare
şi un ametist mărunt.
3. 389. Mitra de culoare roşie carmină, de catifea, împodobită cu
felurite sticle şi pietre mărunte; patru chipuri ale
Evangheliştilor, lucrate în email; mitra e încoronată cu o
cruce, care are diferite sticle.
4. 390. Mitră de catifea, culoarea roşie carmină, cu patru chipuri
ale Evangheliştilor; împodobită cu sticle de culoare
diferite şi mărgăritare mari; e încoronată cu o cruce din
sticle de culori diferite.
5. 391. Mitră de catifea roşie cu chipurile celor 4 Evanghelişti, în
email, împodobită cu diferite sticle. Crucea lipseşte.
6. 392. Mitră de argint, lucrată cu ciocanul, cu 8 chipuri în
email; împodobită cu sticle de culori diferite; încoronată
cu o cruce de argint aurită şi prevăzută cu 5 mărgăritare;
din mai multe scobituri lipsesc sticle.
7. 393. Mitră învălită cu o reţea de metal alb din şicul alb; pe
mitră se află chipurile: Măntuitorului, Maicii Domnului,
sf.Ioan Inainte mergătorul şi al cuviosului Antonie.
Mitrele arătate sub No. 1-7 s'au primit dela capela arhiepiscopală, la
27 Martie 1912.
8. 303. Mitră de catifea roşie carmină, împodobită cu opt
medalioane aşezate în şiruri: în cel de sus cei 4
Evangelişti şi în cel de jos chipul Măntuitorului, Maicii
Domnului, al sf. Ioan Gură de Aur; mitra e încoronată cu
cruce, aşezată pe coroană şi e împodobită cu pietre
mărunte în forme de cruciuliţe.
Această mitră e din timpul Mitropolitului Gavriil
Bănulescu Bodoni; s'a primit din mânăstirea Căpriana la
18 Iunie 1916.
III.
Veşmintele bisericeşti.
a) Sacosele
1. 394. Sacos din ţesătură de mătasă, pe care se află chipurile
sfinţilor Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură
de Aur, cu inscripţiuni în greceşte; mânecele şi brâul fiind
cusute împrejur cu galon alb argintiu, mărgelele cu un
găitan alb răsucit, iar gulerul brodat cu panglică îngustă
de culoare roşie carmină; sacosul e căptuşit cu pânzâ de
calitate inferioară; e un sacos vechiu.
2. 395. Sacos din brocart argintiu - aurit cu heruvimii ţesuţi pe
el; garnisit cu galon aurit şi flori argintii; gulerul şi
mânecile în douâ rânduri sunt cusute împrejur cu galon
aurit, pe ornatul depe umere se află o cruce auritâ cu
zorzoane; e împodobit cu şase clopoţei de argint aurit şi
15 nasturi de mătasă; căptuşit cu delicatonă de culoare
galbenă deschisă.
3. 396. Sacos din brocart argintiu - aurit; mânecile şi bordul sunt
garnisite împrejur cu galon lat, iar pe alocuri cu un galon
îngust argintiu; ornamentele depe spate sunt brodate cu
fire de argint şi aur; în tâeturile sacosului sunt şapte
nasturi de argint-aurit şi cinci de aramâ; câptuşit cu satin.
4. 397. Sacos din brocart alb - argintiu, împodobit cu flori albe în
raze albastre; mânecile şi bordul în douâ rânduri sunt
garnisite cu galon lat argintiu-aurit; crucea depe spate e
făcută din fire de aur; în tăeturile sacosului îs şase
clopoţei de argint din cari doi sunt auriţi şi 12 năsturei de
aramă; căptuşit cu muşama (colencor) de culoare roşie.
5. 398. Sacos prevăut cu numeroase cruci argintii; mânecile şi
bordul sunt cusute împrejur cu galon argintiu; în tăeturi
sunt patru clopoţei de argintt aurit, şapte nasturi de
aramă, crucea depe spate e brodată cu fire de aur şi argint;
căptuşit cu muşama de culoare cenuşie.
6. 399. Sacos de catifea, culoarea roşie carmină; cusut împrejur
în două rânduri cu galon argintiu; în spate se află brodată
o cruce argintie-aurită cu mărgăritare artificiale; în
tăeturile sacosului îs cinci clopoţei argintii-auriţi şi 151
nasturi de mătasă; căptuşit cu granadin.
Sacosele de sub No. 1--6 s'au primit dela capela arhiepiscopală la
27 Martie 1912.
7. 117. Sacos din brocart argintiu de mătase, culoare roşie
carmină; împodobit cu flori mari albe cu margini albastre,
precum şi cu cruciuliţe mărunte de aur; căptuşala din
mătase albă; sacosul e din timpul Arhiepiscopului Pavel
Lebedev.
8. 118. Sacos din brocart galben împodobit cu flori roşii şi
albastre; căptuşala din culoare bordo; sacosul e din timpul
Mitropolitului Gavriil Bănulesscu Bodoni.
9. 119. Sacos din stofă fasonată brocart cu flori--buchete mari de
catifea roşii închise şi verzi; căptuşală de mătasă roşie;
sacosul e din timpul Mitropolitului Gavriil Bănulescu
Bodoni.
Sacosele de sub No. 7--9 s'au primit dela biserica catedrală din
Chişinău la 11 Iunie 1914.
b) Omofoarele:
1. 400. Omofor din atlas albastru acoperit cu o reţea argintie
aurită şi prevăzut cu flori şi cinci cruci argintii căptuşit cu
mătase albă.
2. 401. Omofor din glaset (brocart strălucitor) argintiu; pe el sunt
custe cinci cruci argintii aurite; la margini e garnisit cu o
panglică roşie de catifea, căptuşit cu mătase albă.
3. 402. Omofor lucrat din glaset maire-alb, garnisit împrejur cu
aţe argintii; împodobit cu flori şi mărgele de sticlă de
culoare roşie închisă; în mijloc se află cusute cinci cruci
din aţe argintii şi mărgele de sticlă; căptuşit cu ţesătură
albă de atlas.
4. 403. Omofor din glaset alb; garnisit împrejur cu galon
II
 argintiu; căpuşit cu materie albă de mătase.
5. 404. Omofor din brocart uşor galben-aurit; jur împrejur e
garnisit cu galon galben lat; are două cruci şi o
ornamentaţie pe spate; omoforul e căptuşit cu materie
albă simplă.
Toate aceste cinci omofoare s'au primit dela capela arhiepiscopiei, la
27 Martie 1912.
c) Paliţele:
1. 405. Paliţă din catifea ; împrejur cusută cu fire de argint şi
arginttii; pe alocuri florile sunt prevăzute cu mărgele de
sticlă mărunte; în mijlocul paliţei se află brodată cu fire
aurite şi argintii icoana Acoperemântului Maicii
Domnulu; jur împrejur paliţa garnisită cu broderie de
beteală cu trei ciucuri aurite; căptuşită cu catifea roşie de
mătasă.
2. 406. Paliţă din catifea roşie carmină; brodată cu fire de aur şi
de argint, precum şi cu jeu de sticlă de culori diferite; pe
paliţă sunt presărate mărgăritare mari; împrejur e
garnisită cu broderie aurită; căptuşită cu materie de
culoare verde; are trei cruci.
3. 407. Paliţă din ţesătură argintie, cusută cu fire de aur; jur
împrejur e garnisită cu broderie aurită; la mijloc e o cruce
din fire de aur cu zorzoane; căptuşită cu atlas roşu.
4. 408. Paliţă brodată cu aur şi argintr, (lucrată la Viena); în
mijloc are icoana Invierii lui Hristos şi înscripţia
η αναστασισ του Χριστου cu 2 îngeri, iar pe la colţuri
cei patru Evangelişti; e garnisită împrejur cu broderie
aurie-argintie; căptuşită cu mătase roşie.
5. 409. Paliţă cusută cu fire de aur şi de argint din catifea roşie
carmină; la mijloc se află brodată Schimbarea la Faţă a
Domnului; e garnisită împrejur cu broderie aurită;
căptuşită cu materie roşie.
6. 410. Paliţă din atlas roş cu flori aurite brodate; la mijloc icoana
Sf. Treimi; împrejur e garnisită cu brodrie şi cu trei
ciucuri; căptuşala de mătasă.
7. 411. Paliţă brodată cu fire de aur şi argint cu zorzoane; la
mijloc se află brodată Invierea lui Hristos într'o parte cu
doi îngeri iar de cealaltă parte o icoană şi chipurile celor 4
Evanghelişti; garnisită împrejur cu broderie aurită şi
având trei ciucuri aurite, deasemenea şi cu zorzoane;
căptşiă cu materie roşie de mătase.
8. 412. Paliţă dintr'o materie aurită, brodată cu fir de aur şi de
argint; la mijloc se află icoana Schimbarea la faţă a
Domnului; capetele dimprejurul diademei sunt presărate
cu mărgritar mărunt; e garnisită împrejur cu broderie
aurită argintie, o panglică îngustă aurită şi o bandă cu trei
ciucuri de mătase; căptuşită cu mătase roşie.
9. 413. Paliţă din catifea roşie carmină, brodată la margini cu fire
de aur, la mijloc cu o cruce mare tot brodată.
10.414. Paliţă din catifea violetă, brodată cu fire de aur în formă
de diferite împletituri, cu mai multe cruciuliţi, la mijloc
ornate cu zorzoane; garnisită împrejur cu broderie aurită
şi trei ciucuri din fire de argint, căptuşită cu percal (stofă
de bumbac negru).
11.415. Paliţă din catifea aurită gasrnisită împrejur cu galon aurit;
la mijloc e o cruciuliţă din fire de aur; căptuşittă cu satin
de culoare gris deschis.
12.416. Paliţă din brocart roşu în flori; garnisită împrejur cu
galon; căptuşită cu stofă galbenă.
13.417. Paliţă din brocart argintiu; împodobită cu flori din catifea
şi cu zorzoane; la mijloc o cruce cu mărgăritare mari e
garnisită împrejur cu broderie aurită şi cu trei ciucuri;
căptuşită cu o stofă albăstrie.
14.418. Paliţă din brocart alb-argintiu, prevăzută cu flori din
catifea; garnisită împrejur cu broderie argintie-aurită şi cu
mai multe ciucuri. La mijloc se află cusută o cruce din
fire de argint; căptuşită cu mătase albă.
15.419. Paliţă din atlas de culoare gris deschis, pe deasupra e o
reţea argintie, aurită prevăzută cu flori, la mijloc e o
cruce; e garnisită împrejur cu galon împletit în felul
reţelei şi cu broderie argintie-aurită; trei ciucuri atârnate;
căptuşită cu mătase albă.
16.420. Paliţă din atlas verde împestriţat cu floricele; cu o cruce
din beteală, garnisită împrejur cu galon şi broderie,
căptuşită cu satin de culoare gris deschis.
17.421. Paliţă din catifea roşie carmin, cu flori aplicate; garnisită
împrejur cu galon argintiu-aurit, cu trei ciucuri de
mătase, din care două de culoare galbenă şi unul roşu
deschis; căptuşită cu stofă de culoare roşie deschisă.
Paliţele mai sus înşirate s'au primit dela capela arhiepiscopală la 27
Martie 1912.
d) Epitrahilele
1. 450. Epitrahil (patrafir) din atlas brodat cu fire de aur şi argint,
lucrat în Viena, e foarte preţios; are chipurile celor 12
Apostoli brodate cu broderie aurită în partea de jos;
căptuşit cu pânză roşie.
2. 451 Epitrahil de brocart aurit, în flori de Austria, garnisit
împrejur în două şiruri cu galon argintiu: are şase
cruciuliţi din fire de argint aplicate şi o cruciuliţă din
bucăţele de galon îngust; partea de jos e împodobită cu
două rânduri de pensule din fire argintii şi cu panglică
argintie; epitrahilul are 15 nasturi; căptuşit cu pânză
roşie.
3. 452. Două epitrahile din brocart alb cu flori brodate în formă
de spice argintii-aurite şi tot în aceiaşi formă cruciuliţi;
garnisite cu panglică argintie-aurite şi cu pensuliţe de aţă
pela margini.
4. 453. Epitrahil dublu din brocart alb cu flori albăstrii; înconjurat
cu galon argintiu aurit şi cu pensule din fire argintii în
partea de jos, 6 cruciuliţe din fire de aur şi cu mai mulţi
nasturi de aramă; căptuşit cu satin de culoare roşie.
Epitrahilele menţionate la No. 1--4 s’au primit dela capela
arhiepiscopală la 27 martie 1912.
5. 341. Epitrahil desemnat cu flori peste fond galben cu pensuliţe
în partea de jos; dela m-rea Hâncu.
f) Mânecuţele (rucaviţele)
1. 422. Mânecuţe de culoare roşie carmină, brodate cu fire de aur
şi de argint; pe o mânecuţâ se află chipul Maicii
Domnului, pe cealaltă chipul Arhanghelului Gavriil;
garnisite cu şnur din fire de argint şi cu 16 inele mici de
argint.
III
2. 423. Mânecuţe din atlas roşu; brodate cu fire de aur şi
prevăzute cu mărgăritare mici; pe o mănecuţă se află
chipul Maicii Domnului, pe alta al sf. Arhanghel Gavriil;
garnisite împrejr cu şnur din fire de aur; căptuşit cu
mătase roşie.
3. 424. Mânecuţe din atlas alb de mătase cu zorzoane din fire de
aur; pe o mânecuţă e chipul Maicii Domnului, pe cealaltă
chipul Arhanghelului Gavriil; căptuşite cu mătase roşie.
4. 425. Mânecuţe din atlas roşu deschis, brodat cu fire de aur cu
chipul Bunei Vestiri; căptuşite cu matase roşie.
5. 426. Mânecuţe din catifea verde cu heruvimi brodaţi cu fire de
aur şi de argint; mănecuţele au 16 inele de argint;
căptuşite cu pânză roşie.
6. 427. Mânecuţe din guler de general, postav roş brodat cu fire
de aur; marginele sunt garnisite cu galon; căptuşite cu
mătase albă în floricele.
7. 428. Mânecuţe din catifea violetă cu desemnuri lucrate din fire
de aur şi argint; în mijloc se află mai multe cruciuliţe din
aur şi argint cu zorzoane pe falduri, de culoare roşie
carmină; căptuşite cu satin roşu.
8. 429. Mânecuţe din brocart alb, garnisite cu fire sucite de aur; pe
amăndouă se află câte o cruciuliţă pe faldurile galbene,
garnisite împrejur cu aur; căptuşite cu mătase albă.
9. 430. Mânecuţe din catifea roşie carmină cu cruciuliţe brodate
cu fire de aur; împrejurul lor sunt ghirlande căptuşite cu
mătase albastră deschisă.
10.431. Mânecuţe din catifea roşie carmină cu 4 îngeri, brodaţi cu
fire de aur; căptuşite cu gradinopol roşu.
11.432. Mânecuţe din brocart de mătase galbenă,desemnată cu
flori şi zorzoane; cruciuliţe din fire de aur şi argint;
garnisite cu galon îndoit argintiu aurit; căptuşite cu
mătase de culoare roşie.
12.433. Mânecuţe din catifea de culoare violetă cu cruciuliţe
brodate cu fire de aur, garnisite împrejur cu galon
argintiu-aurit; căptuşala de culoare gris deschis.
13.434. Mânecuţe din catifea verde deschisă; cruciuliţe
înconjurate cu cununi aurite; căptuşala de culoare roşie.
14.435. Mânecuţe lucrate pe falduri cu fire de aur şi zorzoane, cu
cruciuliţe din sticlă colorată verde aplicate, fiecare
cruciuliţă având în mijlocul ei câte un mărgăritar mare;
deasemenea şi împrejurul cruciuliţelor sunt mai multe
mărgăritare; căptuşala e de culoare galbenă.
15.436. Mânecuţe brodate cu fire colorate de mătase, înconjurate
cu o reţea argintie aurită; cruciuliţe şi fire de argint;
căptuşala e de mătase de culoare roşie deschisă.
Mânecuţele menţionate la No. 1-5 s'au primit dela capela
arhiepiscopală la 27 Martie 1912.
16.256. O pereche de mânecuţe brodate cu garus având chipul
Mântuitorului, rugându-se pentru paharul suferinţii.
17. 68. O pereche de mânecuţe cu chipul Mântuitorului
binecuvântând pâinea şi paharul, brodat cu garus, cu data
anului 1845.
18.342. O pereche de mânece cu chipul Mântuitorului în pahar,
brodate pe catifea verde şi binecuvântând cu amândouă
mâinile. Are 31 de inele de argint.
f)Brâele:
1. 437. Brâu de catifea, lat, făcut din brocart de culoare verde, cu
încuietoarele aurite metalice.
2. 438. Brâu de catifea, culoare roşie deschisă, brodat cu fire de
aur; în locul galonului e broderie argintie-aurită; căptuşit
cu mătase albă.
3. 439. Brâu lat din brocart colorat cu încuetoare metalică; pe
brâu se află aplicată o cruciuliţă din mărgele de sticlă,
căptuşala de culoare cafenie.
4. 440. Brâu brodat cu mărgele de sticlă colorată; căptuşala albă.
5. 4. Brâu din stofă de bumbac, căptuşit cu vată, lat; în
mijlocul brăului se află o cruciuliţă din galon. S'a primit
dela biserica comunei Corneşti.
6. 441. Brâu din catifea roşie carmină, brodat cu fire de aur,
căptuşit cu stofă roşie.
7. 442. Brâu din catifea violetă închisă, garnisit cu şnur împletit
aurit; căptuşala albă.
8. 443. Brâu din catifea roşie carmină, cu floricele brodate cu fire
de aur; căptuşit cu mătase albă.
9. 444. Brâu de mătase, din brocart de culoare roşie cu floricele
galbene în ţesătură; garnisit cu galon îngust argintiu-
aurit; căptuşit cu percal.
10-11445. Două brâe din brocart alb-argintiu cu floricele aurite,
brodate din fire de argint, căptuşite cu mătase roşie
deschisă.
Brâele sub No.1-10 s'au primit dela capela arhiepiscopală la 27
martie 1912, afară de No.5.
12. 88. Brâu din ţesătură de bumbac în floricele cu două
încueitoare de argint; s'a primit din comuna Vulpeşti la
14 Decembrie 1913.
1. 334. Antereu din catifea albă cu floricele cafenii. Dela
mănăstirea Răciula.
1. 233. Stihar de mătase în dungi verticale, printre dungi trec
deacurmezişul fire de brocart. S'a primit dela mânăstirea
Dobruşa.
g) Feloanele:
1. 35. Felon din materie simplă de pânzâ, brodat în flori.
2. 120. Felon cu un epitrahil dintr'un brocart complect greu, de
culoare argintie-aurită cu nişte flori aurite, căptuşit cu
percal de culoare roşie.
3. 121. Felon cu un epitrahil din brocart greu cu ghirlande şi
spice argintii-aurite cu nişte dungi înguste de culoare roşie
aplicate pe fond verde; căptuşala de culoare roşie.
No. 2 şi 3 sunt depe vremea Mitropolitului Gavriil Bănulescu.
4. 203. Felon din stambă cu flori albastre şi albe presărate pe
fond roşu, ţesătură locală din pânză. Dela biserica din
comuna Paladia, judeţul Hotin, adus de către preotul
Ioan Dumitru.
5. 229. Felon din brocart galben cu nişte dungi orizontale din
mătase de culoare diferită.
6. 230. Felon din mătase de culoare aurită întreţăsută cu fire de
argint, având mai multe floricele mici verzi; căptuşala din
pânză verde.
IV
7. 231. Felon din ţesătură de in de culoare galbenă deschisă;
căptuşala de in galben.
8. 232. Felon din mătase de culoare cafenie; pe căptuşală albastră
de in; o bucată din faţa felonului e ruptă.
Feloanele arătate sub No. 5-8 s'au primit dela mănăstirea Dobruşa.
9. 333. Felon de mătase împestriţat cu flori pe fondul verde; în
partea dela umere e brodat pe catifea roşie carmină chipul
Măntuitorului, şezănd pe tron, iar pe la margini chipurile
Născătoarei de Dumnezeu şi ale sf. Apostoli; s'a primit
dela mănăstirea Răciula.
Un exemplar la fel cu acest felon se află în muzeul Academiei din
Chiev, şi este din sec.XVII, vezi Album, vol.VI-V, tabloul
30.
10.339. Felon din catifea cafenie.
11.340. Felon împodobit cu floricele mărunte, aplicate pe fond
aurit, şi cu epitrahil la fel.
Feloanele arătate sub No. 10-11 s'au primit dela mănăstirea
Hâncu.
12.347. Felon din atlas carmin roşu cu nişte flori mari şi figuri
brodate peste ţesătură (rupt).
h) Epitafele:
1. 498. Un epitaf de catifea pus în cadru de lemn cu sticlă în faţă;
dimensiunea epitafului 1 3/4, 1 1/4 arşine.
2. 31. Un epitaf din pânză.
3. 137. Două epitafe, din cari unul datat cu anul 1804. S'au
primit dela m-rea Călăraşauca.
4. 202. Un epitaf lucrat cu vopsele de ulei pe pânză în
dimensiune: lung. 1 1/2 arş., lăţimea 14 verşoace.
5. 210. Un epitaf lucrat cu vopsele de ulei pe pânză în
dimensiune: 1 3/4 arş., 1 arş. 7 verş. S'a primit dela
preotul T. Trofimov, din com. Grimăncăuţi, judeţul
Hotin.
6. 227. Un epitaf lucrat cu vopsele de ulei pe ţesătură de mătase
în dimensiune: 2 1/2 şi 2 3/4 arş.
7. 228. Un epitaf de in cu inscripţiuni în greceşte.
Epitafele trecute la No.6 şi 7 a fost primite dela mănăstirea
Dobruşa.
8. 337. Epitaf cu chipuri sfinte pe pluşul galben, roşu peste tot;
s'a primit dela m-rea Răciula.
9. 343. Epitaf de mătase, cu o inscripţie în moldoveneşte: Cel ce
cu bun chip Iosif.
i) Văzduhurile, aerele şi pocroveţele:
1. 446. Văzduh (Aerul) din catifea roşie carmină, în mijlocul lui e
brodat pe fond alb Schimbarea la faţă a Domnului; iar pe
cele patru laturi chipurile îngerilor cu inscripţia
slavonească: "Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul"; pe la
colţuri câte un copac.
2. 447. Pocroveţ (acoperişul) din catifea de culoare roşie carmină
cu chipul lui Hristos pătimind; pe cele patru laturi
chipurile îngerilor cu inscripţia slavonă: "înger". Văzduh
din aceiaş materie şi de aceiaş culoare; în mijloc are chipl
Mântuitorului prunc cu o inscripţie în slavoneşte brodată
împrejur: "Acesta este Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică
păcatele lumei"; pe cele patru laturi se află chipurile
îngerilor cu inscripţia: "Sfânt, Sfânt, Sfânt este
Dumnezeu", iar pela colţuri chipul unui copac înfrunzit.
3. 448. Văzduh şi două pocroveţe din catifea verde cu nişte
cercuri mici din galon, aşezate în chip de cruciuliţe;
marginile pocroveţelor au aspectul unor reţele.
4. 449. Văzduh şi două pocroveţe din materie albă, în flori, cu
garnitură îndoită din galon îngust şi lat, de culoare albă.
Toate cele menţionate sub No. 1-4 s'au primit dela Capela
arhiepiscopală la 27 Martie 1912.
5. 459. Văzduh cusut din bucăţi de mătase colorată. A fost
prezentat de către preotul Spiridon Citrea din
com.Solonceni, jud. Orhei.
6. 204. Văzduh făcut din stambă albastră, aparţinând bisericei din
comuna Paladia, jud Hotin; prezentat de preotul Ioan
Dimitriu.
7. 237. Văzduhuri mici şi mari din brocard galben, căptuşală de
pânză.
8. 235. Văzduh mare din mătase de culoare albastră, căptuşala de
pânză albă.
9. 236. Văzsduh mare de mătase roşie carmină; căptuşit cu
mătase de culoare deschisă.
10.237. Văzduh mare de culoare verde deschisă, căptuşit cu
mătase albastră.
11.238. Văzduh mare din mătase roşie carmină; căptuşit cu
stambă verde.
12.239. Văzduh mare de culoare verzue, căptuşit cu pânză
albastră.
13.240. Văzduh mare de mătase în dungi, cu flori presărate pe
fond alb.
Văzduhurile de sub No. 7-13 s'au primit dela mânăstirea Dobruşa.
14.254. Trei văzduhuri:
a) unul din bucăţi de mătase de culori diferite,
b) unul din pluş desemnat în flori, garnisit cu galon alb şi
c) unul din lână de culoare verde cu desemnuri, garnisit cu agromat.
15.255. Trei perechi de pocroveţe pentru discos şi potir: a) din
atlas alb cu flori brodate albastre, b) din atlas tot de acest
fel cu flori brodate cu fire de mătase şi c) din materie
galbenă cu cruciuliţe garnisită cu galon galben.
Văzduhurile de sub No. 14--15 au fost înaintate de către preotul
Teodor Petrovici dela diferite biserici ale judeţului Hotin.
16.315. Trei pocroveţe pentru potir şi discos.
17.316. Văzduh brodat cu zorzoane şi împodobit pe la colţuri cu
sticle galbene.
Pocroveţele de sub No.16 şi 17 s'au primit dela mânăstirea
Hârbovăţ.
18.345. Vâzduh şi pocrovăţ în floricele pe fond cafeniu de mătase,
garnisit împrejur cu materie galbenă de mătase; dela m-
rea Hâncu.
19. 32. Văzduh mare.
20. 67. Văzduh de atlas cu garnitură argintie şi cu broderie în
mijloc.
V
21.105. Două pocroveţe brodate cu fire de argint; dela preotul
Iosif Belodanov.
22.344. Două pocroveţe împodobite cu flori mărunte pe un fond
deschis, garnisit cu catifea verde închisă; prezentat de
către preotul Teodor Petrovici din Chişinău.
j) Invelitoarele de pe cârjele arhiereşti:
1. 454. Invelitoare din catifea albastră cu fire de argint şi
fluturaşi; înconjurată în partea de jos cu franjuri argintii,
căptuşită cu stofă de bumbac albastru.
2. 455 Invelitoare din catifea albastră, verde deschisă cu floricele
brodate cu fir de aur şi argint şi iniţialele A.C. şi
înconjurată cu franjuri de argint, căptuşită cu mătase
roşie.
3. 456. Invelitoare din atlas alb, brodat cu fire de aur şi sticle; pe
Invelitoare se află iniţialele A.A.C. şi H. înconjurată cu
franjuri argintii, căptuşită cu mătase albă.
4. 457. Invelitoare din atlas roşu, acoperit cu reţea argintie, pe
care se află brodată cu fire de aur o stea--mitră şi litera A;
înconjurată cu pensuliţe argintii aurite, căptuşită cu
mătase roşie.
5. 458. Invelitoare argintie din brocart alb cu desemnuri lucrate
cu fire de aur şi argint; înconjurată cu franjuri argintii
aurite şi căptuşită cu mătase albă.
6. 459. Invelitoare din catifea închisă cu cruce lucrată cu fire de
aur şi fluturaşi, înconjurată cu franjuri aurite şi argintii,
căptuşită cu atlas albastru.
7. 460. Invelitoare din atlas roşu cu cruci din galon alb de beteală,
înconjurat cu franjuri de beteală albă, căptuşită cu percal
(stofă de bumbac).
8. 461. Invelitoare din atlas alb cu ornamente făcute din mătase,
fire de argint şi sticle înconjurată cu franjuri de beteală
albă şi căptuşită cu satin alb.
9. 462. Invelitoare din catifea roşie cu ornamente lucrate cu sticlă
albă şi iniţialele A.A.C.; înconjurat cu franjuri de beteală
şi căptuşită cu satin galben deschis.
10.463. Invelitoare din atlas roşu deschis cu ornamente lucrate din
mătase, fire de argint şi sticle, înconjurat cu franjuri de
beteală şi căptuşită cu satin de culoare gris deschis.
11.464. Invelitoare din catifea roşie, brodată cu fire de aur şi
purtând literele “Iis, Hr.” (I . .) înconjurat cu
franjuri aurite argintii căptuşit cu mătase de culoare
vânătă.
12.465. Invelitoare din atlas albastru deschis brodat cu fire aurite
argintii şi sticle, cu căpuşală albastră deschisă.
Toate invelitoarele de sub No. 1--12 s’au primit din Capela
arhiepiscopală, Chişinău, 27 Mart. 1912.
1. 135. Perdeaua (zavesa) pentru uşile împărăteşti de stambă, din
mănăstirea Hâncu.
L) Odăjdiile şi acoperemintele pentru Sf.Masă.
1. 332. Odajdie de mătase cu flori de culori vii, brodate peste tot,
căptuşită cu materie roşie.
2. 335. Acoperemânt de mătase de coloare închisă în dungi
pentru analog.
3. 336. Acoperemânt de mătase cu flori în culoare bordo,
presărate pe un fond închis pentru analog.
4. 348. Acoperemânt pe analog în dungi deschise.
5. 349. Acoperemânt de mătase pentru jertfelnic.
5. 350. Acoperemânt de catifea în dungi pentru analog.
Obiectele notate la No. 348-350 s’au înnaintat de către preotul
Teodor Petrovici.
IV.
Sfintele Vase
a) Potirele
1. 41. Un potir de cositor de prin 1809—10, dela preotul
Artemon Buruiană, din parohia Stolniceni.
2. 61. Un potir de cositor de prin 1806—10, dela preotul
V.Gonţa, din parohia Puţintei.
3. 71. Un potir de cositor de pela sfârşitul secolului al XVIII-lea
din biserica com. Trebujeni, judeţul Orhei, înaintat de
către protopopul protoiereu Atanasie Usinevici.
4. 95. Un potir de cositor dela protopopul Modval.
5. 99. Trei potire de cositor şi unul de lemn, dela preotul Butuc,
din parohia Tătăreşti.
6. 106. Un potir de cositor de prin a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea, dela protoiereul Novacov.
7. 107. Un pahar de argint, nemarcat, de pe la începutul sec.
XIX, dela preotul Grigorie Crocos.
8. 115. Două pahare (potire) mici, dela preotul Pavel Mateevici,
din comuna Ghijdieni, jud. Bălţi.
9. 139. Patru potire de cositor din care unul mare, dela
mânăstirea Saharna.
10.144. Un potir de cositor dela preotul T. Bacinschi, din com.
Crivaia, jud. Hotin.
11.155. Un potir de aramă dela preotul M. Friptul.
12.199. Un potir de argint aurit în formă de coloană, lucrare fină
artistică, dela protoiereul Ignatie Coroviţchi, din oraşul
Cetatea-Albă.
13.216 Un potir de lemn, dela preotul Teodor Petrovici.
14.273. Un potir de cositor, dela preotul T.Bogos din comuna
Făleşti.
b) Discosele
1. 107. Disc de argint nemarcat, lucrat cu mâna, aparţinând
probabil sec. XIX-lea prima jumătate, dela preotul
Grigorie Crocos, din comuna Beşalma, judeţul Tighina.
2. 126. Disc de metal, dela preotul Pavel Mateevici, din comuna
Ghijdieni, jud. Bălţi.
3. 155. Disc de aramă, primit dela preotul Mihail Friptul din
parohia Puhoi, jud. Chişinău.
c) Suliţele (copiile)
1. 38. Suliţă veche de aramă, dela preotul Flor Serbinschi din
Şoldăneşti, jud. Orhei.
2. 39. Suliţă de aramă, dela preotul Artemon Buruianov, din
com. Stolniceni, jud. Chişinău.
3. 88. Suliţă şi steluţă din Mănăstirea Hârjauca.
4. 86. Suliţă de fer cu mânerul de corn negru.
VI
d) Steluţele
1. 63. Steluţă de argint, nemarcat, având data 1822 şi iniţialele
“I.K.”, cu chipul crucei pe cer şi cu două spice de grâu,
din comuna Buciumeni, jud. Bălţi.
2. 107. Steluţă şi linguriţă de argint nemarcat, lucrate cu mâna
de pela începutul sec. XIX, din biserica parohiei Beşalma,
jud. Tighina, înaintate de către preotul Grigorie Crocos.
2. 115. O steluţă, două suliţe de aramă, o linguriţă şi miruitor
din biserica parohiei Ustia-Obreja, jud. Tighina.
e) Linguriţele
1. 126. Linguriţă metalică, suliţă cu mânerul fabricat din lemn de
palmier, suliţă cu mâner de os alb şi farfurioară, dela
preotul Pavel Mateevici dela parohia Ghijdeni, jud. Bălţi.
4. 139. Steluţă şi 2 farfurioare dela mânăstirea Calaraşauca.
5. 140. 2 suliţe de fier din care una cu mâner de lemn, dela
aceiaşi mănăstire.
6. 150. Steluţă de aramă şi suliţă de fier cu mâner de lemn, dela
biserica Budeşti, înaintate de preotul M.Friptul.
7. 158. Steluţă metalică din biserica par. Colniceni jud. Orhei.
8. 351. Steluţă de argint, marcat 12, din mânăstirea Vărzăreşti.
f) Chivotele (cutii pentru Sf. Daruri) şi alte obiecte.
1. 1. Chivot de lemn întreg în forma unei biserici, fiind
încoronat cu 3 cruciuliţe şi prevăzut cu chipurile Sf.
Apostoli Petru şi Pavel în miniatură.
2. 40. Chivot lucrat din metal alb cu chipul Învierii Domnului,
dela preotul Artemon Burbinov, din parohia Stolniceni,
judeţul Chişinău. Datează din anul 1810.
3. 60. Chivot de tinichea, fără cruce.
4. 69. Chivot cu 4 turle şi o lădiţă de lemn la mijloc, din biserica
com. Vulpeşti, jud. Bălţi.
5. 81. Chivot de lemn cu un sertar şi 3 turle, din care una
prevăzută cu cruciuliţă, învelit cu hârtie aurită.
6. 100. Chivot de tinichea, dela preotul D. Butuc, cu cruce.
7. 114. Chivot de lemn din anul 1823.
8. 123. Chivot de metal alb aurit, reprezintă o biserică cu cinci-
turle şi ornament de ajur.
9. 125. Chivot metalic, împodobit în partea de sus cu nişe raze şi
icoana Învierii lui Hristos, iar în partea de jos cu icoana
Cinei cei de taină şi altele aşezate în cele patru laturi ale
chivotului, de o parte şi de alta figurile apostolilor Petru şi
Pavel, cu heruvimii deasupra lor.
Chivotele notate la No. 124 şi 125 s’au primit dela preotul Pavel
Mateevici din com. Ghijdieni, jud. Bălţi.
10.138. Chivot metalic cu trei turle din tinichea.
11.373. Chivot de lemn cu trei despărţituri, lucrat dintr’o bucată
întreagă de lemn, prevăzut cu chipuri sfinte pe pereţii de
dinafară, din anul 1820, din Seliştea, jud. Chişinău, s’a
primit dela iconom stavrofor Constantin Gh. Popovici.
12.103. Chivot lucrat din argint şi o linguriţă tot de argint.
13.520. Chivot din lemn fără uşă, dela preotul Gh.Gobjila.
Datează dela 1809.
1. 58. Cutie rotundă pentru sfintele Daruri din metal.
2. 128. Cutie metalică pentru sf. Daruri cu Răstignirea
închipuită, în partea dinainte, dela preotul Pavel
Mateevici, din parohia Ghijdieni, judeţul Bălţi.
1. 325. Vas pentru aghiazmă, de teracotă, de culoare verde din
anul 1877 din m-rea Frumoasa.
1. 127. Cutie, pentru sf. Mir, de metal, dela preotul Pavel
Mateevici, dela parohia Ghijdieni.
1. 23. Un vas pentru sf. Maslu, din cositor.
1. 113. Vas pentru căldură din anul 1811, dela biserica com.
Sărata, jud. Bălţi.
1. 82. Un ciainic de aramă pentru udarea duşumelelor.
1. 73. Un pahar de sticlă colorată şlefuită, purtând iniţialele
Arhiepiscopului Dimitrie.
2. 130. Un pahar de metal, emailat cu ornamente în amintirea
încoronării Impăratului Nicolai II, 4 Maiu 1896, dela
D-l Andrei M. Parhomovici.
3. 509. Un pahar de sticlă cu monograma D. A. C., dela iconom
stavrofor Serghie Bejan.
1. 139. Două talere.
1. 122. Tablă metalică, rotundă, nu prea mare, cu chipul Sf.
Gheorghe, purtătorul de biruinţă, în mijloc, iar pe
margine de jur împrejur sunt înşirate literele alfabetului
latin, dela protoiereul Atanasie Usinevici.
g) Analoagele.
1. 80. Analog cu închipuirea Mântuitorului cu crucea în mână,
stând pe un glob cu cruce sus, încunjurat de şarpe; din
anul 1659.
2. 523. Analog verde cu zugrăviri aurite pe margini.
V.
1. Sfeşnicele.
1. 317. O pereche de sfeşnice de argint cu inscripţiunile gravate
în postament: “1816 Aprilie 23, Serafim Arhimandrit şi
igumenul mânăstirei de Hârbovăţi”, primite dela
mănăstirea Hârbovăţ.
2. 45. Un sfeşnic de lemn cu şapte candele, primit dela biserica
soborul Înălţărei din Chişinău.
3. 89. Un sfeşnic de lemn vopsit, cu o mână care ţine un tub
pentru înfipt lumânările.
4. 90.
şi 132. Două sfeşnice de lemn cu chipurile Serafimilor.
5. 93. Policandru mare din lemn cu trei rânduri.
2. Candele.
1. 103. Două candele de argint, dela iconom stavrofor Iosif
Belodanov.
2. 141. Candelă de aramă.
3. 318. Candelă din metal alb dela m-rea Hârbovăţ.
4. Candelă de argint în trei colţuri, lungă, artistic şi fin
executată, cu lanţ vechi, luată de iconom stavrofor Iosif
Belodanov, dela biserica catedrală din Ismail.
VI.
VII
Iconostasele.
1. 94. Un iconostas cu trei rânduri, ţesut în pânză, dela
protopopul Vichentie Gumă.
2. 200. Partea de sus a iconostasului, lucrată cu vopsele de ulei pe
pânză, dela biserica com. Ţâra, jud. Soroca, înaintat de
preotul Mihail Opacov.
3. 507. Un chivot mare cu icoane, împodobite cu veşminte de
argint; la mijloc icoana Sf. Nicolae, deasupra a
Mântuitorului, pe la margine a Maicei Domnului şi a Sf.
Alexandru Nevschi, făcută cu cheltuiala companiei de
invalizi din Basarabia şi din judeţul Cahul, al 1 ianuarie
1846.
Chivotul s’a primit dela catedrala Chişinăului în anul 1912.
4. 312. O parte din uşile împărăteşti cu icoana Buneivestiri şi cu
inscripţia în greceşte “ο εναγγελισμοσ” 77 x 87 cm. dela
parohia Nisporeni, jud. Chişinău.
Icoanele.
a) Icoanele sf. Treimi
1. 53. Icoana sf. Treimi, lucrată pe pânză din 1818, primită dela
preotul Teodor Rusu, din par. Serbiceni, jud. Hotin.
2. 360. Icoana în miniatură a sf. Treimi, turnată din aramă şi a
chipului Mântuitorului celui nelucrat de mână, în felul
unei urne, dela mănăstirea Vărzăreşti.
3. 153. Icoana sf. Treimi (în trei persoane), lucrare streină, s'a
găsit în casa unui adept al sectei Inochentie; sub sticlă şi
în cadru. A treia persoană fiind însuşi Inochentie (după
cum cred aceşti sectanţi); mărime 31 x 24 cm.
4. 216. Icoana sf. Treimi, cu mai multe rânduri de sfinţi apostoli,
mucenici, profeţi, lucrată pe scândură, în mărime 53 x 40
cm., dela mânăstirea Saharna.
5. 524. Icoana sf. Treimi în feţe, zugrăvită de pe model exotic, pe
scânduri; a treia fiinţă, după rătăcirea adepţilor lui
Inochentie, este ieromonahul Inochentie; mărime 97 x
71 cm.
6. 525. Idem pe scândură cu margini bătute cu ciocanul, aurite;
mărime 44 x 35 cm.
7. 526. Icoana cu închipuirea Dumnezeului Tatăl şi Fiul, iar în
mijloc, având pe ieromonahul Inochentie, în antereu cu
cruce şi mătănii în mâini; mărime 58 x 44 cm.
b) Icoanele Mântuitorului.
1. 496. Icoană lucrată pe scândură, îmbrăcată cu un veşmânt de
argint, nemarcat, şi cu o coroană de argint (gravură) în
mărime de 62 x 51 cm.
2. 503. Icoana Mântuitorului cu cununa de spini şi hlamida roşie,
lucrată pe pânză întinsă într'un cadru de lemn în mărime
de 62 x 51 cm.
3. 504. Chipul Mântuitorului, legat de stâlp, cu cununa de spini
pe cap, lucrată pe pânză întinsă într'un cadru de lemn în
mărime de 52 x 44 cm.
4. 506. Icoană lucrată pe lemn şi îmbrăcată cu nişte veşminte de
aramă argintie, aşezată în chivot aurit, în mărime de 26 x
23 cm.
5. 46. Icoana Naşterii Domnului cu închipuirea feţelor în relief
(tabloul Naşterii şi al localităţii unde a avut loc), aşezată
VIII
într'un chivot acoperit cu geam: în mărime de 65 x 53
cm.; s'a primit dela Catedrala din Chişinău în anul 1912.
6. 76. Icoana Mântuitorului, şezând pe tron, lucrată pe
scândură; în jurul chipului, e o sculptură de lemn: icoana
e făcută în anul 1783, în mărime de 111 x 77 cm. s'a
primit dela mănăstirea Dobruşa.
7. 79. Icoana cu pruncul pe cruce ('Αναληψισ του Χριστου) şi
cu Născătoarea de Dumnezeu, rugându-se, făcută în anul
1885 în mărime de 71 x 62 cm.
8. 154. O altă icoană la fel cu cea precedentă veche, în mărime de
80 x 67 cm.
9. 242. Icoana cu Pruncul Hristos pe cruce, cu un craniu de
mort, lucrată în anul 1861 pe pânză; în mărime de 65 x
52 cm.; dela par. com. Cepeleni, jud. Chişinău.
10.249. O altă icoană la fel cu cea precedentă; lucrată pe scândură
în anul 1803 şi cu o inscripţie în partea de jos: "Minunia
neobişnuită"; mărime de 34 x 24 cm.
11.109. Icoana Invierii Domnului, îmbrăcată cu veşminte de
argint nemarcat; s'a primit de la preotul G. Crocos.
12.321. Icoana Invierii Domnului pe scândură, mărime 31 x 25
cm.
13.131. Icoana Mântuitorului, a Maicei Domnului şi a unor
sfinţi, ale căror chipuri sunt înşirate în trei rânduri, o
lucrare veche; s'a primit dela preotul Vladimir Gonţa.
14.326. Icoana Răstignirea Mântuitorului, cusută cu mărgele şi
pusă în cadru fără sticlă; în mărime de 22 x 18 cm.
15.367. Icoana Răstignirea Mântuitorului, cusută cu mărgele şi
pusă în cadru fără sticlă; în mărime de 22 x 16 cm.
16.220. Icoana Mântuitorului, stând în pahar şi făcând să se
scurgă un şuvoiu din prea curatul Său Sânge; pe cap e
cununa de spini; zugrăvită cu văpsele de ulei pe pânză
lipită pe scândură; în mărime de 67 x 46 cm.
17.280. Chipul Mântuitorului şi degetele mâinei Sale stângi,
desemnate pe scândură văpsită cu lac; în mărime de 36 x
28 cm.
18.289. Icoana Mântuitorului în cununa de spini, lucrată pe
scândură cu văpsele uleioase, în mărime de 31 x 24cm.
19.290. Icoana Mântuitorului cu Evanghelia deschisă, lucrată pe
scândură cu văpsele uleioase pe scândură; în mărime de
29 x 24cm.
Cele notate la No.180, 289 şi 290 (17,18 şi 19) s'au înaintat de
către preotul Teodor Petrovici.
20. 28. Icoana Mântuitorului cu cununa de spini pe pânză.
21.364. Intrarea Domnului în Ierusalim.
c) Icoanele Maicei Domnului
1. 493. Icoana Maicei Domnului de Tihvin, lucrată pe scândură;
de o parte şi de alta a Maicei Domnului stau sf. Apostoli
Petru şi Pavel, sf. Arhidiacon Ştefan şi sf. Vasile fericitul;
icoana e îmbrăcată pe jumătate cu veşmânt de argint şi cu
coroane tot de argint nemarcat; în mărime de 26 x 31cm.
2. 494. Icoana Maicei Domnului de Cazan, pictată pe scândură,
cu un veşmânt de argint aurit, nemarcat; în mărime de
26 x 31cm.
3. 495. Icoana "Floarea cea neveştejită" cu riza aurită de argint,
 lucrată cu ciocanul şi avănd o coroană tot de argint
nemarcat; în mărime de 34 x 27cm.
4. 497. Icoana Maicei Domnului de Vladimir, o lucrare veche pe
scândură cu riză metalică aurită şi cu o coroană; în
mărime de 31 x 26cm.
5. 499. Icoana Acoperemântului Maicei Domnului, veche, lucrată
pe scândură; în mărime de 71 x 58cm.
6. 505. Icoana Maicei Domnului de Ahtârka, lucrată pe scândură,
cu o cunună metalică aurită, aşezată într'un chivot gravat
artistic, acoperit cu un geam; în mărime de 44 x 42cm.
7. 508. Icoana Maicei Domnului pictată pe scândură, garnisită pe
la margini cu o panglică de argint (lucrare veche cu
ciocanul).
8. 59. Icoana Acoperemântul Maicei Domnului, lucrare artistică
primită dela Doamna Zottu.
9. 57. Icoana Naşterea Maicei Domnului, reprezentând un copil
ce se scufundă într'un vas cu apă; în mărime de 32 x
24cm.; primită dela preotul Constantin Postolachi.
10. 70. Icoana Maicei Domnului de Spania, pe scândură, o
lucrare artstică nouă, în mărime de 31 x 16cm.; s'a primit
dela I.P.S.S. Serafim fostul Arhiepiscop al Chişinăului
(astăzi Arhiepiscop de Tver).
11. 78. Icoana Buneivestiri a Maicei Domnului, lucrată pe
scândură , în mărime de 26 x 22cm.
12.142. Icoana Maicei Domnului, pictată pe scândură; primită
dela mânăstirea Horodiştea, cu o inscripţie: "A
Episcopului Damian"; mărimea de 83 x 52cm.
13.145. Icoana Maicei Domnului dela 1732,reprezentând o
răstignire a Mântuitorului, cu un veşmânt metalic, dela
preotul Nicodem Petranici.
14.165. O mică icoana de purtat pe piept, cu chipul Maicei
Domnului, lucrată primitiv, dela preotul Nicodem
Petranici.
15.198. O mică icoană neagră, săpată în lemn, cu închipuirea
Maicei Domnului purtând în braţe pe Mântuitorul
Hristos Pruncul, iar în partea de sus şi de jos, fiind
chipurile Heruvimilor, iar jos de tot sunt scrise cuvintele:
"cinstea făcută chipului se înalţă la cel dintăi chip", dela
Arhiepiscopul Platon.
16.280. Icoana Maicei Domnului şi a Pruncului Dumnezeesc,
lucrată cu văpsele de ulei pe scândură în mărime de 15 x
9cm.
17.279. Chipul Maicei Domnului cu coroană pe cap, lucrată cu
văpsele de ulei pe scândură în mărime de 28 x 24cm.
18.287. Icoana Maicei Domnului "Scârbită", lucrată cu văpsele de
ulei pe scândură, în mărime de 53 x 42cm. s'a prezentat
de preotul Teodor Petrovici.
19.294. Icoană veche a Maicei Domnului şi a sf.Nicolae, lucrată
cu văpsele de ulei pe scândură, în mărime de 62 x 40cm.
20.296 "Zidul nedărâmat": icoana Maicei Domnului cu mâinele
ridicate în sus, în mărime de 26 x 18cm.
21.297. Icoana Buneivestiri a Maicei Domnului în mărime de 24
x 18cm.
22.298. Icoana Adormirei Maicei Domnului, în mărime de 4 x 2
verş.
23.327. Icoana Maicei Domnului, cu veşmânt alb metalic în
mărime de 35 x 30cm.
24.329. Icoana Acoperemântul Maicei Domnului, în mărime de
35 x 25cm.
25.330. Icoana Adormirea Maicei Domnului, în mărime de 35 x
27cm.
26.346. Icoana Maicei Domnului având în braţe pe Pruncul
Hristos şi a Sf.Ioan Înaintemergătorul, lucrată cu văpsele
de ulei pe scândură, în mărime de 20 x 16cm., din
mânăstirea Hâncu.
27.368. Icoana Maicei Domnului "Chievo-Pecerska", lucrată cu
văpsele de ulei pe scândură; în mărime de 13 x 11cm.
28.521. Icoana Maicei Domnului cu coroană şi cu Dumnezeescul
Prunc, binecuvântând şi în mâna stângă ţinând o carte;
este zugrăvită în anul 1702 pe scândură; mărimea 97 x
80., cu o inscripţie românească.
d) Icoanele sfinţilor
1. 500. Icoana sf. marei Muceniţe Ecaterina, lucrată pe scândură,
cu închipuirea difetelor întâmplări din viaţa sa; în mărime
de 97 x 75cm.
2. 11. Icoana sf. Maria Magdalena, cuv. Iustinian (după alţii
Stelian) cu un prunc în braţe, şi a mucenicului Christofor
cu cap de câine, lucrată pe scândură; în mărime de 75 x
62.; s'a primit din biserica comunei Lăpuşna,
jud.Chişinău.
3. 22. -
4. 24. "Cina cea de taină", lucrată peo scândură semiovală,
văpsele sunt uzate; mărime de 67 x 53cm.
5. 27. Inchipuirea celor 12 sărbători mari, pe scândură.
6. 104. Icoana Sf.Nicolae şi a Maicei Domnului cu veşmânt de
argint; s'a primit dela preotul I.Belodanov.
7. 47. Icoana veche Sf.Nicolae, lucrată pe lemn, în anul 1770;
mărimea 60 x 38cm.; s'a primit dela Catedrala Chişinău,
cu Ioan Botezătorul şi Maica Domnului.
8. 143. Icoana Sf.Nicolae, primită dela schitul Horodiştea; are
inscripţia "A Episcopului Damian".
9. 157. Icoana, făcută din email inferior, cu înscripţia în partea
de jos: "Povestirea minunei ce s'a petrecut în vremea
Paştelui", primită dela preotul Mihail Friptu.
10.160. Icoana de lemn a Sf.Nicolae.
11.161. O mică icoana de lemn cu mai multe chipuri de sfinţi în
trei rânduri orizontale (pealocuri stricată).
12.164. O mică icoană a Sf.Nicolae, deasupra cu chipul cel
nelucrat de mână; s'a primit dela preotul N.Petranici.
13.209. Icoana Sf. Ioan Teologul în medalion dela uşile
Impărăteşti; s'a primit dela preotul Vasile Bârcă.
14.214. Icoana Sf.Nicolae, lucrată cu văpsele de ulei pe pânză;
mărimea 93 x 58cm; dela mânăstirea Tabăra.
15.215. Icoana Sf.Nicolae, lucrată pe scândură; mărimea 58 x
36cm.; dela mănăstirea Saharna.
16.219. Icoana Sf.Impărătese Elena, lucrată pe scândură;
mărimea 26 x 18cm.; s'a primit dela preotul Nicolai
IX
 Donos din com. Jora de Sus, jud. Orhei.
17.221. Icoana Sf.Marilor Mucenici Gheorghe şi Dumitru în
veşminte ostăşeşti, lucrată pe scândură; văpsele sunt
pealocuri distruse; mărimea 31 x 25cm.
18.222. Icoana Sf.Nicolae, având în faţă o cristelniţă; mărimea
53 x 40cm.
19.241. Icoana Arhistratigului Mihail, în chiurasă, lucrată pe
scândură; mărimea 84 x 49cm.; dela preotul Nicanor
Roşca din comuna Cobâlca, jud. Orhei.
20 245. Icoana Arhistratigului Mihail, lucrare primitivă pe
scândură; mărimea 52 x 42cm.; dela preotul Teodor
Bacinschi din comuna Crivaia, jud. Hotin, găsită pe apa
Prutului.
21.251. Icoana Arhistratigului Mihail cu securea de foc în mâna
dreaptă şi cu soarele în mâna stângă, lucrată pe scândură
şi pusă în cadru de lemn; 4 x 3 cm.; primit dela preotul
T.Petrovici.
22.258. Icoana Cuviosului Stelian cu un prunc în braţe; lucrată
pe scândură; mărimea 18 x 12cm.; tot dela preotul
T.Petrovici.
23.260. Icoana Sf.Nicolae în relief (denumită Mojaisca Icona) în
mâna dreaptă cu sabia iar în cea stângă cu o biserică
(simboalele de izbăvirea bisericii din oraşul Mojaisc,
gubernia Moscova, de nimicirea Francezilor în 1812);
icoana e pusă în cadru acoperit cu un geam; mărimea 53
x 44cm.; s'a înaintat de preotul bisericii din Ojeva, jud.
Hotin.
24.278. Icoana Sf.Gheorghe, purtător de biruinţă, lucrată cu
văpsele de ulei, înnegrită şi decolorată; mărimea 31 x
24cm.
25.284. O mică icoană făcută din aramă, reprezentând chipul
Sf.Gheorghe, purtătorul de biruinţă; mărimea 7 x 4cm.
26.285. Un medalion de metal cu chipul Sf.Nicolae, lucrată cu
văpsele de ulei.
27.286. O mică icoană din aramă înnegrită, cu închipuirea a trei
sfinţi în miniatură, iar deasupra închipuirea icoanei
Mântuitorului, cea nelucrată de mână.
28.288. Icoana Sf.Nicolae, deasupra cu chipurile Mântuitorului şi
a Maicei Domnului; lucrată cu văpsele de ulei, pe alocuri
distruse; scândura e crăpată dealungul ei; mărimea 39 x
34cm.; s'a înaintat de preotul Teodor Petrovici.
29.291. Icoana Impăratului Constantin, şezând pe tron şi având
în mâini crucea şi suliţa; văpsele s'au înegrit şi s'au şters
pe alocuri; mărimea 25 x 28cm.; înaintată de acelaş
preot.
30.295. Chipurile: Sf.Nicolae, al Mântuitorului şi al Născătoarei
de Dumnezeu pe făşii lungueţe de sticlă ordinară;
înaintată de preotul Teodor Petrovici.
31.300. Chipurile sfinţilor după zilele lunilor, în cadru acoperit cu
un geam.
32.201. Chipurile Heruvimilor, făcute pe lemn în relief.
33.311. O icoană veche lucrată pe scândură, reprezentând
chipurile a doi sfinţi în toată mărimea lor, cu o bucată de
oglindă prinsă în scândură; dela biserica comunei
Pănăşeşti.
34.353. Icoana Sf.Gheorghe, lucrată pe hârtie şi pusă în cadru,
dela mânăstirea Neamţul Nou.
35.328. Icoana Sf.Nicolae şi a Sf.Filaret cel "îndurat", cu
inscripţii în greceşte; deasupra chipul Maicei Domnului;
mărimea 42 x 31cm.
36.365. Icoana celor 40 mucenici din Sevastia, lucrată pe pânză cu
văpsele de ulei şi lipită pe scândură; mărimea 31 x 26cm.
37.372. Icoana Sf.Ioan Botezătorul cu Pruncul Hristos, lucrată
cu văpsele de ulei pe pânză; mărimea 31 x 24cm.; dela
mănăstirea Hârbovăţ.
38. 25. Icoana sf. Aaron, văpseaua stricată.
39. 26. Sf.Zaharia, văpseaua stricată.
40. 29. Tablou reprezentând diferiţi sfinţi.
41. 30. Tablou cu chipurile sfinţilor şi întâmplări din viaţa
bisericei.
42. 77. Tabloul judecăţii de apoi, lucrat cu văpseli pe ştofă
fasonată.
43.381. Icoană mare a sf. mucen. Ecaterina, zugrăvită cu văpseli
de uleiu pe pânză, cu cadru. Mărimea 166 x 84cm.
44.527. Prea Cuviosul Serafim din Sarov (fototipie) dela
Arhiepiscopul Serafim cu inscripţia lui.
e) Icoane ce se închid (desfac)
1. 259. Una mică (52 x 31cm.) cu chipurile executate în văpseli
uleioase pe scândură; partea deasupra a icoanei e
desprinsă.
2. 301. Una de aramă cu patru articulaţii, aratând închipuirea
celor 12 sărbători mari turnată primitiv, pe alocuri
împodobită cu email (40 x 18cm.)
3. 302. Una de aramă cu patru articulaţii, reprezentând cele 12
sărbători mari, turnată primitiv (35 x 15cm.).
Icoanele de sub No.301 şi 302 le-a înaintat preotul Teodor
Petrovici, dela enoriaşii parohiei Sf. Teodor Tiron din
Chişinău.
4. 359. Una mică cu chipul Mântuitorului, al Maicei Domnului
şi al Sf.Ioan Botezătorul, iar pe marginea de jos chipurile
Sf.Nicolai din Myralichia şi al Arhistratigului Mihail;
înaintată de preotul Teodor Petrovici din Chişinău.
5. 376. Una de aramă cu patru articulaţii (42 x 16cm.),
reprezentând cele 12 sărbători mari, turnată.
6. 377. Una de aramă cu trei articulaţii (16 x 12cm.) cu chipul
Maicei Domnului turnată în partea de mijloc a icoanei,
iar pe la margini sunt închipuite cele 12 sărbători mari.
7. 378. Una icoană cu trei articulaţii miniatură (mărimea 9 x
4cm.) cu chipul Sf.Nicolai turnată primitiv cu sabie şi
biserică în mâini, iar pela margini sunt chipuri de sfinţi.
f) Prapuri pe muşama.
1. 15. Un prapur pe muşama cu chipul Sf.Nicolai pe o parte şi
al Sf.Gheorghe, purtătorul de biruinţă, pe cealaltă parte;
înaintat de preotul Gavriil Vasilcovschi, dela parohia
Bogdăneşti, jud. Bălţi.
2. 16. Prapur pe muşama cu închipuirea pe o parte a Botezului
lui Hristos, iar pe altă parte a sfinţilor arhistratigi Mihail
şi Gavriil.
X
g) Tablouri cu caracter istorico-religios.
1. 501. Tabloul faptelor şi persoanelor din Testamentul Vechiu şi
Nou, executat în văpseli uleioase pe pânză, pus în cadru
negru de lemn; mărime 186 x 142 cm.; s'a adus de
pelerini dela Ierusalim în anul 1840.
2. 502. Sf. Sava cel sfinţit şi înfăţişareă faptelor din viaţa sa şi
din viaţa mânăstirei, lucrat pe mătase şi pus în cadru
acoperit un geam; mărimea 71 x 53 cm.
3. 207. Tabloul cinei cei de taină pe pânză; mărimea 17 x 49
cm., dela preotul V.Bârcă.
4. 211. Tablou reprezentând convorbirea Mântuitorului cu femeia
samarineancă; mărimea 56 x 56cm.
5. 212. Tablou executat pe scândură, reprezentând pe Sf.Ioachim
şi Ana în momentul rugăciunei; mărimea 53 x 51cm.
6. 213. Tablou reprezentând fuga Mântuitorului în Egipt;
mărimea 56 x 56cm.
6a. 213a. Altă icoană cu aceiaş închipuire mărimea 44 x 44cm.
Tablourile notate la No. 211-213 s'au primit dela preotul Vladimir
Huşan din com. Târnova, jud. Soroca.
7. 250. Tablou reprezentând a doua venire a Mântuitorului,
lucrat pe scândură cu văpseli uleioase; mărimea 24 x
18cm., s'a înaintat de preotul Teodor Petrovici.
8. 283. "Naşterea Domnului" un mic tablou, săpat primitiv
înăuntrul unei scoici.
9. 364. Tablou reprezentând Intrarea Domnului în Ierusalim,
lucrată cu văpseli uleioase pe scândură, cu o inscripţie în l.
română; mărimea 29 x 24cm.
10.357. Tablou reprezentând arătarea Domnului pe marea
Tiberiadei, lucrat cu văpseli uleioase pe un os din cap de
peşte; s'a primit dela mânăstirea Vărzăreşti.
h) Tablouri diferite.*
1. 14. Cele dintâi vremi ale Odesei, desemnat la L.P.Spanovsky,
fototipia S.V.Calijonco, Odesa 1894.
2. 29. Un tablou executat pe hârtie, reprezentând chipurile mai
multor sfinţi.
3. 30. Idem, reprezentând chipuri de sfinţi şi fapte din istoria
Bisericei creştine.
4. 77. Tabloul judecăţii de pe urmă, executat cu văpsele grase pe
stofă cu inscripţia în ruseşte "Ceata drepţilor" 102 x 80
cm.
5. 136. Noe cu cei trei fii ai săi, cu inscripţie românească.
6. 226. Gravură executată pe hârtie, reprezentând mânăstirea
Zograf; Chişinău 1818.
7. 355. Inchipuirea alegorică a răstignirei, dela mănăstirea
Vărzăreşti.
VII. Crucile
a) Pentru sf. Masă.
1. 63. Cruce pe postament de lemn cu sculptură veche, are o
inscripţie în româneşte "Constantin şi Ioan pomeneşte";
primită dela preotul Postolachi, din comuna Vâsoca.
2. 623. Cruce de chiparos, gravată cu încrestături adânci, având
patru capete pe un postament de argint nemarcat,
împodobită cu 24 cununi mici şi sticle colorate, în faţă
fiind închipuită răstignirea Mântuitorului, a Maicei
Domnului, a Sf.Ioan Teolog, iar pe la capete chipurile
celor 4 Evanghelişti, iar pe partea cealaltă închipuit
Botezul Domnului, cu aceleaşi chipuri pela colţuri; s'a
primit dela biserica comunei Buciumeni, judeţul Bălţi.
3. 65. Cruce de chiparos cu patru capete, aşezată pe postament
de argint nemarcat cu garnitură fină argintie -- aurită
suprapusă, împodobită cu sticlă colorată; în faţă se vede
închipuită răstignirea Mântuitorului, iar pe cealaltă parte
botezul: pe postament e inscripţia "A.Bran" şi mărcile
atelierului; s'a primit dela biserica comunei Vulpeşti,
judeţul Bălţi.
4. 66. Cruce cu patru capete, lucrată în os de corn şi gravată
peste tot; aşezată în postament de argint nemarcat; în faţă
are închipuirea răstignirei Domnului, ia pe cealaltă
botezul Lui.
5. 96. Cruce metalică de mână; adusă de preotul Modval.
6. 112. Cruce de lemn, cu opt capete, portativă.
7. 123. Cruce mică de fier în faţă cu chipuri sfinte, lucrate în
relief; înaintată de preotul protopop Simion Ştefârţă.
8. 217. Cruce cu postament, lucrată din argint nemarcat,
garnisită pela margini cu făşii de argint; în faţă cu chipul
Mântuitorului răstignit, iar pe cealaltă parte Botezul
Domnului şi deasupra chipul porumbelului.
9. 223. Cruce de lemn pe postament, cu figuri de sfinţi în
picioare, lucrată în sidef; sub figuri sunt inscripţii în
greceşte şi mici medalioane; dela mânăstirea Dobruşa.
10.129. Cruce de metal cu chipul Mântuitorului răstignit lucrat în
relief, împrăştiind raze.
11.274. Cruce de argint cu postament; deasupra sunt iniţialele
latineşti I.N.R.I. şi anul 1818, dela biserica din Făleşti,
jud. Bălţi; s'a înaintat de preotul Teodor Bogos.
12.277. Cruce de aramă cu chipul Mântuitorului răstignit, lucrat
în relief, cu chipul Dumnezeului Savaot deasupra ale
heruvimilor; pe marginea de sus e scris în slavoneşte:
"Impăratul Slavei" iar deasupra preacuratul chip al
Mântuitorului "I.N.R.I." şi pe margini "Fiul lui
Dumnezeu".
13.282. Cruce de lemn cu opt capete şi cu închipuirea răstignirei
Mântuitorului, iar deasupra chipul Dumnezeului Savaot.
14.305. Cruce de lemn cu închipuirea răstignirei Mântuitorului în
relief şi a Maicei Domnului, lucrată din sidef.
15.313. Cruce mică de chiparos învelită cu aramă.
16.322. Cruce lucrată fin, artistic, deasupra cu un chip de
porumbel, din aramă; în mijloc e închipuirea celor 12
sărbători mari pe chiparos; crucea e împodobită cu sticlă
colorată.
17.323. Cruce lucrată fin, pe margini tăiată cu o dantelă, şi
presărată cu sticlă albastră şi cu mici coroane; în mijloc
sunt închipuite cele 12 sărbători pe chiparos.
18.331. Cruce de chiparos învelită cu făşii de argint, anul 1757.
19.352. Cruce de chiparos în faţă cu chipul Mântuitorului
răstignit, săpat în lemn, iar pe cealaltă parte botezul
Domnului şi chipul unor sfinţi.
20 358. Cruce de lemn, garnisită în faţă cu sidef.
XI
21.361. Cruce de aramă cu închipuirea răstignirei Mântuitorului,
turnată, şi cu chipurile sfinţilor, şi împodobită în scobituri
cu email (17 x 12 cm.).
22.363. Cruce de lemn în faţă cu închipuirea răstignirei
Mântuitorului, iar pe partea cealaltă Botezul Domnului,
fixată într'un postament, în care e o cutiuţă pentru sf.
Daruri (42 x 22 cm.).
23.146. Cruce de lemn sculptată primitiv, pe o parte cu chipul
Mântuitorului răstignit şi pe cealaltă parte al Maicei
Domnului
24.369. Cruce cu opt capete de lemn (39 x 12 cm.).
25.370. Cruce din tablă de fier, împodobită cu nişte bobiţe mici de
porţelan alb. (24 x 26 cm.).
26.375. Cruce de de aramă cu închipuirea sărbătorilor turnate pe
nişte forme pătrate; (24 x 12 cm.).
27.379. Cruce de chiparos cu chipuri sfinte, săpate; lucrare
luxoasă, garnisită cu făşii de argint ca o dantelă, şi
împodobită cu pietre colorate, iar pe la colţuri cu 4 boabe
de chilimbar, crucea e aşezată pe postament, pe care în
spate sunt gravate cuvintele "Aparţine ieromonahului
Eufilon Zagravschi, anul 1877 luna Aprilie" (8 x 5 cm.);
se păstrează în cutie de lemn; şi-i primită dela
Arhimandritul Teognost.
28.380. Cruce de chiparos (24 x 8 cm.) în garnitură de argint, cu
chipuri sfinte gravate pela capete şi colţuri ornamente de
argint întretăiate artistic; crucei îi lipseşte varga cu care
era fixată pe postament; postamentul în faţă are gravate
următoarele cuvinte: "Această cruce aparţine bisericii
Adormirea Maicii Domnului din mânăstirea Căpriana.
Anul 1820 luna Noembrie". S'a primit dela mănăstirea
Căpriana.
29a. 75. a) O cruce mică de lemn, pe care s'a păstrat ceva din
răstignirea Mântuitorului pe sidef.
29b. 75. b) O cruce mică de corn cu chipul răstignirei
Mântuitorului lucrată primitiv, având pe partea opusă
Botezul Domnului. Dela preotul Gh.Pogorevici din com.
Climăuţi jud. Soroca.
30a.528. Cruce veche de chiparos, patruunghiulară, cu chipul zugrăvit
al răstignirei Mântuitorului, cu inscripţie: "CH.IC. XC.
ÁH.", deasupra chipului heruvimului; mărimea 18 x 12 cm.
dela protoiereul Dimitrie Ceachiar.
Notiţă: Informaţii despre această cruce comunicate de
A.M.Parhomovici. (Труды Бесс. Церк. Арх. Общ.
Vol.IX, pag.31-35).
b) Cruci pentru procesiuni.
30b. 51. Cruce veche de chiparos executată artistic cu opt capete de
coloare închisă, cu închipuirea celor 12 sărbători gravate; s'a
primit dela biserica sf. Nicolai din oraşul Hotin.
31.156. Cruce de aramă cu opt capete, cu chipul Mântuitorului
răstignit; pe braţele crucei e scris "Crucii tale ne
închinăm", iar deasupra capului Mântuitorului "Iisus
Hristos Fiul lui Dumnezeu"; iar deasupra crucii icoana
Mântuitorului "Chipul cel nelucrat de mână".
c) Cruci şi Panaghii de purtat pe piept preoţeşti.
1. 44. -
2. 134. -
3. 243. -
4. 324. Patru cruci de purtat pe piept din bronz închis, în
amintirea războiului Crimeei.
5. 138. Trei cruci de purtat pe piept, din bronz închis, în
amintirea războiului cu Napoleon (1812).
6. 512. Cruce de aramă cu opt capete dela P.S. Episcop Dionisie
de Izmail.
[?]
d) Cruciuliţe de purtat pe piept (sub haine), pentru credincioşi.
7. 20. Patru jumătăţi de cruciuliţe mărţişoare cu interiorul gol,
(engolpion), dela preotul N.Ştefârţa.
224. [?]
8. 21. Cruciuliţă mică turnată, dela acelaş preot.
9. 85. Cruciuliţă de metal, lucrare grecească.
10.147. Cruciuliţă de aramă cu patru capete, cu răstignirea
Mântuitorului, turnată foarte primitiv, din altă parte
botezul lui Hristos (mărimea 1½ x 1 verş.).
11.149. Cruciuliţă de argint cu lanţ, împodobită cu semiovale şi
globule, cu inscripţiuni "Imperatul Slavei", "Iisus Hristos
Ni.ka" iar pe braţe e scris "Crucii tale ne închinăm".
12.162. Cruciuliţă de aramă cu patru capete, cu răstignirea
Mântuitorului turnată foarte primitiv, iar pe margini sunt
chipuri de sfinţi.
13.163. Cruciuliţă mică din aramă galbenă.
14.205. Cruciuliţă de aramă, lipsindu-i partea de sus; cu chipul
Mântuitorului răstignit, în relief, iar pe margini chipuri de
sfinţi.
15.206. Cruciuliţă de aramă, lipsindu-i partea de jos; cu chipul
Mântuitorului răstignit în relief, pe spatele chipului sunt
gravate cuvintele: "Crucea Păzitorul a toată lumea, crucea
frumuseţa credincioşilor întărire, crucea îngerilor mărire
şi duhurilor rele pierea" ultimele două cruciuliţe sunt
primite dela biserica din comuna Trebăşăuţi, judeţul
Hotin, prin preotul Bârcă.
16.227. Cruciuliţă de aramă care se închide, cu închipuirea
turnată a răstignirii Mântuitorului pe o parte şi a Maicei
Domnului cu Pruncul Hristos pe celaltă parte, iar pela
margini sunt chipuri de sfinţi.
17.510. Cruciuliţă de aramă, cu patru capete (mărimea 6 x 4 cm.)
dela protoiereul Constantin Erhan, găsită în tranşeele din
Tighina.
VIII Panaghii
1. 292. Panaghie de argint cu lanţ. Pe panaghie sunt chipurile
Mântuitorului, al Maicei Domnului şi al Capului Sf.Ioan
Botezătorul, înconjurată cu mari mărgăritare artificiale şi
sticle colorate cu 3 boabe, toate de sticlă atârnate, din
1781; dela preotul Ioan Egorov.
2. 511. Panaghie cu lanţ, iconiţă, de argint în chip de engolpion
cu patru chipuri, din care două pe dinafară a sf. Nicolai şi
sf. Mucenic Gheorghe, două pe dinăuntru cu sf.
Haralampie în argint şi Maica Precurată cu Dumnezeul
Prunc, săpată în chiparos. Foarte veche; dela Prea
Sfinţitul Dionisie, Episcop de Izmail.
XII
XI Piepteni arhiereşti XVII Decoraţii
1. 48. Trei piepteni arhiereşti: unul din timpul Arhiepiscopului 1. 150. O decoraţie de aur austriacă, cu panglică galbenă, margini
Irinarh; primiţi dela biserica arhierească şi dela biserica negre de purtat pe piept, cu data 1912-1913, dela fostul
catedrală. arhiepiscop Platon.
X Mătanii XVIII Portrete
1. 49. Mătaniile Episcopului Pavel de Cighirin, dela d-l 1. 38. Un portret litografic al Arhiepiscopului Irinarh în cadru,
V.D.Cladion. acoperit cu geam.
2. 225. Mătanii fabricate din tămâie galbănă şi boabe negre, din 2. 218. Un portret al ctitorului Costache Staniev, lucrat pe pânză
smoală cu un medalion atârnat; dela mănăstirea Dobruşa. în 1825, mărimea 87 x 58 cm.; dela mănăstirea Jabca.
XI Cununi 3. 179. Un portret al Mitropolitului Filaret de Moscova.
1-2.363. Două perechi de cununi de tinichea, pentru nuntă; 4. 529. Două portrete ale Mitropolitului Gavriil Bănulescu-
cununile de mireasă au numai trei semicercuri. Bodoni, lucrate în ulei, anul artistic de pictorul Ierothei
XII Pomelnice Sillin.

1. 252. Scândură albă cu nişte nume de vii şi morţi scrise cu 5. 530. Unsprezece portrete fotografice, încadrate, şi cu
litere de tipar (5 x 5 verş), dela preotul Teodor Petrovici. semnătura în facsimil ale Chiriarhilor din Basarabia,
începând cu Mitropolitul Gavriil până la Arhiepiscopul
2. 299. Scândură în ramă în care sunt aşezate 3 cruci de aramă şi Serafim.
3 icoane tot de aramă, lucrate cu mâna, artstic (31 x 25
cm.); dela acelaş preot. 6. 531. Un portret cabinet, fotografie, a Amiralului P.Ciceagov,
primul administrator al Basarabiei, dela arhiepiscop
XII Hărţi Serafim.
1. 245. Harta Americei de Nord, executată în relief în gips, 78 x 7. 531. Un portret cabinet fotografie, a fostului Oberprocuror
78 cm., dela Arhiepiscopul Platon, fost al Chişinăului. Sinodal rus C. P. Pobedonosţev.
XIV Tablouri* XIX Cârje şi bastoane
1. 13. Cele dintâi vremi ale Odesei, desenat de L.P.Spanovsky, 1. 248. Un baston cu mânerul şi vârful de jos de argint; pe mâner
fototipia S.V.Culijenko, Odesa 1894. sunt sculptate 4 figuri, un vultur şi marca ţărei ruse,
2. 29. Un tablou executat pe hârtie, reprezentând chipurile mai înconjurate cu armamente; dela Arhiepiscopul Platon.
multor sfinţi. 2. 304. O cârjă arhierească de lemn de culoare verde aurită
3. 30. Alt tablou reprezentând chipuri de sfinţi şi fapte din pealocuri ştearsă, depe timpul Mitropolitului Gavriil
istoria Bisericii creştine. Bănulescu-Bodoni.
4. 77. Tabloul judecăţii de pe urmă, executat cu văpsele grase pe XX
stofă cu inscripţia în ruseşte "Ceata drepţilor". 1) Cuţite
5. 136. Noe cu cei trei fii ai săi. 1. 168. O parte dintr'un cuţit de cremene, lucrat primitiv, dela
6. 226. O gravură executată pe hârtie, reprezentând mânăstirea preotul Nicodem Petranici.
Zograf; Chişinău 1818. 2) Diferite obiecte
7. 355. Inchipuirea alegorică a răstignirei, dela mănăstirea 1. 178. Un tesac lucrat cu ciocanul, fără mănunchi, dela preotul
Vărzăreşti. Nicodem Petranici.
XV Medalioane 3) Berde
1. 253. Medalion de aramă cu chipul împăratului Alexandru II în 1. 156. Nouă berde mărişoare, din cari 5 de cremene; iar una din
relief. piatră tare; care are vârful spart.
2. 320. Medalion de metal cu chipurile sf. Constantin şi Elena. 2. 167. Şase berde mici de cremene, lucrate.
3. 285. Medalion de metal cu chipul sf. Nicolae, în văpsele de ulei. 3. 169. O bardă mică de piatră arsă.
4. 517. Medalion cu sf. Treime, în care se vede şi chipul ereticului 4. 170. Două părticele dintr'o bardă de cremene dela preotul
Inochentie dele Balta. Nicodem Petranici, paroh în Grozineţi.
XVI Medalii [alte obiecte]
1. 55. Medalie în amintirea cucerirei Varşovei, în luna August 1. 111. Bombă de prin vremurile vechi, dela preotul Teodor
1830. Ungureanu.
2. 144. Medalie de aramă, fără ureche, în amintirea desrobirei 2. 180. O bombă mică de schijă, o aşchie de granată şi trei
Bulgariei. gloanţe de plumb; s'au găsit la Şirăuţii de Sus, judeţul
3. 309. Medalie de aramă, fără ureche, în amintirea războiului Hotin.
Crimeei. 3. 181. O aşchie dintr'o bombă de sticlă, găsită tot acolo.
4. 75. Medalie dela preotul Gheorghe Pogorevici din comuna 4. 176. Un pistol din vechime cu cremene, cu încrestături de
Climăuţi, judeţul Soroca. argint.

XIII
5. 187. Mecanizm de puşcă cu cremene.
6. 179. O parte dintr'un pistol cu două ţevi.
7. 182. Un capăt de cuţit de fier ruginit; s'a găsit pe câmpul
comunei Dlineni, jud. Hotin.
8. 183. Partea de jos de aramă a unui sfeşnic.
9. 184. Trei cântare de fier vechi cu balanţă.
10.185. Trei chei mari pentru ferărie.
11.171. O bucată de picior de piatră dintr'un idol.
12.172. Bucăţi mici de oase şi colţuri de mamut.
13.173. Patru bucăţi de lemn petrificat.
14.174. Cinci bucăţi mici de vase stricate; s'au găsit în timpul
lucrului pe pământul bisericesc din comuna Sângera, jud.
Hotin.
15.175. O lulea gravată de lut pentr tutun.
Obiectele notate sub No. 166-185 s'au primit dele preotul
Nicodem Petranici din comuna Grozineşti, judeţul
Hotin.
MONETE
I. de aur
Monetă de aur (1 zolotnic), în mărime ca 50 bani nichel; pe-o parte
e zugrăvit Mântuitorul pe tron şi blagoslovind, iar pe
cealată parte sunt 2 persoane în întregime, în veşminte
împărăteşti, una ţinând în mână o cruce mare. După
aparenţă, moneta poate fi din veacul IX-lea; e cumpărată
cu 160 lei.
Monetă de aur, de mărimea unui pol imperial; se vede pe ea o
persoană în întregime cu tiara pe cap; lucrare nouă în
ciocan, austriacă; dela protoiereul Atanasie Usinevici din
Tighina.
II. de argint
Monetă mică de argint, depe vremea împăratului Romei Adrian
(117-138).
Alta tot mică, depe vremea împăratului Romei Marcu Aureliu (161-
180).
O a treia la fel, depe vremea împăratului Romei Comod (180-192).
Toate aceste 3 monete s'au primit dela preotul Nicodin Petranici,
din parohia Grozineşti, jud. Hotin.
Monetă depe vremea împăratului Romei Constanţiu (361); pe o
parte se citeşte: "votis multus", scrise în semicerc; adusă
de protoierul Teodor Petrovici din Chişinău.
Două monete mici orientale, ca 1 ban aramă; una e găurită.
Două monete mici depe vremea regelui polonez Sigizmund I (1506-
1548), dela preotul Nicodim Petranici.
Monetă ca 1 leu argint, depe vremea regelui polonez Sigizmund al
III-lea (1587); dela acelaş preot.
Cinci monete poloneze, depe vremea regilor poloneji: Sigizmund I,
II şi III (1506-1595).
Monetă în mărime ca 50 de bani nichel, lucrată în relief; se vede pe
o parte chipul Mântuitorului şezând pe tron şi
blagoslovind, iar pe cealaltă parte e o persoană în
întregime cu crucea în mână şi tiara pe cap; probabil că-i
din veacul al IX-lea.
Monetă germană din Prusia din 1538, ca 50 bani nichel.
Trei monete ungureşti din anii 1547, 1559, pe una fiind şters anul.
Trei monete din anii 1625, 1626, pe una e şters anul, ca 1 ban
aramă.
Monetă austriacă dela Francisc al II-lea, din anul 1703, ca un leu
argint.
Monetă orientală, având pe o parte o coroană cu 2 ramuri, iar jos o
inscripţie; ca 50 bani nichel.
Treizeci şi şapte monete orientale, ca 5 bani nichel, dela protoiereul
Anastasie Usinevici.
Două monete turceşti, ca 1 ban aramă.
Monetă orientală, lucrare nouă, ca 1 ban aramă.
Monetă depe timpul lui Ludovic al XIV-lea, ca 10 bani nichel.
Monetă din Canada, depe vremea reginei engleze Victoria, ca 5 bani
nichel.
Dinar arabesc din anul 1875.
Două monete; pe una se desluşeşte chipul unui vultur cu două
capete; ca mărime ca 10 bani nichel, alta ca 5 bani nichel,
dar cu totul ştearsă.
Monetă mare a Republicii Mexico din 1886, de 10 d. 20 c.
Trei monete japoneze, fără dată, una ca 2 lei argint, alta ca 5 bani
nichel.
Monetă engleză din 1894, ca 1 leu argint.
Monetă italiană din Regatul Papei, liră din 1866.
Zece monete germane, una 20 fenigi 1869, şase câte 10 fenigi
1875, 1893, 18.. (nelămurit), două din 1895, 1907, trei
a 5 fenigi 1876, două din 1901; o monetă de 2 mărci
depe vremea lui Ludovic al II-lea al Bavariei.
Patru monete austriace: una de 20 creiţari din 1860, trei a 10
creiţari din vremea lui Francisc Iosif.
Monetă elveţiană din 1895 de 5 centime.
Monetă greacă din 1885 de 50 lepte.
Monetă bulgară din 1833 de 50 stotenchi.
Monedă americană din 1888.
Două monete ungureşti din 1894, 1908 a 10 florini.
Monetă franceză din 1905 de 5 centime.
Două monete orientale ca 10 bani nichel.
Monetă japoneză de 5 centime, ca 50 bani argint.
Patru monete româneşti: de 1 leu 1882, 50 bani 1885.
Două monete româneşti a 1 leu 1874, 1875.
Monete ruseşti de argint.
O colecţie de 6 ruble din veacul al XVII-lea, aşezate într'o cutie cu
capac de argint de pe vreamea ţarilor Petru I 1723, Petru
II 1728, Ana Ioan 1732, Elizaveta Petrovna 1753,
Ecaterina II 1772, Pavel I 1793, primite dela răposatul
general Leonida C.Tuieescu, fost membru de onoare al
societăţii.
Şapte monete a o rublă din anii 1773, 1774, 1812, 1818, 1833,
1840 şi 1844.
XIV
Trei monete a 3/4 rublă din 1830, 1832 şi 1834. IE. Cinci monete sunt primite dela P.S.Episcop Dionisie
O poltină (1/2 rublă) din 1720. al Ismailului.

Monetă de 30 capeici din 1837. Şase monete a 3 capeici din 1833, 1840 (două), 1842 şi 1843
(două).
Trei monete a 25 capeici din 1839, 1857 şi 1877.
Şaptezeci monete a 2 capeici din anii: 1757, 1760, 1761, 1762,
Trei monete a 20 capeici din 1787, 1790 şi 1839. 1763, 1765 (două), 1766 (două), 1767, 1771, 1789
Două monete a 15 capeici din 1769 şi 1787, această primită dela (două), 1797, 1797, 1798 (două), 1800 (şase), 1801
P.S.Episcop Dionisie al Ismailului. (şase), 1811 (trei), 1812 (şase), 183, 1814, 1815 (cinci),
Monetă de 10 capeici din 1787. 1816 (două), 1817 (cinci), 1818 (şase), 1820 (şapte),
1837 (nouă), 1838.
Monetă de 5 capeici din 1826.
Patruzeci şi cinci monete a 1 capeică din anii: 1795, 1798, 1799,
Monetă falşă de 15 capeici. 1800, 1810, 1814, 1818 (şapte), 1819 (patru), 1820,
III. de armă. 1821 (cinci), 1822, 1823, 1824, 1828 (şase), 1829
Patru monete româneşti a 10 bani din 1873, 1876 (două) cu (trei), 1831, 1835, 1840, 1841, 1842.
coroană, şi 1884 cu chipul Regelui Carol. Douăzeci şi şapte monete ca 10 bani nichel, bătute mai târziu.
O monetă din 1916 de 10 bani. Cinci monete di anii: 1735, 1744, 1748, 1749, 1756.
Două monete din 1900, 1906 a 5 bani. Trei monete a 1/2 capeică din anii: 1841, 1842 (două).
Două monete din 1900 a 10 bani.
Monetă veche ovală neregulată cu înscripţii orientale, ca 10 bani
nichel.
Douăsprezece monete de 2 şi 3 trei parale din Moldova şi Muntenia,
pe o parte având stema, iar pe cealalta înscripţii slave;
cinci din anul 1772, iar 7 din 1873.
Două monete din Moldova şi Muntenia cu vulturul cu două capete
pe o faţă, iar pe cealaltă literele "E.II.1771".
Monetă moldovlahă de 3 para-denghi dele 1772.
Două monete germane, din 1880, de 1 şi 3 fenigi.
Doi creiţari austriaci din 1762 şi 1780.
Monetă poloneză depe vremea regelui Sigizmund al III-lea.
Monetă ovală, cu un loc gol în mijloc şi inscripţii orientale.
Patru monete cu spaţii pătrate în mijloc şi inscripţii orientale; în
mărime ca 50 bani nichel.
Monetă înfăţişind soarele şi pământul.
Nouă monete întunecate cu inscripţii orientale, ca 5 bani nichel.
Monetă, ca 1 ban, înfăţişind un călăreţ şi inscripţii latine şterse.
Monetă nouă OO, ca 1 ban, dela P.S.Episcop Dionisie al
Ismailului.
Două monete ca 5 şi 10 bani nichel depe vremea împăratului
Constantin cel Mic 340; pe o parte e un cap cu cunună,
iar pe alta Iupiter, dela P.S.Episcop Visarion al
Hotinului.
Monetă veche roşie ca 25 bani nichel, cu un cap încununat şi cu
barbă, dela elevul seminarist Ciachir.
Monete ruseşti de aramă.
Monetă siberiană din 1708 ca 5 bani nichel.
Două monete din 1833 şi 1838 de câte 10 capeici.
Patruzeci şi una monete a 5 capeici din anii: 1730, 1759 (două),
1761, 1762, 1763, 1764,1765, 1766, 1767, 1769
(trei), 1770, 1771(două), 1775 (două), 1777, 1778
(trei), 1779, 1780 (două), 1782, 1784, 1788, 1791,
1793, 1796, 1802, 1809, 1810, 1834, 1860; pe
celelalte cinci anii nu se pot ceti, ci se desluşesc iniţialele

XV
intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane intersecþii chiºinãuane

COLINA ANTENELOR DE BRUIAJ

Licã SAINCIUC
COLINA
ANTENELOR
DE BRUIAJ

Licã SAINCIUC

CHIªINÃU 2000 CHIªINÃU 2000