Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Căutare...
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Pustnicii nevazuti din Muntele Rarau. Cei ce isi prorocesc moartea
Pustnicul Zosima a murit de curand, in octombrie 2008, la varsta de 129 de ani. Un om pe nume Ioan Baron
l-a ingropat, in taina, intr-un loc inalt; fratele Ioan, cum i se zice aici, unul dintre putinii oameni care i-a
cunoscut pe acesti sihastri cu aura de sfintenie din muntii Rarau-Giumalau, care i-a vazut, care i-a auzit,
care a fost ingaduit sa urce pana la ascunzisul lor din padure. Marturiile sale sunt halucinante: de pilda, acest
pustnic Zosima si-a “hotarat” exact ziua in care va muri, cu un an inainte. Si-a sapat singur groapa,
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
asteptandu-l apoi pe ucenicul sau in ziua prorocita, ca sa il culce in mormant si sa aseze tarana peste
dansul.A spus sa nu i se puna cruce deasupra, ca sa nu afle nimeni unde a fost ingropat. A dat canon cu limba
de moarte sa nu fie dezvaluit locul ingropaciunii, pentru ca ucenicii sai din munti sau eventualii pelerini sa
nu-l tulbure nici dupa trecerea dincolo. “Un om cu viata ingereasca” a fost socotit schimonahul Zosima. La
fel pustnicul Nectarie, mutat la viata vesnica in anul 2002, pe cand avea 108 ani. L-a chemat tot pe fratele
Ioan, cu multa vreme inainte, fix in ziua pe care si-o sorocise pentru a muri. Era lucid, senin, inainte de a se
aseza in groapa proaspat sapata cu mainile. Si-au mai fost! Multi alti anahoreti, cu duh puternic, din muntii
acestia, bucovineni, n-au vrut sa ramana nimic pamantesc dupa dansii. Doar rugaciunile lor. Padurile
Raraului si Giumalaului sunt pline de asemenea morminte nestiute, de oameni indumnezeiti – unii poate
chiar sfinti -, dar si de sihastri vii (multi dintre ei tineri), ce-si duc acelasi trai auster, in gropi, sub pamant,
chiar si-n acest strasnic de geros inceput de an 2012. Pustnici multi, si doar intr-un singur munte? Cine ar fi
crezut
Nimeni nu stie astazi groapa sihastrului Zosima. Nici macar cei cativa ucenici de-ai sai, care traiesc ascunsi
prin codrii din jur. O groapa peste care poti sa calci nepasator, atunci cand umbli dupa fragi sau ciuperci,
prin cine stie ce coclauri ascunse. Un singur om stie locul acestor morminte. Unul singur cunoaste aproape
toate locurile unde traiesc ascetii din Rarau-Giumalau: acest Ioan Baron, care, pentru viata sa cuminte si
pioasa, fiindca a trait el insusi multi ani in singuratate, dupa toate regulile ascezei crestine, a primit
binecuvantarea de la duhovnicii pustnicilor si chiar de la Biserica Ortodoxa Romana, de a-i vizita pe multi
dintre schimnici, de a-i ajuta si a le duce uneori cateva merinde la bordeiele lor tainice. Un singur om.
Singura legatura de azi cu lumea pustnicilor din acesti munti ai Bucovinei de miazanoapte. Fratele Ioan
Baron. Cel caruia toti calugarii manastirilor din jur ii zic “ingrijitorul sihastrilor”.
Fratele Ioan
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Printr-un noroc am aflat de Ioan Baron. In Campulung Moldovenesc, oraselul cotropit de frig si zapezi de la
poalele Muntilor Rarau, aproape nimeni n-are habar ca acolo, sus, deasupra capetelor tuturor, se mai ascund
inca asemenea sihastri ciudati, traitori in salbaticie. Aveam sa-i intreb pe multi localnici dac-au auzit de asa
ceva. “In pamant?! Cine, Doamne iarta-ma, poate sa stea acolo pe gerul asta?”, a fost replica. Si ziceau ca nu
stiu, nu exista. De Zosima inca se mai zvoneste, datorita longevitatii sale, ca despre un calugar teribil de
batran si “paranormal”, care bantuie de peste un secol padurile dimprejur, cu parul si barba pana aproape de
pamant, pe care unii l-au vazut ca pe o fantasma, caci el are capacitatea “de a se face nevazut” (“cand apare,
cand dispare printre copaci, nici nu stii daca-i om sau naluca”), nevoind sa vorbeasca sau sa vada alti
oameni. Se mai stie ca Raraul e o veche si insemnata vatra sihastreasca, inca din veacurile XIV-XV, din
vremea Cuviosilor Chiril si Sisoe, ucenici ai Sfantului Daniil Sihastrul, ca din acele timpuri tot muntele a
fost continuu plin de pustnici. Dar astazi? Tocmai astazi?! Si tocmai pe Rarau, acum, cand se construieste
un drum european spre o partie imensa de schi, de peste 5 kilometri, cea mai mare din tara, si cand Raraul a
fost defrisat si a inceput sa se umple de multimi de turisti?… Campulungenii sunt instariti, au
supermarketuri ca-n Bucuresti, merg in restaurante luxoase, la sauna, fitness si bazine de inot acoperite,
multi muncesc jumatate din an doar prin tari straine. Cui ii mai sta capul la ce se petrece pe sus, in negura
padurilor? Noroc de un localnic, bunul meu prieten Nicolae Iurniuc, om credincios si umil cu semenii, el
insusi iubitor de singuratate, caruia i-a placut de zeci de ani sa cutreiere toate piscurile dimprejurul
Campulungului, in cautare de comori ascunse sub pamant, dar si de povesti ale oamenilor. Asta e azi, “de
profesie”, Nicolae Iurniuc – cautator de comori, cu-n detector de metale sau urmand indicatiile batranilor
de prin munti. Lui i s-a intamplat asa, acum, nu de mult: l-a prins o furtuna teribila prin muntii Raraului si,
chiar cand si-a dat seama ca se ratacise, i-a pus o mana pe umar un om. De unde aparuse? Zice ca “parca din
pamant”, in spatele lui. Omul i-a facut semn sa vina dupa dansul. L-a dus prin vifor pana la o casuta
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
singuratica din padure, la ferestrele careia ardeau cateva candele.
In fata casei se afla o troita, in spate se legana o toaca de lemn, atarnata de un brad enorm. Barbatul i-a pus
hainele la uscat si l-a asezat la masa. Mamaliga, supa de zarzavat, hribi de padure. Si ceai. In cele doua odaite
de sus erau gazduite doua femei, care aratau ca niste maici. O singura data au coborat si, trecand pe langa el,
au iesit pana afara, unde au stat vreo doua ore, apoi s-au intors. El le-a spus “buna seara”, dar ele nu i-au
raspuns. Omul din padure i-a zis ca femeile acelea nu prea vorbesc cu nimeni. Ca sunt doua pustnice de la
manastirea Petru Voda, care s-au “zavorat” sa nu vorbeasca mai mult de sapte cuvinte pe zi, si doar dupa
amiaza. Sapte cuvinte. El nu avea voie sa le intrebe, sa le zica nimic. Doar ele, uneori. Sapte! I-a mai spus ca
acea casa a lui e facuta pentru drumeti rataciti, dar si pentru a primi, uneori, unii pustnici, mai ales pe cei
care abia vor sa se retraga in sihastrie si au nevoie de un timp pentru a-si sapa bordeiele pe vreme urata si-n
locuri greu accesibile. El, omul acela, doar ii gazduia. Se numea Ioan Baron. Ce facea el? Le ducea mancare
sihastrilor. Mergea zeci si zeci de kilometri prin viscole si ploi, cu traiste de merinde in spate (pesmeti,
malai, orez, fasole, cartofi, toate cumparate din pensia lui) pe care le lasa in locuri anumite, la poalele
povarnisurilor unde pustnicii isi aveau ascunse chiliile subpamantene, sau chiar pana la bordeiele lor, daca
acestia ii ingaduiau sa urce. Le sapa el insusi bordeiele – era mare mester la asta -, le taia lemne, atunci
cand trebuiau sa mai aprinda cate un foc, in iernile grele. Ajuta peste tot, in tot muntele. Asta facea. I-a zis
lui Nicolae Iurniuc ca poate sa mai vina acolo, la casuta lui. El mi-a povestit mie toata aceasta intamplare. Si
am hotarat sa mergem impreuna.
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Drum greu, pe-o zapada tare ca sticla, de-a lungul albiei paraului Valea Seaca, ce urca spre munti, chiar din
mijlocul orasului Campulung. Dupa vreo opt kilometri, masina nu ne mai foloseste. Casele se raresc, e
placut sa le vezi, cu hornurile lor prin care ies varcolaci de fum, la marginea padurii. O ultima ulita se
termina, urcam pieptis. O padure intinsa, “apocaliptica” parca, pustiu inghetat si fantastic, cu cioturi
prelungi de arbori rupti de vant, ca dupa un razboi atoatepustiitor, sub un cer alburiu. Am trei pulovere pe
sub haina groasa de iarna, abia primita de la Mos Craciun, si ma-ntreb mereu cum or fi traind insinguratii aia
acolo, in pustiu, la minus zece grade Celsius (si oare chiar or fi existand?), daca mie, dupa doar o ora de
mers, imi tremura barbia, de-abia mai pot vorbi. Trecem apoi de o culme a potecii, moment in care
prietenul meu, Nicolae Iurniuc, se uita in toate departarile, neintelegand parca. Pentru cateva minute mi-e
teama ca ne-am ratacit, asa cum a patit-o si calauza mea, altadata. De frig mi-e frica. Cel mai mult de frig!
Insa Iurniuc se mai invarte pe vreo cativa zeci de metri, uitandu-se cu mana streasina la ochi, si-n cele din
urma isi da seama: da, acolo este! Undeva, pe celalalt versant. Nu se vede, fiindca e ascunsa de brazi. Dar
acolo este. Casa cu sihastri
E un omulet vanos, parca fara varsta, cu o cusma de oaie pe cap, un spiridus al padurii, ce ne sfredeleste din
cap pana-n talpi, zambind cu ochii lui micuti si rotunzi. Ioan Baron nu are barba, nici plete calugaresti.
Mereu rade cand oameni-i zic ca “si-l inchipuiau altfel”, “mai monahal, asa”.
Scorbura cu sihastre
Ce conteaza, a avut candva, a avut si barba, si plete, in anii cat a stat la manastirile Pojorata sau Sihastria, dar
si le-a tuns aspru, scurt, ca de ostas, fiindca nu i-a placut sa i se zica “sarut mana”, n-a vrut nicicand sa fie
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
“cineva”, sa fie bagat in seama, ci doar sa ajute din umbra, nestiut. Unii monahi ii zic si azi “parinte”, iar el
aproape se amuza – “habar n-am de ce-mi zic asa!” -, insusi Inaltul Pimen i-a propus sa-l preoteasca in
calugarie, dar el este inca mirean, chiar daca s-a desprins de mult de sotie si cei doi baieti ai sai, acum
barbati, cu deplinul accept al acestora, care i-au inteles “dorul de singuratate”. Un “dor” pe care l-a avut inca
din copilarie, care e “innascut”, crede, caci nu i-au placut niciodata asezarile omenesti, nici orasele, nici
satele, niciodata!, ci s-a jertfit din greu sa traiasca atatia ani printre oameni, pana cand a hotarat ca gata, si-a
facut datoria, si trebuie sa sfarseasca cu lumea pentru totdeauna. De atunci a trait multi ani complet singur,
intr-un bordei in pamant, de pe Giumalau, ducand intocmai acelasi mod de viata ca ceilalti sihastri. Tacere si
izolare depline. Casuta in care sta acum i-au ridicat-o abia de curand credinciosii locului si calugarii
manastirilor, ca sa se poata ocupa mai bine de toti schimnicii pe care-i are in grija. Un bun crestin localnic,
Constantin Arsene, a ajutat cel mai mult la facerea acestei case, cu lemn si doua hectare de pamant, fara a
cere nimic in schimb. Localnicii au nevoie mare de rugaciunile acestor sihastri, de aceea il ajuta pe Ioan, in
semn de pretuire pentru eforturile neostenite si voluntare pe care acesta le-a facut spre ocrotirea lor.
Ca un arhondaric de manastire arata cabanuta de pe Rarau. Cu doua chilii la etaj si fratele Ioan la parter. Lui
nu prea ii prieste confortul acestei case. Se simte doar “un administrator”, deloc la locul lui, care sta aici
doar “cu ascultare”. Zice ca daca ar fi dupa el, ar trai mai departe tot in “groapa” (chilia) lui din varful
Giumalaului, unde “era asa o liniste, din octombrie si pana in ianuarie nu vedeam om…”. Linistea asta.
Pacea asta. Asta ne transmite, zambind, poftindu-ne la masa, dandu-ne mereu de-nteles ca nu trebuie urgent
“sa dam raportul” de ce-am venit, chiar daca stie ca o sa-l iscodim pentru un ziar, despre lucruri “delicate”,
dar nu-l intereseaza asta acum, ci doar sa ne lasam impreuna prada starii de bine ca ne-am intalnit, ca ii
suntem oaspeti si el gazda. Caci de vorbit vom avea tot timpul. Deocamdata: bulz. Mamaliga aurie, aburinda,
cu straturi de branza ciobaneasca inauntru. Inaintea mesei, o mica rugaciune. In soba jarul tresare mocnit.
Afara, viscolul loveste in ferestrele casutei, din toate partile.
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Afara, viscolul loveste in ferestrele casutei, din toate partile.
O aratare a muntilor
Nu stiu daca ne-a placut in mod special pe noi, sau daca asa se poarta cu toti pribegii ce trec prin munti si-l
intreaba curiosi despre ce inseamna pustnicia. Cert este ca, pana la urma, a recunoscut… “Da, l-am
cunoscut pe schimonahul Zosima. L-am gasit, in ziua in care mi-a zis dinainte sa vin, intins langa mormantul
sau si asteptand. Abia murise. Linistit, moale, parca s-ar fi cufundat intr-un somn. Cand l-am ridicat in maini
sa il pun in mormant, am vazut ca trupul lui era foarte usor si frumos mirositor.
Cabanuta cu sihastri
A fost unul din pustnicii vechi, cu har mare, recunoscut in ortodoxie ca mare profet si vazator cu duhul.
Apropiat de-al lu’ parintele Daniil-Sandu Tudor de la Rugul Aprins. Impreuna au fost “ca o manusa”, la
manastirea Rarau, dar Zosima era chiar mai in varsta decat Daniil. S-a retras in munti, cu decretul acela din
’59, prigonit de comunisti, si-a stat in stanci. Toata lumea a dat zvon c-o murit. Dupa un timp, securistii nu
l-au mai cautat, iar el a ramas in pustie pentru totdeauna. Eu l-am vazut abia prin anul 2000. E adevarat ce
zice lumea: parca “se facea nevazut” din calea ta. Stiai ca-i acolo, undeva, ii simteai cumva duhul, dar nu-l
vedeai. Asa imi disparea si mie, la inceput. Pe urma, poate ca m-o cercetat el mai bine din umbra, si-o-
nceput sa-mi mai apara mai mult. Avea un par maaare, roata-mprejur, ii curgea in vale, ca o umbrela, roata.
Parca era o aratare a muntilor, cu cetina in par, cu frunze, cu barba care-i ajungea pana la brau. Umbla in
doua bete, nu vorbea cu oameni, putini i-au auzit vocea. Greu, foarte greu, m-o ingaduit langa el, chiar daca
aveam blagoslovire de la manastiri si duhovnici. Mereu descult, n-avea nevoie de hrana aproape deloc,
merindea mea ramanea uneori aproape neatinsa, cand veneam data urmatoare. Da, am apucat sa vorbesc cu
el, m-a lasat de cateva ori chiar in chilia lui, era departe tare, cu viziunea lui a reusit sa-si gaseasca, cred, cel
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
mai izolat loc din tot muntele. Doar cu elicopterul ajungeai la el, iarna. Nu prea pot sa va zic asta, ce-am
vorbit. Multe nopti am stat langa el, caci el vorbea numai noaptea. Atatea vorbe cu duh, atatea vorbe de
folos!… N-as vrea sa va zic. Sunt vorbe atat de puternice, ca ar putea fi asa usor rastalmacite… Mai ales
daca le zic eu, un nepriceput. Cine sunt eu, sa-mi permit sa spun vorbele lui? Eu doar am facut ascultare, am
fost trimis sau chemat. Va zic doar ca a prorocit unele evenimente foarte importante pentru Romania si
lumea intreaga. De unde stia toate astea el, care nu coborase din muntele asta de peste-o suta de ani? A lasat
aici putini ucenici, eu ii cunosc doar pe doi. Sihastrul Calinic si inca unul… Degeaba intrebati. N-o sa va
pot duce la bordeiele lor, iarna asta…”
Pe varful cel mai de sus al Giumalaului este o cruce alba, inalta, de piatra. Intr-o nisa dreptunghiulara sapata
in aceasta cruce sunt bagate cateva lumanari, o sticluta de ulei, o cutie de chibrituri mereu uscata si o
candela. Alaturi, pe piatra alba, e scris: “Nu luati uleiul de candela si chibritul. Aici se intalnesc sfintii
pustnici si se roaga pentru noi”. Intr-adevar, un loc de intalnire. Doar cateva zile pe an, sihastrii urca din
ascunzisurile lor spre crucea aceea, si se roaga impreuna. Stau acolo, unul langa altul, sub cruce. Probabil
canta. Ii poti vedea uneori, invaluiti in ceturi, de pe Mestecanis, celalalt pisc, cu binoclul.
Femeile “zavorate”
Mereu ma gandesc: ce sansa a avut, totusi, omuletul asta ascultator sa-i cunoasca pe acesti vestiti anahoreti
cu vietuire ingereasca! Ce comoara trebuie sa fi preluat de la ei in sufletul sau!… Chiar calugarii vrednici
din manastiri ii vorbesc deseori cu reala invidie: “Mult ti s-o dat, frate Ioane, da’ si mai mult o sa duci pe
lumea ailalta, pentru asa noroc!…”. La toate astea, el rade. Are doar 65 de ani acum, e total sanatos, poseda
o forta fizica cam cat trei barbati de varsta lui, n-are nimic de pierdut. Isi poate duce prin munti sacii lui cu
pesmeti inca multi ani de acum inainte, nici nu-si imagineaza ca asta ar fi vreo cazna. Si cand n-o sa mai
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
poata? Doar n-o fi o gaura-n cer. S-o gasi altul in locul lui. El chiar nu face mare lucru. Doar cara.
E formidabil cu cat firesc vorbeste despre “vecinii” lui din munti, insi parca desprinsi din Pateric, care sunt
chiar aici, la doi pasi de dansul, nevoindu-se afara, in frig, dupa toate regulile severe si stravechi ale
schimniciei. Privindu-l pe Ioan, in casuta lui din inaltimi, parca aluneci spre basm, prin vremurile cele dintai
ale pustniciei egiptene. Intr-adevar, un Pateric viu sunt astazi acesti doi munti apropiati, pe care el ii
cunoaste palma cu palma. Imi arata pe ferestrele cabanei, prin viscol, anumite puncte din munti, anumite
directii pe care le ia el catre pustnici: “Acolo-s doi parinti, dincolo alti trei sihastri La Piatra Rosie, la
Pietrele Doamnei, la Slatioara, in codrii seculari… Spre Piatra Zimbrului e Calinic, ucenicul lui Zosima,
si-un parinte de 86 de ani sta si acuma acolo, in pamant, bagat intr-un cojoc de oaie, fara foc, fara nimic.
Slaaab, facut parca numai din oase si duh. Ce face acolo? Se roaga. Cu rugaciunea se hranesc oamenii astia
– au simturile zavorate si reusesc sa treaca cumva dincolo de lume, unde nu mai au nevoie de hrana sau apa.
Pustnicul asta nu mi-a dat voie nici sa privesc in odaia din pamant unde doarme si se roaga. El e cunoscut
prin manastiri, dar putini au vorbit cu el, putini ii stiu numele. Se zice ca unii nu reusesc nici “sa il vada”.
Ca asemenea schimnici tari au puterea de-a merge chiar la slujbe in manastirile din munti si acolo sa nu ii
vada nimeni. Trec printre oameni, printre fratii manastirilor, iar acestia nu-i vad. Stau la Liturghie in
biserica, in umbra zidurilor, si nu-i vede nimeni ca sunt acolo. Da, mai exista inca schimnici din astia si azi,
infocati, care nu coboara din munte niciodata, acolo mor si nici nu stii c-au murit. Sunt vesnici. Femei sunt
si mai multe decat parinti. Mucenite! In Rarau, numai eu cunosc cinci, la distante mari unele de altele.
Femei cu viata foarte imbunatatita. Cu unele nu poti vorbi decat in ziua de miercuri, o jumatate de ora. Atat.
In Giumalau sunt mult mai multe. Pustnice “zavorate”, retrase acolo de la manastiri mari, precum
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Dragomirna, Neamt, Agapia, Vladimiresti-Galati, de la Piatra Fantanele – Nasaud, chiar fosta stareta de la
manastirea Pasarea din Bucuresti. Si altele si altele… Zeci si zeci de maici, numai eu cunosc bine… exact
douazeci si opt de pustnice. Acuma, in decembrie, am mers acolo, pana la o maica batrana, sa o mai ajut. La
vreo 15 kilometri de-aici – eu fac cam o ora. Si am inteles de la ea ca inc-au mai venit alte sihastre noi…”.
Chiar in timp ce vorbeam, l-a sunat pe-un telefon rebegit insusi marele duhovnic Iustin Parvu de la Petru
Voda, cu care e vechi prieten. I-a zis ca ii va trimite doua calugarite din Manastirea Poiana Maicilor –
undeva sub Ceahlau -, una absolventa de Medicina, alta de Teologie, femei ce vor sa se pustniceasca aici, in
Rarau. De poimaine, fratele Ioan le va gazdui in casuta lui si va incepe sa le sape bordeiele.
Treptat, imi dau seama ca nu degeaba il “aleg” pe Ioan acesti anahoreti cu viata sfintita. In primul rand,
fiindca stie muntii.
A fost mereu acolo, intre ei. L-au urmarit de atata vreme, pandindu-l din intunecimile padurii, i-au vazut
faptele, comportamentul neprihanit, bucuria cu care se duce sa ajute pe oricine, sfant sau pacatos
deopotriva. De cincisprezece ani sta neclintit in pustietati, neabatandu-se un moment de la viata lui supusa
si crestina. A locuit candva in orasul Iasi, peste o jumatate de viata, la apartament de bloc, perioada pe care
o considera “crucea” sa, pe care a trebuit sa o duca. Cand, prin 1998, a vrut sa renunte total la lume, familia
a zis “bine”, dar nimeni n-a crezut ca o sa reziste singur acolo. “Ce, crezi ca pustnicia e asa, pentru
oricine?”, i-au zis sotia, baietii, prietenii. A coborat din tren in gara la Pojorata si s-a uitat la piscuri –
sapteore avea de urcat pana la locul unde se hotarase sa-si faca bordei. Si, chiar cand a pornit spre inaltimi,
o furtuna teribila s-a napustit asupra-i, cu gheata, cu ploi si vanturi grozave ce-i raneau chipul, cu brazi
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
smulsi din radacini, picand imprejurul lui. De cateva ori si-a spus: “Nu o sa pot ajunge sus! Ce-ar fi sa ma
intorc in gara aia, sa plec inapoi la Iasi?”. De cateva ori a avut ispita asta. Dar nu s-a mai intors.
Trei ani in manastire, cinci in bordeiul de pe Giumalau. Forfota manastirii, obstea, nu prea i-au placut. In
schimb, zice ca anii petrecuti in singuratatea friguroasa a bordeiului sau din munti au fost fara indoiala cei
mai fericiti ai vietii. Mai mult decat fericiti – sublimi, dumnezeiesti! 380 de zile a muncit la chilia aceea, s-
o sape in piatra. Trei sferturi bagata in pamant, camuflata cumva, cu-n acoperis pe care-a apasat pamant si
muschi, ca sa nu fie observata, din orice directie ai veni. Inauntru, pe-un perete, a batut intr-un cui un carton
cu regulile lui de asceza, Pravila Sfantului Vasile si a Sfantului Antonie cel Mare. Si a pornit sa traiasca in
curatie si simplitate, asa cum si-a dorit dintotdeauna. In prima iarna, chiar daca ar fi vrut, nu s-ar fi putut
intoarce. Si-a luxat grav un picior in padure, i se umflase tare, nu mai putea merge. Trei luni a stat acolo,
singur, sub zapezi. In ultimele doua saptamani, nu mai avea nimic ce manca, incepuse sa scormoneasca prin
pamant, sa roada scoartele copacilor. Spre primavara, cand l-au vazut calugarii de la Pojorata, coborand
schiopatand spre manastire, s-au mirat foarte: “Cum ai rezistat, omule bun?!”. Dar el venea zambind, abia
asteptand sa-si ia ceva merinda si sa urce inapoi.
Zice ca urmatoarele ierni n-a mai simtit nici lipsuri, nici insingurari. C-a stat acolo, in bordeiul lui, ca-ntr-o
alta existenta, paradisiaca, pe care doar o banuise c-ar putea fi, dar niciodata atat de la indemana. “Va spun:
eram deasupra lumii. Vedeam privelisti care te ameteau cu frumusetea lor… Uitai de foame, de frig. Muntii
astia… Frumusetea pura, curata. Stiam deja toate animalele care-mi erau vecine, ma uitam prin gemuletul
ala prafuit de la bordei si vedeam caprioare, mistreti, lupi, trecea ursul chiar pe langa bojdeuca mea, cu
cerbu’ de-a dara… De nimic nu ma temeam, animalele parca imi erau prieteni. Si reuseam sa ma rog la
Dumnezeu… nu stiu cum sa va zic… cu bucurie! Fara nici un efort, fara truda. Puteam cuprinde cu mainile
toti muntii! O bucurie pe care n-am trait-o nici cand am fost copil…”.
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Maica fara nume
Adevarata rugaciune a invatat-o de la o femeie. O pustnica ce traia nevazuta prin padurile Giumalaului,
considerata prin manastirile imprejmuitoare “foarte speciala”. Intr-o zi, staretul de la Pojorata a trimis pe
cineva dupa Ioan, sa-l cheme din munte. “Frate Ioane”, i-a zis, “eu stiu ca dumneata cunosti muntii astia mai
bine decat noi, calugarii. Avem mare nevoie de o maica, s-o cunoastem, sa ne dea si noua o vorba de folos,
ca sunt timpuri grele pentru manastiri acuma.
N-are nume. N-ai vrea sa te duci dumneata sa o cauti, sa-i spui ca noi am chemat-o aici?”. Ioan, ce sa zica?
A zis da, n-a cartit. Era un sfarsit de toamna, pe la mijlocul Postului Craciunului. La iesirea din manastire,
un parinte duhovnic s-a apropiat de el si i-a spus: “Vezi ca daca nu ti-i dat s-o gasesti, n-o s-o gasesti pe
maica aceea. Chiar daca va fi langa tine, tu tot n-o vei sti. Trebuie sa pornesti cu post, cu rugaciune multa. Sa
te invredniceasca Dumnezeu, caci nu oricui “i se arata” sihastrii astia cu viata nelumeasca…”. S-a dus chiar
in ziua aia. Se gandea c-o va gasi repede, poate-n cel mult cateva zile, avea o idee din drumurile sale, de pe
la ceilalti sihastri pe care-i cunostea, cam prin ce parte a muntelui ar putea sa fie. S-a dus chiar in ziua
aceea…
Patru ani de zile a cautat-o. Patru ani, zi de zi, dintr-o parte in alta a Giumalaului. Culme cu culme, valcea cu
valcea, pestera dupa pestera. “Asta a fost canonul meu cel mare. Am rupt nu stiu cate perechi de
incaltaminte, ploi, viscole, oboseala, foame… Pe rape, prin desisuri neumblate, pe muntii cei mai de sus.
Intr-o vreme, mi-am zis ca nu sunt vrednic, ca Dumnezeu randuieste sa nu o gasesc. Si totusi, erau unele zile
in care parca “o vedeam”, simteam ca trebuie sa fie acolo, undeva, imediat in preajma, ca mai e doar putin si
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
trebuie sa o vad. Nu stiu cum sa explic. Parca o stiam ca-i la doi pasi si mereu imi scapa. Poate ca ea m-o fi
vazut mereu, in toti anii astia, si n-a vrut sa-mi iasa in cale. Nu stiu. Poate ma observa asa, m-o pus la o
proba, sa vada cat rezist, cat mai am rabdare sa umblu de nebun prin munti. Ma intorceam la bordeiul meu
tot mai obosit, tot mai abatut. La un moment dat, m-a prins uratul. Uratul, ispita grea. Era un inceput de
iarna, trei saptamani a fost numai burnita si ceata, udeala in aer, nu vedeai la doi pasi. Daduse un urat peste
mine, ca nu mai stiam ce sa fac, nu-mi gaseam locul, turbam. Ma invarteam prin jurul bordeiului, imi
gaseam motiv sa fac ceva, sa merg dupa lemne, sa-mi fac niste mancare, dar parca nimic nu avea rost. Si,
intr-o seara, cum stateam eu asa afara, in fata bordeiului, vai de capul meu de mahnit, numai ce aud un fasait
prin tufisuri si vad o umbra cum se misca pe acolo. Am zis ca-i ursul, o salbaticiune ceva, ca cine putea sa
fie in varful muntelui, pe ceata si burnita aia? Am pus mana pe tarnacop. Si-atunci vad umbra cum se opreste
langa un bradut. M-am uitat mai bine: o femeie, o maica. Mi-am facut cruce. Cum a putut ajunge pana aici?
… Se uita la mine, eu la ea, cu tarnacopul in mana. Parca impietrisem. La un timp, maica se apropie si zice:
“Doamne ajuta”. O intreb: “Nu sunteti cumva maica fara nume?”. Ea, c-o voce asa, pierduta: “Nuuu, is o
biata maica ratacita pe-aicea…”. Eu stiam deja, de-acuma, tot rostul muntelui, nu ma mai inselai asa usor.
Zic: “Nu, n-ai cum sa te ratacesti, ai venit pe-o poteca pe care n-o stie nimeni in muntii astia!…”.
Si-n sinea mea ma tot gandeam ca s-o fi facut Diavolul in chip de maica, ca sa ma ispiteasca. Cand vezi asa,
o femeie singura noaptea, in varful muntelui, ce sa mai crezi? Citisem si prin carti despre diavoli care iau
infatisari de femeie, de calugarite, tot felul de naluciri… Parca mi-era si frica. Ea era palida la fata si tot
venea catre mine. “Da’ de ce tot te dai in spate, de ce te temi?”, zicea. Ma dadeam in spate, spre bordei, si
parca simteam ca n-are cum sa-mi faca nici un rau, imi dadeam seama undeva inauntrul meu, dar tot mi-era
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
teama. Cumva n-as fi vrut sa plece, da-mi era si rusine sa-i zic ca mi-e frica. Cand a ajuns mai aproape de
mine, maica mi-a soptit: “Ai ispite, nu? Ti-e tare urat aicea, saracutu’ de tine…”. Am lasat tarnacopul jos,
mi-a cazut din mana. Ca paralizat am ramas. Si am izbucnit in lacrimi. Am pus capul in piept, si stateam asa,
plangand, in fata ei. Eu cred ca nu am plans niciodata in viata in felul asta, cu lacrimi multe. Cand am fost
copil poate, nu-mi amintesc. Maica m-a luat pe dupa umeri si m-a dus incet, sa intram in bordei. “Hai la
rugaciune”, a zis. “Hai la rugaciune…”, ca o mama.
Doi ani de zile am stat cu ea in sihastrie. M-a primit in bordeiul ei, unul micut, pitit sub o stanca pe langa
care trecusem de atatea ori pana atunci. Si acolo a inceput ea sa imi spuna, cate putin, despre ce inseamna
rugaciunea “cu toata fiinta”… Trei-patru ore aveam de mers pana la dansa, seara de seara, prin padure.
Ajungeam frant de oboseala, uneori numai ca s-apuc sa ma uit la ea cateva clipe. Atat. Si apoi ma intorceam
iarasi, cincisprezece kilometri prin noapte. Ea statea doar in metanie si rugaciune. Nu dormea. Parca era
total rupta din lumea asta. Si se ruga… cu lacrimi. Plangea la rugaciune acolo, in grota ei, in frig. N-am
vazut niciodata ceva mai impresionant, mai sincer. Nu trebuie sa-ti fie rusine niciodata de lacrimile tale,
domnule. Niciodata! Patru ani de zile am cautat-o pe maica cea sfanta. Patru ani! Ea este inca acolo…”, si-
mi arata cu mana, prin fereastra, spre culmile involburate de zapezi ale Giumalaului.
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Articole asemănătoare:
Sfantul Ilie Parintele Irineu S-a mutat la VIDEO : Parintele IOAN Parintele Ioan VIDEO: Părintele Ioan
Lacatusu – 27 Curtescu are Domnul, Parintele de la Rarau de la Rarau – Părintele de la Rarău
de ani de la nevoie de pustnica din pustnic Proclu despre cipuri si Nicidecum sa pustnic Proclu – despre Roşia
trecerea la ajutorul nostru Giumalău, ne vorbeste viitorul sinod acceptam vreun Cuvinte de folos Montană
Domnul. schimonahia despre microcip panortodox document cu cip despre pocăință,
Minunile Elisabeta si despre decizia moarte (filmare
sfantului, sinodului din 2013)
povestite de
Parintele Justin
Parvu si
Parintele Ioan
de la Rarau
Eroul Raul
Volcinschi a
trecut la cele
vesnice!
Dumnezeu sa-l
odihneasca cu
dreptii Sai!
Răspândiț i:
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Share
Parintele Ioan de la Rarau - Nicidecum Un alt pustnic confirma proorocia Un alt pustnic confirma proorocia
sa acceptam vreun document cu cip despre "macelul" din 2011 despre "macelul" din 2011
In "Anti-cip" In "Neam și țară" In "Neam și țară"
28 COMMENTS
gabriela
1 October 2012 at 16:11
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Aurora
1 October 2012 at 16:49
Dinu
1 October 2012 at 18:24
Gheorghe Morut
1 October 2012 at 19:08
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Vlad G.
1 October 2012 at 19:26
.
1 October 2012 at 19:57
admin
1 October 2012 at 20:43
Dinu
1 October 2012 at 22:43
admin
1 October 2012 at 23:35
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Stan Alex
1 October 2012 at 23:32
admin
1 October 2012 at 23:35
Dinu
2 October 2012 at 0:12
crestinul ortodox
2 October 2012 at 6:44
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Un doctor in meseria nobila trebuie sa vindece trupul bolnav al omului ;
Un preot are meseria nobila si Harul de la DUMNEZEU pentru a vindeca sufletul bolnav al omului , caci
daca sufletul este bolnav si trupul devine bolnav ' ...
Un 'reporter' cum se numeste , sa aiba aceasta meserie nobila de a Arata si de a SPUNE omului ,
ADEVARUL , ADEVARUL DESPRE DUMNEZEU si Placutii Sai pentru ca si Aceste marturisiri Intru
ADEVAR Sunt spre Intarirea Noastra , a crestinilor ortodocsi cei din lume sa vedem ca nu suntem
singuri in aceste timpuri antihristice de lupta si prigoana ;
noi nu-i stim dar DUMNEZEU II STIE ,
DUMNEZEU II STIE pe Acei Pustnici care Mai sunt in Acesti Munti si Care pentru ale Lor Sfinte
Rugaciuni ne mai Tine DUMNEZEU pe Acest Pamint Sfant ,
Pentru ale Lor Sfinte Rugaciuni Pustnici si Pustnice Iubitori de Isihasm , de HRISTOS , pentru
rugaciunile Preotilor Adevarati si ale Celor care se roaga in Duh si Adevar la DUMNEZEU si MAICA
DOMNULUI , ei! pentru Acestia DUMNEZEU ne mai Ingaduie pe Acest Pamint Sfant ;
Daca Acestia , Ce Iubesc mai mult pe DUMNEZEU si Trairea in DUMNEZEU , decat lumea sau trairea
in lume , Acestia cand nu vor mai fi atunci ... atunci iadul si toti dracii sunt pe pamint !
Sa ne Rugam la BUNUL DUMNEZEU , sa Fie Aratat si Marturisit ADEVARUL si sa intelegem Toti
Aceasta ca ADEVARUL CURAT , Marturisit si Aratat inseamna A Marturisi Pe DUMNEZEU si A lupta
pentru LUMINA si ADEVAR , pentru A-l Afla pe DUMNEZEU
amin!
Reply
crestinul ortodox
2 October 2012 at 6:53
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
care numai apartine lumii acesteia ..."
Amin!
Reply
Cezar
2 October 2012 at 20:43
Valentin Dorneanu
2 October 2012 at 21:55
crestinul ortodox
3 October 2012 at 6:39
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Crucea care ti-a fost data in ORTODOXIE , trebuie sa o duci pina la capat fie usoara sau grea ;
Fiecare o are dupa putinta sa de dus , Aceasta Cruce
Ea este Acea CRUCE , sa fim Adevaratul Crestin Ortodox , sa Marturisim ADEVARUL in Cuvant si
Fapta ,
ADEVARUL Acesta pentru Adevarata Lumina :
HRISTOS este ORTODOX ,
HRISTOS este DUMNEZEU ADEVARAT
asta inseamna cand spui sunt Crestin Ortodox
Unora le este dat sa se mantuiasca in pustie , altora le este dat sa se mantuiasca traind in lume ,
intrucat si Casatoria este O Cruce Sfanta de Dus cum si Pustnicia este Tot O Cruce Sfanta de Dus !
Important este sa Realizam ca Avem O Sfanta Cruce de dus pina la capat cu Credinta si daca avem
Acea ADEVARATA CREDINTA VOM AVEA SI BIRUINTA ,
amin!
Reply
ovidiu tecla
4 October 2012 at 9:20
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
nu sunt niste bineplacuti Domnului ptr ca cel mai important este ceea ce au in inima lor, cat de mult
iubesc pe Dumnezeu si pe semeni.
Cred ca in articol s-a strecurat o greseala si e posibil ca unii sa o inteleaga gresit si anume ca sfintii
isi hotarasc data trecerii la cele vesnice. Eu n-am gasit pana astazi in literatura patristica ceva care
sa ma determine sa cred acest lucru. Stiu ca doar Dumnezeu este acela care hotaraste acest lucru si
poate in mărinimia Sa sa facă cunoscut bineplacutului Său acest eveniment cu ceva timp inainte.
E important de vazut, de sondat printre crestinii nepracticanti cum a fost receptata emisiunea caci
noi ceilalti stim si nu avem asa mare nevoie de fi invatati prin tv de aceste lucruri.
Eu am observat ca colegii mei de serviciu care nu prea merg la Biserica dar care au vazut
documentarul n-au fost foarte incantati si ei chiar se gandeau ca pustinicii traiesc in crapaturile
pamantului foarte izolat de orice asezare. Ei nu cred ca au sesizat lumina din privirle celor
intervievati. Una este sa ai o cultura religioasa, sa ai o traire si cunostinta fata de aceste lucruri de
finete ale vietuirii duhovnicesti si alta este sa privesti emisiunea din perspectiva lumescului, sau al
senzationalului.
E important de stiut ce spun duhovnicii despre acest fapt!
Reply
crestinul ortodox
4 October 2012 at 11:46
andrei
5 October 2012 at 0:45
Bogdan
5 October 2012 at 10:04
clement
5 October 2012 at 23:54
crestinul ortodox
6 October 2012 at 5:57
CRISTIAN
13 October 2012 at 22:22
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
maria
26 October 2012 at 12:22
maria
26 October 2012 at 12:39
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Doamne ajuta!
am uitat sa mai spun ca si Cuviosul Parinte Paisie Aghioratul a scris despre vietile pustinicilor din
Sfantul Munte Athos si cartea respectiva "Flori din Gradina Maicii Domnului" (asa se numeste), pot
spune, ca mi-a schimbat viata...in bine...adica mi-a schimbat modul de a vedea lucrurile din lume si
din viata si de a le intelege, deci m-a ajutat mult si m-a impresionat profund si mi-a deschis calea si
interesul spre a citi si alte carti sfinte si uite asa incetul cu incetul viata mea se schimba si eu incerc
sa devin un om mai bun si daca se poate mai credincios, desi nu reusesc asta atat de bine si cu zi ce
trece imi dau seama cat sunt de pacatoasa si cat de mult Il supar pe Dumnezeu, dar macar vietile
sfintilor si ale pustnicilor si exemplul lor de traire, reprezinta pt mine un punct de reper ca sa nu ma
pierd total si sa ma inec in marea vietii si a pacatelor.
deci Doamne ajuta la toata lumea si sa invatam sa luam binele si partea buna din toate lucrurile, nu
doar partea rea si sa nu judecam si sa cartim ca asta este cel mai simplu....
sa ne lumineze Dumnezeu pe toti ca sa putem discerne binele de rau si sa nu ne smintim.
Reply
copil
26 November 2012 at 15:53
LEAVE A REPLY
Your email address will not be published. Required fields are marked *
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Name *
Email *
Website
Post Comment
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
ATITUDINI nr. 43
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Click pentru VIDEO
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
CURS VALUTAR BNR
28.04.2016
EUR : EURO 4.4721 RON
USD : Dolar american 3.9374 RON
GBP : Lira sterlina 5.7423 RON
MDL : Leu moldovenesc0.1997 RON
XAU : Gram de aur 159.25 RON
[+] valute
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
* Cerere individuală către autorităţi
* Cerere individuală către episcop SEMNAŢI PETIŢIA ONLINE
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Despre indumnezeire si sfintenie
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
P. Justin despre canonizarea
Mc. Valeriu Gafencu
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Semneaza petitia impotriva venirii papei in Romania
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Descarcati icoana la calitate inalta
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Drapelul României Creştin Ortodoxe
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
GASLAND - Documentarul care spune adevărul despre
Gazul de șist
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
PE CINE DERANJEAZA SIMBOLURILE CRESTINE?
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
SINGUR ORTODOXIA
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
EMINESCU – jurnalist politic, omorat la comanda
Miscarea Legionara
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
PROIECTUL PARINTELUI JUSTIN PARVU PENTRU MANASTIREA DE LA AIUD
PETIȚII
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
IMPOTRIVA CASATORIILOR HOMOSEXUALILOR
APELUL P. JUSTIN
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Cereti autoritatilor sa abroge legile care permit indosarierea si urmarirea electronica!
DOWNLOAD
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
Testamentul Căpitanului
PROMOVARE
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
© Copyright 2016, APOLOGETICUM | Toate drepturile rezervate. | Powered by WordPress
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com