DAN BRÂNZEI
5
MĂSURI ÎN GEOMETRIE
MATERIAL PENTRU
STUDII APROFUNDATE DE
DIDACTICA MATEMATICII
2002 - 2003
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
UNIVERSITATEA AL. I. CUZA - IAŞI
Cap. I Măsuri Principale p.
è1.Preambul: Geometrie şi măsurare. è2. Măsuri pe dreaptă. è3. Măsuri
geometrice pe mulţimea R. è4. Aria. è5. Drepte. è6. Cercuri. è7. Alte
măsuri în plan. è8. Răspunsuri la pauze de cafea.
Cap. II Diverse Geometrii p.58
è1. Diferenţieri. è2. Geometrie afină. è3. Geometrie proiectivă.
è4. Programa de la Erlangen. è5. Geometrie hiperbolică. è6. Corpul
coordonatelor. è7. Răspunsuri la pauze de cafea.
Cap. III Transformări geometrice p.111
§0. Preambul §1. Translaţii §2. Rotaţii §3. Simetrii faţă de
drepte §4. Izometrii §5. Omotetii §6. Similitudini §7.
Inversiunile planului P §8. Omografii §9. Răspunsuri la PC-uri
Cap. IV Metode analitice p.158
è1. Preambul è2. Repere afine şi euclidiene è3. Dreapta în reper afin
è4. Poziţii relative ale dreptelor è5. Schimbări de coordonate afine
è6. Distanţe şi unghiuri §7. Cercul è8. Conice, studiu afin
è9. Reducerea ecuaţiilor conicelor è10. Forme canonice euclidiene
§11. Caracterizări geometrice §12. Definiţii geometrice
è13. Proprietăţi remarcabile §14. Familii de conice §15. Răspunsuri la
pauze de cafea §16. Locul geometriei analitice
Cap. V. Măsuri complexe p.273
è1. Proprietăţi algebrice è2. Interpretarea geometrică
è3. Operaţii cu numere complexe è4. Studiul figurilor rectilinii
è5. Raportul simplu a trei puncte è6. Biraportul numerelor
complexe è7. Probleme asupra cercului è8. Răspunsuri la pc-uri
Cap. VI. Geometria triunghiului p.340
è1 Preambul è2 Coordonate baricentrice è3 Coordonate normale
è4 Coordonate seminormale è5.Glosar è6 Răspunsuri la pc-uri
2
 Cuprins Cap. IV Metode analitice 158
è1 Preambul 160
Cap. I Măsuri Principale 3 fig PC è2 Repere afine şi euclidiene 162 1-3 28
è1 Geometrie şi măsurare 6 1 è3 Dreapta în reper afin 166 29, 30
è2 Măsuri pe dreaptă 8 1-4 2 è4 Poziţii relative ale dreptelor 170 31
è3 Măsuri geometrice pe R 14 6-8 è5 Schimbări de coordonate afine 173 4-9 32
è4 Aria 16 9 è6 Distanţe şi unghiuri 180 10-17 33
è5 Drepte 18 5, 6 10 è7 Cercul 188 18-25 35
è6 Cercuri 22 7,8 è8 Conice, studiu afin 196 26-32
è7 Alte măsuri în plan 28 9-16 11,12 è9 Reducerea ecuaţiilor conicelor 208 33-40 36
è8 Construcţii geometrice 35 17-22 è10 Forme canonice euclidiene 217 41-46 37
è9 Răspunsuri la PC-uri 44 23-36 è11 Caracterizări geometrice 226 47-60
§12 Definiţii geometrice 236 61-72
Cap. II Diverse Geometrii 58 fig PC
è13 Proprietăţi remarcabile 245 73-82
è1 Diferenţieri 59 13
è14 Familii de conice 257 83-86
è2 Geometrie afină 60 1-7 14
§15 Răspunsuri la PC-uri 263 87-92
è3 Geometrie proiectivă 71 8-16 15, 16
è16 Locul geometriei analitice 268
è4 Programa de la Erlangen 79 17, 18
è5 Geometrie hiperbolică 83 17-21 19-21 Cap. V. Măsuri complexe 273
è1 Proprietăţi algebrice 274 39
è6 Corpul coordonatelor 92 22
è2 Interpretarea geometrică 277 1-3 40
è7 Răspunsuri la PC-uri 93 22-29
è3 Operaţii cu numere complexe 282 4-9 41
Cap. III Transformări geometrice 111
è4 Studiul figurilor rectilinii 288 10
è0 Preambul 112 23
è5 Raportul simplu a trei puncte 298 11-15
è1 Translaţii 114 1, 2 24
è6 Biraportul numerelor complexe 303 16
è2 Rotaţii 115 3 25
è7 Probleme asupra cercului 316 27-39 46
è3 Simetrii faţă de drepte 116 4-7
è8 Răspunsuri la PC-uri 330 40-47
è4 Izometrii 120 8- 12 26
è5 Omotetii 126 13-16 Cap. VI. Geometria triunghiului 340
è6 Similitudini 129 17-20 27 è1 Preambul 341 47
è2 Coordonate baricentrice 342 1-10 48,49
è7 Inversiunile planului P 134 21-35
è8 Omografii 152 è3 Coordonate normale 353 11-14
è9 Răspunsuri la PC-uri 153 36 è4 Coordonate seminormale 357 50
è5 Glosar 359
è5 Răspunsuri la PC-uri 392 15-21

3 4
 Motto: Totul în geometrie este cu măsură
è1.Preambul: Geometrie şi măsurare
Cap. I MĂSURI PRINCIPALE
Există o impresie că ar exista, în regatul matematicii, două
tărâmuri distincte şi disjuncte:
CUPRINS CAPITOL I • o lume G a geometriei alcătuită din figuri ce se alătură, se
corelează, se întrepătrund, convieţuind în armonii geometrice;
è1.Preambul: Geometrie şi măsurare p.6 • o lume N a numerelor cu ierarhii necontestate şi operaţii precise.
è2. Măsuri pe dreaptă p.8 Ar fi uneori încuviinţate şi treceri de pe un tărâm pe
1. Lungimea unui segment p.8 2. Raport simplu p.11 3. Biraport p13 celălalt, cam ca acest curs de măsuri în geometrie. Impresia este
è3. Măsuri geometrice pe mulţimea R p.14 înrădăcinată şi de strădanii şcolare, gimnaziale şi liceale, când
è4. Aria p.16 tărâmurile marcate apar ca ţări lipsite şi de relaţii ... diplomatice.
è5. Drepte p.18 Dacă ar fi aşa, am preciza rostul unui curs de măsuri în
A. Unghi p.18 B. Unghi orientat a două semidrepte p.19 C. Unghi orientat a geometrie: să introducă nişte funcţii din G în N, să le legitimeze
două drepte p.19 D. Drepte orientate p.20 E. Distanţa între drepte p.20 F. şi să le coreleze. O grijă ar fi să atenţionăm că termenul măsură a
Familii uniparametrice de drepte p21
căpătat conotaţii universitare, de funcţie nenegativă (sub) adi-tivă,
è6. Cercuri. p.24 pe care este prielnic să le facem aici neoperante.
A. Unghi a două cercuri p.24 B. Tangente comune p.24 C. Cicluri p.24 D.
Teoremele lui Casey p.25 E. Modelul lui Feodorov p.27 Zicem însă că realitatea matematică e mai complexă, că
è7. Alte măsuri în plan p.28 tărâmurile G şi N se edifică şi se legitimează simultan şi nu e nici
A. F - un punct p.28 B. F - pereche de puncte p.28 C. F - triplet de cuminte, nici posibil să tragem graniţe în ape curgătoare.
puncte p.31 D. F - o dreaptă p.31 E. F - o pereche de drepte p.31 F. F Povestea noastră ar fi mai lungă decât o viaţă de om dacă
- un cerc p.32 G. F - pereche de cercuri p.33 H. Locuri geometrice p.34 ar fi să o luăm de la facerea lumii geometrice, să zicem cum s-au
è8. Construcţii geometrice p.37 născut figurile, cum au început să fie măsurate şi cum au evoluat
A. Figuri p.37 B. Existenţe p.38 C. Probleme de construcţie p.39 D. vorbirile noastre despre ele. Ne vedem astfel siliţi să acceptăm ca
Etapele unei probleme de construcţie p.40 E. Exemple de probleme de
premize cunoştinţe geometrice consistente, numeroase, va-riate şi
construcţie p.41
să ne rezumăm a le conexa prin măsurări diverse. Când speranţa
è9. Răspunsuri la pauze de cafea. p.44
unor asemenea cunoştinţe ni se va părea nerealistă, vom face
trimitere la câte un capitol auxiliar. Linearitatea paginării nu va fi
sincronă cu cea a citirii, încă mai puţin cu a unui sperat studiu sau
a căutărilor de împrospătare.
Sunt posibile numeroase excursii pe tărâmul geometriei
spre ilustrarea temei. Prezenta pune accente pe metode analitice,
predominant afine şi pe geometria triunghiului. Opţiunea a fost în
bună măsură dictată de faptul că aceste note au constituit curs de
Studii Aprofundate în Didactica Matematicii.

5 6
 Aici şi pe parcurs, vom marca unele odihne în desfăşura-
rea ideilor cu semnul:
Pauza de cafea 1
Motiv pentru a gândi geometria drept tărâm distinct este şi
înlesnirea naturală ce o are omul în perceperea figurilor,
independent de poziţie. Studiind reflexe necondiţionate şi
pregătind altele condiţionate, la păsări şi la reptile cercetătorii au
sesizat reacţii complet diferite la semnele Δ şi =, N şi O. Pre-
şcolarii nu se simt deloc deranjaţi în recunoaşterea literelor A, B,
C, D, E, F, H, K, L, M, N, O, P, R, S, T, U, V, X, Y, Z de faptul
că acestea le apar în picioare, culcate sau răsturnate. La învăţarea
scrierii sunt destule necazuri spre a-i obişnui să nu întoarcă, N, S
sau Z!
Existenţa unei etape în care geometria este intuită în mod
natural constituie bun motiv de a zidi pe ea învăţături care să
câştige treptat niveluri de abstracţie. Căutarea măsurilor este
exemplu în această direcţie.
Ca regulă generală pauzele de cafea vor constitui întrebări
la care se va răspunde pe parcurs; acesta este motivul pentru care
apare şi numerotarea lor.
7 8
è2. Măsuri pe dreaptă
1. Lungimea unui segment. Poate cea mai uzuală
operaţie constă în măsurarea segmentelor unei drepte d cu un
etalon OE. Nu restrângem generalitatea (euclidiană!) plasând
punctele O, E pe dreapta în atenţie şi impunând măsurarea unui
segment OP. Ca în multe situaţii, ceea ce apare la o primă vedere
simplu şi evident, ascunde în profunzime dificultăţi majore. Vom
contura parte dintre aceste dificultăţi şi pentru că simţim nevoia
să argumentăm un fapt adesea uitat. Numărul real s-a născut în
geometrie, la Euclid.
O modalitate acceptată adesea necritic pleacă de la
premiza că ştim (împreună cu elevi de clasa a IX-a sau încă mai
fragezi) numărul real R, structura geometrică a dreptei d şi putem
asocia unui reper (O; E) o bijecţie f: d®R cu toate proprietăţile ce
i le dorim. Manualul de geometrie de clasa a IX-a din anii "80" a
pus în evidenţă (prin axioma riglei din sistemul Birkhoff) varianta
de a postula existenţa unor asemenea bijecţii f (cu proprietăţi
suplimentare) pentru a permite structurarea geometrică a dreptei d
şi a planului.
Edificând axiomatic geometria, Euclid nu avea conceptul
de număr real şi a fost necesară o altă modalitate: de a intui şi
construi simultan mulţimea R (structurată algebric) şi bijecţia f.
Acestei concepţii i s-a asigurat întreaga rigoare logică în
construcţia axiomatică dată de Hilbert. Vom expune în continuare
principalele idei din sistemele Euclid şi Hilbert privitoare la
sistemele afine de coordonate pe dreaptă.
fig. 1
Funcţia h:Z®d. Se asigură axiomatic posibilitatea
"purtării congruente a segmentelor". Reperul R=(O,E) permite
construirea recursivă a unei mulţimi E ={En/ nÎZ} astfel încât:
E0 = O, E1 = E, "nÎZ EnEn+1 = OE şi"nÎZ EnÎ(En-1En+1).
Definind h(n) = En, am construit o restricţie h : Z®d a funcţiei g
considerate.
Funcţia i : Q ® d. Pentru P arbitrar pe d, P¹0, aşa cum
am asociat E lui (O, E) asociem P ={Pm/mÎZ} lui (O, P). (Pentru
un plus de claritate, mulţimea P a fost plasată în figura 1.2.4 pe o
translată a dreptei d). Să acceptăm acum că pentru numere
naturale m, n, ambele nenule, are loc coincidenţa punctelor Pn şi
Em; aceasta revine succesiv la:
OP n = OE m , n × OP = m × OE , f ( P) = OP : OE = m : n .
În geometria euclidiană ştim să construim punctul P
pentru care să aibă loc eventualitatea de mai sus. Punând
æ mö
iç ÷ = P , constatăm uşor că am construit o restricţie i:Q®d a
è nø
funcţiei f mai sus considerate.
Criza măsurabilităţii: Este uşor de constatat că mulţimea do = =
i(Q) nu coincide cu d; de exemplu, dacă OF este cât diagonala
pătratului de latură OE, are loc FÏdo. Pentru grecii antici situaţia
se putea rezuma astfel: numărul (raţional) a fost introdus pentru
măsurare, adică pentru a exprima raportul (dintre un segment OP
şi un etalon OE); prin folosirea subetaloanelor această măsurare
poate fi oricât de bună; poate fi raportul altceva decât număr?
Pentru a rezolva această criză au fost necesare ingeniozitate şi
asiduitate.
Pauza de cafea 2
Mărturie a acestei crize a rămas vorba de segmente comensu-
rabile şi incomensurabile. (Comensurabile fiind când există un
etalon în raport cu care lungimile ambelor segmente să fie numere
naturale, adică raportul lungimilor lor să fie număr raţional). Deşi
diferenţierea comensurabile – incomensurabile intervine în
demonstrarea riguroasă a teoremei lui Thales, apre-ciem că la
gimnaziu este un exces de zel. Cum se poate demonstra
incomensurabilitatea dintre cateta şi ipotenuza unui triunghi
dreptunghic isoscel?
9 10
Axioma lui Arhimede afirmă că oricare ar fi punctul PÎ(OE
există mÎN încât PÎ(O, Em). Pare a se afirma aici un fapt evident
dar gânditorii antici au imaginat situaţii în care analogul acestei
afirmaţii să nu fie adevărat. Aplicând această axiomă pentru
punctul Pn ( cu n arbitrar în N*) se deduce existenţa unui număr
întreg a(n) astfel încât PnÎ[Ea(n) Ea(n)+1) şi urmează
a( n ) a( n ) + 1
(1) £ ( P, E; O ) < .
n n
Aceasta exprimă posibilitatea de a aproxima oricât de bine
raportul simplu prin numere raţionale. Euclid a utilizat (12)
pentru a structura algebric mulţimea rapoartelor (considerată mai
amplă decât cea a "numerelor").
Funcţia j:d®R. O prelucrare relativ simplă pentru (1)
a(kn) a( n) k - 1
asigură dubla inegalitate 0 £ - < ; schimbând
kn n kn
a ( k ) a ( n) 1 1
rolurile lui k şi n urmează - < min( , ) . Se deduce
k n k n
de aici că şirul cu termen general u n = a(n) / n este convergent la
un număr real ce depinde doar de punctul P pe care îl putem nota
cu j(P). Acum (1) asigură (P, E; O)=j(P) şi putem interpreta
funcţia j drept o restricţie a funcţiei f mai sus considerată; este
injectivă dar nu ştim dacă şi surjectivă.
Axioma lui Cantor asigură surjectivitatea funcţiei j, deci
coincidenţa cu f. O variantă relativ comodă a acestei axiome este:
Dacă avem un şir descrescător de segmente închise ale unei
drepte d, s1É s2É.....É snÉ....., fiecare cu lungimea cât jumătate
din cea a segmentului precedent, există un singur punct X ce
aparţine tuturor segmentelor sm.
Rezumând consideraţiile din Observaţia 2, putem spune că
ne putem asigura de existenţa bijecţiei f cerând ca structura
geometrică a dreptei d să satisfacă anumite axiome. Aici a fost
evidenţiat rolul axiomelor de "purtare congruentă a segmentelor",
Arhimede şi Cantor.
Afirmăm că dreapta geometrică a generat (la Euclid şi
Hilbert) mulţimea R.
Pauza de cafea 3
Este oare legitim să acceptăm în geometrie ideea că putem
folosi acelaşi etalon OE pentru a exprima lungimi de direcţii
diferite?
2. Raport simplu (a trei puncte coliniare)
Să presupunem că avem date trei puncte coliniare distincte
M, N, P şi că dorim să descriem printr-un număr real r poziţia lui
P faţă de M şi N.
fig. 2
fig.3
Dacă am putea măsura lungimile MP şi NP am avea o
indicaţie suficient de bună asupra acestei poziţii dacă am şti şi
lungimea MN pentru a putea decide în care dintre situaţiile:
PÎ(MN); MÎ(PN); NÎ(PM);
suntem. În loc de a da lungimea lui MN pare mai eficient să
comparăm şi sensurile în care s-au făcut măsurătorile lui MP (de
la M spre P) şi NP (de la N spre P). Considerând pozitiv sensul de
la M spre P, putem scrie MP >0, şi în aceste condiţii:
NP >0 semnifică PÏ[MN], iar
NP <0 semnifică PÎ[MN]
Acum începe să devină clar că schimbarea etalonului cu care au
fost măsurate lungimile segmentelor MP şi NP sau alegerea
sensului opus pe dreaptă are ca efect doar amplificarea lui MP şi
NP cu acelaşi factor, deci mărimea relevantă este:
(2) r = MP : NP = (M , N ; P ).
not
Formula (2) constituie definiţia raportului simplu (M, N; P) a trei
puncte coliniare. Putem aici accepta şi coincidenţe de puncte: (3)
P = M Û r = 0, M = N Û r = 1 dar nu şi P = N.
11
Cele trei situaţii din (1) sunt caracterizabile respectiv prin:
(4) r <0 ; 0 <r <1; 1<r.
Variaţia raportului simplu r = (M, N; P) când M, N sunt fixate,
iar P este variabil (PÎMN, P ¹ N) este prezentată de figura 1.2.2.
Cu o terminologie ce se va contura pe parcursul lucrării graficul
este o hiperbolă echilateră. Se constată uşor:
Teorema 1. Nu există puncte distincte M, N, P încât
(M, N; P) = 1. Oricare ar fi punctele M, N şi numărul real r
¹1 există un punct unic P încât (M,N;P) = r.
Direct din definiţia raportului simplu se constată că,
pentru puncte M,N,P coliniare distincte au loc:
(5) (M, N; P)×(N, M; P) = 1 şi
(6) (M, N; P)+(M, P; N) = 1.
Ca dovadă a relevanţei suplimentare ce o are raportul
simplu (comparativ cu lungimea) considerăm puncte A, B, C ale
unei drepte d şi proiecţiile lor (după o direcţie Δ) pe o dreaptă d’,
notate A’, B’, C’. Prin teorema lui Thales ştim că are loc (A,B; C)
= (A’,B’; C’).
Vom observa însă că nici raportul simplu nu este infailibil.
Înlocuim în acest scop proiecţia paralelă (după direcţia Δ) cu o
proiecţie centrală de centru O. Aceasta înseamnă că asociem
punctelor A, B, C ale dreptei d, punctele M, N, P în care
OA, OB, OC intersectează dreapta d’. Afirmăm că nu are loc (M,
N; P) = (A, B; C) ci substanţial mai incomoda
(7) (M, N; P) × (N, B; O) = (M, A; O) × (A, B; C).
Pauza de cafea 4
Demonstraţi (7)!
Pauza de cafea 5
Se dau puncte A, B şi un număr real pozitiv k; descrieţi
locul geometric al punctelor M ce satisfac MA$MB = k$AB2 şi
discutaţi în raport cu valorile lui k.
12
 3. Biraport. Vom preciza acum importanta noţiune de è3. Măsuri geometrice pe mulţimea R.
biraport, pentru început doar cu referire la patru puncte coliniare
distincte. Fiind date puncte coliniare distincte A, B, C, D, numim Nu ne grăbim, nici să afirmăm dar nici să negăm, că
biraport al lor numărul real principalele mulţimi numerice, R şi C, ar fi structurate geometric.
( A, B; C ) CA DB Cel puţin curiozitatea ne îndeamnă să vedem cum acţionează
(8) (A, B; C, D) = = × .
( A, B; D) CB DA măsurile introduse în paragraful precedent pe aceste mulţimi. În
Notând (A, B; C, D) = l se constată imediat: (9) (C, D; A, B) = = acest paragraf ţinta noastră este R. Pentru C, vezi cap. V.
1 1. Lungimea unui segment, în raport cu etalonul standard
λ, (10) (A, B; D,C) = (B, A; C, D) = şi (A, C; B, D) = 1- l. generat de 0 şi de 1, corespunde funcţiei f : R2 ® R dată prin
l
Iterând aceste formule putem găsi valorile biraportului pentru f ( x, y ) = x - y . Este bine cunoscuta funcţie distanţă pe R, ce îşi
oricare dintre cele 24 de permutări ale punctelor A, B, C, D; în binemerită numele deoarece satisface condiţiile:
general sunt şase valori distincte: a) f ( x, y ) ³ 0, b) f ( x, y) = 0 Þ x = y, c) f ( x, y ) = f ( y, x) şi
1 1 1 l
(11) l, , 1 - l, , 1- , . inegalitatea triunghiulară d ) f ( x, z ) £ f ( x, y ) + f ( y, z ).
l 1- l l l -1
Dintre consecinţele relaţiei (7) consemnăm o primă demonstraţie a 2. Lungimea unui segment orientat corespunde funcţiei g
,,teoremei de invarianţă a biraportului'' descoperită de Pappus. : R2 ® R, g ( x, y ) = y - x, care nu prea ne aduce nimic nou.
Teorema 2. Fie a, b, c, d patru drepte în fascicul. Dacă
dreptele e, f le intersectează în A, B, C, D şi respectiv în M, N, Pauza de cafea 6
P, Q, atunci are loc: (12) (M, N; P, Q) = (A, B; C, D) Fie puncte A, B şi un număr real k, 0< k < 1. Se cere locul
geometric al punctelor M pentru care MA = k$MB.

3. Raportului simplu îi corespunde o funcţie h : D ® R, D

fiind o submulţime a lui R3 satisfăcând (pentru precauţie) cererea
( x, y , z ) Î D Þ x ¹ y ¹ z ¹ x. Proprietăţile (5) şi (6) se
fig. 4
demonstrează uşor în acest nou (?) context.
Demonstraţie. Să admitem că a, b, c, d au în comun un Teorema 1. Dacă h( x, y.z ) = r , atunci r ¹ 1 şi pentru o
(M, A; O) permutare (u , v, w) a lui ( x, y.z ), valorile lui h(u, v, w) pot fi:
punct O. Prin (7) găsim: (M, N; P)= ×(A, B; C) şi
(N, B;O) 1 1 1 r
r, , 1 - r, 1 - , , şi numai acestea.
(M, A; O) r r 1- r r -1
(M, N; Q)= ×(A, B; D). Împărţind membru cu membru Nu sunt dificultăţi de demonstrare. În general apar şase
(N, B;O)
valori prin permutarea argumentelor; excepţii apar când r ia una
deducem (12). Cazul a || b || c || d se elucida direct prin teorema
dintre valorile -1, 2, 1/2, când apar aceste trei valori. Interpreta-
lui Thales.
rea geometrică: un punct este mijlocul segmentului determinat de
celelalte două.

13 14
 Pauza de cafea 7
Fie patrulaterul ABCD şi numere reale pozitive subunitare, m,
n. Pe laturile AB, BC, CD, DA se consideră puncte E, F, G, H încât
AE = m$AB, BF = n$BC, DG = m$DC, AH = n$AD. Fie I
intersecţia lui EG cu FH. Se cer rapoartele simple (E,G; I) şi (F,H; I).
4. Biraportului îi corespunde o funcţie β precizată prin
z-x u-y
(1) b( x, y , z , u ) = × . Condiţiile (9), (10) din
z- y u-x
paragraful precedent şi teorema 1 de mai sus se obţin imediat.
Este importantă condiţia (2) b( x, y , z , u ) = -1, ce se
explicitează rapid prin (3) 2 × ( xy + zu ) = ( x + y ) × ( z + u ).
Aceasta ne arată că (2) este condiţie asupra perechilor neordo-
nate m = {x, y}, n = {z , u} şi ordinea acestor perechi este
arbitrară. Folosim pentru (2) formularea perechile m, n sunt
conjugate armonic. Revenind la cadrul geometric, perechile m, n
devin segmente (nenule), pe care le notăm uzual XY, ZU şi este
comod să spunem că aceste segmente sunt conjugate armonic.
În cazul generic, date x, y, z distincte găsim unic u încât să aibă
loc (2); face excepţie cazul deja întâlnit când 2 z = x + y,
pentru care trebuie să gândim u aruncat la infinit. Avem astfel un bun
motiv să extindem funcţia β de la R, la compactificatul său, R$ =
R È{w}, ω fiind un simbol, interpretabil drept + şi – infinit. Revenind
pe dreapta geometrică d reprezentată de R, o completăm cu un punct
impropriu spre a deveni d$, în corespondenţă bijectivă cu R$.
Pauza de cafea 8
Fie triunghiurile ABC, DEF. 1° Să se găsească puncte M, N, P
situate respectiv pe BC, CA, AB astfel încât triunghiurile MNP, DEF
să fie asemenea şi la fel orientate. 2° Să se arate că cercurile
circumscrise triunghiurilor ANP, BPM, CMN au un punct comun K.
3° Locul geometric al centrului de greutate Q al triunghiului MNP.
15
è4. Aria
Aria (unui triunghi) constituie una dintre cele mai impor-
tante măsuri geometrice. Începem prin a consemna că didactica
şcolară prevede două circuite pentru a asocia această măsură
principalelor figuri.
• Circuitul 1 porneşte de la aria pătratului ce precizează şi unită-
ţile de măsură. Urmează: dreptunghi, paralelogram, triunghi şi
apoi alte figuri (în baza triangulărilor şi a aditivităţii ariilor).
• Circuitul 2 porneşte de la triunghi şi urmează paralelogram,
dreptunghi, pătrat (justificând unităţile de măsură introduse de la
început, relativ artificial).
Am putea afirma că circuitul 1 pare mai avantajos. Mai
există însă un motiv ce pledează pentru al doilea. Alternativa
apare şi la introducerea volumelor; trecerea de la volumul para-
lelipipedului la cel al piramidei (tetraedru) aduce dificultatea unei
sumări infinite (rezumate de profesori sau de elevi prin expresia
scara mâţei). Indiferent de varianta impusă de progra-ma şcolară,
aici vom prefera circuitul 2, dând independenţă şi relevanţă ariei
triunghiului.
După introducerea înălţimilor, definiţia rezumată de
B×H 1
formule de tipul S = = × a × ha este necesară o demon-
2 2
straţie de consistenţă: nu contează ce bază alegem etc. Zicem că
această etapă este importantă din punct de vedere formativ. Ca
urmare, dezaprobăm linia de predare frecventă în Balcani de a
face întâi arii (,,mai intuitive”) şi apoi relaţii metrice.
Cum înălţimile nu intră în lista datelor naturale pentru
triunghi, vine vremea de a construi formula ce se referă exclusiv
la laturile triunghiului. Rezumăm ,,ce se face” pentru a sugera
inserări. Din teorema lui Pitagora generalizată desprindem pentru
proiecţia BD a lui AB pe BC o egalitate
2
2a × BD = ± (a - b + c ). Pentru calculul lui AD (cu teorema lui
2 2 2
Pitagora) trecem prin egalitatea
16 S 2 = 4a 2 × AD 2 = 4 a 2 c 2 - (a 2 - b 2 + c 2 ) 2 (1).
16
De aici, descompunând de trei ori diferenţe de pătrate în produse,
notând semiperimetrul cu p, se ajunge la formula lui Heron. Zicem că
parte din relevanţa acestei formule derivă din avantajele
,,calculabilităţii prin logaritmi” ce şi-au ,,cam trăit traiul”.
Zicem că e păcat să nu continuăm (1) cu mai naturala
16 S = 2( a2 b2 + b2 c 2 + c2 a 2 ) - (a 4 + b4 + c 4 ) =
2
= 4(a 2 b2 + b 2 c 2 + c 2 a 2 ) - (a 2 + b2 + c2 )2 .
(Examenul de ocupare a posturilor din 2002 s-a referit la un triunghi cu laturi 2, 2, 3; este
de imaginat ce bucurii procură calculul ariei lui cu formula lui Heron! Era un subiect de
metodică, ce obliga suplimentar candidaţii să gândească dând prioritate arsenalului elevilor).
Spre a nu oropsi (suplimentar) formula lui Heron inserăm
Pauza de cafea 9
Să se exprime funcţiile simetrice fundamentale de laturile
unui triunghi s1 = a + b + c, s2 = ab + bc + ca, s3 = abc, în
funcţie de invarianţii simetrici fundamentali p, r, R.
Trecem direct la rezolvare. Vom apela (de două ori la
formula S = pr. Găsim uşor s1 = 2 p, s3 = 4 prR, aşa că mai
rămâne de explicitat s2. Din formula lui Heron desprindem
egalitatea simetrică ( p - a )( p - b)( p - c) = pr 2 din a cărei des-
facere simetrică deducem p 3 - p 2 s1 + ps2 - s3 = pr 2 , ce conduce
rapid la ceruta s2 = p 2 + r 2 + 4rR.
Exprimarea analitică a ariei (mai ales a celei orientate)
este relativ avantajoasă: până la un factor de proporţionalitate ce
depinde de reper este dată de un determinant asociat vârfurilor
sale (vezi IV è5). De aici se conchide
Teoremă. Aria este un invariant a subgrupului transfor-
mărilor afine x ' = a1 x + a2 y + ao , y ' = b1 x + b2 y + bo (cu a1b2 -
- a2b1 ¹ 0) numit grupul transformărilor echiafine, precizat prin
condiţia a1b2 - a2 b1 = 1.
è5. Drepte
17
În cadrul acestui paragraf vom privi dreptele (şi semidreptele)
din planul euclidian ca elemente primare. Măsurile ce le vom asocia
iniţial unei perechi de (semi)drepte vor fi unghiul (Ø) şi unghiul orientat
( ) . În spaţiul euclidian tridimensional vom trata distanţa dintre două
drepte. Spre finalul paragrafului vom considera familii F uniparametrice
de drepte şi ne vom referi la măsuri în cadrul acestor familii.
A. Unghi. Noţiunea primară este unghiul a două semi-
drepte cu aceeaşi origine. Pentru semidrepte Ox, Oy se foloseşte
notaţia ØxOy. Aceste măsuri se fac pe scale diferite şi nu este
totdeauna uşor să desprindem din context ce anume scală este
considerată. Apar în discuţie:
- grade sexagesimale, notate cu °, variind de la 0° la 360°, dar
măsura unghiurilor nu poate depăşi 180°;
- radiani, variind în R, măsura unui unghi fiind însă cuprinsă între
0 şi π;
- unghiul drept, 1dr., amplificat uneori cu numere raţionale;
- grade centesimale, notate cu c, variind de la 0c la 400c, pentru un
unghi măsura neputând trece de 200c şi altele.
Aici, folosim aproape exclusiv măsura ce s-a impus în
geometrie în grade (sexagesimale). Măsura în radiani este
prielnică analizei, unde funcţiile trigonometrice nu sunt definite
pe unghiuri (cu extensie la cercul trigonometric) ci pe R.
Ne străduim să lămurim unele uzanţe. Am afirmat deja că
noţiunea de unghi este primară şi, în geometrie, măsura trebuie să i se
asocieze nemediat. Considerăm cunoscute dificultăţile geometrice de a
împărţi un unghi, de exemplu în trei părţi egale. Practica (inclusiv
observaţiile astronomice) au impus ceea ce numim măsura unghiurilor
pe cerc. Nici măcar cercul nu este figură primară în geometrie. Ideea de
a măsura arcele unui cerc este intuitivă, dar trebuie să mai gândim
înainte de a o include în geometrie. Folosind (din plin) analiza putem
defini lungimea oricărui arc de curbă, inclusiv a cercului. Acesta este un
exerciţiu de analiză accesibil şi relevant. A nu-l face la analiză
înseamnă a o păgubi esenţial. Apar în manuale (şi de gimnaziu) strădanii
18
de a defini geometric lungimea arcului de cerc. Le apreciem ca
neavenite şi neaccesibile vârstei. Zicem că ar fi bine ca aici să rămânem
la o relatare a rezultatelor, fără a forţa folosirea unor metode de
demonstraţie ce sunt la ele acasă în analiză. Este bine să observăm că
ideea de măsură a arcelor nici nu coincide cu lungimea, fiind nece-sară
încă o operaţie de ,,factorizare”. Întrebăm atunci de ce batem monedă pe
măsurarea unghiurilor prin arce în loc de a măsura arcele prin unghiuri
(la centru şi, eventual, cu vârful pe cerc).
Apreciem că măsurarea în fracţiuni de unghi drept a
devenit perimată. Gradele centesimale apar rar în texte matema-
tice româneşti.
B. Unghi orientat a două semidrepte. Unghiul este dat
de o mulţime (neordonată) de semidrepte ce au aceeaşi origine.
Vom considera acum această mulţime ordonată. Ca urmare vom
avea xOy = e × xOy, e fiind +1 sau -1 după cum sensul în
care trebuie să rotim Ox (cu xOy ) spre a o suprapune peste Oy
este: cel trigonometric, respectiv al acelor ceasornicului. Deoa-
rece, în considerarea funcţiilor trigonometrice ale unor unghiuri,
este evitată (ca pleonastică) inserarea semnului de unghi, se
impune de exemplu scrierea sin (h, k ) , citită: sinusul unghiului
orientat al semidreptelor h, k. Cu acelaşi înţeles este utilizată (mai
rar) scrierea sin(h, k ) (nu funcţia sinus este orientată ci unghiul
asociat perechii de semidrepte).
C. Unghi orientat a două drepte. Precizăm că este
utilizat rar, dar îl considerăm important. Nu pledăm pentru
introducerea lui în şcoală (unde nu prea îşi găsesc loc nici
segmentele sau ariile orientate).
Fie perechea ordonată de drepte (a, b). Dacă ayb, con-
siderăm unghiul lor orientat nul şi notăm (a, b) = 0. În cazul
generic, numim unghiul orientat al acestei perechi unghiul notat
(a, b), strict mai mic decât 180° cu care trebuie să rotim dreapta
a (în jurul punctului lor comun), în sens trigonometric, pentru a o
19
suprapune peste b. Au loc proprietăţile: 0 £ (a, b) < 180 ,
(a , b ) + (b, a ) = 180.
Utilitatea aceste măsuri derivă în principal din proprie-
tatea că, atunci când punctul M parcurge un cerc prin punctele A,
B (sărind peste A sau B spre a nu ne obliga să luăm în seamă
tangente), AMB este constant, spre deosebire de AMB ce ia
valori suplementare pe cele două arce delimitate de A şi B.
Aceasta face ca demonstrarea unor formule să nu mai trebuiască
să fie defalcată pe diverse cazuri posibile.
D. Drepte orientate. Pe o dreaptă d se pot alege două
sensuri (relaţii de ordine totale, dense, fără prim sau ultim ele-
ment). Pentru un cuplu d+ = (d, σ), unde d este o dreaptă şi σ este
un sens pe d, se foloseşte denumirea de dreaptă orientată. Notaţia
permite să ne referim la dreapta contrar orientată prin d-. Pentru
două drepte orientate unghiul lor este determinat fără
ambiguitate: în cazul generic, din punctul lor comun se identi-fică
semidrepte al căror unghi este luat în consideraţie.
E. Distanţa între drepte. Trecerea de la plan la spaţiu
aduce în general puţine măsuri noi. Ca exemplu, unghiurile
(semi)dreptelor revin imediat la noţiunile plane prin posibilitatea
de a le înlocui prin paralele convenabile. Măsura ce suntem pe
cale de a o analiza face excepţie şi intervine relativ frecvent în
probleme (de clasă sau de concursuri). Acest tip de problemă
identifică într-o configuraţie K, două drepte a, b şi cere distanţa
între ele. Relativ des, această formulare lacunară, solicită şi
modalitatea de a identifica perpendiculara comună [AB] cu A pe
a şi B pe b. Vom da câteva metode de rezolvare.
1. Plasarea celor două drepte în plane paralele. Se pot
determina relativ uşor planele α (prin a, conţinând o paralelă b’ la
b) şi β (prin b, conţinând o paralelă a’ la a). Problema se reduce la
aflarea distanţei între planele α, β (în general mai uşoară). Metoda
nu prea dă indicaţii pentru găsirea perpendicu-larei comune.
20
 2. Plasarea celor două drepte în plane perpendiculare.
Acum planele căutate nu mai sunt unice; putem alege oricum α
prin a şi apoi β, planul prin b perpendicular pe α. Unele alegeri
pot fi mai avantajoase ca altele. Plasarea identifică dreapta c de
intersecţie a planelor α, β şi intersecţiile ei: C cu a, D cu b.
Calitatea alegerii rezidă în manevrabilitatea datelor ce urmează a
ne servi: lungimea CD şi unghiurile lui c cu a şi b. Cadrul
construit permite evidenţierea unor perpendiculare din spaţiu prin
perpendiculare din planele α şi β, suportul teoretic fiind teorema
celor trei perpendiculare. Pentru M variabil pe a (controlat de
exemplu de parametrulCM = x ) fie N proiecţia pe c şi apoi P
proiecţia lui N pe b. Ştim astfel că are loc MP z b. Se poate
continua în două variante distincte.
a) Evaluăm MP 2 = MN 2 + NP 2 ca trinom de grad doi în x şi
găsim acel x ce îi conferă minim. Pentru acest x, are loc şi MP
z a etc.
b) Continuăm ducând perpendiculare: PQ pe c, QM’ pe a. Acum
trebuie să avem M’ = M, ecuaţie liniară în x etc.
3. Proiectarea datelor în plan convenabil. Un astfel de
plan este γ perpendicular în O pe dreapta a. Fie p proiecţia lui b
pe planul γ. Perpendiculara comună căutată, [AB], paralelă cu γ,
se va proiecta pe γ după un segment [OL] ce trebuie să fie per-
pendicular pe dreapta p. Am redus problema spaţială iniţială la
următoarea în planul γ: găsirea proiecţiei L a lui O pe dreapta p şi
mărimea lui [OL]. Metoda nu dă indicaţii (directe) asupra plasării
lui A pe a, dar permite găsirea acelui B ce se proiectează în L ...
Pauza de cafea 10
Fie ABCD tetraedru regulat de muchie a. Aflaţi ce valori
poate lua distanţa dintre două mediane necoplanare a unor feţe ale
tetraedrului ABCD.
F. Familii uniparametrice de drepte. Într-o asemenea
familie F avem o corespondenţă biunivocă între F şi mulţimea
parametrilor ce poate fi considerată R. Măsurile pe R induc
măsuri pe mulţimea F. Problema ce se pune este dacă aceste
măsuri sunt sau nu relevante din punct de vedere geometric.
21
1. Fascicul de drepte. Conform teoremei lui Pappus (vezi I.è2)
este relevant biraportul. Pentru drepte în fascicul date, a,b,c,d
putem considera o dreaptă arbitrară m (ce nu aparţine fasciculu-
lui) şi care le intersectează pe cele date în puncte A, B, C, D.
egalitatea (a,b; c,d) = (A,B; C,D) poate fi interpretată drept
definiţie geometrică a biraportului a patru drepte în fascicul. Un
calcul analitic simplu confirmă echivalenţa celor două definiţii.
Această echivalenţă spune că, având o parametrizare liniară a
fasciculului, dacă celor patru drepte le corespund parametrii α, β,
γ, δ, atunci are loc şi egalitatea (a,b; c,d) = (α,β; γ, δ).
2. Drepte tangente la o conică. Fie o conică Г şi familia F a
tangentelor la această conică. Fie drepte a,b,c,d în F, punctele lor de
contact fiind A’, B’, C’, D’. Pentru o altă dreaptă m, de aseme-nea
tangentă la conică, ce taie dreptele date în A, B, C, D, au loc
egalităţile (a,b; c,d) = (A,B; C,D) şi (a,b; c,d) = (A’,B’; C’,D’).
Cea de a doua egalitate poate constitui definiţie a biraportului în
familia dată F dacă avem o definiţie geometrică a biraportului a
patru puncte situate pe o conică. Această definiţie este dată în IV
è12.
Pauza de cafea. Răspuns la PC. 6
Fie puncte A, B şi un număr real k, 0< k < 1. Se cere locul geometric al
punctelor M pentru care MA = k$MB.
Locul geometric căutat are puncte particulare relevante C, D
pe dreapta AB. Notăm cu C punctul interior lui (AB) şi găsim
CA(1+k) = k$AB. CB(1+k) = AB, apoi DA(1-k) = k$AB, DB(1-k)
= AB. Punctele C, D sunt conjugate armonic faţă de (AB).
Căutăm şi alte puncte P ale locului pentru a le pune pe
figură. Luăm în acest scop PB = x, deci PA = kx. Cercurile (A,kx) şi
(B, x) se intersectează în puncte simetrice faţă de AB dacă au loc
AB AB
inegalităţile <x< . Reţinem astfel că punctele locului
1+ k 1- k
sunt coprinse în coroane circulare centrate în A şi în B. Faptul că
figura loc geometric este mărginită ne îndreptăţeşte să credem că
este un cerc; simetria faţă de AB plasează centrul acestui cerc pe
22
AB, deci este plauzibil ca locul să fie cercul de diametru [CD]. Apar è6. Cercuri
două variante de demonstrare sintetică a locului.
În acest paragraf, elementele primare vor fi cercurile şi, aso-ciate
lor, ciclurile; vom asocia măsuri perechilor de astfel de elemente (dintr-
un plan π). Ne vom referi la cercuri generice C (C,c) şi D (D,d).
A. Unghiul a două cercuri. Dacă cercurile C, D au un
Fig. 6 punct comun A, putem vorbi de unghiul ce îl formează, asimilat
Fig. 5 cu unghiul u format de tangentele lor în A, suplementar
Cea mai simplă (ca raţionament) consideră mijlocul E al lui CD: unghiului CAD. Cu teorema cosinusului găsim:
CD 2 = c 2 + d 2 + 2cd × cos u. (1).
k 2 AB AB k × AB
EA = , EB = , EC= ED = . Relaţia lui Stewart Este remarcabil cazul când u = 90°; spunem că cercurile sunt
1- k 2
1- k 2
1 - k2
ortogonale; (1) devine în acest caz CD 2 = c 2 + d 2 (2).
pentru punctele P, A, B, E conduce la PE = PC etc.
Altă demonstraţie sintetică înlocuieşte condiţia defini-
torie (,,corcită” deoarece conţine şi elemente geometrice dar şi
MA CA
numere fără semnificaţii geometrice) cu omogenele = ,
MB CB
Fig. 8
MA DA Fig. 7
= . Acestea afirmă că (MC şi (MD sunt bisectoare:
MB DB B. Tangente comune. Faţă de o dreaptă t tangentă
interioară, respectiv exterioară pentru unghiul AMB, deci sunt cercurilor C, D , centrele C, D pot fi: - de aceeaşi parte; - de
perpendiculare. Pe această variantă, demonstrarea reciprocei mai părţi diferite. Corespunzător, se spune că tangenta t este: - ex-
dă unele bătăi de cap. terioară, - interioară. Dacă A, B sunt punctele de contact cu
Demonstraţia analitică este remarcabil de simplă. Într-un cercurile C, D ale tangentei t, se spune că [AB] este tangentă
reper cartezian în care A(- a, 0), B(a, 0), M(x, y) condiţia revine comună cercurilor date. Corespunzător tipurilor de tangenţă
rapid la [( x + a )2 + y 2 ] = k 2 [( x - a )2 + y 2 ], adică menţionate au loc egalităţile: AB 2 = CD 2 - (c - d ) 2 , AB 2 = CD 2 -
(1 - k 2 )( x 2 + y 2 + a 2 ) + (1 + k 2 ) × 2ax = 0. Pentru k = 1 se obţine - (c + d )2 . Tangenta comună exterioară există (şi este unic
mediatoarea lui [AB] iar pentru k ¹ 1 cercuri din fasciculul determinată până la o simetrie faţă de linia centrelor) cu excepţia
( x 2 + y 2 + a 2 ) + l × 2ax = 0, unde l (1 - k 2 ) = (1 + k 2 ). Fiecare cazului când unul dintre cercuri este interior celuilalt. Tangenta
cerc şi fasciculul se numesc Apolonius pentru [AB]. comună interioară există (şi este unic determinată până la o
simetrie faţă de linia centrelor) când cele două cercuri sunt
exterioare.
C. Cicluri. Pe un cerc A (A,a) se pot considera două
sensuri: cel trigonometric şi cel al arcelor ceasornicului; folosim
denumirea de ciclu pentru un cerc pe care s-a ales un sens.

23 24
Alegerea unui sens pe un cerc din planul π constituie o operaţie ce
se numeşte orientarea planului π şi este echivalentă cu orientarea
triunghiurilor din acel plan. În continuare, conside-răm planul π
orientat şi folosim convenţiile intuitive uzuale. Admitem că a fost
precizat şi un etalon pentru măsura lungimi-lor astfel că raza
poate fi interpretată după plac: segment sau lungimea lui. Pentru
notarea unui ciclu se foloseşte scrierea A = = (A, α), unde A este
centrul cercului suport, a este raza acestui cerc suport iar
semnul lui α determină sensul în baza convenţiei: + pentru sensul
trigonometric, - pentru celălalt. Se admite şi ciclul degenerat într-
un punct, (A, 0), în baza faptului că, pe o mulţime formată dintr-
un sigur punct, nu pot exista două sensuri.
Algebric vorbind, un sens pe un cerc constituie o structură
anevoios de definit; se foloseşte denumirea de ordonare ciclică. Din
punct de vedere geometric, sensul permite să asociem oricărei perechi
ordonate (P,Q) de puncte ale cercului un arc ,,ce începe în P şi se
termină în Q”. Prin inversiunea faţă de un punct al cercului, sensul pe un
cerc corespunde sensului pe dreapta imagine.
D. Teoremele lui Casey. Calitatea a două cicluri de a fi
interioare, secante sau exterioare se referă exclusiv la cercurile lor
suport. Pentru tangente la un ciclu vom considera drepte orientate.
Pentru două cicluri C(C, γ), D(D, δ), pot exista sau tangente
comune exterioare, sau tangente comune interioare; dacă există o
astfel de tangentă comună [AB], are loc AB 2 = CD 2 - ( g - d) 2 .
Şi calitatea a două cicluri de a fi tangente solicită tangenţa
cercurilor suport plus coerenţa sensurilor în punctul de contact.
Geometrul J. Casey a avut ideea de a asocia cercurilor C,
D aşa numita distanţă tangenţială t ce satisface egalitatea t2 =
= CD2 – (c ± d)2, lăsând intuiţia să decidă dacă se doreşte semnul
+ sau -. În cazul când există tangente comune la cele două
cercuri, t s-ar interpreta ca lungimea unei tangente comune. Deşi
există evident cercuri pentru care acest t nici să nu fie număr real,
Casey îl consideră formal şi ajunge (spunem miraculos) la
25
rezultate remarcabile prin eleganţă şi profunzime. Vom relata
aceste rezultate asigurându-le şi rigoare. (Deşi subiectul a stat,
timp îndelungat, în atenţia multor matematicieni, credem că
avem prioritate asupra acestei rigori printr-o notă publicată în
limba engleză în 1999).
Fie K mulţimea ciclurilor planului π şi K* submulţimea
ciclurilor nedegenerate. funcţii f: K ´ K ® R şi g: K * ´ K * ® R
asociază ciclurilor C, D considerate numerele reale:
f(C,D) = CD 2 - (g - d)2 şi g(C,D) = f(C,D) / (γ$ δ). Unui număr
real r îi asociem bijecţia rc : K ® K ce asociază ciclului
considerat D ciclul D’(D, δ +r). Când r parcurge R, transformă-
rile rc generează un grup G.
Teorema 1. Măsura f este invariată de transformările
grupului G.
Pentru rezultatele ce urmează vom consemna autorii
iniţiali ce au intuit genial esenţa lor geometrică.
Teorema 2. (Casey). Măsura g este invariant analag-
matic. (Aceasta înseamnă că valoarea lui g nu este afectată dacă
înlocuim ciclurile C, D prin imaginile lor ce este similitudine sau
inversiune).
Teorema 3. (Casey). Dacă ciclurile A, B, C, D sunt
tangente în puncte A’, B’, C’, D’ unui ciclu E, m dintre ele fiind
interioare lui E iar A’B’C’D’ este patrulater, atunci are loc:
(-1)m f (A,B) × f (C, D) + (-1)m f ( A, D) × f (B,C) =
= (-1)m f ( A,C) × f (B,D) (3). (Dacă toate aceste cicluri sunt
nedegenerate, măsura f poate fi înlocuită prin g).
Teorema 4. (Lachlan, reciprocă a precedentei). Dacă
ciclurile A, B, C, D şi numărul natural m satisfac egalitatea (3),
atunci există un ciclu E sau o dreaptă orientată e+ tangentă lor.
Eleganţa şi caracterul surprinzător a rezultatelor derivă din
faptul că, particularizând brutal teoremele 3 şi 4 la cicluri A, B,
C, D degenerate regăsim teorema lui Ptolemeu asupra
patrulaterelor (inscriptibile).
26
 E. Modelul lui Feodorov. Putem interpreta parte din
consideraţiile de mai sus cu ajutorul modelului Feodorov.
Considerăm un spaţiu tridimensional S ce conţine planul π. Un
punct Co din S este unic determinat de o pereche (C,γ) unde: C
este proiecţia ortogonală a lui Co în π iar γ este distanţa orientată
de la Co la π. Dar perechea rezultată precizează un ciclu C al
planului π, deci un element din K. Avem deci o bijecţie Φ între S
şi K. Grupul G de transformări ale lui K interpretează translaţiile
lui S după direcţia perpendiculară pe planul π. Metrica uzuală
(euclidiană) a lui S nu este relevantă. În repere Oxyz cu Oxy în
planul π şi Oz perpendiculară pe acest plan, forma pătratică
x 2 + y 2 - z 2 defineşte o metrică hiperbolică, h. Interpretarea
măsurii f pe K este dată de f [F ( X ), F (Y )] = = h( X , Y ). Ciclurile
tangente unui ciclu E sunt imaginile prin Φ ale punctelor unui con
izotrop al spaţiului S, dotat cu metrica hiperbolică h. Ca urmare,
teoremele 3 şi 4 de mai sus caracterizează cuaternele de puncte ce
se găsesc pe un astfel de con. Cazul particular al ciclurilor
degenerate revine la conciclicitatea a patru puncte din π,
caracterizabilă euclidian prin teorema lui Ptolemeu. [Ca subspaţiu
în (S, h), π este dotat cu metrica euclidiană]. Surprinzător este
faptul că rezultatul general coincide formal cu cel particular.
è7. Alte măsuri în plan
În cadrul acestui paragraf vom structura suplimentar planul
27
euclidian π indicând o figură F. Pentru fiecare măsură μ (cu valori în R)
problema centrală ce ne va sta în atenţie va consta în a caracteriza
mulţimile μ-1(k) pentru k în R. Pentru măsuri cu valori în R2 ne vom
interesa de constanţa valorii unei anumite operaţii algebrice între
componente. Vom ordona consideraţiile noastre după figura auxiliară F.
Ca urmare vom alcătui un breviar de locuri geometrice.
A. F este un punct, O. Măsura ce intră în mod natural în
atenţie este distanţa la punctul O. Se presupune fixat şi un
etalon pentru măsura lungimilor. Asociem aşadar punctului
generic M distanţa OM, măsură cu valori nenegative.
A.1. Această măsură este constantă pe cercurile de centru O.
B. F este o pereche de puncte, (O1, O2). Putem consi-
dera că O1O2 constituie şi etalon pentru măsura lungimilor dar
vom prefera să lucrăm cu relaţii omogene. Într-o primă etapă,
corelăm măsurile distanţe la aceste puncte. Considerăm acum
succesiv, operaţii algebrice în ordinea simplităţii lor. Atragem
atenţia că această simplitate (algebrică) nu se corelează cu cea
geometrică.
B.1. O1M + O2M = k$O1O2. Locul geometric
pentru k > 1 este elipsă de focare O1, O2. Pentru
k = 1, locul geometric este segmentul închis
[O1O2], considerat uneori ca elipsă limită. Fig. 9
B.2. O1M - O2M = k$O1O2. Locul geometric este: pentru k¹0, o
ramură de hiperbolă de focare O1, O2 (cealaltă ramură fiind dată
de k’ = -k); pentru k = 0, mediatoarea segmentului [O1O2].
B.3. O1M$O2M = k$(O1O2)2. Cu această ocazie răspundem la
Pauza de cafea 5, de unde preluăm şi notaţiile O1 = A, O2 = B.
Abordarea cea mai comodă este cea analitică, într-un reper
cartezian în care A(- a, 0), B(a, 0). Pentru M(x,y) condiţia revine
rapid la [( x + a )2 + y 2 ][( x - a )2 + y 2 ] = 16k 2 a 4 , adică
y 4 + 2( x 2 + a 2 ) y 2 + ( x 2 - a 2 )2 - 16k 2 a 4 = 0.
Privind ca trinom de grad doi (în y2), suma rădăcinilor este
28
negativă; vom avea o rădăcină y2 pozitivă ddacă produsul este
negativ, ceea ce revine la -4ka 2 £ x 2 - a 2 £ 4ka 2 sau
(1 - 4k )a 2 £ x 2 £ (1 + 4k )a 2 (1). Aceste inegalităţi ce limitează
domeniul variabilei x permit evidenţierea unei valori critice a
parametrului: k = 1/4. Pentru k <1/4 domeniul în care se vor găsi
puncte ale locului se descompune în două benzi disjuncte
perpendiculare pe AB. Valoarea k = 1/4 este remarcabilă: locul
geometric conţine mijlocul O al lui AB; curba loc geometric are şi
o denumire proprie, lemniscata lui Bernoulli.
Avem o măsură geometrică
pentru a estima gradul de dificul-
tate al locului geometric şi anume
gradul ecuaţiei algebrice raţionale
ireductibile ce dă locul geometric;
aici, acesta este 4, suficient de ridi-
cat. Curbele ce vor rezulta pentru
toate valorile lui k au denumirea Fig. 10
comună de ovale Cassini.
Scriind ecuaţia locului şi sub forma x 2 + y 2 + a 2 =
= 2a x 2 + 4k 2 a 2 (2) deducem rapid că poate avea loc y’ = 0
numai atunci când x = 0 sau x 2 + 4k 2 a 2 = a (3). Prima
condiţie spune că unele puncte de extrem ale graficului vor fi pe
Oy, deci pe mediatoarea lui AB. Condiţia (3) conferă lui (2)
forma x 2 + y 2 - a 2 = 0, deci mai putem găsi puncte de extrem pe
cercul C de diametru [AB]. Ambele situaţii sunt satisfăcute de
punctul (0, a), ce aparţine graficului pentru valoarea remar-cabilă
k = 1/2. Curba loc geometric corespunzătoare are numele propriu
de oval de Murano. [Celebrele oglinzi veneţiene, fabri-cate de
fapt la Murano, de o formă impresionantă, aveau forma acestui
oval]. Avem următoarele descrieri ale curbelor loc geometric
pentru diversele valori ale lui k:
0 < k < 1/4. Două ovale simetrice faţă de Oy.
k = 1/4. Lemniscata lui Bernoulli, cu un nod în origine, cu puncte de
extrem (± a cos 30 , ± a sin 30 ) , cuprinsă în banda x 2 £ 2a 2 .
29
1/4 < k < 1/2. Curbe ce nu reprezintă ovale, cu puncte de extrem
şi pe cercul C şi pe Oy. Între acestea este şi acea curbă ce
delimitează cele două fâşii disjuncte din care se realizează prin
lipire mingile de tenis de câmp.
k = 1/2. Elegantul oval de Murano, inscriptibil într-un drept-unghi
ale cărui diagonale fac un unghi de 60°.
1/2 < k. Oval, inscriptibil într-un dreptunghi cu raportul
dimensiunilor ρ, cu (4k + 1)r 2 = 4k - 1. Pentru valori mari ale lui
k, acest dreptunghi tinde să devină pătrat, forma ovalului
apropiindu-se de un cerc.
B.4. O1M / O2M = k. În ciuda neplăcutei operaţii algebrice, este
un loc geometric important. Este un cerc Apolonius (Vezi
răspunsul la Pauza de cafea 6 în è5).
B.5. O1M2 + O2M2 = k$(O1O2)2. Fie O mijlocul lui (O1O2), cu
teorema medianei deducem 4 × OM 2 = (2k - 1) × (O1O2 )2 . Deci
locul geometric este: cerc (de centru O), punctul O, mulţimea
vidă, în funcţie de valorile lui k.
B.6. O1M2 - O2M2 = k$(O1O2)2. Fie N proiecţia ortogonală a lui
M pe O1O2. Cu teorema lui Pitagora constatăm că M şi N aparţin
simultan locului. N este unic determinat de condiţie. Conchidem
că locul geometric este o dreaptă perpendiculară pe O1O2. În
această familie de locuri geometrice, schimbarea semnului lui k
înlocuieşte locul cu simetricul său faţă de mijlocul lui O1O2.
Locurile geometrice B.5 şi 6 se generalizează uşor.
Pentru a doua etapă la acest punct, pentru a avea listă
relativ completă a locurilor geometrice, ne referim la măsura
unghiul a două drepte prin
Pauza de cafea 11
B.7. Fiind dat un unghi (orientat) α, precizaţi locurile geometrice
ale punctului M date de următoarele condiţii: a) O1 MO2 = a; b)
O1MO2 = a; c) O1O2 M = a; d) O1O2 M = a.
C. F este un triplet ordonat de puncte, (O 1, O2, O3).
30
Am inserat această rubrică doar din dorinţa de a preciza unele
denumiri. Asociind celor trei puncte măsurile distanţă la acel
punct, avem aşa numitele coordonate tripolare ale unui punct
generic M. Sunt relativ incomode deoarece:
- date două, cea de a treia mai poate lua doar cel mult două valori;
- date trei dar până la un factor, există două puncte corespunză-
toare, inverse faţă de cercul circumscris triunghiului de referinţă.
Contextul ne impune să atenţionăm că cele trei puncte
determină diverse sisteme de coordonate: afine, baricentrice,
normale, seminormale, deci sisteme de măsuri ce pot individua-
liza puncte, drepte, cercuri, conice etc.
D. F este o dreaptă, a. Folosind şi un etalon pentru
măsura lungimilor, avem determinată măsura distanţa de la un
punct la dreapta a. Valorile acestei măsuri sunt în R+, varianta
cu distanţa orientată fiind utilizată mai rar. Se utilizează notaţia
d(M, a) şi reprezintă, desigur, lungimea segmentului perpendi-
cular pe dreapta a, limitat de M şi de dreaptă.
D.1. Dată dreapta a şi numărul real nenegativ k, locul geometric
al punctelor M ce satisfac condiţia d(M, a) = k este o pereche de
drepte paralele (şi echidistante) cu a.
E. F este o pereche de drepte, a, b. Notând cu α, β dis-
tanţele punctului generic M la aceste drepte avem o listă de locuri
geometrice similară celei de la B, pe care o redăm succint; ne
restrângem atenţia la drepte a, b secante (în O); k va desemna
constante ce corespund dimensional.
E.1. α + β = k. Frontiera unui dreptunghi cu vârfurile pe dreptele
date. [Se identifică A, A’ pe a şi B, B’ pe b constituind punctele
critice ale locului. Se validează apoi propoziţia în fiecare interior
Fig. 12
Fig. 11
de unghi].
31
E.2. α – β = k. Un antidreptunghi obţinut prelungind laturile
dreptunghiului precedent dincolo de vârfurile B, B’.
E.3. α / β = k. O pereche de drepte prin O, armonic conjugată
perechii date.
E.4. α $ β = k. O hiperbolă cu asimptote a, b.
Pentru a folosi aparatul geometriei analitice afine în
abordarea acestor propoziţii, ducem prin M şi paralele la aceste
drepte şi pentru coordonatele afine x, y asociate vom avea x = =
β$sinu, y = α$sinu, unde u este unghiul dreptelor a, b.
Pauza de cafea 12
În raport cu un unghi xOy, unui punct M îi asociem pro-
iecţiile M1, M2 pe Ox, Oy. Se mai dă un segment a. Se cer
locurile geometrice pentru punctele M ce satisfac condiţiile: 1°
M1M2 = a; 2° OM1 + OM2 = a; 3° OM1 - OM2 = a.
F. F este un cerc O (O, R). Evităm lacune în listarea
locurilor geometrice inserând următoarele, presupuse cunoscute;
bivalenţa formulărilor provine din acceptarea sau neacceptarea
punctelor de intersecţie cu coordonate complexe nereale.
F.1. Locul geometric al mij-
loacelor corzilor cercului O
paralele cu o dreaptă d este
perpendiculara prin O pe d (un
diametru al cercului O ). Fig. 13
F.2. Locul geometric al mijloacelor corzilor cercului O al căror
drepte suport sunt incidente unui punct dat A
este cercul de diametru [OA] (arcul acestui
cerc interior lui O ).
F.3. Locul geometric al punctelor conjugate
armonic unui punct A faţă de cercul este o
perpendiculară pe OA numită polara lui A
Fig. 14
faţă de cerc (pentru A exterior lui O , doar
segmentul acestei polare ce este interior lui O ).
32
 Comparând cu rubrica A, avem în plus, nu doar raza R, ci
o figură ce permite să asociem punctului generic M diverse
măsuri: - puterea O (M); - lungimea tangentei din M la cercul O
; unghiul μ sub care este văzut din M cercul O . Apar astfel
următoarele condiţii ce generează locuri geometrice.
F.4. O (M) să fie o constantă k. Revine la OM2 = k + R2. Se
reduce la A.1 dar apare valoarea critică - R2.
F.2. Lungimea tangentei din M să fie o constantă k. Revine la
OM2 = k2 + R2.
F.5. Cercul O să fie văzut din M sub unghiul dat 2α. Revine la
OM = R /sinα. Este de semnalat că este admisibilă situaţia α = =
90° dar şi α = 180° ce corespunde tuturor punctelor interioare
cercului, deci locul geometric poate fi şi disc.
Adăugăm acum încă o măsură ocazionată de cercul dat O
în planul π: distanţa de la un punct M la cercul O , d(M,O ). Ne
subsumăm aici conceptului mai general de distanţă de la un punct
M la o mulţime A, definită ca minimul distanţelor d(M,X) când
punctul X parcurge mulţimea A. Acest concept convine şi pentru
cazurile când A este o dreaptă (sau un plan, în spaţiu). Pentru a
preciza acest minim în cazul cercului O (O,R) avem de analizat
câteva cazuri:
- dacă M coincide cu O, avem evident d(M,O ) = R (1);
- dacă M nu coincide cu O, identificăm în mod unic punctul A al
cercului situat pe semidreapta (OM. Are loc d(M,O ) = MA (2),
formulă ce se demonstrează uşor (cu inegalităţi în triunghiul
XMO pentru X variabil pe cerc) pe cazurile: M exterior, M pe
cerc, M interior. Formulele (1) şi (2) se comasează uşor în d(M,O
) = MO - R .
F.6. Locul geometric al punctelor la distanţă constantă k de cercul
O este (în funcţie de k): o pereche de cercuri, un cerc plus punctul
O, un singur cerc.
G. F este o pereche de cercuri O
i(Oi, Ri), i = 1,2. Considerăm uzuală condiţia
de a nu fi concentrice.
Fig. 15
33
G.1. Locul geometric al punctelor cu puteri egale faţă de cele
două cercuri este axa radicală a celor două cercuri. Se poate
proceda analitic dar recomandăm reducerea la B.6.
G.2 Locul geometric al punctelor din care se pot duce tangente
egale la cele două cercuri. Faţă de G.1 trebuie să excludem din
loc punctele interioare cercurilor.
G.3. Locul geometric al centrelor cercurilor ortogonale celor două
cercuri. Coincide cu G.2. De notat că familia acestor cercuri
formează un fascicul.
G.4. Locul geometric al punctelor cu raportul puterilor la cele
două cercuri constant. Se poate reduce la o generalizare pentru
B.5 dar pare preferabilă abordarea analitică. Fiecare constantă
(diferită de 1) precizează un cerc din fasciculul determinat de cele
două date.
G.5. Locul geometric al punctelor din care cele două cercuri se
văd sub unghiuri egale. Apare locul G.4, deci un cerc din
fasciculul celor două dar la care trebuie să adăugăm conform F.3
şi punctele interioare ambelor cercuri.
G.6. Locul geometric al punctelor M egal depărtat de cercurile
(secante, neegale) date este reuniunea unui ram de hiperbolă
(exterioară cercurilor) şi o elipsă (interioară cercurilor). ambele cu
focare în centrele cercurilor, ambele trecând prin punctele
comune cercurilor.
Inserăm o denumire. Spunem că cercul
M (M,μ) taie diametral cercul O (O,R)
dacă axa radicală a celor două cercuri trece
prin O. Condiţia revine rapid la
m 2 = OM 2 + R 2 . Fig. 16
G.6. Locul geometric al centrelor cercurilor ce taie diametral ce
două cercuri date este o dreaptă, simetrică axei radicale faţă de
mijlocul lui O1O2. (Relativ frecvent, acest loc este numit axă
antiradicală).
H. LOCURI GEOMETRICE. Listarea de mai sus ocazio-
nează câteva comentarii cu caracter mai general.
1. Circulă o definiţie: Loc geometric este mulţimea punctelor M
34
ce satisfac o proprietate dată. Zicem că asta nu spune nimic, dar
ne împiedecă să vedem mai departe. Atâta vreme cât locului îi
spunem geometric trebuie să ne îngrijim ca proprietatea sa
definitorie să fie geometrică. Este clar că despre un punct, privit
ca entitate individuală şi izolată nu avem ce zice; poate doar că
binevoim a-l considera, sau nota. O proprietate geometrică a unui
punct M nu poate fi formulată decât referitor la un set de date, D.
Nu excludem eventualitatea ca D să conţină şi date numerice
(constante), dar este esenţial să cuprindă şi elemente geometrice.
În consecinţă, listarea de mai sus a fost grupată în funcţie de
datele geometrice necesare formulării proprietăţii sale definitorii.
2. Constantele ce pot să apară între datele definitorii ale unui loc
geometric exprimă măsuri geometrice. Numeroase familii de
locuri geometrice constituie astfel vizualizări de măsuri.
Exemplificăm asemenea vizualizări în lista de mai sus: A.1 pentru
distanţa la un punct, B.1, 2, 4 pentru sumă, diferenţă, res-pectiv
raport de distanţe, B.7 pentru unghiuri, D.1 pentru distanţa la o
dreaptă, F.4 pentru puterea faţă de un cerc, F.6 pentru distanţa la
un cerc. Am ilustrat astfel parţial ideea că măsurile geometrice nu
sărăcesc geometria (prin ieşirea lor în mulţimi numerice) ci o
îmbogăţesc prin reveniri fecunde.
3. Apare firesc o întrebare: dacă loc geometric = mulţime, de ce
să-i spunem altfel? Credem că botezul a apărut în Grecia antică,
dominată filosofic de contrapunerea continuu – discontinuu.
Oricâte puncte aş gândi pe o dreaptă (discontinue, finite, cel mult
numărabile) acestea nu fac dreapta (continuă). Ne referim acum şi
la disjuncţia infiniţilor: actual şi potenţial. Conceptul de loc
geometric ne impune să nu fim satisfăcuţi de reţete care să
producă oricât de multe puncte ale locului ci să investigăm
caracterizări geometrice ale mulţimii obţinute: dreapta prin ...,
cercul ..., conica ..., inclusiv cu excluderi sau limitări.
4. Vorba loc geometric sperie elevi şi profesori. Poate şi pentru
faptul că este un concept practic neexplicat, al cărei utilitate nu
este clară. Probabil, pentru că nu sunt suficient dezvoltate
tehnici de găsire a locurilor. Aproape sigur, pentru că se prevede
din start un cuplu de sarcini (două incluziuni) ce inhibă.
35
5. Educaţia matematică (cel puţin la noi) nu încurajează ghicitul.
O problemă de loc geometric este deschisă: nu ni se spune ce
anume trebuie să arătăm. Îndrăznim să extrapolăm şi să apreciem
că (noi) stăm rău cu problemele deschise la matema-tică.
Încadrarea locurilor în clasa problemelor deschise obligă însă la
etape acceptabil rezumate de vorba ghicit. Se pot căuta sinonime
ca intuire, lansare de ipoteze, ...
6. Putem pregăti ghicirea unui loc geometric prin construcţii de
puncte particulare; între acestea unele pot fi relevante şi merită
prioritate în construcţie şi în atenţia rezolvitorului. Fapt este că de
bună vreme, programele de geometrie neglijează construc-ţiile.
Acest fapt loveşte de două ori în locuri geometrice: sunt greu de
soluţionat şi li se interzice o piaţă de desfacere. [Între cele mai
uzitate metode de construcţie cităm metoda intersecţiei locurilor
geometrice].
7. După ce ştim suficiente puncte ale unui loc geometric,
operaţiunea ghicire nu mai conţine nimic aleator şi binemerită
numirea lansare de ipoteze. Nu suntem siliţi ca, încă de la
lansare, să formulăm sarcini multiple; adesea este util să începem
prin a constata doar una dintre incluziuni. După lansarea unei
ipoteze, problema nu mai este deschisă şi nici de loc geometric:
devine o problemă obişnuită de demonstrare.
8. Punctul este cel mai important element geometric primar dar nu
este singurul. Este natural să căutăm mulţimi de drepte sau cercuri
ce satisfac anumite proprietăţi (geometrice); apare dreptul de a gândi
locuri geometrice de drepte sau cercuri. Aspectul ce apare pregnant
în descrierea unei asemenea familii Φ este cel mai adesea faptul că
elementele lui Φ sunt tangente unei linii L. Se spune atunci că L este
înfăşurătoarea familiei Φ.
36
 è8. Construcţii geometrice merită îmbrăţişat cu rezerve în cadrul geometriei şcolare.
Subliniem faptul că edificarea axiomatică de către Hilbert a
A. Figuri geometriei evită complet orice referire la vreo teorie a mulţimilor.
Aici, şi în general în geometrie, ne referim prin acest În raport cu formulări acceptate cvasi-unanim este util să
termen la entităţi distincte: - figura ca obiect de studiu al geome- remarcăm măcar că figurile din geometrie sunt finit generate. Nu
triei; - figura, ca rezumat al unui text geometric. Deosebim între este important că un segment sau un arc de cerc conţin infinităţi
texte: propoziţii (axiome, teoreme, leme, probleme) şi de puncte ci doar că având un număr finit de puncte le putem
argumentări (demonstraţii, determinări); ca urmare, figurile genera pe toate celelalte ce ne interesează. Ca exemplu, un
corespunzătoare vor fi ilustraţii, sau instrumente de cercetare. triunghi este generat de cele trei vârfuri ale sale, fie acestea A, B,
Figurile se realizează aproape exclusiv în cadrul modelu- C. Îl vom vedea trasând (în consens cu contextul) segmente [AB],
[BC], [CA], sau dreptele lor suport. Îl vom completa apoi cu
lui intuitiv al geometriei euclidiene. (Vezi şi IIè4). Aceasta
mediane, bisectoare, cercuri (înscrise, circumscrise, exînscrise
înseamnă că ele nu au calitatea de a atesta un adevăr geometric.
etc). Cu un nou punct generic vom avea triunghiuri podare,
Totuşi, prin folosirea lor îndelung repetată, figurile au o enormă
pedale, circumpedale, polare triunghiulare sau circulare. Orice
forţă de sugestie. Prea des citata butadă geometria este arta de a
propoziţie geometrică va putea fi gândită cu referire exclusivă la
judeca pe figuri greşite conţine desigur un sâmbure de adevăr
un set finit de puncte.
(liniile au grosimi, punctele au arii etc) dar o figură bună dă
Această restrângere la domenii finite se extinde în mod
sfaturi bune, în timp ce una neglijentă nu spune nimic (sau
automat şi la constantele numerice ce intervin în configuraţii
minte). Dorim să spunem că figurile geometrice oferă şi un ajutor
geometrice.
psihologic: recitirea unui enunţ cu gândul de a-l ilustra printr-o
figură permite simultan: concentrarea atenţiei şi privirea dintr-un
B. Existenţe
unghi de vedere mai mult sau mai puţin diferit, după plac. Zicem
În diverse domenii ale matematicii, propoziţiile de
că figurile dau un ajutor substanţial în etapa de căutare; ulterior
existenţă asigură temelie; geometria nu face excepţie. Între
acestei etape este bine să ne asigurăm indepen-denţa de ele; nici
demonstraţiile propoziţiilor de existenţă le distingem pe cele
măcar notaţiile nu trebuie să provină din figuri ci din textul
constructive. Problemele de construcţie se încadrează astfel în
argumentării.
demonstraţiile constructive ale teoremelor de existenţă.
Figurile (din modelul intuitiv) se realizează cu anumite
Urmărind manualele de geometrie nu prea găsim
instrumente; cele uzual permise sunt rigla şi compasul. (La
asemenea propoziţii. Absenţa are un prim motiv ce decurge din
gimnaziu se folosesc şi raportorul şi echerul iar rigla este
particularităţi de vârstă. Psihologii spun că preadolescentul se
gradată). O bună etapă din studierea geometriei, instrumentele au
consideră (încă) centrul universului: ce gândeşte el e mai real
un caracter concret; treptat ele trebuie să devină instrumente
decât ce întâlneşte întâmplător. Ziceri de tipul: demonstraţi că
abstracte. Aceasta înseamnă că rigla permite doar să asociem la
există ... apar ca nonsensuri. Pentru această vârstă apare însă
două puncte M, N dreapta MN incidentă lor iar compasul permite
firească, mobilizatoare şi formativă întrebarea cum obţineţi ... ce
să asociem punctelor numite cercul de centru M ce trece prin M.
dă înţeles problemelor de construcţie.
(Este justificată folosirea compasului şi prin luarea în compas a
Distingem astfel un important rol formativ al proble-
lungimii ce va constitui raza cercului). Punctul de vedere
melor de construcţie. Dacă diversitatea solicitărilor reale ne
ansamblist, dominant în matematica actuală (şi în didactica ei)

37 38
stinghereşte, putem să ne rezumăm aici la solicitările învăţării
matematicii. După un lung antrenament (predominant intuitiv) în
geometrie, până la clasa a zecea, la începutul clasei urmă-toare, la
analiză, elevul întâlneşte şiruri definite recursiv. Nu are dreptul să
treacă la limită în relaţia de recurenţă spre a afla constructiv
limita!
C. Probleme de construcţie.
Formularea în circulaţie a unei asemenea probleme
solicită identificarea unei figuri cu proprietăţi prescrise. Este
mereu necesar să abstragem din această formulare generală:
- că este dat un set de date, D, în raport cu care pot fi formulate
acele proprietăţi ale figurii căutate, F;
- că este subînţeleasă folosirea unor anumite instrumente
geometrice, în general rigla şi compasul;
- că ne va fi suficient să identificăm un set finit de puncte care să
genereze figura F cerută;
- că intră în sarcina rezolvitorului (şi nu a propunătorului) să
precizeze condiţii pentru D încât problema să admită măcar o
soluţie şi să precizeze numărul acestor soluţii. (În cazul unei
infinităţi de soluţii este necesară precizarea modalităţii de
generare).
Se poate spune că problema de construcţie nu solicită în
fond figura F ci un algoritm A de generare a ei. Se impune astfel
rezolvitorului să demonstreze că acest algoritm conduce la toate
figurile cerute. Dacă algoritmul A solicită, în diverse etape, în-
deplinirea unor anumite condiţii de regularitate, este necesară
validarea lor sau a reformulărilor ce se impun când acestea nu au
loc. (Ca exemplu, dacă A prevede considerarea unui punct de in-
tersecţie a două drepte, este necesar să se certifice că dreptele în
discuţie sunt secante; dacă există cazuri când dreptele sunt
paralele, aceste cazuri trebuiesc semnalate şi continuarea lui A
pentru această eventualitate se cere reformulată).
39
D. Etapele unei probleme de construcţie.
Este corect să gândim că, în rezolvarea unei probleme P
de construcţie avem de parcurs, succesiv, patru etape. Sunt cazuri
în care una sau alta dintre etape nu este necesară, dar şi atunci
este benefic să gândim la motivul ce-i justifică absenţa.
1° Analiza. Această etapă debutează cu o poezie:
Presupunem problema rezolvată; ... fie F figura căutată ... cu
notaţiile ..., verificând condiţiile ... şi având particularităţile .... .
Având în vedere că nu ştim de la început dacă F există sau dacă
are anumite particularităţi, această poezie are şi menirea de a
legaliza parte din consideraţiile ce urmează. În această etapă se
precizează elementele figurii F necesare şi suficiente determi-
nării ei. Lista iniţială D a datelor şi figura căutată F pot fi
completate la o listă D’ şi o figură F’ ce conţin elemente ce
permit reformulări avantajoase. Relativ frecvent, problema
iniţială P este aici complet reformulată la o problemă P’.
2° Construcţia. Este adesea util să renumim această etapă
algoritm sau reţetă constructivă spre a nu confunda etapa cu
rezolvarea întregii probleme. Aici trebuie să apară, în succesiune
clară, modalitatea folosirii instrumentelor spre a trece de la datele D
la cele ale lui F (trecând eventual prin elemente din D’ sau F’).
Este bine să încheiem această etapă cu altă poezie: afirmăm că
figura ... (astfel determinată) satisface condiţiile cerute.
3° Demonstraţia. Aici demonstrăm că figurile construite
(şi numai acestea) răspund cerinţelor.
4° Discuţia. Aici se precizează numărul soluţiilor în
funcţie de datele iniţiale. Dacă survin particularităţi de aplicare a
algoritmului de la 2°, aici trebuiesc explicitate, împreună cu
principalele lor consecinţe.
Vom exemplifica succesiunea acestor etape în rubrica
următoare.
E. Exemple de probleme de construcţie
40
Ex.1. Să se împartă un cerc dat în cinci arce egale.
Analiza. Presupunem problema rezolvată.
Fie O (O,R) cercul dat şi AB un arc al său cu
măsura de 72° (adică o cincime din măsura
Fig. 17
întregului cerc de 360°). Proiectăm O în M pe AB.
Desigur, M este mijlocul lui AB şi OM bisectoarea unghiului
AOB. Dedu-cem AB = 2$AM = 2R×sin36°. Ştim (*) că are loc
4$cos36° = 1 + 5. Avem deci de construit un segment OM cu
lungimea m = R× × (1 + 5) / 4. Fie A’ diametral opus lui A;
problema revine la construcţia unui segment A’B = 2m.
Construcţia. Luăm A arbitrar pe cercul
O. Perpendiculara în O pe AO taie cercul într-
un punct K. Construim mijlocul L al lui OK.
Cercul L de centru L ce trece prin O intersec-
tează prelungirea segmentului AL în N. Cercul
de centru A’ de rază AN taie cercul într-un punct Fig. 18
B. Afirmăm că AB este arcul căutat. (...)
Demonstraţia. Cu teorema lui Pitagora deducem 2$AL =
= R 5.Urmează AB = AN = m. Din triunghiul dreptunghic
AOM deducem ØAOM = 36° etc.
Discuţia. Împărţirea este unică până la o rotaţie a cercului
dat în el însuşi.
Comentarii. 1) Nu este de luat în consideraţie un răspuns
de forma: măsurăm cu raportorul un unghi de 72° ... 2). Este
discutabil dacă formula (*) este cunoscută. În fond problema dată
este echivalentă cu construcţia unui unghi u de 36°. Cunoscând
cos u, construcţia unghiului u nu ridică probleme. În funcţie de
contextul în care s-a cerut rezolvarea problemei, poate fi
considerată datoria de a demonstra formula (*). Iată două
variante.
Varianta 1 (trigonometrică). Ecuaţia sin2x = sin3x admite
o singură soluţie unghi ascuţit. După desfaceri şi simplificarea
factorului sinx, în necunoscuta c = cos x, apare ecuaţia 4c2 – 2c –
1 = 0, cu singura soluţie pozitivă (1 + 5) / 4.
41
Varianta 2. Reluăm analiza problemei iniţiale. Fie
ABCDE pentagonul regulat înscris în cercul
dat. Diagonala AC este intersectată de
diagonalele BE, BD în F şi în G. Pentru
figura ABGF reţinem proprietăţile AF = FB =
= BG şi AG = AB. Ne propunem deci să
Fig. 19
construim aceste trei triunghiuri isoscele
înlănţuite. Notăm AB = a, AF = FB = BG = x (şi FG = a – x).
Cum BF este bisectoare în triunghiul ABG, urmează a/x = =
x / (a - x), x2 + ax – a2 = 0, cu singura soluţie convenabilă
-1 + 5
x= = 2 × sin18 . [Funcţiile trigonometrice ale unghiu-
2
rilor de 18° şi 36° se citesc pe figură după proiectarea lui B în
mijlocul B’ al lui (FG)].
Continuare comentariu. Determinarea din varianta 2
permite construirea unghiului de 36° de exemplu cu triunghiul
isoscel GAB. În prima construcţie se poate considera şi intersec-
ţia N’ a cercului L cu segmentul AK; AN’ este latura decago-
nului regulat înscris în cercul dat.
Ex.2. Fie cercuri B (B, b) şi C (C, c) tangente exterior în A şi
[DE] o tangentă comună exterioară. Să se afle raza r a cercului
înscris în triunghiul curbiliniu ADE.
Comentariu iniţial. Aparent, problema nu cere cons-
trucţia cercului înscris ci doar raza sa. Interpretarea ca problemă
de construcţie este destinată unei demonstraţii a corectitudinii
rezultatului găsit. Binevoim însă să constatăm că datele iniţiale se
referă la un ,,triunghi curbiliniu” despre care trebuie să ştim
elementele esenţiale înainte de a porni la căutarea ,,necunoscute-
lor”. Am marcat astfel că trebuie să recunoaştem probleme de
construcţie şi în probleme ce nu se prezintă în mod explicit ca
aparţinând acestui tip. Spre a-i acorda importanţa cuvenită
problemei ,,pregătitoare” o tratăm (cu un plus de generalitate) ca
problemă numerotată distinct.
Ex.3. Se dau cercuri B (B,b) şi C (C,c); se notează BC = d. Se
cere lungimea tangentei comune [DE].
42
 Analiza. Fixăm notarea datelor admiţând că are loc
b £ c. Căutăm o tangentă comună exterioară. Presupunem
problema rezolvată; fie D, E punctele de contact ale tangentei
comune. Fie F punctul comun dreptei CE cu paralela prin B la
DE. Deducem ØBFC = 90° şi CF = c - b . Vom construi F ca
intersecţie de locuri geometrice.
Construcţia. Trasăm cercul O de diametru [BC] şi
cercul D (C, c - b ). Fie F comun
acestor două cercuri, E punctul comun
cercu-lui C şi semidreptei CF, D
astfel încât BFED să fie dreptunghi.
Fig. 20 Afirmăm că [DE] este tangentă
comună.
Demonstraţia este imediată.
Discuţia. Tangenta comună (exterioară) există când cer-
curile O şi D sunt secante, ceea ce revine la d < c - b . (Dacă
aceste cercuri sunt tangente exterior în T, există o unică tangentă
comună exterioară, perpendiculara în T pe BC, punctele ei de
contact fiind confundate). Problema admite două soluţii sime-
trice faţă de linia centrelor, BC. De o construcţie şi discuţie ana-
loagă beneficiază tangenta comună interioară, ce există pentru
d £ b + c . În totalitate, problema admite n soluţii cu n număr
natural, 0 £ n £ 4.
Comentariu. Răspunsul la întrebarea pusă explicit de
enunţ se obţine cu teorema lui Pitagora din triunghiul dreptun-
ghic BCF: DE 2 = BF2 = d 2 - (c  b)2 . (1).
Revenire la Ex.2. Analiza. Presupunem problema rezol-
vată; fie M (M,r) cercul tangent: în U la B , în V la C , în T la
[DE]. Formula (1) se particularizează pentru situaţiile de tangenţă
ce survin prin: DE = 2 bc, DT = 2 br , TE = 2 cr. Din DE = =
DT + TE rezultă r ( b + c) = bc (2).
Comentariu intermediar.
Problema enunţată explicit este aparent
43
complet rezolvată prin formula (2). De fapt nu am dovedit încă
decât că este posibil ca valoarea r furnizată de (2) să fie cea
valabilă. Suntem relativ aproape de o soluţie a proble-mei de
construcţie subînţeleasă, expediind construcţia cu o formu-lare de
tipul: construim grafic un segment cu lungimea r furnizată de (2).
Construim apoi grafic T pe (DE încât DT = 2 br (3). Pe
perpendiculara în T pe DE luăm M încât TM = r. Afirmăm că
cercul M (M,r) este tangent segmentului DE şi arcelor (mici)
AD, AE.
Demonstraţia trebuie să mai asigure tangenţele de cercuri.
Reluând formula (1) pentru cercurile B şi M deducem
BM 2 = DT 2 + (b - r)2 = (b + r) 2 , deci BM = b + r, deci cercurile
sunt tangente etc.
Ex4. Să se rezolve triunghiul ABC cunoscând
laturile: AB = c, AC = b = 1 + 5, ştiind că are
loc condiţia : B = 2 × C. Aplicaţie numerică: b Fig. 22
= 1 + 5, c =2.
Tentativa 1 de rezolvare. Cunoscând două laturi ne pro-
punem să o aflăm pe cea de a treia din explicitarea relaţiei
B = 2 × C. Avem
2ac cos B = a 2 - b 2 + c 2 , 2ab cos C = a 2 + b 2 - c 2 . (1)
Urmează B = 2 × C Û cos B = cos 2C Û cos B =
= 2cos 2 C - 1. Amplificând cu 2a 2 b 2 c, obţinem :
ab2 ( a2 - b2 + c2 ) = (a 2 + b2 - c 2 ) - 2a 2 b2 c. Regrupând după
puterile lui a găsim:
P(a ) º a 4 c - a 3b 2 - 2a 2 c 3 - ab 2 (b 2 - c 2 ) + c (b 2 - c 2 ) 2 = 0 (2).
Este drept că, înlocuind valorile date pentru b, c obţinem o ecuaţie
concretă
a 4 - a3 (3 + 5) - 8a 2 - 8a(2 + 5) - 8(3 + 5) = 0 (3),
dar continuarea nu pare deloc atractivă!
Tentativa 2 de rezolvare. Egalitatea desprinsă din
teorema sinusurilor b sin C = c sin B ne asigură de:
B = 2 × C Û 2c cos C = b (4).
44
Pentru aplicaţia numerică deducem de aici 4 × cos C = 1 + 5 (6)
şi devine operantă teorema cosinusurilor, cu exprimarea
unghiurilor cerute prin intermediul funcţiei arccos....
Tentativa 3 de rezolvare. A doua egalitate din (4) devine
c(a + b 2 - c 2 ) = ab 2 . Acum rolul lui (2) şi (3) îl preiau
2
Q(a ) º a 2 c - ab 2 + c(b 2 - c 2 ) = 0 (7) şi
a 2 - a(3 + 5) + 2(1 + 5) = 0 (8).
De aici urmează două soluţii. Prima, a =2, conduce la unghiuri A
= C = 45°, B = 90° dar ...(*). A doua soluţie, a = 1+ 5 = b,
asigură A = B = 72°, C = 36°.
Apreciem că cele trei tentative, în loc să ne lumineze, dau
un sentiment de inconfort: soluţiile par a depinde mai mult de
calea de căutare decât de datele problemei.
Încadrarea în clasa problemelor de construcţie este
obligatorie (nu doar pentru că suntem într-un paragraf destinat
acestora).
Analiza. Presupunem problema rezolvată şi ABC un
triunghi satisfăcând condiţiile date. În baza acestei propoziţii
formale, consideraţiile din cele trei tentative au un aspect legal.
Căutarea triunghiului ABC înseamnă căutarea tuturor laturilor
(deci şi a lui a), precum şi a tuturor unghiurilor. Dacă notăm ØC
= u, deducem ØB = 2u şi ØA = 180° - 3u. Triunghiul ABC
urmează deci să fie rezolvat prin teorema sinusurilor. O scriem,
amplificăm prin sin u ¹ 0 şi notăm cos u = t. Deducem astfel (pe
cazul general): b = 2c$t, a = c(4t2 -1) (9). Eliminând t din (9)
găsim ac = b2 - c 2 (10).
Ultima egalitate permite construcţia grafică a lui a (în
funcţie de b, c date), construcţia reducându-se la ... L.L.L.
Tentativele anterioare conţin (10) împreună cu relaţii parazite
rezultate din folosirea unor relaţii ce nu determină unic triunghiul.
Pentru (7) factorul parazit este (a - c); în (2) acest factor este
a3 - a 2 c - a(b2 + c2 ) - c(b2 - c 2 ) şi prezenţa sa întunecă
substanţial vederea.
Discuţia este simplă. Din ØC < ØB se impune c < b.
45
Deoarece în (9), t este un cosinus, trebuie să avem b < 2c.
Reţinem deci pentru datele problemei condiţia c < b < 2c (11).
Pentru a furnizat de (10), condiţiile (11) asigură existenţa şi
unicitatea triunghiului ABC.
è9. Răspunsuri la pauze de cafea
PC.2. Cum se poate demonstra incomensurabilitatea dintre cateta şi
ipotenuza unui triunghi dreptunghic isoscel?
După demonstrarea teoremei lui Pitagora, problema revine la
a constata că 2 nu este număr raţional. Presupunând prin
absurd că este dat de fracţia ireductibilă m /n, deducem m2 = 2n2.
Cum m nu poate fi impar ar urma m = 2p şi 2p2 = n2. De aici ar
urma n par deci reductibilitatea.
Fie triunghiul isoscel ABC dreptunghic în A.
Să admitem că ar exista un segment u ce s-ar cuprinde
de un număr întreg de ori atât în cateta AB cât şi în
Fig. 23
ipotenuza BC. Trasăm cercul (B,BA) ce taie BC în D.
Deducem că u se va cuprinde de un număr întreg de ori şi în CD.
Perpendiculara în D pe BC taie AC în E. Triunghiul DCE este
dreptunghic isoscel, DC = DE. Avem şi ED = EA, ca tangente
dintr-un punct la un cerc. După aşezarea lui DC pe AC ca AE,
deducem că u trebuie să se cuprindă de un număr întreg de ori şi
în CE. Deci acelaşi segment u trebuie să convină şi triunghiului
dreptunghic isoscel
DCE. Acesta are cateta DE mai mică decât jumătatea catetei AC a
triunghiului iniţial. Deci u s-ar cuprinde de un număr întreg de ori
într-un şir de segmente AB, CD, ... unde fiecare este mai mic
decât jumătatea precedentului etc.
PC.3. Este oare legitim să acceptăm în geometrie ideea că putem
folosi acelaşi etalon OE pentru a exprima lungimi de direcţii diferite?
Nu neapărat. Spaţiul şi planul ar putea să nu fie izotrope.
Într-un spaţiu afin am putea da o elipsă E de centru O. Pentru
fiecare punct M al elipsei, pe dreptele de direcţie OM am lua ca
46
etalon pentru măsurarea direcţiilor pe OM. Acesta este în fond sin(c, a) sin(d, b)
efectul unei dilatări axiale pentru evaluarea distanţelor. remarcabilă (A, B;C, D) = × (3).
sin(c, b) sin(d, a)
PC.4. Demonstraţi (7) (M, N; P)×(N, B; O) = (M, A; O)× (A, B; C). PC.7. Fie patrulaterul ABCD şi numere reale pozitive subunitare, m,
Demonstraţie sintetică. Cu teorema sinusurilor în n. Pe laturile AB, BC, CD, DA se consideră puncte E, F, G, H încât AE = =
CA OA m$AB, BF = n$BC, DG = m$DC, AH = n$AD. Fie I intersecţia lui EG cu FH.
triunghiurile ACO şi BCO deducem = , Se cer rapoartele simple (E,G; I) şi (F,H; I).
sin COA sin C Interpretare ştrengărească. Problema este (foarte)
CB OB generală; enunţul pare a fi indicat toate datele necesare formulă-
= . Împărţind membru cu
sin COB sin C rii răspunsurilor şi acestea se reduc la m şi n. Oare nu este posibil
CA OA sin COA să ghicesc rapoartele cerute, x = EI/ EG şi y = HI/HF? Pentru
membru reţinem = × (1).
CB OB sin COB ghicire am la îndemână două metode: 1° să iau cazuri particulare
Pentru cealaltă transversală avem analog foarte simple, 2° să desenez bine cazul general şi să măsor. Merită
PM OM sin COA fig. 24 să fac efortul fiindcă, dacă ştiu ce am de demonstrat, sunt mai
= × (2). Din (1) şi (2)
PN ON sin COB aproape de soluţie. Îmi propun să aplic 1°, să ghicesc şi să verific
CA OM PM ON prin 2°. Nu merită să gândesc acum ce se va întâmpla după
rezultă × = × . Comparând şi orientările de această etapă.
CB OA PN OB
segmente, aceasta este tocmai relaţia de demonstrat. Primul atac. Cel mai simplu este dacă patrulaterul ABCD
Demonstraţie analitică. În reperul R = (O, A, B) luăm este triunghi ABC! Va trebui să iau G în C, FH va fi pa-ralelă cu
puncte C, M, N, P încât (A, B; C) = k, (M, A; O) = m, (N, B; O) = AB şi asemănări evidente de triunghiuri m-ar conduce la x = EI/
-k ö
EG = EI/ EC = BF/BC = n, y = HI/HF = AE/AB = m! Simplu,
= n, (M, N; P) = . Găsim C æç
1
, ÷ , M(m, 0), N(0, n), chiar periculos de simplu!
è1- k 1- k ø
m - nl ö
P æç , ÷ . Condiţia de coliniaritate a punctelor O, P, C revine
è1- l 1- l ø
la n = km, deci la (7).
Relevanţa formulelor. Revenim asupra figurii 4 din è2. Fig. 25
Comparând şi orientări dăm formulei (1) aspectul (A,B;C) = Al doilea atac. Spre a nu leza litera enunţului, e simplu să
OA sin(c,a) iau ABCD paralelogram. Acum EG şi FH sunt paralele la laturi şi
= × . Transcriem aceasta şi pentru punctul D, răspunsurile de mai sus sunt confirmate.
OB sin(c,b)
împărţim membru cu membru, şi deducem:
(A, B;C) sin(c, a) sin(d, a)
(A, B;C, D) = = : . Reţinem formula
(A, B; D) sin(c, b) sin(d, b)

47 48
 Extinderea bazei de sprijin. În baza acestor cazuri
particulare, extindem uşor valabilitatea prezumţiei la cazul când
patrulaterul este trapez. (Fig.25c).
Al treilea atac. Conform programării iniţiale, vreau să
desenez bine cazul general. Cum egalitatea de rapoarte se
desenează ducând paralele convenabile, voi folosi figura cu pa-
ralelogramul; evit confuzii posibile notând cu D2 vârful parale-
logramului. (Este posibil să folosesc şi primul atac, folosind
indicele 1). Punctele E, F sunt arbitrare pe AB, BC fiindcă nu-
merele m, n erau arbitrare. Cu paralele la laturile paralelogramu-
lui ABCD2, găsesc G2 pe CD2 şi H2 pe AD2. Acum iau D în
poziţie generică. Identific G pe CD ducând G2G paralelă cu D2D
şi H pe AD cu paralela prin H2 la
acelaşi D2D. Termin figura trasând
EG, FH şi marcând intersecţia I.
Verificarea ghicirilor de mai sus
revine la a constata paralelismul lui
I2I cu H2H, respectiv G2G, deci în
fond cu D2D! Zic: ce am ghicit este Fig. 26
confirmat de desenul general.
Reformularea problemei. Singurul necaz spre demon-
straţie pare a proveni din faptul că punctul I este definit (ca
intersecţie) în mod incomod. Prefer ca, în locul lui I să am în
vedere altele două: J pe EG încât EJ/EG = n, K pe FH încât
HK/HF = m. Acestora le pot impune să coincidă cu I arătând că J
este pe FH, iar K pe EG. Inventez deci următorul:
Enunţ rectificat. Fie patrulaterul ABCD şi numere reale
pozitive subunitare, m, n. Pe laturile AB, BC, CD, DA se
consideră puncte E, F, G, H încât AE = m$AB, BF = n$BC, DG =
= m$DC, AH = n$AD. Fie J pe EG încât EJ/EG = n, K pe FH
încât HK/HF = m. Să se arate că J este pe FH, iar K pe EG.
Demonstraţia enunţului rectificat. Reiau din cele de mai
sus cele referitoare la paralelogramul ABCD2. Constat că
intersecţia I2 satisface egalităţi de rapoarte ce justifică renotarea
lui cu J2 sau K2 după trebuinţă. Pentru a da înţelesul dorit acestei
reluări, zic că am rezolvat problema în cazul particular când
49
ABCD este paralelogram. Pregătesc legătura cu cazul general
reluând şi demonstraţia pentru G2G y H2H y D2D.
Pentru a demonstra situarea lui J
pe HF îl folosesc pe I2 în rolurile suc-
cesive: de J2, apoi K2. Am prin Thales I2J
y G2G, deci K2J y H2H şi cu teorema
fundamentală a asemănări constat egali-
tatea K2J = K2 K. Cea de a doua parte a
concluziei se demonstrează analog sau se
Fig. 27
afirmă că este prima parte citită pe
patrulaterul BCDA.
Observaţie. Este legitim să gândim că ar fi preferabil să
bazăm demonstraţia cazului general pe situaţia particulară cea
mai largă, deci să pornim de la trapezul ABCD şi să mutăm
punctul D în D’. Apreciem că, aici, avantajul este minor.
Relevanţa soluţiei. Am folosit convenabil că triunghiu-
rile CD2D, G1G2G, H1H2H, I1I2I sunt omotetice.
Morale. 1. Cazurile particulare sunt importante.
2. A ghici bine înseamnă a pregăti viitorul.
3. Un desen bun arată şi scurtează calea către soluţie.
PC.8. Fie triunghiurile ABC, DEF. 1° Să se găsească puncte M, N, P
situate respectiv pe BC, CA, AB astfel încât triunghiurile MNP, DEF să fie
asemenea şi la fel orientate. 2° Să se arate că cercurile circumscrise triun-
ghiurilor ANP, BPM, CMN au un punct comun K. 3° Locul geometric al
centrului de greutate Q al triunghiului MNP.
Citirea problemei. Succesiunea întrebărilor lasă să se
înţeleagă că vor fi multe triunghiuri ABC satisfăcând condiţiile
date. Ne vom concentra atenţia asupra primei întrebări. Luăm
după voie M pe BC. Acum este clar că luând la întâmplare şi N pe
CA, va fi unic determinat un punct P încât triunghiurile MNP,
DEF să fie asemenea şi la fel orientate dar că, în general, P nu va
fi situat pe CA. Distingem două probleme ajutătoare, P1 şi P2, a
căror depăşire ne va apropia de problema dată.
P1. Se dau: triunghiul DEF şi puncte distincte M, N.
Cum construim punctul P astfel încât triunghiurile MNP, DEF să
fie asemenea şi la fel orientate?
50
 Condiţia ,,la fel orientate” ne deter-
mină un semiplan s, delimitat de dreapta MN,
în care trebuie să căutăm punctul P. În acest
semiplan determinăm unic semidreptele Mm,
Fig. 28
Nn încât ØmMN = ØDEF, ØMNn = ØEFD.
Aceste semidrepte vor avea în comun punctul P dorit.
P2. Se dau: un triunghi DEF, un punct M şi o dreaptă d.
Se cere locul geometric al punctului P când un punct N parcurge
dreapta d iar triunghiurile MNP, DEF sunt asemenea şi la fel
orientate.
Destinăm o primă etapă construirii pe dreapta d a punc-
telor No, Po încât triunghiurile MNoPo, DEF să fie asemenea şi la
fel orientate. Pentru aceasta este suficient să ducem înălţimea
DD’ în triunghiul DEF şi proiecţia Mo a lui M pe d. DD’ şi MMo
fiind omoloage în triunghiul dat şi în cel căutat, paşii până la
determinarea punctelor No, Po se întrevăd clar.
Prin această primă etapă zicem că am concentrat datele
problemei, ce se poate enunţa acum: dat triunghiul MNoPo, să se afle
locul geometric al lui P când N parcurge dreapta N oPo iar triunghiurile
MNP, MNoPo sunt asemenea şi la fel orientate.
Pentru N pe semidreapta (NoPo,
punctul P al locului va închide
patrulaterul inscriptibil MNPoP deci
P va aparţine unei semidrepte Pop
încât ØMPop =ØMNoPo şi va par-
Fig. 29 curge toată această semidreaptă.
Când No este între Po şi N,
patrulaterul MNPPo este inscriptibil şi P parcurge semidreapta
opusă lui Pop. Conchidem că locul geometric cerut este o dreaptă
d’ prin punctul Po evidenţiat. Reciprocele reiau cele de mai sus
rolurile lui d şi DEF preluându-le d’ şi DFE.
Revenire, la punctul 1° al problemei date. Problemele P1
şi P2 ne apropie efectiv (din direcţii diferite) de rezolvarea
întrebării 1°. Luasem M, după voie pe BC.
Dacă luăm, la întâmplare şi N pe CA, determinăm unic P
conform P1. Cum nu putem spera în plasarea lui pe AB, ne
51
rămâne să strângem sau să extindem figura dinspre punctul C.
(Formularea corectă este: printr-o omotetie de centru C, aducem
punctul P în P’ situat pe AB). Avem de făcut următorii paşi:
• CP intersectează AB în P’ (dacă CP y AB înseamnă că am ales
N cu ghinion; îl înlocuim şi nu vom mai avea această neşansă); •
paralelele prin P’ la PM, PN intersectează BC, respectiv CA în
M’, N’. Triunghiul M’N’P’ satisface condiţiile. (Comentariu
repauzator: se întâmplă în geometrie ca în cursele cicliste: a condus trena punctul M,
apoi N, dar primul a trecut linia de sosire punctul P).
Dacă gândim (prin prisma
problemei P2) cum să alegem N
pentru a găsi P situat pe AB,
avem de construit dreapta loc
geometric d’ (datele fiind M şi
dreapta CA în rolul lui d) ce Fig. 30
intersectează AB în punctul dorit P. De la acest P ne întoarcem
spre a găsi şi punctul N.
Recitirea problemei. Încă nu apare vreo justificare pentru
plasarea cererii 2° după l°. Este evident că putem lua orice puncte
(necoliniare) M, N, P situate pe dreptele BC, CA, AB, triunghiul
DEF putând fi ales ulterior. Este posibil ca rostul succesiunii să
ne apară abia la abordarea punctului 3°.
Demonstraţie 2°. Primele cercuri men-
ţionate în enunţ au în comun punctul P şi în cazul
generic vor mai avea încă unul, pe care îl numim
K, obligându-ne să-i dovedim aparte-nenţa şi la
cel de al treilea cerc. (Pentru cazul special când
cele două cercuri ar fi tangente am lua K în P). Fig. 31
Să admitem că suntem în situaţia (provenită
dintr-un desen comod) că NAPK şi MBPK sunt patrulatere şi K
este interior triunghiului ABC. Deducem uşor: ØMKN = 360° -
ØNKP - ØPKM = (180° - ØNKP) + + (180° - ØPKM) =
A + B = 180° - C, deci patrulaterul MCNK este inscriptibil, deci
K este şi pe cel de al treilea cerc, q.e.d. Apreciem că
demonstraţia ar curge analog şi în alte situaţii decât cea analizată
şi că listarea diverselor posibilităţi este inutilă.
52
 Altă citire a problemei. Ni s-a confirmat părerea că
găsim o infinitate de triunghiuri MNP ce răspund cererii 1°. Pasul
intermediar ce trebuie să-l facem este să
găsim legături între asemenea ,,triunghiuri
soluţii” MNP, M’N’P’. Este posibil ca
punctul K ce a intervenit la 2° să faciliteze
astfel de legături, aşa că suntem în situaţia de
a căuta, fără să ni se fi spus dinainte ce Fig. 32
trebuie să găsim.
a. Reluând situaţia descrisă în demonstraţia dată punc-
tului 2° şi notând cu M, N, P, D, E, F unghiurile triunghiurilor
MNP, DEF, găsim de exemplu: ØBKC = ØBKM + ØMKC =
= ØBPM + ØMNC = (180°-P -ØNPA) + (180° - N -ØPNA) = =
(180° - P – N) + (180° - ØNPA - ØPNA) = M + A = A + D.
Analog stabilim ØCKA = B + E, ØAKB = C + F. Cel puţin
pentru situaţia analizată, unghiurile sub care se văd din K laturile
triunghiului ABC sunt constante, deci K nu depinde de triunghiul
MNP ales la 1°.
b. Fie α, β, γ lungimile diametrelor cercurilor circum-
scrise triunghiurilor ANP, BPM, CMN. Cu teorema sinusurilor
BK b
stabilim BK = β$sinM, CK = γ$sin M, deci = (1). Mai
CK g
avem şi PM = β$sinB, MN = γ$sinC. Folosind teorema sinusu-
rilor şi în triunghiul ABC, ţinând cont de asemănarea triunghiu-
rilor MNP, DEF, notând lungimile laturilor ultimului triunghi cu
PM FD e b b b ce
d, e, f deducem: = = = × , deci = şi (1)
MN DE f g c g bf
devine bf$BK = ce$CK. (2). Explicitând analog şi alt raport
reţinem şirul simetric de rapoarte egale
a × AK b × BK c × CK
= = (3).
d e f
Avem deci un alt criteriu pe baza căruia să afirmăm indepen-
denţa lui K de triunghiul MNP ales la 1°. Suntem astfel asiguraţi
53
că punctul K poate ocaziona legătura dorită între triunghiurile
MNP ce ne stau în atenţie.
Comentarii. 1. Pentru punctul K se foloseşte denumirea
de punct pivot a cărei semnificaţie va fi evidenţiată treptat.
2. Legăturile evidenţiate permit diverse con-
strucţii ale pivotului K ce premerg aflarea
unui triunghi MNP. Conform a. punctul K se
va afla pe arce capabile subîntinse de (BC),
(CA), (AB). Conform b., K este situat pe
Fig. 33
cercuri Apolonius remarcabile în raport cu
laturile triunghiului ABC. De exemplu, (2) evidenţiază un cerc
Apolonius faţă de (BC). După găsirea lui K rezolvarea întrebării
1° se poate face trasând succesiv cecuri prin K şi vârfuri care să
se taie pe dreptele BC, CA, AB.
3. Relaţiile de la b. ne arată că β şi γ devin simultan minime când
KM z BC. Din conciclicităţile evidenţiate rezultă în acest caz şi
KN z CA, KP z AB. În acest caz,
triunghiul MNP este podarul lui K
în raport cu triunghiul ABC şi fie-
care latură a sa este minimă în clasa
triunghiurilor ce satisfac cererea 1°.
Vom renota acest triunghi cu
Fig. 34
DoEoFo.
4. Având K şi triunghiul său podar DoEoFo, pentru a obţine un
triunghi generic MNP trebuie să rotim semidreptele KDo, KEo,
KFo (în acelaşi sens) cu acelaşi unghi φ, pentru a obţine semi-
dreptele KM, KN, KP. Această operaţie binemerită denumirea de
pivotare şi o justifică pe cea de la comentariul 1.
5. Dacă triunghiul MNP se obţine prin pivotare de unghi φ a lui
DoEoFo, raportul de asemănare al celor două triunghiuri este
DoEo/MN = cosφ.
6. Oricare pereche de puncte dintre M, N şi P se corespund în
involuţii ale laturilor ce le parcurg. Ca urmare, fiecare latură a
triunghiului MNP înfăşoară câte o conică.
54
7. Listarea situaţiilor posibile ce a rămas restantă în demonstra-
rea punctului 2° este mult uşurată de considerarea poziţiilor
pivotului K în raport cu triunghiul ABC.
8. Intersecţiile de locuri geometrice prin care se identifică la 2.
punctul K nu îl precizează în mod unic ci doar împreună cu un
omolog al său, K’, ce corespunde celeilalte orientări a triun-
ghiului DEF.
Demonstraţie 3°. Fie
pivotul K, triunghiul său podar
DoEoFo şi centrul său de greutate
Go. Ne vom situa iniţial în cazul
generic, K ¹ Go. Un triunghi MNP
Fig. 35
se obţine prin pivotarea de la
comentariul 4. În asemănarea triunghiurilor DoEoFo, MNP punctul
K este propriul său omolog iar lui Go îi corespunde centrul de
greutate Q al triunghiului MNP. Rezultă că au loc: ØGoKQ = φ şi
KGo = KQ$cosφ. Aceasta înseamnă că punctul Q parcurge
perpendiculara q în Go pe KGo. Răspundem deci că, în cazul
generic, locul geometric cerut este această dreaptă q.
Eventualitatea Go = K atrage, pentru orice triunghi MNP,
Q = K, deci locul geometric al lui Q se reduce la punctul K.
Este necesar să precizăm pentru ce date iniţiale (ΔABC,
ΔDEF) are loc situaţia Go = K. Răspunsul este uşor de enunţat dar
mai greu de demonstrat: Situaţia are loc1) ddacă pivotul K este
punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.
Morală. Actuala pauză de cafea a fost lansată drept o
problemă abordabilă, deci solicitând oarece prospeţime de
gândire şi o tehnică acceptabilă de atac. Trebuie să spunem
(măcar) acum că a fost concepută ca un cui. Speranţa de fi
rezolvabilă de o persoană ce nu s-a dedulcit îndelung cu probleme
1)
În literatura matematică mondială s-au încetăţenit convenţii de scriere
prescurtată: în engleză pentru expresia if and only if apare prescurtarea iff, în
franceză, pentru si et seulment si apare prescurtarea ssi, în rusă (cu litere
latine), togda i tol’ko togda este prescurtat prin ttogda. Deşi în limba română
convenţia analoagă dacă şi numai dacă = ddacă nu este prea răspândită, noi o
folosim.
55
înrudite este practic nulă. Includerea ei în context nu s-a dorit un
mesaj de tipul keep out ci ca o atenţionare că unele probleme
solicită de la rezolvitor nu numai creativitate de moment ci şi o
apreciabilă zestre care se acumulează în timp. Mesajul ce îl aduce
l-am mai inserat într-o carte cu scop similar:
Inside is Geometry! Those who love it and those who don’t
are invited in!
PC.10. Fie ABCD tetraedru regulat de muchie a. Aflaţi ce valori
poate lua distanţa dintre două mediane necoplanare a unor feţe ale tetraedrului
ABCD.
Vom aplica metoda a treia din è5.E.
Fie mediana (BE) şi centrul de greutate G
al triunghiului BCD. Înainte de a decide
care va fi a doua mediană de considerat,
pregătim un plan γ per-pendicular în E pe
Fig. 36
BE. Evident, acest plan va conţine muchia
CD. Fie F proiecţia lui A în planul γ; AGEF este dreptunghi. O a
doua mediană ce poate fi luată în discuţie este CH, H fiind
mijlocul lui AB. Punctul H se proiectează pe γ în mijlocul H’ al
lui EF. Distanţa între medianele BE, CH va fi distanţa x de la E la
dreapta CH’. Aceeaşi distanţă va apare şi între medianele BE,
DH. Punem în evidenţă şi mijlocul K al lui BC, proiectat pe γ în
mijlocul K’ al segmentului (CE). Distanţa între medianele BE,
AK va fi distanţa y de la E la dreapta FK’. Nu vor surveni distanţe
diferite de acestea. În acest moment problema este redusă la
calcule de geometrie plană.
Pentru a evita calcule neapetisante, fie 2b = EF = GA.
Calculul lui x şi y din triunghiurile dreptunghice ECH’, EFK’ dă
x$CH’ = EH’$EC, y$FK’ = EK’$EF. După ridicare la pătrat şi
eliminări de numitori, x 2 (a 2 + 4b 2 ) = a 2 b 2 , y 2 (a 2 + 64b 2 ) =
= 4a 2 b2 . Ar avea loc x = y doar în eventualitatea a = 4b, uşor de
exclus. Pentru finalizarea calculelor vom observa a2 = 6$b2,
10$x2 = a2, 35$y2 = 2$a2.
Observaţie. Figura ilustrativă a evitat desenul spaţial,
prezentând doar configuraţiile din două plane, convenabil alese.
56
 PC.11. Fiind dat un unghi (orientat) α, precizaţi locurile geome-trice Motto: Geometria e diversă ca
ale punctului M date de următoarele condiţii: a) O1 MO2 = a; b)
lumea pe care o reprezintă
O1 MO2 = a; c) O1O2 M = a; d) O1O2 M = a.
a) Două arce capabile de unghi α subîntinse de O1O2. b)
Un cerc prin O1 şi O2. c) Două semidrepte prin O2, simetrice faţă
de O1O2. d) O dreaptă prin O2. Cap. II. DIVERSE GEOMETRII
PC.12. În raport cu un unghi xOy, unui punct M îi asociem proiec-
ţiile M1, M2 pe Ox, Oy. Se mai dă un segment a. Se cer locurile geometrice CUPRINS CAPITOL II
pentru punctele M ce satisfac condiţiile: 1° M1M2 = a; 2° OM1 + OM2 = a; 3°
OM1 - OM2 = a. è1. Diferenţieri .............................................................. p.59
1° Prin M1M2 = OM$sin xOy rezultă OM = constant. è2. Geometrie afină ....................................................... p.60
Condiţiile 2°, 3° trebuiesc reformulate în raport cu unghiul x’Oy’ è3. Geometrie proiectivă ............................................... p.71
cu laturile perpendiculare pe Ox, Oy. 2° revine la suma A. Argumente pentru geometria proiectivă 71
distanţelor lui M la dreptele Ox’, Oy’ deci este un dreptunghi B. Geometrie proiectivă pe o dreaptă 74
similar cu cel de la E.1 din I è7. Analog, 3° este un C. Reper proiectiv în plan 76
antidreptunghi ca în E.2. è4. Programa de la Erlangen .................................... p.79
è5. Geometrie hiperbolică .......................................... p.83
A. O metaimplicaţie 83
B. Elemente specifice 89
C. Alte metaimplicaţii 90
D. Grupul transformărilor hiperbolice 91
è6. Corpul coordonatelor .............................................. p.92
è7. Răspunsuri la Pauze de cafea ................................ p.95

57 58
 è1. Diferenţieri
Şcoala ar îndreptăţi impresia unei singure geometrii. Titulaturi
un pic deosebite, în plan, în spaţiu, analitică îngăduie subsumarea
diverselor capitole termenului comun de geometrie; elementele
unificatoare predomină clar asupra diferenţelor. Zicem că, până la un
punct, este bine să fie cultivată această vedere unitară, consonantă cu
ideea de universalitate a geometriei. Aici însă este justificat să vorbim de
un mănunchi de geometrii.
Un prim criteriu de diferenţiere ar fi dat de modalitatea
de prezentare ce poate fi axiomatică sau constructivă. Apreciem
că termenii sunt corect înţeleşi şi că nu sunt justificate eforturi de
delimitare.
Conform cu un criteriu al dimensiunii, uşor de intuit dar
mai greu de precizat teoretic, am separa pentru fiecare n (natural,
nenul) câte o geometrie. Vom limita (aproape exclusiv)
consideraţiile din acest capitol la dimensiunea doi, adică la plan.
O diferenţiere ce a intrat pe drept în cultura generală separă o
geometrie euclidiană, de altele neeuclidiene, ramificabile în
hiperbolice sau eliptice. Răspunsurile la întrebările: câte paralele se
pot duce printr-un punct la o dreaptă şi cât este suma unghiurilor
unui triunghi sunt decisive pentru a contura diferenţieri obiective.
Penuria spaţiului ne-a determinat să nu marşăm pe calea explicitării
detaliilor. Onorăm doar datoria de a nu lăsa ştirbită ideea de
universalitate zicând că acceptarea oricăreia dintre ele determină şi
acceptarea celorlalte. Desigur, nu este vorba de o valabilitate
simultană, pe acelaşi model, ci doar că un model al uneia permite
edificări de modele pentru fiecare dintre celelalte.
Potrivit cadrului conturat de titlul prezentului curs, este
uşor de spus că măsurile ce le acceptăm ca relevante determină o
bună ierarhizare rezumată de tabelul anexat.
Invariant lungime raport simplu biraport
Geometrie euclidiană afină proiectivă
Vom constata că această separare impune şi diferenţe în modul în
care concepem planul ca mulţime de puncte.
59
Un bun criteriu de clasificare va fi furnizat de acceptarea
unei definiţii comune a geometriilor; este vorba de concepţia lui
Felix Klein ce o vom preciza în paragraful 4 al acestui capitol.
Metodele analitice permit formulări complete ale unei
geometrii în limbaj analitic. formulele fiind subînţelese peste
corpul R. Este posibilă înlocuirea lui R cu diverse alte corpuri,
fapt ce duce formal la geometrii diverse.
Pauza de cafea 13
1. Fie ABC un triunghi oarecare şi M mijlocul laturii
[BC]. Se notează cu N un punct pe AB astfel ca A Î ( BN ).
Ortocentrul H al triunghiului ABC se proiectează pe bisectoarele
unghiurilor BAC şi CAN respectiv în punctele P şi Q. Să se arate
că punctele M, P şi Q sunt coliniare. (Concurs de ocupare a
posturilor din 1994).
è2. Geometrie afină
Bună parte din acest paragraf este destinată deducerii unor
teoreme de geometrie bine cunoscute. Vom alterna aici
demonstraţii prin metode analitice şi sintetice pentru a evidenţia
aplicabilitatea tehnicilor analitice dar şi pentru a ilustra corelări
ale celor două metode.
Teorema 1. (Menelaos) Fie un triunghi ABC şi puncte
M, N, P situate pe dreptele BC, CA, AB, toate distincte de
vârfuri. Punctele M, N, P sunt coliniare dacă şi numai dacă
are loc "relaţia lui Menelaos":
(1) (B, C; M) × (C, A; N) × (A, B; P) = +1.
Demonstraţie analitică. Considerăm reperul afin R = =
(C, A, B). Putem preciza coordonatele vârfurilor F(A) = (1, 0),
F(B) = (0, 1), F(C) = (0, 0). Fie numerele reale
(2) a = (B, C; M), b = (C, A; N), g = (A, B; P).
Prin formulele (22) din §3 deducem
60
 æ 1 ö æ -b ö æ 1 -g ö date de (2). Putem desigur continua scriind efectiv ecuaţiile
(3) F ( M ) = ç 0, ÷ , F (N) = ç , 0 ÷ , F ( P) = ç , ÷. dreptelor AM, BN, CP dar preferăm altă abordare.
è 1- a ø è1 - b ø è1 - g 1 - g ø
Considerăm ecuaţiile generale sub formă de determinant
Condiţia de coliniaritate a punctelor M, N, P revine (vezi
ale dreptelor BC, CA, AB sub forma:
verificarea lui (s1) în teorema 5.1.) la D(MNP) = 0. Amplificând
(5) / BC / = 0 , / CA / = 0 , / AB / = 0.
liniile determinantului cu 1-a, 1-b, 1-g condiţia devine:
Ecuaţia generală a dreptei AM este (vezi (3) şi observaţia 1 din
0 1 1- a
- b 0 1 - b = 0, şi apoi a×b×g = 1, adică (1).
/ CA / / AB /
IV §4) (6) = 0. Evaluăm cu lema 1
1 - g 1- g / CA /(M ) / AB /( M )
Demonstraţie sintetică. Admitem situarea punctelor M, N, din IV §5 raportul numerelor reale de pe linia doua a
P pe o dreaptă d; fie D intersecţia ei cu paralela prin A la BC. / AB /( M ) / AB /( M ) / AB /(C ) / CA /( B)
determinantului: = × × =
Redăm membrului stâng din (1) forma familiară şi notăm / CA /(M ) / AB /(C ) / CA /( B) / CA /( M )
MB NC PA BM D( ABC ) CB MB
k= × × . Asemănări evidente, asociate cu comparări de = × × =- = -( B,C;M ) = -a . Astfel (6) devine:
MC NA PB BC D(CAB ) CM MC
NC MC PA DA (7) / AM / º a × / CA / + / AB / = 0. Prin permutări ciclice se
orientări, asigură = , = şi urmează k = 1.
NA DA PB MB deduc şi ecuaţii generale ale dreptelor BN, CP:
Implicaţia inversă beneficiază de posibilitatea aplicării / BN / = b × / AB / + / BC / = 0, / CP / = / CA / + g × / BC / = 0.
metodei reducerii la absurd. Fie P’ punctul în care MN taie AB; Explicităm acum ecuaţiile generale ale dreptelor suport:
nu zicem, dar este de analizat ipoteza că P’ ar fi diferit de P. / BC / = x , / CA / = + y, / AB / = - x - y + 1.
Calculând (A, B; P) din ipoteza (1) şi (A, B; P’) din aplicarea
directei, observăm egalitatea celor două rapoarte simple, deci Ecuaţia (7) şi analoagele devin (după schimbări de semn):
coincidenţa punctelor P, P’. ìx + (1 - a)y - 1 = 0,
ï
(8) í(1 - b)x -b y + b = 0,
ïgx + y = 0.
î
Condiţia ca cele trei drepte să fie în fascicul se exprimă prin (5)
fig. 1 fig. 2
1 1 - a -1
din §4: (9) 1 - b - b b = 0, ce devine imediat a b g = -1,
Teorema 2. (Ceva) Fie un triunghi ABC şi puncte M, N, P,
g 1 0
situate pe dreptele BC, CA, AB toate distincte de vârfuri.
Dreptele AM, BN, CP sunt în fascicul dacă şi numai dacă are adică (4).
loc "relaţia lui Ceva" Se apreciază drept sintetică deducerea relaţiei lui Ceva
(4) (B, C; M)×(C, A; N)×(A, B; P) = -1. prin două aplicări de relaţii Menelaos. Actualul context privile-
Demonstraţie analitică. Folosim acelaşi reper afin R şi giază pentru acest epitet o demonstraţie independentă a directei,
identificăm M, N, P prin numerele reale a, b, g cu semnificaţiile folosind rapoarte de arii orientate. Admitem deci că dreptele AM,
BN, CP au în comun un punct Q şi observăm:

61 62
 MB s( AMB) s(QMB) s( AQB) s( ABQ) / AM /( B ) a / CA /( B ) + / AB /( B ) a × D(CAB )
( B, C ; M ) = = = = = . ( B, N ; Q ) = = = =
MC s( AMC ) s(QMC ) s( AQC ) s( ACQ ) / AM /( N ) a / CA /( N ) + / AB /( N ) / AB /( N )
Permutăm ciclic, înmulţim cele trei egalităţi şi facem trei a(1 - b) × D(CAB ) a(1 - b) × D(CAB ) 1
= = = a(1 - b) = a + =
simplificări de factori de tipul s( XYQ) = -s(YXQ) spre a deduce / AB /(C ) - b / AB /( A) D(CAB ) g
egalitatea (4). Implicaţia reciprocă se deduce ca în teorema = (B, C; M) + (B, A; P), adică a doua egalitate (11); celelalte două
precedentă prin reducere la absurd. se pot deduce prin permutări ciclice.
Observaţia 1. Din cauza rolurilor distincte ale lui A, B, C Din nou, se apreciază drept sintetică deducerea relaţiilor
în reperul R, ecuaţiile (8) au pierdut din simetrie. Putem interpreta Van Aubel prin două aplicări de relaţii Menelaos.
(5) ca precizând un reper tangenţial T. Pentru a explicita (6) a mai Observaţia 3. Ultimele două teoreme se particularizează
intervenit o condiţie, frecvent utilizată, de "uniformitate a spre a regăsi centrul de greutate al unui triunghi şi binecunoscuta
normării" /BC/(A) = /CA/(B) = /AB/(C). Acum (7) şi analoagele sa poziţie pe fiecare mediană.
dau coordonatele tangenţiale [0, a, 1], [1, 0, b], [g, 1, ,0] şi Teorema 4. (Desargues) Fie triunghiul ABC astfel
condiţia de a fi în fascicul apare mai simetric. încât să fie unic determinate dreptele AA', BB', CC' şi punctele
0 a 1 MÎBC Ç B'C', NÎCA Ç C'A', PÎAB Ç A'B'. Următoarele
/
(9 ) 1 0 b = (1 + abg ) = 0. condiţii sunt echivalente
g 1 0
(i) Dreptele AA', BB', CC' sunt în fascicul.
(ii) Punctele M, N, P sunt coliniare.
Observaţia 2. Figura 1.7.3. ilustrează
fig. 3 Demonstraţie analitică. I. (i) Þ (ii). Admitem (i) sub
cazul când are loc (4) dar fasciculul dreptelor
formularea uşor restrictivă a existenţei punctului de concurenţă W
AM, BN, CP conţine drepte paralele. Suplimentar faţă de (4) au
şi vom considera rapoartele simple
loc şi următoarele egalităţi (echivalente între ele).
(12) a = (A', A; W), b = (B', B; W), g = (C', C; W).
(10) ab = a-1, bg = b -1, ag = g -1.
Conform cu (20) din §3. vom avea:
Teorema 3. (Van Aubel) Dacă pentru un triunghi ABC
(13) x A¢ = a × x A + (1 - a) xW , y A¢ = a × y A + (1 - a ) yW
şi puncte MÎBC, NÎCA, PÎAB distincte de vârfuri, dreptele
AM, BN, CP sunt concurente în Q, atunci au loc "relaţiile şi analoagele. Scriem cu determinanţi ecuaţii generale ale
Van Aubel" dreptelor A'B', B'C', C'A' şi avem:
ì (A, M;Q) = (A, B;P) + (A,C;N) , / A¢B ¢ /( A) D( A¢B ¢A) (1 - a) × D(WB ¢A)
( A, B; P) = = = .
ï / A¢B ¢ /( B) D( A¢B ¢B) (1 - b) × D( A¢WB)
(11) í (B, N;Q) = (B, C;M) + (B, A;P) ,
ï (C, P;Q) = (C, A;N) + (C, B;M). Pentru ultima egalitate, la determinantul de la numărător linia a
î treia amplificată cu α se scade din prima iar în determinantul de la
Demonstraţie analitică. Folosind lema 1 din §5. şi ecuaţia numitor linia a treia amplificată cu β se scade din a doua. În noii
generală (7) mai sus dedusă avem: determinanţi linia lui Ω amplificată convenabil se scade din cea
corespunzătoare lui B', respectiv A' şi urmează:
(1 - a) × b
(14) (A, B; P) = .
(1 - b) × a

63 64
Se permută ciclic (14) şi ne asigurăm prin Menelaos de tacite că triunghiurile ABC, A’B’C’ şi înlocuirea ei cu ipoteza
coliniaritatea punctelor M, N, P. contrară, a necoplanarităţii lor. Aceasta înseamnă şi reformula-rea
Cazul " Ω aruncat la infinit" se abordează analog consi- condiţiei (i), de exemplu, prin (j): dreptele AA’, BB’, CC’ sunt
derând cuplul director (, m) pentru AA', BB', CC'. Rolul lui (13) concurente (într-un punct O numit centru de omologie). Acum,
şi al analoagelor îl preia pentru a demonstra implicaţia (j) u (ii) este suficient să
ìx A¢ = x A + a ×  , y A¢ = y A + a × m ; considerăm dreapta u de intersecţie a planelor (ABC), (A’B’C’).
ï Dreptele AB, A’B’ fiind situate în planul OAB admit un punct
(13/) íx B¢ = x B + b ×  , y B¢ = y B + b × m ;
comun P ce este situat în fiecare dintre planele (ABC), (A’B’C’),
ïx = x + g ×  , y C¢ = y C + g × m .
î C¢ C deci pe dreapta lor de intersecţie u. Analog, şi punctele M, N sunt
II. (ii) Þ (i). Fie w = 0 ecuaţia generală a dreptei ce conţine pe u, deci M, N, P sunt coliniare. (Dreapta u este numită axa de
punctele M, N, P. Având în vedere şi ecuaţii generale ale omologie a triunghiurilor ABC, A’B’C’).
dreptelor suport ale laturilor triunghiului ABC vom găsi ecuaţii de Pe o figură ce a permis demonstrarea implicaţiei (i) u u
drepte: (ii), indiferent de ipoteza coplanarităţii sau a contrarei, citim şi
ì/ B¢C ¢ / = a × / BC / + w, implicaţia opusă, (ii) u (i) fixându-ne de exemplu atenţia pe
ï perechea de triunghiuri AA’N, BB’M: centrul de omologie este
(15) í/ C ¢A ¢ / = b × / CA / + w, acum P, intersecţiile laturilor omoloage sunt O • (AA’, BB’),
ï/ A ¢B¢ / = g × / AB / + w.
î C•(AN, BM), C’•(A’N, B’M) şi coliniaritatea lor exprimă
Determinăm dreapta AA' în fasciculul dreptelor C'A', A'B' prin concurenţa (în O) a dreptelor AA’, BB’, CC’.
/ C¢A ¢ / / A ¢B¢ / Această secvenţă nu demonstrează implicaţia (i) u (ii) şi
ecuaţia sub formă de determinant = 0. în cazul special enunţat, când triunghiurile ABC, A’B’C’ sunt
/ C¢A¢ /( A) / A¢B¢ /( A)
Aceasta şi analoagele se explicitează rapid prin (15): coplanare. Ideea este de a pune în evidenţă un triunghi martor
A*B*C* situat în poziţie generică faţă de fiecare dintre triun-
ì/ AA¢ / = b × / CA / - g / AB /
ï ghiurile ABC, A’B’C’. În acest scop pe o dreaptă prin O nesituată
(16) í/ BB¢ / = -a / BC / +g / AB/ în planul (ABC) = (A’B’C’) se consideră puncte distincte U, V.
ï/ CC¢ / = a / BC / - b / CA / Se precizează intersecţiile A* • (AV, A’U), B* • (BV, B’U),
î
C* • (CV, C’U). Acum pentru triunghiurile ABC, A*B*C*
Prin simpla constatare /AA'/ + /BB'/ + /CC'/ º 0 deducem că
dreptele AA', BB', CC' sunt în fascicul. suntem în cazul generic şi intersecţiile M*• (BC, B*C*), N*
• (CA, C*A*), P* • (AB, A*B*) se vor găsi pe dreapta u,
intersecţie a planelor (ABC), (A*B*C*).
Considerăm triunghiurile AA’A*, BB’B*. Laturile lor
omoloage se intersectează în punctele coliniare V, U, O deci va
exista un centru de omologie şi anume P* • (AB, A*B*); acesta
fig. 4
trebuie să fie şi pe A’B’ deci P* coincide cu punctul notat în
Demonstraţie sintetică. Fapt mai puţin obişnuit, teorema enunţ cu P. Analog, M = M*, N = N* şi a fost deja stabilită
lui Desargues admite o generalizare mai uşor de demonstrat ca situarea acestor puncte pe dreapta u, q.e.d.
teorema propriu-zisă. Generalizarea constă în suprimarea ipotezei

65 66
 Altă demonstraţie sintetică a implicaţiei (i) u (ii). În ciuda
unor prejudecăţi, o înlănţuire de Menelaosuri, constituie o
demonstraţie comodă; opinăm că scrierea relaţiei lui Menelaos cu
rapoarte simple îşi vădeşte astfel avantaje. Se observă că este
dorită dovedirea coliniarităţii punctelor M, N, P situate pe laturile
triunghiului ABC. Este recomandabilă estimarea rapoarte-lor
simple (A,B; P), (B,C; M), (C,A; N); acestea pot fi exprimate cu
relaţia lui Menelaos în triunghiurile ABO, BCO, CAO tăiate
respectiv de transversalele A’B’P, B’C’M, C’A’N astfel:
(A,B; P) = (A,O; A’)$(O,B; B’),
(B,C; M) = (B,O; B’)$(O,C; C’),
(C,A; N) = (C,O; C’)$(O,A; A’).
Făcând produsul membru cu membru a acestor trei egalităţi, în
membrul secund se grupează produse (X,O; X’)$(O,X; X’) = 1 şi
constatăm valabilitatea relaţiei Menelaos pentru punctele M, N, P
situate pe laturile triunghiului ABC.
Teorema 5. Fie un triunghi ABC şi un punct Q nesituat nici
pe BC, nici pe CA şi nici pe AB. Dacă există punctele M Î
AQ Ç BC, N Î BQ Ç CA, P Î CQ Ç AB, M' Î BC Ç Ç NP,
N' Î CA Ç PM, P' Î AB Ç MN, atunci punctele M', N', P'
sunt coliniare.
Fig. 5
Demonstraţie sintetică. Pentru M, N, P are loc relaţia lui
Ceva, deci nu şi cea a lui Menelaos, deci MNP este triunghi.
Punctul Q este centrul de omologie al triunghiurilor ABC, MNP,
deci există o axă de omologie q ce conţine punctele M', N', P'.
Notă. Vom mai prezenta o demonstraţie în contextul mai
avantajos al coordonatelor baricentrice.
67
Observaţia 5. Triunghiul MNP este numit pedal (al lui Q,
faţă de D ABC). S-a exclus plasarea lui Q pe dreptele suport ale
triunghiului complementar A*B*C* prezentat pe figura 1.7.6 sau
pe mediana AM, ce ar fi implicat aruncarea la infinit a lui M'.
Punctul M' satisface evident (B, C; M') = -(B, C; M), deci este
conjugatul armonic al lui M în raport cu (BC). Dreapta q se
numeşte polara triliniară a lui Q în raport cu D ABC.
fig. 6 fig. 7
Observaţia 6. Pentru o dreaptă q ce nu trece prin nici un
vârf al triunghiului ABC există un unic Q încât q să fie polara sa
triliniară; este numit polul triliniar al lui q în raport cu D ABC.
Teorema 6. Fie ABC puncte coliniare distincte şi O nesituat
pe AB. Dacă o dreaptă ce nu trece prin O intersectează OA,
OB, OC în M, N, P atunci:
(17) (M, N; P) × (N, B; O) = (M, A; O) × (A, B; C).
Vezi demonstraţii în Iè8, PC.4.
Pauza de cafea 14
2. Fie triunghiul ABC şi A ' Î BC , B ' Î CA, C ' Î AB.
Perpendicularele în A’, B’, C’ pe BC, CA şi respectiv AB sunt
concurente dacă şi numai dacă
A ' B 2 - A ' C 2 + B ' C 2 - B ' A2 + C ' A2 - C ' B 2 = 0.
(Concurs ocuparea posturilor,1994)
Teorema 7. Fie ABC puncte coliniare distincte şi O un punct
nesituat pe AB. Dacă o dreaptă ce nu trece prin O
intersectează OA, OB, OC în M, N, P, atunci:
68
 OC OA OB zând raportul simplu interceptat pe o ''ceviană'' OC în funcţie de
(18) AB = CB × + AC × . cele interceptate pe laturile OA şi OB. Ideea comună a acestor
OP OM ON
teoreme este că, în raport cu triunghiul arbitrar OAB putem
Demonstraţie analitică: În acelaşi reper R = (O, A, B)
considera puncte arbitrare M Î OA, N Î OB, C Î AB; este unic
reconsiderăm punctele C, M, N din demonstraţia teoremei
precedente. Considerăm apoi P încât (C, P; O) = u, deci precizat punctul P Î OC Ç MN; poziţia sa în raport cu [MN],
respectiv cu [OC] este furnizată de teoremele 6, respectiv 7.
æ 1 -k ö Observaţia 8. În (18) sunt evidenţiate rapoarte simple: p
Pç , ÷ . Coliniaritatea punctelor M, N, P revine
è u(1 - k) u(1 - k) ø = (C, P; O), m = (A, M; O), n = (B, N; O). În locul lor se pot
prin D (M, N, P) = 0 la u(1 - k)mn = n + km, ce se transcrie considera 1 - p = (C, O; P); 1 - m = (A, O; M), 1 - n =
1 1 k 1 1 CB = (B, O; N) spre a-i conferi lui (18) forma evident echivalentă:
u= × + × . Se înlocuiesc aici: = ,
1- k m 1- k n 1 - k AB PC MA NB
(18') AB × = CB × + AC × .
k AC 1 OA 1 OB PO MO NO
= , = , = şi se obţine (18).
1 - k AB m OM n ON
Demonstraţia sintetică ce o preferăm aici unei înlănţuiri
de Menelaosuri completează figura cu paralele prin A, B la CO
care intersectează MN în D, E. În trapezul ABED, pentru paralela
CP la baze are loc egalitatea:
CP = (C , A; B) × AD + (C , B; A) × BE.
Din asemănări evidente şi comparări de orientări reţinem:
AD = ( A, O; M ) × OP, BE = ( B, O; N ) × OP,
care introduse în precedenta (amplificată prin AB ) o aduc la
forma AB × (C , O; P ) = CB × ( A, O ; M ) + AC × ( B , O ; N ) . Aceasta
este un alter-ego al relaţiei (18); ulterior va fi notată cu (18’).
Pentru a găsi chiar (18) mai avem de înlocuit rapoarte simple prin
formule de tipul (C , O; P ) = 1 - (C , P; O ) (spre a aduce O pe
ultima poziţie în cele trei rapoarte simple), desfaceri de paranteze
şi reducerea termenilor AB = CB + AC .
Observaţia 7. Configuraţia din ultimele două teoreme,
este dintre cele mai simple în care se pot face corelări de
invarianţi afini. Din acest motiv (17) şi (18) intervin frecvent în
configuraţii mai complexe.
Teorema 6 ne oferă variaţia raportului simplu la proiecţii
centrale. Teorema 7 este citată ca teorema transversalei, preci-

69 70
 è3. Geometrie proiectivă
A. Argumente pentru geometria proiectivă
Începem prin a adopta ipoteza că situaţia dintr-un plan w
ne este accesibilă doar urmărind într-un plan p umbrele dintr-un
fascicul de raze paralele. Umbrele punctelor A', B', D' situate pe o
dreaptă d' din w se plasează desigur pe o dreaptă d Ì p. Umbrele
fig. 8
punctelor unei elipse C ' din w se plasează pe o elipsă C din p.
Constatând că C este un cerc nu putem afirma că şi C '
este cerc. Găsind în p segmente congruente [AB], [AC] nu putem
afirma că şi ''originalele'' [A'B'], [A'C'] sunt congruente. Faptele
geometrice relevante pentru studiul planului w nu sunt toate cele
din geometria euclidiană ci doar o parte din ele, constituind
geometria afină. În mare renunţăm la conceptul de lungime a unui
segment şi pornim raţionamentele de la conceptul de raport
simplu a trei puncte coliniare, deoarece prin teorema lui Thales
suntem asiguraţi că are loc (A, B; D) = (A', B'; D'). Noi am
efectuat aici un studiu afin pornind de la repere afine în care nu
am acceptat ipoteze euclidiene (segmente congruente şi
perpendiculare); într-un astfel de reper am asociat prin mijloace
afine coordonate pentru orice punct M şi am dedus ecuaţii de
drepte. Un studiu al unor ecuaţii ceva mai complicate ne-a format
terminologia referitoare la conice şi posibilitatea redefinirii lor
geometrice. Am studiat astfel prioritar geometria afină, mai
generală dar mai ''săracă'' decât geometria euclidiană. Regăsirea
întregii ''bogăţii'' a geometriei euclidiene a fost posibilă când am
cunoscut şi forma fundamentală F(u, v) = =E×u2 + 2F×u×v + G×v2
ce ne-a permis în I § 6 să estimăm lungimi de segmente şi măsuri
de unghiuri.
71
Ne vom imagina în continuare situaţia mai plauzibilă când
''informaţiile'' din planul w nu ajung în planul p prin ''raze
paralele'' ci prin raze convergente la un observator O. Urmărim
prin figura 3.3.2 ''transferul de informaţie'' de la o dreaptă d' la o
altă dreaptă d.
Conform teoremei 6 din è2 nu avem egalităţi de rapoarte
simple (A, B; D) = (A', B'; D') sau (A, B; C) = (A', B'; C') dar
avem egalitatea de birapoarte;
(1) (A, B; C, D) = (A', B'; C', D').
Apare necesitatea unui studiu mai general decât cel afin ce
se va contura în cele ce urmează în ''geometrie proiectivă''.
fig.10
fig. 9
Reluăm prin figura 10 analiza configuraţiei (d, d', O), la
scară micşorată dar cu detalii adăugate. Paralela prin O la d'
intersectează d în E, iar paralela prin O la d intersectează d' în F'.
Corespondenţa prin ''raze spre observatorul O'' de la puncte M'Îd'
la puncte MÎd are astfel două ''accidente'': – punctului F'Î Î d' nu
îi corespunde nici un punct (propriu) al lui d; – punctul E Î d nu
este imagine a nici unui punct (propriu) de pe d'. Accidentele se
înlătură completând dreptele date cu puncte ''improprii'': •d' cu
un punct, d'¥ , deci considerând d¢ = d' È È {d'¥}; •d cu un punct,
d¥; deci considerând d = dÈ{d¥}. Corespondenţa în discuţie se
completează în mod natural la o funcţie bijectivă p: d ® d¢
scriind p(E) = d'¥, p(d¥) = F’. Corespondenţa p se numeşte
perspectivitate (de drepte proiective). Atragem atenţia că f nu
conservă adjectivul ''impropriu'': punctul propriu F' devine
impropriu, iar impropriul d'¥ devine punctul propriu E.
Urmărim acum extensia corespondenţei f de la un plan w
la un plan p. Deoarece am admis pe fiecare dreaptă d sau d' şi
puncte improprii, va trebui să completăm corespunzător planele p
şi w. Gândind în w o paralelă e' la d' punctele improprii e'¥ şi d'¥
72
vor interveni în corespondenţă prin paralela prin O la d' şi e' ce
intersectează p într-un singur punct E. Suntem deci obligaţi să
admitem: (2) d' || e' Þ d'¥ = e'¥.
Cu alte cuvinte d'¥ nu este asociat dreptei d' ci direcţiei
[d'] a acestei drepte. Putem astfel identifica punctele improprii
d'¥ ale planului w prin direcţii ale planului w, alcătuind familia
Dw. Punctelor improprii ale planului p' le corespund în p puncte
aflate şi în planul d', prin O paralel cu w, deci corespondenţa
asociază punctelor din Dw puncte aflate pe dreapta p Ç d'. Sun-
tem astfel obligaţi să gândim punctele improprii ale planului w
aşezate pe o dreaptă, deci să concepem Dw ca o dreaptă ce va
binemerita numele de dreapta improprie a planului w.
Gândim acum în p o paralelă e la d, punctele improprii
e¥, d¥ sunt pe paralela prin O la d (şi e) ce înţeapă w într-un
singur punct F'; aşadar: (2') d || e Þ d¥ = e¥.
Deducem ca mai sus că punctele improprii ale planului p
alcătuiesc dreapta improprie Dp a planului p. Corespondenţa ne
obligă astfel la completarea planelor afine p şi w la plane proiec-
tive p = p È Dp, w = w È Dw . În aceste condiţii corespondenţa
este o aplicaţie biunivocă F : w ® p ce asociază fiecărui punct
M' din w punctul M = OM' Ç p din p . Bijecţia F se numeşte
perspectivitate (de plane proiective).
Conceptul de biraport a patru puncte coliniare se extinde
imediat şi pentru puncte improprii; dacă A, B, C sunt puncte
proprii ale unei drepte d, iar D este punctul ei impropriu, atunci:
(3) (A, B; C, D) =
( A, B; C)
= (A, B; C).
(A, B; D)
Geometria proiectivă apare drept studiu al unui plan p , în
care la patru puncte coliniare este asociat invariantul ''biraport''.
Geometria proiectivă apare substanţial mai ''săracă'' decât cea
afină. Să observăm, de exemplu, că nu există aici ''drepte
paralele'': dacă d şi e intersectează p după drepte afine paralele d,
e, atunci d şi e au în comun punctul impropriu identificat prin
direcţia comună a dreptelor d, e.
73
Cu alte cuvinte, pentru planul intuitiv p avem de
considerat următoarele geometrii:
• E – euclidiană, în care discernem structura de incidenţă I şi o
funcţie distanţă;
• A – afină, cu structura de incidenţă I şi o funcţie r, raport
simplu;
• P – proiectivă, desfăşurată pe un plan completat p = p È Dp,
cu o structură de incidenţă I şi o funcţie biraport.
Pentru a ''îmbogăţi'' geometria proiectivă a unui plan p la
o geometrie afină este suficient să alegem o dreaptă proiectivă e
Ì p şi să considerăm mulţimea de puncte s = p \ e . O mulţime
u de puncte din s este considerată dreaptă afină dacă există în p
o dreaptă u încât u = u Çs. Punctul u Ç e este considerat
impropriu pentru dreapta afină u şi va fi notat u¥. Dacă A, B, C
sunt puncte distincte pe dreapta afină u, definim raportul lor
simplu prin: (4) (A, B; C) = (A, B; C, u¥).
Pauza de cafea 15
3. Inegalităţi între elementele unui triunghi.
5. Arătaţi că dintre toate dreptunghiurile cu acelaşi peri-
metru, pătratul are aria cea mai mare. (Concurs ocuparea
posturilor, Subiecte de metodică, 1994)
B. Geometrie proiectivă pe o dreaptă
Pentru o dreaptă afină d se dovedea eficientă corespon-
denţa f asociată prin intermediul unui reper afin (O, E), f : d ® R,
unde f(M) = (M, E; O). Completarea lui d la o dreaptă proiectivă
d = d È{d¥} obligă la o eventuală extensie f : d ® R  , unde R ==
R È {¥}, dar care se dovedeşte puţin eficientă. Este preferabil să
înlocuim coordonata neomogenă x cu coordonatele omogene [x1,
x0], unde x = x1/x0. Aici avem:
(5) [x1, x0] = {(tx1, tx0) | t Î R*}
74
şi suntem obligaţi a lua (x1, x0) ¹ (0, 0). Pentru punctele proprii
vom putea lua (x, 1) Î [x1, x0], iar punctul impropriu va fi dat de
[1, 0].
Considerând în plan punctul M(x1, x0), M ¹ O(0, 0),
mulţimea [x1, x0] corespunde punctelor (diferite de O) ale dreptei
OM. Putem astfel identifica dreapta proiectivă d cu fasciculul
dreptelor prin O.
Pentru ca o identificare a dreptei d să aibă virtuţi intuitive
este util să alegem pe fiecare dreaptă OM câte un punct; ideea de
a intersecta fasciculul (O) cu o dreaptă e, unde O Ï e nu rezolvă
problema, deoarece există în fascicul o dreaptă paralelă cu e ce nu
o intersectează într-un punct (propriu). Vom considera însă un
cerc prin O şi un punct A ¹ O pe tangenta în O. Pentru un punct
generic M, M Ï OA, există un punct unic N Î OM Ç C încât N
¹ O. Dacă MÎOA, punctul N va fi luat în O. Astfel, fiecărei
drepte din fasciculul (O) i se asociază un punct unic N Î C şi
este realizată identificarea unei drepte proiective d printr-un cerc
C.
fig. 11 fig. 12
Observaţia 1. Identificând dreapta proiectivă printr-un cerc C
, pe figura 12 nu putem spune care dintre punctele Z, U se află
''între'' X şi Y; conceptul ''a fi între'' nu are caracter proiectiv.
Putem însă spune că Z, U sunt separate de (X, Y) şi nota (X,
Y) ¸ (Z, U), relevanţa proiectivă fiind asigurată prin reformularea
(X, Y; Z, U) < 0.
Observaţia 2. Identificarea dreaptă proiectivă = cerc are caracter
,,individual''; nu suntem îndreptăţiţi să privim două drepte proiec-
tive ca două cercuri ce ar putea avea în comun două puncte. Oricum,
vom continua să desenăm dreapta cu rigla, cele de mai sus
permiţându-ne doar să intuim că punctul de la infinit ''leagă'' cele
două semidrepte afine opuse.
75
Un reper proiectiv pe o dreaptă d nu
poate conţine mai puţin de trei puncte;
împreună cu punctul ce dorim să-l reperăm
trebuie să fie minimum 4 puncte pentru ca fig. 13
prin intermediul biraportului să putem asocia un număr real. Vom
considera un reper proiectiv P = (O, A, E) pe dreapta d. Unui
punct arbitrar M Î d îi vom asocia coordonate omogene [x1, x0 ]
încât: (6) x1 = (M, E; O, A)×x0 cu următoarele precizări în caz de
coincidenţe de puncte: – dacă M = 0, [x1, x0] = [0, 1];– dacă M =
E, [x1, x0] = [1, 1]; – dacă M = A, [x1, x0] = [1, 0].
Reperul proiectiv P constituie o generalizare a reperului afin
R = (O, E). Pentru o dreaptă afină d luăm A drept punctul ei
impropriu şi în noul reper deducem rapid (M, E; O, A) = =(M,
E; O), deci x1 / x0 = (M, E; O) = xM.
C. Reper proiectiv în plan
Un reper proiectiv în plan este dat de patru puncte, ori-
care trei necoliniare, P = (O, U, V, E). Se pun în evidenţă punc-
tele E1Î OU ÇEV, E2 Î OV Ç EU. Acum pentru un punct M
putem considera M1 ÎOU ÇMV, M2 Î OV Ç MU. Pe dreapta
OU, în reperul P 1 = (O, U, E1), asociem lui M1 perechea de
coordonate [x1, x0]. Pe dreapta OV, în reperul P 1 = (O, V, E2)
asociem lui M2 perechea de coordonate [x2, x'0 ]. În cele două
asocieri ne putem asigura că are loc x0 = x0', deoarece x0 = 0 Û
Û M1 = U Û M Î UV Û M2 = V Û x0' = 0. Avem astfel
precizate pentru M coordonatele omogene (x1, x2, x0) date până la
un factor de proporţionalitate. Nu este posibil să avem x1 = x2 =
x0 = 0, deoarece x1 = 0 Û M1 = 0 Û M Î OV, x2 = 0 Û M2 = =
O Û M Î OU şi, aşa cum am văzut mai sus, x0 = 0 Û M Î UV.
76

fig. 14 fig. 15
Când U şi V sunt puncte improprii OE1, EE2 şi OM1, MM2
sunt paralelograme şi reperul P devine reperul afin R = =(O, E1,
E2).
Observaţia 1. Pentru punctele ce alcătuiesc reperul,
coordonatele proiective omogene se află imediat: O[0, 0, 1], U[1,
0, 0], V[0, 1, 0], E[1, 1, 1]. Ultima precizare justifică pentru E
denumirea de punct unitate a reperului.
Observaţia 2. Dacă E este centrul de greutate al
triunghiului OUV, atunci coordonatele proiective în reperul P
coincid cu coordonatele baricentrice relative în raport cu D OUV.
Dacă E este centrul cercului înscris în
D OUV, atunci coordonatele
proiective în reperul P coincid cu
coordonatele normale relative în raport
cu D OUV. fig. 16
Vom preciza în continuare ecuaţia unei drepte generice în
raport cu reperul proiectiv P = (O, U, V, E). Considerăm o
dreaptă d ce nu conţine punctele U şi V şi intersectează UV, VO,
OU în A, B, C şi EU, EV în P şi Q. Pentru un punct M Î d
precizăm coordonatele folosind M1 Î OU Ç MV, M2 Î OV Ç MU.
Deducem x1 / x0 =(M1,E1; O,U) = V(M1,E1; O,U) =V(M,Q; B,A) = =
(M,Q; B,A) = (B, A; M, Q) = [1 - ( B, M ; A)] ×(A, B; Q) şi
x2 / x0 = (M2, E2;O, U) = (M, P; C, A) = (C, A; M, P) =
=[1 - (C , M ; A)] ×(A, C; P). Putem alege constante a, b, g încât:
x1 x
(7) a× + b× 2 + g = 0. Pentru a ne asigura de constanţa
x0 x0
(în raport cu M) a sumei primilor termeni este suficient să avem:
a× AB ×(A, B; Q) + b× AC ×(A, C; P) = 0, con-diţie ce revine rapid
la:
77
(8) a = t×(A, B; C, Q), b = t×(A, C; B, P).
În aceste condiţii, pentru a avea (7) trebuie să luăm:
g = -t[(A, B; Q]×(A, B; C, Q) + (A, C; P)×(A, C; B, P)] =
= -t×[(A, B; C) + (A, C; B)] = - t. Avem deci (7) dacă luăm:
(9) a / g = - (A, B; C, Q), b / g = - (A, C; B, P)
şi este precizată ecuaţia dreptei d sub forma:
(7') ax1 + bx2 + gx0 = 0.
Dacă, de exemplu, UÎd, VÏd vom găsi aceeaşi conclu-zie
pentru a = 0 şi b / g = - (B, E2; V, O). Dacă V Î d, U Ï d
concluzia este satisfăcută pentru b = 0 şi a / g = -(C, E1 ; U, O). În
fine, ecuaţia dreptei UV este x0 = 0, deci în (7') trebuie să luăm a
= b = 0, g ¹ 0.
Pentru conice aducerea la forma canonică proiectivă poate
urma calea descrisă în IV § 9 şi să conchidem că, din punct de
vedere proiectiv, avem doar următoarele tipuri de conice (cu
ecuaţiile canonice indicate):
– conica vidă x12 + x22 + x02 = 0;
– conice ovale x12 + x22 - x02 = 0;
– conice degenerate în:
– drepte complex conjugate x12 + x22 = 0;
– drepte reale distincte x12 - x22 = 0;
– drepte confundate x12 = 0.
Distincţia ce se face în planul afin între elipse, hiperbole,
parabole este dată desigur de poziţia faţă de conică a dreptei
improprii: exterioară, secantă, respectiv tangentă.
Pauza de cafea 16
Se consideră hexagonul ABCDEF înscris într-un cerc. Să
se arate că dreptele AD, BE, CF sunt concurente dacă şi numai
dacă AB$CD$EF = BC$DE$AF. (Concurs ocuparea posturilor,
Profesori I, 2001).
78
 è4. Programa de la Erlangen
Spre mijlocul secolului XIX, acumulările de rezultate geome-trice
au generat delimitări de domenii cu problematici şi metode speci-fice:
geometria proiectivă şi cea afină, geometrii neeuclidiene, geome-tria
diferenţială. Era necesară evidenţierea unor conexiuni între domenii, o
interpretare unitară. Aceasta a fost dată în 1882 de către Felix Klein, în
dizertaţie inaugurală, la Universitatea de la Erlangen. Noul punct de
vedere a determinat un salt, o revigorare, dezvoltări cantitative şi
calitative a geometriei şi este citat cu denumirea ,,Programa de la
Erlangen”.
Fie o mulţime arbitrară M. Notăm cu b(M) mulţimea bi-
jecţiilor mulţimii M în ea însăşi. Această mulţime se dotează în
mod natural cu operaţia  de compunere a funcţiilor, structu-
rându-se ca un grup b(M). Pentru un grup arbitrar G, un morfism
injectiv r: G ® b(M) se numeşte realizare a lui G ca grup de
transformări a mulţimii M.
Un triplet (M, G, r) în care r este o realizare a lui G ca
grup de transformări a mulţimii M se numeşte geometrie
Kleiniană concretă. Pentru început spunem că interpretăm M ca
mulţime a punctelor şi imaginea H = r(G) ca grup de trans-
formări. O submulţime F a lui M se numeşte figură (concretă).
Interpretăm astfel familia P (M) a submulţimilor lui M drept
mulţime F a figurilor concrete. O relaţie de echivalenţă e se
introduce în F în baza definiţiei F e F’ • $h h Î H Ù h( F ) = F '.
Clasa de echivalenţă [F] a figurii F în raport cu echivalenţa e se
numeşte figură abstractă sau tip de figură. O proprietate P a unei
figuri F se numeşte geometrică dacă are loc pentru toate fi-gurile
F’ din [F]. Mulţimea factor F / e = T constituie mulţimea tipurilor
de figuri a geometriei kleiniene (M, G, r). O clasă C de
proprietăţi geometrice precizează submulţimea γ a tipurilor de
figuri t pentru care au loc proprietăţile P din C . O asemenea
submulţime γ este numită configuraţie (a geometriei kleiniene
considerate). Pentru o mulţime K (numerică) o funcţie
i : F ® K este numită funcţie invariant dacă F eF ' Þ i ( F ) = i ( F ').
79
Cu alte cuvinte, putem interpreta i drept funcţie definită pe T. O
restricţie a funcţiei i la o configuraţie γ se numeşte măsură
(definită pe γ, cu valori în K). Geometria spaţiului Klein concret
(M, G, r) este dată de mulţimea figurilor abstracte şi a
proprietăţilor lor geometrice.
Atragem atenţia că acest cadru, doar aparent artificial, al
PROGRAMEI DE LA ERLANGEN, a permis definirea conceptului
general de MĂSURĂ ÎN GEOMETRIE.
Întrerupem cascada de denumiri de mai sus pentru a vedea
cum se concretizează ele pentru geometria euclidiană.
Rolul mulţimii M îl preia planul π (privit ca mulţime de
puncte. Realizarea H a grupului kleinian va fi dată de izometriile
planului π. Exemple de figuri abstracte: dreaptă, dreaptă orien-
tată, semidreaptă, semiplan, cerc de rază r, segment de lungime l
dată, vârfurile unui triunghi cu lungimi de laturi prescrise, elipsă
de semiaxe a, b precizate, hiperbolă echilateră, etc. Ca tipuri de
figuri distingem: triplet de puncte coliniare, patrupunct ortocen-
tric, unghi, triunghi (isoscel, echilateral, dreptunghic, ascuţitun-
ghic, ...), patrulater (convex, inscriptibil, circumscriptibil, para-
lelogram, trapez, ...), conică (cu centru unic, parabolă) etc. Toate
măsurile prezentate în această carte sunt măsuri.
Să înlocuim în exemplul de mai sus, grupul H al
izometriilor cu grupul H’ al similitudinilor ce conservă orienta-
rea triunghiurilor. Din lista de mai sus a figurilor abstracte
trebuie să înlăturăm cerc de rază r, segment de lungime l dată,
vârfurile unui triunghi cu lungimi de laturi prescrise, elipsă de
semiaxe a, b precizate; vom putea pune în locul lor: cerc, seg-
ment, vârfurile unui triunghi asemenea unuia dat, elipse de
excentricitate precizată.
Dacă operăm o nouă extensie a grupului, trecând de la H’
la grupul K al transformărilor afine, în lista ajustată a figurilor
abstracte trebuie să mai înlocuim: cerc prin conică reală de gen
eliptic, vârfurile unui triunghi asemenea unuia dat prin triplet de
puncte necoliniare. (Elipsele nu vor mai admite excentricitatea ca
invariant şi sunt deja incluse în noua listă).
80
 Pauza de cafea 17
Fie OA, OB, OC trei drepte perpendiculare două câte
două. a) Verificaţi că mijloacele tetraedrului OABC se află pe o
sferă. b) Notăm cu x, y, z distanţele de la un punct M, interior
triunghiului ABC la planele (OBC), (OCA) respectiv (OAB). Să
x y z restrictivă decât (1): • m : M ® M ' este o injecţie, • γ este un
se arate că + + = 1. c) Aflaţi locul geometric al
OA OB OC
ortocentrului triunghiului PQR ştiind că P, Q, R sunt puncte
mobile pe OA, OB, OC şi (PQR) y (ABC). (Concurs ocuparea
posturilor, Profesori I, 1999)
Precizarea conceptului de geometrie kleiniană mai nece-
sită o etapă prin care să se asigure independenţa unei geometrii de
modelul ales. O primă formulare, relativ accesibilă, consi-deră
două spaţii Klein concrete (M, G, r), (M’, G’, r’) şi un cuplu (μ,
γ) unde (1):
• m : M ® M ' este o bijecţie,
• γ este un izomorfism al grupului G în G’.
Pentru a evidenţia o condiţie de compatibilitate, vom asocia
primului spaţiu funcţia de realizare r : M ´ G ® M , unde pentru
X în M şi θ în G, considerăm transformarea T = r(θ) a mulţimii M
şi definim ρ(X, θ) = T(X). Asociind analog celui de al doilea
spaţiu Klein funcţia r ' : M '´ G ' ® M ', putem considera
M ´G
m´g

M '´ G '
diagrama D = r¯ r' ¯ . Precizăm acum cererea de
m
M  M '
compatibilitate (2) cu formularea diagrama D este comutativă,
adică, pentru orice X din M şi orice θ din G are loc:
r '[m( X ), g (q)] = m  r( X , q). În aceste condiţii, conceptele de
figură abstractă, configuraţie, măsură etc se transferă dintr-o
geometrie kleiniană în cealaltă.
Reformulăm (mai pretenţios) cele de mai sus pentru a
putea introduce conceptul de spaţiu Klein abstract, dar şi o
ierarhizare a geometriilor Kleiniene. Considerăm în acest scop o
categorie GK (a geometriilor kleiniene concrete) având:
• obiectele, spaţii Klein concrete;
• morfismele de la (M, G, r) la (M’, G’, r’) cupluri (μ, γ) ce
satisfac condiţia (2) şi următoarea condiţie (1’), mai puţin
morfism injectiv al grupului G în G’.
• compunerea morfismelor categoriei, cea din Ens2 .
Ne referim cu notaţia GK la un schelet al categoriei GK;
vom spune că GK este categoria spaţiilor Klein abstracte. Un
obiect al acestei categorii este o clasă de echivalenţă [M, G, r] al
unui spaţiu Klein concret (M, G, r), ce este numit spaţiu Klein
abstract. Existenţa, în categoria GK, a unui morfism de la [M,
G, r] la [M’, G’, r’] precizează o relaţie de subordonare a primei
geometrii kleiniene faţă de cea de a doua, interpretabilă prin
posibilitatea alegerii reprezentanţilor R = (M, G, r), R’ = = (M’,
G’, r’) încât M Í M ', G Í G '. Ca efect , discernem incluziuni ce
le schematizăm astfel: • tipuri de figuri, R’ Í R;
• proprietăţi geometrice R’ Í R; • invarianţi R’ Í R; • teoreme
R’ Í R; • transformări R Í R’.
Pauza de cafea 18
I. (Specialitate). A. Omotetii plane: definiţie, oricare două
triunghiuri omotetice sunt asemenea, mulţimea omotetiilor de
acelaşi centru formează un grup abelian izomorf cu grupul
multiplicativ al numerelor reale nenule, produsul a două omo-tetii
de centre diferite este o omotetie sau o translaţie.
II. (Metodică). A. Caracterizaţi analitic şi vectorial per-
pendicularitatea a două drepte în spaţiu.
B. Formulaţi sarcini de lucru pentru o activitate de
învăţare frontală în vederea rezolvării următoarei probleme:
Tetraedrul ABCD are muchiile AB = CD =2, AD = BC =
= 3,BD = 2,AC = 5. Calculaţi: a) unghiul format de AB şi
CD; b) distanţa dintre dreptele AB şi CD. (Concurs ocuparea
posturilor, Profesori I, 2002)

81 82
 è5. Geometrie hiperbolică
Pauza de cafea xx
Motto: hiperbolă = exagerare
Concepţia noastră despre şcoală şi geometrie conţine două
situaţii inacceptabile: - să se facă geometrie hiperbolică; - să nu se
amintească nimic despre existenţa ei. Referirea la ce trebuie sau e
bine să ştie un profesor despre geometrii neeuclidiene este mai
nuanţată. Pentru (a nu risca formulări de fizică relativistă sau
concepte cosmologice şi) a rămâne în interiorul geometriei, ne
simţim obligaţi să participăm la combaterea dăunătorilor ce văd o
opoziţie ireconciliabilă între geometria euclidiană şi cea hiper-bolică.
Poate cel mai bun antidot este un răspuns de tip armenesc: aveţi
perfectă dreptate, ne face plăcere să aflăm despre cultura domniei
voastre în acest domeniu dificil, numai că nu e vorba de vreo opoziţie ci
de o perfectă colaborare şi bună înţelegere. Unii dintre aceşti
dăunători se lamentează că geometrii nu pot decide de partea cui e
dreptatea: Euclid sau Lobacevski + Bolyai? Noi răspundem:
Câinele moare de drum lung şi ... grijuliul de grija altora!
Scriind fraza de mai sus, autorul îşi aminteşte de un român ce
deşteptăţeşte prin Americi şi care a lansat provocarea de a construi o
geometrie în care nici o axiomă să nu fie adevărată. Au răspuns mai mulţi.
A. O metaimplicaţie
Când se construieşte axiomatic o geometrie, nu are nici-o
relevanţă faptul că, într-o anume interpretare, o axiomă pare sau nu
adevărată. Este suficient să ştim că există o interpretare în care
ansamblul axiomelor să fie verificat.
Colaborarea numită între geometriile: euclidiană, hiperbo-
lică şi eliptică este dată ceva mai explicit prin:
Metateoremă. Consistenţa uneia dintre geometriile: eucli-
diană, hiperbolică şi eliptică o implică şi pe a celorlalte două.
Vom argumenta aici una dintre implicaţii: dacă geometria
euclidiană este adevărată, atunci este adevărată şi cea hiperbolică. La
sfârşitul acestei argumentări vom avea o nouă vedere asupra întregii
metateoreme.
83
Demonstrarea consistenţei geometriei hiperbolice revine la
construirea unui model pe care să fie adevărate axiomele acestei
geometrii. Ne abţinem să listăm aceste axiome dar le descriem suc-
cint: sunt cele ale geometriei euclidiene dar în care cunoscutul
postulat al paralelelor este înlocuit cu următoarea negaţie a sa: ×V
există un punct A şi o dreaptă d astfel încât, în planul determinat de
ele, să existe cel puţin două drepte prin A care să nu intersecteze d.
(Am evitat intenţionat cuvântul paralele ce admite unele speciali-
zări în cadrul geometriei hiperbolice). Modelul ce îl vom construi
binemerită numele lui Poincaré; apare aici o transformare a consi-
deraţiilor originale dar care nu justifică abandonarea numirii.
Fie planul euclidian π, o dreaptă a în acest plan şi un
semiplan deschis H delimitat de dreapta a. Privind H ca mulţime de
puncte, o vom structura geometric spre a fi validă geometria
hiperbolică. Deoarece la unele elemente de structură ne vom referi la
înţelesul euclidian, le vom adăuga prefixul e-; noţiunile de geometrie
hiperbolică ce le vom introduce vor purta în schimb prefixul h-;
opinăm că nu vor fi posibile confuzii.
Aşadar e-punctele din H sunt h-puncte. E-punctele dreptei a
nu vor fi h-puncte deoarece am gândit H drept
semiplan deschis. Pentru dreapta a vom folosi şi
denumirea de absolut al geometriei hiperbolice ce
suntem pe cale de a o construi. Fig. 17
Vom distinge (momentan) două feluri de
h-drepte:
- unele, zise şi speciale, vor fi intersecţiile cu H ale e-dreptelor
perpendiculare pe a , deci ne vor apare ca e-semidrepte;
- altele, zise şi generice, vor fi intersecţiile cu H ale e-cercurilor cu e-
centrele pe a , deci ne vor apare ca e-semicercuri.
Relaţia de h-incidenţă va fi restricţia relaţiei
de e-incidenţă. Adică un h-punct M va fi h-incident
h-dreptei m dacă e-punctul M aparţine e-figurii ce
este m (e-semidreaptă sau e-semicerc). Fig. 18
Ne convingem uşor că oricare două h-puncte (distincte, din
moment ce am spus două) M, N sunt h-incidente exact unei h-drepte
84
p. Considerăm e-segmentul MN şi e-mediatoarea sa, u. Dacă u
intersectează absolutul a într-un e-punct U, acesta va fi e-centrul
unui e-cerc prin e-punctele M, N ce va genera h-dreapta generică p.
Dacă u este e-paralelă cu a , înţelegem că e-dreapta MN este per-
pendiculară pe a , deci generează o h-dreaptă specială care va fi p.
Este evidentă distincţia între h-dreapta p ce o vom nota prin hMN şi
e-dreapta MN ce ar putea beneficia de notaţia eMN.
Vom asocia unei h-drepte e-puncte limită, anume intersec-
ţiile cu a ale e-figurii ce o generează; o h-dreaptă specială va
avea un singur e-punct limită, una generică va avea două.
Textul cuprins între semnele == poate fi omis la o primă lectură dar
asigură un minim de rigoare relatării.
= Introducem în această geometrie o primă măsură:
distanţa hiperbolică între două h-puncte. Considerăm fixat un
număr real strict pozitiv k. Fie M, N cele două puncte; vom defini
distanţa hiperbolică dh(M,N) potrivit atributului ce-l putem oferi
h-dreptei hMN:
- dacă este specială, admite un singur e-punct limită, U şi:
d h (M, N) = k × ln(M, N; U) ;
- dacă este generică, va admite două e-puncte limită, U, V şi:
d h (M, N) = k × ln(M, N; U, V) .
Atenţionăm că a apărut funcţia logaritm natural şi măsurile
euclidiene de raport simplu, respectiv biraport. Aceste măsuri
euclidiene conduc la numere pozitive deoarece U este exterior e-
segmentului MN, respectiv M şi N sunt pe acelaşi arc de
extremităţi U, V ale e-cercului suport al lui hMN. O eventuală
reordonare a h-punctelor M, N (sau a lui U, V) inversează rapor-
tul simplu, respectiv biraportul, schimbă semnul logaritmului, dar
rămâne neoperantă după aplicarea funcţiei valoare absolută.
Asigurăm că funcţia dh constituie o distanţă pe mulţimea H, dar
apreciem că efortul de a demonstra aceasta ar distrage atenţia (şi
aşa suprasolicitată).
Pentru a nu întrerupe cursivitatea următorului paragraf
vom face o observaţie cu caracter euclidian ce se impune în
această carte destinată măsurilor geometrice.
85
Pauza de cafea 19
Deşi discernem pentru un unghi două concepte esenţial
diferite figură (formată din două semidrepte cu aceeaşi origine) şi
măsură (număr cuprins între ...) avem aceeaşi notaţie pentru
ambele. Zicem că e bine că nu s-au introdus
complicări de notaţie; practica arată că
(teoretic posibilele) confuzii nu apar. În mod
excepţional, aici dorim să facem distincţie şi
vom apela la simbolul Øf pentru a desemna Fig. 19
figura.
A doua măsură geometrică ce o introducem pe H este
aceea de unghi hiperbolic şi va beneficia de notaţia Øh. Ideea
introducerii poate fi rezumată prin formularea modelul lui
Poincaré este conform. Aceasta vrea să spună că unghiul
hiperbolic este acelaşi cu unghiul euclidian al e-figurilor sale
suport. Fie date trei puncte: M, N, P. În cazul generic h-dreptele
hMN şi hPN sunt generice deci au ca suport e-cercuri secante în N.
Pe cele două e-cercuri se identifică e-arce, cuprinse în H, trecând
prin M, respectiv P. Aceste e-arce constituie h-semidreptele h(NM,
h MNP a cărei măsură ØhMNP
f
h(NP ce alcătuiesc h-unghiul
suntem în curs de definire. După cum am spus, acest unghi va fi cel
al arcelor de cerc NM, NP. Aceasta înseamnă că trebuie să punem
în evidenţă e-semidrepte (Nm, (Np tangente în N celor două e-arce şi
să considerăm unghiul euclidian fe mNp , a cărui măsură poate fi
notată ØmNp, sau, graţie precizărilor contextuale, fe MNP . Abia
acum putem spune că definim: ØhMNP = ØeMNP.
Având obiectivul verificării de axiome este corect să folosim
semnul specific congruenţei º , precizând aici cu ajutorul simbolului
º h că ne pregătim să-i atribuim un înţeles hiperbolic. Definim:
MN º h M ' N ' Û d h (M, N) = d h (M ', N ') şi
f
h MNP º h fh M ' N ' P ' Û h MNP º h h M ' N ' P '. =
Considerăm acum că am definit pe mulţimea H o structură
geometrică. Nu sunt dificultăţi spre a constata că această structură
verifică axiomele din primele patru grupe ale lui Hilbert. În ceea ce
86
priveşte axioma ×V, este uşor de dat un exemplu. Implicaţia men-
ţionată a metateoremei este astfel dovedită dar, având la îndemână
modelul, merită să mai facem câteva comentarii.
B. Elemente specifice
Fie d o h-dreaptă cu e-puncte limită U,
V şi un h-punct M. Aplicând procedeul de
construcţie pentru hMN când N este în U şi
apoi în V găsim două h-drepte p, q ce trec prin
M şi nu h-intersectează pe d. Acestea sunt h-
Fig. 20
drepte limită ce satisfac ×V pentru M şi d şi sunt
numite h-paralele la d. alegând pe d sensul spre U şi apoi cel opus,
spre V, punem în evidenţă două h-drepte orientate ce îl au ca suport
pe d, notate d+ şi d -. Putem introduce pe h-dreptele p, q sensurile
spre U, respectiv V spre a obţine h-drepte orientate p+, q -. Acum
preferăm să spunem că relaţia de h-paralelism se referă la h-drepte
orientate şi să folosim notaţia p+ yh d+, q - yh d -.
Pentru mulţimea putem folosi repere carteziene adaptate
luând Ox pe absolutul a iar semidreapta Oy ca o h-dreaptă
specială. Coordonatele carteziene x, y din π se restrâng la H prin
condiţia y > 0. O h-dreaptă d beneficiază astfel de o ecuaţie
(1) a(x 2 + y 2 ) + b x + g = 0,
unde α, β, γ sunt constante arbitrare ce satisfac (2) b 2 > 4ag.
Această h-dreaptă este specială dacă α = 0, generică în caz
contrar. Considerând şi h-dreapta d’ de ecuaţie a '(x 2 + y 2 ) +
+b ' x + g ' = 0, le asociem realizantul
a b b g a g
R= × + . Axiomatica unei asemenea geometrii se ramifică mai timpuriu
a ' b' b' g ' a ' g '
- Dacă R = 0, h-dreptele d, d’ admit orientări pentru a fi h-
paralele. - Dacă R > 0 h-dreptele d, d’ sunt h-secante. – Dacă R
< 0 h-dreptele d, d’ sunt divergente.
Considerăm, în repere adaptate ca mai sus şi ecuaţii mai
generale (2) a(x 2 + y 2 ) + b x + l y + g = 0. Acestea reprezintă
în π e-cercuri, aici ne interesează doar intersecţia lor Г cu H.
87
Intersecţia între (2) şi absolutul a este precizabilă cu ajutorul
lui
Δ = β2 – 4αγ: (*)
- dacă Δ > 0, Г este secantă şi se va numi echidistantă;
- dacă Δ = 0, Г este tangentă.
Va avea intersecţie nevidă cu
H pentru (α ¹ 0 şi λ < 0) sau
(α = β = 0 şi λγ <0). Se va
Fig. 21
numi oriciclu;
- dacă Δ < 0 şi λ < 0, Г este conţinută în H şi se va numi h-cerc.
O echidistantă este locul geometric al h-punctelor de o h-parte a
unei h-drepte la distanţă hiperbolică constantă de acea h-dreaptă.
Punctele unui oriciclu determină secante egal înclinate pe câte
două h-drepte dintr-o familie de h-drepte orientate paralele. Un h-
cerc este locul geometric al h-punctelor la distanţă hiperbolică
constantă de un h-punct (numit h-centru, totdeauna diferit de e-
centrul acelui e-cerc). Am ilustrat astfel plusul de diversitate ce
apare în geometria hiperbolică faţă de cea euclidiană.
Punem în evidenţă şi câteva elemente din geometria hi-
perbolică a h-triunghiurilor. Suma unghiurilor unui h-triunghi este
strict inferioară lui 180°. Oricare trei elemente dintre cele trei h-
laturi plus cele trei h-unghiuri le determină unic pe celelalte trei.
În particular, h-triunghiuri cu h-unghiurile egale sunt egale.
C. Alte metaimplicaţii
Geometria pe o sferă (din spaţiul euclidian tridimensio-
nal), în care rolul dreptelor îl preiau cercurile mari ale sferei,
constituie o geometrie eliptică. Acolo nu există drepte paralele.
din cea euclidiană. Deci consistenţa geometriei euclidiene o
implică pe cea a geometriei eliptice.
Mecanismul demonstrării metaimplicaţiei consistenţa
unei geometrii A atrage consistenţa unei geometrii B constă în
construirea cu mijloacele specifice lui A a unui model în care să
fie verificate axiomele lui B. Cunoştinţele noastre de geometrie
euclidiană au fost suficiente construcţiei schematice a modelu-lui
88
pentru geometria hiperbolică şi, în aliniatul precedent, a rela-tării
pentru geometria eliptică. Aplicarea acestui mecanism când
geometria A este cea hiperbolică presupune manevrarea unei
multitudini de cunoştinţe de geometrie hiperbolică tridimen-
sională. În general, la construirea acestor modele se scade o
dimensiune: sfera, model al geometriei eliptice de dimensiune doi
provine din spaţiul euclidian de dimensiune trei. Ne asumăm
curajul unei asemenea relatări până la încheierea acestei rubrici
A. Cei neinteresaţi pot sări peste relatare.
Un model H3 al geometriei hiperbolice tridimensionale îl
constituie un semispaţiu deschis delimitat de un plan α (ce preia
rolul absolutului a . H-planele sunt intersecţii cu H3 ale planelor
euclidiene perpendiculare pe α sau a sferelor cu centrele în α.
Intersectând două asemenea h-plane se obţin h-dreptele:
semidrepte sau semicercuri perpendiculare pe α.
Transcrierea analitică se face în repere carteziene tridi-
mensionale Oxyz, cu Oxy drept plan α. Rolul ecuaţiei (2) îl preia
(3) a(x 2 + y 2 + z 2 ) + b x + gy + l z + d = 0. (Pentru λ = 0 găsim
ecuaţiile h-planelor). Apar descrieri analoage preceden-telor
pentru: suprafaţa echidistantă, orisferă şi h-sferă. Geometriile
intrinseci ce apar pe orisfere, respectiv h-sfere sunt: euclidiene,
respectiv eliptice.
Pauza de cafea 20
(Ocuparea posturilor, Prof. II, 2002) Subiectul I (din specialitate) A.
Rotaţii în plan: definiţie, rotaţiile sunt transformări izometrice,
mulţimea rotaţilor cu acelaşi centru formează un grup comutativ în
raport cu operaţia de compunere, produsul unei rotaţii diferite de
transformarea identică cu o translaţie este o rotaţie.
Subiectul II (din metodica predării specialităţii). A. Proiectaţi
o unitate de învăţare cu tema Paralelism la clasa a VI-a pentru un
număr estimat de cinci ore, specificând detalieri de conţinut, obiective
de referinţă, activităţi de învăţare, resurse şi forme de evaluare.
D. Grupul transformărilor hiperbolice
Submulţimea H a planului π considerată la rubrica A este
89
invariată de următoarele tipuri de transformări (ce le considerăm
de la început restrânse la H):
- Simetrii Sd faţă de drepte perpendiculare pe absolutul a ;
- Inversiuni IC faţă de cercuri cu centrul pe absolutul a.
Considerăm grupul G generat de aceste transformări (prin
compuneri în număr finit). Acest grup va mai conţine:
- omotetiile HU cu centrele U pe absolut şi rapoarte pozitive (ob-
ţinute prin compuneri de inversiuni de pol U);
- translaţii pe direcţia absolutului (obţinute compunând simetrii
sau omotetii de centre diferite cu produsul rapoartelor egal cu 1).
Teoremă. Spaţiul Klein concret dat de grupul de
transformări G a mulţimii H este dotat cu geometrie hiperbolică.
Pentru o primă construcţie (predominant sintetică) pornim
de la o figură concretă {A, B} în care dreapta AB este
perpendiculară în U pe absolut. Prin intermediul omotetiilor şi
translaţiilor din G, această figură este dusă în orice altă figură de
acest tip, {A ', B'}în care dreapta A’B’ este perpendiculară în U’
pe absolut dacă măsurile asociate lor prin (A, B; U) sunt egale.
Încă nu putem afirma că familia de figuri concrete astfel
constituită este tip de figură, pentru că încă nu am testat toate
transformările grupului G. O inversiune generică nu conservă
raportul simplu.
Reparăm acest prim neajuns punând în evidenţă un punct
impropriu w, acelaşi pentru toate perpendicularele pe absolut şi
transcriem (A,B; U) = (A,B; U, ω). Acum o inversiune de pol V
(şi putere VU2 spre a nu introduce prea devreme multe notări)
transformă {A, B} în {A", B"}anulând particularitatea AB z a
şi conservând biraportul cu ambele puncte limită. Operând şi cu
inversiuni în celălalt punct limită constatăm posibilitatea inversării
ordinii punctelor A, B în (A,B; U) = (A,B; U, ω) şi suntem obligaţi
la considerarea măsurii invariate de G dată de funcţia distanţă
hiperbolică dh considerată mai sus.
Înainte de a trece la altă construcţie, vom remarca lipsa
caracterului geometric a diferenţierii ce apăruse pe model între h-
drepte: speciale şi generice; o inversiune face să dispară acest
90
calificativ.
Asociem numerelor α, β, γ, λ figura concretă dată de
mulţimea punctelor (lui H) ce verifică ecuaţia (1). Simetriile S d
schimbă numerele α, β, γ dar păstrează α şi λ. Inversiunea de pol
O şi putere k, dată de legea
kx ' ky ' kx '
x= 2 ,y= 2 , x 2 + y2 = 2 , natelor. Datorită faptului că putem purta congruent un segment
x ' + y' 2
x' + y' 2
x ' + y '2
schimbă numerele date după regula
(4) α’ = γ, β’ = k$β, γ’ = k2$α, λ’ = k$λ..
Se observă că egalitatea λ = 0 are caracter geometric. Aceasta
înseamnă că ecuaţiile (l) cu coeficienţi variabili reprezintă un tip
de figură. Se constată uşor că acest tip de figură verifică axiomele
de incidenţă ale geometriei plane, deci binemerită denumirea de
familie a dreptelor. Avem deci deja structura de incidenţă a noii
geometrii. Pe dreptele (speciale) date α = 0 se introduce în mod
natural relaţia de ordine euclidiană ce se transferă prin inversiuni
şi celorlalte drepte (generice).
Transformările (4) ne conving că discuţia (*) de la rubrica
B avea calităţi geometrice, deci separă tipuri de figuri. În linii
mari precizarea geometriei Kleiniene este realizată. (Ca în multe
alte cazuri, interpretările geometrice, nu beneficiază de algoritmi,
dar dau savoare consideraţiilor).
Având în vedere că în timpul scrierii acestui curs s-a desfăşurat
la Vaslui o ediţie a concursului ,,Academician Radu Miron”, înserăm
aici primele două probleme de geometrie din concurs.
Pauza de cafea 21
CLASA a VII – a. Pe mediana AM a triunghiului ABC(MÎBC)
se consideră punctul D. Fie N şi P picioarele perpendicularelor
duse din M pe BD, respectiv CD. Să se arate că AB=AC dacă şi
numai dacă MN=MP.
CLASA a VIII – a. În trapezul ABCD: ABêçCD şi
ACÇBD={0}.Paralele duse prin 0 la AD şi BC intersectează pe
AB în M şi respectiv N. Dacă AB=b, CD=a, a<b şi perimetrul
91
trapezului este p, să se calculeze: a) perimetrul triunghiului OMN.
b) Lungimile segmentelor AM, MN, NB.
è6. Corpul coordonatelor
Să stabilim întâi că trebuie să avem un corp al coordo-
pe o axă deducem că Z trebuie să fie inclus în mulţimea coordo-
natelor, deci şi a coeficienţilor din ecuaţiile dreptelor. Pentru a
găsi intersecţia a două drepte, avem de rezolvat un sistem ce
obligă la considerarea unui corp. Pentru moment, acest corp
trebuie să conţină Q.
Cam tot ce vedem în geometrie, când apar exclusiv drepte,
este complet ilustrat de situaţia când corpul coordonatelor este Q;
densitatea sa nu ne permite să observăm ,,lacune”.
Dacă avem şi cercuri suntem obligaţi la o extensie a lui Q;
altfel, de exemplu, dreapta de ecuaţie y = x, deşi trece prin centrul
cercului de ecuaţie carteziană x2 + y2 = 1, nu ar inter-secta acest
cerc!
Construcţiile geometrice se referă (adesea subînţeles) la
folosirea exclusivă a riglei şi compasului. Aceasta înseamnă că în
corpul coordonatelor, odată cu coeficienţii unei ecuaţii de gradul
doi, trebuie să se găsească şi soluţiile sale reale. Corpul ce se
obţine prin această cerere din Q (al extensiilor pătratice peste Q)
este în general notat cu S şi numit corpul lui Pitagora. (Nu
pentru că Pitagora ar fi gândit acest corp, ci pentru că s-a ocupat
de construcţii cu rigla şi compasul).
Pentru un bun înţeles al geometriei tradiţionale, acest corp
S este suficient. Limitarea nu este doar o preluare prin inerţie a
unei convenţii ci exprimă căutarea unor reguli cât mai simple.
Entuziasmează teorema lui Gauss care precizează nume-rele
naturale în care se poate împărţi un cerc (părţile fiind egale) cu
rigla şi compasul. Întreagă această teorie (geometrică, alge-brică
şi aritmetică) constituie urmare a limitării în discuţie.
Binevoieşte oare geometria să se limiteze la acest corp S?
Sigur, nu! Obiecte importante ale geometriei sunt conicele;
92
intersecţia a două conice este doar accidental reductibilă la ecuaţii
de grad doi!
O seamă de judecăţi splendide din geometria triunghiului
se referă la cubice. Trecerea de la triunghi la tetraedru pune în
evidenţă o suprafaţă (a lui Sartiaux), loc geometric al punctelor
ale căror izogonale (faţă de tetraedru) sunt aruncate la infinit (deci
analoagă cercului circumscris triunghiului) care este de grad trei.
Se impune astfel o extensie ce o vom nota cu A a lui Q, corpul
extensiilor algebrice. Pentru o ecuaţie algebrică de orice grad cu
coeficienţi în A, soluţiile reale vor fi tot în A!
Aparent, am preîntâmpinat toate necesităţile fără să sărim
peste cal. Aici ne referim la faptul că am rămas la un corp
numărabil şi infiniţii ce îi vom avea de judecat vor fi doar poten-
ţiali şi nu actuali.
Poate cea mai importantă constantă a geometriei
euclidiene, numărul π nu este însă în A! Se pare că nu ne putem
limita la un corp numărabil şi trebuie să-l acceptăm pe R drept
corp al coordonatelor.
Există şi consideraţii ce justifică treceri la un corp K mai
amplu decât cel al numerelor reale.
O situaţie oarecum specială o are cazul când corpul K este
corpul C al numerelor complexe. Motivul principal al acestei ex-
tensii provine din teorema fundamentală a algebrei ce ne asigură
că rădăcinile unei ecuaţii algebrice cu coeficienţi în C sunt de
asemenea în C. Unele referiri la extensia de la R la C au şi fost
utile în considerarea unor locuri geometrice şi se vor regăsi (în
capitolul IV) în studiul diametrilor conjugaţi şi a polarităţii.
Din punct de vedere strict geometric, extensia de la R la
C, permite neglijarea unor particularităţi ale unor configuraţii
studiate. Să admitem că, pe un caz particular al figurii, au apărut
punctele (reale) U, V de intersecţie a două cercuri şi că studiul
sintetic al poziţiei lor a condus la propoziţii sintetice. Există un
principiu al continuităţii care afirmă că rezultatele obţinute
subzistă şi când punctele U, V încetează de a mai fi reale.
Vom mai face aici doar două precizări de terminologie.
În coordonate omogene asociate unui reper euclidian
93
ecuaţia generală a unui cerc este:
(10) x12 + x22 - 2(mx1 + nx2)×x0 + p×x02 = 0.
Este evident că punctele W [1, i, 0] şi W ' [1, -i, 0] satisfac
aceste ecuaţii; se numesc punctele ciclice ale planului.
Într-un reper euclidian, pe o dreaptă de pantă m distanţa
între punctele M, N este dată de:
(11) MN2 = (Dx)2(1 + m2).
Pentru m = ± i orice astfel de distanţă se anulează. Dreptele cu
această pantă se numesc izotrope.
Continuăm prezentarea problemelor din concursul ,,Academician Radu
Miron”, ediţia 2002.
Pauza de cafea 22
CLASA a IX – a. Fie DA perpendicular pe planul triunghiului ABC.
Notăm cu M respectiv N proiecţiile lui A pe DB şi DC. Fie
{P}=MNÇBC se presupune că CÎ(BP) şi T proiecţia lui A pe DP. Să
se arate că m(ÐDBC)=45° dacă şi numai dacă MT^TC.
CLASA a X – a. Fie ABC un triunghi oarecare li O centrul
cercului circumscris. Se notează{A1}=AOÇBC, {B1}=BOÇCA,
1 1 1
{C1}=COÇAB. Să se exprime + + în funcţie de
AA1 BB1 CC1
raza cercului R a cercului circumscris.
CLASA a XI – a. Fie ABC un triunghi oarecare şi A', B', C'
proiecţiile unui punct O din planul său pe dreptele BC, CA, AB.
Să se demonstreze că: AA × BC + BB' × CA + CC ' × AB = 0 (*)
Reciproc, dacă A', B', C' se află respectiv pe dreptele BC, CA,
AB şi are loc relaţia (*) atunci perpendicularele în A', B', C'
respectiv pe BC, CA, AB sunt concurente.
CLASA a XII – a. Fie ABC un triunghi isoscel (AB=AC). Să se
determine locul geometric al punctelor M din planul triunghiului
cu proprietatea MA2 - MB × MC = AB 2 .
94

è7. Răspunsuri la Pauze de cafea
PC.13. 1. Fie ABC un triunghi oarecare
şi M mijlocul laturii [BC]. Se notează cu N un
punct pe AB astfel ca A Î ( BN ). Ortocentrul H
al triunghiului ABC se proiectează pe bisectoarele
unghiurilor BAC şi CAN, respectiv, în punctele P
şi Q. Să se arate că punctele M, P şi Q sunt
coliniare. (Concurs de ocupare a posturilor din Fig. 22
1994)
1. a) Se observă că HPAQ este dreptunghi, cu centrul în
mijlocul A” al lui [AH] Reţinem deci că dreapta PQ trece prin A”
şi Ø HA”Q = 2α, unde am notat α = ØHAQ. b) Notând cu O
centrul cercului circumscris triunghiului ABC, AA”MO este
paralelogram. Pentru demonstraţie, AA” şi OM sunt perpendicu-
lare pe BC, şi egalitatea laturilor opuse derivă din AH = 2$OM.
Aceasta din urmă se atestă prin calcul [AH = 2RcosA, OM = =
RcosA] sau prin considerarea centrului de greutate G, situat pe
dreapta lui Euler OH, astfel ca HG = 2$GO. c) Cu acestea,
coliniaritatea enunţată revine la ØHAO = 2α, sau la faptul că
semidreptele AH, AO sunt simetrice faţă de bisectoarea AQ (aşa
numite ceviene izogonale). d) Ultima afirmaţie se probează prin
estimarea unghiurilor BAH, OAC, ambele complementare lui B.
PC.14. 2. Fie triunghiul ABC şi A ' Î BC , B ' Î CA, C ' Î AB.
Perpendicularele în A’, B’, C’ pe BC, CA şi respectiv AB sunt concurente dacă
şi numai dacă A ' B 2 - A ' C 2 + B ' C 2 - B ' A2 + C ' A2 - C ' B 2 = 0.
(Concurs ocuparea posturilor,1994)
2. Propoziţia este cunoscută drept teoremă a lui Carnot.
Pentru validarea ei este utilă următoarea:
Lemă. Fiind date puncte distincte D, E şi o constantă reală k,
locul geometric al punctelor M pentru care MD 2 - ME 2 = k (1) este
o dreaptă d perpendiculară pe DE.
Dintre demonstraţiile lemei, cea mai simplă este cea analitică
(în reper cartezian cu o axă prin D şi E). Altă demonstraţie consideră
95
proiecţia N a lui M pe DE şi teorema lui Pitagora generalizată aduce
(1) la forma ED ( ED - 2 × EN ) = k , ce precizează unic N.
Revenim la enunţul dat. a) Dacă cele trei perpendiculare
sunt concurente (în M), membrul stâng al relaţiei de demonstrat
devine MB 2 - MC 2 + MC 2 - MA2 + MA 2 - MB 2 şi este evident
nul. b) Dacă are loc relaţia lui Carnot, considerăm punctul M
comun perpendicularelor ridicate în A’ şi B’. Relaţia devine
MA2 - MB 2 = C ' A2 - C ' B 2 , asigurând că M şi C’ sunt pe aceeaşi
perpendiculară pe AB.
PC.15. 3. Inegalităţi între elementele unui triunghi. 5. Arătaţi că
dintre toate dreptunghiurile cu
acelaşi perimetru, pătratul are aria
cea mai mare. (Concurs ocuparea
posturilor, Subiecte de metodică,
1994). Fig. 23
3. Vom distinge o succesiune de rezultate ce se înlănţuie
prin demonstraţie; cum ea nu coincide cu ordinea în care sunt
supuse atenţiei elevului, vom insera scurte trimiteri.
1. Într-un triunghi, un unghi exterior este strict mai mare decât
orice unghi interior neadiacent. [Pentru a compara unghiul
exterior din A cu cel interior din C se prelungeşte mediana (BD)
cu DE = BD şi unghiul C este egal cu ØDAE ...]. Deoarece se
acceptă devreme unicitatea paralelei, rezultatul apare în atenţia
elevilor prin mai puternica un unghi exterior este suma unghiu-
rilor interioare neadiacente.
2. Într-un triunghi, unei laturi mai mari i se opune unghi mai
mare. [Dacă AB < AC, se ia D pe (AC) şi urmează ØC < <
ØBDA = ØABD < ØA]. Este evidenţiată ca o consecinţă a
teoremei sinusurilor la clasa a VII-a.
3. Într-un triunghi suma a două laturi este mai mare ca latura a
treia. [Pentru a < b+c, se prelungeşte CA cu AE = AB, se observă
ØBEC = ØBEA = ØEBA < ØEBC, deci BC < EC].
Apare în atenţie încă de la clasa a VI-a fără demonstraţie. Merită
demonstrată drept consecinţă a teoremei cosinusului.
Teorema lui Pitagora generalizată este continuată cu un
96
calcul de înălţime şi se obţine prin calcul algebric formula lui
Heron. De aici se observă 0 < p – a .... Pledăm aici pentru
explicitarea expresiei E = 16$S2, E = 2(a 2 b 2 + b 2 c 2 + c 2 a 2 ) -
-(a 4 + b 4 + c 4 ). La studiul semnului trinomului de grad doi,
privind E ca trinom în a2 se deduc inegalităţile
triunghiulare.
Tema admite numeroase continuări şi
reveniri dintre care cităm: ordinea lungimilor
înălţimilor (sau a medianelor), inegalitatea lui
Fig. 24
Euler 2r < R, ha < la < ma etc.
5. Problema se reformulează: dacă suma x + y este
constantă, 2c, atunci produsul xy este maxim, c2, când x = y. Din
punct de vedere algebric este de dovedit inegalitatea 4xy £ (x + +
y)2 rapid echivalentă cu 0 £ (x – y)2. Din punct de vedere
geometric este ilustrată de un semicerc de diametru AB = 2R cu
un punct M pe AB. Perpendiculara în M pe AB taie semicercul în
N. Cu teorema înălţimii în triunghiul NAB, dreptunghic în N,
avem MN2 = AM$MB. Evident MN < R.
PC.16. Se consideră hexagonul ABCDEF înscris într-un cerc. Să se
arate că dreptele AD, BE, CF sunt concurente dacă şi numai dacă AB$CD$EF
= BC$DE$AF. (Concurs ocuparea posturilor, Profesori I, 2001).
A. Dacă dreptele considerate sunt concu-
rente în punctul O, triunghiurile asemenea AOB şi
EOD, BOC şi FOE, COD şi AOF dau:
AB AO EF EO CD CO
= , = , = ; de unde prin
ED EO BC CO FA AO
Fig. 25
înmulţire, obţinem: AB.CD.EF=BC.DE.FA. (1)
B. Reciproc, dacă are loc (1), dreapta determinată de
vârful C şi punctul O de intersecţie al dreptelor AD şi BE
intersectează a doua oară cercul circumscris hexagonului în F’,
atunci în virtutea directei avem: AB.CD.EF’=BC.DE.F’A. (2)
Comparând această relaţie cu ipoteza (1), obţinem:
EF / EF ' = FA / F ' A '; triunghiurile AFE, AF’E sunt deci
asemenea, şi ØEAF=ØEAF’. Prin urmare: F=F’.
97
Comentarii. a) Teorema lui Ceva sub formă trigono-
metrică în triunghiul AEC cu cevienele AD, EB, CF exprimă
condiţia de concurenţă sub forma
sinEAB$ sinCEB$ sinFCA = sinDAC$sinBEA$sinFCE.
Înlocuind sinusurile în funcţie de corzile subîntinse, reordonând
obţinem (1).
b) Vom indica unele aplicaţii ale acestei teoreme.
a). Cele trei bisectoare ale unui triunghi ABC sunt concurente.
Într-adevăr, bisectoarele intersectează cercul circumscris
triunghiului în trei puncte A’, B’, C’ având proprietatea că:
BA’=CA’, CB’=BA’, AC’=BC’; aşa că: AC’×BA’×CB’=
=C’B×A’C×B’A, (3) şi diagonalele AA’, BB’, CC’ hexagonului
AC’BA’CB’ sunt concurente.
b). Înălţimile unui triunghi sunt concurente. Întrucât ele
intersectează cercul circumscris triunghiului în trei puncte A’, B’,
C’, astfel încât AB’=AC’, BC’=BA’, CA’=CB’ (ØABB’=
=ØACC’,…). Relaţia (3) are loc din nou, etc.
c). Dacă trei drepte duse prin vârfurile unui triunghi ABC sunt
concurente într-un punct O, atunci izogonalele lor sunt de
asemenea concurente. Într-adevăr, fie A’, B’, C’, A”, B”, C”
punctele în care cele şase drepte intersectează cercul circumscris
triunghiului ABC. Dreptele AA’, BB’, CC’ fiind concurente,
avem: BA’×CB’× AC’= A’C×B’A× C’B. (4) Însă BA’=CA”,
CA’=BA”, etc.; prin urmare relaţia (4) este echivalentă cu:
CA”×AB”×BC”= BA”×CB”×AC”.
Conchidem că dreptele AA”,
BB”, CC” sunt concurente.
d) Teorema lui Newton. Într-un
patrulater circumscris unui
cerc, diagonalele şi corzile Fig. 26
care unesc punctele de contact ale perechilor de laturi opuse sunt
concurente.
Fie ABCD un patrulater circumscriptibil; notăm cu M, N,
P, Q punctele de contact ale laturilor AB, BC, CD, DA şi cu E şi
F punctele în care diagonala AC intersectează cercul circumscris
patrulaterului. Triunghiurile asemenea AEM şi AMF, AQE şi
98
 EM AM EQ AQ a planului ABC.
AFQ dau: = ; = , de unde, prin împărţire: c) Fie α, β, γ planele prin OA, OB, OC perpendiculare
MF AF QF AF
respectiv pe BC, CA, AB. Acestea se intersectează după dreapta OH,
EM MF FN EN
= . Prin analogie: = . unde H este ortocentrul triunghiului ABC. (Teorema celor trei
EQ QF FP EP perpendiculare). În condiţiile date, PQ y AB, deci α este perpen-
Înmulţind ultimele două relaţii membru cu membru, dicular şi pe dreapta PQ. Analog, β z QR, γ z RP. Dreapta OH trece
EM .FN MF .EN MF .EN - EM .FN deci şi prin ortocentrul H’ al triunghiului PQR. Pentru orice punct
obţinem: = = . Ultimul raport
EQ.FP QF .EP QF .EP - EQ.FP H” diferit de O al acestei drepte, planul prin H” paralel cu ABC
MN .EF intersectează OA, OB, OC în puncte P’, Q’, R’ ce satisfac
este egal cu ; prin urmare, condiţiile enunţate pentru P, Q, R şi H” este ortocentrul
QP.EP
triunghiului P’Q’R’.
EM .FN MN
= , sau EM .FN .QP = EQ.FP.MN . Note. a) Dreapta OD trece şi prin centrul de greutate K al
EQ.FP QP triunghiului ABC; 3$OK = OD. Punctul F, situat pe OK şi
Deci diagonalele haxagonului înscris EMNFPQ sunt concurente. Se
satisfăcând 4$OF = 3$OK, este centrul de greutate al tetraedrului
mai aplică odată, considerând intersecţiile cercului înscris cu diagonala BD.
OABC. Tetraedrul OABC este ortocentric deoarece OA z BC,
PC.17. Fie OA, OB, OC trei drepte perpendiculare două câte două. a) OB z CA, OC z AB. În orice tetraedru ortocentric există o sferă a
Verificaţi că mijloacele tetraedrului OABC se află pe o sferă. b) Notăm cu x, y, z celor douăsprezece puncte ce trece prin mijloacele muchiilor şi
distanţele de la un punct M, interior triunghiului ABC la planele (OBC), (OCA) prin picioarele înălţimilor feţelor.
x y z b) Fie de exemplu C1 intersecţia lui CM cu AB. Avem
respectiv (OAB). Să se arate că + + = 1. c) Aflaţi locul geometric al
OA OB OC C1 M s( )
= = . Apar egalităţi analoage pentru celelalte
z A B M

ortocentrului triunghiului PQR ştiind că P, Q, R sunt puncte mobile pe OA, OB, OC

şi (PQR) y (ABC). (Concurs ocuparea posturilor, Profesori I, 1999).
a) Planele perpendiculare: în A pe OA, în B pe OB, în C pe
OC se intersectează câte două după drepte C’D, A’D, B’D încât
OAC’BCB’DA’ este un paralelipiped dreptunghic, cu diagonale OD,
AA’, BB’, CC’ concurente în centrul E al paralelipipedului. Paraleli-
pipedul este înscris într-o sferă (S) de centru E şi rază R unde
4 R 2 = OA2 + OB 2 + OC 2 . Fie F mijlocul lui OE şi H omotetia de
centru O şi raport 1/2. H transformă (S) într-o sferă (S’) de centru F şi
rază R/2. Deoarece (S) trecea prin A, B, C, sfera (S’) trece prin
mijloacele segmentelor OA, OB, OC. Cum (S) trecea prin A’, B’, C’,
sfera (S’) trece prin mijloacele segmentelor OA’, OB’, OC’, ce
coincid cu mijloacele segmentelor (BC), (CA), (AB). Deci sfera (S’)
trece prin cele şase mijloace ale muchiilor tetraedrului OABC.
x y z vederea rezolvării următoarei probleme: Tetraedrul ABCD are muchiile AB =
b) Ecuaţia + + = 1 (1) este ecuaţia prin tăieturi
OA OB OC
C1C OC s( ABC )
rapoarte din (1) ce revine astfel la relaţia evidentă
s( MBC ) + s( AMC ) + s( ABM ) = s( ABC ).
c) Omotetii de centru O şi raport variabil transformă A, B,
C în P, Q, R deci ortocentrul H al triunghiului ABC în
ortocentrul H’ al triunghiului PQR.
PC.18. I. (Specialitate). A. Omotetii plane: definiţie, oricare două
triunghiuri omotetice sunt asemenea, mulţimea omotetiilor de acelaşi centru
formează un grup abelian izomorf cu grupul multiplicativ al numerelor reale nenule,
produsul a două omotetii de centre diferite este o omotetie sau o translaţie. II.
(Metodică). B.1. Caracterizaţi analitic şi vectorial perpendicularitatea a două
drepte în spaţiu.
2. Formulaţi sarcini de lucru pentru o activitate de învăţare frontală în
CD AD = BC = 3, BD = 2, AC = 5. Calculaţi: a) unghiul format de AB şi

99 100
CD; b) distanţa dintre dreptele AB şi CD. (Concurs ocuparea posturilor,
Profesori I, 2002)
I.A. O omotetie este o transformare H a planului în el
însuşi, precizată prin centrul ei, O, şi raportul k, număr real
nenul. Prin definiţie H transformă un punct M în punctul M’ =
H(M) unic precizat prin egalitatea cu segmente orientate
OM ' = k × OM . (Când nu vor fi posibile confuzii vom nota cu
accent imaginea unui punct prin H). Pentru k > 1 transformarea
poate fi intuită ca o dilatare a planului, pentru k = 1 este
transformarea identică a planului, pentru 0 < k < 1 se intuieşte ca
o contracţie. Omotetiile de raport negativ se pot obţine prin
compunerea unei omotetii cu simetria în raport cu centrul ei.
Orice omotetie este funcţie bijectivă, inversa fiind omotetie de
acelaşi centru şi raport 1/k.
Omotetiile cu |k| ¹ 1 nu sunt izometrii dar satisfac relaţii
simple: M ' N ' = k × MN , M ' N ' = k × MN . Ca urmare a acestor
relaţii se demonstrează uşor următoarele:
•1. H transformă o dreaptă d într-o dreaptă d’ paralelă cu d.
Dreptele d, d’ coincid dacă şi numai dacă O este pe d.
•2. H transformă un cerc C (C, r) într-un cerc C ‘ (C’, r’) unde
r’ = |k|$r.
Dacă ABC este un triunghi şi A’, B’, C’ sunt transforma-
tele vârfurilor sale printr-o omotetie H, deducem prin •1 că
laturile omoloage ale triunghiurilor ABC, A’B’C’ sunt paralele.
Această teoremă admite şi reciproca: orice triunghiuri cu laturi
paralele se corespund într-o omotetie.
Fie H, H’ omotetii de acelaşi centru O şi de rapoarte k, respectiv
k’. Pentru un punct generic M notăm M’ = H(M), M” = H’(M’) şi
prin definiţiile celor două omotetii avem:
OM " = k '× OM ' = k '× ( k × OM ) = ( k ' k ) × OM .
Ca urmare, transformarea H’  H acţionează asupra punctului
generic M la fel ca omotetia H” de centru O şi raport k " = k ' k .
Avem două variante de a ne asigura că mulţimea
omotetiilor planului de acelaşi centru O, în raport cu operaţia de
compunere, formează un grup GO:
101
1° Constatând că este subgrup în mulţimea bijecţiilor planului;
2° Urmărind explicitarea de mai sus a compunerii H’  H = H” şi
constatând verificarea axiomelor grupului. (Elementul unitate şi
simetricul unui element au fost deja evidenţiate).
Preferăm varianta 2° pentru că asigură şi comutativitatea
compunerii. Izomorfismul cerut, i : GO ® ( R* , ×) este definit (cu
notaţiile de mai sus) prin i (H) = k, deci asociază unei omotetii
raportul ei. Modalitatea în care a fost precizată compunerea
asigură că i este izomorfism.
Considerăm în continuare omotetiile H, H’ de centre O, O’
şi de rapoarte k, respectiv k’. Ca mai sus vom nota M’= H(M),
M” = H’(M’). Este de observat că dreapta OO’ este invariată de
ambele omotetii, deci dacă H’  H este o omotetie H”, centrul ei
va fi un punct P al dreptei OO’.
In cazul generic, dreapta MM” intersectează OO’ într-un
punct ce îl bănuim a fi punctul căutat P. Cu relaţia lui Menelaos
în triunghiul OM’O’, cu transversala MM”P, stabilim:
PO ' M " O ' MM ' O'M " OM - OM ' k '(1 - k )
= × = × = .
PO M " M ' MO O ' M " - O ' M ' OM k '- 1
Supoziţia noastră este susţinută de observaţia că punctul găsit P
nu depinde de punctul M considerat. O nouă aplicare a teoremei lui
Menelaos, acum în triunghiul MM’M”,
tăiat de transversala O’PO, găsim
PM " = (k ' k ) × PM , deci M” este
imaginea lui M în omotetia de centru P
Fig. 27
şi raport k’k.
A fost exceptat cazul MM”yOO’, ce revine prin teorema
lui Thales la condiţia k’k = 1, independentă de alegerea lui M. În
acest caz, dreapta MM” are direcţia fixă a dreptei OO’ şi
deducem rapid cu teorema fundamentală a asemănării că are loc
 
MM " = k '(1 - k ) × OO ' = constant, deci H’  H este translaţia de
 
vector k '(1 - k ) × OO ' = (k '- 1) × OO '.
Notă. Subiectul poate fi abordat analitic sau cu aplicaţiile
numerelor complexe în geometrie. Contactul cu programa şcolară
102
este nesemnificativ, deci nu sunt relevante observaţii în legătură
cu predarea temei.
II.B. 1. Fie drepte date prin parametrii directori: (l, m, n),
respectiv (l’, m’, n’). Condiţia de perpendicularitate a acestor
drepte este ll '+ mm '+ nn ' = 0. Dacă cele două drepte sunt date
prin vectori directori u = li + m j + nk , v = l ' i + m ' j + n ' k ,
vectorii i, j , k fiind ortonormaţi, condiţia de perpendicularitate,
anularea produsului scalar u × v, revine imediat la cea scrisă mai
sus.
B.2. Ni se cer informaţii despre o figură ce nu ni se pare a
fi cunoscută, deci de care va trebui să ne apropiem treptat. Figura
fiind precizată prin punctele ei A, B, C, D, vom încerca să
precizăm într-o primă etapă figura formată de trei dintre aceste
puncte, lăsând pentru o etapă ulterioară plasarea celui de al
patrulea. Mai concret, primele puncte în atenţie vor fi B, C, D.
[Am atenţiona de la început că problema ne va obliga să traversăm
calcule mai puţin plăcute. Trebuie să ne aşteptăm că problemele ce ni le-
ar oferi realitatea ar obliga la calcule mai puţin frumoase. Pentru o bună
înţelegere a paşilor făcuţi, recomandăm ca problema să fie reluată,
ulterior, acasă, pentru altă alegere a primelor trei puncte].
Triunghiului BCD îi cunoaştem laturile, deci vom afla ce
dorim despre el, pe măsură ce aceste dorinţe se vor clarifica.
Suntem asiguraţi că există asemenea triunghi? Cum ne putem
asigura? Este posibil să amânăm această asigurare dacă apreciem
că va trebui să aplicăm formule care să ne dea un alt criteriu de
existenţă. Care? [Problema ne va solicita aria triunghiului BCD,
aplicarea formulei lui Heron este dezavantajoasă, se va dovedi utilă
16 × S 2 = 2(a 2 b 2 + b 2 c 2 + c 2 a 2 ) - (a 4 + b 4 + c 4 ). Aici, membrul
secund trebuie să fie pozitiv, dar aceasta atrage inegalităţile triunghiu-
lare clasice].
Având triunghiul BCD, poziţia lui A va fi determinată
folosind iniţial distanţele lui la două vârfuri, de exemplu la B şi
D. [Sugerăm din nou reluarea problemei pentru alte două vârfuri].
Cerem locul geometric al lui A pentru a avea AB = 2, AD
103
= 3. Vom găsi în planul BCD puncte posibile E şi F. Pre-cizăm
notaţia luând BCDE paralelogram, H simetricul lui E faţă de BD.
Vor mai fi utile punctele: F, mijlocul lui EH şi G, proiecţia lui C
pe BD. Locul geometric al lui A cerut mai sus, va fi cercul de
diametru EH situat în planul perpendicular pe (BCD). Ne putem
restrânge atenţia la semicercul de deasupra acestui plan. Vom
reactualiza teorema lui Pitagora generalizată pentru a fixa
poziţiile acestor puncte.
Punctul A încă nu este individualizat, dar a rămas neuti-
lizată condiţia AC = 5. Este avantajos să precizăm proiecţia A’
a lui A în planul BCD, în fapt, proiecţia lui A pe EH.
Încă amânăm declanşarea calculelor [nu prea apetisante].
Vom constata că răspunsul la întrebarea a) revine la aflarea
unghiului φ = ØABE (făcut de AB cu paralela prin B la CD.
Pentru răspunsul la întrebarea b) constatăm că avem
posibilitatea de a afla volumul V al tetraedrului ABCD şi ar fi
utilă o formulă în care să intervină
distanţa d între cele muchiile AB,
CD. Această formulă [ce trebuie
demonstrată] este
Fig. 28
6 × V = AB × CD × d × sin j.
Ordonăm acum sarcinile de calcul. În planul paralelogra-
mului BCDE avem de aflat: BF = DG = 3/(2 2), FD = BG = =
1/(2 2), CH = FG = 1/ 2, 8$EF2 = 23.
În planul AEH vom avea 2$AH2 = 9 şi va urma 23$FA’ =
= 5, EA2 = 7, 8$cosφ = 1 etc.
Notă. Cel ce a redactat răspunsul la această întrebare
crede că nu s-ar fi abţinut şi ar fi scris în lucrare că ar fi gândit de
două ori înainte de a intra la clasă cu asemenea problemă. Această
afirmaţie nu se încadrează în refrenul prea des citat al dificultăţii
exagerate a subiectelor de la acest concurs dar sancţionează o
inadecvare a lor.
PC.20. (Ocuparea posturilor, Prof. II, 2002) Subiectul I (din
specialitate) A. Rotaţii în plan: definiţie, rotaţiile sunt transformări izometrice,
104
mulţimea rotaţilor cu acelaşi centru formează un grup comutativ în raport cu
operaţia de compunere, produsul unei rotaţii diferite de transformarea identică
cu o translaţie este o rotaţie.
Subiectul II (din metodica predării specialităţii). A. Proiectaţi o
unitate de învăţare cu tema Paralelism la clasa a VI-a pentru un număr estimat
de cinci ore, specificând detalieri de conţinut. obiective de referinţă, activităţi
de învăţare, resurse şi forme de evaluare.
I. Se consideră în planul euclidian π, un punct O şi un
unghi orientat α. Se numeşte rotaţie (de centru O şi unghi orientat
α) transformarea R: p ® p ce asociază punctului generic M
punctul M’ unic precizat prin condiţiile: OM’ = OM,
MOM ' = a. (Folosim semnul pentru unghiuri orientate. Este
evident că pentru M în O avem şi M’ în O). Vom preciza
elementele definitorii ale rotaţiei R scriind R = RO,α.
Vom considera drepte d, d’ prin centrul O al rotaţiei R
formând unghiul orientat α/2. Fie Sd, Sd’ simetriile faţă de aceste
drepte. Constatăm imediat egalitatea de transformări R = Sd’  Sd.
Fie puncte M, N şi imaginile lor M’, N’ prin rotaţia
considerată R. Dacă punctele O, M, N nu sunt coliniare, triun-
ghiurile OMN, OM’N’ sunt congruente (vom zice în continuare
egale şi vom scrie corespunzător fără a ne teme de confuzii sau
interpretări răuvoitoare) conform cazului LUL, deci M’N’ = MN.
Dacă O, M, N sunt coliniare, vor fi coliniare şi O, M’, N’;
concluzia M’N’ = MN rezultă prin adunare sau scădere de
segmente egale. Deci R este o izometrie.
Vom observa (*) RO,β  RO,α.= RO, α+β (folosind semnul +
şi pentru adunarea unghiurilor orientate). Unghiului orientat nul îi
corespunde rotaţia ce coincide cu transformarea identică. Avem
(RO,α)-1 = RO, -α. Identitatea (*) asigură şi comutativitatea
compunerii rotaţiilor (de acelaşi centru O).
Vom considera o translaţie T ce poate fi prezentată drept o
compunere de simetrii Se, Se’, T = Se’  Se pentru diverse perechi
(e, e’) perpendiculare pe direcţia translaţiei şi la distanţă
(orientată) constantă una de alta.
Avem R  T = Sd’  Sd  Se’  Se. Putem alege e’ = d = =
perpendiculara prin O pe direcţia translaţiei şi determina apoi
dreptele corespunzătoare e = f, d’ = f’ pentru a avea R  T = =
105
Sf’  Sf deci o rotaţie de centru U Î f  f ' şi unghi α.
Analog T  R = Se’  Se  Sd’  Sd. Putem alege e = d’ = =
perpendiculara prin O pe direcţia translaţiei şi determina d = g, d’
= g’ pentru a avea T  R = Sg’  Sg, deci o rotaţie de centru V
Î g  g ' şi unghi α.
Comentariu. Pe un desen simplu se constată V = T(U) şi
prin urmare nu putem avea R  T = T  R.
II. Împărţirea conţinuturilor pe cele cinci ore ar fi:
1. Drepte paralele. 2. Criterii de paralelism. 3. Tranzitivi-tate.
4. Consecinţe. 5. Aplicaţii. Linie mijlocie. Unitatea de învăţare
numită este importantă pentru unităţi următoare: Patru-latere
(trapez, paralelogram), Relaţii metrice (Thales, TFA). Furnizează
elemente de cultură generale indispensabile (Euclid, unicitatea
paralelei, geometrii neeuclidiene, suma unghiurilor unui triunghi).
Adăugăm şi faptul că unitatea ocazionează întâlnirea cu o primă
relaţie de echivalenţă nebanală; nu este cadrul potrivit unor
teoretizări, dar se poate lua în atenţie precizarea termenului de
direcţie (clasă de echivalenţă în mulţimea dreptelor unui plan).
Unitatea marchează salt de la geometria experimentală, intui-
tivă spre teoretică, abstractă. Practica impune pentru această unitate
mânuirea unor denumiri de perechi de unghiuri (corespondente, alterne,
interne, externe, de aceeaşi parte a secantei) ce presupun eforturi,
decantări, reveniri; acestea vor determina obiective de referinţă. Saltul
menţionat este marcat şi de sarcina demonstrării tranzitivităţii relaţiei
de paralelism: caracterul de evidenţă intuitivă obligă la exemplificări
de relaţii netranzitive. Conţinuturile şi obiectivele ocazionează o relativă
penurie de timp ce impune o planificare atentă dar flexibilă. Pentru
această unitate, prevedem sedimentări cu viteze şi profunzimi variate;
ca urmare, nu includem în unitate o activitate de evaluare frontală.
Fără a detalii, câteva precizări de concepere. 1. Avem noţiu-
nea de drepte paralele din vorbirea curentă. Solicităm exemple (muchii
de pereţi, de bănci, catedre, în pardoseală, liniaturi pe caiete, rame de
tablouri). Elaborăm împreună definiţia; e scurtă, compactă, clară,
importantă. Precizăm notaţii. Solicităm un voluntar care să realizeze
,,afişarea” ei. Incursiune parţială în istorie. Învăţăm să trasăm drepte
paralele la tablă şi în caiete (translând echerul lângă riglă). Căutăm
106
voluntari pentru o pagină la gazeta de perete pe teme ca: Euclid,
Postulatul 5, Bolyai etc. Termenul de axiomă a paralelor trebuie să fie
înţeles şi acceptat. Neajuns al definiţiei: nu vom putea prelungi
suficient drepte ce ne interesează spre a constata experimental dacă
sunt sau nu paralele. Va trebui să evaluăm criterii.
2. Fixarea şi explicarea denumirilor unghiurilor formate de
două drepte cu o secantă. Exerciţii variate în ritm alert. Caracterizări
de paralelism cu această terminologie. Altă incursiune în istorie.
Revenire pe denumirile introduse cu diverse notări ale unghiurilor.
Elaborarea unui tabel pentru numerotarea standard. Criterii de paralelism.
3+4. Aici prevedem enunţarea şi demonstrarea tranzitivităţii.
Optăm pentru demonstraţie dublă: prin reducere la absurd şi folosind
criteriile demonstrate anterior. Preferăm deci ordinea: 1° criterii, 2°
tranzitivitate. Suntem conştienţi de dificultăţile de acceptare a metodei
reducerii la absurd. Suma unghiurilor unui triunghi. Unicitatea perpen-
dicularei. Exemplu de demonstraţie greşită pentru unicitatea paralelei.
5. Teorema liniei mijlocii va face obiectul altei unităţi de
învăţare dar naturaleţea şi utilitatea rezultatului trebuie să apară încă
din această unitate.
Resursele de utilizat în această unitate sunt cele uzuale. fişă
de lucru, activitate frontală, activitate individuală şi în perechi, tema
pentru acasă (diferenţiată). În afara manualului recomandăm: lecturi
(Florica T. Câmpan), culegeri (Paralela 45, Artur Bălăucă).
Notă. Subiectul este abordat în cartea Matematică. Concursul
pentru ocuparea posturilor didactice vacante din învăţământul preuniversitar.
Iulie 2002. Dorin Popovici, Mihaela Neagu, Gabriela Streinu Cercel. Editura
Sigma,2002, la pagina 83. Faţă de prezenta, apar deosebiri destul de mari pe
care nu le apreciem ca antagonice.
PC.21. VII. Pe mediana AM a triunghiului ABC(MÎBC) se
consideră punctul D. Fie N şi P picioarele perpendicularelor duse din M pe
BD, respectiv CD. Să se arate că AB=AC dacă şi numai dacă MN=MP.
Barem de corectare. AB=AC ®MN=MP (3p) Reciproc
MN=MP®AB=AC (4p) din care: DMNDºDMPD (1,5p)
DMNBºDMPC (1,5p) AM^BC (1p)
107
Cazul particular (sau limită) când D este în A este relativ
cunoscut şi relevant. Pe acest caz este util să mai observăm foarte
cunoscuta AB = AC Û AM z BC. Cazul general, se citeşte
conform rezultatului ajutător în triunghiul BDC!
VIII. În trapezul ABCD: ABêçCD şi ACÇBD={0}.Paralele duse
prin O la AD şi BC intersectează pe AB în M şi respectiv N. Dacă AB = b, CD
= a, a<b şi perimetrul trapezului este p, să se calculeze: a) perimetrul
triunghiului OMN. b) Lungimile segmentelor AM, MN, NB.
Barem de corectare. DDOC » DBOA (1p) DBOM»DBDA
(2p) DAON»DACB (2p). Proporţii derivate (1p) Finalizare (1p).
Este o problemă de clasă care solicită evidenţieri de
triunghiuri asemenea, aplicări de Thales-uri, manevrări de relaţii
algebrice. Relevant este faptul că răspunsurile se exprimă prin a,
b şi p. Considerând trapezul ABCD variabil, cu aceste date fixe,
punctele M, N sunt fixe iar O parcurge o elipsă cu focarele în M
şi N (punctele de pe dreapta AB trebuind să fie excluse din loc.
Deci, problema poate fi punct de plecare a alteia, grele, de
geometrie analitică.
PC 22. IX. Fie DA perpendiculară pe planul triunghiului ABC. Notăm
cu M respectiv N proiecţiile lui A pe DB şi DC. Fie {P}=MNÇBC se presupune că
CÎ(BP) şi T proiecţia lui A pe DP. Să se arate că m(ÐDBC)=45° dacă şi numai dacă
MT^TC.
Barem de corectare. Directa (4p) m(ÐDBC)=45° ® ®
MT^TC din care: DA = DM × DB, DA2 = DN × DC ®
2
® DDMN » DDCB (1p) m(ÐPNC)=45° (1p)
Analog, m(ÐCTP)=45° (1p) DDMT»DDPB ®MT^CT (1p)
Reciproc MT^®m(ÐDBC)=45° (3p) din care:
DDMN»DDCB®m(ÐDBC)=m(ÐPNC) (1p)
NCPT inscriptibil ®m(ÐPNC)=m(ÐPTC) (1p)
MT^TC ® m(ÐDTM)=m(ÐDBP)=m(ÐCTP)=45° (1p)
Fie E, F proiecţile lui A pe BC, DE. Cu teorema celor trei
perpendiculare, problema de concurs revine la următoarea, plană.
Fie triunghiul DBC cu ØDBC <ØDCB,
înălţimea sa (DE) şi un punct F pe DE.
Notăm cu M, N proiecţiile lui F pe DB,
108
DC, apoi cu P intersecţia lui MN cu BC şi cu T proiecţia lui F pe
DP. Să se arate că ØDBC = 45° Û MT ^ TC.
După această reducere de pro-blemă începe să fie clar că
rolul punc-tului F trebuie să fie episodic, el lipsind din ambii
termeni ai implicaţiei. Cazul particular când F este în E trebuie să
fie relevant. Notând cu M’, N’, P’, T’ poziţiile lui M, N, P, T
pentru acest caz particular avem o problemă substanţial mai
simplă (dar încă suficient de grea). Ne asigurăm (ca în barem) că
punctele N’, C, P’, T’ sunt conciclice, … deci rezolvăm problema
în cazul particular menţionat.
Este remarcabil faptul că avem trecere de la cazul
particular F = E la cel general, în baza conciclicităţii punctelor M,
T, T’, C. (Nu afirmăm că această trecere ar fi mai simplă decât
soluţia oficială, ci doar că această linie de căutare a soluţiei este
valabilă şi în această problemă). Zicem acum că problema nu este
doar grea; este şi frumoasă, şi relevantă. La prima lectură a
textului am bănuit autorul (ţinut secret în concurs); oarece
investigaţii au confirmat bănuiala: este distinsul profesor vasluian
Nicolae Solomon.
X – a. Fie ABC un triunghi oarecare şi O centrul cercului circumscris.
Se notează{A1}=AOÇBC, {B1}=BOÇCA, {C1}=COÇAB. Să se exprime
1 1 1 geometric al punctelor M din planul triunghiului cu proprietatea
+ + în funcţie de raza cercului R a cercului circumscris.
AA1 BB1 CC1
Barem de corectare.(copiat fără modificări).FIGURA Prelun-
2R AA
gesc AA1 până intersectează cercul în A2. = 1 + 1 2 (2p).
AA1 AA1
A1 A2 s ( A2 BC ) s ( A2 BC ) A2 B × A2C
= (1p) = (1p)
AA2 s ( ABC ) s ( ABC ) AB × AC
A2 B AC
= ctgC 2 = ctgB ÐC º ÐAA2 B ÐB º ÐAA2C (1p)
AB AC
å ctgActgB = 1 (1p) Concluzie (1p)
Am spune că x = (O,A; A1) = 1 –(O,A1 ;A) =*=1 - R/AA1
ţi analoagele constituie coordonatele baricentrice ale lui O în
raport cu triunghiul ABC. Relaţia lui Gergonne x + y + z = 1
asigură pentru suma s din enunţ egalitatea Rs = 2. Din păcate, noi
ne referim astfel la o sumă s în care intervin segmente orientate în
timp ce enunţul nu prevede aşa ceva. Rezolvarea oficială
exprimă rapoarte de segmente pozitive, prin cotangen-te, cărora
nu li se interzice să fie şi negative. Am prefera deci ca această
problemă (frecvent întâlnită) să se limiteze la triunghiuri ABC
ascuţitunghice.
XI – a. Fie ABC un triunghi oarecare şi A', B', C' proiecţiile unui
punct O din planul său pe dreptele BC, CA, AB. Să se demonstreze că:
     
AA '× BC + BB ' × CA + CC ' × AB = 0 (*) Reciproc, dacă A', B', C' se află
respectiv pe dreptele BC, CA, AB şi are loc relaţia (*) atunci perpendicularele
în A', B', C' respectiv pe BC, CA, AB sunt concurente.
Barem de corectare.
å OA × BC = 0 (2p) AA' = OA' - OA etc (1p)
å OA × BC = 0 Û å OA' × BC = 0 (2p)Reciproc.

OA ' ^ BC OB' ^ AC ® OC ' ^ AB å OA ' × BC = 0 ®
 
® OC' × AB = 0 (2p)
Regăsim aici o teoremă clasică a lui Carnot (vezi PC14).
Fapt lăudabil (în raport cu programa şcolară) este că transcrierea
vectorială a enunţului şi demonstraţiei aduc simplificări.
XII. Fie ABC un triunghi isoscel (AB=AC). Să se determine locul
MA2 - MB × MC = AB 2 .
Barem de corectare. (cu inserţiile noastre * de numerotare).
x 2 + ( y - a ) - é( x + b ) + y 2 ù é( x - b ) + y 2 ù = a 2 + b 2
2 2 2
ë ûë û
x 2 + y 2 - 2ay - b 2 = ( x 2 + y 2 + b 2 + 2bx )( x 2 + y 2 + b 2 - 2bx )
(*1) (2p) condiţia x2+y2-2ay-b2³0 (*2) interpretare geome-trică
(*3) (1p) (x + y - 2ay - b ) = ( x + y2 + b 2 ) - 4b 2 x 2
2 2 2 2 2 2
4b2 x 2 = ( 2x 2 + 2y 2 - 2ay )( 2b 2 + 2ay ) , b2 x 2 =

109 110
= ( x 2 + y 2 - ay )( b 2 + ay ) (*4) (2p).y(ax +ay +b y- ab -a y)=0 ®
2 2 2 2 2
§6. Similitudini 129
§7. Inversiunile planului P 133
æ b2 ö §8. Omografii 152
y=0 interpretare geometrică (*5) (1p). x 2 + y 2 + çç - a ÷÷ y = b 2
èa ø §9. Răspunsuri la PC-uri 153
interpretare geometrică (*6) (1p).
Calculele sunt OK, subînţelegând A(0,a), B(-b,0), C(b,0). Ar §0. Preambul
fi de recomandat ca în forma (*1) să se prescurteze scrierea algebrică
folosind de exemplu o variabilă z astfel încât x 2 + y 2 + b 2 = 2bz. Transformările alcătuiesc un capitol important al geome-
triei. Argument decisiv pentru această propoziţie îl constituie
Condiţia (*2) pune în evidenţă un cerc A (A,AB); punctele locului
definiţia kleiniană a geometriei (vezi cap.II. §4).
trebuie să fie exterioare acestui cerc (sau situate pe el). (*5) se referă la
Unghiul de vedere al măsurilor reliefează suplimentar
dreapta y = 0, BC; folosind eventual un Stewart se constată că
relevanţa transformărilor. Să gândim o mulţime M cu o structură
singurele puncte ale locului de pe această dreaptă sunt B şi C.
σ ce conţine şi o familie M de măsuri m; putem interpreta o
Factorul ce dă un cerc este rearanjat şi este clar că reprezintă cercul
circumscris lui ABC. De pe acest cerc trebuie să reţinem conform (*2) asemenea măsură ca o funcţie m: Mn ® A, unde n este un număr
doar arcul BC situat de cealaltă parte a lui BC faţă de A. natural iar A o mulţime numerică, de preferinţă sau . O
funcţie f: M ® M este compatibilă cu familia M de măsuri dacă
păstrează măsurile m din M . Când măsurile m sunt geometrice,
funcţia f considerată binemerită denumirea de transformare
CAP.III geometrică.
TRANSFORMĂRI GEOMETRICE Aici, prezentarea transformărilor geometrice se va baza
pe interpretarea geometrică a numerelor complexe. Faptul nu
constituie doar o invitaţie spre a da atenţia cuvenită capitolului V.
MOTTO: Se poate măsura Apreciem că cea mai importantă măsură geometrică este
doar ce este stabil biraportul. Privind această măsură în mulţimea numerică ,
suntem îndreptăţiţi să considerăm numere complexe a, b, c, z, z’;
primele trei constante, ultimele două legate prin relaţia
(1) z’ = (a,b; c,z), subordonată unei formule ce o prezentăm în
baza interpretării geometrice a numerelor complexe sub forma (2)
CUPRINS CAP. III dZ + e
Z'= , cu posibilitatea de a interpreta geometric constantele
Z-A
§0. Preambul 112
nou introduse prin d = ( a, b; c), e = -b × d . Dar (2) constituie una
§1. Translaţii 114
§2. Rotaţii 115 dintre cele mai generale transformări geometrice, omografia.
§3. Simetrii faţă de drepte 116 Adăugăm în generalitate dacă ne referim şi la importanta operaţie
§4. Izometrii 120 de conjugare complexă, asimilabilă cu simetria faţă de axa
§5. Omotetii 126 numerelor reale; transformarea

111 112
 dZ + e
(3) Z ' = , este numită antiomografie.
Z-A
Chiar dacă nu suntem îndreptăţiţi de context să studiem în
maxima lor generalitate transformările proiective date de (2) şi
(3), avem posibilitatea de a include transformările geometrice ce
le vom studia în această clasă generală.
Vom presupune fixată o diagramă Argand A în planul P
dar, ca şi în paragrafele precedente, vom identifica punctul
generic Z prin contraimaginea sa în A , numărul complex A -1 ( Z ).
Această convenţie nu exclude însă folosirea unor numere
complexe (notate prin litere mici) a căror imagine prin A nu
prezintă interes geometric. În absenţa altui mijloc, în acest
paragraf se vor ilustra grafic unele transformări T : P ® P
marcând câteva săgeţi ce pornesc din puncte A şi se opresc în
puncte A¢ = T ( A).
Pauza de cafea 23
Probleme date la Memorialul ,,Alexandru Cojocaru”, Roman,
clasa a IX-a, 23 noiembrie 2002.
1. Fie sferele S 1(O1, R1), S 2(O2, R2) tangente în T. Prin T se
duce o secantă variabilă M1M2, M1 Î S 1, M2 Î S 2. Fie M3
simetricul lui M1 faţă de M2. Să se determine locul geometric al
punctului M3. Prof. dr. Gh. Murărescu, Craiova.
2. Fie ABCDA’B’C’D’ un cub cu muchia 2m. Fie punctele K,
L, M respectiv pe dreptele suport ale muchiilor AA’, BC, C’D’. a)
Calculaţi aria triunghiului KLM în cazul în care K, L, M sunt
mijloacele muchiilor corespunzătoare. b) Arătaţi că aria ΔKLM
atinge minimul său pentru un singur triunghi KLM. Prof. dr. Dan
Brânzei, Iaşi.
113
§1. Translaţii
Numim translaţie o transformare T : P ® P cu proprietatea
că, pentru orice puncte A, B, are loc:
(1.1) T ( A) - A = T (B ) - B.
Considerând şi punctul P = T (0),
din egalitatea de mai sus se deduce:
(1.2) T ( A) = P + A.
În cazul particular P = O, translaţia
Fig. 1
T considerată se reduce la transformarea
identică E : P ® P (unde E (Z ) = Z ). Demonstrarea următoa-
relor afirmaţii este lipsită de dificultate.
1.1. Pentru orice punct M există o translaţie TM , astfel încât
TM (O ) = M .
1.2. Translaţia T conservă distanţa: T ( A) - T ( B ) = A - B .
1.3. O translaţie T diferită de transformarea identică nu admite
puncte fixe (adică puncte Z, astfel încât T (Z ) = Z ).
1.4. Imaginea prin translaţia T a unui segment AB este un
segment A¢B¢ (unde A¢ = T ( A) şi B¢ = T ( B)).
1.5. Imaginea prin translaţia T a unei drepte ( AB) este o dreaptă
( A¢B¢) paralelă în sens larg cu ( AB).
1.6. Imaginea prin translaţia T a unei drepte ( AB) este o dreaptă
( A¢B¢) paralelă în sens larg cu
( AB).
1.7. Imaginea prin translaţia T a
unei semidrepte Ux este o
semidreaptă U ¢x¢ paralelă cu
Ux şi având acelaşi sens.
114 Fig. 2
1.8. Imaginea prin translaţia T a unui unghi xUy este un unghi
egal x¢U ¢y¢.
1.9. Imaginea prin translaţia T a unui cerc (de centru O şi rază r)
este un cerc (de centru O¢ = T (O) şi rază r).
1.10. Compunerea translaţiilor TM şi TP este o translaţie TM + P .
1.11. Inversa unei translaţii este translaţie: ( TM ) = T- M .
-1
Pauza de cafea 24
Fie A un punct comun cercurilor C (C,c), D (D,d) şi un
număr real k. O dreaptă variabilă prin A retaie cercurile date în
M, N. Se cere locul geometric al punctului P ce satisface condiţia
MP = k × MN .
§2. Rotaţii
Se numeşte rotaţie de centru C şi
argument t o transformare R : P ® P
cu proprietatea:
(2.1) R( Z ) - C = ( Z - C ) × a¢.
Vom folosi scrierea R = RC , t pentru
a preciza centrul C şi argumentul t.
Dacă t = 2k p cu k Î , rotaţia R coin-
cide cu transformarea identică, E. Dacă Fig. 3
t = (2k + 1)p, formula (3) devine R( Z ) =
= 2C - Z ; transformarea R are în acest caz proprietatea că mijlocul
segmentului ZZ ¢ , unde Z ¢ = R( Z ) este C, fapt ce justifică
denumirea de simetrie faţă de punctul C şi notaţia R = SC . Două
rotaţii de acelaşi centru C şi de argumente t, t ¢ coincid dacă şi
numai dacă există un număr întreg k, astfel încât t - t ¢ = 2k p;
argumentul t al unei rotaţii se poate alege în mod unic prin condiţia
t Î[0, 2p). Următoarele afirmaţii referitoare la rotaţia R = RC , t
beneficiază de demonstraţii imediate.
2.1. R conservă distanţe: R( Z ) - R(V ) = Z - V .
2.2. Dacă R este diferită de transformarea identică, ea admite
115
un singur punct fix, centrul C.
2.3. Imaginea prin R a unui segment AB este un segment
A¢B¢ (unde A¢ = R( A) şi B¢ = R( B)).
2.4. Imaginea prin R a unei drepte ( AB) este o dreaptă ( A¢B¢);
dacă t ¹ (2k + 1) p, atunci unul dintre unghiurile formate de ( AB)
şi ( A¢B¢) are măsura de forma m = t - 2k p , unde k Î Z şi 0 Ÿ
Ÿ m < p; pentru t = (2k + 1) p, ( A¢B¢) este paralelă cu (AB) şi ori-
entată în sens contrar.
2.5. Imaginea prin R a unei semidrepte este o semidreaptă.
2.6. Imaginea prin R a unui unghi este un unghi egal.
2.7. Imaginea pein R a cercului O (de centru S şi rază r) este
un cerc O¢ (de centru S ¢ = R (S ) şi aceeaşi rază r).
2.8. Compunerea rotaţiei R cu rotaţia R¢ = RC ,t ¢ de acelaşi
centru C şi argument t ¢ este o rotaţie R¢¢ = R  R¢ = R¢  R, unde
R¢¢ = RC ,t ¢¢ şi t ¢¢ = t + t ¢.
2.9. Inversa rotaţiei R este o rotaţie R -1 = RC , - t .
Pauza de cafea 25
Memorialul ,,Alexandru Cojocaru”, Roman, clasa a X-a, 23
noiembrie 2002. Fie ABC un triunghi ascuţitunghic cu
a £ b £ c, W centrul cercului celor nouă puncte, R raza cercului
circumscris triunghiului ABC. Dacă WA + 2 × WB + 3 × WC = 6R, să
se arate că triunghiul ABC este echilateral. Paul Georgescu şi
Gabriel Popa, Iaşi.
§3. Simetrii faţă de drepte
Fie o dreaptă d; numim simetrie
faţă de d o transformare S : P ® P
definită prin proprietatea că asociază
punctului Z un punct Z ¢, astfel încât:
- dacă Z Î d , atunci Z ¢ = Z ;
- dacă Z Ï d , atunci d este me-
diatoare pentru ZZ ¢ .
Fig. 4
116
Vom folosi notaţia S d pentru simetria faţă de dreapta d. formarea identică.
În cazul particular, când d coincide cu Ox are loc, evident, 3.4. Imaginea prin S a unui segment AB , dreaptă ( AB),
S (Z ) = Z (reamintim că prin supraliniere notăm operaţia de semidreaptă ( AB este: segment A¢B¢ , dreaptă ( A¢B¢), respectiv,
conjugare a numerelor complexe şi o concepem acum extinsă semidreaptă ( A¢B).
asupra punctelor ce se identifică prin A cu aceste numere). Vom 3.5. O dreaptă ( AB) este conservată de S d , dacă şi numai
explicita acum Z ¢ = S ( Z ) în cazul când S este simetria faţă de o
dacă ( AB) ^ d sau ( AB) = d .
dreaptă generică d. Fie A, B puncte pe d. putem presupune
3.6. Simetria S d transformă cercul C (de centru C şi rază r)
AB = 1, deci B - A este un număr complex m de modul unitar.
într-un cerc C ¢ (de centru C ¢ = Sd (C ) şi aceeaşi rază r); C = C ¢
Dreapta ( ZZ ¢) trebuie să fie perpendiculară pe d, deci va exista
un număr real t, astfel încât: dacă şi numai dacă C Î d .
(3.1) Z ¢ = Z + 2t × i × m Teorema 3.1. (de compunere a simetriilor). Fie a şi e două
drepte; transformarea T = S e  S d este:
Mijlocul Z 0 al segmentului ZZ ¢ este dat de Z 0 = ( Z + Z ¢) 2 =
= Z + t × i × m, dar pentru a fi punct al dreptei d trebuie să existe un - translaţie, dacă d e;
- rotaţie, dacă d şi e au în comun exact un punct.
număr real u, astfel încât Z 0 = A + u × m. Rezultă deci Z +
Demonstraţie. Fie Se ( Z ) = Q + n 2 Z . Obţinem: ( Se  Sd ) (Z ) =
+ t × i × m = A + u × m, adică u - t × i = ( Z - A) m . Scăzând ultima
= Q + n2 ( P + m2 Z ) = ( Q + n2 × P ) + ( n × m ) Z , deci:
2
æ Z - Aö æ Z - Aö
egalitate din conjugata sa se deduce: 2t × i = ç ÷-ç ÷. (3.4) T (Z ) = (Q + n 2 × P ) + ( n × m ) × Z
2
è m ø è m ø
m În alternativa d e are loc n = ± m, deci n × m = ±1 şi formula
Revenind în (3.1) se obţine Z ¢ = Z + ( Z - A ) - (Z - A). Se ob-
m (3.4) arată că T coincide cu translaţia TM , unde:
servă însă că are loc m m = m 2 şi egalitatea devine: (3.5) M = Q + n 2 × P
(3.2) Z ¢ = A + m 2 ( Z - A) În alternativa că există C comun dreptelor d şi e va avea loc
Se mai consideră imaginea P prin S a originii O, unde P = T (C ) = C , deci:
= S (O ) = A - m2 A şi (3.2) devine: C = (Q + n2 × P ) + ( n × m ) × C
2
(*)
(3.3) Z ¢ = P + m 2 × Z
(Dacă O Î d , punctul P este suficient pentru determinarea
i×P i ö
dreptei d şi a simetriei S; m = = × P ÷ . Se demonstrează
i × P OP ø
uşor următoarele afirmaţii asupra simetriilor S faţă de drepte.
3.1. S conservă distanţa: S (Z ) - S (V ) = Z - V .
Fig. 5 Fig. 6
3.2. S păstrează punctele dreptei d şi numai pe acestea. Scăzând membru cu membru (3.4) şi (*) se obţine: T (Z ) - C =
3.3. S este transformare involutivă, adică S  S = S 2 este trans-

117 118
= ( n × m ) ( Z - C ) , deci T este rotaţie de centru C şi de argument
2 aceeaşi dreaptă e.
t = 2 × arg(n × m). Trebuie observat că alternativele din enunţ nu
sunt disjuncte; când d = e ne încadrăm în ambele alternative, T
fiind transformarea identică, E.
Teorema 3.2 (de descompunere a translaţiilor în simetrii).
Pentru orice translaţie TM şi orice dreaptă d ce satisface d ^ (OM )
există o dreaptă unică e, astfel încât TM = SC  S d .
Demonstraţie. Fie P = Sd (O ); dacă P = M , luăm e paralela
prin M la d; dacă P ¹ M luăm e mediatoarea segmentului PM
şi ne convingem uşor că are loc d e. Conform teoremei prece-
dente Se  S d este o translaţie TN , unde N = ( Se  Sd ) (O) = S e ( P) =
= M , deci TN = TM etc.
Observaţia 1. Enunţul nu exclude posibilitatea TM = E furnizată de situa-
ţia M = O; în acest caz nu putem vorbi de dreapta (OM ), dar concepem că
fragmentul de ipoteză d ^ (OM ) este îndeplinit (în mod trivial).
Teorema 3.3 (de descompunere a rotaţiilor în simetrii). Pentru
orice rotaţie R = RC , t şi orice dreaptă d ce conţine C, există o
dreaptă unică e, astfel încât R = Se  S d .
Demonstraţie. Punem în evidenţă pe d un punct A = C + m,
unde m = 1; luăm apoi n, astfel încât (n × m)2 = at şi fie B = C + n.
Vom lua e = ( BC ). Prin teorema 1, formula (7), constatăm că
Se  S d este rotaţie de centru C şi argument t; am demonstrat
astfel existenţa lui e. Pentru demonstrarea unicităţii lui e ne con-
vingem că procedeul ales mai sus pentru determinarea lui e este
obligatoriu. Urmărim, apoi, procedeul
pentru a verifica unicitatea determinării.
Condiţia ( n × m ) = at furnizează pentru
2
n două soluţii n = m × at şi n¢ = - n.
Luând în loc de n, n¢ obţinem un alt Fig. 7
punct B¢ în loc de B, anume B¢ = C - n,
dar ( BC ) = ( B¢C ), deci cele două alegeri posibile conduc la
119
Observaţia 2. În teoremele 2 şi 3, dacă în loc de d este precizată dreapta e,
putem determina, în mod unic, pe d.
§4. Izometrii
Numim izometrie a planului P , o transformare surjectivă
T : P ® P ce conservă distanţa, deci care satisface condiţia că
pentru orice punct A, B are loc:
(4.1) T ( A) - T ( B ) = A - B .
Conform proprietăţilor 1.2, 2.1 şi 3.1, translaţiile, rotaţiile şi
simetriile faţă de drepte sunt exemple de izometrii.
Observaţia 1. O analiză mai atentă ne convinge că se poate înlătura din
definiţie condiţia de surjectivitate; acceptarea ei este destinată uşurării raţio-
namentelor.
Teorema 4.1. Orice izometrie T este transformarea bijectivă,
inversa sa T -1 este tot o izometrie. Compunerea a două izometrii
este tot izometrie.
Demonstraţie. Din T ( A) = T ( B ) urmează T ( A) - T ( B ) = 0,
deci A - B = 0, adică A = B. S-a dovedit astfel că T este injec-
tivă; deoarece se acceptase, prin definiţie, că T este şi surjectivă,
am constatat că este bijectivă, deci admite inversă, T -1. Fie
T -1 ( A) = A1 , T -1 (B ) = B1. Conform (9) are loc: A1 - B1 = T ( A1 ) -
- T ( B1 ) = A - B şi am probat astfel că T -1 conservă distanţa,
deci este izometrie, încheind demonstraţia primei părţi a teoremei.
Pentru ultima afirmaţie din teoremă se consideră încă o izo-
metrie U. Evident, U  T este surjectivă. Se constată: U  T ( A) -
- U  T ( B) = T ( A) - T ( B) = A - B , deci U  T conservă dis-
tanţa q.e.d.
Teorema 4.2. Imaginea printr-o izometrie T a unui segment
AB este segmentul A¢B¢ , unde A¢ = T ( A) şi B¢ = T ( B ).
Demonstraţie. Fie Z Î AB , deci A - Z + Z - B = A - B . Fie
T (Z ) = Z ¢; deoarece T este izometrie, are loc: Z ¢ ¹ A¢,
120
Z ¢ ¹ B¢ şi A¢ - Z ¢ + Z ¢ - B¢ = A - Z + Z - B = A - B = A¢ - B¢ ,
de unde T ( AB ) Ì A¢B¢ . Demonstrarea incluziunii inverse se
realizează analog: pentru X ¢ Î A¢B¢ se consideră X = T -1 ( X ¢) şi
ne convingem că are loc X Î AB , analogia bazându-se pe faptul
că şi T -1 este izometrie.
Această teoremă constituie o variantă de demonstraţie a pro-
prietăţilor 1.4, 2.3 şi parţial pentru 3.4.
Teorema 4.3. Imaginea printr-o izometrie T a unei semidrepte
Ux este o semidreaptăU ¢x¢, iar a unei drepte ( AB) o dreaptă ( A¢B¢).
Demonstraţie. Fie un punct V situat pe dreapta Ux, dar nu pe
semidreapta Ux; condiţia Z ÎUx revine la Z - V = Z - U +
+ U - V . Ca în demonstraţia teoremei precedente se constată
echivalenţa apartenenţelor Z ÎUx şi T (Z ) = Z ¢ ÎU ¢x¢ = { X ; X -
-V ¢ = X - U ¢ + U ¢ - V ¢ } unde U ¢ = T (U ) şi V ¢ = T (V ). Pentru
cea de-a doua parte a teoremei vom descompune: ( AB) = ( AB 
 [ AC , unde C este, de exemplu, simetricul lui B faţă de A şi am
folosit notaţia [ XY pentru semidreapta închisă de origine X ce
trece prin Y. Prin demonstrarea acestei teoreme ne sunt furni-zate
variante de dovedire a proprietăţilor 1.5, 1.6 (parţial), 2.4
(parţial), 2.5 şi 3.4.î
Teorema 4.4. Orice izometrie T conservă mărimile unghiu-
rilor, adică din A¢ = T ( A), B¢ = T ( B), C ¢ = T (C ) Þ A¢B¢C ¢ =
= ABC .
Demonstraţia este imediată: triunghiurile A¢B¢C ¢ şi ABC sunt
egale, deoarece au laturile corespunzătoare egale etc.
Teorema 4.5. O izometrie T ce admite drept puncte fixe trei
puncte necoliniare A, B, C este transfor-
marea identică.
Demonstraţie. Fie Z un punct arbitrar
din plan; măcar una din intersecţiile AZ cu
BC, BZ cu AC sau CZ cu AB este nevidă
(pe figura 8, prima este vidă, iar ultima Fig. 8
121
oferă un punct „incomod”). Fie, de exemplu, Z1 Î ( BZ ) 
 ( AC ). Imaginea X = T (Z1 ) va fi pe dreapta ( AC ), dar vor avea
loc conform (4.1) egalităţile: AX = AZ1 şi CX = CZ1 , ce asigură
X = Z1 . Considerăm şi Y = T (Z1 ); se deduce: BY = BZ şi
Z1Y = Z1Z , ce asigură Y = Z , adică punctul generic Z este fix
pentru T, q.e.d.
Consecinţă. Dacă pentru două izometrii T şi U există puncte
necoliniare A, B, C, astfel încât T ( A) = U ( A), T ( B ) = U (B ),
T (C ) = U (C ), atunci U = T .
Demonstraţia constă în aplicarea teoremei precedente pentru
transformarea U -1  T ce admite A, B, C drept puncte fixe, deci
U -1  T = E, de unde U = T , q.e.d.
Teorema 4.6 (a descompunerii izometriilor). Orice izometrie
T a planului P se obţine compunând cel mult trei simetrii faţă de
drepte.
Demonstraţia se bazează pe considerarea succesivă a unor izo-
metrii ce au din ce în ce mai multe puncte fixe. Teorema este
adevărată, în cazul particular, când izometria T coincide cu trans-
formarea identică E; luând o simetrie S faţă de o dreaptă arbitrară
are loc T = S  S . Să presupunem că există măcar un punct A,
astfel încât A1 = T ( A) este distinct de A. Fie a mediatoarea seg-
mentului AA1 , Sa simetria faţă de a şi fie T1 = S a  T . Este uşor
de constatat că T1 este izometrie (teorema 4.1) şi că A este punct
fix pentru T1. Dacă T1 = E , atunci S a  T = E , deci T = S a şi con-
cluzia teoremei este îndeplinită. Să presupunem că există un
punct B ¹ A ce nu este fix pentru T1 , deci B1 = T1 ( B ) ¹ B. Fie b
mediatoarea lui BB1 ; se constată: B1 - A = T1 ( B) - T1 ( A) =
= B - A , deci A Î b. Fie Sb simetria faţă de b şi T2 = Sb  T1 ; se
observă: T2 ( A) = ( Sb  T1 ) ( A) = Sb ( A) = A şi T2 ( B ) = (Sb  T1 )( B ) =
= Sb ( B1 ) = B. Constatăm că A şi B sunt puncte fixe pentru izome-
122
tria T2 . Dacă T2 = E urmează T1 = S a  T = Sb , deci T = S a  Sb
este compunere a două simetrii. (Conform teoremei 3.1, T este
deci translaţie sau rotaţie). Dacă T2 nu este transformarea identică,
formarea T1 = Sb  S c , vom putea admite, ca în concluzia etapei
precedente, că există P1 şi m1 , astfel încât m1 = 1 şi T1 ( Z ) = P1 +
+ ( m1 ) × Z . Vom accepta pentru S a formula de mai sus:
2

va exista C, astfel încât C ¹ T2 (C ) = C1 ; conform demonstraţiilor

S a (V ) = Pa + ( ma ) V . Obţinem: T (Z ) = Pa + ( ma ) éë P1 + ( m1 ) Z ùû =
2 2 2
din teorema 4.2, C nu poate fi pe ( AB). Observăm: C1 - A =
= P + m 2 × Z , luând acum P = Pa + ma2 × P1, m = ma × m1. Teorema
= T2 (C ) - T2 ( A) = C - A şi C1 - B = T2 (C ) - T2 ( B) = C - B
este astfel complet demonstrată. Din acest moment studiul izo-
deci dreapta c = ( AB ) este mediatoarea segmentului CC1 . Fie metriilor se poate face strict formal, adică apelând, în mod exclu-
Se simetria faţă de c şi izometria T3 = S c  T2 . Se constată uşor că siv, la formulele izometriei şi la calcule algebrice. Vom ilustra,
T3 admite A, B, C drept puncte fixe şi, conform teoremei 4.5, are însă, prin următoarele două teoreme cazuri când raţionamentul
geometric este preferabil.
loc T3 = E. Urmează T2 = Sb  T1 = Sc , deci T1 = Sb  S c şi
Teorema 4.7 (de compunere a rotaţiilor). Fie rotaţii R = RC , t
T = S a  Sb  S c .
şi R¢ = RD¢, u ; dacă C ¹ D compunerea R¢¢ = R¢  R este rotaţie
Teorema 4.6 (de clasificare a izometriilor). Pentru orice
izometrie T există un punct P şi un număr sau translaţie după cum t + u diferă sau nu de un multiplu de 2p.
complex de modul 1, astfel încât, pentru Demonstraţia se bazează pe descompuneri R = Sb  S a şi R¢ =
orice punct Z, să fie valabilă una dintre = Sc  Sb , astfel încât să aibă loc R¢¢ = ( Sc  Sb )  ( Sb  Sa ) = Sc  Sa .
formulele:
Pentru egalitatea R = Sb  S a este necesar C Î b, iar pentru R¢ =
(Id) T (Z ) = P + m 2 Z (T este izometrie
directă) sau = Sc  Sb este necesar D Î b; luăm, deci b = (CD). Conform
(Ii) T (Z ) = P + m 2 × Z (T este izometrie Fig. 9
indirectă).
Demonstraţie. Conform teoremei precedente avem de analizat
succesiv cazurile când T este compunere de 1,2, respectiv, 3
simetrii faţă de drepte. Dacă T este simetrie faţă de o dreaptă, prin
formula (5) ne încadrăm în formula (Ii). Dacă T este com-punere a
simetriilor Sb , S a , vom presupune, conform formulei (3.3): Fig. 10 Fig. 11
Sb (Z ) = Pb + ( mb ) × Z , S a (V ) = Pa + ( ma ) V .
2 2
Deducem: observaţiei 2 şi teoremei 3, determinăm a, c, astfel încât R =
= Sb  S a , respectiv, R¢ = Sc  Sb . Dacă a, c au în comun un punct
T (Z ) = S a éë Pb + ( mb ) × Z ùû = Pa + ( ma ) éë Pb + ( mb ) × Z ùû = P + m 2× Z ,
2 2 2
E, prin teorema 1 rezultă R¢¢ = RE , t + u . Figura 10 ilustrează regula
unde: P = Pa + ( ma ) × Pb şi m = ma × mb . Evident, ne încadrăm
2
lui Euler de compunere a rotaţiilor, unghiurile triunghiului CDE
astfel în formula (Id). În fine, dacă T = S a  Sb  Sc , pentru trans- exprimând jumătăţi ale argumentelor rotaţiilor R, R¢ şi R¢¢. Con-
diţia a  c ¹ Â, revine la t + u ¹ 2k p. Dacă a, c sunt drepte para-

123 124
lele, urmează t 2 + u 2 = mp, deci t + u = 2mp; în acest caz
R¢  R este o translaţie T ce poate fi caracterizată prin T (C ) =
= R¢(C ).
Teorema 4.8 (de compunere a rotaţiilor cu translaţii). Oricare
ar fi punctele M ¹ O şi C , pentru orice număr real t există
puncte D, E, astfel încât TM  RC ,t = RD ,t şi RC ,t  TM = RE ,t ; are loc
TM ( E ) = D.
Vom pune în evidenţă drepte a, b, c şi simetrii faţă de aceste
drepte S a , Sb , Sc , astfel încât RC ,t = Sb  Sa , TM = Sc  Sb . Dreapta
b va fi perpendiculara din C pe (OM ), a se obţine din b printr-o
rotaţie de argument - t 2 în jurul lui C, iar c este paralelă cu b
„distanţa orientată” de la b la c fiind OM 2. Intersecţia dintre a şi c
este punctul D, pentru care are loc:
TM  RC ,t = ( S c  Sb )  ( Sb  S a ) =
= S c  S a = RD ,t . Mai descompu-
nem RC ,t = Sa ¢  Sb , TM = Sb  Sc ¢ ,
dreptele a¢, c¢ fiind astfel încât b
bisectează (a, a¢) şi este para-
lelă medie pentru (c, c¢); urmea-
Fig. 12
ză RC , t  TM = ( S a ¢  Sb )  ( Sb  Sc¢ ) =
= Sa ¢  Sc ¢ = RE ,t . Se observă, apoi, că triunghiul CED este isoscel
şi ED = OM pentru a constata ultima egalitate din enunţ.
Pauza de cafea 26
Privind geometria euclidiană plană din perspectiva programei
de la Erlangen, care este grupul său structural?
125
§5. Omotetii
Fie k un număr real diferit de 0. Se
numeşte omotetie de centru C şi raport k
transformarea H = H C , k : P ® P, unde
H ( Z ) este acel punct Z ¢ ce satisface
condiţiile:
- punctele C , Z şi Z ¢ sunt coliniare;
Fig. 13
- are loc CZ ¢ = k × CZ .
Din aceste condiţii rezultă Z ¢ - C = = k ( Z - C ) şi deci:
(5.1) H C , k ( Z ) = Z ¢ = kZ + (1 - k ) × C
Se observă că omotetiile de raport k = -1 sunt simetrii faţă de
un punct, iar H C ,1 este transformarea identică. Aceste cazuri
particulare sunt, de altfel, singurele cazuri de omotetii ce sunt
izometrii (vezi mai jos proprietatea 5.1). Se demonstrează uşor
următoarele proprietăţi ale omotetiei H C , k = H .
5.1. Distanţa între imagini de puncte este proporţională cu
distanţa între puncte: H ( A) - H ( B) = k × A - B .
5.2. Imaginea prin H a unui segment, dreaptă, semidreaptă,
cerc este segment, dreaptă (paralelă), semidreaptă, respectiv cerc;
sensurile de drepte şi semidrepte sunt păstrate când k > 0, inver-
sate când k < 0.
5.3. Omotetia cu k ¹ 1 invariază un singur punct (centrul) şi
dreptele prin centru; nu există cercuri invariante la omotetii,
„netriviale” (pentru care k ¹ 1).
5.4. Pentru orice puncte X , Y , Z are loc ( H ( X ), H (Y ); H(Z) ) =
126
 = ( X , Y ; Z ) ; dacă XYZ este triunghi şi X ¢ = H ( X ), Y ¢ = H (Y ), T (Z ) = Z + P exprimă că transformarea considerată T coincide cu
Z ¢ = H ( Z ), atunci X ¢Y ¢Z ¢ este triunghi asemenea cu XYZ. translaţia TP etc. Pentru h × k ¹ 1 fie E comun lui ( ZV ) şi (CD).
Teorema 5.1 (de compunere a omotetiilor). Compunerea Prin teorema lui Menelaos, în triunghiul UCD constatăm:
H D , h  H C , k este: o omotetie H E , hk când hk ¹ 1 (unde ED VD ZU -h × DU (k - 1)OZ h(1 - k )
= × = × = . Din egalitatea
(1 - hk ) × DE = h(1 - k ) × DC ) respectiv, o translaţie T( h -1)(C - D ) EC VU ZC (1 - h) DU ZC h -1
când h × k = 1. obţinută ştim deja că E este fix pe (CD), dar prin proporţii deri-
Demonstraţia formală este cea mai simplă: conform formulei DE - ED ED
vate se aduce sub forma din enunţ: = = =
(10) are loc: Z ¢ = H D , h  H C , k (Z ) = H D , h [ kZ + (1 - k )C ] = h [ kZ + DC EC - ED ED - EC
+ (1 - k )C ] + (1 - h) D = hkZ + h(1 - k )C + (1 - h) D. Pentru cazul =
h(1 - k )
=
h(1 - k )
. Aplicând teorema lui Menelaos şi
particular h × k = 1 formula de mai sus devine Z ¢ = Z + (h - 1)C + h(1 - k ) - (h - 1) 1 - hk
+ (1 - h) D = Z + (h - 1)(C - D). În cazul generic hk ¹ 1, introdu- pentru triunghiul UVZ obţinem:
h(1 - k ) 1- h EV DV CU hDU k × CZ
cem notaţia E = C+ D şi formula de mai sus de- = × = × = h × k , deci EV = h × k × EZ , adică
1 - hk 1 - hk EZ DU CZ DU CZ
1- h V = H E , h×k ( Z ), q.e.d.
vine: Z ¢ = hkZ + (1 - hk ) E = H E , h ×k . Observăm şi =1-
1 - hk Teorema 5.2 (de compunere a omotetiilor cu
h(1 - k ) translaţii). Fie H = H C , k o omotetie cu k ¹ 1 şi
- , egalitatea definitorie pentru E devine ( E - D ) =
1 - hk T = TP o translaţie. Dacă D, E sunt puncte,
h(1 - k )
= (C - D ), deci formula preconizată de astfel încât (1 - k )CD = P, (1 - k )CE = k × P,
1 - hk
enunţ. Considerăm că prezintă oarecare interes şi atunci: T  H = H D , k şi H  T = H E , k .
demonstraţia sintetică. Fie în acest scop un punct Demonstraţia formală – prin (1.2) şi (5.1) –
Fig. 16
generic Z, U = H C ,k ( Z ), este imediată: (T  H )( Z ) = T [ k × Z + (1 - k )C ] =
V = H (U ). În cazul particular h × k = 1 Fig. 14 = k × Z + (1 - k )C + P = k × Z + (1 - k ) D, ( H  T )( Z ) =
D,h

deducem ( Z , C ;U ) = 1 - ( Z ,U ; C ) = 1 – h = = H ( Z + P) = k × Z + k × P + (1 - k )C = k × Z + + (1 - k ) E etc. Nici

DV UV demonstraţia sintetică nu este grea. Pe figura 16 am considerat
=1 - = . Prin teorema lui Thales urmează ZV DC şi cu U = H ( Z ), V = T (U ) = (T  H )( Z ), X = T ( Z ), Y = H ( X ) =
DU UD
= ( H  T )( Z ). Am efectuat, apoi, următoarele construcţii: para-lela
TFA deducem: ZV = (1 - k ) DC , deci:
prin C la (UV ) taie dreptele (VZ ), (YZ ) în D, E. Formulele din
V - Z = (h - 1)(C - D). Membrul secund
enunţ se obţin prin teorema fundamentală a asemănării.
este un număr complex constant, deci
reprezintă un punct fix P; egalitatea

Fig. 15
127 128
 §6. Similitudini
Aparent, similitudinile sunt transformări mai complicate decât
celelalte; poate că acesta este motivul pentru care sunt neglijate sau
expediate rapid în majoritatea lucrărilor de geometrie elementară.
Aparenta lor dificultate dispare însă dacă le abordăm cu ajutorul
numerelor complexe. Interesul lor geometric este remarcabil.
Fig. 17 Fig. 18
Se numeşte similitudine de centru C şi raport m = k × at , com-
punerea S = SC , m între omotetia H C , k şi rotaţia RC ,t . Folosind for-
mulele (3.1) şi (5.1) obţinem: SC , m (Z ) = EC ,t  H C , k (Z ) = RC , t ×
× [ k × Z + (1 - k )C ] = C + k ( Z - C ) × at = C + m( Z - C ) = mZ +
+ (1 - m)C. Reţinem deci formula similitudinii:
(6.1) SC , m (Z ) = m × Z + (1 - m)C
Din punct de vedere formal, această egalitate coincide cu (3.1)
sau (5.1), dar le înglobează pe amândouă: (3.1) se obţine din (6.1)
pentru k = 1 (absenţa omotetiei), iar (5.1) se obţine din (6.1) pentru
t = 0 (absenţa rotaţiei). Este interesant de remarcat că ordinea în
care se compun omotetia H C , k şi rotaţia RC ,t este arbitrară (vezi
figura 157): ( H C , k  RC ,t )(Z ) = H C , k éë Z × at + C × (1 - at )ùû = k ×
× éë Z × at + C (1 - at )ùû + (1 - k )C = m × Z + C (k - m + 1 - k ) = m × Z +
+ (1 - m)C = SC , m ( Z ) = ( RC ,t  H C , k ) ( Z ). Consemnăm câteva pro-
prietăţi imediate ale similitudinilor:
6.1. O similitudine SC , m coincide cu transformarea identică
dacă şi numai dacă m = 1.
129
6.2. O similitudine diferită de transformarea identică admite un
singur punct fix: centrul.
6.3. Similitudinea S = SC , m amplifică distanţele prin m :
S ( A) - S ( B) = m × A - B .
6.4. Pentru S = SC , m are loc formula: S ( A) - S ( B) = m( A - B),
S ( A) - S ( B)
deci arg = t + 2k × p.
A- B
6.5. Imaginea prin similitudinea S a unui segment, semidreaptă,
dreaptă, cerc este: segment, semidreaptă, dreaptă, cerc.
6.6. Prin compunerea similitudinilor de acelaşi centru se obţine o
similitudine de acelaşi centru: SC , n  SC , m = SC , m× n (Corespondenţa de la
numere complexe la similitudini de un anumit centru C face să corespundă
înmulţirii numerelor compunerea transformărilor şi oferă astfel interpretare
geometrică operaţiei de înmulţire prin C; interpretarea este independentă de
diagrama Argand.)
6.7. "X , Y , Z : ( S ( X ), S (Y ); S (Z ) ) = ( X , Y , Z ) , adică similitu-
dinea păstrează raportul simplu a trei puncte.
Teorema 6.1. Fie dreptele d şi d ¢ = SC , m ( d ) pe care se aleg
sensuri ce se corespund prin SC , m . Unghiul orientat, format de
direcţiile pozitive ale lui d şi d ¢ are măsura arg m.
Demonstraţia formală se realizează cu ajutorul proprietăţii 6.4;
considerând punctele A, B pe d şi imaginile lor A¢, B¢ pe d ¢ vom
constata: arg( A¢B¢ - arg( AB = arg( B¢ - A¢) - arg( B - A) =
B¢ - A¢
= arg + 2k p = arg m + 2k p etc.
B-A
Teorema 6.2 (de determinare a similitudinii). Pentru orice
puncte A, B, A¢, B¢ ce satisfac A ¹ B şi A¢ ¹ B¢ şi nu sunt colini-
are există o singură similitudine S, astfel încât S ( A) = A¢ şi
S ( B) = B¢ sau o translaţie T, aşa încât T ( A) = A¢, T ( B) = B¢.
130
 Demonstraţia formală. Enunţul cere existenţa şi unicitatea
unui cuplu (C , m), astfel încât: A¢ = m × A + (1 - m)C , B¢ = m × B +
+ (1 - m)C. Scăzând aceste egalităţi (sau folosind proprietatea 6.4)
A¢ - B¢
obţinem m = . Eventualitatea m = 1 echivalează cu A¢ - A =
A- B
= B¢ - B şi conduce la translaţia TP , unde P = A¢ - A. Pentru
AB¢ - A¢B AB¢ - A¢B
m ¹ 1 există şi C dat de: C = = .
(1 - m)( A - B) ( A - A¢) - ( B - B¢)
Fig. 19 Fig. 20
Demonstraţia sintetică. Fie S = SC , m similitudinea cu proprie-
tăţile enunţate şi să presupunem m = k × at . În baza proprietăţii 6.3
este necesar să aibă loc k = A¢B¢ AB . Centrul C al similitudi-nii
căutate va satisface deci CA¢ = k × CA, egalitate ce îl plasează pe
un cerc Apolonios A în raport cu AA¢ . Să admitem că există U
comun dreptelor ( AB) şi ( A¢B¢); alegând pe aceste drepte sen-suri
de la A spre B, respectiv, de la A¢ la B¢ identificăm un unghi j al
direcţiilor pozitive ale dreptelor ( AB) şi ( A¢B¢). Conform
teoremei precedente trebuie să aibă loc j = t = AUA¢. Deducem
că C este şi pe arcul de cerc AUA¢. Constatăm acum uşor că
există un punct unic C situat pe AUA¢ şi A ; luând apoi m =
= ( A, A¢; C ) obţinem o similitudine S = SC , m ce satisface, evident,
S ( A) = A¢. Vom demonstra că S este similitudinea căutată, arătând
că are loc S ( B ) = B¢. Într-adevăr, are loc DCAB ~ DCA¢B¢, deoa-
131
rece: CA CA¢ = k = AB A¢B¢ şi CAB = p - CAU = p - CA¢U =
= CA¢B¢. Din această asemănare deducem CB CB¢ = AB A¢B¢ =
= k şi BCB¢ = ACB¢ - ACB = ACB¢ - A¢CB¢ = ACA¢ = t etc. Dacă
( AB) ( A¢B¢) nu am fi putut considera U în determinarea lui C şi
în demonstraţia teoremei. Pentru acest caz, dacă intersecţia
( AA¢)  ( BB¢) este nevidă, notăm prin C acest punct; cu teorema
fundamentală a asemănării rezultă imediat că omotetia H C , k con-
stituie similitudinea căutată. Dacă are loc în mod suplimentar şi
( AA¢) ( BB¢), atunci ABB¢A¢ este paralelogram şi translaţia T ce
satisface T ( A) = A¢ satisface şi T ( B ) = B¢.
Teorema 6.3. Compunerea similitudinilor S D , n  SC , m este:
- o translaţie TM cu M = (n - 1)(C - D ), dacă m × n = 1;
- o similitudine S E , m× n cu (1 - mn) E = n(1 - m)C + (1 - n) D,
dacă are loc m × n ¹ 1.
Demonstraţia se realizează imediat prin formula 6.1. Calea
sintetică cere interpretări geometrice incomode.
Pauza de cafea 27
Fie un cerc C interior cercului D şi T familia cercurilor
tangente cercurilor C şi D . a) Să se determine locul geometric L
al punctelor de contact a câte două cercuri din T. b) Numim lanţ
Steiner al perechii (C , D )o aplicaţie λ:N ® T astfel încât,
pentru orice n, cercurile λ(n), λ(n+1) sunt tangente şi λ(n+2) ¹
λ(n). Să se arate că, dacă există un lanţ Steiner λ periodic de
perioadă principală p, pentru care linia frântă determinată de
cercurile unei perioade să înconjoare de m ori cercul C , orice alt
lanţ Steiner al perechii (C , D )este caracterizat de aceleaşi
numere naturale p, m.
§ 7. Inversiunile planului P
132
 Fie un punct P şi un număr real nenul p; se numeşte inver-
siune de pol P şi putere p, o transformare I = I P, p a mulţimii
P ÷{P} în ea însăşi, cu proprietatea că asociază unui punct Z ¹ P
punctul Z ¢ definit prin condiţiile:
1) punctele P, Z şi Z ¢ sunt coliniare;
2) are loc PZ × PZ ¢ = p.
Atragem atenţia că, la definirea inversiunii, este necesară pre-
cizarea unităţii de măsură a lungimilor; în actualul cadru de ex-
punere, această precizare este realizată prin diagrama Argand A
ce permite identificarea punctelor prin numere complexe. Mai
trebuie observat că semidreptele (PZ şi (PZ ¢ coincid dacă p > 0 şi
sunt în prelungire dacă p < 0.
Teorema 7.1. Pentru inversiunea I de pol P şi putere p,
condiţia Z ¢ = I ( Z ) este echivalentă cu
(3) Z¢ = P + p ( Z - P ).
Demonstraţie. Interpretăm condiţia (1) prin existenţa (pentru
un Z ¹ P fixat) a unui număr real t, astfel încât:
(4) Z ¢ - P = t × ( Z - P).
Această condiţie exprimă PZ ¢ = t × PZ şi îndeplinirea condi-
p p
ţiei (2) revine astfel la t × PZ 2 = p, adică: t = = =
PZ 2
Z -P
2
p siunii I.
= . Înlocuind în (4) această valoare se obţine (3).
( Z - P)( Z - P )
Prin definiţia dată, este evident că inversiunea este transformare
involutivă I (Z ) = Z ¢ Û I ( Z ¢) = Z , deci I  I este transformarea
identică a mulţimii P ÷{ P} . Mai deducem de aici că I se admite
pe sine ca transformare inversă, deci este o bijecţie. Examinăm
problema existenţei punctelor fixe Z pentru o inversiune I = I P , p .
Este uşor de văzut că are loc I (Z ) = Z dacă şi numai dacă PZ 2 =
2
= Z - P = p. Deci:
- dacă p < 0, inversiunea PP , p nu admite puncte fixe;
133
- dacă p > 0, mulţimea punctelor fixe este un cerc I de centru
P şi de rază r = p . Se foloseşte pentru I denumirea de cerc al
inversiunii I.
Observaţia 1. Cercul I permite determinarea inversiunii I de putere p
pozitivă. Pe figura 160, unde ( MA) şi ( MA¢) sunt tangente în A, respectiv, A¢
la cercul I şi N Î ( PM )  ( AA¢), se constată uşor PN × PM = PA2 = p.
Cercul I permite deci construcţia geometrică a punctului Z ¢ ce corespunde în
inversiunea I lui Z:
- dacă Z este exterior lui I (de exemplu
Z = M ) se duc tangente ZA , ZA¢ şi Z ¢ Î PZ 
 AA¢ ;
- dacă Z este interior lui I (de exemplu
Z = N ), se trasează perpendiculara în N pe
( PN ) până taie I în A sau A¢. Tangenta în A Fig. 21
sau A¢ la I taie ( PN ) în Z ¢ = I (Z ). Modalitatea de definire a inversiunilor
(de putere pozitivă) prin intermediul unui cerc I are avantajul de a fi mai
geometrică; alegerea unităţii de măsură nu mai afectează poziţia punctului
Z ¢ = I (Z ). De altfel, în literatura matematică din numeroase limbi de circula-ţie
se utilizează şi denumiri ce s-ar traduce prin simetrii faţă de un cerc. O in-
versiune I P , p de putere negativă poate fi privită drept compunere (în ordine
arbitrară) a inversiunii de putere pozitivă I P , p cu simetria faţă de punctul P.
Iată de ce putem caracteriza şi inversiunile I de putere negativă printr-un cerc
I = {M : I (Z ) = 2P - Z } ce îl vom numi, ca şi în cazul p < 0, cerc al inver-
Teorema 7.2. Pentru o dreaptă d ce trece prin P, mulţimea
d ÷{ P} se autocorespunde printr-o inversiune I de pol P.
Demonstraţia se realizează imediat prin considerente geome-
trice, dar se poate baza şi pe formula (3): M arbitrar pe d ÷{ P}
este de forma M = P + t × m, unde t este număr real nenul şi pu-
1 1
tem presupune m = 1; I ( M ) = P + = P + × m este punct
t ×m t
{ }
generic pe d ÷ P , q.e.d.
Teorema 7.3. Dacă în inversiunea I P , p punctelor A, B le
corespund puncte A¢, B¢ şi P, A, B nu sunt coliniare, atunci:
134
 a) triunghiurile PAB şi PB¢A¢ sunt asemenea; din care se exclude P. O dreaptă orientată prin P formează cu d
b) punctele A, B, A¢, B¢ sunt conciclice;
u n g h i u r i e g a l e s a u s u p l i m e n t a r e d u p ă c u m
şi
p < 0, p > 0. p × AB
c) are loc egalitatea A¢B¢ =
r e s p e c t i v , P e r p e n d i c u l a r a d i n P p e d c o n ţ i n e c e n t r u l
;
D a l
D.
c e r c u l u i PA¢ × PB
d) orientările triunghiurilor PAB şi PB¢A¢ sunt opuse.
Demonstraţia calculatorie este A Î dartificioasă
, şi greoaie;
PA ^ d o pre-
ferăm
A¢ = I (peA).cea geometrică. Fie astfel
M ¢ = Iîncât
( M ), PA D= PAM PBşi ¢ ~
Demonstraţie. Din PA × PA ¢ = PB × PB ¢, urmează: ;
~ D PM ¢A¢ Pentru MPM arbitrar
¢ ^ Mpe ¢A¢,d şi M ¢ din
PA¢ DPB ( D, DP)
urmează deci este}pe cercul
având în vedere PA¢ şi APB = B¢PA I (¢durmează
) Ì D ÷{Pimediat. concluzia
a). având
Folosind puterea punctului
caDdiametru.
Q = I (Deci
P faţă de
N ), D AQP ~Reciproc,
D NA¢P, dacă
cercul prin A, B, A¢ sau o caracterizare prin
e s t e p e ş i r e z u l t ă d e c i

QA ¹ AP, Q Î d.
unghiuri a inscriptibilităţii
adică deducem b). Din N este imaginea prin I
Punctul considerat
a) urmează: A¢B¢ AB = PA¢ PB , deci: d e c i P e f i g u r a 1 6 2 a m i n d i - c a t
a punctului
PA¢ × AB ( PApe ¢ × PA) × AB p × AB ş i p e s e n s u r i l e p e

A¢Bprin
¢ = săgeţi sensuri
= = . d şi
PB PA × PB
se corespund prin I. Unghiul format de PA × PB c u e s t e

Dacă p > 0, triunghiurile PAB cu PAB¢ şi

u n d e
Fig. 22
este tangentă la şi
PAB¢ cu PA¢B¢ sunt la fel orientate, dar PA¢B¢ şi PB¢A¢ sunt u l t i m u l u n g h i f i i n d

invers orientate. Dacă p < 0, vom compune inversiunea I cu o T o a t e a f i r m a ţ i i l e d i n e n u n ţ s u n t d e m o n -

cel format
simetrie S faţădededpolul
cu P, transformare ce nu schimbă orientările
s t r a t e p e n t r u c a z u l P e n t r u c a z u l p u t e m p r i v i i n v e r -
triunghiurilor. Pentru acest punct d) al teoremei se putea utiliza
(3) siunea
şi condiţiile
I dreptOP sau ON din paragraful 4. J este inversiune de
o compunere
u n d e

Observaţia 2. Formula (5) este corectă şi când P, A, B sunt coliniare; de-

putere negativă, iar R este simetria faţă de polul P al inversiuni-
monstraţia de mai sus nu este valabilă, dar se poate înlocui cu demonstraţii
lor I şi J. Toate afirmaţiile, cu excepţia celor referitoare la un-
ghiuri p p( PA - PB )
p valabilitatea. p × AB 162 apare
directe: A¢Borientate,
¢ = PB¢ - PAîşi
¢ = păstrează
- = = ±Pe figura sau
punctată şi dreapta PB PA PA × PB PA × PB I în c e a r f i d u s ă a c u m d e S e n -

pe s t e p
i n v e r s p × B- A
c e l u i p × AB
a l e s p e r ă m â n â n d

A¢Bsul
¢ = Ape
¢ - B¢ = P + -P- = d, secanta = .
A- P B-P A - P × B - P PA × PB o d r e a p t ă p r i n s u b

aceeaşi. Deci, în cazul P taie d şi

Teorema 7.4. Imaginea prin inversiunea I = I P , p a punctelor unei
u n g h i u r i o r i e n t a t e s u p l i m e n t a r e .

drepte d ce nu conţine polul P este un cerc D ce trece prin P, dar a r b i t r a r p r i n P ,

Consecinţă. Pentru un cerc

e s t e o d r e a p t ă d p e r p e n d i c u l a r ă p e r a z a ş i c o n ţ i n â n d i m a -

d i a m e t r a l o p u s l u i P î n

ginea A (prin I) a punctului

Observaţia 3. Fie K simetricul polului P faţă de dreapta d, deci
u r m e a z ă i m e d i a t : d e c i

135 136
 A c e s t r e z u l t a t c a r a c t e r i z e a z ă g e o m e t r i c

crând cu segmente orientate, constatăm:

c e n t r u l c e r c u l u i

Teorema 7.5. Dacă e s t e u n c e r c d e c e n t r u C ş i r a z ă r c e n u

ş i
t r e c e p r i n P , a t u n c i e s t e u n c e r c d e c e n t r u D ş i r a z ă R ,

a s t f e l î n c â t:
1 1 p p p PB - PA p
R= PB¢ - PA¢ = - = × = × r.
(6) ş i 2 2 PA PB C ( P) 2 C ( P)
F M ¢u
i e Mz D,ş i C. t a n g e n t e l a r e s p e c t i v , F o l o s i n d e g a l i t ă ţ i d e

O dreaptă prin P taie

DM ¢B¢ CBM
s u b u n g h i u r i e g a l e , d a c ă ş i
u n g h i u r i p r o v e n i t e d i n t r i u n g h i u r i l e i s o s c e l e ş i ş i

suplimentare, dacă d i n a s e m uM v = 90° - DM ¢v = 90° -

¢
ă n ă r i l e ( * ) o b ţ i n e m :

- B¢M ¢v - DM ¢B¢ = 90°- MBA - DB¢M ¢ = 90°- CMB -

- PMB = BMz - BMP = PMz ş i a f o s t d o v e d i t ă e g a l i t a -

t e a u n g h i u r i l o r s u b c a r e t a i e c e r c u r i l e ş i C o m e n t a -

r i u l d i n f i n a l u l t e o r e m e i 4 ju s t i f i c ă s c h i m b a r e a d e f o r m u l a r e c e

a p a r e î n c a z u l

Observaţia 4. Inversând rolurile cercurilor obţinem şi

Fig. 24
C ( P) × D ( P) = p 2 .
d e c i P faţă de R e ţin e m , d e a i c i, c ă p u te r i l e lu i

Demonstraţia va fi geometrică; calea calculatorie nu prezintă şi a u P este interior sau exterior ambelor cercuri.
a c e l a ş i s e m n , d e c i

dificultăţi de concepţie, dar este greoaie. Fie p u n c t e l e î n

Observaţia 5. Centrul D al cercului nu este imagine prin I al
care t a i e ş iI. Pen- i m a g i n i l e a c e s t o r p u n c t e p r i n
centrului C al lui Într-adevăr, egalitatea revine la
tru ş i v o m o b s e r v a , c o n f o r m t e o r e m e i 3 :
e g a l i ta te im p o s i b i l ă , d e o a r e c e ş i, e v i d e n t, F i e , în s ă ,

inversiunea J în raport cu cercul d e c i d e p o l C şi putere C o n s i d e r ă m

( * ) punctul caracterizat, evident prin Urmează

A v â n d în v e d e r e ş i c a r a c te r iz a r e a ( 6 ) a
D e a i c i , u r m e a z ă i m e d i a t :

p u n c tu l u i D , s e o b ţin e im e d i a t d e c i r e z u l -
d e c i s e g ă s e ş t e p e c e r c u l d e d i a m e t r u A f o s t
ta t a s e m ă n ă to r c e l u i d in o b s e r v a ţia 3 .

d o v e d i t ă a s t f e l i n c l u z i u n e a e c h i v a l e n t ă c u
Teorema 7.6. Un cerc e s t e c o n s e r v a t d e i n v e r s i u n e a î n

P e n t r u d e m o n s t r a r e a i n c l u z i u n i i i n v e r s e e s t e s u f i c i e n t s ă s c h i m -
următoarele cazuri (şi numai în acestea); a) b ) şi
b ă m m a i s u s r o l u l c e r c u r i l o r ş i C o n c h i d e m L u -

este ortogonal lui c) şi taie î n p u n c t e d i a m e t r a l

o p u s e .

( Pentru o curbă c u p r o p r i e ta te a e s te în c ă r ă s p â n d i t, p e p la n m o n -

dial, adjectivul destul de ciudat: „analagmatic” ce pare a fi fost introdus în

1864 de către Moutard.)

137 138
 Demonstraţie. Fie c e n t r u l ş i r a z a c e r c u l u i A r e l o c cu sensul, ne vom închipui un mobil M ce parcurge d într-un
d a c ă ş i n u m a i d a c ă C=D ş i R = r. P r i n i d e n t i t a - t e a
anume sens, de exemplu, de la stânga spre dreapta (de fapt M
( 6 ) , p o a t e a v e a l o c D=C î n u r m ă t o a r e l e s i t u a ţ i i : A ) C= =P ş i
parcurge independent semidrep-tele limitate de P fiindcă nu poate
„trece” prin P). Imaginea M prin I parcurge aceeaşi
p = C ( P). R=r p = -r 2 ,
a l u i

dreaptă (din care se exclude P) dar, pentru a putea urmări

B ) Î n c a z u l A ) , e g a l it a t e a r e v i n e l a

p = ± r2,
d e c i C I a d ic ă c e r c u r i l e ş i c o i n c i d ; s u n t e m î n c a z u l a )
concomitent mişcarea lui d în ş i s ă n e î n c h i p u i m c ă r o t i m

din enunţ (dacă p > 0), fiecare punct al cercului C = I este fix jurul lui P, în sens trigonometric, cu un unghi drept. Un punct din
pentru I; dacă p < 0 fiecare punct al lui C este dus prin I în plan ce se proiectează în M pe d şi în p e s e s i t u - e a z ă p e u n

diametral opusul său, dar e s t e c o n s e r v a t c a m u l ţ i m e d e p u n c t e ) .

g r a f i c d i n f i g u r a 2 6 ( c u r b e l e r e s - p e c t i v e s u n t h i p e r b o l e e c h i l a t e r e

Pentru a explicita cazul B) fie r raza cercului A i c i, d a c ă

„ d e e c u a ţ i e ” A p a r e c l a r c ă , p e n t r u s e

ş i e g a l it a t e a d e v i n e d e p l a s e a z ă „ î n jo s ” , i a r p e n t r u s e d e p l a s e a z ă „ î n s u s ” .

U r m e a z ă Rotind înapoi p e s t e d constatăm că, în primul caz, sensul pe

deci există M comun lui ş i s - a s c h i m b a t , î n c e l d e - a l d o i l e a r ă m â n â n d a c e l a ş i . C o n -

iar triunghiul CPM este dreptun- f o r m c o m e n t a r i u l u i d e m a i s u s , î n t e o r e m e l e 4 ş i 5 v o m p u t e a

ghic în M, deci e s t e o r to g o n a l p ă s t r a a f i r m a ţ i i l e r e f e r i t o a r e l a e g a l i t ă ţ i d e u n g h i u r i f o r m a t d e

l u i a c e s t a e s t e c a z u l b ) d i n secanta privim sensul pe

ş i c â n d c a d e p e n d e n t d e

e n u n ţ. Î n f i n e , d a c ă a t u n c i Fig. 25 acţiunea inversiunii I numai în cazul Pentru cazul

t r e b u i e s ă c o n s i d e r ă m p e u n s e n s c â n d t ă i e m c u r b a i n i ţ i a l ă ş i
ş i o b ţ i n e m U r m e a z ă ş i d i n n o u

C e r c u r i l e ş i s u n t d i n n o u s e c a n t e , a c u m
sensul opus când tăiem imaginea acestei curbe prin I.
triunghiul CPM fiind dreptunghic în P. Situaţia coincide cu cea
prevăzută în enunţ la cazul c). Teorema este complet demonstrată.
Teorema 7.7. Inversiunea conservă unghiurile între drepte şi
cercuri.
Demonstraţia va fi precedată de un comentariu referitor la
afirmaţii din teoremele 4 şi 5 ce vor fi folosite aici. Acolo se afir-
mau egalităţi sau suplementarităţi de unghiuri sub care o dreaptă Fig. 27 Fig. 28
prin P tăia o curbă (dreaptă sau cerc) şi imaginea ei prin inversi-
unea I. Atunci priveam însă dreapta orientată c a o e n t i t a t e
Astfel, în cadrul teoremelor citate unghiurile corespunzătoare
vor fi egale (nu suplimentare) şi în cazul am A s t f e l ,
fixă, neperturbată de acţiunea lui I. Este adevărat că teo-rema 2 a
arătat că I duce punctele dreptei t o t î n p u n c t e l e e i , d a r
demonstrat concluzia teoremei 7 în cazul particular când unghiul
este format cu o dreaptă prin P. Figura 28 ilustrează şi cazul
general: unghiul d cu e este egal (ca sumă de
a c o l o n u s e d i s c u t a ş i
f o r m a t d e
despre alegerea unui
unghiuri egale) cu unghiul f o r m a t î n d e c u
sens pe P e n t r u

a v e d e a c e s e î n t â m p l ă

139 140
 Demonstraţia teoremei pe cazul general s-a realizat astfel: reducând-o la cazul într-un punct l a u n a r c d e c u r b ă e s t e p o z i ţ i a l i m i t ă a u n e i

particular comentat iniţial când una din curbe este o dreaptă prin pol. În enunţul şi s e c a n t e c â n d t i n d e l a p e a r c u l d e c u r b ă P r i n
demonstraţia teoremei 7.7 au apărut consideraţii intuitive referitoare la sensuri
pe diverse curbe (drepte şi cercuri) şi, desigur, rigoarea demonstraţiei este u r m a r e , l a l i m i t ă , e g a l i t a t e a ( 8 ) n e f u r n i z e a z ă c o n c l u z i a d o r i t ă :

discutabilă. Vom reformula teorema 7.7 oferindu-i şi un cadru mai general;

demonstraţia va viza însă domenii mai puţin elementare ale matematicii şi va Teorema 7.8.(Bretschneider). Într-un patrulater ABCD:
evita, în consecinţă, unele detalii „tehnice”.
Teorema 7.79. Inversiunea este o transformare conformă (9)
(adică păstrează unghiul a două curbe).
Schiţa demonstraţiei. Fie a r c e d e c u r b ă c e c o n ţ i n u n p u n c t Demonstraţie. Fie I inversiunea de pol A şi putere N o t ă m

M. Imaginile în inversiunea a l e l u i s e n o - t e a z ă prin I ale lui B, D. Evident,

i m a g i n i l e p r i n S e

c o n s t a t ă p r i n t e o r e m a 3 e g a l i t a t e a u n g h i u r i l o r l a f e l m a r c a t e p e
p r i n P e n t r u a f i x a i d e i l e p r e s u p u n e m O

semidreaptă prin P, formând cu u n u n g h i e suficient de mic, figura 168 şi se deduce:

taie arcele î n ş i a r c e l e î n e v i d e n t ,
(Dacă e s t e d e c e a l a l t ă

d sau e în mai multe puncte se

( D a c ă t a i e
parte a lui şi egalitatea de mai sus devine
alege unul etc). Conform formulei (5) deducem:
d e o a r e c e v a i n t e r e s a d o a r a l t e r n a t i v a n u s c h i m b ă

concluziile). Teorema cosinusului în triunghiul ECF conduce la:

Folosind din nou teo-
Deducem uşor:
rema 7.3 vom înlocui:
(7)
(10)
După aducere la numitor comun şi înlăturarea factorului nenul
Trecând la argumente, obţinem: s e o b ţ i n e r e l a ţ i a ( 9 ) . A t r a g e m a t e n ţ i a c ă , d e ş i a m i l u s t r a t

demonstraţia cu o figură de patrulater convex, ipoteza convexităţii

Se constată însă uşor că în ipo-
nu a fost folosită. Acest fapt poate rezulta şi prin deformarea
tezele adoptate, este un număr real pozitiv, deci de argu- figurii 29, aducând C spre A (dincolo de diagonala BD). Consi-
ment zero şi urmează conform condiţiilor ON.4 din §4: s a u derăm că egalitatea (9) este foarte importantă, deoarece furnizează
(8) numeroase consecinţe remarcabile ce le vom evidenţia succesiv.
( a c e a s t ă e g a l i t a t e s e p u t e a d e d u c e ş i s i n t e t i c , b a z â n d u - s e p e
Consecinţa 1. În patrulaterul ABCD au loc inegalităţile:
t e o r e m a 3 ) .

Făcând acum e să tindă la zero, Demonstraţie. În raport cu mărimea v a l o a r e a m i -

devine tangenta d, la d e v i n e
n i m ă , r e s p e c t i v m a x i m ă a m e m b r u l u i I , d i n e g a l i t a t e a ( 9 ) , s e o b -

tangenta e ş.a.m.d. (Tangenta

l a ţ i n e a t u n c i c â n d r e s p e c t i v , S e o b ţ i n e d e c i :

141 142
Fig. 29
 D e a ic i când înlocuim A prin E; substituim aici:
r e z u lt ă i m e d i a t i n e g a l it ă ţ i l e d i n e n u n ţ. P r i m a i n e g a l it a t e e s t e s t r ic t ă ,
ş i , d u p ă r e d u c e r e a t e r m e n i l o r î n

d e o a r e c e e g a l i t a t e a n u p o a t e a v e a l o c ; a d o u a in e g a l it a t e
s e o b ţ i n e ( 1 2 ) p e n t r u A .

s e p o a te tr a n s f o r m a î n e g a l i t a t e a t u n c i ş i n u m a i a t u n c i c â n d
Observaţia 6. Pentru a nu mai fi obligaţi să facem ipoteze asupra ordinei
ABCD este patrulater inscriptibil. Această
d e c i
punctelor se obişnuieşte să se exprime (12) şi sub forma:
concluzie intermediară este deosebit de importantă şi va fi (129)
reformulată astfel: Desigur, nu este nici o dificultate de a dovedi formula lui Stewart ca o iden-
Consecinţa 2 sau prima teoremă a lui Ptolemeu. Patrulaterul titate cu numere complexe, mai ales dacă alegem diagrama Argand, astfel încât
ABCD este inscriptibil dacă şi numai dacă suma produselor latu- i d e n ti ta te a fiin d :

rilor opuse este egală cu produsul diagonalelor. V o m i l u s tr a im p o r ta n ţa

(11) r e la ţi e i lu i S te w a r t s ta b i l i n d c o n s e c u ti v ş a s e c o n s e c i n ţe a l e e i; d e o a r e c e ş i (1 2 )

Consecinţa 3 (Relaţia lui Stewart). Dacă p e n t r u

e s te c o n s e c i n ţă

c o n s e c i n ţe a l e
p e n tr u

te o r e m
( 9 )

e i
s e

7 .8 .
v o r n u m e r o ta , î n c o n ti n u a r e , a c e s te p r o p o z i ţi i d r e p t

o r i c e p u n c t A a r e l o c e g a l i t a t e a :
Consecinţa 4. (Relaţia medianei). Dacă D este mijlocul seg-
(12) mentului BC, pentru orice punct A are loc:
Demonstraţia ce o vom da aici este destinată, (13)
în primul rând, să evidenţieze provenienţa Demonstraţia se obţine printr-o simplă
relaţiei lui Stewart din (9). Particularizăm fi- particularizare în relaţia (12).
gura 29 luând C în M pe segmentul BD. Fi- Pentru a interpreta relaţia obţinută, vom Fig. 31
gura de referinţă fiind acum 30, în (9) se prelungi AD până în E, astfel încât Se observă ime-
Fig. 30 impun schimbările:- BC şi CD trec în BM şi
diat că ABCD este paralelogram,
MD; - ş i D e c i ( 1 3 ) d e v i n e :

Î n l o c u i n d , a p o i , f o r - S c h i m b â n d n o t a r e a v â r f u r i l o r s e

m u l a ( 9 ) d e v i n e :
obţine că: într-un paralelogram ABCD are loc relaţia lui Euler:
(14) adică suma pă-
tratelor laturilor este egală cu suma pătratelor diagonalelor.
s a u

S i m p l i f i c â n d p r i n Faptul că această relaţie a lui Euler se poate dovedi uşor prin

s e o b ţ i n e : teorema cosinusului şi
F o r m a d i n e n u n ţ s e o b ţ i n e d i n

aceasta, înlocuind D prin C pentru a ajunge la notaţii uzuale. dau prin adunare (14), iar din (14) se obţine
Cazul p o a t e f i o b ţ i n u t d i n c e l g e n e r i c p r i n t r - o „ t r e c e r e
uşor (13) nu diminuează rolul consecinţei 4 în ilustrarea
l a l i m i t ă ” d a r , d e o a r e c e n u p u t e m ju s t i f i c a a i c i s u f i c i e n t d e r i g u r o s
importanţei relaţiei lui Stewart.
a c e s t p r o c e d e u , p e n t r u v o m c o n s i d e r a p e p e r -

pendiculara în A pe R e l a ţ i a ( 1 2 ) a f o s t d o v e d i t ă a d e v ă r a t ă

143 144
 Consecinţa 5. (Teorema lui Euler în patrulatere). Dacă A, B, Consecinţa 6. Condiţia necesară şi suficientă ca punctele
C, D sunt puncte arbitrare în plan şi E, F sunt mijloacele seg- necoliniare luate în această ordine, să fie vârfurile
mentelor a t u n c i a r e l o c : unui paralelogram, este să aibă loc (14).
(15) Vom prezenta două demonstraţii: una în contextul acestor
Demonstraţie. Aplicând de trei ori teorema medianei obţinem: consecinţe, cealaltă prin consideraţii asupra numerelor complexe. I.
Relaţia (15) fiind totdeauna valabilă, (14) este echivalentă cu
deci cu coincidenţa mijloacelor diagonalelor
este condiţie necesară şi suficientă ca ABCD să fie paralelogram
(nedegenerat datorită condiţiei de necoliniaritate din ipoteză).
d e c i t o c m a i r e l a ţ i a ( 1 5 ) .

II. Într-o diagramă Argand arbitrară are loc, evident, relaţia:

Notă istorică. Leonhard Euler (1707 – 1783), matematician de origine
elveţiană a fost profesor la Berlin (15 ani) şi Petrograd (37 ani). Este cel mai
fecund matematician, opera sa însumând 16.000 pagini. Teoria numerelor îi
datorează funcţia j „a lui Euler”, unde
V o m c o n s t a t a u ş o r :

este numărul numerelor mai mici ca m, prime

cu m; Euler a iniţiat teoria resturilor de puteri şi
distribuţia numerelor prime. În analiză a
contribuit la abstragerea noţiunii de funcţie
(analitică) şi a introdus simbolul a
Fig. 32
introdus constanta „lui Euler” S e c o n s t a t ă a c u m u ş o r

c ă ( 1 4 ) e s t e e c h i v a l e n t ă c u c o n f o r m p r o b l e m e i 6 ,
ş i a d e d u s „ f o r m u la l u i E u l e r ”

§3, această condiţie exprimă că ABCD este paralelogram.

Deci, simbolul a, utilizat aici pentru scrierea exponen-ţială Observaţia 7. Şirul egalităţilor din demonstraţia a 2-a se poate continua
a numerelor complexe, este în fond A precizat modul de calcul al
pentru a ajunge la (15) deci
integralelor din funcţii R raţionale în x şi în şi a altor numeroase
integrale; a introdus integrala dublă. Este creatorul calculului variaţional; a pus etc.
baze teoretice ecuaţiilor diferenţiale şi cu derivate parţiale; a impulsionat Consecinţa 7. (Teorema lungimii bisectoarelor). Dacă D, E
evoluţia geometriei diferenţiale studiind geodezice de suprafeţe; este un sunt picioarele bisectoarelor interioare şi exterioare pentru vârful A
precursor al topologiei generale şi combinatorii; a aplicat cu măiestrie
în triunghiul ABC, atunci:
matematica în astronomie, hidrodinamică, mecanică. L. Euler a contribuit la
evoluţia geometriei analitice studiind conicele şi clasificând cubicele şi (16) şi
cuarticele. În geometria elementară a surprins numeroase proprietăţi Demonstraţie. Vom particulariza în (129) şi, apoi,
remarcabile; de exemplu, „formulele lui Euler” ş i
Pornind de la teorema bisectoarei interioare, vom forma
n o ta ţii l e f iin d c e l e u z u a l e în tr i u n g h i u r i . M e n ţi o n ă m în s ă c ă şirul de rapoarte egale:
„ c e r c u l c e l o r n o u ă p u n c te ” e s te în m o d e r o n a t n u m i t „ c e r c a l lu i E u l e r ” , î n tr u c â t

n i c i în o p e r a n i c i în b o g a ta c o r e s p o n d e n ţă a l u i L e o n h a r d E u le r n u a p a r e (17) deci:
a c e a s tă c o n f i g u r a ţi e .

145 146
(18) Presupunând Î n l o c u i n d a i c i ş i d u p ă a m p l i f i c a r e p r i n

d e d u c e m a n a l o g :

o b ţ i n e m : A v â n d

(179) deci:
î n v e d e r e a c e a s t ă i d e n t i t a t e , c o n d i ţ i a ( 2 1 ) d e v i n e :

(189)
Înlocuim în (12) egalităţile (18) şi (189); după îndepărtarea s a u :

factorului BC se obţin egalităţile (16) din enunţ.

Observaţia 8. Cu notaţiile uzuale din triunghi au loc: (22) Căutăm un punct J pe
(19) şi:
furnizează o nouă identitate geometrică
pentru M, anume:
(20)
Înlocuind,
aici, şi amplifi-când prin
Deducerea acestor formule din egalităţile de mai sus nu prezintă dificultăţi;
Fig. 33
pentru o eventuală memorare, considerăm (16) mai simple decât (20). obţinem:
Consecinţa 8. (O „antireciprocă” a relaţiei lui Stewart). Fie un
triunghi ABC în care lungimile laturilor se notează prin a, b, c,
cercul exînscris are centrul în J şi raza iar cercul circum-
scris triunghiului are raza R. Locul geometric al punctelor M din Condiţia (22) revine astfel la:
planul triunghiului ce satisface relaţia: În ultima
(21)
este un cerc de centru J şi rază egalitate înlocuim din formula (20), înlocuire ce reprezintă în
fond cea de-a treia aplicare a relaţiei lui Stewart din demonstraţie.
Demonstraţia va ilustra o manieră generală de utilizare a
relaţiei lui Stewart pentru a simplifica relaţii geometrice ce conţin Obţinem:
pătrate ale distanţelor unui punct M la diverse alte puncte. Mani-
era a fost folosită încă de Apolonius, dar, pe atunci, fără folosirea deci:
explicită a relaţiei lui Stewart. Pentru a da o formă mai simplă
expresiei vom căuta a s t f e l î n c â t
(23)
S e c o n s t a t ă u ş o r c ă D este piciorul bisectoa-
Concluzia din enunţ este acum evidentă: condiţia (21) se reali-
rei din A şi: R e l a ţ i a l u i S t e w a r t p e n t r u
zează dacă M este pe cercul de centru J şi rază
c o n d u c e l a :

147 148
 Consecinţa 9 (Teorema a doua a lui Ptolemeu). Dacă ABCD Înlocu-
este patrulater inscriptibil, atunci:
im, aici, conform teoremei cosinusului,
(24) ş i d u p ă a m p l i - f i c a r e p r i n 2 , e g a l i t a t e a

adică raportul diagonalelor este egal cu raportul sumelor de laturi opuse ce d e v i n e :

„pleacă sau ajung” în extremităţile diagonalelor respective.

s a u :
Demonstraţia porneşte ca cea a teo-
remei 7.8: inversiunea de pol A şi putere ( 2 6 )

transformă în V o m o b s e r v a î n s ă :

Ipoteza inscriptibilităţii patrulate-rului

ABCD induce (prin consecinţa teoremei
Fig. 34 7.4) coliniaritatea punctelor ş i , a n a l o g ,

Relaţia lui Stewart pentru P r i n r i d i c a r e a l a

conduce la: p ă tr a t a e g a l it ă ţi i ( 2 6 ) s e o b ţin e , d e c i:

Folosind definiţia
punctelor şi relaţia (5), această egalitate devine:
D u p ă e f e c t u a r e a c a l c u l e l o r , t e r m e n i i î n

ş i s e r e d u c ş i s e p o a t e s i m p l i f i c a f a c t o r u l a d u c e r e a

e g a l i t ă ţ i i s u b f o r m a ( 2 5 ) n e c e s i t ă d o a r c a l c u l e a l g e b r i c e d e r u t i n ă .

După amplificare prin Observaţia 9. În ciuda aspectului ei suficient de greoi, egalitatea (25) este
cea mai simplă relaţie strict metrică din plan, exprimând interdependenţa celor
relaţia devine: şase distanţe între patru puncte arbitrare din plane. Dificultatea acestei egalităţi
scoate în evidenţă simplitatea relaţiei (12) a lui Stewart. Formula (25) rezultă
printr-o operaţie algebrică simplă ajungem la forma (24). Amin- din exprimarea volumului unui tetraedru ABCD în funcţie de lungimile
tim că am pus aici în evidenţă şase consecinţe ale relaţiei lui muchiilor sale.
Stewart (numerotate de la 4 la 9); vom continua cu prezentarea unei
consecinţe a teoremei 7.8.
Consecinţa 10. Dacă într-un patrulater ABCD notăm §8. Omografii
a t u n c i a r e l o r r e l a ţ i a : Preambulul acestui capitol a evidenţiat relevanţa unor
(25) transformări T date prin formule renumerotate aici prin
(1)
unde A, d, e sunt puncte ale planului (ca şi Z, Z ) sau numere
Demonstraţie. Cu notaţiile complexe cu care se identifică în cadrul unei diagrame Argand.
preconizate, relaţia (9) devine:
Formula nu este aplicabilă pentru şi nu este

149 150
imagine. Suntem deci forţaţi să gândim Î n c a z u l este imaginea lui M1
g e n e r i c M 3
c a l i t a t e a d e a f i b i j e c t i v ă f i i n d i m e d i a t ă . D e v i n e c o n v e n a b i l s ă
într-o omotetie H’ de centru T şi raport deci parcurge o
extindem planul euclidian la un plan Möbius sferă S 3 tangentă în T sferelor date. Cazul special
(unde θ este pentru început doar un simbol, identificat şi ca ele- survine când S 2 este tangentă interior la S 1 şi are raza
ment ce se adaugă mulţimii numerice pentru a obţine ). jumătate din a primei. În acest caz, locul cerut se reduce la
Extindem astfel şi T la o bijecţie definind punctul T. Putem privi problema drept caz particular pentru
Pentru această transformare vom PC.24, plasarea în plan sau spaţiu fiind nerelevantă.
2. Fie ABCDA’B’C’D’ un cub cu muchia 2m. Fie punctele K, L, M
folosi termenul de omografie. respectiv pe dreptele suport ale muchiilor AA’, BC, C’D’. a) Calculaţi aria
Un calcul elementar ne asigură că: triunghiului KLM în cazul în care K, L, M sunt mijloacele muchiilor
Teorema 8.1. Omografiile conservă biraportul numere- corespunzătoare. b) Arătaţi că aria ΔKLM atinge minimul său pentru un singur
lor complexe. triunghi KLM. Prof. dr. Dan Brânzei, Iaşi.
Pentru a interpreta geometric omografiile e s t e c o n v e n a b i l a) Se observă KL = LM = MK = m$ şi urmează
s ă p u n e m î n e v i d e n ţ ă p u n c t e l e f i x e U , V , s o l u ţ i i l e ( d i s t i n c t e s a u
2$ Rostul acestui punct în economia
n u a l e ) e c u a ţ i e i ( 2 ) C u a j u t o r u l a c e s t o r a
problemei pare a fi de a sugera că acesta este minimul cerut.
exprimăm coeficienţii: d = U + V – A, e = - U$V, pentru a Planul de abordare a punctului b) include o reperare avantajoasă a
transcrie (1) sub forma: punctelor K, L, M în funcţie de trei necunoscute, estimarea
laturilor a, b, c ale triunghiului KLM, calculul ariei S a acestui
(3) sau
triunghi cu o formulă unde
În cazul generic U V, deducem din acestea: avantajoasă deoarece intervin doar
(4) pătratele laturilor. Se impun atenţiei mijloacele E, F, G ale
muchiilor considerate şi reperarea punctelor variabile prin:
Se va putea folosi astfel simetria
problemei şi este de sperat că situaţia de minim se va reduce la
§9. Răspunsuri la PC-uri. relativ comoda situaţie algebrică Calculul efectiv
trece prin formulele
PC.23. Probleme date la Memorialul ,,Alexandru Cojocaru”,
Roman, clasa a IX-a, 23 noiembrie 2002. 1. Fie sferele S 1(O1, R1), S 2(O2,
R2) tangente în T. Prin T se duce o secantă variabilă M1M2, M1 S 1, M2
S2. Fie M3 simetricul lui M1 faţă de M2. Să se determine locul geometric al
punctului M3. Prof. dr. Gh. Murărescu, Craiova.
O omotetie H de centru T şi raport λ transformă sfera S 1
în sfera S 2 , deci punctul generic M1 al sferei S 1 în M2. Avem: PC.24. Fie A un punct comun cercurilor C (C,c), D (D,d) şi un
număr real k. O dreaptă variabilă prin A retaie cercurile date în M, N. Se cere

151 152
locul geometric al punctului P ce satisface condiţia Vom explicita egalitatea din ipoteza problemei cu ajutorul
Motto: simetria vine din gândire nu din figuri numerelor complexe. Este convenabilă o diagramă Argand cu
În cazul generic cercurile mai au în originea O în centrul cercului ABC. În acest caz, pentru centrul de
comun un punct B diferit de A. Oferim greutate G, ortocentrul H şi centrul Ω al cercului Euler au loc
enunţului un plus de simetrie ducând şi prin identităţile Deducem:
B o secantă comună ce retaie C, D în E, F
şi luând G încât
C o n c i c l i c it ă ţ i l e c u a t e r n e lo r E B A M , F B A N
Fig. 36
asigură EMyFN. Eliminăm din atenţie constanta k (negeometrică)
punând în evi-denţă, conform Thales, GP y EM. Asigurăm un plus
de simetrie acestei propoziţii reformulând-o: A, B, G. P sunt Acum egalitatea dată implică (1). Ştim
conciclice. Nu mai este aproape nimic de făcut în problemă, locul că, în triunghiuri ascuţitunghice, au loc identităţile:
geometric fiind cercul H circumscris triunghiului ABG! deci
Rămâne doar de spus că putem alege secanta martor EF încât
(2).
G să nu coincidă cu A sau B. Pentru primul inconvenient vom evita să
luăm E pe secanta comună AB. Pentru inconvenientul G = B, vom Funcţia cosinus fiind concavă pe are loc inegalitatea
muta E în E’ (deci şi F în F’). Dacă are loc (şi acum) G’ = B deducem
că triunghiurile BEE’, BGG’ sunt omotetice, deci cercurile lor Jensen: adică
circumscrise, C şi D tangente în B. Deci necazul poate surveni doar
în cazul particular (admis de enunţ dar eliminat din atenţie ca
negeneric) al cercurilor tangente. Zicem că acest caz particular este
generator de necazuri suplimentare! Abordarea din PC.23.1) este Astfel, (2) devine (3) iar realizarea
cea convenabilă acestui caz. egalităţii necesită şi egalitatea ØA = ØC; în condiţiile problemei
Ca problemă de loc geometric, PC24 ne obligă să vedem dacă aceasta impune ØA = ØB = ØC (4), deci că triunghiul ABC este
P parcurge întreg cercul E . Aici este comod de observat că două echilateral. Dar, conform (2), în (3) trebuie să avem egalitate, deci
dintre cercurile C, D, E îl determină pe cel de al treilea! (4)!

PC.25. Memorialul ,,Alexandru Cojocaru”, Roman, clasa a X-a, 23
noiembrie 2002. Fie ABC un triunghi ascuţitunghic cu centrul
cercului celor nouă puncte, R raza cercului circumscris triunghiului ABC. Dacă
să se arate că triunghiul ABC este echilateral. Paul
Georgescu şi Gabriel Popa, Iaşi.
Enunţul postulează o singură egalitate din care ni se cere să
deducem o egalitate dublă care să certifice că triunghiul este
echilateral. Gândim că este dată o egalitate limită, deci a cărei
realizare solicită condiţii suplimentare.
PC.26. Privind geometria euclidiană plană din perspectiva progra-
mei de la Erlangen, care este grupul său structural?
Motto: frecventa utilizare a unor noţiuni le
adaugă note ce nu sunt unanim acceptate.
Răspunsul la această întrebare nu este univoc. Gândind
geometria euclidiană bazată pe sistemul axiomatic al lui Hilbert,
transformările trebuie să conserve coliniaritatea, relaţia de a fi
între şi congruenţele (de segmente şi de unghiuri). Acest deziderat

153 154
îl îndeplineşte grupul similitudinilor planului. de centru C sau o simetrie faţă de o dreaptă prin C).
Apreciem că s-a bătut mai multă monedă decât trebuia pe Cazul particular analizat este relevant. În cazul generic vom
un sistem axiomatic Birkhoff în care apare noţiunea primară de putea determina o inversiune I care să transforme cercurile date C,
distanţă; conservarea acesteia ne obligă să ne restrângem la D în cercuri concentrice C *, D* . Polul P al inversiunii va trebui
grupul izometriilor. luat pe dreapta CD; notând , conciclicitatea cercu-
Relativ frecventa apelare la orientări (de triunghiuri, a
sensurilor pe cercuri etc) îndeamnă la restricţia suplimentară la grupul rilor transformate va fi asigurată de egalitatea
izometriilor directe.
Figurile uzuale ale geometriei sunt dreptele şi cercurile. Prin adică Discri-
trecerea de la planul euclidian la cel al lui Möbius, , bineme- minantul acestui trinom este:
rită atenţia noastră şi inversiunile; acestea estompează diferenţierile , d e c i e x i s t ă

între drepte şi cercuri dar conservă reuniunea acestor figuri. Inversiu- d o u ă p o z iţ i i c o n v e n a b i l e p e n t r u p o lu l P .

nile şi similitudinile generează grupul numit analagmatic, ce poate fi

considerat drept grup structural al geometriei euclidiene.

PC.27. Fie un cerc C interior cercului D şi T familia cercurilor tan-

gente cercurilor C şi D . a) Să se determine locul geometric L al punctelor de
contact a câte două cercuri din T. b) Numim lanţ Steiner al perechii (C , D )
o aplicaţie λ:N T astfel încât, pentru orice n, cercurile λ(n), λ(n+1) sunt
tangente şi λ(n+2) λ(n). Să se arate că, dacă există un lanţ Steiner λ periodic
de perioadă principală p, pentru care linia frântă determinată de cercurile unei Cap. IV METODE ANALITICE
perioade să înconjoare de m ori cercul C , orice alt lanţ Steiner al perechii (C
, D )este caracterizat de aceleaşi numere naturale p, m.
Există un caz particular în care ambele puncte ale problemei Cuprins Capitol IV
se rezolvă imediat: când cercurile date au acelaşi centru, C. Fie c, d
razele acestor cercuri. Merită atenţie raza medie m = (c +d)/2 şi è1. Preambul .................................................................. p.160
semidiferenţa s = (d –c)/2. Un cerc T din T se va caracteriza prin è2. Repere afine şi euclidiene .......................................... 162
A. Reper afin pe dreaptă 162
plasarea centrului său T pe un cerc mediu M (C, m) şi prin raza sa, B. Reper afin în plan 163
egală cu s. Acest cerc va fi tangent altuia T ‘(T’, s) din familie C. Repere euclidiene în plan 164
dacă TT’ = 2s; punctul lor de contact va fi mijlocul M al lui (TT’) şi D. Reper afin în spaţiu 165
va avea loc CM2 = m2 – s2 = cd , deci M va parcurge un cerc K (C, è3. Dreapta în reper afin .................................................. 166
A. Ecuaţia redusă 166
Pentru un lanţ Steiner λ, notând prin Tn centrul cercului λ(n), B. Ecuaţia generală a unei drepte 166
unghiul orientat va avea o măsură constantă 2u, unde C. Ecuaţia determinant 167
D. Ecuaţii parametrice 167
s$sinu = m. Acest lanţ λ va fi caracterizat de perechea (p, m) dacă are E. Reperarea dreptelor (Coordonate tangenţiale) 169
loc p$u = m$π, egalitate independentă de alegerea efectivă a è4. Poziţii relative ale dreptelor .............................................. 170
cercurilor din lanţ. (Un lanţ arbitrar λ’ se obţine din λ printr-o rotaţie A. Generalităţi 170

155 156
 B. Fascicul de drepte 171 A. Secţiuni în con 236
C. Coordonate punctuale omogene 171 B. Caracterizări proiective 240
è5. Schimbări de coordonate afine .................................. 173 C. Comentarii analitice 244
A. Calculul afin al ariilor orientate 173 è13. Proprietăţi remarcabile .......................................... 245
B. Schimbarea reperelor afine 178 A. Proprietăţi optice 245
è6. Distanţe şi unghiuri .................................................... 180 B. Teoremele lui Poncelet 247
A. Distanţe între puncte 180 C. Conice omofocale 247
B. Unghi orientat 181 D. Cercul ortoptic 250
C. Distanţe la drepte 185 E. Elipse Steiner 252
F. Conice tritangente 251
§7. Cercul .......................................................................... 188
A. Repere afine 188 §14. Familii de conice ..................................................... 257
B. Repere euclidiene 191 A. Fascicule punctuale 257
C. Teorema lui Pascal 193 B. Fascicule tangenţiale 261
C. Reţele de conice 262
è8. Conice, studiu afin ...................................................... 196
A. Definiţia algebrică 196 §15. Răspunsuri la PC-uri ............................................... 263
B. Poziţia unei drepte faţă de o conică 197 §16. Locul geometriei analitice ................................... 270
C. Poziţia unui punct faţă de o conică 200
D. Direcţii conjugate 200
E. Polaritate 202
F. Ecuaţia pătratică a tangentelor 204
G. Unicursalitate 204 è1. Preambul
H. Ecuaţii tangenţiale. Dualitate 206
Acest capitol IV este esenţial în lucrare. În primul rând
è9. Reducerea ecuaţiilor conicelor .................................. 208 deoarece obiectul esenţial al geometriei este punctul şi orice
A. Etapa preliminară 208 încercare de a-i asocia măsuri revine la a-i preciza coordonate.
B. Conice cu centru unic 208 Figurile generate de puncte sunt excelent descrise de ecuaţii.
C. Elipse 209 Extrem de variatele conexiuni între măsuri sunt descrise unitar cu
D. Hiperbole 212
E. Parabole 214 mijloacele geometriei analitice.
F. Clasificarea afină a conicelor 216 Poziţia acestui capitol în carte necesită comentarii. Domeniul
è10. Forme canonice euclidiene ...................................... 217 geometriei cu care profesorii (de astăzi şi cei de mâine) sunt mai
A. Transformări euclidiene 218 bine familiarizaţi este bine circumscris de termenul analitic.
B. Invarianţi euclidieni ai conicelor 219 Apreciem că apare aici şi o vedere dezechilibrată a geometriei.
C. Forma canonică euclidiană 220 Putem face referiri uşor de înţeles la metode analitice, dar acesta este
D. Clasificarea euclidiană a conicelor 224
un punct de vedere colateral şi nu cel central. Acesta este motivul
§11. Caracterizări geometrice ........................................ 226
A. Directoarele conicelor 226
pentru care numărul capitolului este patru.
B. Focarele conicelor 232 Secvenţe masive din capitol sunt extrase din cartea autorului
§12. Definiţii geometrice .................................................. 236 Bazele geometriei analitice plane, apărută în colecţia BIBLOTECA DE
MATEMATICĂ a Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, Editura
Paralela 45, Piteşti, 1999. Pentru paragrafele la al căror titlu a fost adăugat

157 158
termenul ,,breviar” a fost indicată, prin notă de subsol, partea din Baze
condensată acolo; există posibilitatea de a căuta un plus de detalii.
Metoda carteziană. Marele filosof René Descartes (1596-
1650) a dezvoltat o metodă filosofică ce o vom urmări aici în
cadrul geometriei plane deşi semnificaţia ei este mult mai extinsă.
Deoarece Descartes şi-a prezentat lucrările ştiinţifice sub varianta
latinizată a numelui, Cartesius, metoda dezvoltată de el este
frecvent citată cu denumirea "carteziană".
Să admitem că dorim să studiem o mulţime M; fiecare
obiect m din M va fi caracterizat printr-o familie de caracteristici
numerice c'(m) = , numărul lor, k, şi ordinea în care
le luăm în considerare fiind precizate pentru întreaga mulţime M.
(Pentru geometria plană ,,dimensiunea" k va fi 2). Prin fixarea
ordinei caracteristicilor, luăm în consideraţie k-upla ordonată: (1)
c(m) = (c1, c2, ..., ck), element din Rk. Acum vom putea identifica
obiectul m din M prin elementul c(m) din Rk. Acesta este primul
pas în precizarea unei metode analitice: identificarea unui obiect
abstract m cu o familie ordontă de caracteristici numerice(1). În
legătură cu acest prim pas vom evidenţia la modul concret: sistem
de reperare, reper, coordonată, linii de coordonate.
În linii mari vom spune că prin precizarea unor anumite
elemente din M vom indica un reper R. Reperul R oferă
posibilitatea de a asocia elementului generic m diverse
caracteristici numerice, deci să construim o bijecţie c de la
mulţimea M la o mulţime numerică aleasă convenabil, K.
(Aspectul esenţial aici este de a ne asigura că funcţia c este
bijectivă). Funcţia c: este sistemul de coordonate. În
particular dacă avem KÌR2, precizând o constantă p,
submulţimile c-1(p,y), respectiv c-1(x,p) din M vor reprezenta
linii de coordonate.
Un al doilea pas ne va trece de la obiecte individuale m
din M la anumite submulţimi remarcabile s ale lui M(ca de
exemplu drepte, cercuri, conice). O astfel de submulţime sÌM va
fi identificată prin mulţimea: (2) c(s) = íc(m) / mÎsý, ce va
fi în general prezentată prin "ecuaţii".
159
Prin cei doi paşi sugeraţi mai sus alcătuim un "dicţionar"
prin care traducem o problemă asupra lui M drept o problemă
algebrică în Rk. Desigur, după rezolvarea problemei algebrice,
"dicţionarul" va trebui utilizat "în sens invers" pentru a distinge
semnificaţiile din M ale soluţiilor algebrice obţinute.
Metoda carteziană aici descrisă nu se aplică doar în
matematică; astăzi este dificil de indicat un domeniu de cerce-tare
care să nu beneficieze de această metodă.
è2. Repere afine şi euclidiene
A. Reper afin pe dreaptă
Considerăm dată o dreaptă d şi puncte distincte O,E ale ei.
Vom folosi denumirea de reper afin pe dreapta d pentru cuplul R
= (O, E); punctul O se va numi originea reperului R , iar E-
punct unitate al lui R.. Reperului R îi asociem o funcţie f:d®R,
pentru orice punct MÎd luând
(1) f(M)=(M, E; O).
Când M coincide cu O sau E deducem
(2) f(O)=0 , f(E)=1.
fig. 1
Dacă vor fi posibile confuzii, funcţiei f definită prin (8) îi vom
asocia simbolul fR. Vom folosi pentru funcţia f denumirea "sistem
afin de coordonate"(asociat reperului R).
Teorema 1.. Orice sistem afin de coordonate pe o
dreaptă d conservă raportul simplu, adică pentru orice
puncte distincte M,N,P ale dreptei d are loc:
(3) (M, N; P) = (f(M), f(N); f(P)).
160
 Demonstraţie. Folosind definiţia (8) constatăm Spunem că F reprezintă sistemul de coordonate afine (punctuale)
asociat lui R şi că x, y, cu (x, y) = F(M) sunt coordonatele lui M
în reperul R . Vom mai nota x = xM, y = yM sau M(x, y). Pentru
liniile x = constant şi y = constant, punctate în partea dreaptă a
, deci (10). figurii 1.2.5, se foloseşte denumirea "linii de coordonate".
Teorema 3. Funcţia F:p®R2 asociată reperului afin
Observaţia 1. Pentru un cuplu (d, f) unde d este o dreaptă,
iar f un sistem afin de coordonate pe d se utilizează şi denumirea R=(O, A, B) este biunivocă.
de axă reală. Demonstraţia constă în punerea în evidenţă a inversei
Teorema 2. Orice sistem afin de coordonate f pe funcţiei F, funcţia G: R2®p. Pentru (x, y) arbitrar în R2 se pune
dreapta d este o corespondenţă biunivocă. în evidenţă M/=(fR/)-1(x), M//=(fR//)-1(y), paralelogramul
Demonstraţie. Vom asocia reperului R şi o funcţie M/OM//M şi, desigur, G(x, y)=M.
g:R®d; pentru orice număr real x este unic determinat un punct Observaţia 2. Pentru coordonatele punctelor din reperul R
X încât (4) vom lua prin definiţie g(x)=X. Se se observă uşor f(O)=(0, 0), f(A)=(1, 0), f(B)=(0, 1).
constată uşor: - pentru orice punct MÎd are loc g(f(M))=M, Observaţia 3. Reperele afine sunt privite cu o anumită
- pentru orice număr real m are loc f(g(m))=m,
neîncredere generată probabil de impresia că ar solicita calcule
deci funcţiile f şi g sunt inverse şi fiecare dintre ele este bijectivă.
mai complicate decât cele euclidiene. Pentru o gamă largă de
B. Reper afin în plan. Fie într-un plan p tripletul de puncte probleme această prejudecată este infirmată: utilizarea unui reper
necoliniare R =(0, A, B). Pentru orice punct M din planul p afin uşurează calculele.
considerăm (fig.2): C. Repere euclidiene în plan. Un reper afin R = (O, A, B)
- paralela prin M la OB, în planul p se numeşte euclidian (sau ortonormat) dacă:
secantă lui OA în M/, (8) OA ^ OB şi OA = OB = 1.
- paralela prin M la OA, (În denumirea ,,ortonormat" prefixul orto = drept provine din
secantă lui OB în M//. fig 2
Pe dreapta OA (,,prima OA^OB, fixarea lungimilor lui OA şi OB revenind la "normare").
axă de coordonate") distingem reperul afin R /= (O,A) deci putem Observaţia 4. S-a generalizat utilizarea denumirii de
considera numărul real reper cartezian pentru reperul euclidian,
(5) x= fR / (M/)= (M/, A; O). deşi din punct de vedere istoric nu este
Pe dreapta OB, ,,a doua axă de coordonate", distingem reperul foarte corectă. Noi vom prefera denumirile
afin R //=(O, B) şi putem considera numărul real mai puţin echivoce ,,afin" şi ,,euclidian" şi
(6) y= fR //(M//) = (M//, B; O). fig 3
vom folosi în figuri imagini distincte.
Definim funcţia F:p®R2 ce asociază punctului considerat M Pentru repere afine R = (O,A,B) vom prezenta îngroşat
perechea ordonată (x, y):
segmentele [OA], [OB] şi semidreptele (OA, (OB. Când reperul
(7) F(M) = FR (M) = (x, y).

161 162
este euclidian vom trasa semidreptele (OA, (OB notate prin Ox,
Oy; o liniuţă ce interceptează Ox va marca uneori "unitatea".
Observaţia 5. Etimologic, afinitate = înrudire dar concep-
tul de geometrie afină sau cel de proprietate (geometrică) afină se
va delimita pe parcurs.
Pauza de cafea 28
Se dau cercuri A, B, C ; să se construiască un cerc O
tangent lor.
D. Reper afin în spaţiu. Deşi nu intenţionăm să dezvoltăm
"geometria analitică în spaţiu" prezenţa acestei subsecţiuni este
dictată de câteva considerente.
a) Un aspect esenţial al metodei analitice îl prezintă
posibilitatea de a o extinde (generaliza) pentru a-i asigura
eficienţă în tratarea unor situaţii de mare complexitate.
b) Extensia plan-spaţiu permite sesizarea unor aspecte
esenţiale ale aplicării metodei analitice.
c) Pe parcurs vor fi utile reformulări sau comentarii ce vor
beneficia de terminologia specifică a geometriei analitice
tridimensionale.
Se numeşte reper afin în
spaţiu o cuadruplă R =(O, A, B, C)
de puncte necoplanare. Pentru un
punct generic M reperul afin R
permite considerarea următoarelor
obiecte generice:
- planul prin M paralel cu (OBC)
secant dreptei OA în N; fig. 4
- planul prin M paralel cu (OAC)
secant dreptei OB în P ;
- planul prin M paralel cu (OAB) secant dreptei OC în Q ;
- dreapta prin M paralelă cu OA secantă lui (OBC) în N';
- dreapta prin M paralelă cu OB secantă lui (OAC) în P';
- dreapta prin M paralelă cu OC secantă lui (OAB) în Q'.
163
Punctele astfel precizate sunt vârfuri ale unui paralelipiped
ONQ'PQP'MN'.
Coordonatele lui M (faţă de reperul R ) sunt:
.
Fiecare dintre aceste trei coordonate este constantă în câte un
"plan de coordonate": x în (P'NQ'), y în (Q'PN'), z în (N'QP').
Câte două dintre cele trei coordonate sunt constante pe "linii de
coordonate": y şi z pe MN', x şi z pe MP', x şi y pe MQ'.
è3. Dreapta în reper afin (Breviar)1)
În acest paragraf ne vom referi la un plan p raportat la un reper
afin R = (O, A, B) subînţelegând notaţia FR (M) = (x,y).
A. Ecuaţia redusă
Lema 1. Fie d o paralelă la OB. Există o constantă p
încât (1) MÎd Û x = p.
Lema 2. Fie o dreaptă d încât OÎd, dar BÏd. Există
un număr real k încât (2) MÎd Ûy = k×x .
Teorema 1. Pentru o dreaptă d neparalelă cu OB
există numere reale k, h încât să aibă loc
(3) MÎd Û y=k×x+h.
Lemele şi teorema au pus în evidenţă ecuaţii de drepte: (7)
x = p; y = kx; y = kx+h. Vom folosi pentru oricare dintre
egalităţile (7) termenul "ecuaţie redusă a dreptei d"
B. Ecuaţia generală a unei drepte
Folosim termenul de ecuaţie generală a unei drepte pentru
o ecuaţie de forma: (4) ax + by + c = 0 unde
(5) aÎR, bÎR, cÎR şi a2 + b2 ¹ 0.
Denumirea este justificată de următoarea propoziţie.
1)
Vezi demonstraţii şi comentarii în Baze p 16 – 23.
164
 Teorema 2. Orice dreaptă d admite o ecuaţie (4) ce
satisface (5).
Teorema 3. Orice ecuaţie (8) cu condiţia (9) reprezintă
o dreaptă d.
C. Ecuaţia determinant
Teorema 4. Fie puncte M1 ¹ M2 cu F(Mi) = (xi,yi).
Ecuaţia dreptei M1M2 este: (6)
Observaţia 1. Se foloseşte pentru (6) denumirea de
ecuaţia dreptei sub formă de determinant. Se obişnuieşte să se
transcrie (6) sub forma (7) , frecvent numită
"ecuaţia dreptei prin două puncte"
Observaţia 2. Ecuaţiile (6), (7) capătă o formă deosebit de
simplă când M1ÎOA şi M2ÎOB (dar M1 ¹ O ¹ M2 ). Luând F(M1)
= (m,O), F(M2) =(0,n) oricare dintre aceste ecuaţii se aduce rapid
la forma (8) f r e c v e n t c i t a t ă c u
"ecuaţia dreptei prin tăieturi".
Observaţia 3. Există motive variate de a considera (4) cu a
= b = 0, dar c¹0 ca ecuaţie a unei "drepte improprii", d¥ .
D. Ecuaţii parametrice
Considerăm o submulţime K a lui R şi funcţiile a:K®R,
b:K®R. Dacă pentru o mulţime L de puncte din planul p
(raportat la sistemul afin de coordonate F:p®R2) are loc
(9) MÎL Û $tÎK x = a(t), y = b(t), spunem că
(10) x = a(t), y = b(t), tÎK
reprezintă ecuaţii parametrice ale mulţimii L .
Teorema 5.. Pentru orice dreaptă d există ecuaţii
parametrice de tipul (11) x = c + ×t, y = d + m×t, tÎR.
165
Teorema 6. Condiţia necesară şi suficientă ca (11) să
constituie ecuaţii parametrice ale unei drepte d este:
(12)  2 + m2 ¹ 0.
Teorema 7. Orice ecuaţii parametrice (11) ale unei
drepte d asigură o corespondenţă bijectivă între mulţimea
punctelor dreptei d şi mulţimea R; corespondenţa conservă
raportul simplu.
Observaţia 4. Posibilitatea oferită de teoremă de a calcula
. rapoarte simple prin valorile corespunzătoare ale parametrului t
este extrem de utilă în aplicaţii; se spune în acest caz: t este
parametru afin pe dreaptă.
Corolar 1.O semidreaptă [CD admite ecuaţii parametrice
(13) x = c + t, y = d + mt, tÎR+ .
Corolar 2. Un segment [CD] admite ecuaţii parametrice
(14) x = c + t, y = d + mt, tÎ[0, 1] .
Observaţia 5. Pentru reperarea unui punct P al dreptei
MN se poate folosi oricare dintre rapoartele simple:
(15) t = (P, N; M), u = (P, M; N), k = (M, N; P).
Coordonatele punctului P sunt furnizate respectiv de:
d e n u m i r e a
(16) xP = (-t)×xM+t×xN, yP = (-t)yM+t×yN,
(17) xP = u×xM+(-u)×xN, yP = u×yM+(-u)×yN,
(18) .
Observaţia 6. În ecuaţiile parametrice (11) ale unei drepte
d cuplul (,m) precizează direcţia dreptei; se spune că (, m) este
cuplu director iar , m sunt parametri directori ai lui d. Când  =
1 şi reperul R este euclidian se spune că m este panta dreptei d.
Este evident că schimbarea parametrului t în t' = lt revine la
înlocuirea lui (, m) cu (', m') = (l, lm), restrângerea la factori
l nenuli (pozitivi, dacă în locul dreptei d ne referim la o
semidreaptă s fiind subînţeleasă).Vom utiliza frecvent notaţia [,
m] = {(l, lm)/lÎR*}, păstrând şi pentru [, m] denumi-rea de
cuplu director.
Pauza de cafea 29
166
 Fie S i, t r e i s f e r e , o r i c a r e d o u ă t a n g e n t e î n t r e e l e . F i e è4. Poziţii relative ale dreptelor (Breviar)1)
T familia sferelor tangente sferelor .Numim lanţ Soddy o apli-
A. Generalităţi
caţie σ: N T, astfel încât, pentru orice n, sferele σ(n), σ(n+1) să
Vom considera drepte d, având într-un reper afin R
fie tangente şi σ(n+2) ¹ σ(n). Să se arate că orice lanţ Soddy este ecuaţii generale ax + by + c = 0, respectiv, a'x + b'y + c' = 0.
periodic de perioadă 6.
Teorema 1. Dreptele considerate sunt:
- secante dacă
E. Reperarea dreptelor. (Coordonate tangenţiale)
;

- p a r a l e l e d i s t i n c t e d a c ă ;

Considerăm mulţimea P a tripletelor de numere reale nu - confundate dacă .

toate nule date până la un factor de proporţionalitate nenul; un Convenţie de notaţie. Vom folosi în continuare acelaşi
element generic din P va fi: (19) [a, b, c] = {(ta, tb, tc) / tÎR*} simbol d, eventual indexat sau accentuat pentru a desemna trei
în care se subînţelege că are loc a2 + b2 + c2 ¹ 0. Un element entităţi matematice distincte, lăsând contextului să precizeze un
special din P este: (20) [0, 0, 1] = {(0, 0, t) / tÎR*}. Vom folosi anume sens: - expresia algebrică ax + by + c ;
şi notaţia P* = P\{[0, 0, 1]}. Interpretăm teoremele 2 şi 3 spunând - funcţia d:R2®R unde d(x, y) = ax + by + c ;
că reperul afin (punctual) R a prilejuit şi asocierea la o dreaptă d - funcţia d:p®R, ce presupune precizarea sistemului de
a unui element [a, b, c] din P*, unde ax + by + c =0 este ecuaţia coordonate F:p®R2 şi, pentru punctul M cu F(M) = (xM, yM),
generală a lui d. Convenind să notăm prin D p mulţimea dreptelor luând d(M) = a×xM + b×yM + c . Acest simbol se corelează cu o
planului p, este pusă deci în evidenţă o funcţie bijectivă (21) F*: dreaptă d având ecuaţia generală d = 0 (privind d ca expresie
D p®P* , unde: algebrică) sau d(x, y) = 0 (privind d drept funcţie definită pe R2)
F*(d) = [a, b, c] Û (MÎd Û axM + byM + c = 0). sau constituind locul geometric al punctelor M. Reactualizăm
Deoarece observaţia 3 a înlesnit considerarea mulţimii afirmaţia că dreapta d nu determină d decât până la un factor de
Dp= DpÈ{d¥} putem privi F* şi ca o funcţie Dp®P. Conside- proporţionalitate. Relativ frecvent, pentru o dreaptă d ne vom
raţiile de mai sus permit introducerea termenului de "coordonate referi la ecuaţia generală .
tangenţiale". Mai precis, în locul notaţiei F*(d) = [X, Y, Z] vom Teorema 2. Fie d, d' drepte secante în punctul C având
folosi locuţiunea: dreapta d are coordonate tangenţiale (X, Y, Z). ecuaţii generale d = 0, respectiv d' = 0. Pentru orice dreaptă
Ca efect, unui punct A de coordonate punctuale (a,b) îi va d'' ce trece prin C, există numere reale l, m (determinate până
corespunde ecuaţia aX + bY + Z = 0 în coordonate tangenţiale, la un factor nenul de proporţionalitate) încât d'' să admită
ecuaţie ce precizează toate dreptele ce trec prin A. ecuaţia (1) ld + md' = 0.
Observaţia 1. Pentru dreapta CE avem acum o nouă
Pauza de cafea 30
ecuaţie sub formă de determinant (1)
Fie un tetraedru ABCD şi un punct arbitrar D’ în planul ABC.
Se determină puncte A’, B’, C’ în planele BCD, ACD, respectiv Teorema 3. Fie d, d' drepte paralele distincte având
ABD încât AA’ yBB’ y CC’ y DD’. Să se arate că există o ecuaţii generale d=0, d'=0. Pentru orice dreaptă d'' paralelă
constantă k încât v(A’B’C’D’) = k$v(ABCD).
1)
Demonstraţii şi comentarii în Baze p 24 - 27

167 168
cu d există numere reale l, m (determinate până la un factor
de proporţionalitate nenul) încât d'' să admită ecuaţia (1).
B. Fascicul de drepte
Observaţia 2. Mulţimea dreptelor d'' ce satisfac condiţiile
teoremelor 2 şi 3 alcătuiesc un "fascicul de drepte": de centru C
în condiţiile teoremei 2., respectiv de direcţie dată în condiţiile
teoremei 3. Considerând l şi m parametrii nenuli încă
nedeterminaţi, se spune că (1) reprezintă ecuaţia fasciculului de
drepte (determinat de dreptele distincte de ecuaţii d = 0, d' = 0).
Teoremele 2 şi 3 sunt completate cu o reciprocă şi reunite
prin următoarea propoziţie:
Teorema 4. Fie pentru i = 1, 2, 3 drepte distincte de
ecuaţii di = 0 unde di = aix + biy + ci. Condiţia necesară şi
suficientă ca dreptele di să fie în fascicul este:
Observaţia 3. În geometrie se acceptă relativ frecvent să
fie numite concurente şi drepte paralele rămânând în rezervă
expresia "la infinit". În acest sens condiţia (5) este frecvent citată
drept condiţie ca "dreptele di, i = 1, 2, 3, să fie concurente".
Formularea din teoremă este mai pretenţioasă dar mai corectă.
Pentru concurenţă este necesar să cerem ca un determinant de pe
primele două linii să nu se anuleze. Aceasta revine la: (a1b2 -
a2b1)2 + (a1b3 -a3b1)2 + (a2b3 - a3b2)2 ¹ 0
sau prin identitatea lui Lagrange, la:
Pentru o prezentare analitică unitară a celor două tipuri de fasci-
cule se dovedeşte util aparatul evidenţiat de următoarea secţiune.
C. Coordonate punctuale omogene
Într-un reper afin (punctual) R = (O, A, B) s-a pus în
evidenţă un sistem de coordonate afine (punctuale) F : p ® R2 ce
169
asocia punctului M generic coordonatele sale F(M) = (x, y).
Luând un număr real nenul x0 putem prezenta
(6) x = x1 : x0 , y = x2 : x0 şi am asociat astfel lui (x, y)
tripletul ordonat (x1, x2, x0) din R´R´R*. Dacă dorim ca din (6)
să regăsim pe x şi y este evident că putem înlocui (x1, x2, x0) prin
(lx1, lx2, lx0) oricare ar fi l real, nenul. Deci (6) pune în
evidenţă o funcţie injectivă w:R2®P. Codomeniul funcţiei w nu
este întreaga mulţime P ci o submulţime Pa a lui P:
Pa = P - {[p1, p2, 0] / (p1, p2)ÎR2} .
Considerând restricţia w:R2®Pa, avem evident o bijecţie. Tot
bijecţie va fi şi funcţia F o = w • F: p®P a. Această funcţie
asociază punctului generic MÎp elementul F o(M) = [x1, x2,
x0]ÎP a. Se spune că x1, x2, x0 sunt coordonatele omogene ale
punctului M şi că funcţia F o reprezintă un sistem de coordonate
afine omogene.
Observaţia 4. Acum condiţia de coliniaritate a punctelor
M, N, P se poate scrie:
Analog, având pentru drepte m, n, p coordonate tangenţiale F*(m)
= (x1(m), x2(m), x0(m)) etc. condiţia ca dreptele m, n, p să fie în
fascicul este
Pauza de cafea 31
Fie un triunghi ABC ale cărui unghiuri nu depăşesc 120°. Să se
determine punctul F (numit al lui Fermat) ce conferă minim
sumei MA + MB + MC şi să se exprime acest minim t = FA + +
FB + FC în funcţie de elementele triunghiului ABC.
170
 è5. Schimbări de coordonate afine
A. Calculul afin al ariilor orientate
Scopul central al acestei secţiuni este de a utiliza coordo-
natele afine în exprimarea unui simbol (citeşte: arie orien-tată)
aplicat unor triplete ordonate de puncte. Semnificaţia geo-metrică
a simbolului (MNP) va fi dată de o formulă
(1) ,
unde s(MNP) este aria triunghiului (eventual degenerat) MNP,
iar e este, în funcţie de tripletul (M, N, P), egal cu +1 sau -1.
Proprietăţile de bază ale simbolului s u n t d a t e
(s1) Pentru orice puncte M, N, P are loc:
(s2) dacă punctele M, N, P sunt coliniare.
(s3) Dacă PQ || MN atunci
(s4) Dacă PQ şi MN se intersectează în E atunci:
(s5) Dacă N, P, Q sunt coliniare dar MÏNP, atunci:
(s6) Există puncte A, B, C încât
Într-un reper afin R vom mai asocia tripletului ordonat de
puncte M, N, P şi numărul real
(2)
Teorema 1. Simbolul D precizat de (2) satisface
proprietăţile (s1) - (s6).
Demonstraţie. Proprietatea (s1) este cea a schimbării
semnului determinantului la permutarea a două linii.
Proprietatea (s2) provine din considerarea expresiei
următoare pentru puncte N, P distincte:
171
dNP = 0 este ecuaţia dreptei NP şi D(MNP) = dNP(M) deci
D(MNP) = 0 Û MÎNP, etc. Deoarece verificarea proprietăţilor
(s3), (s4) are şi interes intrinsec o vom pregăti printr-o lemă.
Lema 1. Fiind dată o dreaptă d de ecuaţie d = 0 şi puncte K,
L au loc: a) KL || d dacă şi numai dacă d(K) = d(L).
b) Dacă MÎKL Ç d atunci (3) (K, L; M) = d(K) : d(L).
d e :
fig. 4 fig. 5
Demonstraţie. Fie d(x, y) = ax + by + c. Vom considera
pentru dreapta KL ecuaţii parametrice
(4) x = xK + t(xL - xK), y = yK + t(yL - yK), tÎR.
Pentru o valoare precizată tM a parametrului t valorile x, y
furnizate de (4) sunt coordonatele unui punct M. Avem imediat
d(M) = d(K) + t M[d(L) - d(K)].
a) Eventualitatea de a exista MÎKL Ç d revine la
posibilitatea determinării lui tM încât d(M) = 0. Ecuaţia d(M) = 0
nu admite soluţie sau admite o infinitate dacă şi numai dacă [d(L) -
d(K)] = 0. Deci KL || d Û d(K) = d(L).
b) Prin teorema 7 din è3 avem
q.e.d.
Aplicând lema lui dNP se verifică (s3), (s4).
Pentru a verifica (s5), folosim ecuaţii parametrice ale
dreptei NP; pentru l = (P, Q; N) avem
(*) xP = xN + l(xQ - xN),yP = yN + l(yQ - yN) şi deci :
Acum
172

Într-adevăr, egalităţile de determinanţi s-au obţinut scăzând linia a
doua din a treia, scoţând factorul l de pe ultima linie şi adunând
linia a doua la cea de a treia. S-a verificat şi condiţia (s5). Pentru
(s6) se constată imediat D(OAB)=1¹ 0.
Teorema 2. Orice funcţie ce satisface condiţiile (s1) -
(s6) satisface şi următoarea proprietate de aditivitate:
(5) PÎ[NQ] Þ (MNP) + (MPQ) = (MNQ) .
Demonstraţie. Folosind (s1),(s5), proprietatea 5 din §2. a
raportului simplu şi din nou (s1), (s5) constatăm (MNP) + +
(MPQ) = - (MPN) + (MPQ) = (MPN)×[1 - (Q, N; P)] =
- (MPN)×(Q, P; N) = (MNP)× (Q, P; N) = (MNQ), q.e.d.
Teorema 3. Orice funcţie ce satisface (s 1-6) va
avea şi următoarea proprietate de "translare"
(6) N'ÎNP v
Demonstraţie. Prin (5) va fi suficient să constatăm că are
loc , egalitate ce revine prin (s1) şi (s5)
la: (N, P; N')=(P', N'; P), adică la evidenta . poate preciza valoarea lui k ce asigură (7):
fig. 6
fig. 7
Teorema 4. Există o constantă k astfel încât pentru
orice triplet ordonat (M, N, P) să aibă loc:
(7) . "înălţime" şi "lungime"). Dacă, după această alegere, ne vom
Demonstraţia rezidă în înlocuirea succesivă a punctelor
generice M, N, P pentru a ajunge la punctele fixate de reperul R;
fiecare înlocuire va conserva valoarea lui k din (7). Desigur, (7)
173
prezintă interes doar pentru puncte M, N, P necoliniare (ipoteza
coliniarităţii asigurându-i în mod trivial valabilitatea).
Cel puţin o latură a triunghiului MNP nu este paralelă cu
axa OA; dacă aceasta este MN putem înlocui P prin QÎOA astfel
încât PQ || MN. (Conform (s3) şi teoremei 5.1. nici primul şi nici
al doilea membru din (7) nu este afectat de această înlocuire).
Cel puţin o latură a triunghiului MNQ nu este paralelă cu
OB; dacă aceasta este NQ putem înlocui M prin RÎOB încât MR ||
NQ. Deoarece nu are loc RQ || OA putem înlocui N prin SÎOA
încât NS || RQ. Considerăm T încât ; graţie teo-remei 5.3.
putem înlocui perechea ordonată (T, Q) prin (O, S). Deci am
înlocuit succesiv: MNP ® MNQ ® RNQ ® RSQ ® ® ROT;
bazându-ne pe (s1) constatăm că este suficient să stabilim
valabilitatea teoremei când (M, N, P) = (O, T, R) cu TÎOA şi
RÎOB.
Înlocuirea lui T prin A revine la amplificarea lui (7) prin
factorul nenul , iar înlocuirea lui
R prin B la amplificarea prin
factor nenul. Deoarece un calcul simplu asigură D(OAB) = 1 se
(8) k = reţinem următoarea consecinţă importantă:
Teorema 5. Funcţiile ce satisfac (s1) - (s6) sunt date
de (7) pentru orice alegere a lui k în R*.
Observaţia 1. Pentru a-i conferi funcţiei ce satisface
(s1) - (s6) semnificaţia de arie orientată vom considera în locul
lui (8) egalitatea cu caracter euclidian (8') k = S(OAB). (Pentru
calculul ariei S a unui triunghi ne sunt necesare concepte de
referi la un alt reper R '=(O', A', B') vom putea spune despre R ' că
este (faţă de R ): - la fel orientat dacă ,
- invers orientat dacă
174
 Se utilizează următoarea convenţie intuitivă pentru
alegerea reperelor R = (O, A, B) - sau triunghiurilor OAB -
pozitiv orientate: parcurgând frontiera în sensul citat al vârfurilor,
interiorul triunghiului să rămână "spre stânga".
Apreciem că este eficient ca (într-o primă fază)
consideraţiile de mai sus să fie reţinute printr-o "reţetă de calcul"
(9)
O primă aplicaţie a conceptului de arie orientată şi a
formulei (9) rezidă în următoarea propoziţie ce permite redefi-
nirea coordonatelor afine.
Teorema 6. Coordonatele (x, y) = F(M) dintr-un reper
afin R = (O, A, B) sunt date de
(10) .
Demonstraţia sintetică. Avem (vezi fig. 8):
fig 8 fig. 9
Demonstraţia calculatorie
etc.
175
B. Schimbarea reperelor afine
Fiind date reperele afine R = (O, A, B) şi R1 = (O1, A1, B1)
pentru un punct generic M putem considera FR (M) = (x, y)
şi (M) = (x1, y1). Vom determina funcţii x, h încât să aibă loc
x1 = x (x, y), y1 = h (x, y).
Teorema 7. Dacă a = 0 şi b = 0 sunt ecuaţii generale ale
dreptelor O1B1 şi O1A1 în reperul R , atunci coordonatele (x1,
y1) = (M) se exprimă în funcţie de (x, y) = FR (M) prin
(11)
Demonstraţie. Conform teoremei precedente avem
şi
. Ecuaţiile sub
formă de determinant ale dreptelor O1B1 şi O1A1 conţin
.
Constatăm D(MO1B1) = a(M), D(A1O1B1) = a(A1), D(MO1A1) =
= b(M), D(B1O1A1) = b(B1) şi urmează imediat (11).
Observaţia 2. Formulele (11) pot fi transcrise sub forma
(12) x1 = a1x + a2 y + a0, y1 = b1x + b2y +b0 , unde
(13)
Se mai constată rapid în baza lui (7):
(14)
Prin (13) devine evident modul în care (11) depinde de cele două
repere, adică de coordonatele (în R ) ale punctelor din R1.
176
 Teorema 8. Oricare ar fi în reperul afin R ecuaţiile
generale a = 0 şi b= 0 ale unor drepte secante există un reper
unic R1 încât schimbarea de coordonate de la R la R1 să fie
dată de (15) x1 = a(x, y), y1 = b(x, y) .
Demonstraţie. Fie d, e dreptele de ecuaţii a = 0 , b = 0 şi
d', e' dreptele de ecuaţii a -1 = 0, b -1 = 0. Există (unic
determinate) punctele O1Îd Ç e, A1Îd' Ç e, B1Îd Ç e'. Prin (11),
trecerea de la R la R1 conduce la schimbarea de coordonate (15).
Teorema 9. Dacă Fo:p®Pa şi F1o:p®Pa sunt sistemele
de coordonate omogene asociate reperelor afine R şi R1 şi
schimbarea de coordonate afine de la R la R1 este (12) atunci
schimbarea de coordonate omogene este dată de
(16) .
Teorema 10. Dacă reperelor R , R1 li s-au asociat
sistemele de coordonate tangenţiale F*, F :Dp®Pa, dacă
pentru o dreaptă generică d avem F*(d) = [a, b, c], (d) = [a1,
b1, c1] atunci (12) revine la
(17)
Pauza de cafea 32
Fie un tetraedru ABCD cu lungimile muchiilor BC = a, CA =
= b, AB = c, AD = d, BD = e, CD = f. Să se arate că mărimile ad,
be, cf sunt lungimile laturilor unui triunghi şi să se exprime aria T
a acestui triunghi cu ajutorul mărimilor: R = raza sferei
circumscrise tetraedrului, V = volumul tetraedrului.
è6. Distanţe şi unghiuri
177
A. Distanţe între puncte
Considerăm dat un reper afin R = (O, A, B). Pentru puncte
generice M, N vom considera F(M) = (x, y), F(N) = (x', y') şi fie
(1) Dx = x - x', Dy = y - y'. Ne propunem să deter-minăm
distanţa MN în funcţie de coordonatele acestor puncte şi de
eventualele caracteristici ale reperului R . Fie q =ØAOB. Fie şi
punctul P încât (2) PM || OA , PN|| OB . În cazul generic PMN
este triunghi şi ne propunem să determinăm
MN cu teorema cosinusului. Avem:
(3)
(4) ØMPN este: θ dacă
(Pentru fig. 10
figura 10 avem Dx > 0, Dy < 0, ØMPN =
q; pentru alte cazuri ne putem imagina înlocuiri ale lui M şi/sau N
cu simetricele lor M*, N* faţă de punctul P). Urmează imediat
(5) MN2 = OA2×(Dx)2 + OB2×(Dy)2 + 2×OA×OB×cosq×DxDy.
Asociem reperului R numerele reale
(6) E = OA2, F = OA×OB×cosq, G = OB2.
Teorema 1.. Într-un reper afin R caracterizat prin
(6), pentru puncte M, N ce satisfac (1) are loc
(7) .
Demonstraţie. Când MNP este triunghi, (7) se obţine
imediat din (5) cu notaţiile (6). Dacă MNP nu este triunghi,
punctul P trebuie să coincidă cu M sau N. Dacă de exemplu P =
M, a doua relaţie (3) devine , deci MN2 = G×Dy2,
adică (7).
Observaţia 1. Deoarece (7) a fost demonstrată geometric,
nu avem dubii asupra corectitudinii ei, deci asupra faptului că
trinomul (8) f(t) E×t2 + 2F×t + G este pozitiv pentru orice t real.
Într-adevăr, discriminantul acestui trinom este dat de
178
 (9) F2 - EG = -OA2×OB2 sin2q = -4S2(OAB) -4s2 = ( d , e ) . D e f i n i ţ i a d e m a i s u s s e e x t i n d e u ş o r p e n t r u d r e p t e d , e

0
paralele (confundate sau nu) precizând în acest caz . ( d , e ) = 0

Observaţia 2. Folosind teorema cosinusului în DOAB se
poate reexprima F din (6) folosind doar lungimile laturilor acestui
triunghi (6') Desigur, formula (7),
referitoare la cel mai general reper afin R este relativ complicată,
dar i se pot conferi diverse simplificări prin ipoteze suplimentare
asupra lui R . Vom examina succesiv efectul unor asemenea
ipoteze
(w) Ipoteza ortogonalităţii, OA ^ OB, asigură F = 0 şi
Constatăm deci că unghiurile orientate ale dreptelor iau valori
într-o mulţime U = [0, 180). Această mulţime este dotată în mod
natural cu o operaţie internă de adunare Å unde
(10) xÅy =
(Se arată că (U,Å) constituie grup abelian). Funcţia
D p ´D p®U satisface evident
:

conduce la (7w) MN2 = E×(Dx)2 + G×(Dy)2. (11) / /

( d , e ) ( e , d ) = 0 , ( d , e ) ( e , f ) = ( d , f ) .

(g) Ipoteza congruenţei, OA º OB, conduce prin (6) la
(7g)
(w+g) Acceptând simultan, (w) şi (g), deci că DOAB este
isoscel, dreptunghic în O, avem
(7w+g)
(e) Ipoteza "euclidiană", sau a reperului R ortonormat,
constând în w+g+h (unde h marchează "normarea" OA = 1)
Observaţia 3. Contextul poate sugera o anume
subordonare a conceptului de unghi orientat a două drepte faţă de
metodele analitice. Impresia este falsă din cel
puţin două motive: - Definiţia este independentă
de consideraţii analitice. (Vezi şi Iè5) - Utilitatea
sintetică este asigurată de următoarea propoziţie
ilustrată de figura 1.6.3. Condiţia necesară şi
fig. 12
suficientă ca un punct M distinct de A şi B să fie
pe cercul circumscris triunghiului ABC este: ( A M , B M ) = =

conduce la (7e) ( A C , B C ) . ( N u a r e i m p o r t a n ţ ă d a c ă M e s t e s a u n u d e a c e a p a r t e

Cunoscând acum care este natura simplificărilor ce ni le poate a l u i A B d e c a r e e s t e C ! ) .

oferi alegerea unui reper euclidian vom opta în cunoştinţă de
cauză asupra alegerii de reper în cadrul fiecărei probleme
concrete.
B. Unghi orientat
În continuare vom introduce o
noţiune geometrică extrem de impor-
tantă: unghiul orientat a două drepte.
Fie perechea ordonată (d, e) de
drepte secante; fie OÎd Ç e. Există un fig. 11
număr real unic determinat aÎ(0, 180) încât o rotaţie în sens
trigonometric de centru O şi de unghi a (măsurat în grade) să
transforme d în e. Se foloseşte pentru a0 denumirea de unghi
orientat al dreptelor d, e (în această ordine) şi notaţia a=
Teorema 2. Într-un reper R pozitiv orientat şi în care
se notează s = s(OAB) unghiul orientat u pe care îl formează
OA cu o dreaptă de parametri directori (l, m) satisface
egalitatea (12)
Demonstraţie Nu restrângem generalitatea considerând că
dreapta în discuţie este OC şi C are coordonatele (, m). Într-o
primă etapă admitem  >0 m>0 şi considerăm C'ÎOA încât CC'
|| OB (figura 13). În triunghiul OC'C avem ØOC'C = 1800 - -q,
ØOCC' = q - u, deci teorema sinusurilor asigură CC'×sin (q - -u) =
OC'×sin u. Desfăcând sinusul diferenţei şi regrupând găsim
CC'×sin q × cos u = (OC' + CC' cos q)×sin u. Înlocuim aici CC' = =
m×OB, OC' =  ×OA şi (13) devine

179 180
 repere R pozitiv orientate. Această restricţie provine din definiţia
conceptului de unghi orientat unde se opta pentru o rotire în "sens
. D u p ă a m p l i f i c a r e c u O A o b s e r - v ă m

OA × OB × sin q = 2s, OA2 = E, OA × OB × cos q = F şi se obţine trigonometric". Modul de redactare sugerează ideea că pentru
formula enunţată. repere R negativ orientate este suficient să schimbăm semnul lui
s în (12) şi (14). Impresia este corectă şi se validează considerând
şi simetricul B1 al lui B faţă de O. Comparativ cu R = (O, A, B) în R 1
= (O, A, B1) vom avea E1 = E, F1 = -F, G1 = G, s1 = -s dar şi  1
fig. 13 fig. 14
= , m1 = = -m. Membrul secund din (12) devine
Continuăm demonstraţia şi în alte cazuri.
Dacă  = 0, m > 0 avem u = q şi (12) revine la F×tg q = 2s,
consecinţă imediată a formulei (6).
Dacă  < 0, m > 0 considerăm un punct D în locul lui C. Acum
N u s u n t d i f i c u l t ă ţ i n i c i î n v a l i d a r e a l u i ( 1 4 ) .

Observaţia 5. Formulele (12) asigură existenţa unui factor

ØDD'O = q, ØD'OD = 1800-u, teorema sinusurilor con-duce la
l încât (16) sin u = l×2sm , cos u = l×(E + Fm).
DD'×sin(q + u) = OD'×sin u, DD'×sin q×cosu = (-D'O + +DD'×cos
Din sin2 u + cos2 u = 1 se poate determina l până la un semn;
q) sin u. Va trebui însă să înlocuim D'O = - ×OA şi se ajunge
păstrând ipoteza m > 0 vom determina l prin
din nou la (13).
(17) l2×E×(E 2 + 2Fm + Gm2) = 1.
Dacă  ¹ 0 şi m = 0 formula (12) este banală iar cazurile m
Pentru u' =
< 0 se aduc la cele studiate înlocuind C prin simetricul său faţă de
( O A , O C ') v o m a v e a f o r m u l e a s e m ă n ă t o a r e

şi va urma pentru v= -u, ll'cos v =

O adică (, m) prin (-, -m). Teorema este complet demonstrată.
( O C , O C ') = u '

Teorema 3. În repere R pozitiv orientate în care s = =ll'(cos u' cos u + sin u×sin u') = E×[E×' + F('m + m') + +
Gmm']. Folosind trinomul f dat de (8) şi "forma sa polară" f(t; t') =
=s(OAB) pentru puncte C(, m), C'(', m') unghiul orientat v
E×t×t' + F(t + t') + G Putem deci reţine
= ( O C , O C ' ) s a t i s f a c e

(18)
(14) s u b î n ţ e l e g â n d c ă

r e l a t i v u ş o r d e m e m o r a t .

a t u n c i c â n d ( 1 5 )
Observaţia 6. Sunt uşor de urmărit simplificările din
are loc v = 90 . 0 formulele (12), (14), (18) date de particularizările de reper (w),
Demonstraţie. Avem v = u' - u, unde u' = ( O A , O C ') ş i u
(g), (e) din observaţia (2). Consemnăm doar cazul euclidian:
= ( O A , O C ) s u n t p r e c i z a t e p r i n ( 1 2 ) . C a l c u l u l c o n d u c e l a
(14e) tg u = ;

f o r m u l a i n t e r m e d i a r ă (15e) ;

(18e)
Teorema 6.4. Dacă dreptele d, d/ sunt date prin ecuaţii
în care se mai observă F2 + 4s2 = EG şi se simplifică prin E ¹ 0. generale ax + by + c=0, respectiv a'x + b'y +c' = 0 pentru v
Observaţia 4. În teore- = ( d , d ' ) e s t e v a l a b i l ă f o r m u l a

mele 2, 3 ne-am restrâns atenţia la

181 fig. 15 182

 Avem evident R(e) > 0 deci (22) admite un minim atunci când
(19) .

Demonstraţie. Putem înlocui dreptele date prin paralele

duse prin O, deci nu restrângem generalitatea admiţând c = c' = =
0. Apoi, pentru prima dreaptă putem lua parametri directori (,m)
= (b, -a), iar pentru a doua (', m') = (b', -a'). Astfel (14) devine
(19).
Aplicaţie. Într-un reper afin R să se scrie ecuaţia gene-
rală a unei drepte d, prin C(x0, y0), perpendiculară pe dreapta de
ecuaţie ax + by + c = 0.
Soluţie. Pentru ca (19) să asigure v = 900 trebuie să se
anuleze numitorul din membrul secund, deci a'(Fb - Ga) = b'(Eb
- Fa). Putem lua a' = Eb -Fa, b' = Fb - Ga şi ecuaţia dorită va fi
(20) (Eb - Fa) (x -x0) + (Fb - Ga) (y - y0) = 0.
Observaţia 7. Dacă se admite că R este euclidian (20)
devine b(x - x0) - a(y -y0) = 0.
fig. 16 fig. 17
parametrul t ia valoarea t0 = H / R(e), obligând prin (21) ca
punctul M să coincidă cu un anumit punct Q. Putem alege C încât
t0 =0; ne asigurăm că are loc H = 0 dacă, pentru un anume număr
real l, are loc
(24) x0 - u = l(Fb - Ga), y0 -v = -l(Eb -Fa) .
(Aceste condiţii impun lui C(x0, y0) să se plaseze pe o dreaptă ce
trece prin P(u, v) şi are parametri directori (Fb -Ga, Fa -Eb)
adică este perpendiculară pe dreapta e). Valoarea lui l se
determină din condiţia e(x0, y0) = 0: (25) l = e(P) / R(e). Avem
[d(P,e)]2 = PQ2 = l2[E×(Fb - Ga)2 -2F×(Fb -Ga)(Eb -Fa) +
+G×(Eb - Fa)]2 = l2(EG - F2)×R(e) = 4s2 . R e ţ i n e m

Pauza de cafea 33
Ştiind că triunghiul ABC este echilateral, ce valori poate lua
raportul simplu de numere complexe (A,B; C)? ( 2 6 ) .

C. Distanţe la drepte Putem amplifica e cu un factor convenabil) încât

Fie o dreaptă e şi un punct P. Pentru M variabil pe e, (27)
distanţa PM atinge un minim PQ ce se consideră distanţa de la p e n t r u a - i c o n f e r i l u i ( 2 6 ) f o r m a r e m a r c a b i l ă p r i n s i m p l i t a t e a e i

punctul P la dreapta e şi se notează d(P, e). ( 2 8 ) d ( P , e ) =

Într-un reper afin R să considerăm F(P) = (u, v) şi e dată

printr-o ecuaţie generală: . S ă p r e s u p u n e m a l e s
Dacă are loc (27) se spune că e = 0 constituie ecuaţia normală a
dreptei e.(Alegerea este unică până la semn).
un punct CÎe de coordonate (x0, y0); un punct M arbitrar pe e va În repere euclidiene avem R(e) = a2 + b2 şi pentru ecuaţia
avea coordonate (21) x = x0 + bt , y = y0 - at , unde t este un normală avem expresiile
parametru real. Urmează PM2 = E×(u - x0 - bt)2 +
(29)
+2F(u - x0 -bt)(v -y0 + at) + G(v - y0 + at)2 şi regrupând după
s a u

puterile lui t găsim (22) PM2 = t2×R(e) - 2×t×H + PC2 , unde

(30) x×cos a + y×sin a -p = 0,
(23) unde (fig. 17) p este distanţa de la origine la dreapta e şi a este
unghiul dintre Ox şi perpendiculara din O pe dreapta e.

183 184
 Observaţia 8. S-a constatat în acest paragraf că, pentru a (1) F(u, v) = Ežu2 + 2Fžuv + Gžv2. Reamintim că are loc
face precizări euclidiene (asupra distanţei şi unghiurilor) într-un
s fiind aria triunghiului OAB. Fie un punct C de
reper afin ne sunt necesari coeficienţii E, F, G daţi de (6), (6') şi
aria s. Trecerea la alt reper afin R 1 (prin schimbări de coordo- coordonate (a, b) şi un număr real r > 0. Pentru punctul generic
M, cu F(M) = (x, y), condiţia (2) MC = r este evident
nate (12) din §5) obligă la utilizarea unor alţi coeficienţi E1, F1,
echivalentă cu
G1, s1. Un calcul simplu dă :
(3) Ež(x - a)2 + 2Fž(x - a)(y - b) + Gž(y - b)2 = r2.
(31) ş i Ne vom referi la (3) cu denumirea ecuaţia canonică a cercului
C (C, r) (în reperul afin R ). Desfăcând parantezele în (3) găsim
(32) s1 = (a1b2 – a2b1)s. (4) F(x, y) - 2žLC(x, y) + F(a, b) = r2
unde s-a notat cu Lc ²partea liniară a ecuaţiei cercului C ²:
(5) Lc (x, y) = (Ea + Fb)x + (Fa + Gb)y.
Pauza de cafea 34 Se mai folosesc notaţiile:
Teorema de închidere a lui Poncelet presupune date trei
(6) m = Eža + Fžb, n = Fža + Gžb, p = F(a, b) - r2
conice: K, L, M. Se consideră puncte X, Y, Z variabile pe K încât
încât (4) se transcrie
XY şi XZ să fie tangente ,,în acelaşi mod” la conicele L,
(7) F(x, y) - 2mx - 2ny + p = 0,
respectiv M. În aceste condiţii, există o conică N încât YZ să fie
numită ecuaţia generală a cercului.
tangentă la N. Demonstraţiile acestei teoreme sunt suficient de
complicate. Un caz particular ce beneficiază de demonstraţie Observaţia 1. Din (6) avem r2 = F(a, b) - p =
relativ simplă apare atunci când conicele L, M se reduc la puncte = Ea2 + 2Fab + Gb2 - p = a(Ea +Fb) + b(Fa + Gb) - p = =am
L, M. Solicităm aici o ilustrare a acestei teoreme în care K să fie + bn - p şi (8) .

un cerc iar L = M = N un alt cerc. F o l o s i n d a c e s t e e g a l i t ă ţ i u r m e a z ă :

D e c i , c o e f i c i e n ţ i i d i n ( 7 ) t r e b u i e s ă s a t i s f a c ă c o n d i ţ i a

2 2 2
(9) En - 2Fmn + Gm > p(EG - F ).
Dacă inegalitatea (9) devine egalitate putem vorbi de un cerc C
²de rază nulă², deci să considerăm că (7) este ecuaţia punctului C.
O egalitate (7) cu coeficienţi satisfăcând
(9¢) En2 - 2Fmn + Gm2 < p(EG - F2).
§7. Cercul (Breviar)1)
ar fi echivalentă cu MC2 + r2 = 0 unde r > 0. Nu există puncte M
A. Repere afine care să satisfacă această condiţie, deci (7) trebuie concepută drept
Considerăm un reper afin R = (O, A, B) cu forma pătratică ecuaţie a mulţimii vide. Este comodă şi formularea: ²(7) este
asociată pentru calculul distanţelor: ecuaţia unui cerc de rază imaginară².
Ca şi unei drepte, îi vom asocia unui cerc C un simbol
/C /cu triplă semnificaţie uşor de diferenţiat prin context:
1)
Vezi Baze..pp 49 - 56 - /C / expresie algebrică încât /C /= 0 este ecuaţia lui C ;

185 186
- /C /: R2 ® R, funcţie precizată prin valoarea în (x, y) =
= F(x, y) - 2mx - 2ny + p;
- /C /: p ® R pentru a nota /C /(M) = /C /(x, y), unde (x, y) =
= FR(M). Vor apărea şi motivaţii de a reduce /C /(M) la
mai simpla C (M).
fig. 18 fig.19
Având ecuaţia generală /C 191919
/= 0 a cercului C ne
propunem să studiem poziţiile faţă de C : - a unui punct P; - a
unei drepte d.
Fie punctul P de coordonate (u, v). O dreaptă d arbitrară
prin P este dată cu ajutorul parametrilor ei directori (a, b) prin
ecuaţii parametrice (10) x = u + ažt, y = v + bžt, t Î R.
A determina eventuale puncte comune ale dreptei d şi cercului C
revine la studiul ecuaţiei în t: E (t) C /(u + at, v + bt) = 0.
/
Folosind (1) şi (9) această ecuaţie se explicitează rapid:
(11) E (t) = F(a, b)žt2 + 2žHžt + /C /(u, v),
coeficientul H fiind dat de (12) H = ažA(u, v) + bžB(u, v)
unde A(u, v) = Eu + Fv - m şi B(u, v) = Fu + Gv - n,
mecanismul de notaţie urmând a fi pus în evidenţă ulterior.
Coeficientul dominant din E (t), F(a, b) este necondi-
ţionat pozitiv. Discriminantul D al trinomului E (t) este dat de D
= H2 – FžC = (ažA + bžB)2 - C $ (Ea2 + 2Fab + Gb2) şi se
explicitează rapid drept formă pătratică în parametrii directori (a,
b), (folosind simplificări de notaţie evidente):
(13) D = (A2 - C $E)a2 + 2(AžB - C žF)ab + (B2 - C žG)b2.
La rândul ei, această formă pătratică are un discriminant D¢=(AžB
- Fž C )2– (A2 - Ež C )(B2 - Gž C ) = C [EžB2 - 2FžAžB+ +
GžA2] + C 2(F2 - EG) = C $ C ¢ , unde
187
C ¢ = En2 - 2Fmn + Gm2 - p(EG - F2). Graţie condiţiei (9)
suntem asiguraţi că are loc C ¢ > 0, deci semnul lui D¢ coincide cu
semnul lui C = /C /(u, v).
Discuţia naturii rădăcinilor ecuaţiei E (t) este acum relativ
simplă.
I. Dacă /C /(u, v) = 0, adică P Î C , ecuaţia (11) are
termenul liber nul, deci, în afara soluţiei t = 0, mai admite exact
una distinctă, exceptând cazul H = 0. Acest caz de excepţie
permite precizarea (până la un factor) a parametrilor directori
pentru tangenta în P la C :
(14) a = Fu + Gv - n, b = -Eu - Fv + m.
II. Dacă /C /(u, v) < 0, are loc D¢ < 0, deci D are, pentru orice
(a, b) semnul lui A2 - C žE, evident pozitiv. Aceasta înseamnă că
orice dreaptă prin P intersectează C în două puncte distincte.
Se spune în acest caz că P este interior cercului C şi se notează P
Î Int C .
III. Dacă /C /(u, v) > 0, există două direcţii distincte prin care
are loc D = 0. Aceste direcţii corespund tangentelor din P la cercul
C. Este posibilă, dar anevoioasă algebric şi nerelevantă geometric
transcrierea lui (13) prin D = F(a, b)ž[r2 - d2(P, e)],
unde e(x, y) b(x - u) - a(y - v) precizează o ecuaţie a dreptei
considerate, (14). Oricum eventualităţile D > 0, D = 0, D < 0
exprimă calitatea dreptei d de a fi: secantă, tangentă, exterioară.
Să admitem că ecuaţia (11) admite rădăcini t1, t2 ce
conduc prin (10) la coordonatele punctelor M1, M2 comune
dreptei d şi cercului C. Se constată imediat:
(15) = F(a, b)žt1t2 = /C /(u, v).
Egalitatea evidenţiază independenţa mărimii d e
secanta d şi permite să numim această cantitate: puterea punctului
P faţă de cercul C. Devine naturală şi notarea acestei puteri prin C
(P), calculul ei realizându-se efectiv înlocuind în /C /(x, y)
variabilele x, y prin coordonatele punctului P.
188
 distincte A, B, C, D, M; este comod să notăm cu 2a, 2b, 2g, 2d,
B. Repere euclidiene 2m valorile parametrului t corespunzătoare acestor puncte.
E uşor de constatat că într-un reper euclidian S = (Cx¢, Scriind ecuaţia dreptei AM, după calcule trigonometrice
uşoare şi simplificarea factorului nenul putem lua
Cy¢) ecuaţia cercului C capătă simplificări esenţiale în raport
/AM/ ×cos(a + m) + y×sin(a + m) - r×cos(a - m)
cu (3) sau (7) şi anume (16) /C / ¢2 + y¢2 - r2 = 0. Vom
x
x

pentru a avea ecuaţia /AM /= 0 a dreptei AM. Schimbând

detalia aici câteva formule, preferând în continuare să notăm
variabilele cu (x, y). succesiv a în b, g, d avem precizate ecuaţii /BM/, /CM/,
a) Ecuaţii parametrice. Este evident că punctul M(x, y) /DM/. Găsim:
aparţine cercului C de ecuaţie (16) dacă şi numai dacă există t sin(b - a)×/CM/ = sin(b - a)×/AM/+ sin(g - a)× /BM/,
Î [0, 360) încât (17) x = r×cos t, y = r×sin t, t Î [0, 360). sin(b - a)×/DM/ = sin(b - d)×/AM/ + sin(d - a)×/BM/.
Cu formula (3) din Iè8.PC.4 deducem:
(22) M(A,B;C, D) = . M e m b r u l s e c u n d

este independent de alegerea punctului M pe cercul O.

fig. 20 fig. 21 fig. 22
Parametrul t se interpretează geometric uşor drept unghi cu care
trebuie să rotim (Cx spre a o suprapune peste (CM (în sens
trigonometric), (vezi fig. 21). Să considerăm acum fig. 23 fig. 24
I Ì [0, 360) de forma I = (a, b) sau I = (a, 360) È [0, b) (ca în Fiind date puncte distincte A, B, C, D pe un cerc O , le
figura 2.1.4), prin (17¢) x = r×cos t, y = r×sin t, t Î I avem ecuaţii putem deci asocia ²biraportul lor²
parametrice ale unui arc deschis AB punctele A, B corespun-zând (23) (A, B; C, D) = M(A, B; C, D)
prin (17) valorilor a, b ale parametrului t. oricare ar fi M pe cerculO . Din acest moment putem asocia
b) Ecuaţii de tangente. Este uşor de dedus sau de
²biraportul² nu doar pentru puncte coliniare (vezi (8) în Iè2.3) şi
verificat că ecuaţia tangentei la C în punctul U(r×cos u, r×sin u) pentru drepte în fascicul (ibidem, teorema 2) ci şi pentru puncte
este (18) x×cos u + y×sin u - r = 0. Fie A(a, b); acest punct conciclice.
aparţine tangentei în U la C dacă şi numai dacă Un rezultat ²dual² precedentului se referă la tangente la
(19) a×cos u + b×sin u = r. Notând , ( 1 9 ) d e v i n e
cerc în puncte distincte A, B, C, D, M. Tangentele în A şi în M la
(20) (r + a)z2 - 2bz + r - a = 0, cu discriminant D = b2 - - cerculO de ecuaţii parametrice (17) sunt: x×cos 2a + y×sin 2a- - r
2 2 2 2 2
(r - a ) = a + b - r . Evident D > 0 Û A Î Ext C . Dacă zi este = 0 şi respectiv x×cos 2m + +y×sin 2m - r = 0. Aceste drepte se
o soluţie reală pentru (20) o tangentă prin A la C are ecuaţia:
intersectează într-un punct A¢ de coordonate
(21) x(1 - zi2) + 2yzi - r(1 + zi2) = 0.
,

c) Biraport de puncte conciclice. Fie O (O, r) cercul de

ecuaţii parametrice (17). Considerăm pe acest cerc puncte

189 190
 După desfacerea produselor din membrii secunzi în sume,
. S e p r e c iz e a z ă p u n c t e a n a lo a g e B ¢, C¢ (vezi fig. 2.1.7). regrupări şi redesfaceri transcriem (24) sub forma:
Urmează (A¢, B¢; C¢) = xM×sin(u + v) = r(cos U sin v + cos V sin u)
(24¢
yM×sin(u + v) = -r(sin U sin v + sin V sin u).
)
.
Coordonatele punctelor N, P se obţin din cele ale lui M prin
permutare ciclică în (a, b, g, d, e, j) ceea ce revine prin (25) la
După calcule uşor de direcţionat obţinem: (A¢, B¢; C¢) = permutări în (U, V, Z) şi (u, v, z). Condiţia de coliniaritate se
transcrie rapid: D =0,unde :
= .

Î n l o c u i m C ' p r i n D ' p e n t r u a o b ţ i n e o e x p r e s i e a n a l o a g ă d e r a p o r t .

s i m p l u ş i p e n t r u a d e d u c e p r i n î m p ă r ţ i r e , c o m p a r â n d c u ( 2 2 ) ş i

(23): (A¢, B¢; C¢, D¢) = (A, B; C, D). Independenţa biraportului Se observă însă că D = A × B unde
tangentelor este şi aici condiţionată: dreapta m nu este oarecare, ci
este tangentă la cerc, aşa cum în (22) era necesar: M Î O..
ş i B =

C. Teorema lui Pascal

Teorema 1. Dacă A, B, C, D, E, F sunt puncte dis-tincte D e z v o l t â n d B d u p ă u l t i m a c o l o a n ă g ă s i m

ale unui cerc O şi sunt precizate punctele de intersecţie MÎAB B = cos u sin (Z - V) + cos v sin (U - Z) + cos z sin (V - U).
Ç DE, N Î BC Ç EF,P Î CD Ç FA, atunci punctele M, N, P sunt Dupa desfacere în sumă de sinusuri argumentele sunt două câte
coliniare. două opuse şi urmează B = 0, deci D = 0, q. e. d.
1. Demonstraţie analitică. Considerăm O dat prin ecuaţii
parametrice (17), punctele A, B, C, D, E, F corespunzând
următoarelor valori ale parametrului t: 2a, 2b, 2g, 2d, 2e, 2j.
Pentru AB şi DE vom găsi ca mai sus ecuaţii generale:
/AB/ ×cos(a + b) + y×sin(a + b) - r×cos(a - b) = 0,
x

fig. 25
/DE/ x ×cos(d + e) + y×sin(d + e) - r×cos(d - e) = 0.
Coordonatele (xM, yM) ale punctului M vor fi furnizate de 2. Demonstraţie sintetică. Laturi consecutive ale ²hexago-
egalităţi. (24): nului² ABCDEF, AB, CD, EF delimitează un triunghi GHI: G Î
C Ç EF, H Î EF Ç AB,I Î AB Ç CD. Aplicând de trei ori
D

teorema lui Menelaos pentru triunghiul GHI deducem:

E s t e c o n v e n a b i l s ă f o l o s i m a c u m v a r i a b i l e l e ( 2 5 ) :

191 192

C o n c l u z i a r e z u l t ă i m e d i a t c u
M e n e l a o s .
Observaţia 2. Punerea în paralel a unei demonstraţii analitice
dintre cele mai sofisticate şi a unei demonstraţii sintetice de mare
²transparenţă² pare a discredita metoda analitică. În realitate,
metoda sintetică şi cea analitică nu se opun ci se completează
reciproc.
Observaţia 3. Importanţa teoremei lui Pascal provine din
posibilitatea ca după ce sunt date cinci puncte distincte A, B, C,
D, E ale unui cerc O să construim orice alt punct F al cercului O
folosind exclusiv rigla. În acest scop gândim figura 2.1.8 realizată
în altă ordine. Construim MÎ AB Ç DE, trasăm o dreaptă
arbitrară m prin M ce intersectează BC, CD în N, P. Punctul F Î
AP Ç EN va aparţine cercului O. (În caz contrar AP ar intersecta
O în F¢ ¹ F, EF¢ ar intersecta BC în N¢ ¹ N; ²directa² ar asigura
N¢ Î PM şi dreptele BC, m ar avea două puncte comune).
Observaţia 4. În această teoremă spaţiul locativ al punctelor
A, B, C, D, E, F este strâmtorant. Înlocuind cuvântul cerc cu cel
de conică ne apropiem de esenţa afină sau proiectivă a teoremei.
Pauza de cafea 35
Fiind dat un triunghi ABC, să se construiască un punct M şi să
se determine un număr m astfel încât AM + a = BM + b = =
CM +c = m.
è8. Conice, studiu afin (Breviar) 1)
A. Definiţia algebrică. În §7, o figură geometrică extrem de
familiară a beneficiat (într-un reper afin general R ) de o ecuaţia
/C / relativ complicată. Studiul analitic a beneficiat minimal de
1)
Baze..., pp. 56 - 72
193
coincidenţa coeficienţilor termenilor de grad doi cu coeficienţii E,
. F, G din forma pătratică fundamentală F asociată lui R.
Vom studia o ecuaţie G (x, y) = 0 unde
o n o u ă a p l i c a r e a t e o r e m e i l u i (1) G (x, y) = a1x2 + 2a2xy + a3 y2 + 2b1 x + 2b2 y + c,
coeficienţii a1, a2, a3, b1, b2, c fiind numere reale şi
(2) a12 + a22 + a32 ¹ 0
(spre a nu relua în discuţie ecuaţii generale de drepte). Ne
propunem să evidenţiem proprietăţi geometrice ale mulţimii:
G = {MïFR(M) = (x, y) şi G (x, y) = 0}. Ne vom referi la astfel de
mulţimi G cu denumirea de conică ce se va justifica ulterior;
adesea în text şi ilustraţii vom înlocui notaţia generală G cu altele
specifice: E, H, P sau D spre a sugera că G este elipsă, hiperbolă,
parabolă sau că degenerează într-o pereche de drepte.
Observaţia 1. Dând G şi căutând G şi nu ca de obicei (dat G
să găsim G ) avem o definire algebrică (şi nu geometrică) a
conceptului de conică; aceasta obligă la o teoremă 1.
Algoritm de notare:
- K(x, y) = a1x2 + 2a2xy + a3 y2 este ²partea pătratică² a lui G;
- G 1(x, y) = a1x + a2 y + b1 şi G2(x, y) = a2 x + a3 y + b2 sunt
interpretabile ca ²semi-derivate parţiale² .
- G 0(x, y) = b1 x + b2 y + c este interpretabilă ca precedentele
când se transcrie G în coordonate omogene.
- G (x, y; u, v) = x$G 1(u, v) + y$G 2(u, v) + G 0(u, v) este
²forma polară (sau dedublată)² a lui G şi satisface identităţile
(3) G(x, y; x, y) = G(x, y); G(x, y; u, v) = G(u, v; x, y).
Polinomului (în variabilele x, y) G(x, y) i se asociază şi
a1 a2 b1
a1 a2
numerele reale: d = = a1 a3 - a22 , D = a2 a3 b2 şi,
a2 a3
b1 b2 c
a1 b1 a b2
utilizate mai rar, I = a1 + a3, K = + 3 +d,
b1 c b2 c
(suma minorilor principali de ordin doi din D; nu se va confunda
cu forma pătratică K(x, y)).
194
 Teorema 1. În orice reper afin R mulţimea G va fi
dată de o ecuaţie G ( x, y) ce satisface (1) şi (2).
Lema 1. Dacă lui G i se asociază numerele d şi D
(analoage numerelor d, D, asociate lui E) are loc:
(4) 2 2
d = g žd şi D = g žD
B. Poziţia unei drepte faţă de o conică
Fie o dreaptă d cu ecuaţii parametrice. (5) x = u + t, y
= v + mt, t Î R. Poziţia lui d faţă de conica G este dată de
mulţimea de intersecţie G Ç d, adică de soluţiile ecuaţiei (în t Î
ÎR): E (G, d) = G (u + t, v + mt) = 0. Avem:
not
(6) E (G, d) = K(, m)žt2 + 2H(l,m; u, v)žt + G (u, v), unde
H = H(l,m; u, v) =.lžG 1(u, v) + mžG 2(u, v)
În general avem o ecuaţie de grad doi; excepţia fiind dată
de condiţia: (7) K(, m) = 0. Se spune în acest caz că dreapta d
are direcţie asimptotică.
Observaţia 2. Privind (7) drept ecuaţie de gradul doi asupra
cuplului director [, m], putem formula o primă caracterizare a
conicelor G în raport cu numărul (şi multiplicitatea) acestor
soluţii. Apar cazurile:
- Două soluţii reale distincte Û d < 0. Conica G este de gen
hiperbolic (se va nota cu H).
- Soluţii confundate Û d = 0. Conica G este de gen parabolic
(se va nota cu P).
- Fără soluţii reale Û d > 0. Conica G este de gen eliptic (se va
nota cu E). Cercul se încadrează evident aici.
În general dreptele d cu direcţii asimptotice conduc la
ecuaţii (6) de grad unu; excepţia este asigurată de condiţia
[suplimentară faţă de (7)]: (8) žG 1(u, v) + mžG 2(u, v) = 0.
Se spune, în acest caz, că dreapta d este asimptotă sau gene-
ratoare; calitatea de asimptotă se transferă în cea de generatoare
dacă are loc şi: (9) G(u, v) = 0.
Lema 2. G admite generatoare numai dacă D = 0.
Teorema 2. Dacă D = 0 conica G admite generatoare
195
atunci şi numai atunci când: (10) d < 0 sau d = 0 şi K< 0.
Având elucidat cazul când G admite generatoare adică
²degenerează în drepte² să continuăm cu studiul existenţei
asimptotelor în cazul Δ ¹ 0.
Teorema 3. Dacă d = 0, conica G admite o singură
direcţie asimptotică, dar nu admite asimptote.
Spunem că C(a, b) este un centru al conicei G dacă are loc
(11) G 1(x, y) = 0 = G 2(x, y).
Lema 3. Conica G admite: - centru unic dacă d ¹ 0;
- nici un centru dacă d = 0, D ¹ 0; - o infinitate de centre dacă
d = 0, D = 0.
Observaţia 3. Se vorbeşte despre: - conice cu centru unic -
cele cu d ¹ 0 şi - conice fără centru unic - cele cu d = 0,
înglobând aici pe cele fără centru şi pe cele cu o infinitate de
centre.
Continuăm studiul existenţei asimptotelor. Dacă d > 0 prin
observaţia 2 este exclusă existenţa direcţiilor asimptotice, deci şi
a asimptotelor.
Teorema 4. Conicele cu d < 0 admit două asimptote
secante în centrul C dacă şi numai dacă D ¹ 0.
În continuare, excluzând dreptele cu direcţii asimptotice,
E (G, d) este trinom de gradul doi şi natura rădăcinilor sale este
dictată de discriminantul său ce îl vom nota D(, m; P) subîn-
ţelegând că P are (faţă de R ) coordonatele (u, v), dar omiţând să
semnalăm în notaţie dependenţa de u, v a expresiilor G 1, G 2, G ,
avem: (12) D(, m; P) = D1$2 + 2D2$m + D3$m2, unde D1 = G
2
1 - - a1žG, D2 = G 1$G 2 - a2$G, D3 = G 22 - a3$G.
Putem preciza acum poziţia dreptei d faţă de G cu terminologia:
secantă. tangentă, exterioară după cum D(, m; P ) este pozitiv,
nul, respectiv negativ.
Observaţia 4. Dacă, pentru punctul M, în locul coordonatelor
neomogene (x, y) luăm coordonate omogene [x1, x2, x0],
apartenenţa sa la G va fi decisă de anularea unui Go(x1, x2, x0) =
= a1x12 + 2a2x1x2 + a3x22 + 2x0(b1x1 + b2x2) + c x02 . Pot exista
196
eventual puncte improprii N Î G având coordonate omogene [,
m, 0] dacă şi numai dacă avem K(, m) = 0. Deci direcţiile
asimptotice admit această caracterizare: conţin un punct
impropriu al lui G. Dreptele de direcţie asimptotică intersectează
G într-un punct impropriu (şi unul propriu); asimptotele sunt
tangente în puncte improprii.
Observaţia 5. Studiul semnului lui D(, m; P) se poate face în
două variante: - Considerând fixat P(u, v) şi urmărind prin (12)
efectul variaţiei cuplului director [, m], variantă ce va fi urmată
în cadrul punctului C al acestui paragraf; - Considerând fixat [,
m] şi urmărind prin (12) dependenţa de (u, v). Această variantă
precizează următorul rezultat.
Teorema 5. Pentru o direcţie neasimptotică [, m]
conica G admite tangente distincte de această direcţie când
DžK(, m) < 0 şi confundate când D = 0.
Aceste tangente vor avea ecuaţia (13):
a1 a2 a a3
m×d× x -  ×d× y +  +m 2 ± -D × K (, m) = 0 .
b1 b2 b1 b2
C. Poziţia unui punct faţă de o conică
Pentru un punct P(u, v) formula (12) exprimă D(, m; P)
ca o formă pătratică în [, m]; studiind semnul acestui trinom vom
avea informaţii asupra poziţiei dreptelor d prin P faţă de G.
Semnul lui D(, m; P) depinde de discriminantul acestui trinom:
E(P) = (G 1$G 2 - a2$G )2 - (G 12 - a1$G )(G 22 - a3$G
) [Pe figura 26, [, m] este direcţia haşurilor, iar d¢ dreapta
subînţelegând că G1, G2, G sunt calculate pentru valorile lui u,
v fixate. Un calcul algebric lung, dar uşor de direcţionat asigură
(14) E(P) = -G (u, v)žD.
Pentru o conica G se considera mulţimile:
(15) Int G = {P Δ × G(u, v) > 0} , Ext G = {P Δ × G(u, v) < 0}
subînţelegând aici desigur că (u, v) sunt coordonatele lui P.
Punctele P din Int G se vor numi interioare, iar cele din Ext G,
exterioare.
197
Teorema 6. (i) Dacă P Î Int G orice dreaptă prin P
intersectează G în două puncte distincte. (ii) Dacă P Î Ext G
există drepte prin P exterioare lui G.
Teorema 7 (de separare). Dacă pentru o conică
nedegenerată şi nevidă G avem puncte P Î Int G, Q Î Ext G,
atunci există un unic M situat pe G interior segmentului (PQ).
fig. 26
Observaţia 6. O dreaptă exterioară unei conice G are doar
puncte exterioare lui G. O dreaptă secantă este separată de
punctele de intersecţie în segmente deschise şi semidrepte, fiecare
inclus(ă) în câte una dintre mulţimile Int G, Ext G.
D. Direcţii conjugate
Consideraţiile de la acest punct sunt evidente şi bine
cunoscute când G este un cerc C , dar demonstrarea lor analitică
nu beneficiază de această particularizare.
Teorema 8. Dacă o dreaptă variabilă d având direcţie
neasimptotică fixată intersectează G în puncte M1, M2, atunci
mijlocul P al lui (M1M2) se plasează pe o dreaptă d¢.
Direcţia fiind dată de cuplul director [, m], ecuaţia
dreptei d’este (16) žG 1(x, y) + mžG 2(x, y) = 0 şi are cuplul
director [’, m’] unde (17) ¢ = -(a2 + a3m), m¢ = a1 + a2m.
furnizată de teoremă. Vezi şi figura 27].
fig. 27
Observaţia 7. Formal, ne putem referi şi la rădăcini complexe
t1, t2 ale ecuaţiei G (G, d) şi astfel mijlocul P al lui M1 M2 va
198
parcurge întreaga dreaptă d¢; Doar restricţia neuzitată la valori
reale pentru t şi (x, y) ne-ar obliga să reţinem din dreapta d¢ doar
porţiuni (îngroşate pe fig. 26).
Observaţia 8. Numim dreapta d¢: diametru conjugat direcţiei
[, m]. Denumirea de diametru este justificată pentru conice G cu
centru deoarece d¢ este în fasciculul dreptelor de ecuaţii G 1(x, y) =
0, G 2(x, y) = 0, deci trece prin centrul C.
Observaţia 9. Este exclusă eventualitatea ca dreapta d¢ să aibă
direcţia [, m].
Observaţia 10. Direcţia dreptei d¢ este independentă de cuplul
director dacă d = 0. Pe figura 27 unde direcţiilor distincte d, e le
corespund drepte d¢, e¢ paralele (dar distincte).
Observaţia 11. Direcţia conjugată este asimptotică dacă
d = 0. Într-adevăr, folosind (18) deducem K(¢, m¢) = džK(, m).
Admiţând că d ¹ 0 vom putea preciza şi un cuplu director
(¢¢, m¢¢) conjugat lui (¢, m¢): ¢¢ = -(a2¢ + a3m¢) = -d, m¢¢ = a1¢
+ a2m¢ = -dm. Deci [¢¢, m¢¢] = [, m], adică relaţia de conjugare
a direcţiilor faţă de o conică G cu centru unic este simetrică.
E. Polaritate
Se spune că punctele M, N sunt conjugate faţă de conica
G dacă dreapta MN intersectează (!) G în puncte X, Y şi are loc
(18) (X, Y; M) + (X, Y; N) = 0.
Observaţia 12. Se acceptă termenul de puncte conjugate şi
când punctele X, Y au coordonate complexe, condiţia (18) de
²conjugare armonică², funcţionând şi în acest caz. Se acceptă de
asemenea ca dreapta MN să aibă direcţie asimptotică, deci să
intersecteze G doar într-un punct X; N va fi simetricul lui M faţă
de X (vezi fig. 28).
Teorema 9. Oricare ar fi conica G, un punct M
nesituat pe G şi neconstituind un centru al lui G, locul
geometric al punctelor N conjugate lui M este o dreaptă pM.
Ecuaţia dreptei pM este (19) x$G 1(u, v) + y$G 2(u, v) +
+G 0(u, v) = 0, sau mai scurt (20) G (x, y; u, v) = 0.
Observaţia 13. Dreapta pM se numeşte polara punctului M faţă
199
de conica G; prin (20) este justificată denumirea de formă polară
pentru G (x, y; u, v).
Observaţia 14. Folosind coordonate omogene se poate preciza
drept polară a unui centru C dreapta improprie, dar apare aici
condiţia ca G să nu fie conică degenerată.
Observaţia 15. Enunţul teoremei 9 exclude eventualitatea M
Î G din cauza dificultăţii interpretării condiţiei (18) de conjugare;
acceptăm ecuaţia (20) a polarei pM şi când M Î G. Se constată
însă uşor că în acest caz (20) constituie ecuaţia tangentei în M la
G.
Observaţia 16. În coordonate omogene, polara lui M(m1,
m2, m0) faţă de G are ecuaţia:
x1žG 1o(m1, m2, m0) + x2žG 2o(m1, m2, m0) + x0žG 0o(m1, m2, m0) = 0.
Dacă M este impropriu, m0 = 0, parametrii directori (, m) ai unei
drepte prin M satisfac žm1 + mžm2 = 0, deci de exemplu (, m) =
(m2, -m1). Polara pM coincide prin definiţie şi ecuaţie cu diametrul
conjugat direcţiei (, m). Deci putem interpreta conju-garea
direcţiilor drept caz particular de conjugare de puncte
(improprii).
Observaţia 17. Cu ajutorul figurii 28 se poate constata că
pentru un punct K situat pe o asimptotă a1 a unei conice H
polara pK nu poate avea puncte comune cu acea asimptotă. Deci K
Î a1 Þ pK êêa1.
N
fig. 28 fig. 29
Observaţia 18. Dacă avem o conică D degenerată în drepte g1,
g2 construcţia polarei pM a lui M faţă de conica D se realizează
numai cu rigla. (Vezi liniile punctate din figura 29). Polara pM
este în fasciculul generat de dreptele g1, g2. Această polară este
aceeaşi pentru orice punct M¢ Î pN. Prin acest exemplu se
constată că degenerarea lui G impune neinjectivitate aplicaţiei de
200
polaritate M ® pM. Se foloseşte în acest caz pentru pM denumirea
de polară unghiulară.
Observaţia 19. Are loc (21) N Î pM Û M Î pN deoarece
ambele apartenenţe exprimă prin (18) aceeaşi condiţie asupra lui
{X, Y} = G Ç MN.
Apare posibilitatea de a considera aşa–numitele triun-
ghiuri autopolare faţă de o conică nedegenerată G. Un triunghi
LMN se numeşte autopolar faţă de G dacă fiecare latură a sa este
polara vârfului opus: (22) pL = MN, pM = NL, pN = ML.
Teorema 10. Dacă o dreaptă prin M este tangentă în T
la G atunci T Î pM.
Această teoremă oferă posibilitatea determinării ecua-
ţiilor tangentelor dintr-un punct la o conică şi a desenării aces-
tora; vezi linii punctate pe figurile 26, 27 şi 28.
fig. 30 fig. 31
Observaţia 20. Când conica G este un cerc C există şi o
demonstraţie sintetică a coliniarităţii punctelor N conjugate unui
punct M. (Vezi figura 31). Considerând şi mijlocul Z al lui [XY]
condiţia de conjugare (18) se transcrie (23) MN × MZ = MX × MY .
Membrul secund este independent de secantă: MX × MY = C (M).
Deoarece Z aparţine evident cercului D de diametru MC şi (23)
precizează o inversiune I de pol M şi putere C (M), conchidem
că punctele N se găsesc pe dreapta I(D - {M}) = pM.
Observaţia 21. Centrul C al unei conice G a fost definit
algebric prin (11) şi a furnizat excepţii pentru conceptele de
polaritate şi conjugare. Îl putem redefini acum drept pol al dreptei
improprii. Locuţiunea admite şi explicitarea: oricare ar fi M Î G,
M ¹ C, dreapta MC reintersectează G în simetricul M¢ al lui M
faţă de C. Desigur, în cazul particular când conica G este un cerc
C regăsim conceptul uzual de ²centru².
201
F. Ecuaţia pătratică a tangentelor
Fie G o conică nedegenerată de ecuaţie G (x, y) = 0 şi
P(u, v) un punct nesituat pe G. Ecuaţia
(24) [G (x, y; u, v)]2 - G (x, y)žG (u, v) = 0
reprezintă o conică G¢ prin P ce este degenerată:
- în două drepte reale distincte când P Î Ext G;
- în două drepte complex conjugate când P Î Int G.
În primul caz aceste două drepte sunt tangentele prin P la G, iar
(24) binemerită denumirea de ecuaţia pătratică a tangentelor din
P la G. Denumire este acceptată şi pentru al doilea caz.
G. Unicursalitate
Revenim la dreapta (5) considerând acum că punctul P(u,
v) aparţine conicei (nedegenerate) G, deci G (u, v) = 0. În E
(G, d) se anulează termenul liber, deci în afara soluţiei t = 0 (prin
care regăsim P Î G) vom mai avea (exceptând cazul direcţiilor
asimptotice) exact o soluţie. Substituind în (5) parametrul t cu
această valoare t¢ vom obţine coordonatele xM, yM ale unui punct
M arbitrar pe G. Într-adevăr, pentru orice M Î G o dreaptă (7):
PM când M ¹ P şi tangenta în P la G când M coincide cu P.
Pentru a transcrie (5) vom împărţi prin m2 şi vom nota z =
l/m. Pentru a nu exclude eventualitatea m = 0 vom considera
zÎ R = R È {¥}. În fine, coordonatelor neomogene (xM, yM) le
vom prefera coordonate omogene [ x1, x2, x0 ].
·
Teorema 11. Pentru orice conică G nedegenerată şi
nevidă avem reprezentări parametrice
(25) x1 = L(z), x2 = M(z), x0= K(z), z Î R
unde K, L, M sunt polinoame de grad cel mult 2 în z.
Obţinem K = a1z2 + 2a2z + a3 şi
(26) L = l1z2 + 2l2z + l3, M = m1z2 + 2m2z + m3, unde
(27)
Condiţia G ¹ Æ permite găsirea lui (u, v), iar condiţia de
202
nedegenerare, D ¹ 0, exclude posibilitatea ca dreapta (5) să fie
inclusă în G.
Observaţia 22. Ne putem imagina

R ca o dreaptă r completată cu un punct
impropriu. O inversiune de pol Q Ï r
transformă r într-un cerc O prin Q.
fig. 32
Condiţia z Î R apare drept w Î O.. Deci
putem accepta că parametrul z (sau w) variază ²unicursal², adică
²fără a ridica creionul de pe hârtie². Înlocuirea cercului O cu
dreapta r şochează iniţial exprimarea ²fizică², dar devine
acceptabilă raţional ca ²modalitate de trecere prin puncte
improprii². Prin (38) fiecare coordonată în parte variază
²unicursal² putând însă fi lezată injectivitatea. Dar (38)
semnalează parcurgerea unicursală (de către M) a conicei G.
Abateri de la sensul fizic iniţial apar la ²trecerea prin infinit²:
- ale lui z, punctul M trecând prin M0 (când a1 ¹ 0 coordonatele
fiind (λ1/a1, v), iar când a1 = 0 fiind în general impropriu;
- ale punctului M când K(z) = 0.
H. Ecuaţii tangenţiale. Dualitate
Vom reexamina condiţia ca dreapta d de ecuaţie generală
(28) Xx + Yy + Z = 0 să fie tangentă conicei nedegenerate de
ecuaţie (²punctuală²)G (x, y) = 0, vezi (1) şi (2). Condiţia este ca
(28) să exprime aceeaşi ecuaţie ca G (x, y; u, v) = 0, deci pentru
un anume număr real l ¹ 0 şi pentru P(u, v) Î G să aibă loc
(29) G 1(u, v) = lX, G 2(u, v) = lY, G 0(u, v) = lZ.
Condiţia P Î G se reformulează prin P Î d şi apare în discuţie
sistemul liniar (30) (în necunoscute u, v, -l) încât condiţia
căutată este dată de (31):
a1 a2 b1 X *
a a3 b2 Y tangenţială G (X, Y, Z) = 0 puncte Pi de ecuaţii tangenţiale:
(30) ( 3 1 ) - 2 =0
b1 b2 c Z
X Y Z 0
(32) A1X2 + 2A2XY + A3Y2 + 2B1XZ + 2B2YZ + CZ2 = 0, unde
203
A1, A2, A3, B1, B2, C sunt complemenţii algebrici ai lui a1, a2, a3,
b1, b2, c în determinantul Δ. Putem desigur gândi (32) drept o
ecuaţie (33) G *(X, Y, Z) = 0 în coordonatele omogene (X, Y,
Z) corespunzătoare prin (28) dreptei d; ne vom referi la (33) cu
denumirea de ecuaţie tangenţială a conicei G.
Punctul P(u, v) de contact al dreptei (33) cu conica G se
obţine desigur rezolvând sistemul (30); sunt avantajoase
coordonatele omogene (u1, v1, z1) ale lui P pentru care găsim
u1 = G1*(X, Y, Z) = A1X + A2Y + B1Z,
(34) v1 = G2*(X, Y, Z) = A2X + A3Y + B2Z,
z1 = G0*(X, Y, Z) = B1X + B2Y + C Z.
Este vizibilă o analogie a relaţiilor (34) cu (19) ce se va preciza
prin termenul de dualitate.
Pentru început vom constata că, dată ecuaţia tangenţială
(32) putem trece la ecuaţia punctuală în coordonate omogene x, y,
z prin rezolvarea sistemului: (35) A1 X + A 2 Y + B1 Z - l x = 0,
A 2 X + A3 Y + B2 Z - ly = 0, B1 X + B2 Y + CZ - lz = 0,
xX + yY + zZ = 0. Se deduce astfel:
A1 A2 B1 x
A A3 B2 y
(36) G **(x, y, z) = 2 = 0. Se constată că această
B1 B2 C z
x y z 0
ecuaţie coincide cu G (x, y, z) = 0.
Un prim enunţ al acestei ²dualităţi² este:
Pentru orice formulă F referitoare la o conică G de
ecuaţie punctuală G (x1, y1, z1) = 0, punctele Pi(ai, bi, gi) şi
drepte dj de ecuaţii Ljžx1 + Mjžy1 + Njžz1 = 0 vom obţine
*
automat o formulă F referitoare la conica G de ecuaţie
, a d i c ă
(37) a1G 1(x, y, z) + b1G 2(x, y, z) + g1G 0(x, y, z) = 0
şi la drepte dj de coordonate tangenţiale (Lj, Mj, Nj).
Pentru a obţine un al doilea enunţ al ²dualităţii² în afara
punctelor Pi vom considera polarele lor pi în raport cu conica G şi
204
vom asocia dreptelor dj polii lor Dj în raport cu G. Acum enunţul
anterior se reformulează:
Orice proprietate geometrică de incidenţă referitoare
la G, {Pi êi = 1, n }, {dj êj = 1, m } este simultan adevărată dacă
înlocuim Pi prin pi, dj prin Dj.
Acest al doilea enunţ beneficiază şi de denumirea principiul
polarelor reciproce. Considerăm utilă revederea acestui
paragraf pentru a verifica eficienţa acestui principiu.
è9. Reducerea ecuaţiilor conicelor (Breviar)1)
Intenţionăm să determinăm repere R 1 în care polinomul
G (x, y) să fie înlocuit de un polinom G 1(x1, y1) cât mai simplu.
Aceasta se va realiza printr-un algoritm algebric, uşor de
interpretat geometric, dar dependent de anumite particularităţi ale
lui G.. După aducere la ²formă canonică² vom reprezenta conica
G. Acest algoritm simplu, îşi dovedeşte frecvent utilitatea:
diverse conice apar în atenţia noastră prin ecuaţii în repere
insuficient adaptate; studiul lor direct ar prilejui calcule
anevoioase. Deşi bună parte din algoritmi sunt algebrici şi ar
putea fi urmaţi fără a gândi la substratul lor geometric, alegeri
relevante geometric conduc adesea la repere semnificative.
A. Etapa preliminară. Vom calcula ,,invarianţii” d, D.
Dacă D = 0, descompunem direct G în factori de grad I şi trasăm
cele două drepte (eventual confundate). În continuare ne vom
con-centra atenţia doar asupra cazurilor cu D ¹ 0.
Pentru d > 0 este prudent să stabilim şi semnul lui I = =
a1 + a3; dacă DI > 0 putem conchide din start G = Æ, aşa cum va
rezulta din observaţia 2.
1)
Baze..., pag 73 – 83.
205
B. Conice cu centru unic.
Ne restrângem deci atenţia la cazul d ¹ 0.
1°. Alegem un cuplu director (, m), arbitrar dar neasimptotic.
2°. Punem în evidenţă ecuaţia g = 0 a diametrului c conjugat
direcţiei (, m) g(x, y) = žG 1(x, y) + mžG 2(x, y).
3°. Determinăm parametrii directori (¢, m¢) ai lui c (vezi (17) în
paragraful precedent): (*) ¢ = -(a2 + a3m), m¢ = a1 + a2m.
4°. Scriem ecuaţia diametrului d conjugat direcţiei (¢, m¢):
d(x, y) = ¢žG 1(x, y) + m'$G 2(x, y) = 0.
5°. Verificăm dacă (, m) constituie cuplu director al dreptei d
pentru a evita greşeli de calcul.
6°. Punem în evidenţă schimbarea de variabilă (1) x¢ = g(x, y),
y¢ = d(x, y) şi o rezolvăm în raport cu variabilele x, y:
(2) x = a1x¢ + a2 y¢ + a0, y = b1x¢ + b2y¢ + b0, punând în
evidenţă şi un determinant D1 al transformării (1).
7°. Substituim (2) în G (x, y); regrupând după x¢ şi y¢ obţinem
(vezi mai jos teorema 1): G¢(x¢, y¢) = a1¢x¢2 + a3¢y¢2 + c¢.
8°. Punem în evidenţă numerele reale l, m precizate până la semn
prin (3) l2žïc¢ï = ïa1¢ï, m2žïc¢ï = ïa3¢ï, semnul fiind ales
astfel încât (4) lžmžD1 > 0.
9°. Operăm substituţia x1 = lx¢, y1 = my¢ ce permite punerea în
evidenţă a polinomului G r unde (5) G¢(x¢, y¢) = -c¢žG r(x1,
y1) şi G r(x1, y1) = e1x12 + e2x22 - 1. [e1 şi e2 pot fi doar +1 sau
-1].
10°. Se trasează reperul R1 şi conica G conform precizărilor ce
vor urma.
Teorema 1. Coeficienţii din G ¢(x¢, y¢) satisfac
următoarele condiţii: (i) a2¢ = b1¢ = b2¢ = 0, (ii) a1¢ža3¢žd > 0,
(iii) a1¢ža3¢žc¢žD > 0.
Urmează să analizăm succesiv situaţiile provenite din
alegerile de semn ale lui e1 şi e2.
C. Elipse
Vom analiza cazul e1 = e2 ce este dat de d¢ > 0 şi provine evi-
206
dent conform (6) din d > 0. Dacă e1 = e2 = -1, avem Gr (x1, y1) = =
-x12 - y12 - 1 < 0, deci G = Æ. Pentru posibilitatea de a căuta şi
coordonate complexe se preferă să se spună în acest caz că G este
elipsă imaginară.
Observaţia 1. Deoarece în acest caz nu avem ²de desenat²
nimic, este bine să prevedem din start plasarea în acest caz.
Ajungem la elipse imaginare atunci şi numai atunci când
(7) d > 0 şi DžI > 0.
A rămas în atenţia noastră cazul realmente semnificativ al
elipselor reale dat de e1 = e2 = +1. Ne vom preocupa în acest caz
de trasarea conicei G (la care ne vom referi în continuare cu
notaţia E) punând în evidenţă şi caracterizări geometrice.
Continuăm algoritmul de desenare înlocuind însă semnul o
de la numerotarea etapelor cu un
semn e care să evoce ²elipsa².
11e. Trasăm noul reper, adică: a)
trasăm dreptele c , d având ecuaţii x¢
= 0, respectiv y¢ = 0 şi punctul O¢
comun lor; b) precizăm punctele A¢, fig. 33
B¢ eventual intersectând d cu y¢ = 1
şi respectiv c cu x¢ = 1; c) alegem l şi m satisfăcând (3) şi (4); d)
determinăm A1Îd încât x1 = 1 şi B1 Î c încât y1 = 1.
Figura 33 corespunde polinomului G(x, y) = -4x2 +16xy + 4y2 - 14x -
22y + 14 cu G1 = -4x + 8y - 7, G2 = 8x + 4y - 11. Luând (, m) = (1, 3) găsim
G1 + 3G2 = 20(x + y - 2) şi G1 - G2 = 4(-3x + y + 1). Putem lua x¢ = x+ + y - 2,
y¢ = -3x + y + 1. Urmează x = (x¢ - y¢ + 3)/4, y = (3x¢ + y¢ + 5)/4, H(x¢, y¢) =
5x¢2 - y¢2 - 5. Putem lua l = 1, m = 1 = A¢,ş i g ă s i m
B1 ¹ B¢. Dacă am fi ales l = -1, m = -
1, B1 ar fi ajuns în D, respectiv E.
A
O primă geometrizare a acestei construcţii este ilustrată în
figura 34. Se consideră cercurile A , B de centru O1 trecând prin
A1, respectiv B1 şi se trasează o perpendiculară O1D pe O1A1.
Pentru N variabil pe A se consideră P Î [O1N Ç B; se
proiectează N şi P în N¢ pe O1A1 şi P¢ pe O1D, se precizează P¢¢
Î O1B1 încât O1P¢ = O1P¢¢ şi se continuă ca în reţetă.
fig. 34 fig. 35
O simplificare spectaculoasă construcţiei este ilustrată de
figura 35 în cazul particular O1 A1 ^ O1B1. Nu numai că P¢¢
coincide cu P¢, dar P¢¢M coincide cu P¢M, iar N¢M cu QM.
Datorită importanţei acestui caz particular îl descriem
independent: (*) Se trasează cercurile A, B de centru O1
conţinând A1, respectiv B1. O semidreaptă variabilă prin O1 taie
A , B în N, P. Paralela prin P la O1A1 intersectează paralela prin
N la O1B1 în M. Punctul M descrie elipsa E.
Cercul A (O1, O1A1) se numeşte cerc principal al elipsei E.
Importanţa sa rezidă în următoarea teoremă şi interpretările ei.
Teorema 2. Fie [A1A1¢] un diametru al unui cerc A. Un
punct arbitrar NÎ A se proiectează în Q pe A1A1¢. Pentru o
A
constantă kÎ(0, 1) punctul M Î (NQ) ce satisface QM =
kžQN descrie o elipsă. Elipsa E este proiecţia ortogonală a

cercului său principal considerat într-un plan convenabil

Reperul R 1 a fost astfel ales încât să avem O1A1 = O1B1, adică E1 = G1.
înclinat.
12e. Pentru valori variabile u Î [0°, 360°) se marchează puncte:
Devine astfel important să ştim dacă putem alege cuplul
N¢ Î O1A1 încât ¢¢ Î O1B1 încât ş i P
director (, m) spre a asigura O1 A1 ^ O1B1. Răspunsul este
ş i s e c o m p l e t e a z ă p a r a l e l o g r a m u l P ¢¢O1N¢M. Punc- furnizat de teorema următoare.
tul M parcurge elipsa E. Teorema 3. Oricare ar fi ecuaţia conicei G (x, y) = 0 cu
d > 0 există cupluri directoare [, m] ce dau direcţii per-

207 208
pendiculare pe diametrul conjugat lor. Cuplul este nedeter- Observaţia 4. Dacă
A1O1B1D este paralelogram
minat atunci şi numai atunci când: (8) ş i u n i c
şi E este simetricul lui D faţă
d e t e r m i n a t p â n ă l a c o n j u g a r e î n c a z c o n t r a r .
de A1, O1D şi O1E sunt
asimptotele hiperbolei H. fig. 36
Prin (*) condiţia ortogonalităţii revine la
Observaţia 5. A1 este mijlocul segmentului [DE] şi
(9) (Fa1 - Ea2)2 + (Ga1 - Ea3)m + (Ga2 - Fa3)m2 = 0.
aparţine lui H; dreapta DE este tangentă în A1 lui H. Mai general,
Observaţia 2. Ecuaţia (9) poate fi prezentată şi sub forma
dacă pentru t Î R* considerăm puncte D¢ Î O1D, E¢ Î 1E O

încât (15) ¢E¢ este , a t u n c i d r e a p t a D

mai uşor de memorat (10) .

tangentă lui H în mijlocul L al lui [D¢E¢].

Luând D¢(t, t), E¢(1/t, -1/t) vom găsi coordonatele lui L:
Observaţia 3. Construcţia 12e şi geometrizarea ei (*) au
pus în evidenţă şi ecuaţii parametrice în raport cu un reper . P r i m a a f i r m a ţ i e d i n e n u n ţ a p a r e î n

canonic R1 (11) x1 = cos u, y1 = sin u, u Î [0°, 360°). c a z u l p a r t i c u l a r t = 1 .

Revenind la reperul iniţial R, se pot pune în evidenţă constante m, n, Observaţia 6. Estimând mai sus coordonatele punctului L
p, q, j, y încât să funcţioneze ecuaţiile parametrice generale am ajuns la ecuaţii parametrice ale lui H
(11¢) x = mžcos(u + j) + p, y = nžcos(u + y) + q, u Î [0°, 360°).
Determinarea acestor constante este posibilă atât prin analiza (17) , , t Î R*.
schimbărilor de coordonate în trecerile de la R spre R 1 (sau Acestea provin din (14¢) (prin e v = t), dar sunt mai avantajoase.
invers!) cât şi prin identificări directe. Concretizăm geometric operaţia 12h construind, pentru t
D. Hiperbole variabil în R*, punctul L din observaţia 6. Condiţia (15) este
Vom analiza acum cazurile când e1 = -e2. De fapt, aici, reformulată prin (15¢) 1D¢E¢) = 1DE). ( O ( O

printr-o inversare a rolului variabilelor x1 şi y1 cele două cazuri Observaţia 7. Fie U, V mijloacele segmentelor (O1E),
posibile trec în unul singur: (12) Gr(x1, y1) = x12 - y12 - 1.
Această situaţie este previzibilă din start, corespunzând, (O1D), coordonatele lor în R 1 sunt . S ă c o n s i d e -

evident, condiţiilor (13) d < 0 şi D ¹ 0. răm reperul 1, E, D). Coordonatele (

Etapa specifică de desenare, 12h, poate fi dată formulând
= ( O , ) f a ţ ă d e s e

construcţiile corespunzătoare uneia dintre următoarele ecuaţii exprimă prin (18) = - y),
( x = ( x + y ) . Î n r e p e r u l

parametrice: (14) x1 = sec u, y1 = tg u, u Î [0°, 90°) È (90°, ecuaţia hiperbolei H este (19) , c e e a c e

270°) È (270°, 360°) (14¢) x1 = ch v, y1 = sh v, v Î R. reprezintă ²a doua formă canonică² a ecuaţiei hiperbolei.
[Funcţiile ch şi sh, ²cosinus hiperbolic² şi respectiv ²sinus hiperbolic² sunt
Reprezentarea parametrică (17) induce imediat una nouă:
precizate prin ch v = (ev + e-v)/2, sh v = (ev - e-v)/2].
Pregătim construcţia geometrică (prin puncte) a hiperbo- (20) Î R*. Reprezentarea lui H prin puncte în
= 1 /t , = t , t

lei cu câteva observaţii ilustrate de figura 36. raport cu reperul e s t e u ş o r d e i m a g i n a t :

Pentru t arbitrar în R* se consideră U¢ Î O1 U încât

209 210
 ş i ¢ Î O1V încât
V , s e c o m p l e t e a z ă Observaţia 11. Familia F de hiperbole H, H¢ cu aceleaşi
paralelogramul V¢O1U¢L şi L parcurge H. asimptote - a1, a2 - admite o proprietate remarcabilă. Dacă o
Observaţia 8. Evidenţierea unui reper î n c a r e h i p e r -
dreaptă d intersectează H în P, Q şi H¢ în P¢, Q¢ atunci PP¢ = =
bola H să admită a doua formă canonică se poate face direct cu o QQ¢ şi PQ¢ = P¢Q.
succesiune de operaţii 1h - 4h comparabilă cu 1° - 11°. Observaţia 12. Dacă în operaţiile 2°, 3° ne interesează ca
1h. Se calculează c¢ = c - . H(x, y) se înlocuieşte
D a c ă î n direcţiile [, m] şi [¢, m¢] să fie ortogonale, trebuie ca [, m] să
doar c prin c¢ obţinem un determinant: Δ’ = 0. satisfacă (10).
2h. Procedând ca în demonstraţia teoremei 2.4 din §2 se pun în E. Parabole
evidenţă factori p, q, polinoame de grad unu în variabilele x, y Vom analiza acum ecuaţii G = 0 pentru care sistemul G 1
încât (21) G (x, y) = pžq + .
= G 2 = 0 nu are soluţii, deci (23) d = 0, D ¹ 0.
3 . Pentru k arbitrar în R* se consideră a = kdp şi b =
h Reluăm operaţiile 1°, 2° de la B, deci pentru un cuplu
încât (21) capătă aspectul H(x, y) = - a×b - 1]. [
director [, m] arbitrar, neasimptotic, regăsim dreapta c de ecuaţie
h g(x, y) = 0. De aici operaţiunile au un caracter specific şi le vom
4 . Cu schimbarea de variabile a, b (ordinea fiind aleasă
numerota folosind un indice p care să evoce ²parabolă². Ne vom
= =

încât determinantul să fie pozitiv) ne precizăm un reper 1, = ( O

U, V) ce are dreptele O1U, O1V asimptotele lui H. Deoarece ecuaţia
G (x, y) = 0 ce a însoţit comentarea figurii 2.3.1 este evident cea a unei
hiperbole, recomandăm testarea operaţiilor 1h - 4h pe acest exemplu.
Observaţia 9. De la reperul s eR 1 a j u n g e
considerând A1 încât VO1UA1 este paralelogram şi apoi (-1, 1),
adică simetricul B1 al lui A1 faţă de V.
fig. 37
Observaţia 10. Considerând termenul liber din G (x, y) drept
parametru variabil obţinem o familie de hiperbole având aceleaşi
asimptote F = {Hcïc Î R \ {c¢}}. Pentru fiecare punct A1 nesituat
pe asimptote există în F exact o hiperbolă ce îl conţine pe A1, fie
aceasta H. Există un punct B1 încât reperul R 1 = (O1, A1, B1) să
fie canonic pentru H şi există în F exact o hiperbolă H* ce îl
conţine pe B1. Valoarea termenului liber c* corespunzător lui H *
se determină prin condiţia D* = -D. Hiperbolele H şi H* se
numesc conjugate.
referi la conică nu prin G ci prin P.
3p. Verificăm că dreapta c are direcţie asimptotică.
4p. Aflăm coordonatele (x0, y0) ale unicului punct O1 c c 3 P.
l a u n r e p e r
5p. Determinăm (până la un factor nenul) un polinom q de grad 1
în (x, y) încât q(x, y) = 0 să constituie dreapta prin O1 de cuplu
director [, m] dar şi tangenta în O1 la P.
6p. Operăm schimbarea de variabile: (23) x¢ = q(x, y), y¢ = =
±g(x, y), alegând semnul ce asigură că determinantul D1 al
transformării este pozitiv.
7p. Ne precizăm puncte A¢ (x¢ = 1, y¢ = 0) şi B¢ (x¢ = 0, y¢ = 1)
fig. 38 încât (x¢, y¢) să fie coordonate în R¢ = (O1, A¢, B¢).
8p. Inversăm (23) şi determinăm H¢ (x¢, y¢) = H (x, y); până la un
factor nenul vom avea H ¢(x¢, y¢) = y¢2 - 2px¢.
9p. Alegând arbitrar k Î R* facem schimbarea de variabilă
(24) x1 = pžk2žx¢, y1 = kžy¢. Avem precizată forma canonică a
ecuaţiei (25) Hr (x, y) = y12 - 2x1.
10p. Precizăm reperul canonic R 1(O1, A1, B1).

211 212
 d>0 Gen eliptic
DžI > 0 Elipsă imaginară x2 + y2 +1
fig. 39 fig.40 DžI < 0 Elipsă (reală) x2 + y2 - 1
Figura 39 corespunde conicei P de ecuaţie P(x, y) = 3x +40
36xy + + 2 D=0 Drepte complexe x2 + y2
108y2 - 26x - 100y + 23 faţă de reperul R = (O, A, B). Constatăm d = 0, D = d<0 Gen hiperbolic
-3ž282, deci este o parabolă. Avem P 1 = 3x + 18y - 13, P2 = 18x + 108y - 50. D¹0 Hiperbolă x2 - y2 - 1, 2xy -1
Cu (, m) = (1, 1) deducem P1 + P2 = 7(3x + 18y - 9). Dreapta c de ecuaţie x +
D=0 Drepte secante x2 - y2 , 2xy
6y - 3 = 0 intersectează P în O1 . D r e a p ta1 de direcţie (1, 1)
d p rin O

d=0 Fără centru unic

admite ecuaţia 2x-2y + 1 = 0. Cu substituţia x¢ = 2x - 2y + 1, y¢ = x + 6y - 3 =
0 obţinem P¢¢(x¢, y¢) = y¢2 - 4x¢/3. Am ales k = 1 = x¢/4, y1 =
, d e c i x
D¹0 Fără centru. Parabolă y2 - 2x
y¢/4. D=0 Cu infinitate de centre. Drepte
11p. Pentru trasarea parabolei în raport cu R 1 se dau valori paralele...
arbitrare lui y1 (y1 = +t şi y2 = -t) şi se determină x1 = t2/2. [Pe K<0 ... distincte y2 - 1
figura 40 linii punctate corespund lui t = 1/2 şi t = 2]. După K=0 ... confundate y2
trasarea separată a lui P în R 1 se poate reveni la reperul iniţial.
K>0 ... complexe y2 + 1
[Vezi parabola P punctată în figura 39].
Observaţia 13. Şi aici se poate alege cuplul director [, m]
Observaţia 14. Există o operaţie analoagă de aducere la for-
încât să aibă loc O1A 1 ^ O1B1 impunând (10). Prin (22) este
ma canonică a ecuaţiei tangenţiale, dar aceasta nu se realizează
asigurată existenţa soluţiilor reale distincte, deci şi una
simultan cu forma canonică a ecuaţiei punctuale. Unele informa-
neasimptotică; eventuala excepţie ar surveni când Ga1+Ea3=2Fa2
ţii despre G apar din invarianţii ecuaţiei tangenţiale.
Û Ga12-2Fa1a2+Ea22=0, egalitate ce contrazice EG - F2 > 0.
1°. Dacă D* = 0 găsim G * = (aX + bY + cZ)(a¢X + b¢Y +
+ c¢Z); pentru puncte U, U¢ de coordonate omogene (a, b, c), (a¢,
F. Clasificarea afină a conicelor b¢, c¢) găsim G = {U, U¢}.
2°. Se verifică uşor formula d = D*žC ce precizează genul
În paragraful precedent, prin teorema 2 am elucidat cazul
conicei punctuale.
conicelor degenerate, deci cu D = 0. A rămas acolo neexplicitat
3°. Dacă C = 0 şi D* ¹ 0, G este o parabolă. Într-adevăr, G
cazul d = 0. Pentru a1 ¹ 0 natura conicei este dată de semnul
este parabolă dacă şi numai dacă este tangentă dreptei de la
cantităţii k1 = a1c - b12 = f1(y). Pentru a3 ¹ 0 se poate considera infinit, de ecuaţie Z = 0.
analogul k2 = a3c - b22 = f2(x). Natura geometrică fiind aceeaşi, k1
şi k2 au acelaşi semn, ne putem ocupa de K = k1 + k2 având Pauza de cafea 36
semnul lui k1 sau k2.
Se dau: puncte A, B; vectori t
Clasificarea este precizată acum de tabelul anexat.
ş i u n n u m ă r r e a l k . P e n t r u

Criteriu Denumire Formă canonică variabil în R se consideră puncte M, N, P astfel încât:

d¹0 Cu centru unic

213 214
 S e c e r e l o c u l g e o m e t r i c a l
Dacă reperele R şi R 1 sunt euclidiene (S şi S1 ) atunci
punctului P. , u n d e a m n o t a t c u I matricea unitate de ordin

è10. Forme canonice euclidiene (Breviar)1) doi. Acum (3) capătă aspectul (3¢) I,
În acest paragraf vom folosi aproape exclusiv repere ce se explicitează în următorul set de egalităţi numerice
euclidiene; dacă referirile la repere afine generale le făceam prin (4) a12 + b12 = 1, a1a2 + b1b2 = 0 şi a22 + b22 = 1.
simboluri R, R', R 1, specializarea acestora în
v o m s u b l i n i a Soluţia generală pentru (4) este dată de:
euclidiene prin simboluri S, S¢ ', S1,
(5) Î [0, 2p).
, e t c . D e ş i a p a r a s t f e l
, u

a n u m i t e f a c i l i t ă ţ i d e c a l c u l , m o t i v u l c e n t r a l a l s p e c i a l i z ă r i i

r e p e r e l o r e s t e c ă s t u d i u l e u c l i d i a n p e r m i t e s ă a s o c i e m u n e i c o n i c e
Observaţia 1. Consecinţă a lui (5), sau observând că
generale G diverse obiecte geometrice semnificative (axe, vârfuri, matricile din (3’) trebuie să fie inverse, se găsesc reformulările
focare, directoare, etc.) şi măsuri caracteristice (semiaxe, lui (4): (6) a12 + a22 = 1, a1b1 + a2b2 = 0, b12 + b22 = 1.
excentricităţi, etc.). Pe baza acestor obiecte şi măsuri, apar 2°. Studiul geometric. Există două modalităţi de a înlocui
proprietăţi caracteristice care ne conduc la modalităţi geometrice reperul S = (O, x, y) cu altul euclidian:
de definire a conicelor (în §11, 12).
translaţie - schimbând O în ş i l u â n d , p a r a l e l e ş i d e

A. Transformări euclidiene
1°. Studiul algebric. Am văzut (în teorema 8 din è5) că pentru a c e l a ş i s e n s c u O x , O y ; d e s i g u r e s t e e u c l i d i a n ;

orice repere afine R, R1 coordonatele (x1, y1) ale unui punct M rotaţie - păstrând O şi rotind Ox, Oy în Ox¢, Oy¢ cu un unghi t (în
faţă de R 1 se exprimă în raport cu (x, y) = FR (M) prin formule sens trigonometric); S¢' = (O¢, x¢, y¢) este euclidian.
(1) x1 = a1x + a2y + a0, y1 = b1x + b2y + b0, unde (pentru
inversabilitate şi păstrarea orientării): (2) . A m

v ă z u t ( § 6 , ( 3 1 ) d i n o b s e r v a ţ i a 8 ) c ă e x i s t ă l e g ă t u r a m a t r i c i a l ă

( 3 )
fig. 41 fig. 42
între coeficienţii (E1, F1, G1) respectiv (E, F, G) ai formelor Schimbările de coordonate sunt date de:
pătratice fundamentale asociate lui R 1 şi respectiv R. • la translaţie (7) x = + u , y = + v , c e s e i n v e r s e a z ă p r i n

(7¢) - u, = - v;
x = y

• la rotaţie (8) x = x¢cos t - y¢sin t, y = x¢sin t + y¢cos t, inversate

prin: (8¢) x¢ = xcos t + ysin t, y¢ = -xsin t + ycos t.
Orice modificare de repere euclidiene se obţine desigur
iterând, în ordinea dorită, translaţii şi rotaţii convenabile.
1)
Baze ..., pag. 84 - 95

215 216
 sibilitatea de a realege puncte unitate A1 Î O¢A¢, B1 Î O¢B¢. Este
B. Invarianţi euclidieni ai conicelor avantajos să facem o prezentare independentă a opera-ţiunilor de
Privim încă o conică G drept loc geometric al punctelor M găsire a formelor canonice euclidiene. Va fi urmărită şi detaliată
având, într-un reper dat R . coordonate (x, y) ce satisfac o ecuaţie schema alăturată :
G (x, y) = 0, unde G (x, y) = a1x2 + 2a2xy + a3 y2 + 2b1x + + 2b2 y T R E
+ c. Aici R este un reper euclidian S. . ¹0
1 1 1
I, δ, Δ δ T E
Înlocuirea reperului impune înlocuirea lui G (x, y) cu un ¹0
=0 R D
2 2
, d e c i i, bj, c) cu coeficienţi
a c o e f i c i e n ţ i l o r ( a .

2 =0
Pentru expresii F(ai, bj, c), ca de exemplu d, D, I, K, schimbarea T E
de reper impune considerarea aceleiaşi expresii F calculată pentru în care: 3 3

noii coeficienţi, deci o valoare numerică: S e - I, d, D - reprezintă calculul invarianţilor notaţi; pentru d = D =
spune că F constituie un invariant euclidian dacă are loc = F
= 0 se calculează şi K.
- Romburile reprezintă separări de cazuri.
pentru orice G şi pentru orice S '.
- Simbolurile Ti, Rj semnalează translaţii sau rotaţii de axe.
Pentru translaţiile (7) şi rotaţiile (8) avem , - Simbolurile Ek constituie puneri în evidenţă de ecuaţii
canonice.
C. 1°. Conice cu centru unic
r e s p e c t i v , d e c i :
1°. Se determină centrul C(x0, y0), unde
G 1(x0, y0) = G 2(x0, y0) = 0.
Teorema 1. Determinanţii d şi D şi I = a1 + a3 sunt
invarianţi euclidieni ai conicelor. 2°. Se operează substituţia (T1) x = xt + x0, y = yt + y0
Observaţia 2. Cantitatea I a fost utilizată în paragraful reprezentând o translaţie de axe. Coeficienţii a1 , a2, a3 rămân
precedent deoarece condiţia DžI < 0 avea caracter geometric. neschimbaţi, noile valori ale lui b1 şi b2 sunt nule, iar termenul
Teorema 2. Pentru conice G cu d = 0 = D, K este un liber se estimează din invarianţa lui D: ct = . D e c i , e c u a ţ i a e s t e

invariant afin. acum: a1xt2 + 2a2xtyt + a3 yt2 + = 0 .

Observaţia 3. Teorema afirmă invarianţa lui K la orice 3°. Se operează substituţia (R1) xt = x¢c - y¢s, yt = x¢s + y¢c
2 2
transformare euclidiană, dar nu pentru toate conicele G, ci doar ce constituie o rotaţie dacă: c + s = 1. Aceasta asigură anularea
2 2
pentru acelea ce satisfac condiţiile suplimentare d = 0, D = 0. Se coeficientului d a c ă : 2(c - s ) + (a3 - a1)cs = 0.
( 1 4 ) a

rezumă această situaţie spunând: K este un semi-invariant euclidian Ecuaţia canonică va fi (K 1) S1x¢2 + S2y¢2 + = 0 , u n d e

(15) S1 = a1c2 + 2a2cs + a3s2, S2 = a1s2 - 2a2cs + a3c2.

C. Forma canonică euclidiană
Prezentarea din paragraful precedent a aducerii conicei la
forma canonică afină permite o specializare la transformări
euclidiene. Apar însă condiţionări în alegeri de cuplu director şi
obligaţii de normări de ecuaţii de drepte. Mai apare şi impo-
Aceşti coeficienţi asigură invarianţa lui I şi d, deci au loc
(16) S1 + S2 = I şi S1S2 = d. Cu alte cuvinte S1, S2 sunt
rădăcinile ²ecuaţiei seculare² (17) S2 - IžS + d = 0.
Precizarea tipului conicei şi trasarea efectivă nu ridică probleme
noi faţă de paragraful precedent.

217 218
 Observaţia 5. Comparând (R1) cu (8) înţelegem că, pentru
un anume unghi t s-a folosit notaţia c = cos t, s = sin t. Pentru
acest unghi t, (14) devine: (14¢) .

Pentru trasarea grafică a noilor axe, (Cx¢, Cy¢), este adesea util să fig. 43 fig.44
figurăm acest unghi 2t şi apoi să trasăm prin centrul C 44
bisectoarele. Observaţia 10. Cea de a doua formă canonică, 2 -q=
Observaţia 6. Conform cu (14¢) putem determina l Î R * = 0, apare numai pentru hiperbole echilatere, caracterizate prin I =
încât (18) lžsin 2t = 2a2, lžcos 2t = a1 - a3. Va trebui, 0 (ce implică şi d < 0). S-a inclus în această titulatură şi cazul
desigur, să avem (19) l2 = 4a22 + (a1 - a3)2 = I2 - 4d. Urmează: ²degenerat² caracterizat prin D = 0 (ce va implica q = 0) şi
(15¢) 2 S1 = I + l, 2 S2 = I - l, reprezentând o pereche de drepte perpendiculare. Evaluând
în deplină concordanţă cu (17). invarianţii conchidem rapid q = Dž . O a l t ă v a r i a n t ă d e

Observaţia 7. Pentru Cy¢ avem ecuaţia x¢ = 0 echivalentă a c c e s l a p a r a m e t r i i d i r e c t o r i a i a x e l o r r e p e r u l u i c o n s t ă î n

cu (20) 2a2xt - yt(l + a1 - a3) = 0. Analog, axa Cy¢ are ecuaţia î n l o c u i r e a e c u a ţ i e i ( 1 4 ) ( c e a s i g u r ă = 0 ) c u u n a d i n t r e e c u a ţ i i l e

(20¢) 2a2xt - (-l + a1 - a3)yt = 0. e c h i v a l e n t e ( c e a s i g u r ă = 0 s a u = 0 ) :

Pentru ²ecuaţia pătratică a axelor² vom putea lua

2a2(y2 - x2) + 2(a1 - a3)xy = 0.
( 2 2 ) s a u .

(21)
Observaţia 8. Alegerea semnului lui l în (19), în (15¢) sau ( 2 2 ) s a u .

în (20 - 20¢) precizează o alegere de axă. Un calcul simplu ne

asigură că această axă intersectează conica G dacă şi numai dacă C. 2°. Conice fără centru unic
(22) D×d×(I + l) < 0. Suntem acum în situaţia d = 0. Se foloseşte notaţia
Observaţia 9. Când conica G este o hiperbolă este provizorie p e n t r u a p r e c i z a r o t a ţ i a R 2:
necesară trasarea asimptotelor ei. Aceasta se poate realiza în
reperul iniţial descompunând în factori de grad unu expresia G(x, (R2) x = l(a2 1 l(-a1 2 + a ) , y = + a ) , i n v e r s a b i l ă p r i n =

y) - s a u î n r e p e r u l c a n o n i c .
l(a2x- a1 y), l(a1x + a2 y). Substituind (R2) în G (x, y) = 0 se
=

Aplicaţii. Să se găsească reperul canonic şi să se traseze obţine ecuaţia canonică în reperul :

conica având (într-un reper euclidian S ) ecuaţia G (x, y) = 0, ( 2 3 ) .

unde: 1. G (x, y) = x2 - 24xy + 19y2 + 20x + 10y.

2. G (x, y) = 9x2 + 4xy + 6y2 - 40x - 20y = 0.
3. G (x, y) = 12x2 + 7xy - 12y2 - 31x + 17y - 18 = 0.
4. G (x, y) = x2 - 6xy + 9y2 + 2x - 26y + 12 = 0.
5. G (x, y) = x2 - 6xy + 9y2 + 8x - 24y + m = 0, unde m
fig. 45 fig. 46
este un parametru.

Merită reţinută formula ce furnizează : ( 2 4 ) žI + D = 0.

219 220
Desigur, D ¹ 0 Þ I ¹ 0 şi suntem acum asiguraţi şi de Pentru elipse reale valorile
valabilitatea inegalităţii (25) IžD < 0. Suntem acum la o nouă se numesc semiaxe. Alegerea reperului canonic se face în general
bifurcaţie: - conice fără centru, nedegenerate, pentru D ¹ 0; astfel încât a ³ b.
- conice cu o infinitate de centre, degenerate, pentru D = 0. Pentru hiperbole H se alege în general Ox ca axă trans-
Vom aborda succesiv aceste cazuri cu ideea comună de a
grupa termenii din (23) spre a preciza o translaţie convenabilă. versă. Pentru valorile s e f o l o s e s c

C. 2°.a. Conice fără centru (D ¹ 0) Cu notaţia provizorie denumirile de semiaxă reală, respectiv semiaxă complexă. Semiaxa
reală se interpretează direct: a = CA = CA¢, unde A, A¢ sunt
s e p r e c i z e a z ă
vârfurile (reale), iar C este centrul. Pentru a interpreta b, se
consideră şi hiperbola conjugată H* având faţă de reperul canonic
translaţia (T2) = x ¢ + m, = y ¢ - c e c o n d u c e l a forma pentru H ecuaţia . V â r f u r i l e r e a l e p e n t r u

canonică a ecuaţiei parabolei (P ) y¢2 - 2px¢ = 0, unde H* sunt denumite vârfuri imaginare ale lui H şi sunt adesea
(26) .
notate cu B, B¢. Se poate interpreta şi semiaxa complexă prin b =
CB = CB¢.
C.2°.b. Conice cu o infinitate de centre (D = 0) Efectuând Pentru conice fără centru unic, axa se obţine relativ uşor
translaţia (T3) = x ¢, = y ¢- , e c u a ţ i a c a p ă t ă f o r m a c a n o n i c ă sub forma (27) a2G 1(x, y) - a1G 2(x, y) = 0. Această axă
intersec-tează conica într-un punct V atunci şi numai atunci când
(D ) (Ižy¢)2 + K = 0 ce reprezintă evident:
are loc D ¹ 0, deci când conica este o parabolă P; punctul V se
- două drepte paralele distincte, când K < 0;
numeşte vârful parabolei. Numărul p furnizat de (26) se numeşte
- două drepte confundate, când K = 0;
parametrul parabolei.
- mulţimea vidă (pereche de drepte complexe), când K > 0.

Pauza de cafea 37
Fie triunghiul ABC şi triunghiuri echilaterale A’BC, AB’ C, Criteriu Denumire Formă canonică
ABC’ în exteriorul său, având centrele A”, B”, C”. Să se demon- d¹0 Cu centru unic
streze proprietatea lui Napoleon: triunghiul A”B”C” este S1x2 + S2y2 +
echilateral. d>0 Gen eliptic
D×I > 0 Elipsă imaginară
D. Clasificarea euclidiană a conicelor este asemănătoare
celei afine; apar unele detalii datorate posibilităţii asocierii unor
mărimi geometrice (Vezi schema anexată). D×I < 0 Elipsă (reală)
Pentru conice cu centru unic axele reperului canonic sunt
şi axe de simetrie ale conicei şi se numesc axele conicei. Aceste D=0 Drepte complexe (mx)2 + y2
axe sunt unic determinate până la renotarea lor, exceptând cazul d<0 Gen hiperbolic
cercurilor. Intersecţiile conicei cu axele se numesc vârfuri.
D¹0 Hiperbolă

221 222
 , 2 x y -1 Demonstraţie. O dreaptă arbitrară prin F intersectează G
în X, Y şi d în M. Considerăm proiecţiile X¢, Y¢, F¢ ale lui X, Y, F
D=0 Drepte secante (mx)2 - y2 , 2xy pe d. Ţinând cont de (1) găsim:
d=0 Fără centru unic. Gen parabolic ï(X, Y; M)ï= MX:MY = XX¢:YY¢ = XF:YF = ï(X, Y; F)ï.
D¹0 Fără centru. Parabolă y2 - 2px Nu poate avea loc (X, Y; M) = (X, Y; F) deoarece F ar coincide
cu M Î d, deci F şi M sunt conjugate faţă de G, q.e.d.
D=0 Cu infinitate de centre. Drepte Vom căuta în continuare focarul F prin coordonatele sale (u, v) şi
paralele... (Iy)2 + K directoarea d printr-o ecuaţie normală xcosj + ysinj - p = 0. Acum
K<0 ... distincte y2 - q2 MF = eMM1 Û MF2 = e2žMM12 Û
Û (x - u)2 + (y - v)2 - e2(xcosj + ysinj - p)2 = 0. Echivalenţa dintre această
K=0 ... confundate y2 egalitate şi M c G revine la existenţa unui număr real nenul r încât
K>0 ... complexe y2 + q2 (2) (x - u)2 + (y - v)2 - e2(xcosj + ysinj - p)2 =
=r(a1x2 + 2a2xy + a3 y2 + 2b1x + 2b2 y + c). Identificând coeficienţii
din cei doi membri reducem (2) la sistemul de egalităţi (3 - 5):
(3) 1 - e2cos2j = ra1, -e2cosj sinj = ra2, 1 - e2sin2j = ra3,
Pauza de cafea 38 (4) -u + e2pcosj = rb1, -v + e2psinj = rb2 şi
Fie tetraedrul ABCD. Un plan paralel cu (ABC) taie muchiile (5) u2 + v2 - e2p2 = rc.
AD, BD, CD în A’, B’, C’. Se consideră punctul M comun planelor (A’BC), Sumând egalităţile extreme din (3) avem: (6) 2 - e2 = ržI.
(AB’C), (ABC’) şi punctul N comun planelor (AB’C’), (A’BC’), (A’B’C). Să Transcriem (3) sub forma (7) e2cos2j = r(a3 - a1), -e2sin2j = 2ra2.
se arate că punctele A, M, N sunt coliniare. Ridicând aceste egalităţi la pătrat, adunându-le şi eliminând e2 din (6) deducem
(2 - rI)2 = r2[(a3 - a1)2 + 4a22], deci
(8) r2žd - ržI + 1 = 0.

Distingem pentru început cazul I = 0. Prin I2 - 4d = (a1 - a3)2 + 4a22 > 0

§11. Caracterizări geometrice avem d < 0. (Particularizarea se referă la cazul când G este hiperbolă echilateră
eventual degenerată în drepte perpendiculare). După cum se va constata
A. Directoarele conicelor ulterior, pentru D ¹ 0 va trebui să alegem acea soluţie r a lui (8) ce satisface
condiţia (9) ržD < 0. Pentru cazul generic I ¹ 0 să considerăm variabila t =
Fiind dată o conică G, ne vom interesa de triplete (d, e, F), Ižr ce constituie soluţie a trinomului
unde d este o dreaptă, e un număr real pozitiv şi F un punct. (8¢) f(t) = t2žd - tžI2 + I2.
Pentru un punct generic M vom nota cu M1 proiecţia sa pe Se constată acum uşor f(0) = I2 > 0, f(2) = 4d - I2 = -[(a1 - a3)2 + 4a22] < 0,
dreapta d. Dacă pentru tripletul considerat are loc condiţia (1) deci (8¢) are exact o rădăcină t în (0, 2); corespunzător (8) admite exact o
M Î G Û MF = e×MM1, vom spune că, pentru conica G, rădăcină ce satisface (10) 0 < ržI < 2. Pentru această rădăcină r se
d este o directoare, e este excentricitatea, iar F este un focar. Ne determină unic e > 0 din (6): (6¢) . S e j
d e te r m in ă ş i u n g h i u l

vom referi la (d, e, F) cu denumirea de (până la un multiplu de 180°) din (7) ce admite consecinţa uşor de reţinut
triplet focal. (7¢) . C o m ¢) în §4.C putem afirma că
p a r â n d c u ( 1 4

Lema 1. Dacă F este un focar, iar d directoarea este perpendiculară pe o axă a conicei. Din (4) obţinem u =
este directoare a conicei G şi F Ï d atunci =e2žpžcosj - ržb1, v = e2žpžsinj - ržb2 şi (5) revine la:
d este polara lui F. (11) p2e2(e2 - 1) - 2re2p(b1cosj + b2sinj) + r2(b12 + b22) - rc = 0.
fig. 47
223 224
Am obţinut o ecuaţie de grad doi în necunoscuta p; pentru estimarea 1°. Pentru genul eliptic. Pentru o elipsă imaginară nu există
discriminantului D vom elimina variabila j din (3). Găsim: triplete reale (d, e, F) din cauza condiţiei (13). Pentru o elipsă
(12) D = - r3e2D. Condiţia D ³ 0, revine astfel la
(13) ržD < 0 Û ID £ 0. reală (18) ³ b. , v o m p r e s u p u n e a

(Această condiţie include şi (9) pentru cazul particular I = 0 când nu

1°.a. Dacă este cerc, deci a = b = r, rescriem (18) sub forma
se putea folosi (10) pentru alegerea rădăcinii r). Deci, alegând p o rădăcină a
ecuaţiei (11) se determină coordonatele u, v ale focarului F din (4) şi se (18¢) x2 + y2 - r2 = 0. Urmează d = 1, I = 2 şi (8) impune
precizează astfel un triplet (d, e, F). r = 1. Acum din (6) ar urma e = 0 şi în (1) ar urma M Î G Û MF
O altă tehnică de determinare a unor triplete focale (d, e, = 0 Þ conica G nu poate conţine decât un punct. Conchidem: -
F) pentru o conică G dată prin ecuaţia generală E(x, y) = 0 va fi dacă r = 0, focarul F este unic determinat, excentricitatea e este
expusă în continuare. nulă, directoarea este nedeterminată;
Dat F(u, v), directoarea d va fi polara lui F şi va admite o ecuaţie - dacă r ¹ 0 nu există triplete (d, e, F).
(14) [xžG 1(u, v) + yžG 2(u, v) + G 0(u, v)] /l= 0. 1°.b. Dacă G este o elipsă propriu-zisă
Factorul l se poate alege încât (14) să fie ecuaţia normală prin
(15) l2 = [G 1(u, v)]2 + [G 2(u, v)]2. se pune în evidenţă c = > 0 .

Considerăm k încât kλ2 = e 2. Avem acum: MF = ežMM1 Û MF2 = S e p o a t e l u a F ( c , 0 ) , p e n t r u d i r e c t o a r e a

= e žMM12 şi (1) revine la existenţa unui factor de proporţionalitate h încât (16)

2
d o e c u a ţ i e ( 1 9 ) ş i
fig.48
hžG(x, y) = k[(x - u)2 + (y - v)2] - [ x$G1(u, v) + y$G2(u, v) + G0(u, v)]2. (20) . C o n s t a t ă m : M F = e
48
žMM1 Û a2žMF2 = =
Privim (16) drept o identitate algebrică şi particularizăm (x, y) = (u, v);
2 2 2 2 2 2
obţinem h$G(u, v) = - [G(u, v)]2. În cazul generic F Ï G, adică G(u, v) ¹ 0, c žMM1 Û a [(x - c) + y ] = c Û (18). Avem un
deci vom putea lua h = - G(u, v). Astfel (16) se transcrie
alt triplet (d¢, e¢, F¢) cu d¢ ¢ = e, F¢(-c, 0). , e
[G(x, y; u, v)]2 - G(u, v)ž G(x, y) = k[(x - u)2 + (y - v)2].
În membrul secund lipseşte termenul în (x, y); în consecinţă vom avea Observaţia 1. Pentru elipse propriu-zise focarele se găsesc
(17) G 1(u, v)žG 2(u, v) - a2žG(u, v) = 0. pe ²axa mare² a elipsei E (s-a presupus a > b); deducem din (20)
Aceasta constituie ecuaţia F(u, v) = 0 a unei conice F explicitată prin: 0 < e < 1. Cu un anume abuz de limbaj se poate considera că e = 0
impune elipsei să devină cerc.
F Observaţia 2. Construcţia grafică a lui c este imediată
(catetă de triunghi dreptunghic de ipotenuză a). Pentru construcţia
Invariantul D asociat ecuaţiei 2žF (u, v) = 0 poate fi notat cu D¢; un calcul lui Q Î d Ç Ox, figura 2.5.2 sugerează: P Î E încât FP ^ OP şi
simplu conduce la D¢ = 2ždža2žD, deci F este o hiperbolă echilateră (evident I¢ PQ este tangenta la E conform lemei 1.
= 0) ce degenerează (în drepte perpendiculare) atunci şi numai atunci când G
este de gen parabolic (d = 0), eventual degenerată în pereche de drepte (D = 0). 2°. Pentru genul hiperbolic ne plasăm iniţial în cazul 2°.a, când
Determinarea efectivă a focarului F se realizează intersectând conica F cu (una conica este o hiperbolă propriu-zisă H de ecuaţie
din) axele conicei G. (21) . P e n t r u c = f o c a r u l e s t e

Deoarece studiul de mai sus al existenţei tripletelor focale

desfăşurat pe ecuaţii generale este relativ complicat şi rareori F ( c , 0 ) d i r e c t o a r e a d ş i e x c e n t r i c i t a t e a e f i i n d d a t e d e ( 1 9 ) ş i ( 2 0 ) .

utilizat, îl vom continua pe ecuaţii reduse. În afara tripletului focal (d, e, F) există exact încă unul (d¢, e¢, F¢)
cu F¢(-c, 0), ïd¢ï= x + ¢ = e. = 0 , e

Observaţia 3. Focarele F, F¢ se găsesc pe axa transversă a

hiperbolei. Se deduce acum e > 1.

225 226
 Verificarea calităţii de triplet focal se realizează imediat trans-
criind (23) sub forma . F a p t u l c ă

a c e s t t r i p l e t f o c a l e s t e u n i c d e r i v ă d i n f a p t u l c ă a c u m ( 1 1 ) e s t e

e c u a ţ i e d e g r a d u n u .

Teorema 1. Fie P o parabolă de vârf O. Proiecţia

fig. 49 fig. 50 focarului F pe o tangentă arbitrară în P aparţine tangentei în
2°.b. Dacă H degenerează în două drepte secante, h1, h2 de ecuaţii O la P.
Demonstraţie. Fie P de ecuaţie y2 - 2px = 0. Un punct
/hi/ = 0, unde: (22) ş i s e p o a t e
arbitrar T Î P are coordonate , i a r t a n g e n t a T S î n T l a

2
p r e s u p u n e a > 0 , b > 0 . U n t r i p l e t f o c a l ( d , e , F ) a p a r e l u â n d d = P are conform §2, observaţia 15, ecuaţia (25) yžt = pžx + t /2.
Ox (de ecuaţie y = 0), , F Î h1 Ç h2 (adică F este Perpendiculara FS din p e t a n g e n t ă a r e e c u a ţ i a

originea O). Într-adevăr, pentru M(at, ± bt) cu t Î R arbitrar ( 2 6 ) . E l i m i n â n d y d i n ( 2 5 ) ş i ( 2 6 ) s e

luând N proiecţia lui M pe Ox, ,MN = ïbtï, MO = = 2 2

obţine (t + p )x = 0, deci S aparţine lui Oy.
ïtïž . U n a l d o i l e a t r i p l e t f o c a l ( d ¢, e¢, F¢) are d¢ = axa Oy Corolar. Simetricul Z al focarului F
faţă de o tangentă arbitrară la parabola P
(de ecuaţie x = 0) şi ¹ e¢. aparţine directoarei d.
. Î n g e n e r a l e

Este instructivă ²dinamica² tripletelor focale pentru o [OS] este linie mijlocie.
Observaţia 5. Corolarul permite dese-
familie de hiperbole coasimptotice , c â n d
narea unei parabole P de focar F şi directoare
fig. 52
l parcurge R. Când l creşte de la -¥ spre 0, axa transversă este d ca ²înfăşurătoare de tangente²: luând Z
Oy, focarele F, F¢ se apropie pe Oy de originea O; directoarele d, arbitrar pe d mediatoarea lui [FZ] va fi tangentă la P.
d¢ împart [FF¢] într-un raport constant. Când l atinge valoarea Teorema 2. Fie P o parabolă de focar F şi directoare d.
zero, hiperbola degenerează, F = F¢ = O, o directoare este Ox, dar Fie T, U puncte distincte ale lui P şi TV, UV tangente la P.
apare alta, Oy. În continuare, pentru l Î ¥), F şi F¢ se ( 0 ,
Următoarele trei afirmaţii sunt echivalente:
depărtează între ele pe noua axă transversă, Ox. (i) TV ^ UV; (ii) V Î d; (iii) F Î UT.
Observaţia 4. Construcţiile grafice pentru F şi d se Demonstraţie. Fie y2 = 2px ecuaţia lui P,
actualizează imediat faţă de observaţia 2.
3°. Pentru genul parabolic. 3°.a. Considerăm c u t ¹ u. Ecuaţiile tangentelor sunt (TV) h yt = =
2 2
pentru început parabola propriu-zisă P de px + t /2, UV h yu = px + u /2. Condiţia (i) revine la (*)
ecuaţie (23) y2 - 2px = 0. Se constată că tu+p2 = 0. Condiţia (ii) afirmă că pentru x = -p/2 cele două
singurul triplet focal (d, e, F) se obţine luând ecuaţii furnizează acelaşi y, deci (t - u)ž(tu + p2) = 0. Cum t ¹ u
(24) fig. 51 această condiţie este (*). Ecuaţia dreptei TU este 2px- (t + u)y + +
tu = 0. Deoarece F are coordonate c o n d i ţ i a ( i i i ) r e v i n e

227 228
imediat la (*). Deci cele trei condiţii enunţate sunt echi-valente. Dacă M aparţine elipsei E, M şi F vor fi în acelaşi
(Vezi şi §13.D, cerc ortoptic). semiplan determinat de dreapta d, semiplan în care se vor găsi F¢
3°.b. Când P degenerează în drepte paralele (distincte, confun- şi d¢. Urmează rapid că M se găseşte ²între² dreptele d şi d¢.
date sau complexe) nu există triplete focale. Vom nota cu ¢ şi vom găsi
d i s t a n ţ a î n t r e d r e p t e l e d , d

Rezumăm cele de mai sus prin următoarea propoziţie ce
constituie definiţia conicelor cu ajutorul tripletelor focale.
Teorema 3. Fiind date o dreaptă d, un număr real
strict pozitiv e şi un punct F, locul geometric al punctelor M
ce satisfac condiţia (27) MF = e×MM1, unde M1 este
MF + MF¢ = ežMN + ežMN¢ = e(MN + MN¢) = ežNN¢ = a. Deci
elipsa reală E este inclusă în locul geometric (28).
Considerând F(c, 0), F¢(-c, 0) condiţia (27) exprimată
pentru M(x, y) revine la
. S e

proiecţia ortogonală a lui M pe d, este o conică G: t r e c e p r i m u l r a d i c a l î n m e m b r u l s e c u n d ş i s e r i d i c ă l a p ă t r a t ; d u p ă

- dacă e < 1, G este elipsă, degenerată

r e d u c e r i s e o b ţ i n e ( 2 9 ) C u e = ş i
la un punct dacă FÎd;
- dacă e = 1, G este parabolă;
- dacă e > 1, G este de gen hiperbolic fig. 53
d r e a p t a d a v â n d e c u a ţ i a s u n t e m î n c a d r u l d e f i n i ţ i e i

degenerată, când F Î d.
d i n t e o r e m a 1 , d e c i ( 2 9 ) i m p u n e p l a s a r e a l u i M p e o e l i p s ă c e

coincide cu E. Altfel, o nouă ridicare la pătrat a lui (28) conduce la

Pentru ilustraţie figura 53 prezintă câteva conice cu
acelaşi focar F şi aceeaşi directoare d.
Atragem atenţia că, în prezentarea ce am făcut-o aici
conicelor, teorema 3 constituie prima definiţie geometrică a
conicelor. Această primă definiţie nu include conicele vide
(aspect justificat geometric), dar (mai puţin convenabil geome-
tric) nu include cercurile (nedegenerate) şi dreptele paralele.
B. Focarele conicelor
Dată o conică G, un punct F este numit focar al lui G dacă
există un triplet focal (d, e, F) al lui G. Acceptând cercul drept
elipsă de excentricitate e = 0, se admite şi pentru centrul său
denumirea de focar (sau de pereche confundată de focare).
Teorema 4. Pentru orice elipsă reală E există focare F, F¢ şi o
constantă a încât E să constituie locul geometric al punctelor
M ce satisfac (28) MF + MF¢ = 2a.
Demonstraţie. Dată elipsa reală E, vor exista triplete
focale (d, e, F) şi (d¢, e¢, F¢). (Pe figura 2.5.8 proiecţiile pe d, d¢
ale punctului generic M au fost notate N, N¢).
ecuaţia (18) cu b2 = a2 - c2.
Operaţiile algebrice efectuate cu numere reale în
explicitarea lui (28) sunt corecte dacă c < a.
fig. 54 fig.55
Teorema 5. Pentru orice hiperbolă nedegenerată
.55 H
există focare F, F¢ şi o constantă a încât H să constituie locul
geometric al punctelor M ce satisfac (30) ½MF - MF¢½ = 2a.
Demonstraţia este analoagă celei a teoremei 1.
Directoarele d şi d¢ separă mulţimea punctelor lui H în două
ramuri; - punctele M situate în semiplanul (d, F) - sau (d¢, F) -
sunt caracterizate prin MF¢ - MF = 2a; - punctele M situate în (d,
F¢) - sau (d¢, F¢) - satisfac MF - MF¢ = 2a.
Observaţia 6. Teoremele 2 şi 3 alcătuiesc o aşa-numită
definiţie focală a conicelor (cu centru, nedegenerate). În teo-rema
5.4 sunt incluse şi cercurile. Pentru parabole singurul focar
existent nu poate genera o definiţie ²focală².

229 230
 Această definiţie focală justifică unele construcţii ale Demonstraţie. Mediatoarea lui [F¢P] este paralelă cu FP
elipselor şi hiperbolelor ce au avantajul de a furniza o dată cu un dacă şi numai dacă FP ^ F¢P, deci când P aparţine şi cercului C de
punct M al conicei şi tangenta în M la conică. diametru [FF¢]. Fie {D, D¢} = F Ç C .Când P este exterior lui C
Teorema 6. Fie F (F, 2a) un cerc, F¢ un punct interior (figura 57) se constată F Î [MP] şi urmează MF¢ - MF = =
lui F. Dacă P este arbitrar pe F mediatoarea QM a lui [F¢P] MP - MF = FP = 2a. Când P este interior lui C (figura58) are
intersectează raza focală [PF] într-un punct M ce parcurge o loc P Î [MF], deci MF - MF¢ = MF - MP = PF = 2a.
elipsă E (de focare F, F¢ şi
semiaxă mare a), QM fiind
tangentă la E.
Demonstraţie. Avem MF +
+ MF¢ = MF + MP = FP = 2a. Prin
teorema 5.2 suntem asiguraţi că M
aparţine elipsei E dată în enunţ. fig. 56 fig. 57 fig. 58
Pentru ultima afirmaţie din enunţ preferăm o demonstra- În ambele cazuri s-a demon-
ţie analitică (ce va argumenta în trecere şi afirmaţia deja strat M Î H. Calitatea de tangentă
demonstrată). Într-un reper euclidian de centru F în care F¢ are a mediatoarei QM se demonstrează
coordonate (-2c, 0), punctul generic P al lui F are coordonate xp = ca mai sus necesitând doar o
2ažcos t, yp = 2ažsin t. Avem Q(ažcos t - c, ažsin t) şi dreapta QM modificare de notaţie: b2 = c2 - a2.
admite ecuaţia Cercurile F (F, 2a) şi F ¢(F, 2a)
(*) (c + ažcos t)(x + c - ažcos t) + ažsin t(y - ažsin t) = 0. sunt numite cercuri directoare
Intersectând cu FP se obţin coordonatele punctului M (notând pentru elipsa sau hiperbola consi- fig. 59
desigur b2 = a2 - c2): derată).
Observaţia 7. Pe figura 59 se poate constata că vârful B al
(**) .
elipsei se obţine luând P în H Î F astfel încât HF¢ ^ F¢F. Pentru a
S e c o n s t a t ă u ş o r c ă a c e s t e c o o r d o n a t e s a t i s f a c e c u a ţ i a
construi tangentele la E (sau H) dintr-un punct L se trasează
cercul L de centru L prin focarul F¢. Luând {P, P¢} = L Ç F
P r i n d e d u b l a r e s e o b ţ i n e e c u a ţ i a t a n g e n t e i î n
construcţia din teorema 6 (sau 7) asigură că tangentele QM, QM1
trec prin L.
M la elipsa E sub forma b2(xM + c)(x + c) + a2yMy - a2b2 = 0.
Observaţia 8. Dacă în teorema 7 se alege P în D (sau D¢)
Înlocuind aici (**) prin regrupări simple regăsim (*), q.e.d.
pe cercul C dreapta QM devine asimptotă a hiperbolei H.
Teorema 7. Fie F (F, 2a) un cerc, F¢ un punct exterior Observaţia 9. Teoremele 2, 6 şi 7 constituie baza unor
lui F , P un punct pe F încât mediatoarea lui [F¢P], QM, să demonstraţii sintetice ale propoziţiilor din paragraful 13; prezen-
intersecteze în M dreapta FP. În aceste condiţii punctul M tăm însă aici o primă aplicaţie a acestor rezultate.
descrie o hiperbolă H (de focare F, F¢), dreapta QM fiind
tangentă la H.

231 232
 Teorema 8. Pentru o conică G cu centru unic
proiecţiile focarelor pe o tangentă variabilă aparţin cercului
principal P.
Demonstraţie. Pentru tangenta în M
considerăm punctul P în care FM taie cer-
cul director F. Fie Q punctul în care tan-
genta în M intersectează F¢P. Deducem că
MQ este mediatoarea lui (F¢P), deci pro-
iecţia lui F¢ pe tangentă este mijlocul Q al fig. 60
lui (F¢P). Cum P parcurge F, Q parcurge P. .
§12. Definiţii geometrice
A. Secţiuni în con
Încă din antichitate, conicele au fost privite drept
intersecţii ale unui con circular drept K şi un plan s convenabil
ales. Aici vom considera K drept o suprafaţă conică circulară
dreaptă şi vom nota cu V vârful, cu u axa de rotaţie; unghiul
ascuţit dintre o generatoare şi axă va fi notat a. În alegerea
planului s un rol decisiv îl va avea unghiul ascuţit b format de u
şi s. (Cazul b = 90° ce asigură includerea cercului în familia
conicelor nu necesită consideraţii speciale). Vom analiza succesiv
233
situaţiile când: - s taie doar o pânză a lui K (a < b şi a + b <
180°); - s taie ambele pânze ale lui K (a > b); - s este paralel cu
o generatoare a lui K (a = b). În toate aceste cazuri vom mai
utiliza un plan p perpendicular pe s şi conţinând axa u.
Teorema 1. Dacă planul s intersectează doar o pânză
P a suprafeţei conice circulare drepte K şi V Ï s, atunci K
Ç s este o elipsă sau un cerc.
/
/
fig.61 fig.62
61 6262
Demonstraţie. Analizăm construcţia rezultată în K Ç p,
ilustrată de figura 62. Generatoarele lui K situate în planul p sunt
intersectate de s în puncte A, respectiv A¢.
Considerăm un cerc T (I, r) înscris în D VAA¢ şi un cerc
E (E, r) exînscris aceluiaşi triunghi; punctele lor de contact sunt:
cu [VA: U şi U¢; cu [VA¢: W şi W¢; cu [AA¢]: F şi F¢. Cu aceleaşi
centre şi raze vor exista sfere I '(I,r), E '(E, r) tangente pânzei P
a lui K şi planului s.
Aceste sfere sunt în contact cu P după cercuri T, T ¢ aflate
respectiv în plane t, t¢ perpendiculare pe axa u a lui K.
O primă demonstraţie a calităţii de elipsă a lui K Ç s va
considera pentru M arbitrar în K Ç s punctele N, N¢ în care [VM
intersectează cercurile T, T ¢. Având în vedere egalităţi de
tangente din M la sferele I ', E¢ urmează:
(*) MF + MF¢ = MN + MN¢ = NN¢ = UU¢ = constant.
Au fost astfel identificate focarele F, F¢ şi
semiaxa a =UU¢/2 ale elipsei K Ç s; se face
apel desigur la teorema 4 din è11.
234
 În cazul particular când planul s este perpendicular pe axa u a
conului K; triunghiul VAA¢ este isoscel, punctele F şi F¢ coincid, iar
(*) devine 2žMF = UU¢, deci K Ç s este un cerc.
Altă demonstraţie consideră dreapta d = s Ç t (o direc-
toare a conicei); punctul G Î d Ç p apare în figura 62 drept UV
Ç AA¢. Pentru M arbitrar în K Ç s, fie P şi Q proiecţiile sale în t
şi pe d. Din nou avem MF = MN. În triunghiul MNP, unghiul din
P este drept, iar cel din M este egal cu unghiul a dintre gene-
ratoarea VM şi axa u, deci: MF = MN = MP:cosa. În triunghiul
MPQ, conform teoremei celor trei perpendiculare, ØMPQ = 90°,
ØMQP = Ø(s, t) = 90° - b, deci: MQ= MP:cosb. Împărţind
membru cu membru egalităţile evidenţiate deducem:
, d e c i c o n f o r m t e o r e m
Ç s este conică, etc. (Desigur, aici din a + + b < p rezultă e > 1,
dar această linie de demonstraţie va fi preluată şi în alte cazuri).
Teorema 2. Dacă planul s intersectează ambele pânze
(P şi P¢) ale lui K şi V Ï s, atunci K Ç s este o hiperbolă.
Demonstraţii analoage celor din teorema precedentă.
SfereJ, J¢' sunt tangente lui s şi pânzelor P, respectiv P¢. Se
păstrează notarea prin T, T ¢ ale cercurilor de contact şi N Î
V MÇ t, N¢ Î VM Ç T ¢. Cu ajutorul egalităţilor de lungimi de
tangente MF = MN şi MF¢ = MN¢ urmează:
ïMF - MF¢ï=ïMN - MN¢ï= NN¢ = UU¢ = const., etc.
fig. 65
fig. 64
Teorema 3. Dacă planul s este paralel cu o genera-
toare g alui K şi V Ï s, atunci K Ç s este o parabolă.
235
fig. 66 fig.67
Demonstraţia urmează ideile din a doua demonstraţie 67 a teoremei 1,
dar condiţia a = b asigură acum e = 1, deci calitatea de parabolă a lui K Ç s.
Observaţia 1. Teoremele 1 - 3 au analizat cele trei cazuri posibile când
V Ï s; au rezultat conice nedegenerate având cele trei genuri posibile. Când V
Î s, se constată uşor că apar următoarele situaţii pentru K Ç s: - b < < a:
pereche de drepte secante (în V);- b > a: i n te r p r e ta b i l ă d r e p t p e r e c h e d e
drepte complex conjugate; - b = a: o generatoare g a lui K interpretabilă drept
pereche de drepte confundate.
e i 3 d i n è11, K Ç Deci intersecţiile K Ç s furnizează aproape toate tipurile de conice;
fac excepţie perechile de drepte paralele: distincte sau complexe. Ne putem
asuma licenţa de a-i permite lui K să devină suprafaţă circulară cilindrică
dreaptă, K¢, spre a cuprinde şi aceste cazuri exceptate. Cu licenţa menţionată
putem deci identifica (atenţie !) familia conicelor cu familia secţiunilor conice.
Această identificare a generat şi denumirea de conice.
Atragem atenţia că identificarea menţionată subînţelege şi o
²incluziune inversă², deci posibilitatea de a interpreta orice conică G drept o
intersecţie K Ç s. Apreciem că, în general, literatura matematică dedicată
acestui subiect omite detalierea acestei subînţelegeri. Spre a evita acest
neajuns inserăm aici şi teorema aşezării conicelor pe con, esenţială în
conceperea geometrică a conicelor.
Teorema 4. Oricare ar fi suprafaţa conică circulară
dreaptă K şi oricare ar fi conica nedegenerată G există un
plan s încât mulţimile K Ç s şi G să fie identificabile printr-o
transformare euclidiană.
Demonstraţie. Precizăm K prin axa u, vârful V şi unghiul
a format de u cu generatoarele lui K. Vom analiza succesiv
diversele posibilităţi de caracterizare euclidiană a lui G.
Când G are centru unic, este determinată de mărimile:
ØAVA’, a, c prin AA¢ = 2a, FF¢ = 2c. Vom arăta că aceste date
determină DVAA¢, adică intersecţia lui s cu planul p
(perpendicular pe s şi conţinând axa). Când G este elipsă c < a şi
236
F, F¢ aparţin lui (AA¢). Cazul particular G = cerc, adică F = F¢ se
rezolvă imediat luând VF = = R×ctga. În cazul generic deducem
FF¢ = ïVA¢ - VAï. Presupunând VA < VA¢ consi-derăm K Î
(A¢V) încât VK = VA şi triunghiul AKA¢ este unic determinat
prin condiţiile A¢K = 2c < 2a = A¢A şi ØA¢KA = = 90° + a.
Mediatoarea k a lui (AK) intersectează A¢K în V şi VAA¢ este
triunghiul căutat.
Când G este hiperbolă deducem
FF¢ = VA + VA¢; fie L încât V Î (A¢L) şi
VL = VA. Triunghiul ALA¢ este unic
determinat prin condiţiile A¢A = 2a < 2c =
= A¢L şi ØAVL = 2a. (A se revedea fig. 68
figura 64). Mediatoarea  a lui (AL) intersectează A¢L în V şi
VAA¢ este triunghiul căutat.
Dacă G este parabolă este determinată de lungimea
segmentului AF, p/2. Considerând figura 2.6.6 deducem IF =
=AF×ctga şi urmează: , a c e s t e i a
egalitate ce precizează punctul A şi planul de secţiune s.
Demonstraţia teoremei este astfel încheiată.
B. Caracterizări proiective
Teorema 5 (de invarianţă a biraportului pe conice
nedegenerate). Fie o conică nedegenerată G şi puncte distincte
A, B, C, D situate pe G. Pentru M arbitrar în G \ {A, B, C, D}
valoarea biraportului drepte-
lor MA, MB, MC, MD, adică
M(A, B; C, D) este constantă.
Demonstraţie. Fie o supra-
faţă conică circulară dreaptă K,
de vârf V. Prin teorema 4 putem
fig. 69
considera G aşezată pe K. Un
plan perpendicular pe axa u a lui K intersectează K după un cerc C şi
237
generatoarele VA, VB, VC, VD, VM în A', B', C', D', M'. Prin (23) din
§7 suntem asiguraţi de egalităţile de birapoarte: M(A, B; C,D) = =
VM(A, B; C,D) = VM¢(A¢, B¢; C¢, D¢) = M¢(A¢, B¢; C¢, D¢). Con-stanţa
ultimului biraport (în raport cu M¢) asigură concluzia teoremei.
Teorema 6.6 (de determinare a conicelor prin cinci
puncte). Dacă A, B, C, D, E sunt puncte distincte, oricare trei
necoliniare, există o conică nedegenerată unică G care conţine
aceste puncte şi G \ {A, B, C, D, E} constituie locul geometric
al punctelor M ce satisfac egalitatea de birapoarte de drepte:
(1) M(A, B; C, D) = E(A, B; C, D).
Demonstraţie. Dând punctele A, B, C, D, E prin coordo-
natele lor într-un reper afin, căutăm G prin ecuaţia sa (2) E (x, y) =
= a1x2 + 2a2 xy + a3 y2 + 2b1 x + 2b2 y + c = 0. Cele cinci condiţii de
apartenenţă furnizează un sistem liniar ce permite determi-narea
coeficienţilor. Este comodă exprimarea lui E (x, y) prin anularea
unui determinant de ordin 6 având prima linie :
ş i u r m ă t o a r e l e c i n c i o b ţ i n u t e d â n d
v a l o r i l e c o r e s p u n z ă t o a r e p u n c t e l o r A , B , C , D , E .
Evident E se anulează în A, B, C, D, E. Dacă, prin absurd, E
ar reprezenta o dreaptă am contrazice condiţiile de necoliniaritate.
În raport cu R = (A, B, C) pentru D(d, e) şi E(u, v) ecuaţia
E devine: (3) (x2 – x)ev$a + (y2 – y)du$b + xy$g = 0,
unde s-a notat a = (e – 1)u + d(1 – v), b = e(u – 1) + (1 – d)v, g
= eu(1 – e)(u– 1) – dv(1– d)(v – 1). Un calcul algebric uşor de
direcţionat precizează valoarea determinantului D pentru E (x, y)
prin (4) 4×D = deu v(u + v – 1)(1 – e – d)(eu – dv)×a×b.Condi-
ţiile de necoliniaritate din enunţ asigură D ¹ 0, deci E (x, y) =
0 constituie ecuaţia unei conice nedegenerate la care ne vom
referi cu notaţia G. Aşezând G pe o suprafaţă conică arbitrară K
suntem asiguraţi de (1) prin teorema 5.
Vom presupune acum (prin absurd) că ar mai exista un punct M
nesituat pe G care să verifice (1). Dreptele MA, MB, MC, MD vor fi distincte;
cum fiecare intersectează G în cel puţin câte un
punct, măcar una (de fapt cel puţin două) vor
intersecta G încă într-un punct. Considerăm deci F
¹ A situat pe AM şi G. Urmează imediat M(A, B; C,
238 fig. 70
D) = F(A, B; C, D). Interceptând cele două fascicule cu dreapta BC, pentru X Î AF ,
Y Î MD, Z Î FD găsim: (X, B; C, Y)= (X, B; C, Z). Ar urma Y = Z, deci deducem: . S i m p l i f i c â n d

coincidenţa dreptelor DM, DF, adică plasarea lui D pe AM, şi coincidenţa

dreptelor: MA cu MD, apoi EA cu ED, deci coliniaritatea punctelor A, D, E, , s e p a r ă m î n p r i m u l m e m b r u d o a r r a p o a r t e s i m p l e d e p e

în contradicţie cu ipoteza etc. d r e a p t a d , l ă s â n d î n m e m b r u l d r e p t r a p o a r t e s i m p l e d e p e d r e a p t a

Teorema 7 (Pascal, cazul general). Dacă A, B, C, D, E, F sunt d¢: (C, A; B)ž(A, C; X) = (O, B¢; A¢)ž(B¢, O; C¢).
puncte distincte ale unei conice nedegenerate G şi există Rezultă (C, A; B, X) = (O, B¢; A¢, C) = (A¢, C¢; O, B¢) = =
puncte M Î AB Ç DE, N Î BC Ç EF, P Î CD Ç FA, atunci (C¢, A¢; B¢, O). În egalitatea de birapoarte evidenţiată putem
punctele M, N, P sunt coliniare.
Demonstraţia constă în plasarea lui G pe o suprafaţă conică circulară
reordona analog literele A, B, C spre a deduce:
dreaptă K (de vârf V) şi proiectarea din V a configuraţiei date pe un plan (5) (A, B; C, X) = (A¢, B¢; C¢, O).
perpendicular pe axa lui V. Teorema se reduce astfel la teorema 1 din è7, caz Acum (5) caracterizează punctul X independent de alegerea lui
particular demonstrat. {M, N} din {M, N, P}, deci punctele M, N, P sunt coliniare.
Observaţia 2. Ca şi în cazul cercului (vezi observaţia 3 din §7) Demonstraţia analitică. Într-un reper afin de axe d şi d¢ putem
teorema lui Pascal furnizează construcţia cu rigla a punctelor unei considera A(a, 0), B(b, 0), C(c, 0), A¢(0, a¢), B¢(0, b¢), C¢(0, c¢).
conice G determinată de cinci puncte. Ecuaţiile dreptelor A¢B şi AB¢ sunt:
Mecanismul aici prezentat: aşezarea unei conice pe un con şi
proiectarea ei pe un cerc constituie baza teoretică de extindere a
I p o t e z a e x i s t e n ţ e i p u n c t u l u i ( p r o p r i u ) M i m p u n e

unor proprietăţi de la cerc la conice nedegenerate. aa¢ ¹ bb¢ şi găsim pentru coordonatele punctului M:
Observaţia 3. În teoremele 5 - 7 s-a adoptat o ipoteză a
nedegenerării conicei G. Rezultatele pot fi extinse (cu precauţii) A n a l o g p e n t r u p u n c t e l e N ş i P . P r o p r i e t a t e a d e c o l i n i a r i t a t e

şi la conice degenerate. Un bun exemplu îl va constitui următoa- e n u n ţ a t ă r e v i n e l a a n u l a r e a d e t e r m i n a n t u l u i :

rea propoziţie ce ar putea fi identificată drept caz special al

teoremei lui Pascal (aplicată punctelor A, B¢, C, A¢, B, C¢ situate ( 6 ) .

pe o conică degenerată).
Teorema 8 (Pappus). Fie d, d¢ drepte distincte şi triplete de
puncte: A, B, C pe d şi A¢, B¢, C¢ pe d¢ astfel încât să existe Acest fapt este evident dacă se amplifică liniile respectiv cu cc¢,
punctele de intersecţie: M Î AB¢ Ç A¢B, N Î B¢C Ç BC¢, P aa¢, bb¢, extrăgând de pe primele două coloane factorii abc,
Î CA¢ Ç C¢A. Atunci, punctele M, N, P sunt coliniare. respectiv a¢b¢c¢: sumele pe fiecare coloană sunt nule.
Vom prezenta două demonstraţii, ambele referitoare la cazul Observaţia 4. Cazul special al dreptelor d, d¢ paralele distincte impune
generic când dreptele d, d¢ sunt secante în punctul O. ca în demonstraţia sintetică să utilizăm de două ori Thales în loc de Menelaos
şi să ajungem la o egalitate (A, B; C, X) = (A¢, B¢, C¢) având acelaşi rol cu (5).
Demonstraţia sintetică. În demonstraţia analitică vom lua A¢(a¢, 1), B¢(b¢, 1), C¢(c¢, 1) spre a menţine
Considerăm punctele X, Y în fig. 71 simetria calculelor.
care dreapta MN intersectea- Observaţia 5. Demonstraţia sintetică este mult scurtată prin teorema de
ză d, respectiv d¢. Cu relaţia invarianţă a biraportului; luând Z Î BB¢ Ç XY intersectând fascicule de centre
lui Menelaos în D AB¢C, B¢, B cu drepte MN şi d¢ deducem:(A, B; C, X) = (M, Z; N, X) = (A¢, B¢; C¢, O),
deci (5) !
apoi în D OAB¢ şi D OB¢C

239 240
 Observaţia 6. Renotând prin A, B, C, D, E punctele din
(1) putem reformula condiţia ca M G: (7) A(C, D; E, M) = =
B(C, D; E, M). Fie FA, FB fasciculele dreptelor prin A, B. Avem o
corespondenţă j : FA ® FB, unde pentru orice punct XÎG, j
asociază dreptei AX dreapta BX. Acum (7) spune că j este
omografică (păstrează biraportul). (Prin φ, dreptei AB îi
corespunde tangenta în B la conică, iar tangentei în A la G îi
corespunde dreapta BA). Acum teorema 5 admite reformularea:
Teorema 5'. O conică punctuală G este locul geome-
tric al punctelor de intersecţie ale dreptelor corespunzătoare
într-o omografie de fascicule de drepte.
Putem interpreta (x, y) şi drept coordonate ale lui M într-un reper
afin R = (C, D, E) din planul s luând D(1, 0, 1), fix şi E(0, 1,
1+k) depinzând de alegerea lui s (sau a lui T Î s Ç Oy). Conform
consideraţiilor din §8, è9, recunoaştem în (11) o conică ce poate fi
adusă la formă canonică afină pentru a-i recunoaşte genul.
Valorile critice ale lui k sunt cele pentru care r2k2 = 1. Din punct
de vedere geometric acestea corespund situaţiilor când CT este
paralelă cu una dintre generatoarele lui K aflate în yOz având
ecuaţii y = rz sau y = -rz. Este posibilă şi raportarea la un reper
euclidian (C, D, F) cu F Î CE şi CF = 1 printr-o dilatare axială (x,
y) ® ( , ) c u = x ly cu l conve-nabil ales. După
ş i =

Observaţia 7. Propoziţia duală precedentei consideră

drepte a, a¢ pe care se iau arbitrar puncte distincte A, B, C, res-
pectiv A¢, B¢, C¢. O omografie f : a ® a¢ asociază lui M generic pe
a, punctul M¢ = f(M) Î a¢ caracterizat prin (A¢, B¢; C¢, M¢) = = (A,
B; C, M). În aceste condiţii dreptele fixe AA¢, BB¢, CC¢ şi cea
generică MM¢ sunt tangente unei aceleiaşi conice G. Rezultatul
admite şi reformularea:
Teorema 5''. O conică tangenţială G* este înfăşu-
rătoarea dreptelor ce unesc puncte corespunzătoare într-o
omografie de drepte.
C. Comentarii analitice
Să considerăm un reper euclidian în spaţiu Oxyz. Fie
CÎOz şi OC = 1. În planul prin C paralel cu xOy considerăm un
cerc C(C, r); ecuaţiile sale vor fi: (8) z = 1, x2 + y2 = r2.
Pentru M variabil pe C dreapta OM descrie o suprafaţă conică
circulară dreaptă K cu ecuaţia (9) x2 + y2 - r2z2 = 0.
Fie în continuare P Î C încât CP êê Ox.
Un plan s prin CP neparalel cu xOy şi
neincident lui O are ecuaţia: (10) z = 1 +
+ky. Putem caracteriza punctele M Î s Ç K
această ortonormare se poate face aducerea la formă canonică
euclidiană, dar efortul suplimentar este puţin răsplătit prin
rezultate.
è13. Proprietăţi remarcabile
A. Proprietăţi optice
Teorema 1. Fie G o conică de focare F ¹ F¢. Pentru M
Î G tangenta şi normala în M la G sunt bisectoarele un-
ghiului FMF¢.
Demonstraţia sintetică face apel la figurile 56 - 58, în care
tangenta MQ la conică este mediatoare în triunghiul isoscel F'MP,
deci bisectoare interioară a unghiului F'MP. Tangenta în M la
conică este bisectoare a unghiului FMF¢: exterioară când G este
elipsă, interioară când G este hiperbolă Concluzia este imediată
când M aparţine axei (transverse).
O demonstraţie ²mixtă² utilizează notaţia d = a2/c;
directoarele au ecuaţii x = ±d şi prin teorema 5.3 se deduce:
(1) r e s t r â n g â n d u - n e i n i ţ i a l a t e n ţ i a

prin intermediul proiecţiilor lor M¢ în xOy

ce vor avea coordonate (x, y) ce satisfac la cazul G = E şi subînţelegând M(a$cos t, b$sin t). Tangenta în
fig. 72
(11) x2 + y2 - r2(1 + ky)2 = 0. M la E are ecuaţia ¢ înş i t a i e ( ! ) a x a F F

241 242
 . C o m p a r â n d ş i c u ( 1 ) u r m e a z ă (**) 2q(y - t) + t = 0 , d e c i i n t e r s e c t e a z ă O x î n

= d e c i T e s t e p i c i o r u l . U r m e a z ă N F = ş i M F º NF;
bisectoarei exterioare în D MFF¢. Concluzia subzistă şi când t Î ØFMN º ØFNM; cu egalitatea de unghiuri alterne ØFNM º º
: ¢ este isoscel, iar T impropriu. Omiţând
M F F ØNMz rezultă că (MN este bisectoarea unghiului FMz.
parametrizarea demonstraţia decurge identic şi când G = H. Demonstraţia ²strict² analitică constă în evidenţieri de
Demonstraţia analitică pune în evidenţă ecuaţia lui G sub ecuaţii normale [4qtx + (4q2 - t2)y - 4q2t2]/ = 0 ş i y

forma e Î {-1, +1}. Foca-rele

, u n d e - t = 0 pentru MF şi MZ spre a deduce ecuaţiile bisectoarelor
sunt F(c, 0), F¢(-c, 0) unde c = a - eb2. Ecuaţiile normale ale
2 2
unghiului FMz sub forma iniţială: 4qtx + (4q2 - t2)y - 4q2t2 ± ±
dreptelor MF, MF¢ sunt: [xyM - y(xM - c) - cyM] /λ= 0 şi [xyM - (4q2 + t2)(y - t) = 0, uşor de rearanjat drept (*) şi (**).
y(xM + c) + cyM ]/ λ’ = 0, unde l 2 = (xM - c)2 + yM 2 = = MF2 = Observaţia 1. O oglindă ²parabolică² se obţine rotind în jurul axei de
simetrie un arc OM al unei parabole P. Razele de la infinit se vor reflecta în
d e c i ş i . E c u a ţ i i l e focarul F conform teoremei 7.2. Acest fapt a fost aplicat în conceperea
telescoapelor cu oglinzi parabolice şi, mai recent, în confecţionarea antenelor
celor două bisectoare ale unghiului FMF¢ sunt:
pentru sateliţi. Oglinzi ²eliptice² (porţiuni din elipsoizi de rotaţie) dotează
(2) a2yM$x + (c2 - a2)xM$y - c2xM$yM = 0, cabinete medicale pentru a concentra razele unui bec dintr-un focar F ¢ în alt
(3) xM$yM$x + (a2 - xM2)y - a2$yM = 0. focar ce se doreşte bine luminat.
Se constată rapid că (3) coincide cu ecuaţia tangentei şi că (2) este
ecuaţia perpendicularei prin M pe (3), q.e.d. B. Teoremele lui Poncelet
Teorema 7.2. Fie P o parabolă de focar F şi axă Ox.
Pentru M arbitrar pe parabolă, dar nesituat pe Ox tangenta şi Teorema 3. Dacă G este o conică nedegenerată de
normala în M la P sunt bisectoarele unghiului format de raza focar F şi tangente [LM], [LN] dintr-un punct L la G atunci
focală MF cu paralela prin M la Ox. ØLFM ºØLFN.
O primă demonstraţie deduce acest Demonstraţia sintetică abordează iniţial cazul când G
enunţ drept caz limită al teoremei admite două focare distincte F şi F¢. Pentru corelare cu teore-
precedente când focarul F¢ al lui G este mele 4 şi 5 din è11, ne vom referi la focarul F¢. Simetricele P, Q
aruncat la infinit. ale focarului F în raport cu dreptele LM, LN se găsesc atât pe
Demonstraţia sintetică reia în cercul F (F, 2a) cât şi pe cercul L (L, LF). Triunghiurile PF¢L şi
atenţie figura 62 în care se renotează T prin fig. 73 QF¢L sunt congruente, deci ØLF¢M ºØLF¢Q.
M. Se considera acolo directoarea d şi proiecţia Z a lui M pe d, Adaptarea demon-
deci MZ este paralela prin M la Ox. Prin teorema 5.1 şi corolarul straţiei de mai sus
ei interpretam tangenta în M drept mediană şi înălţime MS în la cazul când G
triunghiul isoscel MFZ; desigur este şi bisectoare. este o parabolă P
O demonstraţie ²mixtă² consideră P de ecuaţie y2 = 4qx, fig.75 este imediată, cu
F(q, 0). M ¹ 0 pentru a asigura MÏOx. Tangenta şi 7575 teorema 2 din è11.
c u t
fig.74
Rolul cercului F îl preia directoarea d.
normala în M au ecuaţii: (*) ty = 2qx + t2/2, respectiv : 74
Observaţia 2. Din cauza volumului calculului renunţăm la prezentarea

243 244
unei demonstraţii analitice.
Observaţia 3. Când G este cerc afirmaţia din teoremă este imediată.
Pentru cazul general surprinde plăcut modul în care focarele F, F¢ preiau rolul
centrului O.
C. Conice omofocale
Lema 1. Fiind date puncte distincte F(c, 0), F¢(-c, 0)
ecuaţia generală a unei conice care admite pe F, F¢ drept
* 2
focare este: (4) , m Î R \ {-c }.
Demonstraţie. O elipsă generică
focarele date dacă A - B = c ; putem deci lua B = m > 0 şi A = c2
2 Sintetic. Conform proprietăţii
+ m. O hiperbolă generică ¢ drept
a d m i t e F ş i
focare dacă A + B = c2; putem lua B = -m > 0 şi A = c2 + m. Cu
două focare, conica nu poate fi parabolă şi nici nu poate degenera
în drepte.
Observaţia 4. Se foloseşte termenul de conice omofocale fie pentru a
desemna două, fie pentru întreaga familie de conice ce au ecuaţii (4).
Observaţia 5. Desigur, în (4) nu putem lua m = 0 sau m = -c2.
2
Valorile m < -c ce conduc la elipse imaginare. Când m ® 0+0, conica este o
²elipsă turtită la [FF¢]². Într-adevăr, acum a = c şi MF + MF¢ = a revine la M Î
[FF¢]. Când m ® 0, 0, m < 0 conica este o ²hiperbolă turtită la cele două
semidrepte închise ce prelungesc (FF¢)². Când m ® -c2, m > -c2 conica este o
²hiperbolă turtită pe mediatoarea lui (FF¢)².
Teorema 4. Fie M un punct arbitrar, M Ï {F, F¢}. Prin
M trec exact două conice (4) dintre care una este elipsă şi
una este hiperbolă; cele două conice sunt ortogonale.
Demonstraţie. Punctul M(u, v) aparţine conicei de ecuaţie
(4) dacă şi numai dacă: (5) m2 - m(u2 + v2 - c2) - c2v2 = = 0.
Discriminantul D = (u2 + v2 - c2)2 + 4c2v2 este nenegativ; s-ar putea
anula doar pentru v = 0 şi u2 + v2 = c2 ce ar implica M = F sau M
= F¢. Dacă v = 0, una din soluţiile lui (5) este m = 0, ce o inter-
pretăm (observaţia 5) drept elipsă sau hiperbolă ²turtită². Cealaltă
soluţie a lui (5), m = u2 - c2 conduce corespunzător la o hiperbolă
sau la o elipsă. Dacă v ¹ 0, (5) admite rădăcini de semn contrar;
cea pozitivă determină o elipsă E, reală deoarece M Î E; cea
negativă determină o hiperbolă H (ce degenerează în axa Oy dacă
şi numai dacă u = 0).
Partea a doua a teoremei, ortogonalitatea celor două
conice prin M, exprimă desigur că tangentele lor în M sunt
perpendiculare. Vom da două demonstraţii acestui fapt.
Analitic. Tangentele la cele două conice corespunzătoare
rădăcinilor mi ale lui (5) au ecuaţii . Condiţia de
ortogonalitate revine la: m1 m2u2 + v2(c2 + m1)(c2 + m2) = 0,
a r e consecinţă imediată a relaţiilor simetrice între rădăcinile lui (5).
F
optice tangentele în M la cele două
conice sunt bisectoare ale unghiului
FMF¢; una interioară, alta exterioară
datorită genului lor diferit. Rezultă
perpendicularitatea tangentelor. fig.76
Corolar 1. Fie E şi E¢ elipse omofocale 76 (sau H şi H¢ hiperbole
omofocale); din orice punct P exterior lor sunt văzute sub unghiuri ce au
aceeaşi bisectoare. Într-adevăr, prin P trece şi o hiperbolă (respectiv elipsă);
tangenta la aceasta bisectează unghiurile considerate.
Corolar 2. Tangentele dintr-un punct N la o elipsă E (sau hiperbolă
H) formează unghiuri congruente cu (NF şi (NF¢.
Într-adevăr, este suficient să se aplice corolarul precedent când elipsa
E¢ este turtită la [FF¢], tangentele din N fiind (NF şi (NF¢ [sau când hiperbola
H¢ este turtită la prelungirile lui (FF¢)].
Două parabole P, P¢ se numesc
omofocale dacă au acelaşi focar F şi
aceeaşi axă de simetrie. Fixând focarul F
şi axa Fx de simetrie se precizează o
familie de parabole omofocale.
Teorema 5. Prin orice punct M
fig. 77
diferit de focarul F trec exact două
parabole dintr-o familie omofocală dată; aceste parabole sunt
ortogonale.
Demonstraţie. Fixăm originea în F şi Ox, axa de simetrie a
parabolei. Parabolele din familie vor avea ecuaţia
(6) y2 = 2px + p2. Enunţul subînţelege includerea în familie şi a

245 246
valorii 0 pentru parametrul p, parabola degenerând în dreapta Fx.
Pentru ca M(u, v) să verifice (6) trebuie să aibă loc:
(7) p2 + 2pu - v2 = 0. Aici discriminantul D = u2 + v2 nu se
anulează pentru M ¹ F, deci (7) admite rădăcini reale distincte p1,
p2. Lor le corespund ²parabole² distincte P1, P2 cu licenţa
menţionată când v = 0 antrenează p1 = 0. Mai observăm că
rădăcinile lui (7) sunt de semne contrarii, deci vârfurile sunt de
părţi diferite ale lui F. Continuăm demonstraţia în două variante.
Analitic. Tangentele în M au ecuaţii yv = pi(x + u) + pi2,
deci pante mi = pi/v. Prin (7) urmează m1m2 = (-v2)/(v2) = -1.
Sintetic. Considerăm paralela prin M la Fx, desfăcută în
semidrepte Mz, Mz¢. Cu proprietatea optică (Teorema 7.2)
tangentele MT şi MT¢ la cele două parabole sunt bisectoarele
unghiurilor FMz, FMz¢, deci sunt perpendiculare.
Observaţia 6. O dreaptă ce nu trece prin focarele unei
familii de conice omofocale este tangentă unei singure conice din
familie. Într-adevăr intersectând dreapta de ecuaţie y = =kx +
n cu (4) se obţine o ecuaţie [c2k2 + m(k2 + 1)]x2 + +2kn(c2 + m)x
+ (c2 + m)(n2 - m) = 0 de discriminant
2 2 2 2 2
D = m(c + m)[m(k + 1) + c k – n ] ce se poate anula doar o dată
cu paranteza pătrată ce determină unic m > -c2. Se argu-mentează
analog când rolul lui (4) îl preia (6).
D. Cercul ortoptic
Pentru o conică nedegenerată G se caută locul geometric
L al punctelor M din care se pot duce tangente la G perpen-
diculare între ele.
Pentru abordarea analitică a problemei vom considera G
de ecuaţie E (x, y) = 0, unde (8) E (x, y) = Ax2 + By2 + 2Cx +
D.
Ecuaţia pătratică a tangentelor din M la G este (vezi §2.F):
[E (x, y; u, v)]2 - E (x, y)$E (u, v) = 0. Pentru u, v fixaţi aceasta
este ecuaţia unei conice degenerată într-o pereche de drepte (reale
sau complexe) ce sunt perpendiculare dacă şi numai dacă
invariantul I se anulează. Constatăm I = AB(u2 + v2) + 2BCu + +
247
AD +BD - C2 = 0. Deducem că punctele M(x, y) ale lui L
satisfac ecuaţia H (x, y) = 0, unde :
(9) H (x, y) = AB(x2 + y2) + 2BCx + D(A + B) - C2.
Analizăm acum succesiv cazurile particulare existente.
1°. Dacă G este elipsă reală E, putem lua A = b2, B = a2, C = 0, D
= -a2b2 prin care (9) devine (9.1) x2 + y2 = a2 + b2, ecuaţia
unui cerc O (O, R), unde R =
. U n p u n c t g e n e r i c p e a c e s t
cerc este M(R×cost, R×sint). Ne asigurăm că M este exterior lui E
demonstrând 0 < E (M) Û 0 < R2(b2cos2t + a2sin2 t) - a2b2 Û 0 <
a2b2(cos2t + sin2t - 1) + a4sin2t + b4cos2t.
Ultima inegalitate este evidentă deoarece paranteza este nulă,
ceilalţi doi termeni nenegativi neanulându-se simultan. Deducem
în acest caz: L = O. .
2°. Dacă G este o hiperbolă H putem lua A = b2, B = -a2, C = 0,
D = -a2b2 prin care (9) devine: (9.2) x2 + y2 = a2 - b2.
Intervine acum în discuţie o ramificaţie suplimentară.
2°.a. Dacă a2 < b2 suntem asiguraţi că avem L = Æ.
2°.b. Dacă a2 = b2 poate intra în discuţie pentru apartenenţa la L
doar O(0, 0). Acesta aparţine locului deoarece acum hiperbola H
este echilateră, iar asimptotele sale, perpendiculare pot fi
considerate ca tangente (la infinit) lui H.
2°.c. Dacă a2 > b2 fie r = . A c u m ( 9 . 2 ) e s t e e c u a ţ i a u n u i
cerc C (O, r) parcurs de punctul generic M(r$cost, r$sint).
Constatăm: E (M) = (a2 - b2)(b2cos2t - a2sin2t) - a2b2 =
= a2b2(cos2t + sin2t -1) -(b4cos2t + a4sin2t) = -(b4cos2t + a4sin2t)
şi conform §2.C din orice punct M Î C se pot duce tangente la
H ce sunt perpendiculare. Avem, deci L = O.
3°. Dacă G este o parabolă P alegem în (8): A = 0, B = 1, C = -p,
D = 0 deducând prin (9) (9.3) 2x + p = 0, adică ecuaţia directoarei
d a parabolei. Conform teoremei 5.2 deducem în acest caz L = d.
În rezumat, conform cu particularităţile evidenţiate ale lui
G, locul geometric este: - un cerc (numit ortoptic sau al lui Monge);
- o dreaptă; - un punct; -mulţimea vidă.
248
 Prezentăm şi o soluţie suport a medianei AA¢. Din motive de simetrie şi diametrii
sintetică pentru cazul generic, G - conjugaţi direcţiilor CA, AB sunt pe mediane, deci centrul elipsei
cu centru unic, ilustrată prin Steiner este centrul de greutate G al triunghiului ABC.
figura 77, unde G este o elipsă. În Aplicând tehnica descrisă în §2.G (luând P în B) găsim
conformitate cu observaţia 7 din ecuaţii parametrice relativ simple ale elipsei lui Steiner:
§11, cu renotări ale elementelor
din figura 59, pentru a duce (13) , m Î R.
fig.78
tangente din M la G considerăm 77
cercul M (M, MF¢) ce intersectează cercul director F (F, 2a) în
N, P; tangentele sunt mediatoarele lui (F¢N), (F¢P). Tangentele
sunt perpendiculare dacă şi numai dacă F¢N ^ F¢P, deci când F
taie L în puncte diametral opuse. Condiţia revine la FP2 = MF2 +
MP2 şi se transcrie F¢M2 + FM2 = 4a2. Exprimând mediana (MO) fig.79 fig. 80
78
în D FF¢M devine MO2 = 2a2 - c2, unde evident 2a2 - c2 = = a2 + Teorema 6. Pentru un punct arbitrar M considerăm A¢ Î AM Ç
b2. Rezultă L = O (O, ) .
Ç BC, B¢ Î BM Ç CA, C¢ Î CM Ç AB şi puncte A¢¢, B¢¢, C¢¢
încât , , . Î n a c e s t e c o n d i ţ i i

p u n c t u l M a p a r ţ i n e e l i p s e i l u i S t e i n e r d a c ă ş i n u m a i d a c ă c e l

E. Elipse Steiner puţin două dintre dreptele AA¢¢, BB¢¢, CC¢¢ sunt paralele.
Fiind dat un triunghi ABC ne punem întrebarea: Există o Demonstraţie. Avem AA¢¢ êêBB¢¢ Û Û
conică G trecând prin A, B, C şi având tangentele în A, B, C Û = = . ¥ al
C o n s i d e r â n d ş i p u n c t u l i m p r o p r i u

paralele cu BC, CA, AB ?

dreptei BC constatăm ¢, C; B) = (A¢, C; B, ¥) =
Este recomandabil un reper afin avantajos, de exemplu (B,
= ( A

C, A). Avem astfel A(0, 1), B(0, 0), C(1, 0). Fie E (x, y) = 0 cu E = A(M, C; B, A). Analog, ¢; A) = (C, B¢; A, ¥) = ( C , B

(x, y) = a1x2 + 2a2xy + a3y2 + 2b1x + 2b2y = c ecuaţia coni-cei.
Cele trei apartenenţe impun: (10) a1 = -2b1, a3 = -2b2, c = 0.
Precizând direcţiile celor trei tangente găsim (11) a2 = -b1, b1 =
b2, a2 = -b2. Sistemul este compatibil şi determină până la un
factor (12) E (x, y) = 2x2 + 2xy + 2y2 - 2x - 2y = 0.
= B(C, M; A, B) = B(M, C; B, A). Prin teorema 6.5 suntem deci
asiguraţi că are loc AA¢¢ êêBB¢¢ Û M Î S. Din motive de sime-
trie sunt valabile şi echivalenţele analoage.
Observaţia 7. Teorema furnizează şi o metodă de construcţie a
punctelor elipsei Steiner. Pentru A¢¢ arbitrar pe BC se găsesc B¢¢ Î AC, C¢¢ Î
A B ¢¢ êêBB¢¢ êêCC¢¢. Se evidenţiază apoi simetricele A¢, B¢, C¢ ale
î n c â t A A

(Îndepărtarea factorului comun 2 este dezavantajoasă). Deci,
răspunsul la prima întrebare fiind necondiţionat afirmativ, ne
propunem să determinăm genul acestei conice. Găsim rapid I = =
4, d = 3, D = -2 şi deci conica este o elipsă reală; este numită
elipsa Steiner a triunghiului ABC şi va fi notată prin S.
Din definiţie se constată că diametrul conjugat direcţiei
BC conţine A şi mijlocul A¢ al lui (BC), deci aparţine dreptei
acestora faţă de mijloace de laturi şi dreptele AA¢, BB¢, CC¢ vor fi concurente
într-un punct M Î S.
Observaţia 8. Pentru un punct M generic, cu notaţiile din teoremă
dreptele AA¢¢, BB¢¢, CC¢¢ sunt concurente într-un punct (propriu) N numit
izotomicul sau reciprocul lui M. Condiţia M Î S revine la faptul că N este
impropriu. Urmează imediat şi formularea:
Elipsa lui Steiner este locul geometric al izotomicelor
punctelor dreptei improprii.

249 250
 Observaţia 9. Întreaga secţiune putea fi abordată şi în
repere euclidiene, eventual pentru a asocia, prin intermediul lui S,
obiecte geometrice remarcabile triunghiului ABC. De exemplu se
putea lua A(0, d), B(e, 0), C(0, f) spre a deduce ecuaţia
euclidiană a lui S (14) d2 x2 + d(e + f)xy + (e2 - ef + f 2 ) y2 - - d 2(e +
f)x - dy(e2 + f 2) + d 2ef = 0.
F. Conice tritangente
Teorema 7. Dacă M, N sunt puncte izogonale în raport
cu triunghiul ABC, atunci există o conică G unică de focare
M, N tangentă fiecăreia dintre dreptele AB, BC, CA.
Demonstraţie sintetică. Fie X, Y simetricele lui M faţă de
BC, CA; avem CX = CM = CY, deci C aparţine mediatoarei lui
XY. Pe un detaliu reluat (mărit) în partea din dreapta sus a figurii
80 apar şi X¢ Î MX Ç BC, Y¢ Î MY Ç CA; patrulaterul MX¢CY¢
este inscriptibil şi, datorită izogonalităţii postulate: ØNCA
+ØX¢Y¢C =ØMCB +ØX¢MC =ØBX¢M = 90°, deci CN ^ X¢Y¢.
Privind (X¢Y¢) ca linie mijlocie urmează CN ^ XY, deci N este pe
mediatoarea lui (XY).
Fie N (N, 2a) cercul de centru N prin X; el trece şi prin Y şi
prin simetricul (nefigurat) Z al lui M faţă de AB. Vom interpreta
N drept cerc director al conicei căutate, G.
fig.81
80
Fie punctul (eventual impropriu) A¢ Î NX Ç BC. Dacă avem ca
în figură A¢ Î (NX) urmează A¢M + A¢N = NX = 2a şi precizăm
G drept elipsă. Altfel ar fi urmat ïA¢M -A¢Nï = NX = = 2a şi G
ar fi fost hiperbolă. O analiză rapidă a poziţiei lui M (şi N) faţă de
laturile lui ABC arată că alternativa evidenţiată nu depinde de
latura BC considerată a triunghiului ABC. Rezultă că A¢, B¢ Î
251
NY Ç CA şi C¢ Î NZ Ç AB sunt pe conica G. În triunghiurile de
tip A¢MX se constată că laturile bisectează unghiurile razelor
focale din A¢ (şi B¢, C¢); conform proprietăţii optice dreptele BC,
CA, AB sunt tangente lui G. Rearanjând ordinea argumentelor,
orice altă conică tritangentă G¢ trebuie să admită N drept cerc
director; urmează G¢ = G.
Observaţia 10. Să considerăm şi proiecţiile punctelor M,
N pe laturi (marcate dar nenotate pe figura 81). Ca proiecţii de
focare pe tangente, acestea se plasează (vezi teorema 8è11) pe
cercul principal P al conicei G. Se obţine astfel un important
rezultat de geometria triunghiului.
Cercul celor şase puncte. Triunghiurile podare a două
puncte izogonale sunt înscrise în acelaşi cerc.
Pentru a deduce (sintetic) un alt corolar al teoremei 7.
inserăm o lemă.
Lemă. Dacă (OM, (ON sunt izogonale în raport cu X O Y ,
a t u n c i p e n t r u d i s t a n ţ e l e x , y a l e l u i M l a O X , O Y ş i p e n t r u
distanţele x¢, y¢ ale lui N la OX, OY are loc xžx¢ = yžy¢.
Demonstraţia este imediată considerând P Î (OM încât
OP = ON şi distanţele sale p, q la OX, OY. Din triunghiuri con-
gruente p = y¢, q = x¢ şi din triunghiuri asemenea x:p = OM:OP =
y:q. Urmează imediat concluzia.
Teorema 8. Pentru o conică G cu centru unic, pro-
dusul distanţelor focarelor la o tangentă la G este constant.
Demonstraţia sintetică îmbină teorema 7 cu lema de mai
sus, compararea valorilor produselor făcându-se pentru două
tangente neparalele completate la un triunghi.
Demonstraţia analitică discerne cazul G - elipsă şi cazul
G - hiperbolă. În primul caz o tangentă arbitrară are ecuaţia
normală l-1(bx×cos u + ay×sin u – ab) = 0 unde l2 = b2cos2u +
+ a2sin2u = a2 - c2cos2u. Acum produsul distanţelor este
l-2ïbcžcos u - abïžïbcžcosu + abï = l-2žb2(a2-c2cos2u) = b2,
constant. Adaptarea demonstraţiei la hiperbole (parametrizate cu
funcţii trigonometrice hiperbolice) este imediată.
252
 Teorema 9. Dacă G este o conică tritangentă a este elipsă. Putem considera atunci G drept proiecţia unui cerc P
triunghiului ABC punctele de contact cu BC, CA, AB fiind A¢, situat într-un plan p. Perpendicularele pe (ABC) în A, B, C, A¢,
B¢, C¢ atunci dreptele AA¢, BB¢, CC¢ sunt în fascicul. B¢, C¢ intersectează p în A1, B1, C1, A1¢, B1¢, C1¢. Cercul P este
Vom prezenta trei demonstraţii: primele două prin înscris în D A1B1C1, punctele sale de contact cu laturile fiind A1¢,
teorema lui Ceva, a treia prin proiecţii spaţiale. B1¢, C1¢. Dreptele A1 A1¢, B1B1¢, C1C1¢ sunt concurente în punctul
Demonstraţia 1 (predomi- Gergonne G al triunghiului A1B1C1 ; proiecţia L a lui G în (ABC)
nant sintetică). Fie F un focar al lui aparţine dreptelor AA¢, BB¢, CC¢. Ca variantă se înlocuia
G. Conform teoremei lui Poncelet, proiecţia ortogonală cu o proiecţie centrală după ce se aşeza G pe
7.3, apar unghiuri egale: C¢FA cu un con circular drept ca în §12. Cu această adaptare demonstraţia
AFB¢, C¢FB cu BFA¢ şi A¢FC cu nu depinde de genul conicei G.
CFB¢ ale căror sinusuri le notăm
prin a, b, g. Urmează apoi: fig. 82 §14. Familii de conice
. A. Fascicule punctuale
Fie conice G, G¢ date prin ecuaţii punctuale
2 2
(1) E (x, y) = a1x 2+ 2a2xy + a3 y +2 2b1 x + 2b2 y + c = 0,
P e r m u t â n d c i c l i c ş i î n m u l ţ i n d a s i g u r ă m r e l a ţ i a l u i C e v a ş i

E ¢(x, y) = a1¢x + 2a2¢xy + a3¢y + 2b1¢x + 2b2¢y + c¢ = 0.

c o n c l u z i a .

Demonstraţia 2 (predominant analitică). Fie E (M) = 0

O primă întrebare cere determinarea punctelor lor comune.
ecuaţia conicei G. Pentru a = A¢ = =(1 d e d u c e m x
Rezolvarea algebrică a acestei probleme constă în analizarea celor
- a)xB + axC, yA¢ = (1 - a)yB + ayC. Vom considera polarele două ecuaţii cu o necunoscută, cea de a doua fiind interpretată ca parametru.
unor puncte M faţă de G având ecuaţii /pM/ = 0, unde /pM/ = x$ E Găsim astfel: (2)
=(1 - a)E unde s-a notat desigur L(y) = a 2y + b2, P(y) = a3y2 + 2b2 y + c, L¢(y) = a2¢y +
1(M) + y$E 2(M) + E 0(M). Se observă E i(A¢) =
+b2¢, P¢(y) = a3¢y2 + 2b2¢y + c¢. Cele două ecuaţii au măcar o rădăcină x
i(B) + +ažE i(C) pentru i = 1, 2, 0 şi prin urmare /pA¢/= = (1 - comună când realizantul lor se anulează, deci
a)ž/pB/ + až/pC/. Vom determina acum a încât /pA¢/ să se anuleze
(3) R( y ) =
în B şi în C; deducem (*)(1 - a)žE (B) + ažE (B, C) = 0, (1 - .

a)žE (B, C) + až E (C) = 0. Suntem asiguraţi că sistemul S e o b s e r v ă c ă R e s te p o l i n o m în g e n e r a l d e g r a d p a tr u , c e e a c e d i m in u e a z ă

admite soluţie nebanală; anularea determinantului său asigură [E atractivitatea metodei pe cazul general. Desigur, dup ă aflarea unei rădăcini y0,
evidenţierea rădăcinii comune x0 a ecuaţiilor doi nu mai prezintă dificultăţi.
(B, C)]2 = E (B)žE (C). Acum valorile lui E în A, B, C au acelaşi (Este posibil ca y0 să furnizeze două rădăcini x şi anume când doi dintre
semn; o eventuală amplificare a lui E ne permite să le determinanţii ce figurează în (3) se anulează).
considerăm strict pozitive, deci să avem: E (A) = f2(A), E (B) = Contextul permite să asociem fiecărui l din R È {¥} o
f2(B), E (C) = f2(C), E (B, C) = f(B)žf(C), E (C, A) = ecuaţie de conică (4) Fl(x, y) = E (x, y) + lE ¢(x, y) = 0
=f(C)žf(A), E (A, B) = f(A)žf(B). Acum sistemul (*) precizează determinând (cu rare excepţii) câte o
a/(1 – a) = - f(B)/f(C) şi este pregătită aplicarea teoremei lui conică Fl. Se spune că familia F =
Ceva. {Flïl Î R} reprezintă un fascicul
Demonstraţia 3 funcţionează direct doar în cazul când G (punctual) de conice şi Fl(x, y) este

253 254
ecuaţia fasciculului. (În general precizarea ²punctual² se omite
fiind subînţeleasă; când se doreşte negarea acestui atribut se
adaugă termenul ²tangenţial²). Conicele date se identifică în
fascicul pentru l = 0 şi pentru
l = ¥ (scoţând forţat l în factor şi
înlocuind 1/l = 0). Determinantul Dl asociat conicei Fl este
Ecuaţia Dl = 0 este în general de grad trei şi precizează valorile
lui l pentru care Fl degenerează în perechi de drepte. După
această etapă, determinarea punctelor comune lui G şi G¢ admite
abordări mai avantajoase:
1°. Desfacerea ca în lema 2, §2, a ecuaţiei F î n p r o
doi factori a0(x, y)žb0(x, y) = 0 şi intersectarea conicei G cu
fiecare dintre dreptele a0 = 0, b0 = 0.
2°. Găsirea a două rădăcini distincte l1, l2, desfaceri a1žb1 = 0,
a2žb2 = 0 urmată de rezolvarea sistemelor liniare a1 = a2 = 0, a1
= b2 = 0, b1 = a2 = 0, b1 = b1 = 0 ce vor furniza cele patru puncte
de intersecţie.
Observaţia 1. Dat fasciculul F, determinarea conicelor
²bază² nu mai este relevantă. În locul lui G, G¢ se pot lua Fp, Fq
cu p ¹ q, identificând ecuaţia Fp + mFq cu E + l E ¢ când l(1
+ m) = p + mq. În consecinţă, dacă G şi G¢ au în comun puncte
distincte A, B, C, D, este adesea convenabil să dăm ecuaţia
fasciculului prin F l = /AB/ž/CD/ + lž/AD/ž/BC/.
În continuare vom presupune că reperul ales este
euclidian. O altă chestiune ce se pune asupra unui fascicul F este
determinarea parabolelor ce îi aparţin. Chestiunea revine la
studierea ecuaţiei dl = 0. În general această ecuaţie este de gradul
al doilea. Cazul când dl = 0 este identitate survine atunci şi numai
atunci când G şi G¢ sunt parabole cu axe paralele.
În general într-un fascicul F există o singură hiperbolă
255
echilateră şi anume când (a1 + a3) + l(a1¢ + a3¢) = 0. Face excepţie
cazul când G şi G¢ sunt hiperbole echilatere şi atunci orice conică
din F este hiperbolă echilateră.
Teorema 1. Orice hiperbolă echilateră ce trece prin
vârfurile unui triunghi ABC trece şi prin ortocentrul său, H.
Demonstraţie. Conicele degenerate
se descompun în ïBCïžïADï cu
AD ^ BC, ïCAïžïBEï cu BE ^ CA sau
în ïABïžïCFïcu CF ^ AB şi conţin toate
ortocentrul H.
fig. 84
Pentru ca în fasciculul F să existe cel
puţin un cerc este necesar ca ecuaţiile (5) a2 + la2¢ = 0, a1 - a3 =
l(a3¢ - a1¢) să admită cel puţin o rădăcină comună, deci să aibă
loc: (6) . Având în vedere formula (14¢) din
d u s d e
§4.C, (6) se interpretează prin: G şi G¢ să admită axe paralele.
Dacă se doreşte ca (5) să aibă loc pentru orice l este necesar şi
suficient ca G şi G¢ să fie cercuri.
O chestiune interesantă asupra unui fascicul F raportat la
un reper afin este cea a precizării locului geometric L, al cen-
trelor conicelor din F. Pentru centrul conicei Fl sunt satisfăcute
condiţiile: (7) E 1 + lE 1¢ = 0, E 2 + lE 2¢ = 0 şi eliminarea lui
l conduce la ecuaţia (8) K (x,y) = E 1$ E 2¢ - E 1¢$ E 2
= 0,repre-zentând în general o conică ce constituie locul
geometric L.
Teorema 2. Locul geometric L al centrelor conicelor ce
trec prin patru puncte date A, B, C, D (oricare trei
necoliniare) este o conică ce trece prin următoarele puncte:
mijloacele I, J, K, L, M, N ale lui (AC), (BD), (AB), (BC),
(CD), (DA) şi intersecţiile E Î AB Ç CD, F Î AD ÇBC, H
Î AC Ç BD. Centrul acestei conice
este centrul de greu-tate G pentru
{A, B, C, D}.
Demonstraţie. În ipoteza că
256
punctul E ÎAB Ç CD este propriu vom considera un reper afin de
axe EA, EC. Fie deci E(0, 0), A(a, 0), B(a¢, 0), C(0, b), D(0, b¢).
Pentru ecuaţiile dreptelor AC, BD, AB, CD vom considera /AC/=
bx + ay - ab; /BD/= b¢x + a¢y - a¢b¢, /AB/= y, /CD/= x şi pentru
ecuaţia F l(x, y) = 0 vom găsi: F l(x, y) = (bx +ay - ab)(b¢x + a¢y
-a¢b¢) + lxy.
Făcând derivate parţiale în raport cu x şi y găsim că centrul Cl(x,
y) satisface:
b(b¢x + a¢y - a¢b¢) + b¢(bx + ay - ab) + ly = 0,
(9)
a(b¢x + a¢y - a¢b¢) + a¢(bx + ay - ab) + lx = 0.
Eliminând parametrul l găsim ecuaţia L (x, y) = 0 a locului
geometric L: (10)L (x, y) = (bx - ay)(b¢x + a¢y - a¢b¢) +
+ (b¢x - a¢y)(bx + ay -ab) sau
(11) L (x, y) = 2bb¢x2 - 2aa¢y2 - bb¢(a + a¢)x + aa¢(b + b¢)y.
Prin evidenta L(0, 0) = 0 atestăm E Î L. Având /AD/= =
b¢x + ay - ab¢, /BC/= bx +a¢y -a¢b găsim (a¢b¢ -ab)xF = =aa¢(b¢ -
b), (a¢b¢ - ab)yF = bb¢(a' - a) şi se verifică L(xF, yF) = 0. Sub forma
(10) este evident că L se anulează în H Î AC Ç BD. Punctele
, ,
, , a p a r ţ i n
evident lui L.
Centrul G al conicei L satisface bb¢(4x - a - a¢) = 0,
-aa¢(4y - b - b¢) = 0 şi se verifică imediat că este mijlocul
bimedianelor (KM), (LN) sau (IJ) şi teorema este complet
demonstrată în situaţia generică admisă: AB şi CD sunt secante.
Dacă AB êêCD, dar F Î AD Ç BC este propriu, revenim
în situaţia de mai sus atribuind lui F rolul lui E. Dacă AB êêCD şi
AD êêBC alegem reperul încât H(0, 0), A(a, 0), B(0, b). Urmează
C(-a, 0), D(0, -b) şi ecuaţia (11) devine b2 x2 - a2 y2 = = 0, L
degenerând în dreptele secante LN şi KM.
Observaţia 2. Conica L din teorema 2 este numită conica
celor nouă puncte a patrulaterului ABCD. (Ordinea punctelor
nefiind relevantă se poate admite că ABCD este patrulater, dar nu
257
neapărat convex). Două cazuri particulare de asemenea conice
sunt remarcabile.
1°. Luând D în centrul de greutate al triunghiului ABC mijloa-
cele A¢, B¢, C¢ ale laturilor aparţin lui L şi în calitate de inter-
secţii: A¢ Î AD Ç BC, B¢ Î BD Ç AC, C¢ Î CD Ç AB. Se
deduce că L este tangentă în A¢, B¢, C¢ laturilor triunghiului, adică
este elipsa Steiner a triunghiului median A'B'C'.
2°. Luând D în ortocentrul triunghiului ABC cele nouă puncte din
teorema 8.2 sunt: picioarele înălţimilor, mijloacele laturilor şi
mijloacele lui (AH), (BH), (CH), deci L coincide cu cercul celor
nouă puncte al D ABC.
B. Fascicule tangenţiale
Fie conice G, G¢ date prin ecuaţii tangenţiale (12):
E (X,Y,Z) = A1X2 + 2A2XY + A3Y2 + 2B1XZ + 2B2YZ + CZ2 E
*
*'/
(X,Y,Z) = A1¢X2 + 2A2¢XY +A3¢Y2 + 2B1¢XZ + 2B2¢YZ + +
C¢Z2. Luând pentru l Î R
(13) T l*(X, Y, Z) = E *(X, Y, Z) + lE ¢*(X, Y, Z)
,
interpretăm Tl* drept ecuaţie tangenţială a unei conice Tl. Familia T =
{Tlïl Î R} se numeşte fascicul tangenţial de conice.
Observaţia 3. Conceptele de fascicul punctual şi tangenţial sunt
distincte. Dacă unei conice Fl de ecuaţie punctuală Fl(x, y) = 0 i se asociază ca
în §2.4 ecuaţia tangenţială Fl*(X, Y, Z) = 0, parametrul l va interveni în
general şi la puterea a doua şi deci fasciculul punctual F nu va constitui un
fascicul tangenţial T. Şi trecerea duală ne conduce de la un fascicul tangenţial
T la o familie de conice depinzând pătratic de un parametru l.
Pentru a determina tangentele comune pentru G şi G¢
considerăm determinantul:
Dl * =
şi regăsim rădăcinile li ale ecuaţiei Dl* =
0; în general i = 1, 2, 3. Pentru l = li, Tl
= 0 admite o descom-punere de tipul (14)
258
(uiX + viY + wiZ)× ×(ui¢X + vi¢Y + wi¢Z) = 0 reprezentând o
pereche de puncte (eventual impro-prii) Mi(ui, vi, wi), Mi¢(ui¢, vi¢,
wi¢); se subînţelege că au fost date coordonatele lor omogene.
Dacă perechile de puncte rezultate sunt renotate prin (A, C), (B,
D), (E, F), atunci tangentele comune sunt drepte AB, BC, CD,
DA şi devine evident că descompunerea lui Tl trebuie urmărită
doar pentru două dintre rădăcinile li.
Adoptăm convenţia de a asocia unui punct M de coordo-
nate omogene m1, m2, m3 expresia /M/ = m1X + m2Y + m3Z
pentru a interpreta /M/ = 0 drept ecuaţie tangenţială a fascicu-
lului de drepte prin M. Cu notaţiile preconizate putem prezenta
fasciculul T prin ecuaţia tangenţială (15) Tl* = /A/ž/C/ +
+lž/B/ž/D/ = 0.
Teorema 3. Locul geometric al centrelor conicelor
tangente dreptelor AB, BC, CD, DA este o dreaptă  prin
mijloacele lui (AC) şi (BD).
Demonstraţia se bazează pe teorema 12 din è8. Alegând
reperul cu centrul în E Î AB Ç CD precizăm A(a, 0, 1), B(b, 0, 1),
C(0, c, 1), D(0, d, 1) şi (15) devine:
T l*(X, Y, Z) = (aX + Z)(cY + Z) + l(bX + Z)(dY + Z).
Anularea lui Tl 3* (adică a derivatei parţiale în raport cu Z)
asigură (a + lb)X + (c + ld)Y + 2(1 + l)Z = 0. Pentru
coordonatele omogene (x1, y1, z1) ale centrului avem deci:
rx1 = a + lb, ry1 = c + ld, rz1 = 2(1 + l).
Eliminarea parametrilor r şi l conduce la
(16) 2x1(c - d) + 2y1(b - a) + (ad - bc)z1 = 0,
reprezentând locul geometric cerut, o dreaptă  prin mijloacele
I(a/2, c/2), J(b/2, d/2) ale lui (AC), (BD).
Corolar (Dreapta Newton-Gauss). Într-un patrulater
complet ABCDEF mijloacele diagonalelor AC, BD, EF sunt
coliniare.
Într-adevăr, fasciculul tangenţial T putea fi dat prin pere-
chile de puncte (A, C) şi (E, F) teorema asigurând că  conţine şi
mijlocul lui (EF).
259
C. Reţele de conice
Fiind date ecuaţii punctuale de conice E , E ¢, E ¢¢,
pentru (l, m) Î R ´ R se consideră: F l, m = E + l$E ¢ + m$E ¢¢.
În general Fl, m = 0 reprezintă o conică Fl, m; familia F = {Fl, mï(l, m)
Î R ´ R} se numeşte reţea punctuală de conice.
Un exemplu de astfel de reţea este asociat unui triunghi ABC: familia
tuturor conicelor ce trec prin A, B şi C formează o reţea punctuală dată de
exemplu de: Fl, m = /AB/ž/AC/ + (lž/AB/ + mž/AC/)ž/BC/.
§15. Răspunsuri la PC-uri
PC.28. Se dau cercuri A, B, C; să se construiască un cerc O
tangent lor.
Este o problemă clasică, formulată şi rezolvată de către
Apolonius. Fiind date cele trei cercuri prin ecuaţiile lor, putem
căuta cei trei coeficienţi din ecuaţia redusă a cercului O . Fiecare
condiţie de tangenţă fiind de grad doi în aceste necunoscute,
obţinem un sistem de trei ecuaţii de grad doi şi ne putem aştepta
la 8 soluţii. Acest calcul preliminar atenţionează asupra dificul-
tăţii problemei. Considerăm uzuale pentru determinarea unui cerc
trei tipuri de condiţii: - să treacă printr-un punct; - să fie tangent
unei drepte; - să fie tangent unui cerc. Cum sunt necesare trei
astfel de condiţii, să codificăm cu simbolul (m,n,p) problema care
cere m condiţii de primul tip, n de tipul al doilea şi p de al treilea;
subînţelegem m + n + p = 3. Vom arăta că este convenabil să
rezolvăm acest mănunchi de probleme.
Două probleme ale mănunchiului sunt bine cunoscute:
• (3,0,0) cere cercul circumscris unui triunghi; • (0,3,0) cere
determinarea celor patru cercuri tritangente ale unui triunghi.
Există, în principal, două metode de a trece de la o
problemă a mănunchiului la alta mai simplă. Prima constă în
mărirea sau micşorarea razei cercului căutat spre a înlocui o
condiţie de tangenţă la un cerc cu aceea de a trece prin centrul
său. A doua transformă problema iniţială prin inversiune spre a
260
reduce numărul cercurilor la care se cere tangenţă. PC.29. Fie S i, tr e i s f e r e , o r i c a r e d o u ă ta n g e n te î n tr e e l e . F i e

Vom rezolva succesiv, schematic, câteva probleme din T familia sferelor tangente sferelor S i. Numim lanţ Soddy o aplicaţie σ:
mănunchi spre a ne crea o zestre de probleme rezolvate şi a învăţa N T, astfel încât, pentru orice n, sferele σ(n), σ(n+1) să fie tangente şi
modalităţi efective de reducere. σ(n+2) ¹ σ(n). Să se arate că orice lanţ Soddy este periodic de perioadă 6.
(2,1,0) va presupune date puncte A, B şi o dreaptă d, Aplicăm o inversiune cu polul în punctul de contact al
cerând cercul O prin A, B tangent la d. Datelor problemei le sferelor 2 şi 3, puterea fiind aleasă spre a nu afecta sfera S1.
vom adăuga punctul C comun dreptelor d şi AB (!) iar necunos- Sferele 2 şi 3 sunt transformate în plane paralele p, q. Acum, orice
cutelor punctul T de contact. Din puterea punctului C vom sferă din T va avea centrul în planul m echidistant de planele p, q
deduce ( 1 ) c e p e r m i t e g ă s i r e a l u i T ; v a u r m a
şi raza constantă, R, aceeaşi cu a sferei S 1. Condiţia de tangenţă
problemă (3,0,0). Cazul special AB y d permite identificarea cu S1 restrânge locul centrelor de la planul m la un cerc din acest
directă a lui T pe mediatoarea lui (AB). plan de rază 2R.
(2,0,1) este reductibil prin inversiune la precedentul. Se PC30. Fie un tetraedru ABCD şi un
punct arbitrar D’ interior triunghiului ABC. Se
poate însă constata că axa radicală a unui cerc arbitrar prin determină puncte A’, B’, C’ în planele BCD, ACD,
punctele date cu cercul C dat trece printr-un punct fix F; respectiv ABD încât AA’ yBB’ y CC’ y DD’. Să
contactele căutate sunt cele ale tangentelor din F la C . se arate că există o constantă k încât v(A’B’C’D’)
= = k$v(ABCD). Fig. 87
(1,2,0) poate fi concretizată numind punctul A şi dreptele
d, e. Cazul generic evidenţiază un punct O comun dreptelor date Apreciind problema drept dificilă îi căutăm o analoagă
şi un unghi al lor căruia punctul îi este interior. Se construieşte un plană. Fie un triunghi ABC şi un punct arbitrar C’ pe latura AB. Se
cerc C aproape bun: înscris în unghiul dorit dar netrecând prin determină puncte A’, B’ pe BC, respectiv AC încât AA’ y BB’ y CC’. Să
A. Fie B un punct comun lui C şi lui OA; omotetia de centru O se arate că există o constantă h încât σ(A’B’C’) = h$σ(ABC).
ce aplică B în A va transforma C în cercul căutat. Figura formată este un trapez. Se justifică intersectarea lui
(1,1,1) [cu notaţii A, d, C (C,c)] necesită o abordare CC’ cu A’B’, în C”. Se
directă. Fie F proiecţia lui C pe d. Se caută cercul O şi contactele ştie (sau se demon-
sale U, V cu cercul, respectiv dreapta dată. UV retaie într-un strează uşor) că punc-tul
punct D situat pe CF, deci uşor de construit (două poziţii, D şi C este mijlocul lui
Fig. 88 (C’C”). Raportul h al
D’). Cum D’, F, V, U sunt conciclice, ariilor considerate este dat de C’C” / C’C = 2.
Membrul secund este şi puterea lui D faţă de O , deci vom găsi În planul ABC considerăm triunghiul LMN, pedalul
punctul A’ în care DA retaie prin P r o b l e - m a punctului D’ în triunghiul ABC. În planul ADL identificăm A’ pe
s - a r e d u s a s t f e l l a ( 2 , 1 , 0 ) . DL astfel încât AA’ y DD’. Ne va fi util raportul α = =
C u a c e s t e p r e g ă t ir i , r e v e n i m l a p r o b l e m a e n u n ţa t ă , ( 0 , 0 , 3 ) . LD’/LA; AA’ = DD’ / α. Punctele B’, C’ se vor construi şi
D a c ă î n t r e c e r c u r i l e d a t e e x i s t ă d o u ă s e c a n t e ( s a u t a n g e n t e ) , estima analog folosind β = MD’ / MB, respectiv γ = ND’ / NC.
p r i n t r - o i n v e r s i u n e l e î n l o c u i m c u d r e p t e . Î n c a z c o n t r a r p u t e m Numerele α, β, γ sunt coordonatele baricentrice ale lui D’ în
g ă s i o i n v e r s i u n e c a r e s ă l e f a c ă c o n c e n t r i c e s a u e g a l e , u ş u r â n d raport cu ΔABC, deci verifică relaţia lui Gergonne α + β + γ = 1.
e s e n ţ i a l p r o b l e m a . În trapezul B’BCC’, paralela la baze prin L intersectează B’C’ în

261 262
L’. Deoarece BK / KC = β / γ deducem Fie S (O, R) sfera circumscrisă tetraedrului ABCD.
Î n t r a p e z u l A ’ A L L ’ , p a r a l e l a D D ’ l a b a z e i n t e r - Imaginea prin I a lui S - {D} este planul A’B’C’. Distanţa h’ de
s e c t e a z ă A ’ L ’ î n D ” ş i : D ' D " = aAA '+ (b + g ) LL ' = 3 × DD '. la D la planul A’B’C’ satisface h’$2R = k, deci 2Ru$h’ = def.
U r m e a z ă a c u m r a p i d c ă r a p o r t u l k c e r u t e s t e 3 .
Pentru volumele V, V’ ale tetraedrelor ABCD, A’B’V’D are loc
V ' DA '× DB '× DC ' def 2 R × h '
egalitatea = = 3 = . Amplificăm ega-
PC.31. Fie un triunghi ABC ale cărui V DA × DB × DC u u2
unghiuri nu depăşesc 120°. Să se determine punctul F litatea obţinută cu S’, ţinem cont de (1) şi de evidenta h’$S’ = 3$V’,
(numit al lui Fermat) ce conferă minim sumei MA +
+ MB + MC şi să se exprime acest minim t = FA +
pentru a obţine T = 6$R$V, formulă descoperită independent de
+ FB+ FC în funcţie de elementele triunghiului ABC. August Crelle şi Cristian von Staudt.
Pentru M arbitrar, interior triunghiu- Fig. 89
lui ABC, rotim cu 60° triunghiul BCM, spre PC.33. Ştiind că triunghiul ABC este echilateral, ce valori poate lua
raportul simplu de numere complexe (A,B; C)?
exterior, aducându-l în poziţia BA’N. Triunghiurile BCA’, BMN
fiind echilaterale, avem MA + MB + MC = AM + MN + + Evident, raportul simplu este dat de cos60° ± i$sin60°
NA’ ³ AA’. Pentru a realiza minimul AA’ al sumei, M trebuie 1± i 3
= .
luat pe AA’ astfel încât Ø BMA’ = 60°. A doua condiţie afirmă că 2
M aparţine şi cercului A’BC. Se arată acum uşor că punctul F
obţinut prin această intersecţie aparţine şi dreptelor şi cercurilor PC.34. Teorema de închidere a lui Poncelet presupune date trei
similare pentru vârfurile B, C. Avem deci t = AA’; cu teorema conice: K, L, M. Se consideră puncte X, Y, Z variabile pe K încât XY şi XZ să fie
tangente ,,în acelaşi mod” la conicele L, respectiv M. În aceste condiţii, există o
cosinusului în triunghiul ABA’ deducem: conică N încât YZ să fie tangentă la N. Demonstraţiile acestei teoreme sunt
- 2ac × cos ( B + 60 ) . D u p ă d e s f a c e r e a c o s i n u s u l u i , f o l o s i n d r e l a - suficient de complicate. Un caz particular ce beneficiază de demonstraţie relativ
simplă apare atunci când conicele L, M se reduc la puncte L, M. Solicităm aici o
ţ i i u z u a l e î n t r i u n g h i u l A B C r e ţ i n e m t 2 = s + 2S 3, u n d e s - a f o - ilustrare a acestei teoreme în care K să fie un cerc iar L = M = N un alt cerc.
losit notaţia relativ frecventă s = ( a 2 + b 2 + c 2 ) / 2 = p 2 - r 2 - 4rR. Problema are un vizibil caracter proiectiv, deci putem
opera o transformare proiectivă prin care să ne asigurăm că
centrul conicei K este un punct M convenabil; păstrăm simetria
PC.32. Fie un tetraedru ABCD cu lungimile muchiilor BC = a, CA = b, enunţului luând M drept mijlocul lui (AB). Mai departe, putem
AB = c, AD = d, BD = e, CD = f. Să se arate că mărimile ad, be, cf sunt lungimile
laturilor unui triunghi şi să se exprime aria T a acestui triunghi cu ajutorul mărimilor:
presupune K adusă la forma canonică afină, unul dintre diametri
R = raza sferei circumscrise tetraedrului, V = volumul tetraedrului. fiind AB. Putem deci lua ecuaţia conicei K x 2 + y 2 - 1 = 0,
Fie I inversiunea de pol D şi putere k unde k$u = def, u [pentru a lua X(cosα, sinα)], A(a, 0), B(-a, 0) şi calculele vor fi
fiind un segment arbitrar ce conferă omogenitate relaţiilor suficient de simple.
geometrice. Pentru imaginile A’, B’, C’ ale lui A, B, C prin I, Considerăm un triunghi ABC, luăm K drept cercul
deducem au$DA’ = bu$DB’ = cu$DC’ = def (1) şi u$B’C’ = ad, circumscris şi L = M cercul înscris. Pentru X în A (sau B, sau C)
u$C’A’ = be, u$A’B’ = cf (2). Egalităţile (2) asigură că un este evident că YZ va fi tangentă aceluiaşi cerc L. Pentru X
triunghi asemenea cu A’B’C’ are lungimile laturilor cerute. arbitrar pe K, formula lui Euler OI2 = R2 -2Rr, ne conduce rapid
Pentru aria S’ a triunghiului A’B’C’ are loc u2S’ = T (1). la concluzia că I şi r îşi păstrează semnificaţiile de centru,

263 264
respectiv rază de cerc înscris, deci vom avea şi N = L. dreaptă prin C.

PC.35. Fiind dat un triunghi ABC, să se construiască un punct M şi PC.37. Fie triunghiul ABC şi triunghiuri echilaterale A’BC, AB’ C,
să se determine un număr m astfel încât AM + a = BM + b = CM +c = m. ABC’ în exteriorul său, având centrele A”, B”, C”. Să se demonstreze
Desigur, m este mai mare proprietatea lui Napoleon: triunghiul A”B”C” este echilateral.
decât a, b sau c. Gândim (greşit Vom prezenta trei soluţii. Prima
dar util) m = p şi considerăm soluţie se bazează pe PC.31 şi consideră
cercurile A (A,p-a), B (B, p-b), centrul de greutate G al triunghiului
C (C, p-c); acestea sunt, câte două, Fig. 90 ABC. Au loc GA” yAA’, 3$GA” =
tangente în contactele D, E, F ale cercului înscris I (I, r) cu BC, AA’= = t şi analoagele, deci G este
CA, AB. Punctul M trebuie să fie interior triunghiului curbiliniu centrul cercului circumscris triunghiului Fig. 91
DEF (laturile sale fiind arce ale cercurilor numite) şi anume centrul A”B”C”. Razele GA”, GB”, GC”
unui cerc M tangent exterior cercurilor A , B şi C. (Raza ρ a formează între ele unghiuri egale cu ale dreptelor AA’, BB’, CC’,
acestui cerc va fi m – p). Avem deci de parcurs o etapă ce constituie deci de 120°.
o concretizare comodă a problemei lui Apolonius, dată aici drept A doua soluţie. Avem 4$BA” = a $BC” = c
4

PC.28. Cu o inversiune I de pol D şi putere k = A (D) aflăm că ØA”BC” = B +60° şi un calcul similar celui din PC.31 pentru t,
cercul N = I(M) trebuie să aibă centrul pe înălţimea din A, mai asigură 4$A”C” = t 3, ....
departe decât A de BC, raza p – a şi să fie tangent cercului A . A treia soluţie se bazează pe reprezentarea geometrică a
Urmează relativ uşor formula ce exprimă m cu ajutorul invariantului numerelor complexe. Convenind să notăm numerele complexe la
lui Gergonne g = r + 4R: m(2p +g) = p(3p + g) (1). fel ca afixele lor şi presupunând triunghiul ABC orientat pozitiv,
Construcţia cerută poate fi dată astfel: construim grafic m vom avea A " = (1 - h) × B + h× C şi permutări ciclice, de îndată ce
furnizat de (1) apoi două dintre cercurile (A, m-a), (B, m-b), (C, m-c),
care se vor intersecta în M. Se poate însă demonstra că M este pe luăm 2 3 × h = 3 - i. Considerând şi e = cos 60 + i × sin 60 =
(IГ), unde Г este punctul lui Gergonne şi 2p$IM = g$MG; aceasta ( )
= 1 + i 3 / 2, deducem rapid A"- B " = e × (C "- B "), ...
conduce la o construcţie mai economică a lui M.
  PC.38. Fie tetraedrul ABCD. Un plan paralel cu (ABC) taie
PC.36. Se dau: puncte A, B; vectori u , v şi un număr real k. muchiile AD, BD, CD în A’, B’, C’. Se consideră punctul M comun planelor
  (A’BC), (AB’C), (ABC’) şi punctul N comun planelor (AB’C’), (A’BC’),
Pentru t variabil în R se consideră puncte M, N, P astfel încât: AM = t × u, (A’B’C). Să se arate că punctele A, M, N sunt coliniare.
   
BN = t × v, MP = k × PN . Se cere locul geometric al punctului P. Fie: H, I, J mijloacele muchiilor BC,
Această extensie a unei probleme a lui Hjemslev este CA, AB; H’, I’, J’ mijloacele segmentelor
consonantă cu PC.7. Pentru t = 0 se obţine drept punct al locului B’C’, C’A’, A’B’; G centrul de greutate al
geometric punctul C caracterizat prin S e c o n s t a t ă
triunghiului ABC; k = DA’ /DA = ... În
triunghiul DAH (cu A’H’ yAH) punem în
a p o i c ă a r e l o c Î n c a z u l f o a r t e s p e c i a l
evidenţă intersecţiile X, Y ale lui DG cu Fig. 92
  
u + kv = 0, l o c u l l u i P s e r e d u c e l a p u n c t u l C ; î n r e s t , s e o b ţ i n e o planele A’BC, AB’C’, reprezentate de dreptele A’F, respectiv

265 266

AF’. Cu Menelaos, găsim Valorile
din membrii secunzi se păstrează pentru triunghiurile DBI, DCJ,
deci punctele X, Y coincid cu M, respectiv N.
§16. Locul geometriei analitice
Ne permitem în acest paragraf final câteva opinii personale
referitoare la poziţia geometriei analitice în didactica matematicii în general şi a
geometriei în special. Mai adăugăm că aceste opinii par minoritare.
Se afirmă frecvent că (*) ²principala virtute a geometriei
analitice este aceea de a asigura o metodă algoritmică de rezol-
vare a tuturor problemelor de geometrie². Avem mai multe
obiecţii faţă de asemenea formulări.
Geometria analitică este o metodă; ea oferă linii de abordare
pentru majoritatea problemelor de geometrie, dar este discutabil că
aceste linii pot fi convenabil finalizate. Investigând în clasa
problemelor de geometrie ce le cunoaştem, apreciem la 25%
procentajul problemelor soluţionabile (în esenţa lor şi nu neapărat în
detalii) analitic. Am adăuga că mai mult de jumătate dintre acestea
câştigă în ²viteză² şi ²precizie² dacă în soluţie se apelează şi la
considerente sintetice. Nu gândim fraza de mai sus ca un reproş, ci
doar ca o nuanţare a unei formulări exagerat de abrupte. Ca metodă
(sau ansamblu de metode) geometria analitică trebuie comparată cu
alte metode geometrice şi o asemenea comparaţie este favorabilă
geometriei analitice. (Metode ca ²transformări geometrice², ²relaţii
metrice², ²comparări de arii² dovedindu-şi eficienţa pe procentaje de
1-2%). Este corect să spunem că geometria analitică transferă o
267
problemă de geometrie P într-o problemă de algebră P'. Apare aici
speranţa că algebra oferă metode algoritmice de rezolvare a
problemei P', dar aici intră în discuţie bogăţia de metode şi
creativitatea ce le posedă rezolvitorul în geometrie comparativ cu
algebra.
În plan didactic este util să luăm în discuţie şi estetica
problemelor P şi P'; presupunându-le rezolvabile, merită vorbit şi
de estetica soluţiei. Apreciem că, relativ frecvent, probleme P
frumoase se transferă (uneori cu opinteli) în probleme P' urâte ce
au parte de soluţii nerelevante. Această apreciere nu porneşte de
la un plus personal de simpatie faţă de geometrie, ci de la faptul
că se analizează aici trecerea de la P la P'. În replică, putem vorbi
despre probleme de algebră Q ce se transferă prin mijloace ale
geometriei analitice în probleme de geometrie Q'; aici,
preponderent, Q va fi frumoasă, transferul discutabil, Q' urâtă şi
cu rezolvare nerelevantă.
Din partizanat faţă de o formulare (*) au fost selecţionate
probleme P' dintr-o clasă C de probleme algoritmizabile alge-bric.
(Discuţia sistemelor liniare şi reducerea formelor pătratice par a
contura acceptabil clasa C). Se constituie apoi o clasă A de
probleme P de geometrie, precizându-se modul lor de transfer t în
probleme P' Î C şi se acreditează ideea (**) că geometria
analitică este (A, t) ! Apreciem că o astfel de idee (**) este
justificată doar ca pledoarie (iniţială) pentru geometria analitică.
(Nu se consideră nesportiv ca într-o pledoarie să fie minuţios
selectate argumentele ²pro² şi ignorate sau minimalizate cele
²contra²). Să admitem deci din formularea (*) că este o virtute a
geometriei analitice posibilitatea de transfer a unei clase largi de
probleme de geometrie în probleme algoritmizabile algebric. Nu
împărtăşim părerea că aceasta ar fi principala virtute !
Am aprecia prioritar geometria analitică, atât în plan
ştiinţific cât şi în plan didactic, pentru capacitatea ei de a conexa
domenii matematice relativ disjuncte: geometria şi algebra
(uneori şi analiza). Această conexare poate fi benefică şi pentru
geometrie şi pentru algebră.
Dar acest poate fi nu prea îl credem realizabil dacă ne
268
mărginim la indicarea doar a unui mecanism singular de transfer deformant•. Z•bava asupra cazului n = 2 începe s• fie esen•ial• pentru c• aici
t. Puşi în faţa unei probleme P nebanale şi decişi să o rezolvăm conicele au defini•ii atât geometrice cât •i algebrice •i compararea lor este element
analitic, trebuie întâi să optăm pentru un sistem de reperare esen•ial al geometriei analitice. Tot n = 2 asigur• •i ²vizualizarea calculelor², deci
sprijinul concret necesar în în•elegerea •i acceptarea unor idei generale.
(euclidian, sau afin, sau chiar proiectiv, baricentric sau normal, La inserarea acestor selecţiuni din Bazele geometriei analitice plane
punctual sau tangenţial). Apoi să alegem efectiv un asemenea în cursul de Măsuri în geometrie a prevalat o opinie a autorului rezumabil ă
reper (spre a simplifica transferul efectiv fără a diminua sime- prin aserţiunea fiecare învăţătură îşi are vârsta optimă. Zicem că geometriei
triile). Prima alegere reclamă şi cunoaştere, ambele înseamnă şi sintetice i se potriveşte adolescenţa. Spre sfârşit de facultate prezumţia
creativitate (atât în geometrie cât şi în algebră). Alegerea efectivă adolescenţei devine aproape gratuită. A fost aici inserată nuanţarea dată de
aproape, deoarece vizarea meseriei de profesor de matematică facilitează
a transferului necesită preestimarea dificultăţii calcu-lelor şi disponibilităţi de apropiere raţională şi afectivă de potenţialii elevi. Ideea de a
preestimarea pare a fi mai importantă decât calculul efectiv. reveni la geometrie sintetică prin metodele celei analitice ni se pare potrivit ă
Cu alte cuvinte, problema P impune gândirea transferului t tinerilor ce aprofundează studii universitare de matematică.
într-o mulţime (cât mai amplă) T; problema P' depinde de
alegerea lui t în T atât ca rezolvabilitate cât şi ca estetică !
Rezolvarea problemei P' poate deveni relevantă dacă este
analizată dependenţa ei de alegerea lui t în T şi dacă etapele ei
principale sunt ²întoarse prin t-1 în geometrie².
Capitolul V. MĂSURI COMPLEXE
Dorim să semnalăm încă două dezavantaje didactice ce ni
se par majore ce derivă din adoptarea punctului de vedere (*).
Un dezavantaj constă în apariţia unui dispreţ faţă de
²demodata geometrie sintetică². Geometria analitică, metodă a
geometriei, nu îşi poate exercita rolul de a prezenta geometria (la CUPRINS CAPITOL V
un nivel de abstractizare şi unitate mai înalt) negând obiectul (=
geometria) pe care îl studiază.
Un al doilea dezavantaj deriv• din supraestimarea laturii
algoritmice. Exagerând în scopul argument•rii am spune c• se è1. Proprietăţi algebrice ..................................................... 274
transmite mesajul: ²înva•• cum s• nu gânde•ti, memoreaz• è2. Interpretarea geometrică ............................................... 277
formule, aplic•-le •i las• calculele s• se duc• unde vor ele ². è3. Operaţii cu numere complexe ...................................... 282
Gândim acum la elevii ce vor face o facultate la care înva•• •i matematica. è4. Studiul figurilor rectilinii ............................................ 288
(Chiar dac• procentajul lor este mai mic, sunt prea importan•i pentru a-i ignora).
è5. Raportul simplu a trei puncte ........................................ 298
Pentru ace•tia, geometria analitic• este (sau trebuie s• fie) principala leg•tur• între
geometria din •coal• •i matematica din facultate. În facult••i se cam trece direct la è6. Biraportul numerelor complexe ..................................… 303
geometria analitic• n-dimensional•. Desigur, se câ•tig• astfel în generalitate •i în è7. Probleme asupra cercului ............................................. 316
abstractizare. Noi ne întreb•m dac• asta este geometrie sau algebr• liniar• în
formularea ce am prezentat-o drept cuplu (A, t) ? Nu avem nimic împotriva algebrei
liniare dar ne întreb•m dac• titulatura este bun•.
Când se exagereaz• în abstractizare •i generalitate, peste preg•tirea intui-tiv•
anterioar• corespunz•toare, cre•te riscul înv•••rii mecanice ce nu este formati-v• ci

269 270
 4. Comutativitatea adunării:
5. Asociativitatea înmulţirii:
6. Existenţa numărului complex 1 cu proprietatea
7. Existenţa, pentru orice număr complex a in v e r s u lu i în c â t

8. Comutativitatea înmulţirii:
9. Distributivitatea înmulţirii faţă de adunare:

Observaţia 1. Pentru cititorul ce posedă noţiunea de corp,

proprietăţile 1 - 9 exprimă că: este corp (în raport cu opera-
§ 1. Proprietăţi algebrice ţiile de adunare şi înmulţire mai sus definite). Pentru numărul
Fie m u l ţ i m e a n u m e r e l o r r e a l e ş i m u l ţ i m e a n u m e r e l o r
complex s e o b s e r v ă u ş o r

c o m p l e x e . C o n s i d e r ă m c u n o s c u t f a p t u l c ă u n e l e m e n t d i n S e p o a t e a s o c i a , d e c i , o r i c ă r u i n u m ă r c o m p l e x

este de forma c u a şi b în s i m b o l u l i f i i n d c a r a c t e -
n u m ă r u l r e a l n e n e g a t i v a c e s t n u m ă r s e n o t e a z ă p r i n

r i z a t p r i n P r i n u r m a r e , m u l ţ i m e a n e e s t e d a t ă î m p r e -
şi se numeşte modulul numărului complex
u n ă c u a p l i c a ţ i i l e : u n d e R e ş i
Observaţia 2. Dacă e s t e u n n u m ă r r e a l , n u m ă r u l m a i s u s

u n d e .
definit coincide cu valoarea absolută a lui p r i n u r m a r e , c â n d

Aceste funcţii sunt numite partea reală respectiv partea ima- se poate citi simbolul î n e g a l ă m ă s u r ă p r i n : m o d u l u l l u i

ginară. Numerele complexe ş i c o i n c i d d a c ă

valoarea absolută a lui Atunci când
s a u p r i n s e

ş i n u m a i d a c ă ş i a d i c ă d a c ă ş i
consideră însă greşită citirea simbolului sub forma „valoa-rea
D a c ă a r e l o c p r i m a e g a l i t a t e , absolută a lui
i a r î n l o c u l c e l e i d e - a d o u a a r e l o c s p u n e m c ă
Teorema 1. Pentru orice numere complexe şi
numerele complexe ş i s u n t conjugate şi notăm M a i a r e l o c i n e g a l i t a t e a ce devine
c o n s i d e r ă m c u n o s c u t e o p e r a ţ i i l e d e a d u n a r e ş i d e î n m u l ţ i r e p e egalitate ddacă există un număr real nenegativ î n c â t

Demonstraţie. Inegalitatea din enunţ este echivalentă cu

c e d e v i n e :

Dintre proprietăţile acestor operaţii remarcăm aici:

1. Asociativitatea adunării ( * )

2. Existenţa numărului complex 0, ce satisface A i c i , d a c ă m e m b r u l î n t â i e s t e n e g a t i v s a u n u l , i n e g a l i t a t e a e s t e

3. Existenţa pentru orice număr complex a n u m ă r u lu i c o m p le x

a s i g u r a t ă , i a r , d a c ă e s t e p o z i t i v , e s t e e c h i v a l e n t ă c u :

în c â t ( * * ) ş i e s t e e v i d e n t a d e v ă r a t ă .

271 272
 (**) devine egalitate dacă şi numai dacă există r e a l î n c â t

ş i S u b s t i t u i n d î n ( * ) s e o b ţ i n e Pauza de cafea 39
7. 3. Dat patrulaterul ABCD cu ADyBC şi AD B C , f ie M ( A B ) ,

c e e s t e e g a l i t a t e n u m a i d a c ă
a s t f e l în c â t M A : M B = k ( k > 0 ) . P a r a le la p r i n M la A D i n t e r s e c te a z ă

Teorema 2. Fie u n n u m ă r r e a l p o z i t i v d i f e r i t d e 1 ş i n u m e -
(CD) în N. a) Dacă AD = a şi BC=b, arătaţi că (1+k)$MN= b )

r e l e c o m p l e x e d i s t i n c t e a , b ; e x i s t ă u n n u m ă r c o m p l e x c ş i u n
În suprafaţa triunghiulară [P1P2P3], P1P2P3 1P2P3, se consi-deră I n t P

număr real pozitiv r, încât: punctele A şi B, astfel încât suma distanţelor fiecărui punct la laturile
(10) triunghiului P1P2P3 este aceeaşi (a1 + a2 + a3=d=b1 + b2 + b3). Arătaţi
Demonstraţie. Condiţia e s t e e c h i v a l e n t ă s u c - că : oricare ar fi M ( A B ) , s u m a d i s t a n ţe lo r s a le la la t u r i l e

c e s i v c u e g a l i t ă ţ i l e :
triunghiului P1P2P3 este tot d (m1+m2+m3=d). Corneliu Savu

§ 2. Interpretarea geometrică
I p o t e z a
Fie un plan P în care presupunem aleasă o unitate de lungime şi
un unghi drept xOy orientat în sens trigonometric. Se poate
asigură existenţa numărului complex c încât:
reprezenta pe dreapta (Ox) orice număr real a printr-un punct unic
(11) C u a c e a s t ă n o t a ţ i e , e g a l i t a t e a d e m a i
X încât X este pe semidreapta
( d a c ă î n ţ e l e g e m c ă

s u s d e v i n e s u c c e s i v :
Ox şi X coincide cu O, iar dacă
d a c ă a t u n c i

vom lua X pe prelungirea semidreptei Ox încât Î n m o d

analog se poate reprezenta orice număr real b printr-un punct unic

( 1 2 )

Y al dreptei (Oy) încât ( P e n t r u v a f i p e

S e n o t e a z ă m e m b r u l s e c u n d p r i n f ă r ă a ş t i î n c ă

semidreapta Oy etc). Fiind dat un număr complex s e

dacă se poate alege r număr real pozitiv pentru a asigura egalitatea consideră punctele X pe (Ox) şi Y pe (Oy) încât
subînţeleasă. Folosind şi notaţia (11) se obţine: Paralela prin X la (Oy) taie
paralela prin Y la (Ox) într-un
punct M. S-a indicat astfel un
Se poate deci considera numă-
procedeu de a asocia unui
rul real pozitiv r dat de: (13) c e c o n f e r ă e g a - număr complex arbitrar z un
l i t ă ţ i i ( 1 2 ) , d u p ă s i m p l i f i c a r e a f a c t o r u l u i n e n u l f o r m a
punct M al planului P, deci s-a
definit o funcţie
e v i d e n t e c h i v a l e n t ă c u q . e . d .
A ş a c u m s e î n t â m p lă d e o b ic e i

Observaţie. Interpretăm teorema 2 ca o redemonstrare a locu-lui c â n d s e p r o p u n e s ă r e p r e z e n -

geometric cercul lui Apolonius. t ă m a n u m i t e m ă r i m i a b s t r a c t e

Fig. 1
Notă. După prima listare a actualei cărţi, în 24 – 26 ianuarie 2003 a avut loc la Focşani
p e d e s e n , s e s p u n e c ă c o n -
concursul interjudeţean Unirea, intrat în tradiţie drept competiţie tare. Inserăm în câteva pauze
de cafea consecutive, 39 – 42, probleme de geometrie din acest concurs. s t it u i e o „ d i a g r a m ă ” . P e n t r u a d i f e r e n ţ i a a c e a s t ă d i a g r a m ă d e a l t e l e

o v o m b o t e z a c u n u m e l e u n u i a d i n t r e m a t e m a t i c i e n i i c e a u f o l o s i t - o

273 274
pentru prima oară şi vom spune că c o n s t it u i e o diagramă pur imaginare; imaginile acestor puncte se situează pe (Oy) ce îşi
Argand. justifică astfel denumirea de axă imaginară. Aplicând teorema lui
Notă istorică. Descoperirea interpretării geometrice a numerelor complexe Pitagora în triunghiul OXM din figura 1 avem
este în principal legată de numele a trei matematicieni. Inginerul geometru K.
d e c i u n d e
Wessel (1745 – 1818) publică pentru prima oară o astfel de interpretare în 1799
la Copenhaga; lucrarea a rămas însă necunoscută fiind redescoperită abia peste C o n s t a t ă m a s t f e l u ş o r :

un veac. Geometrul francez J. R Argand (1768 – 1822) publică în 1806: „Essai ( 1 )

sur une maniére de représenter les quantités imaginaires…” unde această
interpretare este intens folosită, ducând şi la una din primele demonstraţii ale Fiind dat un număr real pozitiv r, egalitatea n u

teoremei fundamentale ale algebrei (orice polinom cu coeficienţi complecşi determină numărul complex z ci precizează doar că punctul
admite cel puţin o rădăcină complexă). Şi această lucrare a rămas o vreme fără
ecou în lumea matematică. Marele şi multilateralul matematician german K. F.
s e O şi rază r. Să mai
g ă s e ş t e p e c e r c u l d e c e n t r u

Gauss conturase în teza sa din 1799 interpretarea geometrică în discuţie, dar a observăm că pentru orice număr complex nenul ,

publicat abia în 1828 o teorie completă a numerelor complexe în care foloseşte

diagrama de mai sus (citată, uneori, sub denumirea de interpretarea lui Gauss).
După redescoperirea lucrării lui J. R. Argand, în lumea matematică mondială
există un număr real t încât ş i Î n tr -

devine preponderentă denumirea de diagramă Argand ce s-a utilizat mai sus. adevăr, dacă dacă numărul real
După câte ştim, în literatura matematică română nu au fost precizate astfel de s a t i s f a c e c o n d i ţ i i l e î n d i s c u ţ i e : d a c ă t este 0 sau p
denumiri. De o largă circulaţie la noi în ţară se bucură termenul propus în 1821 la
Ranchy: afix al lui M pentru numărul complex A i c i s e v a e v i ta
după cum r e s p e c t i v , p o s i b i l i t a t e a a f o s t

e x c l u s ă p r i n i p o t e z a i n i ţ i a l ă
f o l o s ir e a e x c lu s i v ă a te r m e n u l u i a f ix d in c a u z a s la b e i s a l e c i r c u l a ţi i în m a te -

m a ti c a m o n d ia lă c o n te m p o r a n ă . C o

Fie un punct arbitrar a l p l a n u l u i P; există puncte n f o

r m
ş i î n c â t F i e n u m e r e l e

d e t
r e a l e c e s a t i s f a c s - a d e t e r m i n a t a s t f e l u n n u m ă r
e r m

c o m p l e x î n c â t S - a d o v e - d i t a s t f e l c ă
i n ă r

f u n c ţ i a a d m i t e i n v e r s ă , d e c i e s t e b i je c t i v ă . A v e m d e c i i i

posibilitatea de a identifica prin diagrama n u m e r e l e c o m p l e x e c e

prin puncte ale planului P. O astfel de identificare a apărut deja pe a m

figura 101, unde s-a renunţat a nota anumite puncte i n d i c â n d

Fig. 2 Fig. 3 f ă c

u t - o
a l ă t u r a t d o a r v a l o a r e a n u m ă r u l u i c o m p l e x p e n t r u c a r e a r e l o c
s e c o n s t a t ă c ă a r e lo c C o n s i d e r ă m p e f i g u r a 3 ş i c e r c u l

de centrul O ce trece prin

V o m f o lo s i î n c o n t i n u a r e c u i n t e r m it e n ţ e s i m b o l u r i l e
F i e p u n c t u l î n c a r e a c e s t

ş i p e n t r u a P sunt de
n u u i t a c o m p l e t c ă m u l ţ i m i l e ş i
cerc este tăiat de semidreapta ce porneşte din O spre
fapt distincte. Orice număr real a este şi un număr com-plex,
N u m ă r u l e s t e i n t e r p r e t a t a s t f e l p r i n r e g u l a u r m ă t o a r e :
i m a g i n e a p r i n d i a g r a m a A r g a n d a a c e s t o r n u m e r e e s t e

dreapta (Ox) şi este deci justificată denumirea axa reală pentru este lungimea arcului luat în sens
( 2 )

această dreaptă. Numerele complexe de forma s e m a i z i c ş i

trigonometric.

275 276
 Observaţia 1. Se consideră că t este un număr real şi nu un unghi. Din punct semidreptele (de origine O conţinând r e s p e c t i v ,

de vedere intuitiv ne putem imagina că rotim semidreapta (Ox) în jurul lui O în

sens trigonometric până ajunge incidentă punctului M. Dacă a d i c ă d a c ă în
A v e m : ( 7 ) C o n c h i d e m c ă

cursul acestei rotiri semidreapta Ox nu se suprapune peste semi-dreapta orice număr complex nenul z se poate exprima în mod unic sub
atunci putem concepe r drept măsură în radiani a unui unghi. Dacă ( s itu a ţi e forma: (8) î n c â t ş i

s u g e r a tă p e fig u r a 3 d e c a z u l c â n d M o c u p ă p o z i ţi a r o ti r e a tr e b u i e c o n ti n u a tă
l u â n d î n a c e s t s c o p ş i u n i c i t a t e a r e z u l t ă d i n

şi după trecerea peste semidreapta t drept unghi

consideraţii geometrice simple. Pentru (8) se va folosi denumirea:
ş i n u v o m m a i p u te a c o n c e p e

(în accepţia ce o dăm în matematică acestei noţiuni). Mai semnalăm însă că, în
fizică sau în aplicaţii tehnice, se dovedeşte utilă o altă definiţie a unghiului (ca scrierea numărului complex sub formă trigonometrică. Pentru
măsură a unei mişcări de rotaţie); afirmaţia că t este unghi este corectă în această uşurarea unor calcule se acceptă drept formă trigonometrică a
accepţie. numărului complex z orice exprimare de forma
Observaţia 2. În unele lucrări, argumentele numerelor complexe se aleg în cu deci fără a mai impune condiţia
intervalul ş i p o t f i i n te r p r e ta te c a u n g h iu r i o r i e n ta te (în s e n s tr i g o n o -
Astfel, forma trigonometrică a unui număr complex nu
m e tr i c c e l e d in în s e n s u l a c e l o r c e a s o r n ic u lu i c e l e la lte ). D e ş i a r e u n

c a r a c te r g e o m e tr i c m a i p r o n u n ţa t, a c e a s tă a l e g e r e e s te m a i p u ţi n r ă s p â n d i tă .
mai este unică, putând lua orice „pseudoargument” al lui z.
P r a c ti c , m o d a l i ta te a a l e g e r ii a r g u m e n te l o r a r e d o a r s e m n i fi c a ţii m in o r e ş i n u a p a r
Deoarece există k unic în încât pentru această va-
inconveniente la înlocuirea unui argument u prin „pseudo-argumentul” loare a lui precizăm că e s t e f o r m a t r i g o n o -

n număr întreg. c u
metrică canonică a numărului complex z.
S-a definit deci o funcţie c e a s o c i a z ă
Pauza de cafea 40
numărului complex z „argumentul” său, t, număr real unic carac- 7.4. Fie trapezul ABCD (ADyBC) şi AD>BC), E mijlocul dia-
terizat prin: (3) ş i gonalei (BD) şi F piciorul perpendicularei din B pe dreapta AD.
A t r a g e m a t e n ţ i a c ă p r a c t i c a f o l o s i r i i f u n c ţ i e i „ a r g ” a i m p u s o a) Dacă (AB) yAC şi 2$EF=AC. b) Arătaţi
( C D ) , a r ă t a ţ i c ă : E F

d e r o g a r e d e l a n o t a ţ i a o b i ş n u i t ă s c r i i n d ş i n u C a o că ABCD este isoscel, dacă şi numai dacă simetricul lui C faţă de

c o n s e c i n ţ ă a a c e s t o r e g a l i t ă ţ i m e n ţ i o n ă m :
E coincide cu simetricul lui A faţă de F.
8.3. Triunghiul ascuţitunghic e s t e d e s f ă ş u r a r e a t e t r a -

( 4 )

e d r u l u i A B C D , p u n c t e l e p r o v e n i n d d i n v â r f u l A . a ) D a c ă M

Observaţia 3. În unele lucrări, pentru cazul s e „ d e f in e ş te ” e s t e m i j l o c u l m u c h i e i ( A B ) ş i N m i j l o c u l m u c h i e i ( C D ) , a r ă t a ţ i c ă

p r in i n te r m e d i u l e g a l i tă ţi i u r m ă to a r e , a p a r e n t d e d u să d in (4 ): M N C D ş i M N A B . b ) D a c ă M N , P Q ş i S T s u n t d r e p - t e l e

c a r e u n e s c m i j l o a c e l e m u c h i i l o r o p u s e a l e t e t r a e d r u l u i , a r ă t a ţ i c ă
(49) A c e a s tă e g a l i ta te e s te incorectă şi trebuie înlocuită
e l e s u n t c o n c u r e n t e ş i p e r p e n d i c u l a r e d o u ă c â t e d o u ă .

c ) D a c ă O e s t e c e n t r u l c e r c u l u i c i r c u m s c r i s t r i u n g h i u l u i ş i
prin: (5) u n d e k este 0, 1 sau 2 după cum:
A O ( B C D ) , a r ă t a ţ i c ă A B ş i C D s u n t d r e p t e p e r p e n d i c u l a r e .

(6) 4 . F i e p a r a l e l i p i p e d u l d r e p t u n g h i c A B C D ş i M ( A B ) .

Se consideră că egalităţile (3) sunt mai simple pentru determinarea lui a ) D a c ă A C D ’ M , a r ă t a ţ i c ă l u n g i m e a l u i A D e s t e m e d i e

Fie numerele complexe arbitrare ş i i m a g i n i l e l o r î n d i a - g e o m e t r i c ă î n t r e l u n g i m i l e A B ş i A M . b ) D a c ă A B = 3 2 , A D = =

g r a m a A r g a n d S e p u n î n e v i d e n ţ ă ş i

277 278
24, AA’ = ş i A M = 7 , d e t e r m i n a ţ i u n g h i u l f o r m a t d e
modalitate ce va conveni şi în cazurile excluse până acum când
dreptele D’M şi BD. Corneliu Savu s u n t c o l i n ia r e .

Fie P mijlocul segmentului

(1)
este simetricul lui O faţă de P.

§ 3. Operaţii cu numere complexe

Fig. 5 Fig. 6
Fie numerele complexe ş i p u n c t e le

Ne referim la această regulă cu denumirea de regulă a parale-

Presupu- logramului, deşi figura 6 ilustrează două cazuri în care regula este
nând pentru început, că punctele O, convenabilă, dar n u e s t e p a r a l e l o g r a m . S e c o n s t a t ă

n u s u n t c o l in i a r e , n e p r o p u -
imediat că, pentru orice număr complex z, punctul e s t e

nem să caracterizăm geometric punc-tul

simetricul punctului Ox). Apare deci o f a ţ ă d e d r e a p t a (

Se consideră şi
interpretare geometrică a operaţiei de conjugare a numerelor
e v id e n t
Fig. 4 complexe ce conduce imediat şi la formula:
P e d ia g r a - (2)
ma Argand din figura 4, apare şi un punct N încât S e c o n s i d e r ă î n c o n t i n u a r e d o u ă n u m e r e c o m p l e x e s c r i s e s u b

f o r m ă t r i g o n o m e t r i c ă :
C a t e te le tr iu n g h iu lu i v o r a v e a lu n g i m i :

A p l i c â n d r e g u l a d e î n m u l ţ i r e d a t ă d e f o r m u l a ( 2 ) , § 1 ,
r e s p e c t iv

c o n s t a t ă m u ş o r :

T r iu n g h i u r i le d r e p t u n g h ic e ş i s u n t e g a le , d e c i

A p a r e a s t f e l e g a l i t a t e a :

s e g m e n t e le ş i s u n t e g a le ; c u m s e s it u e a z ă p e d r e p t e

( 3 )

p a r a le le , p a tr u la t e r u l e s t e p a r a le lo g r a m . S e v a p u te a

c e c o n d u c e l a u r m ă t o a r e a r e g u l ă p r a c t i c ă d e î n m u l ţ i r e a n u m e r e - l o r

d e t e r m i n a p u n c tu l p r in d iv e r s e c o n s t r u c ţi i g e o m e t r ic e ; s e a le g e o
c o m p l e x e s c r i s e s u b f o r m ă t r i g o n o m e t r i c ă :

(39) Se înmulţesc modulele şi se adună argumentele.

279 280
 Observaţia 1. Se constată uşor: , d a r f o r m u la

n u e s te c o r e c tă , c i tr e b u i e în l o c u ită p r in :
Observaţia 3. Are loc d a r e g a l i ta te a n u e s te

c o r e c tă ş i e s te v a la b ilă f o r m u la :
( 4 )

( 6 )
A c e a s tă f o r m u lă c e v a m a i c o m p l i c a tă n u a l te r e a z ă v a l a b i l i ta te a e g a l i tă ţi i ( 3 ) s a u a

regulii (39); ea devine operantă doar când este necesară precizarea argumentu-lui
produsului. Fie un număr complex de modul unitar scris sub formă trigono-
Fiind date punctele ş i v o m c o n s t r u i
metrică P e b a z a f o r m u le i ( 3 ) s e c o n s t a t ă u ş o r :

e t c . E s te s u g e r a tă d e c i
p u n c t u l d u p ă r e g u l a u r m ă t o a r e :

următoarea formulă a lui Moivre, uşor demonstrabilă prin inducţie:

Intersectăm cercul cu centrul în O de rază (7)
(30) cu semidreapta a cu originea în O ce conţine punctele
Observaţia
M cu2.proprietatea
Pentru construcţii
geometrice (cu rigla şi compasul) Observaţia 4. Convenind să înţelegem prin n u m ă r u l c o m p le x ş i

regula de mai sus trebuie detaliată în p e n tr u o r ic e v o m e x ti n d e v a l a b i l i ta te a fo r m u le i l u i M o iv r e p e n tr u

privinţa determinării efective a lui C o r ic e n î n tr e g .

şi a, de exemplu, ca în figura 107. Notă istorică. A. de Moivre, matematician englez de origine franceză a
Cercurile cu centre în O ce remarcat în 1707 egalităţi ce stau la baza formulei (7) ce a fost pusă în evidenţă
trec prin ta i e s e m i d r e a p ta
ulterior de L. Euler. De numele său trebuie să legăm operaţia de extragere a ră-
dăcinii de ordin n dintr-un număr complex ce o vom prezenta mai jos. Moivre
Ox în A, B. Cercul ce trece prin
este unul dintre întemeietorii calculului probabilit ăţilor (Doctrine of Chances,
A, B şi Oy în D. m a i ta i e
Londra, 1718) şi a calculului coeficienţilor din ridicarea la putere a polinoame-
Se trasează cercul C cu centrul în O lor şi seriilor infinite).
ce conţine D. Fie Se pune problema determinării pentru un număr complex
paralela prin A la r e ta i e în
Fig. 7 u n d e ş i p e n t r u u n n u m ă r n a t u r a l n
F. Fie s semidreapta este punctul comun lui s şi C. Demonstraţia a numerelor complexe z ce satisfac egalitatea:
valabilităţii acestei construcţii este uşoară, Puterea punc- (8)
tului O faţă de cercul D ne asigură că are loc Presupunând z scris sub formă trigonometrică canonică,
e g a l i t a t e a ( 8 ) d e v i n e :
S e o b s e r v ă , a p o i , e g a l i ta te a a r c e l o r ( lu a te în s e n s tr i g o n o -

U r m e a z ă d e a i c i , p e n t r u î n c e p u t , e g a l i t a t e a m o -
m e tr i c ) c e a sig u ră

dulelor, D e o a r e c e s - a a c c e p t a t d e la î n c e p u t c ă r este număr

Inversul numărului complex
real (pozitiv), rezultă
e s t e :
M a i u r m e a z ă , a p o i , c ă t r e b u i e s ă e x i s t e

( 5 )
un număr întreg k, astfel încât: (9) I p o t e z e l e

ş i n e c o n d u c l a c o n c l u z i a c ă n u m ă r u l î n t r e g

d e c i s e p o a t e e n u n ţ a u r m ă t o a r e a r e g u l ă :
k satisface dubla inegalitate: (10)
Inversul unui număr complex scris sub formă trigonometrică
se obţine inversând modulul şi schimbând
281 semnul argumentului. 282
 Pentru fiecare valoare a lui k ce satisface (10), Pentru a demonstra această afirmaţie se constată că numărul
s et prin (9) şi obţinem cele n numere complexe z
d e t e r m i n ă complex u şi nici de valoarea lui
n u d e p i n d e n i c i d e

cu proprietatea (8) şi anume:

N o t â n d a c e s t

(11)
număr complex (dependent doar de n) prin e se constată deci:
S e v o r u t i l i z a s i m b o l u r i l e s a u c u p r e c i z a r e a c ă , d e

această dată, aceste simboluri notează mulţimi alcătuite din câte n A v â n d î n v e d e r e i n t e r p r e t a r e a g e o m e t r i c ă a î n m u l ţ i r i i n u m e r e l o r

elemente: c o m p l e x e s e d e d u c e : ( 1 4 )

(12)
(Reamintim că atunci când lucrăm în a şi orice p e n tr u o r i c e n u m ă r r e a l Deoarece s u n t p e c e r c u l C şi drept urmare egali-tăţile
număr natural nenul n, se găsea cel mult un număr real nenegativ x, astfel încât (14) demonstrează afirmaţia (13).
şi pe acest număr îl notăm prin condiţia de existenţă fiind: dacă n
este par, atunci V o m f i g u r a î n c e l e c e u r m e a z ă p e d i a g r a m e

Argand, astfel de mulţimi pentru diverse valori ale lui u şi n. În În încheierea acestui paragraf se introduce o a treia
acest scop, vom considera punctul P e n t r u v a l o - modalitate de scriere a numerelor complexe, numită scrierea
r i l e d a t e d e f o r m u l a ( 1 2 ) s u n t a f i x e l e p u n c t e l o r î n
exponenţială şi care diferă doar formal de scrierea trigonometrică.
Fie în acest scop numărul complex:
care cercul de centru O ce trece prin A este tăiat de dreapta ce
(15)
bisectează
Imaginea lui a este un punct E pe
( f i g u r a 8 ) . P e n t r u p ă s t r â n d a c e l e a ş i

n o t a ţ i i , s e c o n s t a t ă c ă :
cercul de centru O şi rază 1, încât lungi-
este un poligon regulat cu n vârfuri în- mea arcului UE (măsurat în sens trigo-
( 1 3 )

scris în nometric) să fie 1. Acum, în locul for-

mulei s e v a p u t e a

s c r i e f o r m u l e l e ( 3 ) , ( 5 ) , ( 7 ) ş i

( 9 ) d e v e n i n d : ( 3 )
Fig. 9

( 5 ) ( 7 )

( 9 )

Observaţia 5. De fapt formulele de mai sus constituie extensii ale unor

proprietăţi ale funcţiei exponenţiale a încetează a fi număr real c â n d

a) b) pozitiv (acum rolul lui a îl joacă a). Nu demonstrăm valabilitatea acestor extensii
Fig. 8 considerându-le doar modalităţi condensate de scriere. Cunoştinţele de

283 284
matematică superioară permit să se constate o egalitate c e n u o v o m A ce conţine B) este echivalentă cu oricare din următoa-rele
f o l o s i a i c i.

condiţii: S.1 S.2

Pauza de cafea 41
9. 1. Fie ABCD un patrulater convex. Să se arate că următoarele S.3 S . 4 ş i

propoziţii sunt echivalente :

a) * + * + * + * = 0
P e n t r u d e m o n s t r a r e a a c e s t e i p r o p o z i ţ i i s e c o n s i d e r ă u n c e r c O d e

centru A şi rază 1. Fie U punctul de pe acest cerc încât ş i

b ) A B C D e s t e p a r a l e l o g r a m . * * *
U să fie în semiplanul delimitat de (OA) în care este semi-dreapta
3. Se dă un triunghi ABC si punctele A1 1 1 B C , B C A , C
(Ox. [Dacă Ox]. Pentru s e i a p e ( a r b i t r a r , f i e

A 2B 1C1, B2
, A 1A1, C2 B 1B1. Se consideră condiţiile C A

ca tripletele de drepte : (AA1, BB1, CC1); (A1A2, B1B2, C1C2); (AA2,

i n t e r s e c ţ i a î n t r e ş i O ) ; c â n d r o lu l l u i î l jo a c ă

BB2, CC2); să fie concurente. Să se arate că dacă au loc două E s t e a c u m e v i d e n t :

concurenţe, atunci are loc şi a treia. Dan Brânzei S - a d o v e d i t a s t f e l e c h i v a l e n ţ a d i n t r e

§ 4. Studiul figurilor rectilinii

ş i c o n d i ţ i a S . 1 . S e o b s e r v ă c ă e s t e u n

n u m ă r c o m p l e x c e s e a n u l e a z ă d a c ă ş i n u m a i d a c ă D a c ă

În cadrul acestui paragraf se va conveni să se noteze cu aceleaşi a r g u m e n t u l a c e s t u i n u m ă r e s t e d e f o r m a :

litere numerele complexe şi punctele planului ce corespund acestor

numere în cadrul unei diagrame Argand ce o presupunem fixată. k este un întreg ales astfel u n d e

Operăm, deci, o identificare între P; se va constata că apare ş i încât membrul secund să fie un număr din [0, 2p). Apare astfel
astfel o simplificare considerabilă a exprimării. Nu trebuie deci să
ne mire că vor apărea egalităţi de forma s a u
evident: Prima egalitate
u n d e s u n t p u n c t e

(împreună cu ipoteza
din P; sensul lor exact ar fi dat de
e s t e e c h i v a l e n t ă c u d e c i

cu condiţia S.2; am demonstrat deci S.1 Û S.2. Condiţia S.3 este

e t c .
evident explicitare pentru S.2, adică pentru
Observaţia 1. Dacă la înmulţirea numerelor P e n t r u a o b ţ i n e S . 4 s e p u n e S . 2 s u b f o r m a

complexe a, b putem scrie s a u d u p ă

i d e n ti f i c a r e a a c e s to r n u m e re p rin p u n c te
Fig. 10 e c h i v a l e n t ă ş i O p r e l u c r a r e a l g e b r i c ă

se va evita scrierea AB în loc de s im b o lu l AB se referă la distanţa de la A

s i m p l ă o f e r ă a c e s t e i c o n d i ţ i i f o r m a e c h i v a l e n t ă S . 4 .
la B şi are valoarea s a u , u n e o r i, la d r e a p ta i n c i d e n tă A şi B.
p u n c te l o r
Observaţia 2. Conform condiţiei S.1 se constată că se poate asocia oricărei
Teorema 1 (a semidreptelor). Fiind date puncte distincte A, B, semidrepte numărul real n e a l te r a t d e î n lo c u -

condiţia ca un punct Z să fie situat pe semidreapta (AB (de origine i r e a p u n c tu l u i B p r in tr -u n a lt p u n c t a l a c e s te i s e m i d r e p te ; v o m n o ta c u

a c e s t n u m ă r r e a l u , d e p e n d e n t d o a r d e s e m id r e a p tă . S e c o n s ta tă c ă o s e m i -

285 286
dreaptă a este complet caracterizată de un cuplu (A, u) format dintr-un punct A Demonstraţie. Fie p u n c t e d i s t i n c t e p e d. Dacă
şi un număr real unde A este originea semidreptei a, iar
v o m l u a Î n c a z c o n tr a r v o m c o n s t a -

Teorema 2 (a dreptelor). Fiind date punctele distincte A, B,

condiţia ca un punct Z să fie situat pe (AB) este echivalentă cu ta deci
oricare din următoarele condiţii: S e p r e s u p u n e c ă n o t a r e a p u n c t e l o r s - a f ă c u t a s t f e l

încât are loc prima alternativă. Punctele arbitrare a l e d r e p t e i

D.1 D . 2

d vor fi date (conform condiţiei D.2) de numere reale , î n c â t :

U r m e a z ă i m e d i a t

C o n d i ţ i a r e v i n e l a D a c ă
D . 3 D . 4

a t u n c i d a c ă a t u n c i ş i

Pentru demonstraţie se consideră şi punctul B

t e o r e m a e s t e d e m o n s t r a t ă .
s i m e t r i c l u i

Prin operaţia de orientare a unei drepte d se înţelege alegerea

faţă de C o n d i ţ i a r e v i n e l a : s a u

unui element m al mulţimii e v i d e n t , e x i s t ă d o a r d o u ă

s a u C o n f o r m c o n d iţ i e i S . 2 d i n t e o r e m a p r e c e -

modalităţi de orientare a unei drepte ce se numesc opuse. O dreaptă

d e n t ă a c e s t e c o n d i ţ i i i m p u n n u m ă r u l u i c o m p l e x

orientată va fi un cuplu S e s p u n e c ă s e g m e n t e l e ş i
s ă f i e p o z it i v , n u l ş i , r e s p e c t i v , n e g a t i v

a p a r ţ i n â n d a c e l e i a ş i d r e p t e s a u l a d r e p t e p a r a l e l e d i s t i n c t e ,
e t c , d e c i s ă f i e n u m ă r r e a l . S - a c o n s t a t a t d e c i e c h i v a l e n ţ a î n t r e

ş i D . 1 . E x p l i c i t a r e a a l g e b r i c ă a c o n d i ţ i e i D . 1 o a d u c e s u b au aceeaşi orientare dacă ş i a u orien-

tări opuse dacă Î n c a z c ă e s t e i n d i c a t ă o
f o r m a e c h i v a l e n t ă D . 2 . C o n d i ţ i a e s t e e c h i v a l e n t ă c u

orientare m a dreptei d, se spune că segmentul ( s i t u a t p e d sau

pe o paralelă la d) este orientat pozitiv dacă ş i e s t e

ş i s e a d u c e i m e d i a t s u b f o r m a D . 3 . E x p r i m ă m

orientat negativ dacă D o u ă s e g m e n t e o r i e n - t a t e

p o z i t i v a u d e s i g u r a c e e a ş i o r i e n t a r e ; u n s e g m e n t o r i e n t a t p o z i - t i v ş i

u n s e g m e n t o r i e n t a t n e g a t i v a u o r i e n t ă r i d i s t i n c t e . F i e o
a p o i D . 3 s u b f o r m a : A d u n â n d p r i m a l i n i e

dreaptă orientată. Pentru un cuplu d e p u n c t e s i t u a t e p e d

sau pe o paralelă l a d, se va folosi notaţia c e o v o m c i t i
c e l o r l a lt e ş i s c h i m b â n d o r d i n e a p r i m e lo r d o u ă l i n i i o b ţ i n e m c o n d i -
„ m ă r i m e a s e g m e n t u l u i o r i e n t a t ş i a r e s e m n i f i c a ţ i a :
ţ i a D . 4 , d o v e d i t ă a s t f e l e c h i v a l e n t ă c u D . 3 . T e o r e m a e s t e a c u m

c o m p l e t d e m o n s t r a t ă .

Teorema 3 (a orientării dreptei). Pentru fiecare dreaptă d există

un număr real a s tf e l î n c â t, p e n t r u o r i c e p u n c te d i s ti n c t e

X , Y a l e d r e p t e i d a r e l o c Observaţia 3. În prezenţa unei diagrame Argand putem orienta fiecare

dreaptă prin condiţia d a r a c e a s tă m o d a l i ta te d e o r i e n ta r e n u e s te o

287 288
proprietate intrinsecă a planului P căci, schimbând diagrama Argand, orientările
unor drepte se vor putea schimba.
Teorema 4 (a triunghiurilor orientate pozitiv). Pentru un tri- ON.1 s a u O N . 2 s a u

unghi ABC următoarele condiţii sunt echivalente:

O N . 3 s a u O N . 4

OP.1 O P . 2

Se mai spune, în acest caz, că ABC este orientat negativ. Des-

pre două triunghiuri se spune că sunt la fel orientate dacă sunt
O P . 3 O P . 4 ambele orientate pozitiv sau ambele orientate negativ.
Observaţia 4. Amintim că la introducerea în § 2 a noţiunii de diagramă
Demonstraţie. Fie numărul complex Argand s-a adoptat o ipoteză (cu caracter intuitiv) asupra poziţiei semidrep-
telor Ox, Oy. Această convenţie permite de fapt atribuirea denumirilor „pozi-
Se deduce imediat tivă” şi „negativă” pentru orientările unor triunghiuri. Considerente geome-
trice intrinseci permit doar desfacerea mulţimii triunghiurilor planului P în
ş i C u
două clase, astfel încât triunghiurile să aibă aceeaşi orientare dacă şi numai
dacă sunt în aceeaşi clasă. Din punct de vedere intuitiv, putem spune că tri-
unghiul ABC este orientat pozitiv dacă:
a c e s t e n o t a ţ i i , c o n d i ţ i a O P . 1 e s t e e c h i v a l e n t ă s u c c e s i v c u :

un observator ce s-ar deplasa pe laturi în sensul A, B, C, A,… ar avea tot

timpul interiorul triunghiului în partea stângă.
Teorema 5. (a segmentului de dreaptă). Fiind date puncte dis-
A t r a g e m a t e n ţ i a c ă , a ş a c u m r e z u l t ă
tincte A, B oricare din următoarele condiţii sunt echivalente cu
din calcule, membrul întâi al inegalităţii OP.1 este un număr real r SG.1
şi are sens considerarea inegalităţii din această condiţie, S e
S G . 2 S G . 3

constată, apoi, că există un număr întreg k, astfel încât

Demonstraţie. Putem privi condiţia drept conjuncţie
a condiţiilor ş i C o n f o r m S . 3 , p r i m a c o n d i ţ i e

revine la existenţa unui număr pozitiv t, astfel încât

O P . 3 e s t e d e c i e c h i v a l e n t ă c u O P . 4 .

Definiţie. Spunem că triunghiul ABC este orientat pozitiv (în U r m e a z ă d e c i

raport cu diagrama Argand considerată), dacă are loc oricare ş i d i n u r m e a z ă S e c o n s t a t ă a s t f e l e c h i -

dintre condiţiile OP.1 - OP.4. În baza condiţiei D.3 vom mai v a l e n ţ a î n t r e ş i S G . 1 . P r i n c a l c u l e a l g e b r i c e s i m p l e s e

observa că membrul întâi din condiţia OP.1 nu se poate anula probează implicaţiile SG.1 Þ SG.2, SG.1 Þ SG.3, SG.3 Þ SG.1.
pentru nici un triunghi ABC. În aceste condiţii, negaţia propoziţiei (Pentru ultimele implicaţii ş i C o n d i ţ i a

„triunghiul ABC este orientat pozitiv” va fi echivalentă cu: S G . 2 c o n d u c e l a ş i i m p l i c ă , e v i d e n t

Teorema 6. Dacă punctele C, D sunt de aceeaşi parte a drep-

tei (AB), atunci triunghiurile ABC şi ABD sunt la fel orientate.

289 290
 Demonstraţie. Vom asocia fiecărui număr real numărul Fie C, D puncte simetrice faţă de d: deoarece d este mediatoare
complex s i t u a t c o n f o r m t e o r e m e i p r e c e d e n t e pentru u r m e a z ă :

p e C o n s i d e r ă m ş i f u n c ţ i a

d e f i n i t ă p r i n :
Î n c o n -

s e c i n ţ ă , s e p o a t e l u a ş i d e o a r e - c e

ş i s u n t , e v i d e n t , n u m e r e r e a l e ,

D a c ă n o t ă m ş i , a v e m Pauza de cafea 42
D a c ă , p r i n a b s u r d , a r a v e a l o c a t u n c i a r e x i s t a
10. 1.Fie a,b,c,d patru numere complexe ale căror afixe sunt
vârfurile unui patrulater convex. Să se arate că următoarele
a s t f e l î n c â t A r u r m a , c o n f o r m egalităţi sunt echivalente :
c o n d i ţ i e i D . 4 , c ă e x i s t ă p e d r e a p t a d a r (a) (b) a+c = b+d.
ş i p e s e g m e n t u l î n c o n t r a d i c ţ i e c u i p o t e z a a d o p t a t ă .

4. Să se considere şirul de numere complexe ( a s t f e l

C o n t r a d i c ţ i a e v i d e n ţ i a t ă p r o b e a z ă v a l a b i l i t a t e a c o n c l u z i e i .

Teorema 7. Pentru orice dreaptă d, există un număr complex î n c â t = 6 , p e n t r u o r i c e

m şi un număr real k, astfel încât condiţia s ă f i e e c h i v a -

. D e t e r m i n a ţ i v a l o r i l e p o s i b i l e a l e l u i Dan Brânzei
l e n t ă c u

Demonstraţie. Fie p u n c t e d i s t i n c t e p e d. Conform D.4,

Aplicaţia 1. Fiind date triunghiurile la fel orientate ABC şi
r e v i n e l a :
c o n d i ţ i a n e c e s a r ă ş i s u f i c i e n t ă c a a c e s t e t r i u n g h i u r i s ă f i e

N o t ă m ş i ; e g a l i t a t e a p r e c e d e n t ă d e v i n e

a s e m e n e a e s t e : A S . 1 ş i e s t e e c h i v a l e n t ă c u :

a d i c ă c . c . t . d .

Observaţia 5. Deoarece punctele d, numărul p o t f i a l e s e o r i c u m p e

complex m şi numărul real k sunt determinate doar până la un factor de pro-

porţionalitate real, nenul, t. Numărul complex m caracterizează direcţia dreptei
A S . 2

d, în sensul că putem lua acelaşi m pentru drepte distincte dacă şi numai

dacă Demonstraţie. Dacă are loc condiţia AS.1, egalând modulele
Teorema 8. Pentru orice dreaptă d există ş i
celor doi membri se obţine adică o propor-
( d e t e r m i n a te p â n ă l a u n f a c to r d e p r o p o r ţi o n a l i ta te r e a l , n e n u l , t) ,
ţionalitate de laturi; egalând şi argumentele acestor numere com-
a s t f e l î n c â t
plexe, conform observaţiei 2 se deduce şi c e

Demonstraţie. Folosind problema precedentă se poate lua a t r a g e r e l a ţ i a I m p l i c a ţ i a r e c i p r o c ă s e d o v e -

ş i ( v e z i ş i e x e r c i ţ i u l 2 , § 1 ) . O m o d a l i t a t e g e o m e -
d e ş t e a n a l o g . C o n d i ţ i a A S . 1 e s t e e c h i v a l e n t ă c u :

t r i c ă ( d i r e c t ă ) d e d e m o n s t r a r e v a f i e x p u s ă î n c e l e c e u r m e a z ă .

291 292
 minarii se asigură că fiecare din cele cinci condiţii din enunţ con-
ţin afirmaţia că ABC este triunghi. Evident, ABC şi BCA sunt tri-
d e c i
unghiuri la fel orientate. Condiţia ca ABC să fie echilateral revine
la ş i p r i n A S . 2 e s t e e c h i v a l e n t ă c u E . 4 , d e c i ş i

c u c o n d i ţ i a A S . 2 .
cu E.2 şi E.3. Condiţia E.1 afirmă d e c i t o t c ă

Observaţia 6. Condiţia ca triunghiurile ABC şi s ă f i e l a f e l o r i e n -

ABC este triunghi echilateral.
ta te ( o m i s ă u n e o r i în l i te r a tu r a d e in f o r m a r e ) e s te e s e n ţi a lă ; p e n tr u a i l u s tr a
Aplicaţia 3. Să se demonstreze că pentru orice patru puncte
a c e s t f a p t, f i e s i m e tr i c e l e p u n c te l o r f a ţă d e a x a r e a lă . T r i u n -
a r e l o c i n e g a l i t a t e a l u i P t o l e m e u :

ghiurile ABC şi s u n t e g a l e ( d e c i a s e m e n e a ); c o n d i ţi a A S .2 n u e s te în s ă
( I P ) i n e g a l i t a t e a d e v i n e e g a l i -
î n d e p l i n i tă , f iin d e c h i v a l e n tă , c o n f o r m c o n d i ţi e i D .4 d in te o r e m a 2 , c u c o lin ia -

ritatea punctelor D a r , dacă ABC şi s u n t tr i u n g h i u r i d i fe r i t

t a t e a t u n c i ş i n u m a i a t u n c i c â n d d o u ă p u n c t e c o i n c i d s a u a r e l o c :

orientate, atunci
( P T )
ş i s u n t la f e l o r i e n ta te , d e c i :

Demonstraţie. Fie ş i

A r e l o c i d e n t i t a t e a D r e p t

c o n s e c i n ţ ă i m e d i a t ă , r e z u l t ă ( v e z i t e o r e m a 1 , § 1 ) ş i

Aplicaţia 2. Fie
această inegalitate devine egalitate dacă şi numai dacă: a)
p u n c t e n u t o a t e t r e i c o n f u n d a t e ;

o r i c a r e d i n t r e u r m ă t o a r e l e p a t r u c o n d i ţ i i :

sau b) există t real pozitiv, astfel încât

r e s p e c t i v ,
E . 1

E . 2
Condiţia a) revine la o coincidenţă între punctele i a r

condiţia b) se exprimă tocmai prin condiţia (PT) din enunţ. Vom

E . 3

reveni asupra acestei aplicaţii în § 9.

Aplicaţia 4. Dacă ABC este un triunghi echilateral şi M un
E . 4 punct arbitrar în planul său, lungimile s u n t l a t u r i l e

u n u i t r i u n g h i , e v e n t u a l d e g e n e r a t .

este echivalentă cu afirmaţia că ABC este triunghi echilateral. Demonstraţie. Se substituie în aplicaţia precedentă D prin M şi
Demonstraţie. Se începe prin a observa (prin calcule algebrice inegalitatea (IP) devine S e o b ţ i n a n a l o g ş i

simple) echivalenţa condiţiilor E.2, E.3, E.4. Se constată, apoi, că c e l e l a l t e i n e g a l i t ă ţ i t r i u n g h i u l a r e .

Observaţie. Enunţul acestei aplicaţii a fost redescoperit de Dimitrie

ipoteza coincidenţei a două puncte, de exemplu a t r a g e î n
Pompeiu pe calea indicată în soluţia aplicaţiei precedente, deci utilizând iden -
o r i c a r e d i n c o n d i ţ i i l e E . 1 – 4 ş i d e c i a c e a s t ă i p o t e z ă e s t e tităţi cu numere complexe. Problema, readusă brusc în centrul atenţiei, a
i n a c c e p t a b i l ă . O a l t ă i p o t e z ă r e s p i n s ă d e f i e c a r e d i n t r e c o n - d i ţ i i l e
beneficiat la invitaţia lui Pompeiu de numeroase soluţii „sintetice”. Una, care
pare a fi mai simplă, este schiţată de figura 11: dacă BMN este triunghi
E.1 – 4 este că C ar fi pe dreapta a d i c ă a r e x i s t a u n t real,
echilateral la fel orientat cu MNC este ş i d e c i

astfel încât Î n t r - a d e v ă r , E . 1 a r i m p u n e
triunghiul (eventual degenerat) având laturile cât segmentele indicate.
i a r c e l e l a l t e t r e i a r i m p u n e ş i
Apreciem că teorema lui Pompeiu are meritul de a fi relansat studiul interfe-
renţelor între geometrie şi teoria numerelor complexe în matematicile
n i c i u n u l d i n c e i d o i f a c t o r i n u s e p o a t e a n u l a . P r i n a c e s t e p r e l i -

293 294
elementare dar şi în cele superioare. Dimitrie Pompeiu (1873-1954) este,
alături de Ţiţeica şi Lalescu, unul dintre marii matematicieni ai ţării noastre.
sau Î n p r i m a v a r i a n t ă , u n u l d i n p u n c t e e s te m i j -

Teza sa de doctorat, susţinută sub conducerea marelui matematician Henri l o c u l s e g m e n t u l u i d e t e r m i n a t d e c e l e l a l t e d o u ă , i a r î n a d o u a

Poincaré a relevat un adevăr tulburător referitor la funcţiile analitice v a r i a n t ă , A B C e s t e t r i u n g h i e c h i l a t e r a l .

c e v e n e a în c o n tr a d i c ţi e c u i p o te z e l e „ c u m i n ţi ” a l e u n o r m a r i
Demonstraţie. Egalităţile enunţate se deduc imediat din
m a te m a ti c i e n i c o n te m p o r a n i l u i. D . P o m p e i u a d e z v o l ta t ş c o l i r o m â n e ş ti d e
egalităţile (1). Pentru ca mulţimea formată din numerele
l a r g ă

m
r e p u ta ţi e

e c a n i c i i.
m o n d i a l ă în d o m e n iu l f u n c ţi i l o r d e v a r ia b i l ă c o m p l e x ă ş i a l
complexe s ă c o n ţ i n ă m a i

p u ţ i n d e ş a s e e l e m e n t e , e s t e n e c e s a r ş i s u f i c i e n t c a d o u ă d i n c e l e

Pauza de cafea 43 ş a s e n u - m e r e c o m p l e x e l i s t a t e s ă c o i n c i d ă . S e o b ţ i n a s t f e l

Construiţi cu rigla şi compasul un triunghi echilateral cu e c u a ţ i i d e g r a d d o i . P r i n t r e s o l u ţ i i f i g u r e a z ă , î n a f a r a v a l o r i l o r m a i

unghiurile de câte 45° !

s u s m e n ţ i o n a t e : ş i v a l o r i l e i n a c c e p t a b i l e

ş i D i n u r m e a z ă i a r d i n

rezultă Observăm apoi:

§ 5. Raportul simplu a trei puncte u lt i m a e g a l ita te i m p u n â n d l u i C să fie mijloc

Păstrăm convenţia de a identifica printr-o pentru AB. Notăm apoi o b s e r v â n d ş i

diagramă Argand numerele complexe şi E g a l i t a t e a e s t e e c h i v a l e n t ă c u

punctele planului P. Fiind date trei puncte d e c i c u Î n l o c u i r e a l u i e cu

distincte raportul lor
conjugatul său complex revine la substituirea lui e cu
n u m i m

( ş i a l u i

simplu numărul complex

e). Cu PC.33, conchidem:
c u

F r e c v e n ta u t i l iz a r e a Fig. 11 e c h i l a t e r a l , q . e . d .

r a p o r tu lu i s i m p lu î n s tu d ie r e a f ig u r i lo r r e c t i l in i i c o n s t itu ie u n p r i m
Teorema 2. (a raportului simplu pe dreaptă). Dacă s u n t

a r g u m e n t s p r e in tr o d u c e r e a a c e s te i n o ţiu n i.

Observaţia 1. Putem considera pentru şi raportul simplu p u n c te d i s ti n c te a l e u n e i d r e p te , a tu n c i

n u ş ti m în s ă c e s e n s p o a te f i a tr i b u i t s i m b o l u l u i
Demonstraţie. Deoarece A este pe dreapta BC, vom găsi un
Prin calcule algebrice simple deducem formulele: număr real t, astfel încât ( a s e v e d e a c o n d i ţ i a

(1) D . 3 d i n t e o r e m a 2 , § 4 ) . U r m e a z ă i m e d i a t d e c i

Teorema 1. Dacă p r i n p e r m u t a r e a î n c e l e ş a s e S e o b ţ i n e i m e d i a t ş i c o n c l u z i a e t c .

moduri posibile a punctelor s e m a i o b ţ i n v a l o r i l e : Teorema 3. (a variaţiei raportului simplu pe dreaptă). Fie

p u n c te d i s ti n c te a l e u n e i d r e p te d . F u n c ţi a

ş i Această mulţime de valori d e f i n i t ă p r i n e s t e o b i j e c ţ i e .

conţine mai puţin de şase numere complexe dacă

295 296
 Demonstraţia este naturală. Conform teoremei precedente, cu segmentul AB. Ghilimelele se referă la faptul că pentru
valorile funcţiei f sunt numere reale. Pentru k arbitrar în e g a -
este o dreaptă (mediatoarea segmentului AB) şi nu un cerc, iar
pentru condiţia analizată impune (cu alte cuvinte,
l i t a t e a r e v i n e l a P e n t r u

e g a l i t a t e a p e r m i t e d e t e r m i n a r e a

u n i c ă a l u i ş i a r p u t e a a v e a
este mulţimea alcătuită din A). Figura 13 ilustrează câteva
l o c d a c ă ş i n u m a i d a c ă a r
„cercuri împreună cu specificarea valorii lui r. Pentru
avea loc f F u n c ţ i a c o n s i d e r a t ă din condiţia se reţine şi Vom
admite deci inversă, prin urmare discuta această condiţie în raport cu valorile lui
este bijectivă, q.e.d. I. Dacă condiţia revine la egalitatea argumentelor semi-
Observaţia 1. Graficul funcţiei f este
reprezentat de figura 12, în care dreptelor şi deci plasează Z pe prelungirea segmentului
subînţelegem că „cerculeţul” din A nu este închis adică în mulţimea
punct al graficului.
Fig. 12 II. Pentru condiţia impune conform OP.3 şi OP.4
Teorema 4 (a raportului simplu
în plan). Oricare ar fi punctele ş i n u m ă r u l c o m p l e x
teorema 4, § 4, ca triunghiul AZB să fie orientat pozitiv şi
p u n c t u l Z c e s a t i s f a c e e s t e u n i c d e t e r m i n a t , î n m o d
Prima parte a condiţiei impune plasarea lui Z într-un anume
semiplan delimitat de considerând şi deducem
i n d e p e n d e n t d e d i a g r a m a A r g a n d ( p o z i ti v o r i e n t a t ă ) c o n s i d e r a tă .

Demonstraţie. Fie Din condiţia că Z se plasează pe un arc capabil de unghiul t, subîntins de AB.
rezultă, pentru început, c e r e v i n e l a III. Dacă deducem că ş i s u n t o r i e n t a t e d i f e r i t ,

deci impune plasarea lui Z pe un „cerc Apolonius” î n r a p o r t d e c i s a u

I V . D a c ă t r i u n g h i u l e s t e o r i e n t a t n e g a t i v ş i

c o n d i ţ i i c e i m p u n l u i Z plasarea pe un arc capabil

subîntins de AB, arc ce îl vom
nota în continuare
Î n r e z u m a t , s e p o a t e a f ir m a c ă

egalitatea
impune lui Z plasarea pe un „arc
capabil” AB; s u b î n t i n s d e

ghilimelele exprimă dorinţa de a

include în această titulatură
Fig. 13 interiorul şi prelungirea seg-
mentului AB. Pe figura 14 sunt trasate
16 asemenea „arce” intercep-tate de
linia punctată CDEF pentru următoarele

297 298 Fig. 14

valori consecutive ale lui Aplicaţia 2. Dacă
s u n t d r e p t e c o n c u r e n t e s a u p a r a l e l e

(P e a r c u l EF, t creşte spre 2π dar, în F, nu atinge 2π ci sare la şi drepte paralele a, b taie

dreptele î n p u n c t e l e ,

valoarea 0). Se constată acum că, pentru , condiţia im p u n e

atunci
lui Z să se plaseze pe un cerc Apolonius ş i p e u n a r c c a p a b il c u r b e l e

Se consideră (fig. 15) că dreptele

ş i f iin d i n tr i n s e c a s o c ia te tr i p l e tu l u i D a r , p e n tr u c e r c u l
sunt concurente în O. Au
taie orice arc p e n tr u m e d ia to a r e a a s e g m e n tu l u i AB nu admite loc asemănările de triunghiuri Fig. 15
puncte comune cu „arcul capabil” C0 . În consecinţă, pentru z ¹ 1, condiţia şi ce asigură: =
d e te r m Z, q.e.d. Spre a uşura
in ă în m o d u n ic ş i g e o m e tr i c
Urmează de aici
folosirea ulterioară a unor rezultate parţiale obţinute în cadrul demonstraţiei, o
vom reformula corespunzător. Dacă dreptele sunt
Teorema 5. Pentru puncte distincte a l e p l a n u l u i P, se paralele, atunci segmentele omoloage şi sunt egale.
consideră funcţia d e f i n i t ă p r i n

a) j este o bijecţie. b) Pentru orice t din

m u l ţi m e a e s t e u n a r c c a p a -

bil subîntins de AB. c) Orice arc capabil subîntins de AB este o

mulţime d) Arcele s u n t i n c l u s e î n a c e l a ş i c e r c ( p r i n A , B ) § 6. Biraportul numerelor complexe
dacă şi numai dacă e) Pentru orice t din Păstrăm convenţia de a identifica (printr-o diagramă Argand)
f u n c ţi a d e f i n i tă p r i n e s te o b i j e c ţi e . numerele complexe şi punctele planului P. Numim biraport al
Aplicaţia 1. Dacă ABC este triunghi, egalitatea punctelor distincte numărul complex
a s i g u r ă c ă e s t e t r i u n g h i a s e m e n e a ş i l a f e l

orientat cu ABC. Într-adevăr, deoarece ABC este triunghi, Teorema 1. Dacă s u n t p u n c t e d i s t i n c t e , a t u n c i :

p. Urmează alternativa
n u p o a t e f i 0 s a u a) b )

s a u A l t e r n a - c )

t i v a o m o l o a g ă e s t e v e r i f i c a t ă d e t r i p l e t u l ş i d e c i d )

e s t e triunghi, la fel orientat cu ABC. Constatăm apoi Demonstraţiile acestor formule revin la aplicarea definiţiei biraportului şi,
ş i c e n e a s i g u r ă c ă c e l e
eventual, la definiţia raportului simplu; calcule algebrice uşoare permit
d o u ă t r i u n g h i u r i s u n t a s e m e n e a .
verificarea identităţilor.
Teorema 2. Dacă are loc ş i

este o permutare pentru a t u n c i : a)

299 300
ia una dintre valorile: e s t e o b i j e c ţ i e . (Într-adevăr, notând
Prin cele 24 permutări posibile i a m a i p u ţ i n d e c o n s t a t ă m ş i s e a p l i c ă f i r e s c t e o r e m a 3 , § 5 ) .

şase valori dacă şi numai dacă z este element al mulţimii Teorema 5 (a variaţiei biraportului în plan). Dacă
sau al mulţimii sunt puncte distincte ale planului P, funcţia
Demonstraţie. a) Folosind formulele din teorema precedentă d e f i n i t ă p r i n e s t e o

constatăm: bijecţie independentă de diagrama Argand considerată. Teore-

mele date până aici nu lasă să se întrevadă că prin considerarea
biraportului se pot obţine rezultate substanţial noi în raport cu
cele ce se referă doar la birapoarte simple. Această impresie va fi
înlăturată de următoarele teoreme.
Teorema 6 (a lui Pappus de invarianţă a biraportului). Dacă
s u n t p u n c t e c o l i n i a r e d i s t i n c t e ş i S e s t e u n p u n c t

n e s i t u a t p e a t u n c i o r i c a r e a r f i

î n c â t s ă f i e c o l i n i a r e r e z u l t ă :

(*)
V o m d a c â t e v a d e m o n s t r a ţ i i a c e s t e i t e o r e m e p e n t r u a i l u s t r a

Demonstraţia continuă la fel ca la teorema 1, § 5. Valorile lui z a s t f e l v a r i e t a t e a m e t o d e lo r g e o m e t r i c e ş i p e n t r u a p u n e î n e v i d e n ţ ă

au fost grupate în mulţimi distincte d e o a r e c e e s t e d e l a

d i v e r s e f o r m u l e u t i l e .

î n c e p u t v i z i b i l c ă , p r i n t r - o p e r m u t a r e a r b i t r a r ă a p u n c t e l o r ,

v a l o r i l e b i r a p o r t u l u i s e p ă s t r e a z ă î n a c e e a ş i m u l ţ i m e . Demonstraţia I (analitică). Conform condiţiei D.2 din teore-

ma 2, § 4, vom interpreta apartenenţa ş i a n a l o a g e l e

Observaţia 1. Pentru orice permutare egalita-

p r i n e x i s t e n ţ a u n o r n u m e r e r e a l e a s t f e l î n c â t :

tea a t r a g e ş i
( 1 )

Următoarele trei teoreme sunt consecinţe ime-

I p o t e z a c ă s u n t c o l i n i a r e i m p u n e e x i s t e n ţ a u n u i
diate ale unor teoreme din paragraful precedent.
Teorema 3 (a biraportului pe dreaptă). Dacă s u n t
număr real t, astfel încât F o l o s i n d a i c i f o r -

m u l e l e ( 1 ) s e d e d u c e :
p u n c te d i s ti n c te a l e u n e i d r e p te , a tu n c i :

Pentru a nu
Teorema 4 (a variaţiei biraportului pe dreaptă). Dacă obliga S să se situeze pe trebuie să aibă loc (2)

de unde urmează
s u n t p u n c t e d i s t i n c t e a l e u n e i d r e p t e d , a t u n c i f u n c ţ i a

d e f i n i t ă p r i n

301 302
Introducând această valoare în (2), se deduce, prin calcule alge- metrice ale numerelor a şi b ce mai figurează în formulă. Din (1) deducem
brice simple şi apoi: şi (4) devine:(5)
(3)
Pentru a demonstra direct această formulă (fig. 16), vom aplica teorema
Folosind egalităţile (1) urmează:
sinusurilor în triunghiurile şi pentru a deduce

şi membrul întâi din (5) devine etc.

Amplificând ultima ecuaţie prin şi înlocuind
Demonstraţia a II-a (sintetică). Fie paralela prin B la ce
rezultă egalităţile:
taie în F, respectiv, E. Prin asemănări evidente de
triunghiuri se constată: şi

(Trebuie remarcat aici Urmează imediat:

că nu poate avea loc ce ar impune Făcând o construcţie analogă pentru se

coliniaritatea punctelor în contradicţie cu ipoteza).
Folosind şi formula (3) se constată: (4) obţine: şi s-a redus problema la apli-
Un calcul analog (pentru în loc de caţia 2 din paragraful precedent.
Demonstraţia a III-a (trigonometrică). Folosind teorema sinu-
conduce la: (49)
surilor în triunghiurile CAS şi CBS se obţine (fig. 18):
Se constată acum, uşor:
şi Din
q . e . d .

aceste două egalităţi, urmează:

(6)
Deoarece, pentru a exprima birapoarte,
ne interesează rapoarte de segmente orien-
tate, se face o convenţie pentru a compara Fig. 18

orientări de unghiuri. Definim simbolul prin:

Fig. 16 Fig. 17
Observaţia 5. În cursul acestei demonstraţii, după calcule relativ lungi s-a
dedus formula (4) relativ simplă; este bine să ne întrebăm care este interpre- + sau - după cum:
tarea geometrică a acestei formule. În acest scop se vor găsi interpretări geo-
(SC este exterioară unghiului XSY şi opusului său la
vârf, respectiv:
303 304
dacă (SC este interioară unghiului XSY sau opusului său
la vârf.
(7) ipotezei, P r i n

t e o r e m a 4 u r m e a z ă e t c .

Teorema 8 (a biraportului pe cerc). Fie p u n c t e

În baza acestei convenţii se completează formula (6) şi i se distincte ale unui cerc A r e l o c e g a l i t a t e a :

(11)
oferă forma: (8) S e d e d u c e ş i f o r m u l a

a n a l o g ă : ş i r e z u l t ă i m e d i a t :

( 9 )

D e m o n s t r a ţ i a t e o r e m e i u r m e a z ă i m e d i a t ; d a c ă î n u l t i m a f o r -
Fig. 19 Fig. 20
m u l ă î n l o c u i m p r i n m e m b r u l s e c u n d n u Demonstraţie. Fie S centrul şi r raza lui C; se notează argumen-
e s t e a f e c t a t , d e c i q . e . d . tele numerelor complexe prin
Observaţia 2. Formula (9) permite să se atribuie un sens precis expresiei
u n d e s u n t d r e p te c o n c u r e n te ; c o n s i d e r ă m c ă
şi se constată:
următoarea formulă definitorie nu necesită explicaţii suplimentare:

(10)

Dacă dreptele s u n t i n te r c e p ta te î n p u n c te l e d e o d r e a p tă a r b i tr a r ă

a r e l o c , c o n fo r m c e l o r d e m a i s u s : S e

ju s tific ă a s tfe l ş i d e n u m i r e a te o r e m e i : „ d e in v a r ia n ţă a b i r a p o r tu l u i ” d e o a -
Urmează imediat:
r e c e s c h i m b a r e a d r e p te i d n u a f e c te a z ă v a l o a r e a b i r a p o r tu l u i .

Teorema 7 (reciprocă a teoremei de invarianţă a biraportului).

Dacă s u n t c u a te r n e d e p u n c te c o l i - Folosind formula (10) se
niare încât şi dreptele
s u n t c o n c u r e n te î n S , a tu n c i S , D ş i s u n t c o l i n i a r e .
obţine:
Demonstraţia este imediată, prin metoda reducerii la absurd.
Dacă
deci s-a demonstrat egalitatea (11).
n u a r f i c o l i n i a r e , s e c o n s i d e r ă p u n c t u l î n c a r e

t a i e ( V a r i a n t a c o n d u c e l a a b s u r d c a î n

d e m o n s t r a ţ i a a I I - a a t e o r e m e i 6 ) . C o n f o r m t e o r e m e i p r e c e d e n t e ş i
Observaţia 3. Prin demonstraţia dată, este uşor de văzut că, dacă U coincide
cu unul din cele patru puncte ce intervin în biraport, de exemplu for-

305 306
mula (28) îşi păstrează valabilitatea dacă prin dreapta se înţelege tangenta s ă a i b ă l o c S ă s e d e t e r m i n e

în U la cerc.
f u n c ţ i a L .

Teorema 9 (a variaţiei biraportului pe cerc). Fie un triunghi ABC

şi cercul său circumscris C; funcţia V o m î n c h e i a a c e s t p a r a g r a f p r i n

d e f i n i tă p r i n e s te o b i j e c ţi e . c â t e v a a p l i c a ţ i i c e a u ş i i n t e r e s i n t r i n s e c .

Demonstraţie. Fie funcţia d e f i n i t ă p r i n

Aplicaţia 1. Fiind date punctele
coliniare distincte s ă s e

S e o b ţ i n e u ş o r : construiască punctul M, „armonic

conjugat lui C faţă de AB”, definit prin
şi funcţia f din enunţ apare ca o restricţie a funcţiei u n d e condiţia
S e d e s f a c e d o m e n i u l d e d e f i n i ţ i e a l Soluţie. Fie Fig. 21
a r b i t r a r n e s i t u a t p e

funcţiei f în două submulţimi D, E obţinute intersectând domeniul s e C o dreaptă

t r a s e a z ă p r i n

de definiţie cu semiplanele delimitate de AB, C şi D fiind de arbitrară ce taie K, L. Dacă există T comun lui î n

aceeaşi parte a lui E sunt arce capa- D e o a r e c e ş i

şi s e M. Este evident că M
t r a s e a z ă p â n ă t a i e î n

este punctul căutat: prin relaţiile lui Menelaos şi Ceva aplicate în

bile subîntinse de AB, vor exista, conform punctelor a l e

teoremei 4, § 4, numere reale t, u din a s t f e l î n c â t : triunghiul SAB; etc. Dacă are loc
( 1 2 ) ş i ( 1 3 )

s e t r a s e a z ă î n l o c u l d r e p t e i p a r a l e l a p r i n S la
U r m e a z ă i m e d i a t : d e c i
ş i s e f o l o s e ş t e î n d e m o n s t r a ţ i e t e o r e m a l u i T h a l e s . D i s c u ţ i a

e s t e u n n u m ă r r e a l p o z i t i v . A n a l o g , i m p l i c ă :
a c e s t e i p r o b l e m e d e c o n s t r u c ţ i e v a s u r p r i n d e , î n m o d o b l i g a t o r i u ,

d e c i , p e n t r u
singurul caz când M nu există, furnizat de situaţia c e

este un număr real negativ. Folosind în continuare şi punctul e al se realizează atunci şi numai atunci când C este mijlocul
teoremei 4, § 4, pentru fiecare a pozitiv se determină punctele
segmentului
unice ş i a s t f e l î n c â t E s t e
Observaţia 4. Construcţia studia-
p o s i b i l s ă a i b ă l o c d a c ă ş i n u m a i d a c ă E s t e d o v e d i t ă tă este utilizată des în geometrie, mai
astfel bijectivitatea funcţiei f. ales în legătură cu noţiunea de pa-
trulater complet. Prin expresia „pa-
Pauza de cafea 44 trulaterul complet ABCDEF” ne refe-
Ne plasăm în modelul Poincaré al geometriei hiperbolice şi rim la un patrulater ABCD, unde
admitem că pentru puncte generice M, N, pentru punctele limită
Fig. 22
U, V ale h-dreptei MN are loc s e g m e n t e l e s e n u -

Se consideră funcţia lui Lobacevski L, unde, pentru h-drepte mesc diagonale ale patrulaterului complet ABCDEF; punctele U,
V, Z în care se taie dreptele puncte
orientate paralele p, q, dacă
s e n u m e s c
ş i

307 308
diagonale ale lui ABCDEF. Folosind aceste denumiri se deci trec prin mijloacele de arce E, respectiv, G. Prin urmare: (14)
interpretează construcţia de mai sus prin teorema: ş i Î n b a z a a c e s t e i f o r m u l e s e o b ţ i n e

Punctele diagonale divid armonic fiecare diagonală: nu numai o simplificare a construcţiei lui P şi N ci şi o descriere
neafectată de poziţia lui C pe (AB), deci mai generală. Formula (14)
Aplicaţia 2. Fiind date puncte coliniare distincte să se furnizează soluţia problemei şi când C este mijloc pentru c a z î n

construiască astfel încât şi c a r e p r i m a c o n s t r u c ţ i e r ă m â n e v a l a b i l ă d o a r d a c ă s e î n l o c u i e ş t e

c e r c u l p r i n m e d i a t o a r e a s e g m e n t u l u i

Aplicaţia 3. Fie un triunghi ABC; să se arate că are loc

Soluţie. Fie M conjugatul
armonic al lui C în raport cu AB M este la intersecţia cercului cir-
d a c ă ş i n u m a i d a c ă

(apli-caţia precedentă). Fie cumscris triunghiului ABC cu „simediana” din C. (Prin simedia-nă
cercul de diametru (evident se înţelege simetrica medianei faţă de
bisectoarea interioară a aceluiaşi vârf).
Apolonius pentru Pentru
Demonstraţie. prin C trece exact un
fixarea ideilor se presupune, ca în „cerc Apolonios” AB; în r a p o r t c u

figura 123, că B este între A şi C.

condiţia plasează M pe
Fie ABE şi BAF triunghiuri echi-
laterale pozitiv orientate şi Fig. 23 şi ne furnizează egalităţile:
Fig. 25
cercurile circumscrise lor. C o n d iţ ia

Se afirmă că punctele N, P preconizate în enunţ se obţin M să se aşeze pe cercul î l o b l i g ă p e

intersectând cu arcele „mari” AFB, respectiv BEA; de circumscris triunghiului ABC şi anume pe arcul AB ce nu îl conţine
pe C; se deduce, de aici, N o t â n d
exemplu: şi
p r i n AMC şi
t e o r e m a s i n u s u r i l o r î n t r i - u n g h i u r i l e

BMC se obţine:

etc. Aceeaşi figură 23 permite intuirea situaţiei cu Rezultă: (15) F i e D mijlocul lui ş i

condiţia de a gândi C în M; rezultă uşor: c u t e o r e m a s i n u s u r i l o r , î n ADC şi BDC

t r i u n g h i u r i l e

şi
au loc: D u p ă

s i m p l i f i c a r e p r i n s e o b ţ i n e : ( 1 6 )

Preluăm în figura 24 câteva detalii ale S e p o a t e c o n s t a t a a c u m u ş o r c ă e c u a ţ i i l e ( 1 5 ) ş i

figurii 23. Prin teorema bisectoarei se (16) conduc la egalităţile: D e o a r e c e x şi

deduce că (PC) şi (PM) bisectează
unghiurile formate de (PA) cu (PB),
Fig. 24
309 310
y aparţin, evident, intervalului r e z u l t ă d e c i d e c i s a u V a lo a r e a b ir a p o r t u lu i

C, q.e.d.
a d i c ă e s t e s i m e d i a n a d i n
r e z u l t ă a s t f e l q . e . d .

Aplicaţia 4. Pentru orice triunghi ABC, patrulaterul ABCD este Aplicaţia 6. Fiind dat un triunghi ABC să se construiască punctele
„armonic” dacă şi numai dacă ( U n p a t r u - l a t e r
sale izodinamice N şi P, care
ABCD se numeşte armonic dacă este inscriptibil şi produ-sele satisfac deci:
lungimilor laturilor opuse sunt egale, adică:
r e s p e c t i v
(17)
Soluţie. Dacă c o n f o r m a p l i c a ţ i e i p r e c e d e n t e ,

D este pe arcul ABC ce nu-l conţine B, deci ABCD este patrulater Soluţie. (Analiza). Conform
aplicaţiei precedente, un
inscriptibil. Mai urmează: punct M ce joacă rolul lui
N sau P va satisface
d e c i a r e l o c ş i ( 1 7 ) . R e c i p r o c , d a c ă ABCD este d e c i Fig. 26
a p a r ţ i n e a c e l u i c e r c A p o lo -

patrulater inscriptibil, există un număr real negativ nios î n pe care este A. Analog se găseşte că M
r a p o r t c u

f o l o s i n d ş i c o n d i ţ i a ( 1 7 ) , u r m e a z ă (adică N şi P): a) satisface d e c i e s t e p e c e r -

cul Apolonios ( î n B, sau b) satis-

r a p o r t c u p e c a r e e s t e
e t c .

face d e c i a p a r ţ i n e u n u i c e r c A p o l o n i o s

Aplicaţia 5. Fie un triunghi ABC şi un punct M din planul său. Deoarece aplicaţia în studiu este problemă de construcţie pre-
Să se demonstreze că are loc d a c ă ş i zentăm şi un detaliu al discuţiei. Prin teorema 5 (a variaţiei) bira-
numai dacă „M este un punct izodinamic al triunghiului ABC ”, portului în plan) suntem asiguraţi de existenţa măcar a unuia
adică au loc egalităţile: dintre punctele N şi P; va exista unul singur dintre aceste puncte
(18)
doar atunci când A c e a s t ă c o n d i ţ i e r e v i n e p r i n

Demonstraţie. Din u r m e a z ă

d e c i b al F o lo s i n d p u n c t u l
intermediul PC.33, la faptul că ABC este triunghi echilateral. (Se
poate ajunge la aceeaşi concluzie cerând ca două dintre „cercurile
teoremei 1 deducem: ş i
Apolonios” s ă f i e d r e p t e , a d i c ă m e d i a t o a r e d e l a t u r i ;

r e z u lt ă c a m a i s u s A r e lo c , d e c i, d u b la e g a l i- t a t e
e s t e d r e a p t ă d a c ă ş i n u m a i d a c ă e t c ş i s i t u a ţ i a

( 1 8 ) . R e c ip r o c , p r i m a e g a l it a t e d i n ( 1 8 ) a s ig u r ă p r e c o n i z a t ă r e v i n e l a : s ă f i e t r i u n g h i e c h i l a t e r a l ) .

e x i s t ă d e c i a s t f e l î n c â t

D i n u r m e a z ă d e c i
Pauza de cafea 45
Ne plasăm în modelul Poincaré al geometriei hiperbolice şi admi-
d e c i R e z u lt ă
tem că pentru puncte generice M, N, pentru punctele limită U, V ale

311 312
h-dreptei MN are loc Pentru un Soluţie. Condiţia e s t e e c h i v a l e n t ă c u

h-triunghi generic ABC notăm cu a, b, c h-lungimile laturilor şi cu A, s a u c u a m b e l e c a z u r i s e e x p r i m ă p r i n e t c .

B, C măsurile h-unghiurilor sale. Să se demonstreze:

1° formula cosinusului laturii: 2. Fie un cerc ş i u n p u n c t A . O d r e a p t ă v a r i a b i l ă p r i n

A taie î n M , N . P r o d u s u l e s t e o m ă r i m e c o n s t a n t ă ,

2° formula sinusurilor: (numită puterea lui A faţă de

Soluţie. Condiţia s e e x p r i m ă p r i n P e n t r u a

3° formula cosinusului unghiului:

da o dreaptă d arbitrară prin A, se consideră un punct variabil
u este număr complex de modul 1 şi argument
u n d e

arbitrar. Un punct arbitrar Z pe dreapta d este de forma

c u ş i d este
a r e l o c , e v i d e n t , ( d a c ă s e n s u l p e

„de la A spre B”). Punctele comune lui a şi v o r f i

unde valorile reale vor satisface

a d i c ă s a u

( 1 )

P r o d u s u l e s t e e v i d e n t e g a l c u t e r m e n u l l i b e r

ce este independent de u, adică de d, deci:

(2)
3. Dacă o dreaptă variabilă prin A taie în M, N cercul
m i j l o c u l P a l s e g m e n t u l u i e s t e p e c e r c u l d e d i a -

§ 7. Probleme asupra cercului

m e t r u

Vom aborda în acest paragraf câteva probleme asupra cercu- Soluţie. Fie dreapta d dată ca în soluţia problemei precedente.
lui; unele dintre aceste probleme, presupuse bine cunoscute, sunt Vom găsi unde s u n t r ă d ă c i n i l e

reluate aici cu metode noi, specifice actualului capitol. Succesi- e c u a ţ i e i ( 1 ) . U r m e a z ă

unea problemelor nu este însă destinată exclusiv ilustrării acestor

metode, ci prezentării unor proprietăţi de bază din geometria cer-
curilor. P u t e m f o lo s i î n c o n t i n u a r e p r o b l e m a 1 s a u

1. Se dau puncte A, B distincte. Un punct e s t e p e c e r c u l

să observăm: d e c i P
d e d i a m e t r u A B d a c ă ş i n u m a i d a c ă e x i s t ă u n n u m ă r r e a l t ,

a s t f e l î n c â t

313 314
este pe cercul cu centrul în (mijlocul lui şi cu
şi deci Înlocuind aici
raza etc.
Observaţia 1. Dacă A este exterior lui punctul P descrie doar un arc al obţinem deci adică punc-tul
cercului şi anume cel interior lui întrucât nu pentru orice u ecuaţia (1) variabil Q este pe perpendiculara în F pe q.e.d.
are rădăcini reale. 5. Dacă o dreaptă variabilă prin A taie în cercul
4. Fie un cerc un punct şi un număr real nenul
unde şi este conjugatul armonic al lui A faţă de
k. Pentru P variabil pe se consideră Q pe astfel
atunci Q se plasează pe o dreaptă perpendiculară pe nu-
încât Punctul variabil Q se situează pe o dreaptă mită polara lui A faţă de cercul
perpendiculară pe AD. Soluţie. Se consideră şi mijlocul P al
Demonstraţie. Fie E diametral opus lui A în Punctele P
lui condiţia de conjugare armonică
situate pe sunt în corespondenţă biunivocă (vezi pro-
revine (vezi problema
blema 1) cu numere reale t pentru care Folo-
2.f, §6) la Prin
sind numărul complex egalitatea precedentă de-
problemele 2 şi 3 s-a constatat că P este
vine Dintre consecinţele acestei egalităţi se
pe cercul de diametru iar Fig. 28
pune în evidenţă:
P este o constantă Prin
(3) •

Fie prin teorema 2, §4, problema precedentă se deduce că punctul Q este pe o

Q• perpendiculară pe q.e.d.
se deduce existenţa unui număr real
Observaţia 3. Dacă A este exterior lui şi este secantă lui este
q, astfel încât • • • •
A F D E interior corzii Când se apropie de tangenta segmentul
Condiţia im- se micşorează şi obligă pe Q să coincidă cu T. Deducem că polara taie în
Fig. 27
plică folosind puncte astfel încât şi sunt tangente lui
Observaţia 4. Cu notaţiile din soluţia pro-
şi (*) rezultă Urmează blemei 2, găsim
unde Se
constată că şi atunci când rădăcinile ale
ecuaţiei (1) sunt complexe, valoarea lui q este
reală, deci şi pe dreptele d exterioare lui se
deci Cazul particular se obţine pentru
pun în evidenţă puncte dar acum
deci în acest caz se obţine poziţia particulară F a lui nu se mai pot defini prin condiţia geometrică
pentru că nu există posi- Fig. 29
Q, unde Pentru punctul generic Q urmează bilitatea de a preciza poziţia punctelor M, N în planul P. Putem însă să ne
imaginăm că dreapta din figura 28 este intersecţia cu P a unui plan
variabil d ce trece prin A şi este perpendicular pe planul P al figurii. În toate

315 316
aceste plane d, putem imagina diagrame Argand, astfel încât oricărui număr observă şi, evident, deci
complex t să-i corespundă un punct Z al planului d (partea reală fiind măsu-rată
şi sunt triunghiuri asemenea, deci:
pe dreapta iar cea imaginară pe perpendiculara în A pe planul P.
q.e.d.
Vom privi acum configuraţia rezultată în planul d de undeva din planul P, plan
ce apare în figura 29 ca o dreaptă (Dimensiunile liniare din figu-rile 28 8. Fie o dreaptă p ce nu conţine centrul C al unui cerc să
şi 29 nu sunt corelate). Punctele sunt imagini de numere com-plexe se construiască polul dreptei p în raport cu adică acel punct X
conjugate, deci sunt simetrice faţă de Fie punctul Q ce satisface pentru care
obţinut particularizând construcţia din aplicaţia 3, §6: Q se Soluţie. Fie proiecţia ortogonală a lui C pe dreapta p. Con-
va situa la intersecţia cercului circumscris triunghiului AMN cu simediana din
A. Deoarece va fi diametral opus lui A şi, conform teoremei form problemei 6 putem caracteriza X, astfel încât
etc. Ca variantă se pot lua punctele arbitrare pe dreapta p;
catetei, va avea loc în continuare deci Q va
beneficia în continuare de vechea caracterizare din planul P. polarele lor, şi vor conţine punctul dorit X. Condiţia
6. Dacă este polara lui A faţă de cercul şi taie exclude posibilitatea ca polarele să fie paralele.
î n a t u n c i a r e l o c r e l a ţ i a :
9. Se consideră un cerc şi un punct A distinct de C şi
nesituat pe O dreaptă variabilă prin A taie în Tan-
Soluţie. este punct al polarei deci
gentele m, n aduse în la se taie în P. Se cere locul geo-
Rezultă metric al punctului P.
q.e.d. Soluţie. Tangentele m, n se taie în polul dreptei deci
Observaţia 5. Polara nu poate conţine cercul C. conform problemei 7 rezultă Locul geome-
Observaţia 6. Pentru puncte A situate pe va avea loc şi rolul polarei
tric este constituit din punctele polarei exterioare cercului
îl va juca tangenta în A la
Observaţia 7. Direcţiile dreptelor şi sunt perpendiculare şi situaţia
(pentru un astfel de punct E, există tangente la
este echivalentă cu coliniaritatea punctelor este polara lui E şi din urmează deci
7. Polarele ale punctelor Z situate pe conţin punctul A. G sunt coliniare, deci E aparţine locului geometric).
10. Fie şi cercuri neconcentrice. Locul geo-
Demonstraţie. Dacă este secantă cercului (în M, N) are
metric al punctelor Z ce au puteri egale faţă de este o
loc
dreaptă d perpendiculară pe numită axa radicală a cer-
Acesta nu este însă cazul general! (Nici observaţia 4 nu
curilor
conduce la demonstraţie când este
Soluţie. Condiţia revine succesiv la:
exterioară lui fiindcă diagramele Ar-
gand considerate acolo, erau dependente de
punctul A ales!). Pentru cazul general se
consideră pe şi pe astfel
încât se Fig. 30

317 318
 Prin teorema 8, §4 (luând şi Demonstraţie. Fie cercul de diametru un punct comun
se ajunge la concluzia enunţată. cercurilor Evident, şi cercul este sin-
Observaţia 8. Dacă sunt secante în axa lor radicală conţine gurul cerc cu centrul în A ortogonal lui
punctele deci coincide cu Dacă sunt tangente (interior sau 13. Fiind date cercurile având dreapta d drept
exterior) în T, axa lor radicală este perpendiculara în T pe adică o tan- axă radicală, locul geometric al punctelor M ce sunt centre ale
gentă comună. unor cercuri ortogonale lui este porţiunea din d exte-
Observaţia 9. Formal, putem înlocui în calculele de mai sus sau rioară lui
considerând că unul sau ambele cercuri „degenerează la un punct”. Demonstraţie. Fie M un punct al locului şi puncte în care
11. Fie şi cercuri secante în A. „Unghiurile u taie respectiv, Urmează (ca raze ale lui şi
formate de în A” (adică unghiurile u ale tangentelor c, d
faptul că sunt tangente din M la cele două cercuri. Se
duse în A la cele două cercuri) satisfac relaţia: impune deci ca M să fie exterior cercurilor şi
deci M este pe d etc.
Observaţia 12. Putem considera, de exemplu, (vezi şi observaţia 9)
pentru a determina cercuri ce trec prin D şi sunt ortogonale lui
14. Numim fascicul de cercuri o familie F alcătuită din toate
cercurile şi dreptele ortogonale la două cercuri neconcentrice
date: Pentru un astfel de fascicul F, este vala-
bilă exact una dintre următoarele trei situaţii:
Fig. 31 Fig. 32
a) F este hiperbolic, adică există puncte astfel încât
Demonstraţie. Fie semidrepte cu originea A tangente la
respectiv, şi Prin schimbarea uneia sau alteia dintre coincide cu familia cercurilor Apolonios pentru segmentul
b) F este parabolic, adică există un punct P şi o dreaptă p,
aceste semidrepte cu opusa sa, unghiul u se înlocuieşte cu supli-
astfel încât un cerc arbitrar este în F dacă şi numai dacă este
mentul său, Pe figura 131 are loc relaţia:
tangent în P la p.
prin teorema cosinusului în triunghiul ACD urmează
c) F este eliptic, adică există puncte ce aparţin tuturor
etc. cercurilor din F şi numai acestor cercuri.
Observaţia 10. Cercurile secante în A vor mai avea un punct comun B;
unghiurile formate în B de aceste cercuri sunt, evident, egale cu cele formate în A.
Observaţia 11. În cazul particular are loc şi cercurile
se zic ortogonale, razele la punctele de contact sunt tangente celuilalt
cerc. Condiţia ca cercurile şi să fie ortogonale este:
(3)
12. Fiind dat un cerc orice punct A exterior lui este
centrul exact al unui cerc ortogonal lui

319 320
 Presupunem acum că sunt tangente în P. Un cerc orto-
gonal lor va avea centrul M pe perpendiculara în P pe (ob-
servaţia 8); din enunţul problemei 13, condiţia de orto-
gonalitate revine la Ne situăm, evident, în cazul b) din
enunţ, p fiind Singura alternativă rămasă neanalizată este
aceea în care cercurile sunt disjuncte.

Fig. 33 Fig. 34

Demonstraţie. Vom analiza toate situaţiile posibile pentru cercu-

rile date Presupunem, pentru început, (ca în figura 33) că
cercurile sunt secante în Fie M situat pe prelungirea
segmentului şi un cerc ne propunem să Fig. 35 Fig. 36
arătăm că acest cerc (arbitrar în F) este cerc Apolonios pentru În acest caz, orice punct M al axei radicale d este centru al unui
Fie şi cercul prin Se constată că cerc ortogonal lui şi şi se impune atenţiei cazul particular
este tangentă în Z la (dacă taie încă într-un punct când M este pe linia centrelor vom nota prin acest
ar urma deci Deci cerc particular. Condiţiile de ortogonalitate ale lui cu şi se
exprimă, conform (3) prin Fie
unghiurile MZA şi MBZ au aceeaşi măsură (arcul AB al lui adică
punctele de intersecţie între şi Fie un cerc având
sunt egale, deci triunghiurile MZA şi MBZ (având în M un unghi
comun) sunt asemenea. Din proporţionalitatea laturilor deducem: centrul M pe d şi tangenta la (cu condiţia F
şi Înmulţind aceste egali-tăţi, revine la:
deducem deci raportul are valoarea deci F conţine doar cercurile ce trec
prin q.e.d. Punctele se numesc puncte bază ale
independentă de poziţia lui Z pe adică este
fasciculului F. Din nou
cerc Apolonios pentru raportul fiind k. Alegând apoi un cerc Observaţia 13. În teoremele 3 şi 4 din paragraful 5 au intervenit condiţii
Apolonios arbitrar pentru prin raportul său constatăm constant şi constant. Fiecare dintre aceste două
uşor că el coincide cu un cerc definit ca mai sus, deci aparţinând condiţii impunea lui Z să se plaseze pe câte un „cerc” respectiv,
lui F. Singura dreaptă ortogonală cercurilor date este, în acest Familia A a cercurilor constituie (vezi figura 13), un
caz, linia centrelor CD şi poate fi privită la rândul ei drept cerc fascicul hiperbolic de puncte limită (figura 14). Orice „cerc” din l este
Apolonios (degenerat) corespunzător raportului În acest caz ortogonal oricărui cerc din W.
este corectă afirmaţia a). Punctele se mai numesc puncte limită 15. Dacă F este un fascicul de cercuri ce conţine
ale fasciculului F. şi atunci există un număr real a, astfel încât:

321 322
 a) punct Z; de exemplu, luând în d) Z drept originea diagramei Argand se ob-ţine:
b) cercurile sunt „coaxiale”, adică oricare două
dintre ele admit aceeaşi axă radicală; 16. Fie trei cercuri coaxiale, unde
c) există un fascicul F de cercuri căruia îi aparţin cercurile
d) Pentru orice punct Z din plan are loc
Demonstraţie. Conform problemei 13, axa radicală d a cercu-
Demonstraţie. Conform teoremei 2, §4, M este pe deci rilor conţine punctele Z, pentru care:
există astfel încât are loc egalitatea a). Cercurile (D)
ortogonale lui şi au centrele O pe axa radicală d a lui Condiţia de coaxialitate asigură că aceeaşi dreaptă d este axă
dar trebuie să fie ortogonale şi lui deci axa radicală a cercu- radicală pentru deci egalitatea (D) este echivalentă cu:
rilor coincide cu d, deci este adevărată şi propoziţia b). (*)
Conform problemei 10, următoarele două egalităţi trebuie să se
Echivalenţa egalităţilor (D) şi (*) impune existenţa unui număr
verifice simultan pentru aceleaşi puncte Z: real t, astfel încât: şi
Rezultă de aici şi
Dar şi, prin urmare, pentru egalităţi ce caracterizează apartenenţa lui la
fasciculul ce conţine şi q.e.d.
orice punct Z: Apare
17. Fiind date cercurile şi un număr real
astfel condiţia: locul geometric al punctelor Z ce satisfac este:
ce conduce, prin calcule simple, la a) un cerc din fasciculul F ce conţine sau b) un punct limită a
egalitatea c). Se reduce şi egalitatea de la d) la o identitate algebri- acestui fascicul sau c) mulţimea vidă.
Demonstraţie. Condiţia este echivalentă, prin definiţie,
că: etc.
cu şi devine succesiv:
Observaţia 14. Fiind date cercurile un cerc coaxial cu acestea se
poate exprima simbolic prin egalitate sugerată de
propoziţia d). Trebuie însă să observăm că în general nu pentru orice valori
Conform ipote-
reale a, există un astfel de cerc ci numai atunci când egalitatea c) conduce
la o mărime pozitivă. zei va exista un punct E, astfel încât:
Observaţia 15. Condiţia ca cercul să fie în fasciculul F ce con- (*) şi egalitatea definitorie
ţine se exprimă precizând centrul pe (cu ajutorul parametrului real
devine: adică:
a) şi prin încă o condiţie care să permită calculul razei r; această a doua
condiţie poate fi c sau echivalentă ei, condiţia d exprimată pentru un singur (**) unde şi

323 324
 Cele trei variante de caracterizare a diagonalelor sunt pe o dreaptă (numită dreapta Newton-Gauss a
patrulaterului). c) Ortocentrele G, H, I, J ale triunghiurilor ABF,
mulţimii vor fi furnizate de posibilităţile
ADE, BCE, respectiv, CDF sunt coliniare.
Dacă există numărul real pozitiv r, astfel încât şi Soluţie. Aplicând teorema precedentă cercurilor se
este cerc de centru E şi rază r. Pentru a arăta că este un cerc constată că axa lor radicală conţine ortocentrele şi se
din F, deci de forma vom deduce din (*) că desprinde o primă concluzie: aceste ortocentre sunt coliniare.
se impune să luăm Cu această notaţie (*) devine: Reluând problema precedentă pentru şi deducem că orto-
şi mai obţinem: centrele considerate sunt şi pe axa lor radicală; axele radicale
Conform observaţiei (17), ultima egalitate asi- coincid, deci sunt coaxiale. În consecinţă, centrele L,
gură F. Dacă are loc Interpretând în conti- ale acestor cercuri, sunt coliniare.
nuare d r e p t c e r c ( d e r a z ă n u l ă ) , p r i n c a l c u l e l e d e l a p r o b l e m a

15d, se deduce că pentru orice punct Z are loc

În particular, când Z este pe axa radicală d a
cercurilor a r e l o c ş i s e o b ţ i n e

D e c i , p e n t r u c e r c u l a r b i t r a r o r t o g o n a l c e r c u r i l o r

raza sa z este egală cu ZE, deci adică E este punct limită

pentru F. În fine, dacă prin (**) se constată că locul geo-
metric este mulţimea vidă şi demonstraţia este încheiată.
18. Fie un triunghi ABC şi Fig. 38 Fig. 39
punctele Axa 20. Fie date cercuri exterioare şi neegale
radicală a cercurilor de Punctele exterioare lor din care sunt văzute sub unghiuri egale
diametre conţine orto- sunt pe un cerc coaxial cu
centrul H al triunghiului ABC. Soluţie. Fie M un punct exterior cercurilor şi
Soluţie. Fie înălţimi punctele de contact cu respectiv, ale unor tangente din M.
ale triunghiului ABC; evident Condiţia ca cercurile date să se vadă din M sub unghiuri egale
şi Puterile Fig. 37
revine la şi este echivalentă cu D CMN ~
ortocentrului H faţă de cele două cer-curi, şi D DMP.
sunt egale (deoarece BEDC este patrulater Triunghiurile considerate sunt însă asemenea dacă şi numai
inscriptibil) deci H este pe axa radicală a celor două cercuri. dacă Egalitatea
19. Teorema Gauss-Bodenmiller. a) Cercurile plasează M pe un cerc Apolonius în raport cu Dacă
având ca diametri diagonalele ale unui patru- sunt (ca în figura 39) secante în punctele aparţin,
later complet ABCDEF sunt coaxiale. b) Mijloacele L, M, N ale evident, lui şi urmează imediat coaxialitatea

325 326
cercurilor Concluzia se obţine analog şi când sunt è8. Răspunsuri la PC-uri
tangente în A. Pentru cazul când sunt disjuncte vom pune,
în evidenţă, o consecinţă a asemănării triunghiurilor şi PC.39.7.3. Dat patrulaterul ABCD cu ADyBC şi AD BC, se consideră M
(AB), astfel încât MA : MB=k (k>0). Paralela prin M la dreapta AD
anume: pentru a intersectează (CD) în N. a) Dacă AD = a şi BC=b, arătaţi că (1+k)$MN =
deduce, prin problema 17, coaxialitatea enunţată. Atragem însă = . b) În suprafaţa triunghiulară [P1P2P3], P1P2P3 Int P1P2P3 , se
atenţia că am lucrat doar în ipoteza că M este exterior cercurilor consideră punctele A şi B, astfel încât suma distanţelor fiecărui punct la laturile
date; din puncte interioare ambelor cercuri trebuie să acceptăm că triunghiului P1P2P3 este aceeaşi (a1 + a2 + a3=d=b1 + b2 + b3). Arătaţi că :
„se văd sub unghiuri egale”. Figura 39 ilustrează că locul oricare ar fi M (AB), suma distanţelor sale la laturile triunghiului P 1P2P3
este tot d (m1+m2+m3=d). Corneliu Savu
geometric al punctelor M din care se văd sub unghiuri egale Soluţia şi baremul din concurs. a) Pentru a=b, exprima-rea
este constituit din şi din porţiunea comună interioarelor lui este evidentă. Dacă a>b, fie E şi F intersecţiile paralelei prin M la
şi Condiţia din enunţ exclude posibilitatea ca „cercul latura CD şi bazele AD şi BC. Din AME BMF
Apolonius” să fie o dreaptă.
(t.f.)=> = => = =>(k+1)x=a +kb, (4p).
Pauza de cafea 46
b) Aplicând a), obţinem
Fie triunghiul ABC, circumscris cercului I (I,r), înscris în cercul
O (O,R), cu laturi a, b, c. Se notează cu h înălţimea din A, cu m
mediana AM, cu i bisectoarea interioară AD, cu j bisectoarea (3p).
până în E pe cercul O , cu g simediana AL, cu m mediana AM, f
= MD, k = AI, Să se demonstreze inegalităţile: 1° PC.40.7.4. Fie trapezul ABCD (ADyBC) şi AD>BC), E mijlocul diago-nalei
(BD) şi F piciorul perpendicularei din B pe dreapta AD. a) Dacă (AB) (CD),
2° 3° 4° arătaţi că : EFyAC şi 2$EF=AC. b) Arătaţi că ABCD este isoscel, dacă şi
numai dacă simetricul lui C faţă de E coincide cu simetricul lui A faţă de F.
5° 6°
Soluţia şi baremul din concurs. b) Fie G intersecţia dintre AD
7° 8° 9° şi paralela prin B la CD. BCDG fiind paralelogram, G şi C sunt
Să se arate că inegalităţile nestricte semnalate sunt cele mai tari ce simetrice faţă de E.(1p) (AB) (CD)ó (AB) (BG) ó ó(AP)
pot fi impuse elementelor geometrice menţionate. (FG) (2p) a) Varianta I: Folosind 4b), (EF) este linie mijlocie
in GAC şi rezultă concluzia.(4p).
8.3. Triunghiul ascuţitunghic este desfăşurarea tetraedrului ABCD,
punctele provenind din vârful A. a)Dacă M este mijlocul muchiei (AB) şi
N mijlocul muchiei (CD), arătaţi că MN CD şi MN AB. b)Dacă MN,
PQ şi ST sunt dreptele care unesc mijloacele muchiilor opuse ale tetraedrului,
arătaţi că ele sunt concurente şi perpendiculare două câte două. c)Dacă O este
centrul cercului circumscris triunghiului şi AO (BCD), arătaţi că
AB şi CD sunt drepte perpendiculare.

327 328
 Soluţia şi baremul din concurs. a) Laturile bazei [BCD] aceleaşi direcţii cu (2 puncte). Suma lor este
sunt linii mijlocii în deci tetraedrul ABCD are muchiile zero dacă şi numai dacă ABCD e paralelogram (1 punct)
opuse congruente.(1p). 3. Se dă un triunghi ABC şi punctele A1 BC, B1 CA, C1 AB, A2 B1C1 ,
ca mediane analoage. (1p). ANB isoscel şi B2 C1A1 , C2 A1B1 . Se consideră condiţiile ca tripletele de drepte : (AA1, BB1,
CC1); (A1A2, B1B2, C1C2); (AA2, BB2, CC2); să fie concurente. Să se arate că dacă au
şi, asemănător, MN CD.(1p) b) MNPQ este loc două concurenţe, atunci are loc şi a treia. Dan Brânzei
romb(1p) PQ trece prin G, mijlocul lui (MN), şi PQ MN. Soluţia şi baremul din concurs. Teorema lui Ceva (1p)
(1p). Folosind şi romburile MSNT şi PSQT, ST trece prin G şi Pentru a explicita (iii) se consideră Se obţine
ST MN, ST PQ. c) Centrul cercului circumscris lui
este ortocentru în triunghiul BCD, mediatoarele laturilor fiind Permutări ciclice, înmulţire, se obţine γ
perpendiculare pe liniile mijlocii.(1p). AO CD şi BO CD
CD AB.(1p). = -αβ unde γ = . Concluzie
4. Fie paralelipipedul dreptunghic ABCD şi M (AB). a)Dacă AC
D’M, arătaţi că lungimea lui AD este medie geometrică între lungimile AB (1p).
şi AM. b)Dacă AB = 32, AD = 24, AA’ = şi AM = 7, determinaţi
unghiul format de dreptele D’M şi BD. Corneliu Savu PC.42.10. 1.Fie a, b, c, d patru numere complexe ale căror afixe sunt
Soluţia şi baremul din concurs. a) AC şi vârfurile unui patrulater convex. Să se arate că următoarele egalităţi sunt
echivalente : (a) (b) a+c = b+d. ***

Soluţia şi baremul din concurs. Fie

. b) Avem
Prin teorema lui Pitagora se obţin: DM=25,
deci sunt afixele vârfurilor unui paralelo-
şi Triunghiul
fiind echilateral, şi. (1p). gram.(1p). Deoarece, ,paralelogramul e
dreptunghi.(2p) Urmează că . F i e

PC.41.9. 1. Fie ABCD un patrulater convex. Să se arate că următoarele

A , B , C , D p u n c t e l e d e a f i x e a , b , c , d . D i n r e z u l t ă

propoziţii sunt echivalente : a) $ + $ + $ +

. A n a l o g , d e c i A B C D e p a r a l e l o g r a m , a ş a d a r a

+ $ =0; b) ABCD este paralelogram. *** + c = b + d . ( 2 p ) R e c i p r o c , a + c = b + d i m p l i c ă a - b = = -

Soluţia şi baremul din concurs. Vectorii ( c - d ) d e u n d e ş i . A n a l o g

au lungimea 1 şi au
. ( 2 p ) .

329 330
 Comentarii. Justificare. Juriul concursului, izolat la o Ghicirea = n+5, permitea o soluţie rapidă şi corectă în baza
margine de Focşani (într-o vilă splendidă), hotărâse să dea şi la considerării şirului
clasa a zecea problema 9.4. Dimineaţă, la contactul cu organiza-
torii, a devenit clar că este foarte probabil să stea în aceeaşi bancă Având în vedere că aceste competiţii au ca eroi elevii, ne
elevi din cele două clase. Semnatarul acestor rânduri, singurul permitem inserarea unor vârfuri de clasamente cam până la o
vinovat, a decis (rapid şi prost) să vopsească problema spre a nu zecime a participanţilor.
fi recunoscută. Traducerea, a omis specificarea (prezentă aici cu Cl. Nr. Nume Judeţ Total
7 1 Roşu Eugenia Iaşi 27,5
italice) a convexităţii patrulaterului, lăsând doar cererea ca 2 Timofciuc Lăcrămioara Botoşani 23
punctele să fie distincte. Ca urmare, problema a funcţionat în 3 Varvara Cristian Vrancea 23
concurs greşită. Respect greşit înţeles. Corectorii au observat 4 Lupu Andreea Vrancea 21
manevrele elevilor de a ocoli (just sau prin prestidi-gitaţii) dar au 5 Gâlcă Octavia Iaşi 20
păstrat tăcere (de aur). Ne este greu să spunem în ce măsură, am fi 6 Pîrjoleanu Andrei Neamţ 20
reechilibrat baremul, dar am fi preferat să ştim în timp real. 7 Ungureanu Cristian Neamţ 20
8 1 Zahariuc Adrian Bacău 27,5
Mulţumiri distinsului universitar ieşean Florin Iacob (mai
2 Ţurcanu Alexandru Botoşani 24,5
demult olimpic, acum tată de olimpic) că a îndrăznit să sesizeze 3 Brancovici Gabriela Vrancea 23
inadvertenţa, fabricând şi un contraexemplu. Poate corectura de 4 Iancu Mihnea Dolj 23
aici este tardivă, dar este necesară. Scuze. Repet, singurul 5 Săvescu Cristian Prahova 22,5
vinovat de această greşeală este subsemnatul. 6 Vătavu Şerban Botoşani 21,5
4. Să se considere şirul de numere complexe ( astfel încât =6, 9 1 Cuzub A. Ştefan Botoşani 28
2 Mighnea Dragoş Maramureş 20
pentru orice . Determinaţi 3 Pachiţariu Marius Iaşi 16
valorile posibile ale lui Dan Brânzei 4 Mihăilescu Ioana Botoşani 15
5 Sava Alexandru Galati 14
Soluţia şi baremul din concurs. Ideea este de a verifica ce 10 1 Chirilă Cezar Botoşani 28
condiţii survin pentru indicii ce corespund la două formule(2p). 2 Cristea Alexandra Bacău 26
Pentru 6n+1 = 2(3n)+1 = 3(2n)+1, apare (1p). 3 Bădărău Elena Botoşani 25
4 Pop Gabriel Maramureş 25
După , pentru 6n+3 = 2(3n+1)+1 = 3(2n+1), se găseşte 5 Schiancu Alexandru Argeş 23,5
(1p). După , , şirul este determi-nat 6 Mustaţă Irina Iaşi 23
recursiv. Din formulele lui şi rezultă = 7. (2p). 7 Iacob Alin Iaşi 22
11 1 Ismail Andrei Galaţi 27,5
Recurenţele găsite impun = n+5. (1p).NB: Tipul 2 Bărbulescu Răzvan Dolj 23,5
de rezolvare: căutăm de forma… xn+y… un punct !!! 3 Gănceanu Silviu Vaslui 20
4 Alexandru Andrei Vaslui 19
Comentarii. Încadrarea în C (şi nu în R sau chiar în N) 5 Eşanu Liviu Tulcea 19
sună mai mult a glumă decât a capcană. Prezentarea ca problemă 6 Anton Constatin Iaşi 18
de geometrie este cel puţin deplasată. Totuşi, caracterul liniar al 12 1 Dospinescu Gabriel Bacău 28
celor două recurenţe din enunţ, abia în C sugerează o aliniere! 2 Plăiaşu Andrei Prahova 23
3 Bratu Florin Brăila 22,5

331 332
 4 Moroşan Cătălin Suceava 22 are loc F i e funcţia lui Lobacevski L, unde,
5 Iuga Adrian Vrancea 20,5
6 Sucilă Andrei Iaşi 20 pentru h-drepte orientate paralele p, q, dacă
şi a r e l o c S ă

PC.43. Construiţi cu rigla şi compasul un triunghi echilateral cu se determine funcţia L.

unghiurile de câte 45° ! Luăm p o semidreaptă euclidiană d,
Nu este vorba de o orientată pornind din O de pe absolut. Super-
glumă (proastă): trebuie să paralela q va fi o semidreaptă (AY, h-per-
gândim enunţul în geometria pendiculara din A pe d este un semicerc de
hiperbolică, prezentată pe un centru O cu puncte limită U, V. Pentru
model euclidian. (Vezi IIè5).
Fig.40
a v e m D e d u c e m

Putem alege, pentru simplitatea Fig. 42

d e c i

calculelor, latura AB ilustrată de o semidreaptă euclidiană cu

punct limită U. Ne asigurăm că h-unghiurile din A şi B sunt de
câte 45° trasându-le prin cercuri de centre M, N, situate pe abso-
lutul a , de părţi diferite ale lui U, încât UM = UA = x şi UN = PC.45. Ne plasăm în modelul Poincaré al geometriei hiperbolice şi admitem
că pentru puncte generice M, N, pentru punctele limită U, V ale h-dreptei MN
= UB = y =k$x. Măsura hiperbolică a unghiului din C, va fi egală
are loc Pentru un h-triunghi generic ABC
cu cea a unghiului euclidian MCN. Cerem prin teorema cosinu-
notăm cu a, b, c h-lungimile laturilor şi cu A, B, C măsurile h-unghiurilor sale.
sului ca acesta să fie de 45° şi obţinem Să se demonstreze: 1° formula cosinusului laturii:
Construim (euclidian) raportul k. Fie BUN triunghi isos- 2° formula sinusurilor:
cel dreptunghic în U. Luăm P în prelungirea lui UN încât NP = =
NB. Intersectăm în Q cercul de diametru 3° formula cosinusului unghiului:
(UP) cu cercul de centru U prin N; astfel
Cercul de centru 1°. Fie h-dreapta BC o semidreaptă eucli-
P prin U taie prelungirea lui QP în R diană de punct limită U iar h-dreptele CA, CB
încât QR = k$UN. Avem deci de luat UM situate pe semicercuri de centre V, Z; h-unghiu-
= UA =QR. rile triunghiului sunt: Fig.
Impresionează neplăcut lipsa de Avem: 43
simetrie a triunghiului desenat. Ne putem Fig. 41 Teorema
asigura de simetrie pe modelul original al lui (euclidiană) a cosinusului în triunghiul AVZ devine rapid: (1)
Poincaré, ilustrat de interiorul unui cerc A ; când centrul h-triunghiului unde am notat (2)
echilateral ABC coincide cu centrul luiA , se obţine figura 41.
Din deducem
PC.44.Ne plasăm în modelul Poincaré al geometriei hiperbolice şi admitem
că pentru puncte generice M, N, pentru punctele limită U, V ale h-dreptei MN

333 334
 demonstreze inegalităţile: 1° 2° 3° 4°
deci (2) devine
5° 6° 7°
iar (1) formula cerută.
8° 9° Să se arate că
2°. Din 1°, cu identitatea pentru inegalităţile nestricte semnalate sunt cele mai tari ce pot fi impuse elementelor
deducem geometrice menţionate.
Ideea comună este de a construi triunghiul ABC cu trei
elemente date şi de a obţine inegalităţile enun-
Simetria ţate drept condiţii de existenţă a soluţiilor.
expresiei finale asigură Pentru detalii se poate consulta cartea
Urmează rapid formula cerută. Fig. 44 autorului Notes on Geometry, pg.41 ş.u.
3°. Folosim formula demonstrată la 1°, permutatele sale 1° Pentru a construi triunghiul cu b, c,
ciclice şi expresia lui de la 2°. Avem i date, fie T pe paralela prin B la AC. AB
= AT = c, b$AT = Condiţia ce
permite construcţia triunghiului ABT (şi
apoi ABC) este AT<2c şi revine rapid la
inegalitatea dată.
2° Construim punctele A, D, E şi
După simplificarea factorului nenul se obţine apoi M, pe cercul de diametru DE şi pe
formula din enunţ. (A, m). Mediatoarea lui (AE) taie EM în
Fig.
Comentarii. 1. Prin 1° deducem că, prescriind unghiurile A, B, C O. Condiţia este AD < AM < AE, deci 2°. 45
cu suma inferioară lui 180°, avem, unic determinat până la o h- 3° Cu i şi h construim ΔADH, apoi M.
mişcare h-triunghiul ABC. Este deci valid un criteriu UUU de egalitate a
h-triunghiurilor şi nu există h-triunghiuri asemenea neegale.
2. Prescriind A = B = C = 45° şi constanta k, regăsim PC.43.
3. Când constanta k tinde la zero, 1° asigură A + B + C = 180°,
2° devine teorema euclidiană a sinusurilor iar 3° teorema euclidiană a
cosinusurilor. Concepem astfel geometria euclidiană drept un caz limită
al celei hiperbolice. Fixând o regiune limitată R a modelului H al
geometriei hiperbolice, prin îndepărtarea de R a absolutului, regăsim pe Fig. 46
R geometria euclidiană. 4° Deducem (1) Construim punctele A, I,
D, (U, Z), E, spre a continua ca la 2°. Condiţia AI > ID revine
PC.46. Fie triunghiul ABC, circumscris cercului I (I,r), înscris în cercul O
(O,R), cu laturi a, b, c. Se notează cu h înălţimea din A, cu m mediana AM, cu prin (1) la (2) şi la 4°.
i bisectoarea interioară AD, cu j bisectoarea până în E pe cercul O , cu g 5° Triunghiul AMD impune majorarea dată a lui m şi
simediana AL, cu m mediana AM, f = MD, k = AI, Să se condiţia de a avea în M un unghi obtuz impune minorarea.

335 336
6° Pentru a construi triunghiul cu m, i, ρ prescrise, deducem din
puterea punctului D: (3) condiţia capătă
forma enunţată. Capitolul VI - GEOMETRIA TRIUNGHIULUI
7° Pentru a construi triunghiul cu m, i, a prescrise,
considerăm necunoscuta algebrică Din lungimea
medianei exprimăm: (4) iar din formula CUPRINS CAPITOL VI
lungimii bisectoarei i deducem că x este rădăcină a trinomului
unde Trino-
mul admite exact o rădăcină x în Aceasta ar furniza b, c è1. Preambul .............................................................. 341
§2. Coordonate baricentrice ......................…… 341
prin sistemul format din (4) şi (5) Pentru ca a, b, c A. Coordonate baricentrice absolute 342
să fie laturi de triunghi, condiţia este împlinită automat B. Coordonate baricentrice relative 344
dar , revine la (6) Aceasta se realizează la C. Geometrie în coordonate baricentrice 345
rândul ei automat când (unghiul A – obtuz), dar în pre- D. Precizări de coordonate baricentrice 348
miza indicată, revine la E. Ecuaţii baricentrice de drepte 351
§3. Coordonate normale .............................................. 353
adică q.e.d.
è4. Coordonate seminormale ..................................... 357
8° şi 9°. Construcţia triunghiului ALM, è5. Glosar ...................................................................... 359
renotare a construcţiei 1°, impune inegalitatea A. Generalităţi despre puncte 359
Fig. 47 8°; trecerea în continuare spre triunghiul ABC B. Nomenclatura punctelor remarcabile 361
impune şi inegalitatea 9°. C. Corespondenţe punct - dreaptă 368
D. Nomenclatura dreptelor remarcabile 370
E. Nomenclatura cercurilor remarcabile 373
F. Nomenclatura conicelor remarcabile 378
G. Alte curbe remarcabile 383
H. Triunghiuri asociate 387
I. Triunghiuri speciale 389
J. Teoreme remarcabile 389
è6. Răspunsuri la PC-uri ................................................. 392

337 338

è1. Preambul
Frumoasă e întreaga geometrie, dar cea a triunghiului este
neasemuită. Ca multe frumoase din poveşti a avut şi de pătimit, în
a doua jumătate a secolului XX fiind aproape repudiată. Zicem că
noul mileniu o readuce în centrul simpatiei mondiale. Sau măcar
aşa ni se pare comparând gigabiţi pe Internet.
Pentru profani, dar şi pentru cunoscători, este aproape de
neimaginat cum, doar între cele trei colţuri ale triunghiului, încap,
în bună concordie, simultan, atâtea măsuri geometrice.
Credem că poarta de intrare spre geometria triunghiului ce
o deschidem aici este potrivită: mileniului, scopului cărţii,
cititorului. Un culoar destul de auster ne pregăteşte să cugetăm
ordonat la minunăţiile ei: geometrii analitice potrivite triun-
ghiului. Doar câteva giuvaeruri, dar splendide. Şi apoi doar un
balcon destinat belvederii interiorului ce l-am numit glosar. Cine
doreşte îşi va găsi drum spre a contempla ce-i place.
Pauza de cafea 47
a) Fiind dat un triunghi ABC, construiţi (cu rigla şi compa-sul) un punct D
pe BC încât cercurile înscrise în triunghiurile ABD, DBC să fie egale.
b) Fie E şi F sunt omoloagele lui D pe CA, AB; demonstraţi:
dreptele AD, BE, CF sunt concurente ddacă triunghiul ABC este
isoscel.
339
§2. Coordonate baricentrice
A. Coordonate baricentrice absolute
Fie un triunghi ABC. Folosind ariile orientate , unui
punct arbitrar M i se asociază numerele reale (vezi figura 1):
(1) .
Spunem că (x, y, z) constituie coordonatele baricentrice abso-
lute ale punctului M. Între aceste coordonate există, firesc o
legătură; aceasta este relaţia lui Gergonne: (2) x + y + z = 1,
imediat demonstrabilă prin proprietăţile lui din IV §. 5. A.
fig. 1 fig. 2
Observaţia 1: În definiţia (1) se poate evita folosirea mai puţin
familiarului concept de arie orientată folosind simbolul s al ariei
(neorientate) sub forma:
(1')
cu o anumită precizare pentru alegerea semnelor sugerată de
figura 2 şi precizată prin regula:
Semnul ordonatei x este +, respectiv - după cum M şi A se găsesc sau nu
de aceeaşi parte a dreptei BC; semnul lui y este +, respectiv - după cum M şi B se
găsesc sau nu de aceeaşi parte a dreptei CA; semnul lui z este +, respectiv - după
cum M şi C se găsesc sau nu de aceeaşi parte a dreptei AB.
Observaţia 2: Un alt mod de a evita folosirea ariilor în
definiţia (1) a coordonatelor baricentrice constă în considerarea
triunghiului DEF, pedalul lui M faţă de D ABC. (A se revedea
fig.1) (1'')
Această posibilă definiţie trebuie ajustată când unul
dintre punctele D, E, F este aruncat la infinit, adică atunci când M se plasează
pe (cel puţin) o latură a triunghiului complementar A*B*C*.
340
 Observaţia 3: Triunghiului ABC i s-a asociat astfel o bijecţie
j : p ® G, unde p este planul euclidian, iar G este submulţimea
(2) a lui R3; liniile de coordonate x = const., y = const., z = = (4)
const. sunt paralele la laturile BC, CA, AB. Comparând cu
prezentarea din I § 1.A suntem îndreptăţiţi să interpretăm
coordonatele baricentrice ca o extensie a metodei generale.
Convenţie de notaţie: Notaţia artificială j(M) = (x, y, z) ar
necesita în diverse contexte să fie supraîncărcată prin jD ABC în
loc de j pentru a preciza şi triunghiul de referinţă. În locul
acesteia se dovedeşte extrem de comodă, naturală şi eficientă
scrierea (3) M = x×A + y×B + z×C. În această convenţie nu
trebuie să interpretăm '' × '' drept o operaţie de înmulţire a
numerelor cu puncte şi nici ''+'' drept o sumare ; egalitatea (3)
admite semnificaţia declarată doar în totalitatea ei.
Observaţia 4. Cititorul familiarizat cu vectorii poate să dilueze
doza de convenţional din (3) interpretând-o prin (3')
, originea O a vectorilor consideraţi
fiind nerelevantă deoarece pentru un alt punct U vom avea în baza
lui (2):
. (x' + y' + z')×M = x'×A + y'×B + z'×C.
În egalitatea (3'), '' × '' reprezintă înmulţirea vectorilor cu
scalari, iar '' + '' adunarea vectorilor. Independenţa lui (3') de O
ne permite să înlăturăm tot ce este superfluu în (3'), (litera O şi
simbolul vectorilor), găsind (3) ca o esenţializare a lui (3').
Teorema 1. Dacă pentru un triunghi ABC şi un punct M
are loc (3), atunci următoarele cuplurile de numere: (x, y), (y,
z) şi (z, x) sunt coordonatele afine ale lui M în raport cu
reperele afine: (C, A, B), (A, B, C), respectiv (B, C, A).
Demonstraţia constă în verificarea egalităţilor 10 din
teorema 6 din IV è5.
B. Coordonate baricentrice relative
Relativ frecvent, pentru un punct M este mai uşor să
341
determinăm coordonatele baricentrice x, y, z doar până la un
factor de proporţionalitate l, deci să estimăm numerele reale
x' = lx, y' = ly, z' = lz.
Asemenea estimări sunt facilitate de următoarea teoremă
Teorema 1.2. Dacă x, y, z sunt coordonatele baricentrice
absolute ale punctului M în raport cu D ABC şi D DEF este
pedal lui M, atunci au loc egalităţile
(5) .
Demonstraţia constă în evidenţierea egalităţilor de
rapoarte ce poate continua:
,
ultima egalitate provenind din (1).
Fiind determinate numerele reale x', y', z', să presupunem
că are loc: (5') x' + y' + z' ¹ 0. În acest caz factorul l se deter-
mină din (2) prin : (6) l = x' + y' + z' şi spunem că (x', y', z')
sunt coordonatele baricentrice relative ale lui M în raport cu D
ABC. Asumându-ne şi dreptul de a amplifica (3) printr-un număr
real nenul ataşăm frazei de mai sus scrierea convenţi-onală: (7)
Pentru numerele reale x', y', z' cu (x', y', z') ¹ (0, 0, 0) ce
satisfac contrara lui (5'): (8) x' + y' + z' = 0 nu poate exista
un punct propriu M de coordonate baricentrice absolute
proporţionale cu x, y, z. Există însă un astfel de punct impropriu,
precizat prin direcţia a dreptelor ce îl conţin; extindem scrierile
convenţionale (3) şi (7) pentru acest caz notând: (9) = x'×A +
y'×B + z'×C.
342
C. Geometrie în coordonate baricentrice
Dat fiind că oricare două dintre coordonatele baricentrice
absolute sunt coordonate afine şi (2) asigură omogenitatea rela-
ţiilor, realizăm rapid o recapitulare a paragrafelor din Cap. IV.
I §.3. Formula (4), ce prezenta ecuaţia generală a unei drepte, va
fi exprimată acum prin: (10) a×x + b×y + g×z = 0, unde a = a+c, b
= b+c, g = c. Condiţia (9), a2+b2 ¹ 0 trebuie înlocuită aici prin: (11)
(a - g)2 + (b - g)2 + (a - b)2 ¹ 0, pentru a ne asigura că (10) nu
este transcriere a unei negări a formulei (2).
Ecuaţia determinant (6) devine:(12) . intersecţia cu p a unui plan arbitrar prin ON.
Ecuaţiile parametrice (10) devin aici:
(13) x = a + t, y = b + mt, z = c + nt, tÎR,
unde [, m, n] cu  + m + n = 0 precizează direcţia. Formulele
(19) ce exprimă coordonatele unui punct P al dreptei MN cu
ajutorul raportului simplu t = (P, N; M) admit prin convenţia (3)
exprimarea remarcabil de simplă: (14) P = (1 - t)×M + t×N.
Observaţia 5. În baza convenţiei (14) avem următoarele
consecinţe ale lui (3) referitoare la triunghiul pedal DEF al lui M:
(15)
0) reperul spaţial).
Dacă M Î p coordonatele sale spaţiale coincid cu
coordonatele baricentrice ale lui M în raport cu D ABC.
Dacă punctul K(, m, n) Ï p, dar K ¹ O dreapta OK are
ecuaţii parametrice: (17) = t, = mt, Înt, tÎR. Pentru
orice punct N(x', y', z') al acestei drepte, N ¹ O putem interpreta
(x', y', z') drept coordonatele baricentrice relative ale punctului
MÎOK Ç p. În general, punctul M este propriu, excepţie făcând
cazul OK||p, în care [, m, n] satisface  + m + n = 0 şi reprezintă
o direcţie d în planul p = (A, B, C); direcţia d este materializată de
§. 4 Dreptelor d, d' având ecuaţii /d/ = 0, /d'/ = 0, unde /d/ = =
ax + by + gz, /d'/ = a'x + b'y + g'z li se asociază matricele:
A = şi B = şi rangurile lor: r = =
rang A , R = rang B . Poziţia relativă a dreptelor d, d' este
precizată astfel: – dacă r = 3, secante; – dacă r = 2, paralele:
distincte dacă R = 3, confundate dacă R = 2.
§. 5 Precizăm modul de schimbare a coordonatelor baricen-
trice absolute. În raport cu D ABC se consideră =1×A + +a2×B
a

+ a3×C, = b1×A + b2 ×B + b3×C, = c1×A + c2×B + c3×C. Calitatea

de triunghi a lui este asigurată de neanularea
Interpretăm aici (21) asociind unei drepte d cu ecuaţia
(10) coordonatele sale baricentrice tangenţiale B*(d) = [a, b, g] determinantului: . Precizând ecuaţiile
Î P* \ {[1, 1, 1]}. Punctului M precizat de (7) îi corespunde în
coordonate tangenţiale ecuaţia (16) x'a + y'b + z'g = 0.
Observaţia 6. Referirile la geometria în spaţiu din §3.F induc determinant /a/ = 0, /b/ = 0, /g/ = 0 ale dreptelor ,
aici reprezentări geometrice. Pentru a nu prilejui confuzii cu coordonatele baricentrice absolute ale punctului generic M
coordonatele baricentrice absolute (x, y, z) sau cu cele relative (x', în raport cu D în funcţie de coordonatele baricentrice
y', z') vom considera coordonatele unui punct din spaţiu notate
absolute ale lui M în raport cu D ABC se obţin prin
. Omoloaga = 1 a relaţiei lui Gergonne (2)
(18)
reprezintă în spaţiul tridimensional un plan p ce conţine punctele
A(1, 0, 0), B(0, 1, 0), C(0, 0, 1) (ce precizau împreună cu O(0, 0, § 6 Forma fundamentală F(u, v) = E×u2 + + 2×F×u×v + Gv2 se

343 344
transcrie: (19) F(u, v, w) = e×u2 + f×v2 + g×w2 pentru w = -u - v, conicele ce satisfac această proprietate formează evident o reţea.
luând e = E - F, f = G - F şi g = F. În raport cu (6) şi (6') găsim § 8H Ecuaţia tangenţială a conicei dată de (26), adică relaţia ce
acum (cu notaţiile uzuale din D ABC): trebuie să o satisfacă X, Y, Z încât dreapta de ecuaţie Xx + +Yy
(20) + Zz = 0 să fie tangentă la conică (presupusă nedegenerată) se
F o r m u l e l e ( 1 8 ) c e e x p r i m a u u n g h i u l v a d o u ă d i r e c ţ i i v o r f i

transcrise acum pentru direcţii date de [, m, n] şi [', m', n'] obţine ca în sub forma: (32) , d e c i e s t e d e

(având desigur  + m + n = = 0 = ' + m' + n') cu forma polară:

(21) ×cos v = F(, m, n; ', m', n') = =
forma E * (X, Y, Z) = 0, unde: (33) E * (X, Y, Z) = A11X2 + A22Y2
e××' + f×m×m' + g×n×n', cuprinzând aici şi condiţia de ortogo- + A33Z2 + 2A12XY + 2A13XZ + 2A23YZ, coeficienţii Ai j fiind
nalitate a direcţiilor sub forma: (22) e××' + f×m×m' + g×n×n' = 0.
Forma normală a ecuaţiei unei drepte în coordonate baricentrice complemenţii algebrici ai lui ai j în matricea D = .

absolute este: (23) unde

(24) R = e(b - g)2 + f(a - g)2 + g(a - b)2.
§ 7 Pentru D = a×A +b×B + g×C ecuaţia cercului D (D, r) în Pauza de cafea 48
coordonate baricentrice absolute este: Se dau: un triedru M interior lui t, u n p u n c t

(25) F(x - a, y - b, z - g) - r2 = 0. numere reale pozitive m, n, p. Unui plan σ prin M i se asociază

§ 8 Vom prefera pentru o conică G o ecuaţie omogenă în punctele X, Y, Z în care intersectează muchiile a, b, c şi numărul
coordonate baricentrice E (x, y, z) = 0. Scrierii deduse direct din real S e c e r e s ă s e d e t e r m i n e m i n i m u l

(1), E (x, y, z) = a1x2 + 2a2xy + a3y2 + 2(b1x + b2y)(x + y + z) + a l n u m e r e l o r ş i p o z i ţ i a l u i σ î n c â t

+c(x + y + z)2 , îi vom prefera scrierea:

(26) E (x, y, z) = a11x2 + a22y2 + a33z2 + 2a12xy + 2a13xz + 2a23 yz, D. Precizări de coordonate baricentrice
legătura între coeficienţi fiind dată prin: (27)
Centrul de greutate G: (34) 3×G = 1×A + 1×B + 1×C.
Centrul I al cercului înscris: (35) 2p×I = a×A + b×B + c×C.
D e r i v a t e l e p a r -

fig. 3 fig. 4
ţiale fiind (28) E c u s e

precizează acum notaţiile: (29) E (x, y, z; u, v, w) = x× E 1(u, v, w) +

+ y× E 2(u, v, w) + z× E 3(u, v, w) = u× E 1(x, y, z) + v× E 2(x, y, z) +
Demonstraţia prin evaluări de arii foloseşte egalitatea
+ w× E 3(x, y, z). Polara punctului T = u×A + v×B + w×C faţă de înălţimilor din I. Teorema bisectoarei deschide perspectiva
conica G are ecuaţia: (30) E (x, y, z; u, v, w) = 0, deducerii lui (35) prin teorema 2. Argumente analoage sunt
când T Î E , (30) este ecuaţia tangentei în G la conică. valabile şi pentru un centru Ia de cerc exînscris: (36) 2(p - a)Ia = =
Observaţia 7. Triunghiul ABC este autopolar faţă de conica G -a×A + b×B + c×C.
dată de (26) dacă şi numai dacă: (31) a12 = a13 = a23 = 0; Pentru ortocentrul H al triunghiului ABC, cu notaţia

345 346
 a r e : (37) 8×S2×H = (a4 + b2c2 – t4)×A + +(b4
l o c = CX = p - b, AY = BX = p - c. Prin Menelaos stabilim
+ a2c2 – t4)×B + (c4 + a2b2 – t4)×C. , d e c i

Are loc: , d e c i

u r m â n d i m e d i a t ( 4 0 ) . F o r m u l a a r f i u r m a t ş i p r i n

fig. 5 fig. 6 teorema următoare din formula (39).

Teorema 3. Dacă punctele M, M' sunt izotomice în
raport cu D ABC şi M are coordonate
baricentrice relative x, y, z, atunci M'
Centrul O al cercului circumscris satisface: are coordonate baricentrice relative
(38) 16×S2×O = a2(-a2 + b2 + c2)×A + b2(a2 - b2 + c2)×B + + 1/x, 1/y, 1/z.
Demonstraţia foloseşte (de două
c2(a2 + +b2 - c2)×C, deoarece avem: 2S×x = 2×
ori) teorema 1.2. Dacă DEF şi D'E'F' sunt
( O B C ) = =

fig. 9
R2sin 2A = . triunghiurile pedale ale lui M şi M', iar x',
Observaţia 8. Formulele (34), (37) şi (38) asigură 2×O + H = = y', z' coordonate baricentrice relative ale lui M', avem y' : z' =
3×G, deci GÎ(OH) şi . = = : y, deci y×y' = z×z'. Analog, x×x' = y×y',
= z

Punctul G al lui Gergonne satisface: (39) r(r + 4R)× G = deci se poate lua x' =1/x, y' =1/y, z' =1/z, q.e.d.
= (p - b)(p - c)×A + (p - a)(p - c)×B + (p - a)(p - b)×C. Recomandăm să se revadă: cap.IV, è13.E: Elipsa lui Steiner.
Acum vârfurile triunghiului pedal sunt punctele D, E, F de Corolar. Elipsa lui Steiner a triunghiului ABC are în
contact ale laturilor BC, CA, AB cu cercul înscris şi FB = BD = p coordonate baricentrice (referitoare la D ABC) ecuaţia
- b, DC = CE = p - c, EA = AF = p - a. Teorema lui Menelaos (41) xy + xz + yz = 0.
pentru D ADC şi transversala BGE asigură Într-adevăr, izotomicul lui M este aruncat la infinit atunci şi
ş i u r m e a z ă ,
numai atunci când 1/x +1/y +1/z =0, relaţie ce revine la (41) având
în vedere şi posibilele anulări pentru x, y, z.
unde s-a notat k = a(p - a) + (p - b)(p - c) = p(2a - p) - a×2p + +
O altă demonstraţie omogenizează la ecuaţia (12) din IV§ 8E a
(p2 + r2 + 4rR) = r2 + 4rR = r(r + 4R).
elipsei lui Steiner: x2 + xy + y2 - (x + y)(x + y + z) = 0.
fig. 7 fig. 8 Observaţia 9. Putem deduce din (40): pN = p×[1×A + 1×B + 1×C] -
[a×A + b×B + c×C]. Cele două paranteze pătrate
pot fi transcrise prin (34) şi (35) ca 3×G,
respectiv 2p×I. După simplificare prin p se
Punctul N al lui Nagel este intersecţia segmentelor (AX), (BY),
obţine N = 3×G - 2×I, ce semnalează fig. 10
(CZ), unde X, Y, Z sunt punctele de contact ale laturilor BC, CA,
AB cu cercurile exînscrise corespunzătoare. (Figura 3.1.8 interesanta .

Pentru n fixat în Z putem considera D Î Î CA, F Î AB încât

sugerează şi calitatea lui N de ''izotomic'' al lui G.) Are loc: B C , E

BD : DC = (AB : AC)n, CE : EA = (BC : BA)n, AF : FB = (AC : BC)n. Conform

(40) p×N = (p - a)×A + (p - b)×B + (p - c)×C. teoremei lui Ceva, dreptele AD, BE, CF
Pentru demonstraţie vom observa BZ = CY = p - a, AZ= au în comun un punct Kn numit centru de simetrie de ordin n al triunghiului

347 348
ABC. Pentru n = 0 şi n = 1 găsim K0 = G, K1 = I. Figura 3.1.10 este realizată
pentru n = 2, punctul K2 fiind punctul lui Lemoine de intersecţie al simedia-
nelor triunghiului ABC. Din definiţia punctului Kn rezultă imediat că (an, bn,
drepte /a/ = , / b/ = , p e n t r u a e x p r i m a :
cn) sunt coordonate baricentrice relative ale lui K n.
Suntem îndreptăţiţi să considerăm pentru nÎZ: (48) /OG/ = p×/a/ + (p2 - r2 - 2rR)×/b/.
(42) sn = an + bn + cn. Desigur s0 = 3, s1 = 2p; un calcul Constatăm imediat că dreptele a şi b trec prin G; conform (35) I
simplu asigură s2 = 2(p2 - r2 - 4rR). Se mai constată că a, b, c Î b. Dreapta a trece şi prin J de coordonate baricentrice relative
sunt rădăcinile ecuaţiei: (bc, ac, ab); prin teorema 1.3 interpretăm J drept izotomic al lui I,
(43) t 3 - 2p×t2 + (p2 + r2 + 4rR)t - 4prR = 0. adică drept K-1. Conferim astfel lui (48) exprimarea mai
Scriind că a, b, c verifică (43), înmulţind cu an, bn, cn şi sumând geometrică:
deducem: (44) sn+3 = 2p×sn+2 - (p2 + r2 + 4rR)×sn+1 + 4prR×sn. (49) /OG/ = p×/GJ/ + (p2 - r2 - 2rR)×/GI/.
Din cele de mai sus rezultă că are loc: Se constată fără dificultăţi că are loc:
(45) sn×Kn = an×A + bn×B + cn×C. Urmează de aici: (50) p2 - r2 - 2rR > 0.
(46) (2p×sn+2 - (p2 + r2 + 4rR)×sn+1 + 4prR×sn)×Kn+3 = Teorema 1.4. Într-un triunghi ABC următoarele afirmaţii
= 2p×sn+2×Kn+2 - (p2 + r2 + 4rR)×sn+1Kn+1 + 4prR×sn×Kn, sunt echivalente: (i) I Î OG, (ii) J Î OG, (iii) triunghiul
ce poate fi considerată relaţie de recurenţă pentru centrele Kn de este isoscel.
simetrie ale triunghiului ABC. Demonstraţie. Avem în baza lui (49) şi (50):
În particular, pentru punctul lui Lemoine K al triun-ghiului (i) Û |OG|(I) = 0 Û |GJ|(I) = 0 Û D(GJI) = 0 şi, analog,
ABC, (45) asigură: (ii) Û |OG|(J) = 0 Û |GI|(J) = 0 Û D(GJI) = 0. Condiţia
(47) 2(p2 + r2 + 4rR)×K = a2×A + b2×B + c2×C. D(GJI) = 0 revine prin dezvoltarea determinantului la
(b - c)(a - b)(a - c) = 0, evident echivalentă cu (iii).
E. Ecuaţii baricentrice de drepte
În geometria triunghiului (neechilateral) ABC o primă impor-
tanţă o are dreapta lui Euler, OG. Prin (12), (34) şi (38) dăm o Pauza de cafea 49
primă formă acestei ecuaţii: Se reiau din PC.48: triedrul t r i p l e t u l d e n u m e r e

reale pozitive m, n, p şi funcţiile F($), F$ Să se arate că în orice

.
plan α care taie muchiile triedrului t există un unic punct M încât

C o e f i c i e n t u l M a l l u i x î n d e z v o l t a r e a a c e s t u i d e t e r m i - n a n t

este M = b (a - b + c ) - c (a + b - c ) = (c - b )$ $(-a2 +
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2

b2 + c2). Un calcul ce foloseşte şi ecuaţia (43) permite să

exprimăm M = 4p(b – c)×[pa – (p2 – r2 – 2rR)]. Vom îndepărta
factorul 4p şi vom pune în evidenţă membrii întâi de ecuaţii de

§3. Coordonate normale

349 350
 Considerăm fixat un triunghi PÎBC încât CP = 1 găsim U prin condiţia UP ^ BC. Se
ABC. Pentru a evita posibile confuzii precizează analog V prin V Î CB şi CV = CU.
cu coordonate baricentrice, vom nota Se numesc coordonate normale relative ale punctului M
coordonatele normale ale unui punct M numerele ', ', ' ce satisfac în raport cu cele absolute
prin p r e c i z â n d e v e n t u a l p u n c t u l fig. 11
M p r i n n o t a ţ i a .
egalităţile. (5) = t Î R*. Factorul de proporţionalitate t
Coordonatele normale absolute ale punctului M sunt se poate deduce din (4) şi anume prin: (6) a ' + b ' + c ' = =
egale în valoare absolută cu distanţele lui M la dreptele BC, CA,
2$S. Se înţelege că pentru un punct (propriu) M vom avea a ' +
AB: (1) ,
b ' + c ' ¹ 0 şi că o egalitate (7) a ' + b ' + c ' = 0
dacă A şi M sunt semnele fiind date de convenţia din § 1: corespunde unui punct M impropriu, adică unei direcţii în planul
(2) + 1 s a u - 1 d u p ă c u m A ş i M s u n t s a u n u d e triunghiului ABC.
a c e e a ş i p a r t e a d r e p t e i B C ş i a n a l o g p e n t r u .
Observaţia 1. Interpretările geometrice date în § 1 prin obser-
vaţia 6 se reiau aici fără dificultate considerând într-un reper afin
Teorema 1. Legătura între coordonatele normale
din spaţiul tridimensional şi
absolute şi cele baricentrice absolute x, y, z ale unui
punct M este dată de:
(3) 2S×x = a× , 2S×y = b× ,2S×z = c× . Precizări de adaptare a coordonatelor normale în diverse
Demonstraţie: În definiţia coordonatelor baricentrice abso- formule de geometrie analitică se fac imediat prin corelare cu cele
din § 2.C.
lute, x = (MBC) : (ABC) se estimează 2$ (MBC) = etc.
Ecuaţia determinant a dreptei prin puncte de coordonate
Teorema 2. Coordonatele normale absolute satisfac
normale relative cu i = 1, 2 este:
identitatea: (4) a× + b× + c× = 2S.
O primă demonstraţie deduce (4) din (3) şi din relaţia lui
(8) =0
Gergonne (2) din § 2. O altă demonstraţie
provine din sumarea algebrică a ariilor
triunghiurilor MBC, AMC, ABM. Pentru triunghiul pedal DEF al punctului M de coordonate
Teorema 3. Oricare două dintre normale absolute , , vom avea coordonate normale relative
numerele constituie coordonate D(0, , ), E( , 0, ), F( , , 0).
afine într-un reper afin convenabil ales. Pentru a preciza poziţia relativă a dreptelor d, d' de ecuaţii
fig. 12
Demonstraţie: Pentru şi consta-
/d / = 0, /d'/ = 0 cu /d / = a + b + g şi /d'/ = a' + + b' +
tăm că = 0 şi =0 sunt ecuaţii ale dreptelor BC, CA, deci g' , consideraţiile din paragraful precedent se conservă luând în
reperul afin căutat R3 = (C, U, V) cu U Î CA, V Î CB. locul matricelor A , B
Constatăm , dar şi . Luând U Î
Î(CA rezultă CU×sin C = 1. Precizând unitatea de măsură prin

351 352
 coordonatele baricentrice este: (14) a2yz + b2 xz + c2xy = 0.
A = ,B = . Observaţia 3. Aceeaşi trecere aplicată formulei (41) din §1
precizează ecuaţia în coordonate normale a elipsei lui Steiner:
Comparativ cu (19), (20) din §2 avem acum de considerat (15) ab + a c + b c = 0 .

forma fundamentală: (9) , Î n c o n t i n u a r e v o m a d a p t a r e z u l t a t e l e d i n § 2 . D d e l a

2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
cu (10) 4S = a (s - a ), 4S = b (s - b ), 4S = e (s - c ),
c o o r d o n a t e b a r i c e n t r i c e l a c o o r d o n a t e n o r m a l e r e l a t i v e .

Pentru centrul de greutate G avem conform (34):

în care se subînţelege notaţia 2s = a + b + c = p2 - r2 - 4rR.
2 2 2
(16) .

Pentru puncte M, N, considerând

Pentru centrele I şi Ia avem direct sau conform cu (35),
avem: (11) MN2 = . (36), (17) .

Conform cu lema din § 13.F punctele M, N sunt izogonale P e n t r u o r t o c e n t r u l H ş i c e n t r u l O a l c e r c u l u i c i r c u m s c r i s

dacă are loc: (12) . preferăm exprimări directe ale coordonatelor normale absolute:
Se deduce de aici că izogonalul punctului M este aruncat (18)
la infinit dacă şi numai dacă: ( 1 9 ) .

(13) = 0.
Pentru punctul G al lui Gergonne şi punctul N al lui Nagel avem,
Pentru a interpreta (13) (în care se renunţă la indicele M) conform cu (39) şi (40) coordonate normale relative:
drept ecuaţie este util următorul rezultat de geometrie sintetică. (20) ,

( 2 1 )

fig. 13 fig. 14 I n t e r p r e t ă m t e o r e m a 1 . 3 î n c o o r d o n a t e n o r m a l e r e l a t i v e a f i r m â n d

că punctele M, N sunt izotomice dacă:

Teorema 2.4. Izogonalul punctului M este aruncat la infinit
dacă şi numai dacă M se plasează pe cercul O circumscris
triunghiului ABC.
Demonstraţie: Fie Au izogonală cu (AM şi (Bv izogonală
cu (BM, situaţie dată de (Au, AB) = (AC, AM) şi (Bv, BA)
= (BC, BM). Paralelismul dreptelor Au, Bv revine la (Au,
AB) = (Bv, BA) şi prin egalităţile anterioare la (AC, AM) =
(BC, BM). Cu observaţia 3 din I.§.6. B ultima egalitate exprimă
apartenenţa lui M la O , q.e.d.
Aşadar, ecuaţia cercului O circumscris triunghiului ABC
este (în coordonate normale): (13') a× + b× +c = 0.
Observaţia 2. Prin (3) se deduce rapid că ecuaţia cercului O în
(22) .
è4. Coordonate seminormale
1. Fie α, β, γ proiecţiile ortogonale ale unui punct M pe
laturile triunghiului ABC. Potrivit unei teoreme a lui Carnot,
Bα2+Cβ2+Aγ2=Cα2+Aβ2+Bγ2. (1) Să notăm cu x1, y1, z1
segmentele Bα, Cβ, Aγ considerându-le ca fiind pozitive sau
negative după cum sunt luate în sensurile BC, CA, AB sau în
sensurile opuse; şi să notăm cu x2, y2, z2 segmentele Cα, Aβ, Bγ,

353 354
sensurile acestora pozitive fiind date de CB, AC, BA. Atunci: este echicentrul triunghiurilor ABC, A1B1C1. Cele două triunghiuri
ş i ( 1 ) s e t r a n s f o r m ă î n fiind asemenea, Ω1 este şi centrul lor de similitudine. Analog, Ω2 este
centrul de similitudine al triunghiurilor ABC, A2B2C2.
V f i i n d u n g h i u l l u i B r o c a r d a l t r i u n g h i u l u i A B C , p e n t r u c a r e ,
Pauza de cafea 50
a) (Problema 3, OIM – 1995, Canada, propusă de Turcia).
2. Perpendicularele: în B pe BC, în C pe CA şi în A pe AB Cercul I înscris în triunghiul ABC este tangent laturilor BC, CA,
determină un triunghi A1B1C1 asemenea cu ABC. Avem, AB în puncte D, E, F. Fie X un punct interior triunghiului ABC
astfel încât cercul J înscris în triunghiul XBC este tangent la BC
în acelaşi punct D, iar la CX, XB în Y, Z. Demonstraţi că
patrulaterul EFZY este inscriptibil.
p r i n u r m a r e , r a p o r t u l d e
b) Găsiţi locurile geometrice: 1° al centrului N al cercului
similitudine al triunghiurilor A1B1C1, ABC este egal cu ctgV. circumscris patrulaterului EFZY; 2° al intersecţiei P a dreptelor
Laturile şi aria triunghiului A1B1C1 au valorile: EZ, PY; 3° al punctului c o m u n U , V
c e r c u r i l o r

x1, y1, z1 pot fi considerate drept

C a n t i t ă ţ i l e circumscrise triunghiurilor DFY, DEZ.
coordonatele normale ale punctului M în raport cu triunghiul
A1B1C1; această interpretare ne dă o nouă demonstraţie a relaţiei
(2). Adoptăm aici pentru x1, y1, z1 denumirea de coordonate
seminormale (stângi) iar pentru x2, y2, z2 pe cea de coordonate
seminormale (drepte). Perpendicularele ridicate în C pe BC, în A
pe CA şi în B pe AB determină un triunghi A2 B2C2 asemenea cu
triunghiul ABC; cele două triunghiuri A1B1C1, A2 B2C2 orto-gonal
circumscrise triunghiului ABC sunt simetrice faţă de centrul O al
cercului ABC. Numerele x2, y2, z2 sunt coordonatele normale ale
punctului M în raport cu triunghiul A2B2C2.

3. Se verifică uşor egalităţile convenţionale:

è5. GLOSAR

NOTAŢII ŞI ABREVIERI.
Pentru punctul Brocard retrograd Ω1 avem egalitatea convenţională
Pentru a evita toate confuziile, vom folosi literele α, β, γ,
A r e lo c ş i
când va fi vorba despre coordonate baricentrice (absolute sau
d e c i c ă Ω 1 relative, după context); literele x, y, z, fiind rezervate pentru
coordonatele normale. Trecerea de la un sistem de coordonate la

355 356

celălalt se realizează prin formulele:
Pentru abreviere, vom nota cu ABC triunghiul de
referinţă, cu a, b, c lungimile laturilor sale, cu 2.p perimetrul, r,
ra, rb, rc, vor fi razele cercurilor tritangente, R va fi raza cercului
circumscris şi cu S aria sa.
A. GENERALITĂŢI DESPRE PUNCTE.
1. Algebric asociate. (M, Ma, Mb, Mc). –Punctului M(α, β, γ) îi
asociem punctele: Ma(-α, β, γ), Mb(α, -β, γ), Mc (α, β, -γ)
Aceste trei puncte care se bucură de unele proprietăţi analoage cu
cele ale punctului M sunt punctele algebric asociate cu punctul
M.
2. Anticomplementare – vezi la complementare. Omologul unui
punct în omotetia (G,-2).
3. Antisuplimentare – vezi la suplimentare.
4. Asociat la infinit. (M, M¥). –Punctul M¥ asociat la infinit unui
punct dat M(α, β, γ) este punctul ale cărui coordonate sunt: β -
γ, γ - α, α - β.
5. Brocardiene. (M, Mδ, Mρ). -Punctului M(α, β, γ) îi punem în
corespondenţă punctele Mρ(α’, β’, γ’), Mδ(α”, β”, γ”) pentru care
avem: Se spune că punctele Mδ,
Mρ sunt punctele brocardiene corespunzătoare lui M; în
particular: Mδ este punctul brocardian direct al lui M;
Mρ este punctul brocardian retrograd al lui M.
6. Complementare (M, Mγ) şi anticomplementare (M, M -γ). –
Vom numi în particular aşa punctele complementare şi
anticomplementare baricentrice. Centrul de greutate G este
propriul său complementar şi dreapta λ este aruncată la infinit. În
plus, avem relaţiile: MG = 2×GMγ, 2×MG = GM -γ.
7. Complementare (M, Mc) şi anticomplementare (M, M -c) într-
un sistem de coordonate arbitrar. –Într-un sistem de coordonate
arbitrar, unui punct M(ξ, η, ζ) i se pune în corespondenţă un
punct Mc(η+ζ, ξ+ζ, ξ+η) numit punctul complementar al lui M în
sistemul de coordonate considerat; reciproc M este punctul
357
anticomplementar al lui Mc. Punctul M –c anticomplementarul
lui M are deci drept coordonate pe: -ξ+η+ζ, ξ-η+ζ, ξ+η-ζ.
Punctul L: ξ = η = ζ coincide cu complementarul şi cu
anticomplementarul său; fiecare punct al dreptei λ: ξ+η+ζ=0 se
bucură de aceeaşi proprietate.
8. Echicoordonate. –Numim aşa două puncte având proprietatea
că coordonatele normale ale unuia sunt proporţionale cu
coordonatele baricentrice ale celuilalt.
9. Izobarice (M, M’i, M”i) şi semireciprocele sale (M, M’j, M”j,
M”’j). Fie grupele de puncte:
Punctele din prima grupă sunt punctele izobarice ale punctului
M(α, β, γ), iar cele din grupa a doua sunt punctele semireciproce
asociate cu M.
10. Izogonale –a) picioare de ceviene izogonale. – b) puncte
reciproce de ordinul al doilea. Coordonatele normale (x, y, z) ale
unuia dintre aceste puncte sunt egale cu inversele coordonatelor
celuilalt (x2, y2, z2). Avem deci relaţiile: Dreptele
care le unesc cu vârfurile triunghiului sunt simetrice faţă de
bisectoarele unghiurilor corespunzătoare.
Sunt relativ frecvent numite puncte inverse; păstrăm acest termen pentru
transformarea inversiune.
11. Izotomice. –a) puncte care se găsesc pe aceeaşi latură a
triunghiului de referinţă şi simetrice faţă de mijlocul acestei laturi.
– b) intersecţia cevienelor izotomice cevienelor unui punct dat.
Sunt relativ frecvent întâlnite în literatură cu denumirea de puncte reciproce.
12. Potenţiale (propriu-zise). –Acestea sunt potenţialele asociate
centrului cercului înscris (a, b, c); ele sunt definite prin relaţiile:
13. Potenţiale de ordinul p, asociat unui punct dat. (M, Mp). –Un
punct Mp(αp, βp, γp) este potenţialul de ordinul p asociat unui
punct dat M(α, β, γ) atunci când sunt verificate relaţiile:
14. Reciproce de ordinul p. (M, Mp). –Două puncte M(α, β, γ) şi
Mp(αp, βp, γp) sunt reciproce de ordinul p, atunci când
358
coordonatele lor baricentrice sunt legate prin relaţiile:
Cele mai importante sunt
reciprocele de ordinul zero (izotomice)şi doi (izogonale).
15. Semireciproce – vezi la izobarice.
16. Suplementare (M, Mσ) şi antisuplementare (M, M -σ). –
Acestea sunt punctele complementare şi anticomplementare în
coordonate normale. Punctul L devine centrul cercului înscris şi
dreapta λ trece prin picioarele bisectoarelor exterioare.
17. Tripolar asociate. –Coordonatele tripolare (λ, μ, ν) ale unui
punct M sunt MA2=λ, MB2=μ, MC2=ν; ABC fiind triunghiul de
referinţă. Există întotdeauna două puncte M, M’ ale căror
coordonate tripolare sunt proporţionale cu trei numere date, k, l,
m; sunt coliniare cu centrul O al cercului circumscris şi sunt
conjugate armonic în raport cu acest cerc. Ecuaţia baricentrică a
mediatoarei segmentului MM’ este
B. NOMENCLATURA PUNCTELOR
REMARCABILE
1. Al doilea triunghi al lui Brocard A2B2C2. –Are drept vârfuri
proiecţiile centrului cercului circumscris O pe simediane, adică
pe dreptele AK, BK, CK. Coordonatele baricentrice ale vârfu-
rilor sale:
2. Al treilea triunghi al lui Brocard A3B3C3. –Vârfurile sale sunt
anticomplementarele vârfurilor celui de al doilea triunghi al lui
Brocard; coordonatele lor baricentrice sunt:
3. Baricentru. - Centru de greutate.
4. Centrele cercurilor exînscrise (Ia, Ib, Ic). –Acestea sunt
punctele algebric asociate cu centrul cercului înscris I.
5. Centre de ortologie. - Puncte de concurenţă care intervin în
359
definiţia triunghiurilor ortologice
6. Centre izodinamice – vezi puncte izodinamice.
7. Centrele izogone. (V2, W2). – Sunt izogonalele centrelor
izodinamice, se găsesc la intersecţia dreptelor care unesc pe A, B,
C cu vârfuri vârfurile triunghiurilor echilaterale construite pe
laturile triunghiului ABC. Primul centru izogon V2 este interior
cercului circumscris; se mai numeşte punctul Fermat (F) şi
conferă minim sumei distanţelor la vârfuri. Al doilea centru
izogon W2 este exterior cercului circumscris. Coordonate
baricentrice:
Fie VαVβVγ
triunghiul podar lui V2; L’, M’, N’ vârfurile triunghiurilor
echilaterale construite spre interior pe laturile lui ABC; dreptele
VαL’, VβM’, VγN’ sunt concurente în punctul izodinamic V.
Analog pentru W2.
8. Centrul cercului celor nouă puncte. (O9 sau E)–Mijlocul lui
OH
9. Centrul cercului circumscris. (O) – Este izogonalul
ortocentrului H.
10. Centrul cercului înscris. (I) –Distanţele sale la laturi sunt
egale: x = y = z = r = S/p, α =a, β = b, γ = c.
11. Centrul de greutate al perimetrului triunghiului. (Iγ sau S)–
Este complementarul centrului cercului înscris I. [Îi mai spune
punctul lui Spieker].
12. Centrul de greutate (G) (al plăcii).
Coordonate baricentrice relative (1, 1, 1). Produsul distanţelor lui
G la cele trei laturi este maxim.
13. Centrul de omologie al triunghiurilor (omologice) ABC, DEF
este intersecţia dreptelor AD, BE, CF.
14. Centrul paralelor egale. (Pe) – Este anticomplementarul
reciprocului centrului cercului înscris. –Laturile triunghiului
360
determină pe paralelele prin P segmente egale.
15. Echicentrul (a două triunghiuri) - Punct având aceleaşi
coordonate baricentrice în cele două triunghiuri.
16. Grupul lui Gergonne (Γ, Γ’a, Γ’b, Γ’c). – Este format din
punctul lui Gergonne şi asociatele sale algebrice în raport cu
triunghiul anticomplementar al lui ABC. Punctele grupului lui
Gergonne sunt reciprocele punctelor grupului lui Nagel.
17. Grupul lui Nagel (ν, ν’a, ν’b, ν’c). – Este format din punctul lui
Nagel şi asociatele sale algebrice în raport cu triunghiul
anticomplementar al lui ABC.
18. Inverse triunghiulare - Puncte izogonale; coordonatele
normale ale unuia sunt inversele coordonatelor celuilalt.
19. Izobaricele punctului lui Steiner. (ρ, ρ’). – Se găsesc la
intersecţia arcelor de cerc capabile de unghiurile π - A, π - B,
π-C descrise pe BC, CA, AB, exterioare triunghiului.
20. Izopol (al unei drepte Δ, de unghi q) - Dacă dreptele AA’,
BB’, CC’ formează în A’, B’, C’ cu o dreaptă D unghiul p-q,
dreptele prin A’, B’, C’ care formează cu BC, CA, AB unghiul q
sunt concurente în izopolul de unghi q al dreptei D în raport cu
ABC. În cazul particular 2$q = π, denumirea este ortopol.
21. Metapoli. – a) Punctele de concurenţă care intervin în
definiţia triunghiurilor metaparalele. - b) punctele de concurenţă
ale dreptelor AA’, BB’, CC’ şi AA”, BB”, CC” care intervin în
definiţia triunghiurilor lui Lionnet. c) Dacă pe laturile lui Δ, în
exteriorul (respectiv spre interiorul) triunghiului, se construiesc
triunghiuri asemenea BCL1, CAM1, ABN1, atunci dreptele AL1,
BM1, CN1 sunt concurente într-un punct T (res-pectiv T’);
punctele T şi T’ se numesc metapoli în raport cu Δ.
22. Ortocentrul (H), punctul H de concurenţă al înălţimilor.
23. Ortopol (al unei drepte Δ) – Fie A’, B’, C’ proiecţiile lui A,
361
B, C pe Δ; perpendicularele din A’, B’, C’, respectiv pe BC, CA,
AB sunt concurente în ortopolul dreptei Δ. Dacă dreapta Δ se
deplasează paralel cu ea însăşi, ortopolul ψ suferă o translaţie
egală; dacă se roteşte în jurul unui punct fix Q, atunci ortopolul
descrie o conică circumscrisă triunghiului podar al punctului Q
faţă de triunghiul ABC. Locul geometric al ortopolului unei
tangente variabile la un cerc concentric cu cercul circumscris
triunghiului ABC este o hipocicloidă alungită sau scurtată. Pentru
orice dreaptă d, ortopolul aparţine transversalei reciproce a
simetricei lui d faţă de centrul O al cercului ABC. Ortopolul
dreptei lui Lemoine aparţine dreptei lui Euler. Ortopolul axei
ortice aparţine dreptei care uneşte ortocentrul cu punctul lui
Lemoine. Ortopolul dreptei lui Simson a unui punct al cercului
circumscris unui triunghi, este proiecţia ortocentrului pe dreapta
lui Simson a punctului diametral opus.
24. Pol (al unei drepte Δ, faţă de o conică Г ) – Punct M al cărei
polară faţă de Г este Δ.
25. Pol triliniar (al unei drepte Δ) - Polul dreptei în curba de clasa
a treia formată de către A, B, C, punct M al cărei polară triliniară
faţă de Г este Δ.
26. Primul triunghi al lui Brocard A1B1C1. –Vârfurile lui sunt
proiecţiile punctului lui Lemoine pe mediatoarele laturilor, adică
semireciprocele punctului lui Lemoine K; coordonatele lor
baricentrice:
27. Puncte gemene – Puncte izogonale, inverse în cercul ABC.
28. Punctele Euleriene. - Mijloacele segmentelor AH, BH, CH.
29. Punctele izodinamice. (V, W). – Sunt punctele comune ale
cercurilor lui Apollonius. Primul, V este interior cercului
circumscris; al doilea, W, este exteriorul cercului ABC.
Primul şi cel de al doilea centru izodinamic sunt asociate în trei
moduri. Transformatul unui triunghi ABC printr-o inversiune
având polul într-unul dintre punctele sale izodinamice este un
triunghi echilateral.
362
30. Punctele lui Boutin. - Punctele cercului ABC ale căror drepte
ale lui SIMSON sunt paralele cu diametrele prin aceste puncte;
cele trei puncte X ale cercului ABC, pentru care între arcele
dirijate avem: XA+XB+XC = 0.
31. Punctele lui Brocard (Ω1, Ω2). –Acestea sunt două puncte
izogonale, brocardiene ale punctului lui Lemoine. Distanţele lor
la laturi sunt proporţionale cu rapoartele a două dintre laturi. Ω2
( direct)
Ω1 (retrograd) A u l o c :
ØΩ1AB= ØΩ1BC=ØΩ1CA=ØΩ2AC=ØΩ2CB=ØΩ2BA= ω,
ω, unghiul lui Brocard, important în geometria triunghiului fiind
precizat prin ctg ω=ctg A+ctg B+ctg C=
Triunghiurile podare ale punctelor Brocard sunt asemenea cu
triunghiul ABC. Punctele lui Brocard sunt centrele de similitudine
ale triunghiului ABC cu triunghiurile ortogonal circumscrise lui.
32. Punctele lui Feuerbach. - Punctele de contact ale cercului lui
Euler şi a cercurilor tritangente. Se notează: φ, φa, φb, φc.
Simetricele acestor puncte faţă de laturile triunghiurilor median şi
ale contactelor sunt pe dreptele OI, respectiv OIx. Punctul φ şi
centrul de greutate G’ al triunghiului DEF sunt inverse faţă de
cercul lui BROCARD, şi φ este proiecţia lui G’ pe tangenta în
punctul lui STEINER la elipsa minimă circumscrisă. φ este focarul
parabolei KIEPERT a triunghiului DEF. Conica circumscrisă
triunghiurilor MaMbMc şi DEF trece prin φ. Pentru distanţele
mutuale ale punctelor Feuerbach semnalăm formulele:
33. Punctele lui Franke. -Punctele de concurenţă ale dreptelor
care unesc pe A, B, C cu punctele care împart în acelaşi raport
segmentele OAm, OBm şi respectiv OCm.
34. Punctele lui Hamilton. - Intersecţiile laturilor triunghiului Am
363
Bm Cm cu laturile corespunzătoare ale unuia dintre triunghiu-rile
DEF, Da Ea Fa, Db Eb Fb, Dc Ec Fc. Se notează cu Zx sau Zxy cu x
(şi y) în
35. Punctele lui Jerabek (Jδ, Jρ). Sunt punctele brocardiene ale
centrului cercului înscris. Jδ: (direct)
Jρ:(retograd) Coordonatele lor baricentrice
sunt:
36. Punctele lui Kariya. - Punctele de concurenţă ale dreptelor
care unesc pe A, B, C cu punctele care împart pe ID, IE, IF în
acelaşi raport. Menţionăm că Dan Barbilian a ironizat sarcastic
regăsirea de către Kariya a punctelor ce parcurg hiperbola lui Kiepert.
37. Punctul D. –Centrul de omotetie al triunghiului de referinţă
ABC cu primul triunghi al lui Brocard A1B1C1.
38. Punctul D2. Acesta este inversul punctului D şi polul corzii
Ω1Ω2.
39. Punctul L. - Are coordonatele normale ctg A, ctg B, ctg C şi
coordonatele baricentrice cos A, cos B, cos C. Mediatoarele
laturilor triunghiului ABC taie laturile triunghiului ortic AhBhCh
în puncte La, Lb, Lc astfel încât dreptele AhLa, BhLb, ChLc sunt
concurente în L. [Corolar: Mediatoarele triunghiului IaIbIc intersectează laturile BC,
CA, AB în punctele α, β, γ încât dreptele Aα, Bβ, Cγ sunt concurente].
40. Punctul lui Fermat – vezi centre izogone.
41. Punctul lui Gergonne (Γ). –Acesta este reciprocul punctului
lui Nagel; el se găseşte la intersecţia dreptelor care unesc vârfurile
triunghiului cu punctele de tangenţă ale laturilor opuse cu cercul
înscris.
42. Punctul lui Grebe. - Nume atribuit punctului comun
simedianelor, ieşit din uz după lucrările lui Lemoine.
43. Punctul lui Lemoine (K). – Este izogonalul centrului de
greutate G. –Distanţele sale la laturi sunt proporţionale cu
laturile:
44. Punctul lui Longchamps. - Centrul cercului lui Longchamps,
anticomplementarul lui H. Coordonatele sale normale sunt
364
45. Punctul lui Nagel (ν sau N). –Acesta este punctul anticom- ecuaţia i z o g o n a l a e i A M ’ a r e e c u a ţ i a

plementar al centrului cercului înscris, el se găseşte la intersec-ţia 2. Ceviene izotomice. –Ceviene care intersectează latura opusă în
dreptelor care unesc vârfurile triunghiului cu punctele de tan- două puncte izotomice. Dacă AM are ecuaţia
genţă ale laturilor opuse cu cercurile exînscrise corespunzătoare. i z o t o m i c a e i A M ’ a r e e c u a ţ i a

3. Cevienele unui punct M – sunt dreptele AM, BM, CM;

46.Punctul lui Spieker – vezi Centru de greutate al perimetrului.
47. Punctul lui Steiner (R) este diametral opus punctului lui
Tarry în cercul circumscris. Este situat pe elipsa lui Steiner, fiind
al patrulea punct comun al cercului ABC.
(b 2 - c 2 )a = (c 2 - a 2 )b = (a 2 - b 2 )g.
48. Punctul lui Tarry (N). – Se găseşte pe cercul circumscris, în
punctul de concurenţă al perpendicularelor din vârfurile
triunghiului pe laturile corespunzătoare ale primului triunghi al
lui Brocard. x × cos ( A + v ) = y × cos ( B + v ) = z × cos ( C + v )
49. Punctul P. Este mijlocul segmentului Ω1Ω2.
x = a. ( b2 + c 2 ) , y = b. ( c 2 + a 2 ) , z = c. ( a 2 + b2 ) .
50. Punctul P2 este izogonalul lui P:
punctului M având coordonate baricentrice (u, v, w) ecuaţiile
acestor ceviene sunt
4. Dreapta armonic asociată unui punct dat M. (μ) –Conjugatele
armonice μ’, μ”, μ”’, faţă de extremităţile laturilor, ale punctelor
M’, M”, M”’ în care dreptele AM, BM, CM, inter-sectează
laturile opuse ale triunghiului, se găsesc pe o aceeaşi dreaptă μ
care este dreapta armonic asociată punctului M. Punctului M de
coordonate baricentrice (u, v, w) îi corespunde dreapta μ având
ecuaţia: Dreapta μ se mai numeşte polara
triliniară (a lui M în raport cu ABC).
5. Drepte algebric asociate (μ, μa, μb, μc). –Acestea sunt dreptele
corespunzătoare ecuaţiilor: sunt armonic

51. Punctul Z. Mijlocul lui OK şi centrul cercului lui Brocard. Fie asociate punctelor: Analogia pe care am stabilit-o
coordonate normale relative ale lui Z sunt între puncte şi drepte poate fi continuată făcând să intervină de
fiecare dată dreptele asociate în mod armonic punctelor.
6. Drepte brocardiene (μ, μδ, μρ). Dreptei având ecuaţia:
52. Punctul Λ. - Anticomplementarul punctului lui Lemoine, îi corespund două drepte: brocardiana directă
centrul de omologie a triunghiului ABC, şi a triunghiului ortic al
(μδ) şi brocardiana retogradă (μρ), cu ecuaţiile:
triunghiului median.
53. Reciprocul centrului cercului înscris. (Io)–Distanţele acestui
punct la laturi sunt invers proporţionale cu pătratele laturilor
opuse: 7. Drepte izobarice şi semireciproce. –Dreptei:
îi punem în corespondenţă două drepte
54. Reciprocul ortocentrului (Ho). – este şi anticomplementarul
punctului K al lui Lemoine. izobarice: şi trei drepte
semireciproce:
C. CORESPONDENŢE PUNCT - DREAPTĂ.
1. Ceviene izogonale. –Ceviene din acelaşi vârf al triunghiului, 8. Pedalele unui punct M. Dreptele armonic asociate punctelor
sunt simetrice faţă de bisectoarea corespunzătoare. Dacă AM are Ma, Mb, Mc, algebric asociate punctului M; au drept ecuaţii:

365 366
 dreapta pe care se găsesc intersecţiile laturilor omoloage: BC cu
EF, CA cu FD, AB cu DE
9. Newtoniana unei drepte. –O transversală μ, în planul unui 5. Axa de omologie a triunghiului ABC cu cel de al doilea tri-
triunghi, determină un patrulater complet; mijloacele diagonale- unghi al lui Brocard A2B2C2. –Această dreaptă este armonic
lor acestuia se găsesc pe o transversală μ’, newtoniana asociată asociată cu punctul de la infinit al dreptei GK; ea are ca ecuaţie
lui μ. Dacă: este ecuaţia dreptei μ, atunci pe: (Ξ2):
ecuaţia dreptei μ’ va fi: 6. Axa ortică. – Dreapta armonic asociată ortocentrului sau axa de
Dreptele μ, μ’ sunt armonic asociate la puncte M, M’ astfel încât omologie a triunghiului de referinţă cu triunghiul ortic:
reciprocul lui M’ este anticomplementarul lui M. sau:
10. Polara triliniară – vezi Dreapta armonic asociată
11. Transversale izogonale (μ, μ2). – Acestea sunt dreptele 7. Axele de omologie ale triunghiului ABC cu primul triunghi al
armonic asociate la două puncte izogonale; sunt frecvent numite
lui Brocard: cu A1B1C1 (Ξ1):
transversale inverse: ele taie fiecare latură a triunghiului în
picioarele a două izogonale. Dacă μ are ecuaţia:
ecuaţia dreptei μ2 va fi: c u C 1A1B1 (Ξ’1):

c u B 1A1C1 (Ξ”1):
12. Transversale reciproce. (μ, μo). – Acestea sunt dreptele
armonic asociate la două puncte izotomice: ele taie fiecare latură Ξ ’ 1 şi Ξ”1 sunt izobaricele dreptei Ξ1.
a triunghiului în puncte izotomice. Dacă μ are ecuaţia:
8. Diametru conjugat (unei direcţii Δ, al unei conice Г). – Dreapta
atunci ecuaţia lui μo va fi: suport a locului geometric al mijloacelor corzilor de direcţie Δ în
Г.
D. NOMENCLATURA DREPTELOR REMARCABILE 9. Diametrul lui Brocard. – Este dreapta OK,
1. Antibisectoare. Cevienele reciprocului lui I. sau
2. Antiparalele - Două drepte sunt antiparalele într-un unghi XOY
dacă formează cu OX şi OY un patrulater inscriptibil.
3. Axa antiortică. – Este dreapta care uneşte picioarele 10. Dreapta lui Brocard (Ω1Ω2). – Uneşte punctele lui Brocard:
bisectoarelor exterioare; este armonic asociată cu centrul cercului
înscris: sau Denumirea provine din

faptul că ABC este triunghi ortic pentru ş i a x a î n d i s c u ţ i e

11. Dreapta lui Droz Farny. - Două drepte perpendiculare duse
prin H determină pe BC, CA, AB segmente ale căror mijloace
este ortică pentru sunt coliniare. Deşi nu există dubii că prioritatea descoperirii este
4. Axa de omologie [a triunghiurilor (omologice) ABC, DEF] este a lui Noyer, denumirea se conservă prin inerţie.

367 368
12. Dreapta lui Euler (OGH). –Ea trece prin centrul de greutate este o dreaptă având pe M drept izopol de unghi q în raport cu
G, centrul cercului circumscris O şi prin ortocentrul H. ABC. Un punct are trei drepte izopolare de unghi dat.
24. Înălţimi – perpendiculare din vârfuri pe laturi opuse.
S u n t b i s e c t o a r e a l e t r i u n g h i u l u i o r t i c .

25. Interînălţimi. – Dreptele care unesc picioarele a două înălţimi:

13. Dreapta lui Housel - Dreapta IG. sau:

14. Dreapta lui Lemoine (δo). – Este polara punctului lui Lemoine
26. IO.
în raport cu cercul circumscris triunghiului:
27. KHo:
28. Linii mijlocii. – Dreptele prin mijloacele a două laturi ale
15. Dreapta lui Longchamps (δ). – Este transversala reciprocă a triunghiului: sau:
dreptei lui Lemoine şi anticomplementara axei ortice: 29. Mediane – drepte ce unesc vârfuri cu mijloacele laturilor
opuse. Cea din A are ecuaţia β = γ.
16. Dreapta lui Simson. - Triunghiul podar al unui punct M este 30. Mediatoarele. – Perpendicularele pe laturile triunghiului prin
degenerat (în dreaptă Simson) dacă M aparţine cercului circumscris. mijloacele acestora: sau,
17. Dreapta lui Simson de unghi q. - Dreapta conţinând intersec-
ţiile laturilor cu dreptele care ies dintr-un punct al cercului ABC
şi formează cu aceste laturi acelaşi unghi q. 31. . - Dreapta având drept ortopol în triunghiul ABC
18. Dreptele lui Feuerbach. - Tangentele la cercul celor nouă un punct dat.
puncte al unui triunghi în punctele lui Feuerbach. 32. Simedianele. – -
19. Dreptele lui Hamilton. - Unesc punctul lui FEUERBACH al punde o egalitate dintre
unui cerc tritangent cu punctele lui de contact cu laturile. E. NOMENCLATURA CERCURILOR REMARCABILE
20. Dreptele lui Mannheim. - Unesc un punct al lui FEUERBACH
cu punctele care, pe cercul tritangent corespunzător, sunt .–
diametral opuse cu punctele sale de contact cu laturile.
21. HHo are ecuaţia:

vârf
22. Interbisectoare. –Acestea sunt dreptele care unesc picioarele a
1. Al doilea cerc al lui Lemoine. (K1). –Antiparalelele prin
două bisectoare interioare1): sau:
laturile în punctele celui de al doilea cerc al lui Lemoine. Este
23. Izopolare. - O dreaptă izopolară de unghi q al unui punct M cerc al cosinusurilor.
1)
Tucker particular, pentru
Când fiecărui vârf al triunghiului îi corespunde o dreaptă, în §§.58-61 noi
vom da doar ecuaţia dreptei corespunzătoare vârfului A.

369 370
2. Cerc adjunct. -
laturi. Câte trei astfel de cercuri trec prin fiecare punct Brocard.
3. Cercul anticomplementar al cercului conjugat. –El are ca 11. Cercul lui Brocard. – 1 2, O,

centru ortocentrul triunghiului anticomplementar al triunghiului lui K pe mediatoare, primul triunghi al lui Brocard)
A1, B1, C1
ABC,

12. Cercul lui Fuhrmann. - Cercul de diametru (Hn). Retaie

mile în puncte Ha, Hb, Hc a, BHb, CHc sunt

4. (având centrul O9 R9). Este triunghiului în simetricele

numit frecvent cercul lui Euler în virtutea unei erori de interpre-
triunghi
sau 13. Cercul lui Hagge (al unui punct M) trece prin simetricele în
raport cu BC, CA, AB ale punctelor în care dreptele AM, BM,
5. vezi cercul lui Brocard. CM retaie cercul ABC.
6. – Cercul circumscris triunghiurilor 14. Cercul lui Longchamps. - Cercul ortogonal la cercurile de
centre A, B, C a, b, c.
15. Cercul lui Spieker. - Cercul înscris în triunghiul median (sau
complementar) AmBmCm.

7. Cerc al cosinusurilor. - Nume dat celui de al doilea cerc al lui 16. Cercul lui Taylor. – Este caz particular de cerc Tucker, cores-
Lemoine Unghiul
este numit unghiul lui Taylor. Cercul lui Taylor este concentric cu
8. Cerc conjugat. -
cercul înscris al triunghiului complementar al triunghiului ortic al
BC, CA, AB.
9. Cercul circumscris R). –Avem:

sau Este locul geometric al:

• centrelor hiperbolelor echilatere: 1° conjugate; 2° care trec prin
centrele cercurilor tritangente; • focarelor parabolelor înscrise; •
punctelor cu triunghiul podar degenerat.
10. Cercul înscris ). –Avem:
17. Cercul ortocentroidal. – Cercul de diametru HG.
18. Cercul ortoptic – Locul geometric L al
punctelor M din care se pot duce tangente perpendiculare la
L degener
la un punct pentru hiperbole echilatere.
19. Cerc pedal. - Cercul circumscris triunghiului pedal.

371 372
20. Cerc podar. -
are ca ecuaţie: Formule
21. Cercul polar conjugat. – Are ca centru ortocentrul triunghiului
analoage au loc pentru celelalte cercuri.
28. Cercurile lui Lucas. - Cercurile tangente două câte două şi la
circumscris (reale sau complexe). cercul circumscris în A, B, C.
sau 29. Cercurile lui M’Cay. (Ma, Mb, Mc). –Dacă pe laturile BC, CA,
Raza sa satisface: este AB ale unui triunghi ABC, considerate drept segmente omoloage
se construiesc trei figuri asemenea Fa, Fb, Fc atunci există o
real doar când ABC este obtuzunghic.
22. Cercul triplicator. - Nume dat primului cerc al lui Lemoine, infinitate de sisteme de trei puncte coliniare; aceste puncte descriu
trei cercuri numite cercurile lui M’Cay. Pentru un punct variabil
onale cu cubu-
rile acestora. A’ al cercului lui Neuberg (Na), centrul de greutate al triunghiului
BCA’ parcurge cercul (Ma) ce trece prin G. Cele trei cercuri
23. Cercurile Carnot
laturile triunghiului. M’Cay se taie în G sub unghiuri A, B, C. Cercul Ma are drept
ecuaţie în coordonate baricentrice:
24. Cercurile exînscrise (cu centrele Ia, Ib, Ic ra, rb, rc.) În
În coordonate
cazul cercului Ia avem:
carteziene luând drept axe pe BC şi mediatoarea sa:
cercului Ia este:
Au loc formule analoage pentru cercurile Ib, Ic. 30. Cercurile lui Nagel. - Cercurile DaEbFc, DEcFb, DcEFa, DbEcF.
25. Cercurile izotomice. - Simetricele cercurilor lui Apollonius în Primul dintre acestea: • trece prin punctul lui Feuerbach. •axa
raport cu mediatoarele. radicală cu cercul celor nouă puncte este transversala reciprocă a
26. Cercurile lui Adams. - Perpendicularele duse prin G pe AI, BI, dreptei GГ.
31. Cercurile lui Neuberg. [(Na), (Nb), (Nc)]. –Dacă pe fiecare
puncte ale unui cerc numit primul cerc al lui Adams. Fie cercurile latură a triunghiului de referinţă construim triunghiuri având
având centrele pe segmentele AI, BI, CI, care trec prin G acelaşi unghi al lui Brocard ca şi ABC, atunci vârful liber des-crie
tangente la perechile de laturi care ies din A, B, C: al doilea cerc un cerc. Cele trei cercuri astfel obţinute sunt cercurile lui
Neuberg. În coordonatele carteziene x1, y1a faţă de o latură şi
cercuri cu aceste perechi de laturi. - mediatoarea ei, cercul (Na) are ecuaţia:
s a u î n c o o r d o n a t e

27. Cercurile lui Appolonius. – Au drept diametre segmentele b a r i c e n t r i c e :

Cercul (Na) este ortogonal la cercurilor cu raza a şi centrele în B

şi C; o proprietate analoagă are loc şi în cazul cercurilor (Nb) şi
comune ale lor cu cercul circumscris sunt simedianele
(Nc). Dreptele ANa, BNb, CNc sunt concurente în punctul lui
C
TARRY, tangentele în A, B, C la cercurile (Na), (Nb), (Nc) sunt
concurente în punctul lui Steiner.

373 374
32. Cercurile lui Roberts. – Fie αβγ un triunghi înscris în 36. Cercuri potenţiale.- Cercurile (Am, AmA), (Bm, BmB), (Cm, CmC).
triunghiul ABC; cercurile Aab, Bga, Cab care se taie în a, b, g 37. Cercuri tritangente. - Cercurile tangente laturilor lui ABC.
pe BC, CA, AB trec prin acelaşi punct şi formează un triplet de 38. Fasciculul lui Griffiths. - Fasciculul căruia îi aparţin cercurile
cercuri Roberts. Menţionăm că prioritatea studiului acestor circumscris, lui EULER, conjugat, ortocentroidal şi cercul
cercuri îi revine lui Miquel. ortoptic al elipsei lui STEINER înscrise.
33. Cercurile lui Schoute. – Locul geometric al unui punct M 39. Primul cerc al lui Lemoine. (K1). Paralelele prin punctul K al
astfel ca triunghiul său podar (având ca vârfuri proiecţiile lui Lemoine la laturile triunghiului ABC intersectează laturile în
ortogonale ale lui M pe laturile triunghiului ABC) să aibă un şase puncte care se găsesc pe un cerc numit primul cerc al lui
acelaşi unghi al lui Brocard ω1 este un cerc numit cercul lui Lemoine şi uneori cercul triplicator. Acesta este un caz particular
Schoute; sunt ortogonale cercurilor lui Apollonius ;au ecuaţii: de cerc Tucker, el corespunde cazului în care: A ş a c ă

A c e s t e c e r c u r i a u o e l a r e e c u a ţ i a :

a c e e a ş i a x ă r a d i c a l ă : d r e a p t a l u i L e m o i n e . D r e a p t a l u i L e m o i n e ,

cercul circumscris, şi cercul lui Brocard sunt cazuri particulare de

cercuri ale lui Schoute. F. NOMENCLATURA CONICELOR REMARCABILE
34. Cercurile lui Tucker. (T). – Pot fi definite în mai multe 1. Al doilea grup de parabole ale lui Artzt. – Sunt anvelopele laturi-lor
moduri: •1o Dacă un triunghi A’B’C’ este omotetic cu ABC faţă triunghiului lui Kiepert. Au, ca şi cele din primul grup, drept focare
de punctul lui Lemoine K, laturile celor două triun-ghiuri se vârfurile celui de al doilea triunghi Brocard şi drept directoare
intersectează în şase puncte D, D’, E, E’, F, F’ care se găsesc pe medianele triunghiului ABC; sunt înscrise fiecare în patrulaterul
un acelaşi cerc, numit cercul lui Tucker; •2o Aceleaşi puncte pot fi determinat de bisectoarele unuia dintre vârfurile triunghiului şi
obţinute prin intersecţia, laturilor lui ABC cu laturile unui mediatoarele laturilor care trec prin acel vârf. Au ecuaţii:
triunghi A”B”C”, cu vârfurile se găsesc pe simediane şi laturile ş i a n a lo a g e le .

paralele cu laturile triunghiului ortic; •3o Acestea sunt şi vârfurile

a două triunghiuri DEF, D’E’F’ asemenea cu ABC şi ale căror 2. Brocardiană. - Dacă l, m,n sunt coordonatele baricentrice ale
laturi formează un acelaşi unghi φ cu laturile triunghiului ABC: unui punct M, brocardiana relativă la M este conica de ecuaţie
ØFEA = ØDFB =ØEDC = ØE’F’A = = ØBF’A = ØBF’D’ = baricentrică
ØCD’E’ = φ. Ecuaţia generală a cercurilor lui Tucker este: 3. Conica (I) este conica central asociată centrului I al cercului
înscris, transformata prin puncte suplementare a cercului ABC.
V a l o a r e a l u i λ p e n t r u m o d u r i l e
Are ecuaţia:
d e g e n e r a r e i n d i c a t e s u n t :
4. Conicele lui Darboux - circumscrise triunghiului ABC, având
proprietatea că normalele în A, B, C sunt concurente (într-un
punct Q ce parcurge cubica lui Darboux). Locul geometric al
centrelor lor este cubica lui Thomson.
5. Conice înscrise. – Sunt conice tangente dreptelor BC; CA, AB
35. Cercuri ortogonale. – Cercuri secante cu tangentele într-un (în picioarele unui triunghi pedal). Orice pereche de puncte
punct comun perpendiculare. izogonale constituie focarele unei conice cu centru înscrise.

375 376
6. Conicele lui Simson. –M fiind un punct al triunghiului ABC,
astfel ca perpendicularele coborâte din A pe BM, din B pe CM,
din C pe AM sunt concurente într-un punct M’; atunci punctele
M, M’ sunt situate pe două conice ce trec prin punctul lui Tarry,
au ecuaţii:
l o c u r i l e g e o m e t r i c e a l e
proiecţiile pe b, c, a (c, a, b) făcute cu ajutorul perpendicularelor
pe a, b, c coliniare.
7. Conicele lui Thomson. - Conicele înscrise în ABC şi ale căror
normale în punctele de contact cu laturile sunt concurente. Locul
geometric al centrelor lor este cubica lui Thomson.
8. Conicele (M) central asociate unui punct dat M. –Fiind dat un
punct M(u, v, w), există o conică (M), circumscrisă triunghiului
pedal al lui M, cu M drept centru. Are ecuaţia:
( μ ) :
9. Elipsa K. – Are drept centru punctul lui Lemoine; este înscrisă
în triunghi, tangentă laturilor în picioarele înălţimilor. Are
ecuaţia:
ma, mb, mc fiind lungimile medianelor triunghiului.
13. Elipsa lui Longchamps trece prin centrele de greutate ale
triunghiurilor GBC, GCA, GAB şi este omotetică elipselor lui
Steiner; este bitangentă la cercul înscris în capetele axei mici. 14.
Elipsa lui Mandart este înscrisă în ΔABC şi are drept centru
ş i f i i n d
complementarul punctului lui Gergonne. Este tangentă la laturile
p u n c t e l o r M ( r e s p e c t i v M ’ ) a v â n d
lui Δ în punctele lor de contact cu cercurile exînscrise şi trece prin
punctul lui Feuerbach al lui ABC.
15. Elipsa lui Nagel - tangentă la BC, CA, AB în Da, Eb, Fc. Are
drept centru punctul lui Lemoine al triunghiului I aIbIc şi aceleaşi
focare cu elipsa Σ.. Trece prin punctul lui Feuerbach şi este
tangentă în acest punct la transversala reciprocă a dreptei GГ ;
normala la elipsă în punctul lui Feuerbach trece prin punctul de
intersecţia dintre OI şi GГ.
16. Elipsa lui Simmons. – Această conică are drept focare pe
primul centru izogon şi primul centru izodinamic; ea este înscrisă
e s t e b i t a n g e n t ă l a c o n i c a în triunghi şi este tangentă la laturile acestuia în picioarele
dreptelor care unesc pe A, B, C cu primul centru izogon. Ea este
reprezentată prin ecuaţia:
17. Elipsa lui Steiner. – Este circumscrisă triunghiului, trece prin
punctele A, B, C, R, are G ca centru G şi ecuaţia: E s t e

10. Elipsa lui Brocard. – Are drept focare punctele lui Brocard;
este înscrisă în triunghi,tangentă laturilor în picioarele e l i p s a m i n i m ă c i r c u m s c r i s ă t r iu n g h i u l u i A B C . D e a c e e a ş i d e n u m i r e

simedianelor. Are ecuaţia: b e n e f i c i a z ă ş i e l i p s a l u i S t e i n e r a t r iu n g h i u l u i m e d i a n ; c u m a c e a s t a

11. Elipsa lui Cesaro, numită şi elipsa Ω. Este circumscrisă lui este înscrisă în triunghiul ABC (fiind maximă cu această proprietate)
ABC şi are I drept centru. Semiaxele sale p şi q satisfac: o discernem de prima, în caz de necesitate, zicându-i înscrisă sau
T r i u n g h i u r i l e î n s c r i s e î n e l i p s a Ω ş i a v â n d
maximă. Dacă P este un punct din planul unui triunghi ABC, cu
proprietatea că paralelele la PA, PB, PC prin B, C, A sunt
concurente (în P’), atunci paralelele la PA, PB, PC prin C, A, B sunt
I d r e p t c e n t r u a l c e r c u l u i î n s c r i s , s u n t t a n g e n t e l a c e r c u l î n s c r i s î n

concurente (în P”) şi triunghiurile ABC, PP’P” au aceeaşi elipsă a lui

Δ , ş i c e r c u r i l e l o r c i r c u m s c r i s e a u f i e c a r e r a z a R .

12. Elipsa lui Lemoine. – admite ca focare centrul de greutate şi Steiner. Deci este locul geometric al centrelor de metaparalelism al
punctul lui Lemoine; este înscrisă în triunghi şi este tangentă la triunghiului ABC cu triunghiurile A’B’C’ triplu metaparalele lui.
laturi în picioarele simedianelor triunghiurilor BGC, CGA, AGB. Axele elipselor lui Steiner sunt paralelele prin G la bisectoarele
Ea are ecuaţia: unghiurilor formate de drepte AB, CR. Paralelele printr-un punct al
elipsei circumscrise a lui STEINER la medianele lui ABC,

377 378
intersectează laturile opuse ale triunghiului în trei puncte coliniare.
18. Elipsa Σ. - este normală în A, B, C la bisectoarele AI, BI, CI;
are drept centru punctul lui Lemoine al triunghiului IaIbIc şi
aceleaşi focare cu elipsa lui Nagel.
19. Euleriana (a două puncte). - Conica care trece prin picioa-rele
cevienelor celor două puncte; are proprietăţi ce le generalizează
pe cele ale cercului lui Euler.
20. Hiperbola lui Jerabek. – Aceasta este transformata prin
puncte izogonale a dreptei lui Euler. Ea are ecuaţia:
cu cercurile exînscrise având razele ra, rb, rc. Dacă pe dreptele
D1Ia, E1Ib, F1Ic luăm segmentele D1d1, E1e1, F1f1 proporţionale cu
razele ra, rb, rc, atunci dreptele Ad1, Be1, Cf1 sunt concurente într-
un punct al hiperbolei lui Feuerbach.
23. Lemoiniană. - Conica care trece prin intersecţiile laturilor
neomoloage a două triunghiuri omologice.
24. Parabola lui Kiepert. – Este anvelopa axelor de omologie ale
triunghiului ABC cu triunghiurile lui Kiepert. Are ecuaţia:
F o c a r u l e s t e u n

p u n c t r e m a r c a b i l F a l c e r c u lu i A B C , p o lu l t r i l i n i a r a l d r e p t e i O K ;

c o o r d o n a t e le s a le n o r m a le s a t is f a c :

21. Hiperbola lui Kiepert. –Fie α, β, γ vârfurile triunghiurilor

isoscele asemenea BCα, CAβ, Abγ )cu unghiuri la bază θ); D ir e c to a r e a e s t e d r e a p ta lu i E u le r . E s t e lo c g e o m e - tr i c

hiperbola lui Kiepert este locul geometric al intersecţiei dreptelor a l iz o g o n a le lo r p u n c t e lo r p o la r e i tr i l i n i a r e a lu i R .

Aα, Bβ, Cγ. Coordonatele normale ale unui astfel de punct
satisfac: T r i u n - g h i u l
este numit triunghiul lui Kiepert, unghiul θ este unghiul lui
Kiepert al triunghiului αβγ. Hiperbola lui Kiepert este
transformata prin puncte izogonale a dreptei OK; este echilateră,
circumscrisă triunghiului şi trece prin centrul de greutate G,
ortocentrul H, punctul lui Tarry, şi prin multe alte
puncte remarcabile. Are ecuaţia:
s a u :
Asimptotele hiperbolei lui KIEPERT sunt paralele cu axele elipsei
lui STEINER. Asociem unui punct P izogonalul P’ şi izotomicul P”
în raport cu triunghiul median; punctele P, P’, P” sunt coliniare
dacă P aparţine hiperbolei lui Kiepert.
25. Parabola (φ, OI). – Are focarul punctul lui Feuerbach φ, di-
α β γ
rectoare OI, este înscrisă în triunghiul median şi în cel al
contactelor; este conjugată faţă de triunghiul ABC.
26. Parabole înscrise. – Sunt conice înscrise. Focarul este pe
cercul circumscris, directoarea trece prin ortocentru.
27. Parabolele lui Brocard. –Există două grupuri de câte trei
parabole, anticomplementare parabolelor lui Artzt.
28. Parabolele lui Mandart. - Pe laturile AB ¹AC, de aceeaşi
parte a lui BC, se consideră puncte variabile P şi P’ încât BP = =
CP’. Dreapta PP’ înfăşoară o parabolă tangentă la laturile
triunghiului ABC. Focarele acestor trei parabole se găsesc pe
bisectoarele lui ABC.
29. Primul grup de parabole ale lui Artzt. - Fie α, β, γ puncte
care împart laturile triunghiului ABC în acelaşi raport, astfel
încât: F i e c a r e t r i u n g h i α β γ a r e a c e l a ş i u n g h i

22. Hiperbolele lui Feuerbach. - Hiperbolele ABCHI, ABCHIa,

ABCHIb, ABCHIc, (având punctele lui Feuerbach drept centre). a l l u i B r o c a r d c a ş i A B C ş i e s t e p e r s p e c t i v c u p r i m u l t r i u n g h i a l

Constituie locuri geometrice ale izogonalelor dreptelor OI, OIa, l u i B r o c a r d , c e n t r u l d e p e r s p e c t i v i t a t e a p a r ţ i n â n d c e r c u l u i l u i

OIb, OIc. Centrele cercurilor tritangente sunt puncte de contact B r o c a r d . A n v e l o p e l e l a t u r i l o r t r i u n g h i u r i l o r α β γ s u n t t r e i c o n i c e

între hiperbolele lui Feuerbach şi dreptele menţionate. Fie D1, E1, care formează primul grup de parabole ale lui Artzt. Aceste
F1 punctele de tangenţă interioare ale laturilor triunghiului ABC parabole sunt tangente la două laturi ale triunghiului în capetele

379 380
celei de a treia laturi, şi au ca focare vârfurile celui de al doilea
triunghi al lui Brocard. Aceste conice au ecuaţiile:
G. ALTE CURBE REMARCABILE
1. Analagmatică. - Curbă care este invariantă printr-o transfor-
mare dată, în particular, care inversează coordonatele dintr-un
sistem arbitrar de coordonate triliniare. Locul geometric al
punctelor ale căror cercuri podare sunt tangente la cercul O9 este
o cubică analagmatică în coordonate normale. Înfăşurătoarea
cercurilor podare ale unei drepte este o cubică analagmatică. Dacă
două puncte inverse în raport cu triunghiul fundamental ABC sunt
coliniare cu un punct dat M(λ, μ, ν), atunci coordo-natele lor
satisfac ecuaţia: Locul geometric al acestor
perechi de puncte este o cubică analagmatică în coordonate
normale; spunem că M este un punct director sau pivotul ei.
Perechile de puncte izotomice a căror coardă trece printr-un punct
fix N(l, m, n), aparţin unei cubice analamatice în coordonate
baricentrice cu ecuaţia: ş i pivot punctul N.
d r e p t
Această curbă trece prin vârfurile A, B, C, prin punctul director
N, prin reciprocul N’ al lui N şi prin vârfurile triunghiurilor
pedale ale lui N şi N’; ea trece şi prin centrul de greutate G şi prin
vârfurile triunghiului anticomplementar. Cubicele analagmatice
într-un sistem de coordonate triliniare sunt de două tipuri:
tetranome, cu ecuaţii
trinome
cu ecuaţii
2. Cubica celor douăzecişiopt puncte. - Locul punctului M astfel
ca ABC să fie omologic cu triunghiul determinat de centrele
cercurilor MBC, MCA, MAB.
3. Cubica celor douăzeci şi şapte puncte1) sau cubica lui
1)
Ca argument contra denumirilor cu numărători de puncte remarcabile
incluse, menţionăm că în 1923 această cubică se numea a celor 17 puncte.
381
Thomson. –Această cubică trece prin următoarele puncte remar-
cabile: vârfurile triunghiului ABC, mijloacele laturilor, mijloa-
cele înălţimilor, centrul cercului circumscris O, centrul de greu-
tate G, ortocentrul H, punctul lui Lemoine K, centrele cercurilor
tritangente la laturile triunghiului. Ecuaţia sa în coordonate
baricentrice este: E s t e a n a l a g m a t i c ă î n
c o o r d o n a t e b a r i c e n t r i c e f a ţ ă d e t r i u n g h i u l m e d i a n .
4. Cubica celor douăzecişiunu de puncte sau cubica lui Darboux.
- Locul perechilor de puncte izogonale aliniate cu
anticomplementarul lui H (punctul lui LONGCHAMPS)
M fiind un punct al cubicei, această curbă are ecuaţia:
Ea trece prin vârfurile A,
B, C ale triunghiului.Unui triunghi ABC i se circumscrie o
conică, astfel ca normalele în vârfurile A, B, C să fie concurente
într-un punct Q. Locul geometric al lui Q este cubica lui Darboux
.
5. Cubica lui Darboux – vezi Cubica celor douăzecişiunu de puncte.
6. Cubica lui Lemoine. - Locul punctelor M astfel ca intersect-
ţiile dreptelor AM, BM, CM cu AmO, BmO, CmO sunt coliniare
7. Cubica lui Lucas. - Locul perechilor de puncte reciproce
aliniate cu reciprocul lui H. Este locul geometric al punctelor P
ale căror triunghiuri pedale sunt triunghiuri podare ale unui punct
Q (în raport cu un triunghi ABC neisoscel). Ecuaţii:
este
analagmatică în coordonate baricentrice. Are drept punct director
pe reciprocul ortocentrului H sau anticomplementarul lui K.
Locul geometric al punctului Q este cubica lui Darboux,
analagmatică în coordonate normale.
8. Cubica lui M’Cay. - Locul perechilor de puncte izogonale
coliniare cu O. Are ecuaţia: este o
analagmatică în coordonate normale. Cercurile podare ale
punctelor acestei cubice sunt tangente la cercul lui Euler. Cubica
este tangentă în I hiperbolei lui Feuerbach.
382
9. Cubica lui Thomson - Vezi cubica celor douăzeci şi şapte de puncte.
10. Hipocicloida lui Steiner. – În general hipocicloidele sunt
curbe generate de ub punct fix al unui cerc de rază r ce se
rostogoleşte rămânând tangent interior unui cerc fix de rază R.
Acum R = 3r şi hipocicloida are trei puncte de întoarcere. Pentru
orice triunghi ABC, dreapta Simson a unui punct M variabil pe
cercul ABC înfăşoară o hipocicloidă a lui Steiner.
11. Potenţialul triunghiular. –Aceasta este curba loc geometric al
punctelor din planul triunghiului, care sunt astfel că dreptele care
unesc vârfurile cu aceste puncte împart laturile opuse în segmente
proporţionale cu puterile de exponent p ale laturilor adiacente.
Ecuaţia sa carteziană, luând ca axe două laturi ale triunghiului,
este: sau în coordonate
normale; sau în fine, în coordonate
baricentrice: K fiind o constantă care poate fi
calculată cu ajutorul relaţiei:
H. TRIUNGHIURI ASOCIATE.
1. Al doilea triunghi al lui Brocard A2B2C2. –Are drept vârfuri
proiecţiile centrului cercului circumscris O pe simediane, adică
pe dreptele AK, BK, CK.
2. Al treilea triunghi al lui Brocard A3B3C3. - Anticomplemen-
tarul celui de al doilea triunghi al lui Brocard.
3. Anticomplementar. - Triunghiul A*B*C* pentru care ABC este
triunghi complementar. Coordonatele baricentrice ale lui A* sunt
(-1, 1, 1).
4. Antipodar. - Triunghiul antipodar al unui punct M, în raport cu
un triunghi ABC, este format de către perpendicularele în A, B,
C respectiv pe MA, MB, MC.
5. Bilogice. - Două triunghiuri sunt bilogice dacă sunt omologice
şi ortologice. Dacă două triunghiuri ABC, A1B1C1 sunt bilogice,
cele două centre de ortologie O, O1 şi centrul de omologie O2 se
găsesc pe o aceeaşi perpendiculară pe axa de omologie. Triun-
ghiurile ABC, A1B1C1 sunt reciproce în raport cu o conică Σ
383
conjugată cu centrul şi cu axa de omologie. Laturile lor sunt
polarele centrelor de ortologie O, O1 faţă de trei conice Σ1, Σ2, Σ3
omofocale cu conica Σ. Punctele O1 şi O2 se găsesc pe o hiperbolă
echilateră circumscrisă triunghiului ABC; această hiperbolă trece
prin centrul conicei Σ şi asimptotele sale sunt paralele cu axele lui
Σ. Polarele punctului O2 faţă de conicele Σ1, Σ2, Σ3 sunt laturile
unui triunghi A2B2C2 bilogic cu fiecare dintre triunghiurile ABC,
A1B1C1. Cele trei triunghiuri ABC, A1B1C1, A2B2 C2 au o axă de
omologie comună
6. Circumpedal. – Triunghi cu vârfurile pe cercul ABC omolo-gic
cu triunghiul ABC. Apreciem că denumirea metaarmonic a ieşit
treptat din uz.
7. Complementar sau median. - Triunghiul AmBmCm.
8. Contactelor. – Triunghi cu vârfurile în punctele de contact cu
BC, CA, AB ale unui cerc tritangent. Diametrul cercului circum-
scris care trece prin centrul unui cerc tritangent trece şi prin
centrul de greutate al triunghiului contactelor sale.
9. Echibrocardiene - Triunghiuri având acelaşi unghi Brocard.
10. Izologice. - Dacă două triunghiuri ABC, A’B’C’ sunt astfel încât
dreptele duse prin A, B, C şi care fac cu B’C’, C’A’, A’B’ acelaşi
unghi q sunt concurente, atunci dreptele duse prin A’, B’, C’ şi care
fac cu BC, CA, AB un acelaşi unghi p-q sunt de asemenea
concurente. Cele două triunghiuri se numesc izologice.
11. Izopolar. - Triunghiul izopolar de unghi q al unui punct M este
format de izopolarele de unghi q ale lui M în raport cu ABC.
12. Înscris. – Triunghi αβγ cu α, β, γ pe dreptele BC, CA, AB.
Forma şi orientarea triunghiului ABC sunt determinate de punctul
comun cercurilor Roberts (vezi) numit şi punct pivot.
13. Kiepert (triunghiurile lui ~ ). - Triunghiurile formate de
vârfurile a trei triunghiuri isoscele asemenea construite în exterior
(sau interior) pe BC, CA, AB.
14. Lionnet (triunghiurile lui ~ ). - Dacă se construiesc în
exteriorul şi în interiorul lui ABC triunghiurile A’BC, AB’C,
ABC’ şi A”BC, AB”C, ABC” asemenea cu un triunghi dat,
triunghiurile lui LIONNET sunt formate de către centrele
cercurilor circumscrise acestor triunghiuri.
384
15. Median – vezi Complementar
16. Metaarmonice. - Dacă pe dreptele MA, MB, MC se aleg trei
puncte A’, B’, C’ astfel ca MA.MA’=MB.MB’=MC.MC’,
triunghiurile ABC şi A’B’C’ sunt metaarmonice în raport cu M.
Vezi şi circumpedal.
17. Metaparalele. - Sunt triunghiuri astfel încât paralelele duse
prin vârfurile unuia la laturile celui de al doilea sunt concurente.
Li se mai spune triunghiuri paralelogice. Centrele de metapara-
lelism (sau paralelogie) sunt echicentre ale triunghiurilor date.
18. Morley (triunghiurile lui ~ ). – Triunghiurile echilaterale
considerate în teorema lui Morley.
19. Omologice. – Perechi de triunghiuri ABC, A’B’C’ astfel încât
AA’, BB’, CC’ sunt concurente.
20. Ortic. – Triunghiul AhBhCh, cu vârfurile în picioarele
înălţimilor. Este triunghiul de perimetru minim care poate fi
înscris în DABC (ascuţitunghic). Semiperimetrul po al triun-
ghiului ortic satisface
21. Ortogonal circumscrise (Triunghiuri ~). – Formate de
perpendicularele pe BC, CA, AB în B, C, A sau în C, A, B. Sunt
transformatele triunghiului ABC prin similitudini cu centrele în
punctele lui Brocard.
22. Ortologice. – Pereche de triunghiuri având proprietatea că
perpendicularele coborâte din vârfurile unuia pe laturile celuilalt
sunt concurente.
23. Ortoomologice. – Triunghiuri omologice cu laturile cores-
punzătoare perpendiculare. Cercurile circumscrise lor sunt
ortogonale şi se intersectează în centrele de omologie şi de
similitudine ale celor două triunghiuri; dreptele lui SIMSON ale
centrului de omologie faţă de cele două triunghiuri sunt paralele
cu axa de omologie. Dacă unul dintre triunghiuri are poziţia
variabilă, atunci vârfurile sale descriu cercuri şi axa de omologie
înfăşoară o hipocicloidă cu trei puncte de întoarcere.
24. Ortopolare (Triunghiuri). – a)Triunghiul ale cărui laturi sunt
dreptele ortopolare ale unui aceluiaşi punct. Dacă un punct M
parcurge o dreaptă, triunghiul său ortopolar rămâne circumscris
unei parabole fixe. b) Triunghiul format de ortopolii laturilor unui
385
triunghi în raport cu un alt triunghi.
25. Paralelogice. –Vezi metaparalele.
26. Pedal. – Triunghiul format de picioarele cevienelor unui punct.
27. Podar. – Triunghiul format de proiecţiile ortogonale ale unui
punct pe BC, CA, AB. Dreapta care uneşte un punct P cu centrul
de greutate GP al triunghiului său podar este perpendiculară pe
polara triliniară a izogonalului său P’.
28. Primul triunghi al lui Brocard A1B1C1. –Vârfurile lui sunt
proiecţiile punctului lui Lemoine pe mediatoarele laturilor,
acestea sunt punctele semireciproce ale punctului lui Lemoine K;
coordonatele lor baricentrice sunt:
29. Tangenţial. –Format de tangentele în A, B, C la cercul ABC.
30. Torricelli (triunghiurile lui ~). – Triunghiurile echilaterale
A’BC, AB’C, ABC’ şi A”BC, AB”C, ABC” construite în exterior
şi în interior pe BC, CA, AB. Segmentele AA’, BB’, CC’ sau
AA”, BB”, CC” din această figură sunt egale şi se numesc
segmentele lui Torricelli .
31. Triomologice. – Triunghiurile ABC, A’B’C’ astfel ca ABC să
fie omologic cu A’B’C’, B’C’A’, C’A’B’.
32. Triortologice. – Triunghiurile ABC, A’B’C’ astfel încât ABC
sa fie ortologic cu A’B’C’, B’C’A’, C’A’B’.
I. TRIUNGHIURI SPECIALE
1. Automedian. – Triunghiul în care 2a2=b2+c2.
2. Cvasi-dreptunghic. – Triunghiul în care diferenţa a două
unghiuri este un unghi drept.
3. Isosceloide. – Triunghiurile care , fără a fi isoscele, posedă o
proprietate a triunghiurilor isoscele (de exemplu două bisectoare
exterioare egale.
4. Medie aritmetică. – Triunghiul în care 2a=b+c.
5. Medie armonică. – Triunghiul în care
386
6. Medie geometrică. – Triunghiul în care a2=b.c.
7. Pseudo-pitagoreic. – Triunghiul în care a4=b4+c4
J. TEOREME REMARCABILE
1. Aiyar. – Dacă M şi N sunt două puncte conjugate izogonal şi w
este mijlocul segmentului MN, avem: OM$ON=2R$wO9. [Weill
are prioritate pentru acest rezultat].
2.Aubert. – Dacă triunghiurile ABC, A’B’C’ sunt omologice (de
centru O) şi înscrise în aceeaşi conică Г, pentru un punct P al lui
Г, intersecţiile sunt situate
pe o dreaptă prin O.
3. Bobilier. - Cercul podar al unui punct al unei hiperbole echi-
latere circumscrise triunghiului ABC trece prin centrul acestei
curbe.
4. Carnot. Fie α, β, γ puncte pe laturile BC, CA, respectiv AB ale
triunghiului ABC. Triunghiul αβγ este podar dacă
Bα2+Cβ2+Aγ2=Cα2+Aβ2+Bγ2.
5. Carnot. – Fie triunghiul ABC şi puncte: D, D’ pe BC; E, E’ pe
CA; F, F’ pe AB. Celor trei perechi de puncte le asociem
numerele:
Următoarele trei propoziţii sunt
echivalente: (i) punctele D, D’, E, E’, F, F’ aparţin unei conice;
(ii) dreptele AD, AD’, BE, BE’, CF, CF’ sunt tangente unei
conice; (iii) α$β$γ = 1.
6. Droz-Farny. - Două drepte perpendiculare duse prin H
determină pe BC, CA, AB segmente ale căror mijloace sunt
coliniare.
7. Faure. Suma pătratelor semiaxelor principale ale unei conice
înscrise (sau conjugate) unui triunghi, este egală cu puterea
centrului ei în raport cu cercul conjugat (sau circumscris).
8. Fonténé. Ortopolul v al unui diametru t al cercului circum-
scris unui triunghi este, în triunghiul podar al inversului unui
punct oarecare al lui t, focarul parabolei înscrise a cărei axă este
perpendiculară pe t.
9. Gergonne. Se consideră un triunghi A’B’C’ înscris în
387
triunghiul ABC. Prin vârfurile lui ABC se duc paralele la laturile
triunghiului A’B’C’ care determină un triunghi αβγ. Aria
triunghiului ABC este media geometrică a ariilor triunghiurilor
A’B’C’ şi αβγ. Cum proprietatea a fost descoperită independent
de către Pilatte, este justificată şi mai puţin ambiguă citarea ca
teoremă a lui Pilatte.
10. Japoneză 1. - Cele de a patra tangente comune a două cercuri
exînscrise formează un triunghi înscris într-un cerc concentric cu
cercul IaIbIc şi a cărui rază este 2R+r.
11. Japoneză 2. Dat un poligon P, o triangulare a sa T, suma
razelor cercurilor înscrise în triunghiurile lui T este independentă
de T.
12. Kantor. - Dacă două triunghiuri sunt înscrise în acelaşi cerc,
ortopolii laturilor fiecăruia dintre ele în raport cu celălalt, sunt
şase puncte ale unui cerc al cărui centru este mijlocul segmentului
determinat de ortocentrele celor două triunghiuri.
13. Laguerre. Produsul puterilor v, v’ punctelor izogonale P, P’
în raport cu cercul ABC este egal cu 4b2R2, β fiind semiaxa
nefocală a conicei înscrise de focare P şi P’.
14. Lagurke. Produsul puterilor k, k1 al punctelor P, P1, faţă de
cercul (O) circumscris triunghiului ABC, este egal cu 4.n2R2, 2n
fiind lungimea axei focale a conicei înscrise în acest triunghi care
are drept focare punctele (izogonale) P, P1.
15. Lemoine. Triunghiul înscris cu suma pătratelor laturilor
minimă este podarul lui K.
16. Lemoyne. - Cercurile podare ale punctelor unei drepte în
raport cu ABC sunt ortogonale la un cerc fix. [A nu se confunda
T. Lemoyne cu E. Lemoine]
17. Morley. - Se împart unghiurile interioare A, B, C în trei părţi
egale; trisectoarele din B şi C, mai apropiate de BC ; cele din C
şi A, mai apropiate de AC; cele din A şi B mai apropiate de AB
se intersectează în vârfurile unui triunghi echilateral. (Alte
triunghiuri echilaterale se obţin prin considerarea şi a
trisectoarelor unghiurilor exterioare ale lui A, B, C.
18. Neuberg. Locul geometric al punctelor cu suma pătratelor
distanţelor la laturile constantă, este o elipsă cu centrul în K.
388
19. Neuberg. Pe laturile BA, CA ale unui triunghi ABC, spre A litatea razelor revine rapid la (1)
luăm segmentele Bβ=Cγ=BC, iar în sens opus segmentele
Cei doi membri ai ecuaţiei au acelaşi semn când D aparţine lui
Bβ’=Cγ’=BC. Dreptele βγ, β’γ’, βγ’, β’γ sunt perpendiculare
(A’L), L fiind piciorul bisectoarei din A. Putem exprima prin
respectiv pe OI, OIa, OIb, OIc, unde O, I, Ia, Ib, Ic, reprezintă
centrele cercului circumscris şi ale cercurilor tritangente. teorema cosinusului (2) dar
20.Noyer. - Nume dat teoremei lui Droz Farny, care a fost găsită ridicarea lui (1) la pătrat ne conduce la o ecuaţie de grad patru.
anterior de către NOYER. Vom considera şi variabila Ridicând (1)
21. Pilatte vezi Gergonne. la pătrat obţinem iniţial (3)
22. Schick - A1B1C1 fiind triunghiul podar al lui P, biraportul În baza lui (2), membrul
(A1B1C1 ) în planul lui GAUSS este conjugatul lui (ABCP).
23. Schlöfli-Steiner. - Dacă o conică înscrisă în ABC trece prin secund devine şi cum, evident, (1) se
H, tangenta sa în punctul diametral opus lui H este o dreaptă S în
ABC. reduce la (4) Construcţia lui D este
24. Schlömilch. Cele trei drepte care unesc mijloacele laturilor următoarea: prelungim CA cu AE = c; intersectăm în F cercul de
cu mijloacele înălţimilor corespunzătoare, sunt concurente în K . diametru (CE) cu cercul de centru C prin B. Cercul de centru A şi
25. Sondat. - Mijlocul segmentului determinat de ortocentrele a rază EF/2 intersectează (A’L) într-un singur punct, D.
două triunghiuri ortoomologice aparţin axei de omologie. Demonstrarea valabilităţii construcţiei decurge natural.
26. Steggall. - Dacă A1B1C1 este triunghiul podar al lui M în b) Pregătim exprimarea concurenţei prin teorema lui Ceva.
ABC, are loc: Menţionăm că folclorul matematic vehiculează seductiva aserţiune a
concurenţei celor trei ceviene. O primă exprimare pentru BD/DC
27. Véronèse. Fie ABC, A’B’C’ două triunghiuri omologice iar
A”, B”, C” punctele (BC’, B’C), (CA’, C’A), (AB’, A’B); utilizează variabila
triunghiul A”B”C” este omologic cu fiecare dintre triunghiurile
ABC, A’B’C’, şi cele trei centre de omologie sunt coliniare. (5)
analoagelor sale. Introducem variabilele adimensionale X, Y, Z
precizate prin
è6. Răspunsuri la PC-uri (6)
Mai
PC.47.a) Fiind dat un triunghi ABC, construiţi (cu rigla şi compasul) un
punct D pe BC încât cercurile înscrise în triunghiurile ABD, DBC să fie egale. deducem:
b) Fie E şi F sunt omoloagele lui D pe CA, AB;
demonstraţi: dreptele AD, BE, CF sunt concurente
ddacă triunghiul ABC este isoscel.
a) Pentru b = c, D este evident
mijlocul A’ al lui BC. Vom presupune în
continuare Pentru ega-
Fig. 15
389 390
 spunem
antrenament.
Rezolvare AP. Pentru N AB a
dreptei d. Fie OA = u, OB = v, PA = k$PB P taie
(8) a, b în X, Y încât OX = x, OY = y.
-lui
Avem

Aici unde (3) f admite minim

nu convine direct iar ar pentru x = u m = k$n.
contrazice inegalitatea -
PC.48. Se dau: un triedru un punct M interior lui t, numere reale
pozitive m, n, p. M ctele X, Y, Z în care intersec- (OP P’ încât
a,b, c paralela prin P’ la a taie b în B iar BP = d
determine minimul al numerelor taie a în A.
Motivare. În excelenta sa carte Olimpiadele matematice ale
Fig. 16 apare când Acum G este furni-
elevilor

OAP’B este paralelogram (cu centrul în P). Calitatea de minim

-ciem BP’ în U; ariile triunghiurilor XPA, UPB fiind egale, deducem (5)
t
l a refuzat problema pe motivul

î ntr- -143)
Notes of Geometry i,
1999) spre a o distinge drept
AP: Se dau: un unghi
un punct N interior lui u, numere reale pozitive m, n.
Unei drepte d prin N X, Y în care intersec-
t a, b
se determine minimul al numerelor
r pentru
PC.48, cu p = M pe frontiera triedrului, în N

390 392
 Reluare PC.48. C. para-lel cu Oac taie Ob în B; planul prin Mc paralel cu Oab taie
Fie N punctul în care CM Oab. Acum determinarea Oc în C; planul ABC este planul σ cerut. Validarea acestei reţete
plan R* solicită alternarea raţionamentelor în planele Oab şi Oce.
ului PC.49. Se reiau din PC.48: triedrul tripletul de numere
reale pozitive m, n, p şi funcţiile F(), F Să se arate că în orice plan α care taie
revi muchiile triedrului t există un unic punct M încât
ne la Fie A, B, C intersecţiile planului α cu muchiile a, b, c.
dete Folosind în special figura 18, putem caracteriza punctul dorit M
rmin prin faptul că are drept coordonate baricentrice relative în triun-
Fig. 17 area ghiul ABC numerele prescrise m, n, p.
dreptei d = AB
un factor) PC.50. a) (Problema 3, OIM – 1995, Canada, propusă de Turcia). Cercul
I înscris în triunghiul ABC este tangent laturilor BC, CA, AB în puncte D, E,
pentru AP.
F. Fie X un punct interior triunghiului ABC astfel încât cercul J înscris în
- triunghiul XBC este tangent la BC în acelaşi punct D, iar la CX, XB în Y, Z.
Demonstraţi că patrulaterul EFZY este inscriptibil. b) Găsiţi locurile
A’B’, geometrice: 1° al centrului N al cercului circumscris patrulaterului EFZY; 2° al
D intersecţiei P a dreptelor EZ, PY; 3° al punctului comun cercurilor U ,
V circumscrise triunghiurilor DFY, DEZ.
planul Oec, avem de determinat dreapta CN, prin P, minimizând Cum problema cade în
banalitate când vom
AP! ignora acest caz particular şi
- - vom presupune
ii de analoa- o a) Soluţia autorului
-tei constructive R ce o vom relua ca este simplă, naturală şi ... Fig. 19
-te astfel încât aparent unică. Nu sunt speranţe
Paralela prin la b a în A; de a estima unghiuri în patrulaterul dat, deci calea obişnuită de atestare
a inscriptibilităţii este închisă. Dreapta comodă, EF, intersec-tează BC
paralela prin la a b în B; dreapta AB este cea
într-un punct K ce se dovedeşte uşor a fi conjugatul armonic al lui D
în raport cu (BC). Evident, şi YZ trece prin acest punct K. Din puterile
lui K în raport cu cercurile I, J, deducem uşor că avem
R*: pe
egalitate ce asigură inscriptibilitatea
uncte Ma, Mb, Mc,
astfel încât cerută.
După precizarea elementelor fixe, enunţul sugerează că
punctul X ar determina configuraţia. Pentru a furniza acelaşi punct D
planul prin Ma paralel cu Obc al contactului cu BC, X trebuie să verifice o condiţie
taie Oa în A; planul prin Mb Fig. 18
393 393
 A D. Deci intersecţia L a mediatoarei lui E’F’ cu BC constatăm uşor:
Urmează că imaginea lui L prin I este K şi conchidem
J , arbitrar dar mai mic decât I tangent în D la BC. că centrul Q coincide cu mijlocul lui (DK).
CONTROL PC-URI
de contact prin intersectarea lui J cu cercurile B (B, p-b), Nr. Subiect Enunţ Răsp.
respectiv C (C, p-c). Avem acum patru cercuri prin D: B, C, I, 1 Disponibilitate geometrie 7
J. Este natural să căutăm simplificările ce le-ar aduce configuraţiei 46
o inversiune de pol D. 46
Soluţia prin inversiune. 47
Alegem o putere k a inversiunii 28
I (de pol D) care să nu supra- 22
pună punctele noi peste cele 48
vechi, dar să permită o corelare 50
comodă a lor: 17
Astfel cercurile B, C sunt 56
Fig. 20
transformate în mediatoarele 57
segmentelor (CD), (BD). Având centrele pe perpendiculara în D 57
pe BC, cercurile I, J sunt duse în drepte paralele cu BC. 95
Imaginile E’, F’, Z’, Y’ ale punctelor E, F, Z, Y prin I sunt deci 95
vârfurile (consecutive) ale unui dreptunghi, evident inscriptibil. 96
Notă. Această soluţie a apărutî n Gazeta Matematică, nr.1/1996, 97
pp.11-13, sugerâ nd şi punctele următoare ale problemei. Republicatăî nlimba 99
engleză (Notes on Geometry, Paralela 45, Piteşti, pp.261- 263) a amorsat un 100
lung şi simpatic schimb de e-mail-uri cu autorul iniţial.
b) 1° N este pe mediatoarea lui EF 104
şi parcurge (AI). 2° EY şi FZ sunt axe radi- 107
cale ale cercului N cu C şi respectiv B 108
, deci se intersectează pe axa radicală a ulti- 153
melor două; P parcurge (DI). 3° Imaginile 154
prin I ale cercurilor U, V sunt dreptele 155
E’Z’, F’Y’, secante în centrul M’ al drept- 156
unghiului E’F’Z’Y’. Punctul M’ parcurge Fig. 21
156
evident o semidreaptă Ux perpendiculară pe BC, U fiind mijlocul lui 263
(E’F’). Punctul M va parcurge deci un arc DU’ al unui cerc cu centrul
264
Q pe BC; evident, U’ = I(U) este pe cercul I . Punând în evidenţă
265

395 396
397