Scurt istoric

MiFID I (Markets in Financial Instruments Directive) este o directivă europeană ce are ca obiect
piețele de instrumente financiare. Această directivă a intrat în vigoare în Februarie 2008,
înlocuind directiva ISD (Investment Services Directive). Pentru piața din România, MiFID I a
reprezentat alinierea la legislația europeană în sectorul serviciilor de investiții financiare.

MiFID a avut ca scop instituirea unui cadru legal în spațiul economic european ce asigură un
grad ridicat de protecție a investitorilor, stimulează competiția în industria financiară și crește
transparența piețelor financiare.

MiFID reglementează firmele care furnizează servicii de investiții ce implică instrumente

financiare (acțiuni, instrumente cu venit fix - titluri de stat, obligațiuni corporative, unități de
fond și instrumente derivate) și locurile unde se tranzacționează aceste instrumente.

Criza financiară din 2008 a evidențiat deficiențe ale sistemului de reglementare, iar în același
timp complexitatea tehnologiei și produselor financiare a crescut, astfel apărând o nevoie de
actualizare a legislației. Comisia Europeană a publicat o evaluare a legislației în 2010, iar în
2014 a fost publicată directiva MiFID II. În urma unor serii de consultări a fost definit pachetul
legislativ final care va intra vigoare în Ianuarie 2018.

Pachetul MiFID II aduce schimbări în urmatoarele arii:

- Protecția investitorilor

- Arhitectura și transparența piețelor de instrumente financiare

- Gradul de reglementare a locurilor de tranzacționare

- Tranzacționare algoritmică

Prezentare generală

Obiectivul principal al MiFID este de a crește protecția investitorilor și de a spori eficiența și

transparența piețelor financiare europene.

La nivel general MiFID II urmărește să se asigure că:

- Firmele de investiții își tratează clienții într-un mod echitabil și transparent și pun interesele
clienților în centrul modelelor lor de afaceri și culturii organizaționale

- Investitorilor li se oferă informații clare și relevante

- Investitorilor li se oferă produse care să le corespundă nevoilor și obiectivelor de investiții

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-------------

Procesele ce vizează protecția investitorilor sunt următoarele:

- Clasificarea clienților

- Target Market - compatibilitatea client/instrumente financiare

- Testul de Oportunitate (Appropriateness Test)

- Testul de Adecvare (Suitability Test)

- Raportarea către clienți

De ce aplicam MiFID II in BRD

BRD oferă în afară de produsele de economisire clasice (depozite, conturi de economii) și

instrumente financiare care intră sub incidența reglementărilor MiFID II (unități de fond, titluri
de stat și obligațiuni corporative, instrumente de acoperire a riscului valutar si de dobândă).

Pentru clienții băncii care accesează produsele ce fac obiectul reglementării MiFID II, banca are
obligația de a asigura prevederile MiFID II. Una din cerințele acestei directive este ca personalul
care oferă aceste produse clienților să aibă pregătirea și nivelul de cunoștințe adecvat, astfel încât
să poată evalua și răspunde nevoilor clienților.

Clasificarea clientului

Atunci când o persoană fizică sau juridică devine client al băncii, banca trebuie să clasifice
clientul într-o categorie MiFID.

În funcție de această clasificare, clientul va beneficia de un grad de protecție a investorilor mai

ridicat sau mai scăzut.

Înainte de a prezenta sau vinde instrumente financiare către un client, banca trebuie să evalueze
în ce Target Market (piață țintă) de produse se încadrează clientul.

Rolul acestei evaluări este acela de a identifica profilul de risc al clientului, urmând ca produsele
oferite să se plieze pe nevoile acestuia.

A se nota că în cazul în care clientul nu oferă informațiile necesare pentru a determina Target
Market-ul, banca nu îi va oferi produse financiare.

Prezentarea produselor financiare

Unul din principiile de bază ale directivei MiFID II este acela că banca trebuie să acționeze
onest, corect, profesional și în conformitate cu interesele clienților săi atunci când furnizează
servicii de investiții sau servicii auxiliare.

Atunci când un reprezentant al băncii oferă informații despre produse financiare unui client, de
exemplu prezentarea unor pliante sau fișe de produs, banca trebuie să se asigure că
reprezentantul posedă cunoștințele și competențele necesare despre acele produse.

Reprezentanții băncii trebuie să înțeleagă pe deplin instrumentele financiare pe care le prezintă

clienților și să fie capabili să evalueze compatibilitatea instrumentelor financiare cu nevoile
clienților. De asemenea, aceștia trebuie să descrie clienților în mod corect avantajele și
dezavantajele produsului prezentat.

Informațiile prezentate clienților trebuie furnizate într-un mod ușor de înțeles pentru clienți,
astfel încât aceștia să înțeleagă în mod rezonabil natura și riscurile asociate serviciilor oferite sau
instrumentelor prezentate.

Recepția și transmiterea ordinelor

Atunci când se furnizează unui client servicii de recepție și transmitere de ordine, reprezentanții
băncii trebuie să evalueze dacă instrumentul sau serviciul financiar este Oportun pentru client.
Banca trebuie să se asigure că reprezentanții băncii care preiau, transmit și execută ordinele
clienților posedă cunoștințele și competențele necesare pentru a oferi acest serviciu.

De exemplu, dacă un client al băncii solicită achiziționarea de titluri de stat sau unități de fond,
înainte de a iniția tranzacția, reprezentantul băncii trebuie să verifice dacă acel client se află în
Target Market-ul produsului respectiv și dacă a promovat Testul de Oportunitate.

Testarea criteriilor de Oportunitate are ca scop protejarea clienților, banca asigurându-se că

aceștia înțeleg în totalitate riscurile implicate atunci când tranzacționează instrumente financiare.
MiFID II face o distincție între instrumente financiare Complexe și instrumente Non-Complexe.

MiFID II stipulează că banca, respectiv reprezentanții acesteia, au obligația de a executa ordinele

în condițiile cele mai favorabile pentru client.

Procesul interacțiunii cu clientul trebuie să fie clar, înregistrat, accesibil și auditabil. În urma
întâlnirii dintre reprezentantul băncii și client, acesta din urma trebuie să semneze o minută a
întâlnirii ce atestă confirmarea cu privire la cele discutate.

A se nota că directiva MiFID II a introdus noi cerințe de păstrare a înregistrărilor privind

interacțiunea cu clientul și testarea de Oportunitate, anume că reprezentanții băncii trebuie să
înregistreze rezultatul testului de Oportunitate și deciziile luate de client și bancă în urma
testului.

Administrarea de portofoliu și consultanța de investiții

Administrarea de portofoliu se referă la cazul în care clientul acordă băncii un mandat
discreționar de a administra un portofoliu ce conține unul sau mai multe instrumente financiare,
bazându-se pe alegerile și deciziile băncii.

Consultanța de investiții reprezintă furnizarea de recomandări personale unui client, fie la cererea
acestuia, fie la inițiativa băncii, pentru una sau mai multe tranzacții referitoare la instrumentele
financiare.

Atunci când furnizează servicii de administrare de portofoliu sau consultanță de investiții

clienților, reprezentanții băncii trebuie să acționeze onest, corect și profesional, în conformitate
cu interesele clienților săi.

Banca trebuie să se asigure că reprezentanții băncii care oferă consultanță de investiții sau
gestiune de portofoliu posedă cunoștințele și competențele necesare pentru a livra aceste servicii.

Reprezentanții băncii trebuie să înțeleagă pe deplin instrumentele financiare pe care le

administrează sau le recomandă, să evalueze compatibilitatea instrumentelor financiare cu
nevoile clienților și să se asigure că instrumentele financiare sunt oferite sau recomandate numai
atunci când acest lucru este în interesul clientului.

______________________________________________________________________________
____________

Nota importanta! In prezent BRD nu ofera clientilor servicii de administrare discretionara de

portofoliu sau servicii de consultanta pentru investitii! Pentru acest tip de servicii sunt necesare
autorizari speciale pentru personalul bancar care le furnizeaza precum si aprobari specifice din
partea organelor de conducere ale bancii precum si implementarea de proceduri si contracte
specifice in relatia cu clientul!

Administrarea de portofoliu și consultanța de investiții

Atunci când furnizează servicii de investiții, reprezentanții băncii trebuie să furnizeze

următoarele informații clientului sau potențialului client:

- dacă serviciul este furnizat independent

- dacă recomandarea se bazează pe o analiză mai largă sau mai restrânsă a diferitelor tipuri de
instrumente financiare, în special dacă instrumentele financiare analizate sunt limitate la
instrumente emise sau furnizate de entități care au legături strânse cu banca, astfel încât să
prezinte riscul de a afecta principiul de independență

- dacă banca va oferi clientului o evaluare periodică a Adecvării instrumentelor financiare

recomandate sau administrate în numele clientului

- instrumentele financiare și strategiile de investiții propuse trebuie să includă orientări și

atenționări despre riscurile asociate investițiilor în aceste instrumente sau strategii de investiții
- categoria MiFID și Target Market recomandată pentru instrumentele financiare propuse

- toate costurile asociate serviciilor de investiții, incluzând comisionul băncii, costul

instrumentului financiar recomandat și modalitatea în care clientul va plăti pentru acesta,
incluzând plăți către terțe părți

______________________________________________________________________________
____________

Nota importanta! In prezent BRD nu ofera clientilor servicii de administrare discretionara de

portofoliu sau servicii de consultanta pentru investitii! Pentru acest tip de servicii sunt necesare
autorizari speciale pentru personalul bancar care le furnizeaza precum si aprobari specifice din
partea organelor de conducere ale bancii precum si implementarea de proceduri si contracte
specifice in relatia cu clientul!

Administrarea de portofoliu și consultanța de investiții

Atunci când se furnizează servicii de administrare de portofoliu sau consultanță de investiții,

reprezentanții băncii trebuie să obțină informații relevante de la client prin Testul de Target
Market, Testul de Oportunitate și Testul de Adecvare. Utilizând aceste informații, angajații
băncii trebuie să se asigure că gestiunea portofoliului sau recomandarea de investiție este
corespunzătoare nevoilor clientului.

Procesul interacțiunii cu clientul trebuie să fie clar, înregistrat, accesibil și auditabil.

Pentru serviciul de administrare de portofoliu, clientul trebuie să primească un raport periodic în

care este prezentată activitatea de administrare a portofoliului.

______________________________________________________________________________
_________________

Nota importanta! In prezent BRD nu ofera clientilor servicii de administrare discretionara de

portofoliu sau servicii de consultanta pentru investitii! Pentru acest tip de servicii sunt necesare
autorizari speciale pentru personalul bancar care le furnizeaza precum si aprobari specifice din
partea organelor de conducere ale bancii precum si implementarea de proceduri si contracte
specifice in relatia cu clientul!

Alte informații

Atunci când se furnizează servicii de investiții unui client, banca trebuie să se asigure că nu
remunerează sau nu evaluează performanța personalului său într-o manieră care contravine
obligației sale de a acționa în interesul clientului.

În special, banca nu va face nici un aranjament prin remunerare, obiective de vânzări sau altele,
care ar putea stimula personalul său să recomande un anumit instrument financiar unui client
Retail atunci când banca ar putea oferi un alt instrument ce ar satisface mai bine nevoile
clientului.

Atunci când un serviciu de investiții este oferit împreună cu un alt serviciu sau produs ca parte a
unui pachet, banca trebuie să informeze clientul dacă este posibil să cumpere diferitele
componente în mod separat și care ar fi costurile asociate acestui caz. De asemenea, banca
trebuie să prezinte atât riscurile individuale ale componentelor, cât și riscul agregat al pachetului.

MiFID are ca scop:

Reglementarea piețelor de monede digitale.

Îmbunătățirea serviciilor de banking online în Europa.

Creșterea nivelului de transparență în piețele financiare, îmbunătățirea protecției investitorilor,

stimularea competiției în industria financiară.

Banca este obligată să informeze clientul:

Despre costurile asociate serviciilor de investiții

Toate variantele sunt corecte

Dacă serviciul este furnizat independent sau nu

MiFID este un acronim pentru:

Mission in Fiduciary Investment Duty

Markets in Financial Instruments Directive

Markets in Francophone Investments Directive

Maastricht incentive For Inquisitive Decisions

MiFID reglementează:

Clienții corporate care necesită servicii de investiții.

Firmele care furnizează servicii financiare.

Firmele care furnizează servicii de investiții legate de instrumente financiare.

Strategia de investiții propusă trebuie să includă și avertismente în legătură cu riscurile

asociate?

Da

Nu

Ce este reglementarea PRIIP?

PRIIP – Packaged Retail and Insurance based Investment Products

PRIIP – Produsele de investiţii retail structurate şi bazate pe asigurări

PRIIP este un pachet legislativ la nivel European ce reglementează informațiile despre produsele
financiare oferite clienților în stadiul pre-contractual.

Scopul principal al regulamentului PRIIP este de a îmbunătăți gradul de protecție a investitorilor

pentru clienții Retail și creșterea transparenței în piață, în special referitor la vânzările și
distribuția PRIIP-urilor.

Această reglementare este consistentă cu directiva MiFID II, obiectivul ambelor reglementări
fiind acela de a recâștiga încrederea investitorilor în piețele financiare.

Reglementare PRIIP a intrat în vigoare în Decembrie 2014, iar din 1 Ianuarie 2018 această
reglementare se aplică în mod dire

Ce sunt PRIIPs?

Un PRIIP este definit ca fiind orice produs financiar care se încadrează în următoarele două
categorii:

1) Produse de investiții structurate pentru clienții Retail din punct de vedere MiFID - o investiție
în care suma rambursată investitorului poate fluctua din cauza expunerii la valori de referință sau
la performanța activelor care nu sunt achiziționate direct de investitor.

2) Produse bazate pe asigurări cu componentă investițională – un produs de asigurare care oferă

o valoare la maturitate ce este expusă total sau parțial, direct sau indirect, la fluctuațiile pieței.

Produsele PRIIP
Documentul cu informații esențiale despre produs – KID

KID = Key Information Document / Document cu informații esențiale despre produs

Înmânarea KID-ului către client se face atunci când se prezintă produsul PRIIP, cu destul timp
înainte ca acest investitor retail să ia o decizie în privința produsului.

KID-ul are un format standard și trebuie să fie redactat într-un limbaj clar, care să nu inducă în
eroare, astfel încât clientul Retail (din punct de vedere MiFID) să înțeleagă cu ușurință
elementele principale și riscurile produsului, și să îl poate compara cu alte produse similare.
KID-ul va face parte din documentația legală a ofertei.

KID-urile înmanate pe suport hârtie clientului vor fi semnate de către acesta, ulterior fiind
scanate și arhivate conform procedurilor interne.

Structura unui KID

KID-ul are o structură bine definită și cuprinde următoarele capitole:

Categorii de clienți MiFID

Introducere

Toti clientii bancii care se incadreaza in target market-ul unui produs in scop MiFID II trebuie
clasificati în una din următoarele categorii:

- Client Retail

- Client Profesional
- Contrapartidă Eligibilă

Directiva MiFID II oferă un nivel diferit de protecție a investitorilor pentru fiecare categorie de
clienți. Prin urmare, clasificarea unui client ca Retail, Profesional sau Contrapartidă Eligibilă
rezultă în obligații diferite privind transparenta si informațiile furnizate clientului.

Client Profesional

Clienţii Profesionali sunt clienții care au experienţa, cunoştinţele şi competenţa necesare pentru a
lua propriile decizii de investiţii şi a evalua corect riscurile implicate.

Pentru a fi considerat client Profesional, o societate comercială trebuie să îndeplinească cel puțin
două din următoarele trei criterii:

- bilanț contabil >= 20.000.000 EUR

- cifra de afaceri netă >= 40.000.000 EUR

- fonduri proprii >= 2.000.000 EUR

*Sunt relevante cifrele ultimei declarații anuale publicate.

** Deoarece aceste numere variază anual, clientul poate fi reclasificat în Retail dacă nu mai
îndeplinește condițiile. În acest caz, clientul trebuie notificat.

Înainte de a oferi servicii de investiții acestor clienți, bancă trebuie să informeze clientul că a fost
clasificat client Profesional, iar acesta trebuie să își dea acordul pentru această clasificare.

Clienții care îndeplinesc condițiile de mai sus sunt considerați clienți Profesionali, indiferent de
cunoștințele și experiența lor, se consideră că aceștia posedă un nivel adecvat pentru a lua decizii
de investiții. Însă, acești clienți trebuie informați ca au dreptul să solicite un grad de protecție al
investitorului mai ridicat, adică să fie clasificați ca fiind clienți Retail.

Client Profesional și Contrapartidă Eligibilă

Important de reținut este că în afară de societățile comerciale, există tipuri de entități care se
califică atât pentru clasa client Profesional, cât și pentru clasa Contrapartidă Eligibilă, conform
MiFID II.

Conform politicii BRD, acești clienți vor fi clasificați de la început ca fiind Contrapartide
Eligibile, cu mențiunea că aceștia vor fi informați de posibilitatea de a fi clasificat client
Profesional. Clientul va trebui să semneze că a înțeles acest fapt și că este de acord să fie
clasificat Contrapartidă Eligibilă.
Această regulă se aplică următoarelor tipuri de client:

- firmă de investiții

- bancă

- instituție de credit

- companie de asigurări

- fond de investiții OPCVM

- fond de pensii

- guvern național

- instituție publică ce administrează credite

- bancă centrală

- instituție internațională sau supranațională

Contrapartidă Eligibilă (Eligible Counterparty)

Contrapartida Eligibilă (Eligible Counterparty) este similară unui Client Profesional, însă se
confruntă cu un grad mai scăzut de protecție a investitorilor în ceea ce privește următoarele
servicii:

- recepția și transmiterea ordinelor

- executarea ordinelor în numele clienților

- tranzacționarea pe cont propriu

Pentru toate celelalte servicii de investiții, Contrapartida Eligibilă trebuie tratată ca un client
Profesional.

Client Retail

Clienții Retail sunt toți clienții care nu sunt considerați clienți Profesionali sau Contrapartide
Eligibile.

De exemplu, persoanele fizice și IMM-urile sunt clienți Retail.

Spre deosebire de MiFID I, MiFID II prevede că Municipalitățile și Autoritățile Publice Locale

sunt clienți Retail.
Clienții Retail au cel mai mare grad de protecție a investitorilor.

O persoană fizică este un client din clasa:

Contrapartidă Eligibilă

Investitorilor

Retail

Profesional

O entitate juridică poate fi client Retail?

Nu

Da

Da, însă doar anumite tipuri de entități juridice

Ce set de criterii se ia în considerare pentru a determina dacă o societate comercială poate

fi clasificată client Profesional?

Profilul de risc și obiectivul de investiții

Bilanț contabil, cifra de afaceri netă și fondurile proprii

Volumul și frecvența tranzacțiilor de instrumente financiare

Pentru a fi considerată client Profesional, o societate comercială trebuie să aibă bilanțul
contabil mai mare de:

25 M RON

20 M EUR

10 M RON

10 M EUR

Reclasificarea clienților

Prezentare generală

Orice client are posibilitatea de a își schimba categoria MiFID, în mod direct sau indirect, dacă
îndeplinește condițiile necesare.

Reclasificarea clienților Retail

La cerere, un client Retail poate fi reclasificat și tratat ca un client Profesional, însă decizia
rămâne la discreția bancii.
Conform MiFID II, o reclasificare în client Profesional este posibilă pentru toate sau doar pentru
anumite servicii și/sau instrumente financiare.

Conform deciziilor interne BRD, reclasificarea din client Retail în client Profesional se aplică
direct pentru toate instrumentele financiare. Reclasificarea doar pe anumită clasă de instrumente
nu se va face.

Pentru a reclasifica un client Retail în Profesional, banca trebuie să realizeze o evaluare a

expertizei, a experienței și a cunoștințelor clientului. Această evaluare trebuie să determine în ce
măsură clientul este capabil să ia decizii de investiții și să înțeleagă riscurile implicate de
produsele financiare oferite de BRD.

Reclasificarea clienților Retail

Pentru a putea trece la statutul de client Profesional, clientul Retail trebuie să îndeplinească cel
puțin două din următoarele trei criterii:

- a efectuat tranzacții de o dimensiune semnificativă pentru fiecare clasă de produse BRD, cu o

frecvență medie de 10 tranzacții pe trimestru în ultimele patru trimestre

- lucrează sau a lucrat în sectorul financiar timp de cel puțin un an într-o poziție profesională care
necesită cunoașterea tranzacțiilor sau serviciilor de investiții (relevante pentru reclasificare)

- valoarea portofoliului de instrumente financiare >= 500.000 EUR (inclusiv depozite în numerar
și instrumente financiare)

Procedural, pentru a face această reclasificare clientul trebuie să precizeze în scris băncii că
dorește să aibă statutul de client Profesional în relație cu produsele financiare oferite de BRD.

Banca trebuie să furnizeze clientului un avertisment în scris cu privire la diminuarea gradului de

protecție rezultat din reclasificare. Acest avertisment trebuie să cuprindă în detaliu standardele
respective privind protecția investitorilor.

Clientul trebuie să precizeze în scris, într-un document separat, că este conștient de consecințele
diminuării gradului de protecție. Cu această confirmare, reclasificarea clientului intră în vigoare.

Clienții Profesionali pot să își schimbe statutul în ambele sensuri, atât în Contrapartidă Eligibilă,
cât și în client Retail.

Reclasificarea clienților Profesionali în Contrapartidă Eligibilă

Atunci când un client Profesional solicită reclasificarea acestuia în Contrapartidă Eligibilă,
reclasificarea se aplică pentru toate clasele de produse financiare oferite de BRD.

Banca trebuie să furnizeze clientului un avertisment în scris cu privire la diminuarea gradului de

protecție rezultat din reclasificare. Acest avertisment trebuie să cuprindă în detaliu standardele
respective privind protecția investitorilor

Reclasificarea clienților Profesionali în client Retail

Un client Profesional are posibilitatea de a fi reclasificat în client Retail.

Este responsabilitatea clientului să ceară un nivel mai ridicat de protecție a investitorilor, adică
reclasificare în client Retail. Banca trebuie să respecte cerința clientului de a avea mai multă
protecție.

De asemenea, banca are dreptul de a reclasifica un client Profesional într-un client Retail și fără
acordul clientului (deoarece asta îi conferă mai multă protecție), însă clientul trebuie informat de
această reclasificare.

De exemplu, o societate comercială și-a actualizat situația financiară și are următoarele cifre:
bilanț contabil sub 20 M EUR, cifră afaceri netă sub 40 M EUR, fonduri proprii sub 2 M EUR.
În cazul acesta, clientul trebuie reclasificat în client Retail deoarece nu mai îndeplinește
condițiile pentru a fi considerat client Profesional.

O reclasificare în client Retail acoperă toată gama de instrumente financiare și servicii de

investiții.

Reclasificarea Contrapartidelor Eligibile

O Contrapartidă Eligibilă are posibilitatea de a solicita o reclasificare în client Profesional sau

chiar client Retail, pentru a dobândi mai multă protecție.

Este responsabilitatea clientului să ceară un nivel mai ridicat de protecție a investitorilor, adică
reclasificare în client Profesional sau Retail. Banca trebuie să respecte cerința clientului de a
avea mai multă protecție.

O reclasificare în client Profesional sau Retail acoperă toată gama de instrumente financiare și
servicii de investiții.

Un client Retail poate să devină Contrapartidă Eligibilă?

Da, doar în cazul în care a trecut de etapa de reclasificare în client Profesional

Nu

Da, însă banca trebuie să vină cu această propunere

Clientul Profesional are posibilitatea de a se reclasifica:

Doar în client Retail

Doar în Contrapartidă Eligibilă

În client Retail sau Contrapartidă Eligibilă

Nu are posibilitatea de reclasificare

În clasificarea inițială un client este clasificat Profesional, iar peste un an acesta depune o
cerere de reclasificare în client Retail. În ce condiții se face reclasficarea:

Clientul Profesional este reclasificat în Contrapartidă Eligibilă doar daca are un profil de risc
conservator.

Clientul Profesional nu are posibilitatea de a deveni client Retail

Clientul Profesional este reclasificat în client Retail pentru toată gama de instrumente financiare
și servicii de investiții

Clientul Profesional este reclasificat în client Retail doar pentru instrumentele financiare
complexe.

O Contrapartidă Eligibilă are posibilitatea de a deveni client Retail?

Da

Nu

Da, doar dacă mai întâi devine client Profesional

O Contrapartidă Eligibilă are posibilitatea de a deveni client Profesional?

Da

Da, doar pentru instrumentele financiare complexe.

Nu

Pentru a fi reclasificat în client Profesional, un client Retail trebuie să îndeplinească două

criterii din următorul set:

Frecvență de tranzacții pe piața relevantă>100/trimestru; Mărimea portofoliului>10.000.000

EUR; Experiență profesională de investiții >5 ani

Frecvență de tranzacții pe piața relevantă>5/trimestru; Mărimea portofoliului>100.000 EUR;

Experiență profesională de investiții >1 an

Frecvență de tranzacții pe piața relevantă>10/trimestru; Mărimea portofoliului>500.000 EUR;

Experiență profesională de investiții >1an

Frecvență de tranzacții pe piața relevantă>20/trimestru; Mărimea portofoliului>1.000.000 EUR;

Experiență profesională de investiții >2 ani

Un organism de plasament colectiv poate fi client Retail?

Da

Nu

Banca poate are posibilitatea de a reclasifica un client Profesional într-unul Retail fără
acordul în prealabil al acestuia. Această afirmație este:

Corectă. Însă clientul trebuie informat de această decizie.

Corectă. Nu este necesară informarea clientului.

Falsă
Un client Profesional are posibilitatea de a deveni client Retail?

Nu

Da, doar dacă este o întreprindere mică-mijlocie.

Da

În cazul unui client Profesional, care din urmatoare afirmații este corectă:

Acesta are un portofoliu de investiții mai mare de 15 M EUR

Toate instrumentele financiare sunt considerate adecvate pentru acesta

Acesta posedă cunoștințele și experiența financiară necesară pentru a lua decizii de investiții și a
evalua riscurile implicate.

Nici una din aceste variante

Ce clienți au posibilitatea de a își schimba clasa MiFID:

Contrapartidele Eligibile și clienții Profesionali

Doar clienții Retail

Clienții Retail și clienții Profesionali

Toți clienții

Pentru care din următoarele servicii o Contrapartidă Eligibilă are gradul cel mai scăzut de
protecție?

Consultanța de investiții

Administrarea portofoliului

Tranzacționarea pe cont propriu

Toate serviciile de investiții

În clasificarea inițială un client este clasificat Profesional, iar peste un an acesta depune o
cerere de reclasificare în Contrapartidă Eligibilă. În ce condiții se face reclasficarea:
Clientul Profesional este reclasificat în Contrapartidă Eligibilă doar daca are un profil de risc
agresiv.

Clientul Profesional nu are posibilitatea de a deveni Contrapartidă Eligibilă.

Clientul Profesional este reclasificat în Contrapartidă Eligibilă pentru toată gama de instrumente
financiare și servicii de investiții

Pentru a fi reclasificat în client Profesional, un client Retail trebuie să îndeplinească două

criterii din următorul set:

Frecvență de tranzacții pe piața relevantă>100/trimestru; Mărimea portofoliului>10.000.000

EUR; Experiență profesională de investiții >5 ani

Frecvență de tranzacții pe piața relevantă>5/trimestru; Mărimea portofoliului>100.000 EUR;

Experiență profesională de investiții >1 an

Frecvență de tranzacții pe piața relevantă>20/trimestru; Mărimea portofoliului>1.000.000 EUR;

Experiență profesională de investiții >2 ani

Frecvență de tranzacții pe piața relevantă>10/trimestru; Mărimea portofoliului>500.000 EUR;

Experiență profesională de investiții >1an

MiFID II a introdus cerințe de guvernanță a produselor financiare pentru a se asigura că

societățile de investiții care dezvoltă sau distribuie instrumente financiare și depozite structurate
acționează în interesul clienților pe parcursul ciclului de viață al produselor sau serviciilor
oferite.

Înainte de introduce un nou produs financiar în rețeaua de distribuție și vânzare către clienți, atât
creatorul produsului, cât și distribuitorul, trebuie să evalueze care este ”Target Market-ul” (piața
țintă) acelui produs.

Rezultatul trebuie să consiste în forma unei definiții de Target Market pentru fiecare produs.

Această cerință este importantă și presupune un efort semnificativ deoarece necesită culegerea și
procesarea multor date.

Creatorul este orice persoană fizică sau juridică care dezvoltă şi emite produse financiare sau
modifică și combină produse financiare. În practică, în cadrul lanţului de furnizori al unui
produs, creatorul este prima legătură între produs şi piaţă, adică, este entitatea care concepe şi
produce un produs financiar. De asemenea, un creator "modelează", “împachetează" sau
"structurează” un produs, astfel încât distribuitorul să îl poate vinde în mod efectiv către clienţi
finali.
Creatorii de produse financiare ar trebui să ia în considerare natura produsului de investiții atunci
când definesc Target Market-ul. Aceștia trebuie să definească atât Target Market-ul pozitiv
(clienții compatibili cu produsul), cât și cel negativ (clienții incompatibili cu produsul), plus
strategia de distribuție a produsului.

Definirea Target Market-ului trebuie să țină cont de următoarele cinci seturi de criterii:

1) Tipul de client – categoria MiFID II

2) Cunoștințele și experiența clientului

3) Situația financiară și capacitatea de a suporta pierderi a clientului

4) Toleranța la risc a clientului

5) Obiectivele și nevoile de investiții ale clientului

Pentru a evita eventuale neînțelegeri, creatorii trebuie să folosească să definească clar conceptele
și terminologia folosită atunci când definesc Target Market-ul în cele cinci criterii.

Creatorul produsului financiar trebuie să specifice pentru ce categorie de client MiFID II se

adresează acest produs.

Categoriile de client MiFID sunt:

-Retail

-Profesional

-Contrapartidă Eligibilă

Creatorul trebuie să specifice pentru fiecare produs ce cunoștințe și experiență de investiții ar

trebui să aibă clienții în relație cu:

- Tipul de produs

- Caracteristicile produsului

- Experiența în anumite arii ce ar putea ajuta la înțelegerea produsului

Creatorul trebuie să specifice pentru fiecare produs care este procentul de pierdere din capitalul
investit pe care clientul ar putea și ar fi de acord să îl piardă.

Creatorul trebuie să specifice în detaliu ce profil de risc ar trebui să aibă clienții din Target
Market în relație cu riscurile produsului.
Profilele de risc trebuie clar definite și categorizate.

Creatorul de produs trebuie să specifice obiectivele generale de investiții și/sau strategia de

investiții a clienților din Target Market. Orizontul de timp al investițiilor poate fi o referință.

Aceste obiective pot fi fin reglate prin specificarea aspectelor particulare ale produsului de
investiții și așteptările pe care le pot avea clienții de la produs.

Obiectivele și nevoile particulare pe care un produs poate să le îndeplinească pot varia în funcție
de:

-Vârsta clienților adresați

-Caracteristici speciale ale produsului, precum ”protecție la riscul de schimb valutar”, ”investiție
verde (ecologică)”, ”investiție etică”

-Programare cheltuieli

-Nevoie de cash flow constant

Creatorul de produs, neavând o relație directă cu clienții, poate identifica Target Market-ul
negativ pe bază teoretică, având o prezentare la nivel mai general cu privire la incompatibilitatea
produsului cu anumite tipuri de investitori.

În unele cazuri, creatorul de produs este în același timp și distribuitorul produsului, ceea ce îi
permită să definească Target Market-ul în mod direct.

Anumite criterii din evaluarea de Target Market vor produce automatic rezultate evidente de
Target Market negativ, de exemplu un produs pentru scopuri de ”speculație” nu poate fi
compatibil cu investitorii cu profil de risc ”conservator”.

În acest caz, creatorul produsului poate să definească un Target Market negativ declarând că
orice client care nu face parte din Target Market-ul pozitiv este automat considerat incompatibil.

Creatorul trebuie să se asigure că strategia de distribuție a produsului este consistentă cu Target

Market-ul identificat, astfel încât vânzarea fiecărui produs să își atingă audiența de clienți
propusă.

Având în vedere cele mai bune condiții posibile la momentul respectiv, creatorul trebuie să
selecteze distribuitorii ai căror clienți și servicii oferite sunt compatibile cu Target Market-ul
identificat.

Mai mult, creatorul trebuie să determine ce informații despre client trebuie colectate de către
distribuitor pentru a evalua compatibilitatea produs-Target Market. În consecință, creatorul
trebuie să propună tipul de serviciu de investiții prin care clienții pot achiziționa instrumentul
financiar. Dacă produsul poate fi vândut și fără a oferi consultanță, dezvoltatorul trebuie să
specifice canalul de distribuție preferat.

Distribuitorul este orice persoană fizică sau juridică care prezintă şi/ sau vinde un produs
clienţilor finali. În practică, în cadrul lanţului de furnizori pentru un produs, distribuitorul este
ultima legătură între produs şi piaţa: adică este entitatea care are contactul direct cu investitorii,
cărora le vinde fie produsele proprii (caz în care acţionează în dublă calitate, de creator şi
distribuitor), fie emise de alte entităţi (alţi creatori).

Conform MiFID II, distribuitorul produsului financiar trebuie evalueze nevoile clientului către
care se oferă sau recomandă produsul, pentru a se asigură că produsul este compatibil cu
potențialii clienți.

A se nota că procesul de identificare Target Market este distinct și servește un alt scop față de
testul de Oportunitate și testul de Adecvare.

De asemenea, identificarea Target Market se efectuează înainte testelor de Oportunitate sau

Adecvare.

Distribuitorii trebuie să folosească aceleași cinci categorii de criterii ca și creatorii produsului.

Acestea fiind următoarele:

1) Tipul de client – categoria MiFID II

2) Cunoștințele și experiența financiară a clientului

3) Situația financiară și capacitatea de pierdere a clientului

4) Toleranța de risc și compatibilitatea de risc a produsului cu target market-ul

5) Obiectivele și nevoile clientului

Distribuitorii trebuie să definească Target Market-ul unui produs la nivel mai concret față de
creatori și trebuie să ia în calcul următoarele:

-tipul de client căruia i se oferă servicii

-natura produsului de investiții

-tipul de serviciu de investiții oferit clientului

Mai mult, dacă distribuitorul, pe baza informațiilor colectate, consideră că un anumit produs nu
poate fi compatibil în nici un caz cu nevoile și caracteristicile clienților existenți sau potențialilor
clienți, atunci acesta ar trebui sa nu includă produsul în oferta de produse pentru clienți.
Distribuitorul trebuie să ia în calcul strategia de distribuție a creatorului de produs și să o
evalueze cu un spirit critic.

Distribuitorul poate să aleagă:

-Calea de distribuție propusă de creator

-O cale mai prudentă prin furnizarea de servicii de investiții cu un nivel mai ridicat de protecție a
investitorilor, precum consultanța de investiții

-O cale mai puțin prudentă față de strategia de distribuție propusă de creator. În cazul acesta,
distribuitorul trebuie să conducă o analiză aprofundată a produsului și Target Market-ului

Pentru a sprijini creatorul de produse MiFID, distribuitorii trebuie să îi ofere acestuia un raport
periodic cu informații despre vânzările produsului și, unde este cazul, alt feedback rezultat din
analize interne.

Aceste informații ar trebui oferite într-un mod agregat și nu detaliat pentru fiecare caz, vânzare
sau instrument.

Referitor la informațiile de vânzări în afara Target Market, distribuitorii trebuie să aibă

posibilitatea de raportare a acestor vânzări.

Atunci când un creator de produs nu face parte din instuțiile reglementate de MiFID II,
distribuitorul este obligat să determine care este Target Market-ul și care este strategia de
distribuție a produsului.

Distribuitorul trebuie să se asigure că informațiile provenite de la creator sunt corecte și

adecvate.

Dacă informațiile despre produs nu sunt disponibile public, distribuitorul trebuie să intre într-un
acord cu creatorul sau agentul acestuia pentru a obține informațiile necesare.

Dacă informațiile despre produs sunt disponibile public, distribuitorul trebuie să se asigure că
informațiile sunt clare, corecte și îndeplinesc cerințele din reglementare.

Această obligație este relevantă pentru produsele vândute pe piața primară și piața secundară și
se aplică în mod proporțional, în funcție de gradul de disponibilitate a informațiilor publice și de
complexitatea produsului.

Astfel, pentru informațiile despre produse mai simple, precum acțiuni comune, nu va fi necesar
un acord cu creatorul, acestea pot fi obținute din surse de informații publicate în scopuri de
reglementare pentru astfel de produse.
Cu toate acestea, atunci când distribuitorul nu poate să acceseze informații suficiente despre
produs, distribuitorul nu mai îndeplinește cerințele de reglementare MiFID II și, în consecință, nu
ar trebui să includă acel produs în oferta de produse pentru clienți.

Conform MiFID II, înainte de a începe interacțiunea cu un client, banca trebuie să evalueze
clientul din punct de vedere al încadrării în target market. Această condiție se aplică atât
clienților noi, cât și clienților existenți.

Aceasta evaluare constă în completarea unui chestionar de către client. Acest chestionar are în
vedere stabilirea următoarelor:

-Categoria MiFID

-Cunoștințele și experiența financiară a clientului

-Situația financiară și capacitatea de a suporta pierderi a clientului

-Toleranța de risc a clientului

-Obiectivele și nevoile de investiții ale clientului

După completarea chestionarului, clientul va fi încadrat în una din următoarele profile de risc:

1) Conservator

2) Moderat

3) Dinamic

Fiecare profil de risc are asociată o matrice de produse financiare considerate a fi potrivite
profilului investițional al clientului. De asemenea, această matrice diferă în funcție de tipul de
client: persoană fizică sau juridică.
Matrice Target Market - Persoane Fizice
Matrice Target Market - Persoane Juridice
Colectarea datelor

Clienții existenți vor fi clasificați la 1 ianuarie 2018 din punct de vedere al profilului investițional
pe baza datelor existente, urmând ca la prima interacțiune cu clientul pentru tranzacționarea de
produse sau servicii de investiții acesta să completeze chestionarul de Target Market.

În cazul în care clientul refuză să completeze chestionarul de Target Market, atunci banca îi va
înmâna un avertisment în care îl informează ca nu îi poate oferi servicii de investiții în lipsa
datelor de Target Market.

Datele din chestionarul Target Market sunt procesate și rezultă un profil investițional al
clientului, în funcție de care se selectează instrumentele considerate ca fiind potrivite nevoilor
clientului. De aceea, fără determinarea profilului de risc al clientului nu se pot oferi servicii de
investiții.
Pentru clienții noi, chestionarul de Target Market se completează la prima interacțiune cu
clientul având ca obiect accesarea de instrumente sau servicii de investiții.

Chestionarul de Target Market se aplică înainte de efectuarea unui serviciu de investiții.

Chestionarul de Target Market trebuie refăcut anual sau la orice modificare semnificativă a
situației clientului.

Chestionar - exemple elemente

I. Categoria MiFID este pre-completată.

II. Cunoștințe și Experiență

1) Investițiile la bursă sunt predispuse fluctuației prețurilor acțiunilor. Știți că o astfel de

investiție nu are garanție de capital?

a) Da

b) Nu

III. Situația financiară

1) Care este valoarea activelor dumneavoastră?

a) <30.000 EUR

b) 30.000 - 100.000 EUR

c) 100.000 - 250.000 EUR

d) 250.000 - 700.000 EUR

e) >700.000 EUR

IV. Toleranța la risc

1) Ce proporție din capitalul investit sunteți dispus să riscați pentru obținerea unui randament
poțential superior?

a) Nu sunt dispus să risc capitalul investit

b) Pot să accept o pierdere temporară sau definitivă de până la 5%

c) Pot să accept o pierdere temporară sau definitivă de până la 10%

d) Pot să accept o pierdere temporară sau definitivă de până la 20%

e) Pot să accept o pierdere temporară sau definitivă > 20%

V) Obiective și nevoi

1) Care este scopul investițiilor tale?

a) Access imediat la fonduri

b) Access imediat la fonduri și obținerea unui flux periodic de venituri

c) Obținerea unui flux periodic de venituri

d) Câștiguri de capital și flux periodic de venituri

e) Câștiguri de capital

Fiecare capitol din chestionarul de Target Market cuprinde mai multe întrebări.

Răspunsurile la aceste întrebări sunt evaluate agregat, rezultând un scor final pentru fiecare
capitol, reflectat într-o notă între 0 și 5.

În final, se calculează media acestor scoruri rezultând un scor final care determină profilul
investițional al clientului după cum urmează:

a) Conservator - scor între 0 și 2

b) Moderat - scor între 2 și 4

c) Dinamic - scor între 4 și 5

Atunci când informațiile obținute prin chestionarul de Target Market sunt incomplete, profilul
investițional nu se poate determina.
*În cadrul BRD, aceste scoruri vor fi calculate automat, explicațiile de mai sus având un scop
informativ.

Evaluarea de Target Market poate fi echivalentă testului de Adecvare?

Da, doar pentru Contrapartidele Eligibile și clienții Profesionali

Da

Nu

Cine are o relație directă cu clientul?

Distribuitorul de produs

Creatorul de produs

Ce înseamnă Target Market negativ?

Incompatibilitatea dintre creator și distribuitor

Clienți cu profil negativ

Incompatibilitatea dintre produs și profilul clientului

PnL negativ rezultat în prestării unui serviciu de investiții

Câte categorii de criterii sunt în evaluarea de Target Market?

4.5

Capacitatea de a suporta pierderi a clientului este un criteriu din evaluarea Target

Market?

Nu

Da

Distribuitorul este obligat să urmeze strategia de distribuire și Target Market-ul propus de

creatorul produsului?
Creatorul și distribuitorul trebuie sa ajungă la un acord

Nu, distribuitorul trebuie să evalueze propunerea creatorului și să decidă dacă este nevoie de
modificări în această privință

Da, așa este stipulat în MiFID II

Un creator îți oferă spre distribuire trei produse lansate recent, însă constați că acestea nu
corespund niciunui segment de target market al clienților existenți din bancă, cum
procedezi:

Includ produsul în oferta către clienți

Includ produsul în oferta către clienți, însă menționez că este un produs cu risc mai ridicat

Nu includ produsul în oferta către clienți

Creatorul produsului financiar trebuie să definească un target market pentru acel produs?

Da?????????? ‘’ Înainte de introduce un nou produs financiar în rețeaua de distribuție și vânzare

către clienți, atât creatorul produsului, cât și distribuitorul, trebuie să evalueze care este ”Target
Market-ul” (piața țintă) acelui produs. ‘’

Nu, distribuitorul produsului trebuie să definească Target Market-ul

Nu

Descrierea ”investiție etică” poate fi o caracteristică de produs financiar?

Nu

Da

O astfel de descriere nu face parte din MiFID

Testul de Oportunitate (Appropriateness test)

Introducere

Atunci când se furnizează unui client servicii de recepție, transmitere și executare de ordine,
banca trebuie să evalueze dacă instrumentul sau serviciul financiar este Oportun pentru client.
Conform MiFID II, testul de Oportunitate se aplică doar clienților Retail.

Acest test trebuie să evalueze cunoștințele și experiența clientului cu privire la produsul/serviciul

pe care intenționează să îl tranzacționeze/acceseze, pentru a permite băncii să determine dacă
riscurile și beneficiile aferente sunt bine înțelese de către client.

Banca trebuie să determine criteriile și modul de evaluare a faptului că un client est apt pentru
acea tranzacție.

Introducere

Dacă în urma testului de Oportunitate rezultă că un anumit tip de instrument sau serviciu nu este
potrivit pentru client, atunci banca trebuie să emită un avertisment în format standardizat către
client.

De asemenea, în cazul în care clientul nu a furnizat informațiile necesare pentru testul de

Oportunitate, banca trebuie să avertizeze clientul.

Evaluarea, informațiile furnizate și avertismentele trebuie înregistrate.

Recepția și transmiterea ordinelor

Clienții Retail

În ceea ce privește recepția și transmiterea ordinelor unui client Retail, precum cele de
cumpărare sau vânzare de instrumente financiare (fără ca banca să administreze portofoliul
acestuia sau să îi acorde consultanță de investiții) banca are obligația să verifice rezultatele
testului de Oportunitate.

MiFID II face o distincție între instrumente financiare Complexe și Non-Complexe.

Testul de Oportunitate are ca scop protejarea clienților în sensul în care banca se asigură că
aceștia înțeleg în totalitate riscurile implicate și sunt conștienți de acestea în cazul trazacționării
de instrumente financiare.
Complexitate Instrumente

Clienții Retail

Conform regulilor interne BRD, în cazul clienților Retail, testul de Oportunitate se aplică atât
pentru instrumente Complexe, cât și pentru instrumente Non-complexe.
Clienții Retail - Produse Non-Complexe

Din testul de Oportunitate rezultă scoruri în baza cărora se poate lua o decizie cu privire la
ordinul clientului. Pentru fiecare produs financiar testul de Oportunitate este formulat și
interpretat diferit, însă graficul de mai jos vă arată o formulă simplificată de interpretare a
rezultatelor.

Clienții Retail - Produse Complexe

Din testul de Oportunitate rezultă scoruri în baza cărora se poate lua o decizie cu privire la
ordinul clientului. Pentru fiecare produs financiar testul de Oportunitate este formulat și
interpretat diferit, însă graficul de mai jos vă arată o formulă simplificată de interpretare a
rezultatelor.
Clienții Profesionali și Contrapartidele Eligibile

Pentru serviciul de recepție și trasmitere de ordine, testul de Oportunitate nu se aplică clienților

Profesionali și Contrapartidelor Eligibile.

Conform MiFID II, în cazul clienților Profesionali și Contrapărților Eligibile se presupune că

aceștia au cunoștințele și experiența necesară pentru toate serviciile de investiții, în consecință
testul de Oportunitate nu este necesar.

Conform MiFID II, instrumentele de credit care încorporează un instrument derivat sunt:

Instrumente financiare non-complexe

Instrumente financiare complexe

Ce set de criterii se ia în considerare pentru a evalua Cunoștințele și Experiența financiară

a clientului?

Certificări profesionale în domeniul economic; Istoricul portofoliului financiar

Tipul de investiții, servicii și tranzacții cu care clientul este familiar; Natura, volumul și frecvența
tranzacțiilor de investiții ale clientului; Nivelul de educație și profesia clientului

Istoricul relației dintre client și bancă; Ani de experiență profesională; Facultatea absolvită
Atunci când se execută ordine pentru clienți Profesionali și Contrapartide Eligibile, este
necesar testul de Oportunitate?

Da

Nu

Obligațiunile sunt considerate:

Instrumente financiare complexe

Instrumente financiare non-complexe

Este necesar testul de Oportunitate atunci când se execută ordinele unui client?

Da, însă nu în cazul Contrapartidelor Eligibile

Nu

Da

Da, doar în cazul clienților Retail

Best Execution

Principii

Best Execution - Obligația de a executa ordinele în condițiile cele mai favorabile pentru client.

Atunci când execută primește, transmite și execută ordine, banca trebuie să ia toate măsurile
suficiente pentru a obține cel mai bun rezultat posibil pentru clienții lor, luând în considerare
prețul, costurile, viteza, probabilitatea de executare, dimensiunea, natura sau orice alt criteriu
relevant pentru executarea ordinelor.

În cazul în care există o instrucțiune specifică din partea clientului, banca execută ordinul în
conformitate cu instrucțiunile specifice.

În cazul în care o bancă execută ordine în numele unui client Retail, cel mai bun rezultat posibil
este determinat de suma dintre prețul instrumentului financiar și costurile aferente executării,
incluzând toate cheltuielile suportate de client asociate executării ordinului, taxele platformelor
de executare, comisioanele de compensare și decontare și orice alte taxe plătite terților implicați
în executarea ordinului.

Principii
Banca nu va primi nici o remunerație, reducere sau beneficiu non-monetar pentru dirijarea
ordinelor clienților către un anumit loc de tranzacționare sau un loc de executare care ar încălca
cerințele privind conflictul de interese.

Pentru a îndeplini obligația de executare a ordinelor în condiții favorabile clientului, banca

trebuie să stabilească și să pună în aplicare o politică de executare a ordinelor.

Politica de executare a ordinelor trebuie să includă, pentru fiecare clasă de instrumente

financiare, informații privind diferitele locuri de tranzacționare unde banca execută ordinele
clienților și factorii care influențează alegerea locului de execuție. Aceasta ar trebui să includă
cel puțin locurile care permit băncii să obțină în mod coerent cel mai bun rezultat posibil pentru
executarea ordinelor clienților.

Banca trebuie să prezinte clienților informații despre politica de executare a ordinelor. Aceste
informații trebuie să explice clar, detaliat și într-un mod ușor de înțeles de către clienți, cum vor
fi executate ordinele de către bancă pentru client.

Banca trebuie să obțină acordul clienților cu privire la politica de executare a ordinelor.

Principii

În cazul în care politica de executare a ordinelor prevede posibilitatea ca ordinele clienților să

poată fi executate în afara unui loc de tranzacționare, banca va informa clienții săi despre această
posibilitate. Pentru a executa ordine în afara unui loc de tranzacționare, banca trebuie să obțină în
prealabil acordul clientului.

Banca trebuie să monitorizeze eficacitatea aranjamentelor și politicii de executare a ordinelor

pentru a identifica și, dacă este cazul, a corecta orice deficiențe. Clienții trebuie notificați în
legătură cu orice schimbări semnificative ale aranjamentelor sau politicii de executare a
ordinelor.

Pentru serviciul de executare de ordine, banca trebuie să rezume și să publice anual, pentru
fiecare clasă de instrumente financiare, topul locurilor de execuție din punct de vedere al
volumului de ordine tranzacționate în anul precedent și informații despre calitatea execuției
obținute.

Cerințe de înregistrare și raportare

Testul de Oportunitate

Directiva MiFID II a introdus noi cerințe de păstrare a înregistrărilor privind testarea de

Oportunitate, și anume că banca trebuie să țină evidența testărilor.

Aceste înregistrări ar trebui să includă:

- rezultatul testului de Oportunitate

- orice avertisment transmis clientului cu privire la faptul că serviciul de investiții sau
instrumentul financiar a fost evaluat ca fiind necorespunzător pentru client

- răspunsul clientului care a cerut să continue tranzacția în ciuda avertismentului și, dacă este
cazul, acceptul băncii la solicitarea clientului

- orice avertisment adresat clientului pentru că nu a furnizat suficiente informații pentru a

permite băncii să efectueze testul de Oportunitate

- răspunsul clientului care a cerut să continue tranzacția în ciuda acestui avertisment și, dacă este
cazul, acceptul băncii la solicitarea clientului

Actualizarea informațiilor

Banca are dreptul să se bazeze pe informațiile furnizate de clienți, iar asta implică actualizarea
informațiilor clientului.

În cazul testării de Oportunitate, este relevantă actualizarea informațiilor privind cunoștințele

clientului în relație cu riscurile și funcționarea unui anumit instrument financiar sau serviciu de
investiții.

Acest lucru este cu siguranță necesar în cazul în care cunoștințele pe o anumită clasă de
instrumente nu au fost evaluate anterior. În plus, dacă informațiile sunt în mod evident expirate,
inexacte sau incomplete, banca va trebui să se asigure că informațiile sunt actualizate. Aceasta
înseamnă că banca trebuie să creeze o procedură de actualizare.

Este necesară înregistrarea testărilor de Oportunitate aplicate ordinelor de execuție?

Da

Da, doar în cazul Contrapartidelor Eligibile

Nu

Da, doar în cazul clienților Profesionali

Cât de des trebuie înregistrate testările de Oportunitate?

La fiecare testare/verificare

Lunar

Săptămânal

Trimestrial
Ce trebuie să conțină înregistrarea testării de Oportunitate:

Profilul clientului rezultat în urma testării

Avertismentul dat clientului, dacă este cazul

Rezultatul testării și, dacă este cazul, avertismentul dat și decizia clientului în urma
avertismentului

Rezultatul testării și avertismentul dat, dacă este cazul

Cum se procedează în cazul în care un client are instrucțiuni specifice pentru executarea
unui ordin:

Se execută ordinul în modul cel mai favorabil clientului, conform analizei băncii

Se execută ordinul conform instrucțiunilor clientului

La ce anume se referă ”Best Execution”?

Obligația de a executa ordinele la cel mai bun preț

Obligația de a executa ordinele în condițiile cele mai favorabile pentru client

Obligația de a executa ordinele în cel mai rapid mod

Care din următoarele afirmații este corectă:

Clienții Profesionali și Contrapartidele Eligibile au cunoștințele și experiența necesară pentru

toate serviciile de investiții

Clienții Profesionali și Contrapartidele Eligibile au cunoștințele și experiența necesară doar

pentru serviciul de executare de ordine

Clienții Retail au cunoștințele și experiența necesară pentru toate serviciile de investiții

Clienții Profesionali și Contrapartidele Eligibile au același nivel de protecție a investitorilor

Pentru a executa ordinele unui client este necesar acordul acestuia cu privire la politica
băncii de executare a ordinelor?

Nu

Da

Este necesară actualizarea periodică a informațiilor despre profilul clientului?

Nu

Da

Da, doar dacă experiența și cunoștințele de investiții pe o anumită clasă de instrumente nu au fost
evaluate anterior

De ce se aplică testul de Oportunitate clienților Retail?

Pentru a îi ajuta pe clienți să evite tranzacții neprofitabile

Pentru protejarea clienților care pot să nu înțeleagă în totalitate riscurile asociate produselor
financiare sau nu sunt conștienți de acestea

Pentru a proteja clienții de probleme legale

Testul de Oportunitate se aplică:

Clienților Retail

Tuturor clienților

Clienților Profesionali

Contrapartidelor Eligibile

Banca trebuie sa aibă o procedură de actualizare a informațiilor despre clienți?

Da

Nu

Testul de Oportunitate măsoară:

Cunoștințele clientului cu privire la produsul dorit

Profilul de risc al clientului

Orizontul de investiții al clientului

Situația financiară a clientului

Care din următoarele afirmații este corectă:

Clienții Profesionali și Contrapartidele Eligibile au același nivel de protecție a investitorilor

Clienții Profesionali și Contrapartidele Eligibile au cunoștințele și experiența necesară pentru

toate serviciile de investiții

Clienții Profesionali și Contrapartidele Eligibile au cunoștințele și experiența necesară doar

pentru serviciul de executare de ordine

Clienții Retail au cunoștințele și experiența necesară pentru toate serviciile de investiții

În cazul unui ordin ce implică un instrument non-complex, testul de Oportunitate:

Conform BRD, se aplică doar clienților Retail

Conform BRD, se aplică Contrapartidelor Eligibile

Conform BRD, se aplică clienților Retail și Profesionali

Nu se aplică, ordinul se acceptă direct

Conform MiFID II, acțiunile listate pe o piață reglementată sunt:

Instrumente financiare non-complexe

Instrumente financiare complexe

Instrumentele de credit ce încorporează un instrument derivat sunt considerate:

Instrumente financiare non-complexe

Instrumente financiare complexe

DO's and DON'Ts

Introducere
In conformitate cu Directiva MIFID II 65/2014 (Directiva privind Pietele Instrumentelor
Financiare), care intra in vigoare in data de 3 ianuarie 2018 si cu orientarile emise de Autoritatea
Europeana pentru Valori Mobiliare si Piete (ESMA), personalul bancar care funizeaza informatii
clientilor privind instrumente financiare de investitii (inclusiv unitati de fond, titluri de stat, etc)
si preiau si transmit ordine /instructiuni de la client privind aceste instrumente trebuie sa detina
cunostinte si competente pentru a desfasura aceste activitati conform cadrului legal.

Incalcarea cadrului reglementar MiFID poate expune banca la amenzi pana la 10% din cifra de
afaceri!

In urmatoarele slide-uri veti recapitula ce este permis (DO's) si ce este interzis (DON' Ts)
incepand cu data de 3 Ianuarie 2018

3
4
5
6

7
8
9
10
JOCURI

MEMORY MIFID II

NIVEL 1

EVALUAREA PERIODICA A ADECVARII – PORTOFOLIULUI ADMINISTRAT

INFORMAREA CLIENTULUI ASUPRA - CONTURI ASOCIATE INVESTITIILOR

NIVEL 2

UN ELEMENT DE PROTECTIE A INVESTITORULUI – TESTUL DE OPORTUNITATE

TRANZACTIONARE ALGORITMICA - ELEMENT NOU MIFID II

NIVEL 3

TITLURI DE STAT - NON PRIIP

PROTECTIA INVESTITORILOR – ELEMENT IMBUNATATIT MIFID II

CRIZA 2008 – INEFICIENTE MIFID II

NIVEL 4

CENTRUL MODELULUI DE AFACERI – INTERESUL CLIENTULUI TREBUIE SA FIE

PRODUSUL FINANCIAR SATISFACE – NEVOILE CLIENTULUI

PROTECTIA INVESTITORILOR – ELEMENT IMBUNATATIT MIFID II

2018 – MIFID II

NIVEL 5

CUNOSTINTE SI COMPETENTE –

INFORMAREA CLIENTULUI ASUPRA -