DEFINITIA POSESIEI (art.

916 cod civil): stapanirea

materială a unui lucru sau exercitarea unei puteri /
control de fapt asupra acestuia, care dă posesorului
putinţa de a se comporta ca şi când el ar fi
proprietarul acelui lucru.

ELEMENTELE POSESIEI :
a) elementul material (corpus) care presupune
contactul (direct sau indirect) cu lucrul, concretizat
în diverse acte materiale (de ex. deţinerea, folosirea,
modificarea lucrului, culegerea fructelor lui etc.) ;
Nota bene : elementul material al posesiei (corpus),
care consta in acte materiale, nu e necesar sa fie
intotdeauna vizibil in exterior sau direct exercitat de
posesor, ca sa existe. (de exemplu, o persoana poate
sa nu locuiasca o vreme intr-o casa dar daca are
cheile casei pe care o tine incuiata ea are corpus; deci
este suficient ca sa existe posibilitatea de a face acte
materiale asupra bunului pentru ca elementul corpus/
material al posesiei sa existe.

b) elementul psihologic, intelectual, intentional

(animus) = intenţia sau voinţa celui ce stăpâneşte în
fapt bunul, de a efectua această stăpânire pentru sine,
ca si cum ar fi proprietarul lucrului.

DOBANDIREA SI PIERDEREA POSESIEI

1.    Posesia se dobandeste atunci cand cele

doua elemente - corpus si animus, ajung la
aceeasi persoana.
(De exemplu hotul devine posesor cand intra in
stapanirea bunului si apoi se foloseste de el ca
si cum ar fi al sau ).

2. Posesia se pierde prin pierderea unui element din

cele doua, sau ambelor, de mai sus.
(In exempl cu hotul, proprietarul bunului pierde
posesia cand hotul ii sustrage telefonul, atunci el,
proprietarul de drept, pierde stapanirea/controlul
material asupra bunului, deci pierde corpus.)

POSESIE vs. PROPRIETATE

Posesia = stare de fapt, distinctă de proprietate

= stare de drept.
Proprietatea este cel mai complet drept si are trei
atribute : posesia, folosinta si dispozitia.
Deci posesia este numai unul din cele trei atribute
ale dreptului de proprietate (ea e mai putin decat
proprietatea, e cumva inclusa in proprietate,
dar nu egala cu ea).
Ex: un proprietar stăpâneşte bunul, deci are posesia
lui dar reciproca nu e intotdeauna valabila adica
posesorul nu e intotdeauna si proprietarul (vezi ex cu
hotul care e posesor dar nu proprietar sau cine care
gaseste un bun pe strada).

POSESIA vs DETENTIA PRECARA

Posesia = stare de fapt , in timp ce detentia precara
= stare de drept .

Cele doua au in comun elementul corpus din cauza

caruia pot fi usor confundate deoarece corpus
este elementul care e cel mai usor vizibil din afara
(animus, sau intentia/ gandurile unei pers.sunt
mai greu de observat ).
Deosebirea dintre ele : detentorul precar nu are elem.
animus deoarece el a dobandit stapanirea asupra
bunului in temeiul unei conventii sau a unei dispozitii
legale care ii impune obligatia ca la un moment dat
sa redea stapanirea bunului altei persoane care este
indreptatita sa o aiba.
Deci lipsa elementului animus = detentie precara sau
se mai spune "precaritate".

De ex : chiriasul unui bun =detentor precar deoarece la

un moment dat are obligatia de restituire a stapanirii
bunului; la fel si depozitarul unui bun; carausul sau
transportatorul unui bun, etc. (art.918 c.c.)
Toti acestia sunt detentori precari pt ca ei stiu si
recunosc dreptul altuia asupra bunului pe care l-au
primit temporar in stapanire.

Se poate insa intampla uneori ca acesti detentori

precari sa nu mai recunoasca dreptul altuia asupra
bunului si atunci are loc : intervertirea (transformarea)
detentiei precare in posesie (art.920 c.c.) .
Practic in aceste situatii detentorul precar, dobandeste
SI elementul animus (care ii lipsea), datorita faptului
ca nu mai recunoaste dreptul altuia asupra bunului, el
incepand sa se comporte el (cu intentie) ca si cum ar
fi el proprietar al bunului.

Art. 920 C.civ. stabileste (limitativ) numai 3 situatii de

intervertire a detentiei precare. Acestea sunt:

a) cand detentorul primeste el cu buna credinta, de la

o alta persoana decat adevaratul proprietar, un titlu de
proprietate pt bunul pe care il detine si deci incepe sa
creada ca a devenit (din detentor) proprietar .
Ex : A, care are in chirie o masina de la X, primeste de
la X un titlu de proprietate pt masina, adica semneaza
cu X un ctrct de vz cp, si A ajunge sa creada, cu buna
credinta, ca a cumparat masina aia si ca a devenit, din
simplu chirias, chiar proprietarul ei dar de fapt X nu
era proprietarul adevarat ci fiul proprietarului adevarat,
deci X nu putea sa ii vanda masina).

b) atunci cand detentorul lucrului face acte de

rezistenta si incepe sa nege pur si simplu drepturile
celui de la care detine bunul.
Ex: din diferite motive chiriasul considera ca el este
proprietarul imobilului si refuza explicit sa mai achite
chiria si sa ii restituie bunul proprietarului.

c) cand detentorul vinde bunul (desi nu avea drepul sa

faca asta) unei persoane de buna credinta . In aceasta
situatie, persoana de buna credinta care a cumparat
dobandeste posesia plina caci ea nu stie ca cel care a
vandut era numai un detinator-detentor.
Ex : cea care a primit de la X un colier, imprumut,
sa il poarte la o petrecere, vinde colierul unei
colege Y de serviciu.

Dovada posesiei

Se face prin probarea celor doua elemente ale

posesiei. Dovada elementului material este relativ
simpla si ea se face prin orice mijloc de proba
inscrisuri, martori si prezumtii (presupuneri) .
Elementul psihologic (intentia din mintea persoanei),
este mai dificil de probat, el de regula se deduce
din actele materiale asupra bunului, adica din
primul element .
Ca sa simplifice sarcina probei, legea (art.919 c.c.)
prevede si doua prezumtii (presupuneri) legale:
• prima este prezumtia de ne-precaritate;
-adica animus/ intentia de a poseda sub nume
de proprietar  este prezumata de lege (pana
la proba contrara).

Cum functioneaza prezumtia : persoana interesata

dovedeste cu probele pe care le are la indemana
(inscrisuri, martori)ca are elementul corpus, adica
stapanirea materiala, si legea, prin prezumtia aceasta ,
ii vine in ajutor, si face posibila presupunerea ca
persoana aceea are Si animus, adica elementul
intentie de a poseda ca un proprietar.
• a doua este prezumtia de neintervertire de titlu .
- aceasta prezumtie functioneaza cumva invers fata
de prima si ajuta atunci cand se pune problema unei
eventuale confuzii intre posesie si detentie precara.

Cum functioneaza ? Persoana care a inceput sa

stapaneasca un lucru ca detentor (ex chirias)
este presupusa de lege ca pe toata durata de
timp cat stapabeste bunul ramane detentor si nu
devine posesor ; de aici denumirea prezumtiei "de
neintervertire ", vezi mai sus cazurile de intervertire
a detentiei in posesie .

Nota bene : aceste prezumtii sunt prezumtii legale

(deoarece le prevede chiar legea ) si relative (adica
presupunerile acestea nu sunt absolute ci sunt valabile
pana la proba contrara).

CALITATILE SI VICIILE POSESIEI

Pentru ca posesia sa produca efecte juridice (sa aduca

foloase celui care o are) ea trebuie sa fie utila sau
neviciata. Pentru a fi utila ea trebuie sa indeplineasca
anumite calitati si anume sa fie 
• continua / neintrerupta (actele de stapanire
se fac cu o frecventa normala in raport si de
natura bunului)
• netulburata ( actele de stapanire se fac
 pasnic, fara violente)
• publica (actele de stapanire se fac in vazul lumii
sau in orice caz pot fi cunoscute de altii, in functie
si de felul si natura bunului)
Viciile posesiei (art.922-927 C.c.) sunt reversul sau
opusul calitatilor posesiei si sunt:
• discontinuitatea (actele de stapanire materiala se
fac cu intermitente, cu pauze)
• violenta (actele de stapanire materiala se fac cu
violenta, fizica sau morala, controlul asupra bunului
se pastreaza prin violente)
• clandestinitatea (actele de stapanire se fac in
ascuns, in mod ocult, sa nu poata fi stiute de altii).
Posesia aduce beneficii/foloase/ produce efecte
juridice pentru posesor numai cand ea este utila, adica
are cele 3 calitati de mai sus. Posesia viciata de unul
din cele 2 vicii nu e protejata de lege si nici nu produce
efectele juridice prevazute de lege.

EFECTELE POSESIEI
1. Posesia creaza o prezumtie (presupunere) de
proprietate in favoarea posesorului.
Este cel mai banal efect dar este unul important.
Ce inseamna : in mod obisnuit cand observam
ca o persoana are in posesie in bun, prezumam
(presupunem) ca ea este proprietara bunului acela.
De foarte multe ori prezumtia este si corecta pt ca
( am aratat si mai sus ) posesia e unul din atributele
(3 la numar) ale proprietatii, e un fel de "semn" al
proprietatii (fara a fi totusi unul si acelasi lucru - vezi
mai sus comparatia celor doua).

2. Posesia poate fi aparata prin actiunile posesorii

(art.949 -952 cod civil).
Acestea sunt niste actiuni prin care cel care a posedat
un bun macar 1 an, daca este mai apoi deposedat de
acel bun sau este tulburat de alta persoana in posesia
bunului respectiv, il poate chema in judecata pe acel
tertz, pt a-si apara posesia, pt a-l face pe tert sa ii dea
bunul inapoi sau sa inceteze actele de tulburare.

Art.949 -952 cod civil prevad conditiile specifice

de exercitare a acestor actiuni intre care mai
important de retinut ar fi :
• conditia pp este ca cel care vrea sa foloseasca
actiunea posesorie pentru a-si apara posesia
trebuie sa fi avut posesia lucrului respectiv
macar 1 an. Aceasta conditie are o exceptie :
cand deposedarea /tulburarea a fost cu violenta,
nu mai conteaza cat timp a avut posesia cel
care vrea sa o apere.
• actiunea trebuie introdusa la instanta in cel
mult 1 an de la data tulburarii sau deposedarii ,
nu mai tarziu.
• Actiunea poate formulata impotriva oricarei per‐
soane care deposedeaza sau il tulbura pe posesor ,
chiar si impotriva adevaratului proprietar al bunului
 respectiv !!! deoarece in actiunea posesorie nu
intereseaza cine are dreptul de proprietate, in act
posesorie se apara posesia ca stare de fapt !
• actiunile posesorii pot fi utilizate si de detentorul
precar (chiar daca el nu e posesor, vezi mai sus
distinctia) pt ca exista o prevedere legala expresa
care ii da acest drept !
3. Posesorul de buna credinta al unui bun
frugifer dobandeste in proprietate fructele bunului
pe care il poseda;
Ex : daca X are o posesie cu buna credinta (adica
crede onest pe baza a ceva ca el e proprietar, desi
in fapt nu este) a unui teren , el poate sa ramana cu
fanul de pe teren chiar daca dupa aceea proprietarul
adevatat vine si ii ia terenul din posesie.
Ex 2 : daca X are o posesie cu buna credinta (adica
crede onest pe baza a ceva ca el e proprietar, desi
in fapt nu este) a unei livezi , el poate sa ramana
cu fructele culese in timpul cat a posedat livada
chiar daca dupa aceea proprietarul adevarat vine si
ii ia livada din posesie.
Art 948 din Cc prevede conditiile in care se produce
acest efect iar conditia esentiala a acestui efect al
posesiei este ca posesorul sa fie de buna credinta
cand se culeg (percep) fructele.

4. Uzucapiunea Imobiliara - Posesia o anumita

durata de timp prevazuta de lege duce, prin
uzucapiune, la dobandirea dreptului de proprietate
asupra bunurilor imobilele (nemiscatoare).
Conditiile in care se produc IN PREZENT acest efect
(numit si efectul achizitiv_ de achizitie, de dobandire)
sunt detaliate la art.930 - 934 din noul Cod civil.
Ele se afla in legatura cu efectele inscrierii dreptului de
proprietate in cartea funciara . Cartea funciara este un
registru public in care se inscrie dr. de proprietate si
alte drepturi pentru bunurile Imobile.
Uzucapiunea este de 2 feluri in Noul Cod civil :
1. Extratabulara - cand dreptul de proprietate se
dobandeste in urma unei posesii (fie ca posesorul
era de buna credinta fie ca era de rea credinta )
de 10 ani + alte conditii.
2. Tabulara - cand dreptul de proprietate se
dobandeste in urma unei posesii DOAR de buna
credinta, de 5 ani + alte conditii.
In vechiul cod civil uzucapiunea era tot de 2 feluri :
1. Lunga : cand dreptul de proprietate se dobandeste
in urma unei posesii utile (fie ca posesorul era de
buna credinta fie era de rea credinta ) de 30 ani,
fara nicio alta conditie.
2. Scurta - cand dreptul de proprietate se
dobandeste in urma unei posesii (DOAR de
buna credinta ) de 10 ani pana la 20 de
ani + alte conditii.

5. Uzucapiunea Mobiliara - Dobandirea dreptului

de proprietate asupra bunurilor MOBILE ca efect al
posesiei DE BUNA CREDINTA.

Acest efect al posesiei are legatura cu primul efect si

s-ar traduce astfel : orice persoana care a dobandit cu
buna credinta in posesie un bun Mobil devine propri‐
etarul acestuia. Altfel spus : starea de fapt (posesia)
poate duce la dobandirea starii de drept (proprietatea).
Conditiile sunt detaliate la art.935-940 cod civil iar mai
importamt de retinut sunt :
• Trebuie sa existe buna credinta = persoana care a
intrat in posesia bunului nu stia si nici nu avea cum
sti ca cel care i-a transmis bunul in posesie nu era
adevaratul proprietar .
De ex : X cumpara de la o fata minora de 12 ani,
machiata si bine dezvoltata un telefon (care e telefonul
parintilor) si din cauza dezvoltarii precoce a fetei
nu banuieste ca ea este minora si nu poate sa faca
acte de dispozitie (vanzare) ; contractul de vanzare
cumparare e in acest caz anulabil pt ca minora nu
avea dreptul sa incheie singura acte de genul acesta;
in mod normal in sit aceasta bunul ar trebui sa se
intoarca la copil, contractul putand fi desfiintat dar
din cauza acestui efect specific al posesiei bunul va
ramane in proprietatea cumparatorului care a intrat
in posesia lucrului mobil cu buna credinta ceea ce
il face sa devin ORICUM proprietar). Altfel spus, in
ipoteza data, X a dobandit dreptul de proprietate
asupra telefonului, NU ca efect al contractului de
vanzare cumparare incheiat cu minora (contractul cu
ea fiind nul) CI ca efect al intrarii in posesiei cu buna
credinta a bunului mobil.
• Pentru cazul bunurilor mobile furate sau pierdute
care se vand in locuri publice, ramane valabila
regula de mai sus, a dobandirii proprietatii de care
posesorul de buna credinta dar exista o conditie
suplimentara : adevaratul proprietar sa nu intenteze
impotriva posesorului de buna credinta o actiune
de revedicare a bunului in trei ani de la data cand a
pierdut/i s-a furat bunul.
Ex : X cumpara de la un magazin un telefon mobil ce
era furat. Contractul de vz cp cu magazinul ar fi nul
in cazul acesta deoarece bunul era al altuia decat
vanzatorul , a exista si o frauda _furtul. Totusi cumpar‐
atorul nu putea sti provenienta bunului. In mod normal
in sit aceasta bunul ar trebui sa se intoarca la cel
pagubit prin furt dar din cauza acestui efect specific
al posesiei bunul va ramane in proprietatea cumpar‐
atorului care a intrat in posesia lucrului mobil cu buna
credinta ceea ce il face sa devin ORICUM proprietar.
TOTUSI in cazul acestor bunuri (pierdute sau furate)
X va dobandi in mod SIGUR dreptul de proprietate
asupra telefonului nunai dupa trei ani de la data la
care furtul pierderea bunului s-a petrecut deoarece
adevaratul proprietar (pagubitul prin pierdere sau furt)
are posibilitatea ca in 3 ani sa revendice bunul de la
cumparator cu obligatia de a-i plati pretul. Daca cei
trei ani au trecut si nimeni nu a venit la cumparator sa
revendice bunul furat/pierdut, ramane valabil efectul
posesiei de buna credinta asupra mibilului, expus si
mai sus cu minora, adica cumparatorul va dobandi
dreptul de proprietate , NU ca efect al contractului de
vanzare cumparare incheiat cu magazinul (contractul
nul) CI ca efect al uzucapiunii mobiliare, adica a intrarii
in posesie cu buna credinta a bunului mobil.

6. Ocupatiunea (art.941 c.c.) :

Este un mod de a dobandi proprietatea tot asupra unui
bun mobil ca efect al intrarii in posesie. Ce deosebeste
acest efect al.posesiei de efectul de la pct. 5 (care se
refera tot la posesia de b. Mobile ) este faptul ca ea
vizeaza o anumita categorie de bunuri :
• bunuri fara stapan
• abandonate sau
• bunuri care prin natura lor nu au proprietar
(peste, animale salbatice, fructe de padure,
plante medicinale).
Pentru a se produce efectul de ocupatiune ( de
dobandire a proprietatii ca efect al posesiei ) asupra
acestora categii aparte de bunuri mobile, art.941 cc
prevede ca intrarea in posesie trebuie sa se faca "in
conditiile legii" adica in conditiile legilor speciale care
reglementeaza regimul juridic al acestor bunuri ; de ex :
legea pescuitului, legea vanatului, etc.

In sfarsit : situatia intrarii in posesie asupra bunul

gasit are o reglementare aparte la art 942 -947
cov civil (va invitam la lectura). Deci, nota bene :
"bunul gasit" (art.942) nu e acelasi lucru cu "bunul
nimanui" (art.941 c.c.)
Deci

Last modified: 14:36