Dacă în articolele precedente am abordat teoriile asupra mecanismelor externe, în articolul de faţă vom trata mecanismele

interne în geneza cariilor dentare. Cei ce au lansat teoriile în privinţa acestor mecanisme interne au plecat de la premisa că
organul dentar este parte integrantă a întregului organism, fiind implicat în schimburile metabolice. Astfel, orice tulburare a
circuitului metabolic presupune o potenţială cauză acariei dentare.

Una dintre aceste teorii este reprezentată de cea a neurodistrofiei.Odontoblastele sunt corelate cu întreg sistemul nervos
trofic, aşa că, la perturbarea centrilor nervoşi trofici se pune amprenta şi asupra funcţiei şi organizării celulelor conjunctive cu rol
esenţial în formarea dentinei, dispuse într-unul sau mai multe rânduri la „graniţa” dintrepulpa dentară şi dentină.

Activitatea perturbată a odontoblastelor este reliefată

în scăderea cantităţii de Calciu şi Fosfor şi acomponentei organice, cu dispariţia anumitor aminoacizi şi aranjarea celor
rămaşi în lanţuri polipeptidice alterate. Caria propriu-zisă este semnalată cu câteva luni înainte, ţesuturile fiind foarte sensibile la
acru sau dulce. Demineralizarea structurilor dentare favorizează apariţia cavităţilor şi oferă un mediu prielnic pentru
desfăşurarea şi intensificarea activităţii microorganismelor externe, ce vor participa la dezvoltarea procesului carios. Deci,
conform acestei teorii, leziunea carioasă ar fi o necroză la nivel neurotrofic.

Un alt mecanism intern în geneza cariilor dentare ne este oferit

de ipoteza biochimică şi anume, a carenţei de vitamina B1. În cadrul ciclului Krebs, principiile alimentare sunt degradate
oxidativ, cu ajutorul vitaminei B1 (sub formă de tiaminpirofosfat – TPP), ce transformă în acid succinic acidul α-cetoglutaric, prin
procesul de decarboxilare. Astfel, la un aport ridicat de glucide şi lipsa la nivelul ţesuturilor a vitaminei B1 conduce la o creştere
tisulară a acizilor organici, implicit în organul dentar. Prezenţa crescută a acestor acizi organici favorizează declanşarea şi
amplificarea cariilor dentare. Teoria a fost infirmată printr-un studiu ce a constat în administrarea unui regim sărac în vitamina
B1 unui grup de voluntari. În compararea cu lotul martor (care a avut o dietă normală), s-a remarcat că acest factor nu a
influenţat deloc apariţia cariilor dentare, frecvenţa şi distrubuirea acestora pe arcadă fiind egal repartizată.

Cea de-a treia teorie în privinţa mecanismelor interne în geneza cariilor, de asemenea mult discutată şi controversată, este
cea a activării enzimei fosfataza alcalină. Structurile dure dentare sunt alcătuite, în principal, din Calciu şi Fosfor, elemente
aranjate în cristale hexagonale de hidroxiapatită. Integritatea acestei sistematizări este dependentă şi de echilibrul Fluor/
Magneziu din anumite zone dentinare.Leziuni sau supraexcitaţii ale Sistemului Nervos Central pot conduce, conform
acestei teorii, lamodificări chimice ale limfei pulpare : cantitatea de ioni de Magneziu creşte, fapt ce duce la activarea
fosfatazei alcaline de origine pulpară, determinând desfacerea moleculelor de fosfaţi de Calciu şi apariţia cariei.
Alte ipoteze ce susţin originea endogenă a cariei dentare sunt : cea a discolagenozei (leziunea carioasă ar fi iniţiată de
procesul de depolimerizare a fibrelor de colagen) sau cea a distrofiei simpatice – sindrom de cauză necunoscută şi evoluţie
variabilă, caracterizat de durere şi disfuncţie a extremităţilor (potrivit acestei teorii, se instalează la nivelul ţesutului dentar un
teren patologic propice pentru activitatea agenţilor agresori locali – microorganisme, ce ar provoca procesul carios, explicând
patogenia acestuia).

Totuşi, aceste teorii au fost contrazise de o serie de constatări clinice şi experimentale precum : caria prezentă şi la dinţii
devitali; aparţia cariilor de contact; frecvenţa mărită a cariilor dentare la persoanele cu igienă orală deficitară; formarea dentinei
secundare sub cavităţile carioase; stoparea evoluţiei cariei dentare prin tratamentul stomatologic – dacă procesul carios ar fi de
origine endogenă, acesta ar avansa indiferent de corectitudinea tratamentului, până ce cauza internă ar fi anulată; eficacitatea
măsurilor de prevenţie dentară, evidenţiată prin reducerea patologiei dentare la cei ce beneficiază de aceasta.

Posturi asemanatoare:

 Caria dentara

 Mecanisme externe in geneza cariilor dentare

 Primele semne ale cariei dentare

 Hipoplazia de smalț