Universitatea “Vasile Alecsandri” Bacau

Facultatea de Inginerie
Program de studii: IPMI

Sanatate și securitate operatională

(S.S.O)

Indrumator: Studenți:
Ș.l. Dr. Ing. Chițimuș Dana Lazăr Bianca Alexandra
Răuță Robert Ștefan
Rusu Ștefan
Transportul substanțelor periculoase
Cuprins:
I. Introducere
Transportul rutier al mărfurilor periculoase, ca și cel realizat pe calea
ferată, căile navigabile interioare, precum și transportul maritim și aerian,
sunt reglementate prin acorduri internaționale, reglementări ale Uniunii
Europene, precum și prin legislatia naționala.
Transportul marfurilor periculoase este reglementat cu scopul de a
preveni, pe cât posibil, accidentele și daunele cauzate oamenilor, mediului,
mijloacelor de transport sau bunurilor.
Expedierea mărfurilor periculoase trebuie efectuată numai după o clasificare
și ambalare adecvate.
Regulamentul tip al ONU armonizează reglementările diferitelor
moduri de transport într-un sistem de clasificare în care fiecare substanță sau
obiect periculos în parte este atribuit unei anumite clase, în conformitate cu
tipul de pericol pe care îl prezintă substanța.

Transportul – intern si international – rutier al mărfurilor periculoase se

realizeaza în conformitate cu Acordul european referitor la transportul rutier
internațional al mărfurilor periculoase – ADR. ADR stabilește dispozițiile
aplicabile în vederea clasificării, ambalării, marcării, etichetării mărfurilor
periculoase. Acesta include, de asemenea, prescripții specifice privind
vehiculul sau cisterna utilizat/ă, precum și prevederi referitoare la modul în
care trebuie desfășurate operațiunile de încărcare, umplere, descărcare etc.
[1]

Utilizarea substanţelor chimice a rezultat din necesitatea rezolvării unor

probleme ale umanităţii, dar făra însă a cunoaşte consecinţele sau preţul ce va
trebui plătit ulterior pentru degradarea mediului sau a diminuării sănătăţii
populaţiei. Astăzi, în mod clar se ştie că multe din substanţele chimice
sintetice sunt suspectate că generează daune mediului înconjurător şi sănătăţii
populaţiei, ele regăsindu-se în numeroase produse pe care le consumăm
zilnic sau fiind prezente în mediul în care trăim.

Sursa îngrijorării o constituie deficitul de cunoştinţe despre impactul

multor chimicale asupra sănătăţii umane şi mediului. Politica UE în domeniul
chimicalelor trebuie să asigure un înalt nivel de protecţie al sănătăţii umane şi
a mediului, atât pentru generaţia existentă cât şi pentru cele viitoare,
concomitent cu funcţionarea eficientă a pieţii interne şi competitivitatea 2
industriei chimice. Pentru atingerea acestor obiective, principiul precauţiei
este fundamental. Un alt obiectiv important este încurajarea substituirii
substanţelor periculoase cu substanţe mai puţin periculoase, acolo unde există
alternative adecvate. [2]
 II. Noţiuni generale despre mărfurile periculoase

Transportul mărfurilor reprezintă un element esențial al procesului de

producție și presupune deplasarea componentelor, respectiv a produselor atât în
incinta fabricii, cât și de la o unitate la alta. Sistemul de transport reprezintă una
din componentele de bază pentru o creștere economică fundamentală. [3]
Prin mărfuri periculoase se înţeleg acele substanţe care prin natura lor
fizico-chimică pot produce daune personale, mediului înconjurator, etc.
Transportul mărfurilor sau produselor periculoase se efectuează doar pe
traseele stabilite de autoritatea competentă şi se vor comunica ulterior poliţiei
din localitatile pe raza cărora se derulează transportul.
Mărfurile şi produsele periculoase se transportă numai cu autovehicule
special amenajate, purtând semne distinctive de identificare şi în condiţiile
stabilite prin normele legale în vigoare, ele trebuie însotite pe tot parcursul de
persoane care sa cunoască caracteristicile acestora, iar conducatorul trebuie să
aibă asupra sa documentele de transport prevăzute de lege şi să cunoască
normele referitoare la transportul şi la manipularea încărcăturii.
În situaţia în care, dacă din cauza deteriorării ambalajului sau din alte
cauze marfa ori produsul periculos se împrăştie pe drum, conducatorul auto este
obligat să oprească imediat, să ia masuri de avertizare a celorlalţi conducatori
care circulă pe drumul public şi a persoanelor din jur, să semnalizeze pericolul
cu mijloacele pe care le are la îndemână şi să anunţe administratorul drumului
sau cea mai apropiată unitate de poliţie.
Conform reglementărilor noului Cod Rutier conducatorul autovehicului
care transportă mărfuri sau produse periculoase va trebui să îndeplinească
condiţiile tehnice şi de agregare stabilite prin Acordul European referitor la
transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R), încheiat la
Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr.31/1994.
[4]

Orice container în care s-au transportat marfuri periculoase, în special

substante toxice, va trebui sa fie bine ventilat înainte de a se începe încarcarea
altor marfuri. Ventilarea se va face lasând usile deschise o anumita perioada de
timp. Dupa golirea unui container, în care au fost transportate marfuri periculoase,
trebuie sa fie luate toate masurile pentru a exclude pericolul ce ar decurge în
special în cazul marfurilor toxice care au curs sau numai se banuieste ca au curs.
 Daca un container începe sa se încalzeasca el va fi manipulat într-un loc
sigur, notificând acest lucru serviciului de pompieri care va lua masurile
corespunzatoare în raport cu marfa din interior. [5]

În vederea protejării de evenimentele nedorite care s-ar putea produce, au

fost elaborate la nivelul ONU, o serie de măsuri severe, cu caracter tehnic şi
legislativ, care se aplică în traficul intern şi internaţional Măsurile se referă la
ambalare, manipularea mărfurilor, încărcare în mijloacele de transport şi
folosirea tehnologiilor modern de transport (containerizare, paletizare și
pachetizare), iar respectarea acestor măsuri face posibil transportul în siguranţă
al mărfurilor periculoase în traficul feroviar, rutier, naval, aerian, multimodal.
Aceste norme sunt aprobate de către organizaţiile internaţionale şi sunt
actualizate periodic, pentru a se ţine seama de progresul
tehnic şi de a îmbunătăţi siguranţa. [6]
Problematica mărfurilor periculoase reprezintă una din cele mai acute
probleme ale comerţului contemporan, implicaţiile acestei problematici
interesând deopotrivă structuri economice largi, dar şi administraţia publică,
securitatea socială, etc. Implicaţiile problematicii mărfurilor periculoase au
caracter transfrontalier, fapt evidenţiat de coerenţa intervenţiilor organismelor
specializate ale ONU, ale UE şi nota comună a conţinutului reglementărilor
naţionale în domeniu. [7]
În Țara noastră controlul transportului rutier al mărfurilor periculoase se
realizează conform prevederilor HG nr. 1175/2007 de catre:

 Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR

 Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare - CNCAN
 Garda Naționala de Mediu – GNM
 Inspectoratul General al Poliției Române – IGPR prin
intermediul Direcției Rutiere si al Direcției Arme, Explozivi si Substante
Periculoase.

În ceea ce priveste transportul internațional, fiecare autoritate natională își

organizează propria activitate de control conform propriei legislații.
Vehiculele EX/ II, EX/ III, FL, AT şi MEMU pentru care se eliberează
certificat de agreare trebuie supuse unei inspecţii tehnice periodice generale
efectuată pentru a verifica dacă sunt corespunzătoare cerinţelor generale.
Reprezentanţele RAR efectuează, de asemenea, inspecţiile tehnice periodice
la remorcile-cisternă lente destinate transportului anumitor mărfuri periculoase
si vehiculele din categoria N şi O echipate cu suprastructuri destinate exclusiv
pentru transportul de butelii de gaze. [8]
III. Clasificarea mărfurilor periculoase

Daca sunteti implicati în expedierea și ambalarea marfurilor

periculoase, trebuie ca, înainte de toate, sa le clasificati corespunzator, astfel
încât toate întreprinderile implicate în lantul de transport, chiar si autoritatile
care intervin în situatii de urgenta, sa stie si sa înteleaga exact care este
pericolul pe care îl presupun marfurile respective. [9]
Tinand cont de marea diversitate a marfurilor periculoase si avand in
vedere necesitatea realizarii unor norme corespunzatoare pentru asigurarea
securitatii in timpul manipularii, depozitarii si transportului, marfurile
periculoase au fost si sunt, clasificate, dupa urmatoarele criterii :

- caracteristicile riscului principal;

- marimea riscului;

- riscurile subsidiare;

- prevederi speciale.

Clasificare trebuie facuta de expeditor (eventual cu ajutorul

producatorului) si sub responsabilitatea sa.
Corespunzator caracteristicii riscului principal, marfurile periculoase
au fost clasificate în 9 clase [10]:
Clasa 1 - Explozivi

· substantele explozive cu exceptia acelora care sunt foarte

periculoase si a acelora care sunt caracterizate de un risc ce le fac sa
apartina altor clase;

· articolele explozive, cu exceptia substantelor care pot forma

o atmosfera exploziva prin gaze, vapori sau praf;

· dispozitivele continând substante explozive care poseda un

asemenea caracter încât aprinderea din neglijenta, accidentala sau prin
initierea pe timpul transportului au influenta externa prin foc, fum,
caldura sau proiectie (împrastierea de fragmente);

· articolele fabricate cu scopul de a produce un efect practic

exploziv sau pirotehnic (bombe incendiare, aruncatoare de flacari).
 Clasa 2 - Gaze - în aceasta clasa sunt cuprinse toate gazele, fie ca
pot fi lichefiate sau nu sub presiune la temperatura mediului; de
asemenea, gazele dizolvate într-un solvent sau acelea absorbite într-un
material poros, inclusiv gazele puternic refrigerate.

Clasa 3 - Lichide inflamabile - în aceasta clasa sunt incluse

lichidele si amestecurile de lichide care contin solide în suspensie sau în
solutii si prezinta riscul de inflamabilitate.

Clasa 4 - Solide sau substante inflamabile - în aceasta clasa sunt

cuprinse toate substantele ce se pot aprinde sau pot contribui la aparitia
unui incendiu în conditiile transportului. Ele se pot aprinde usor de la
surse externe de aprindere cum sunt: flame, scântei, flacari. Se pot încalzi
si aprinde spontan sau pot emana gaze inflamabile atunci când intra în
contact cu o atmosfera umeda sau cu apa (este cazul carbidului).

Clasa 5 - Substante oxidante si peroxizi organici - sunt substante

necombustibile prin ele însele dar care prin descompunere produc oxigen,
contribuind astfel la cresterea intensitatii incendiului, cât si substantele
instabile, pasibile de descompunere externa autoaccelerata (adica prin
descompunere se creeaza o temperatura). Ele poseda una sau mai multe
din urmatoarele proprietati: disponibilitate la impact, la frictiune si la
reactie cu alte substante.

Clasa 6 - Otravuri si substante infectioase - sunt substantele ce

pot cauza moartea sau vatamarea grava a organismului viu atunci când
sunt înghitite, inhalate sau intra în contact cu tesutul, si de asemenea acele
substante continând microorganisme capabile sa produca boli.

Clasa 7 - Substante radioactive - în aceasta clasa sunt incluse

toate substantele capabile sa emita radiatii a caror activitate specifica este
mai mare de 0,002 μCi/g (Ci - Curie).

Clasa 8 - Corozivi - în aceasta clasa intra substantele care prin

actiunea lor chimica produc arsuri grave tesutului viu si distrug alte
materiale.

Clasa 9 - Alte substante periculoase - în aceasta clasa sunt incluse

substantele caracterizate de un risc neacoperit de alte clase.
IV. Atribuțiile expeditorului

Expeditorul de mărfuri periculoase trebuie să [11]:

- furnizeze substanţele şi preparatele chimice periculoase în ambalaje
testate şi certificate de instituţii abilitate;
- să fie astfel proiectate şi realizate încât să împiedice orice pierdere de
conţinut prin manipulare, transport şi depozitare, materialele din care sunt
fabricate ambalajele şi dispozitivele de etanşare să fie rezistente la atacul
conţinutului sau să nu formeze compuşi periculoşi cu acesta;
- ambalajele şi sistemele de etanşare să fie solide şi rezistente, pentru a se
evita orice pierdere şi pentru a îndeplini criteriile de siguranţă în condiţiile
unei manipulări normale iar ambalajele şi sistemele de închidere care se
reînchid vor fi proiectate astfel încât să se poată reînchide în mod repetat
fără pierderi de conţinut;
- ambalajele şi recipientele vor conţine codul de ambalare conform
Acordului European referitor la transportul internaţional al mărfurilor
periculoase.
Expeditorul mărfurilor periculoase are obligația de a înmâna
conducătorului auto fișa de siguranță cu referire la substanţele transportate şi
pericolele ce le comportă acestea, in eventualitatea unui incident neprevăzut
pe durata transportului.
Expeditorul are obligatia de a acorda o atenție deosebită atât la ambalarea
mărfii și condițiile de transport, dar și în întocmirea documentelor aferente
astfel încât transportul să se poată derula în cele mai bune condiții.
Conform legislaŃiei în vigoare, plasarea pe piaŃă a agenŃilor chimici
este permisă numai dacă sunt respectate următoarele cerinŃe pentru
ambalaje: - să fie astfel proiectate şi realizate încât să împiedice orice
pierdere de conŃinut prin manipulare, transport şi depozitare; - materialele
din care sunt fabricate ambalajele şi dispozitivele de etanşare să fie rezistente
la atacul conŃinutului şi să nu formeze compuşi periculoşi ca acesta; -
ambalajele şi sistemele de etanşare să fie solide şi rezistente pentru a evita
orice pierdere şi pentru a îndeplini criteriile de siguranŃă în condiŃiile unei
manipulări normale; - ambalajele şi sistemele de închidere care se reînchid
vor fi proiectate astfel încât să se poată reînchide în mod repetat fără pierderi
de conŃinut; - ambalajul trebuie să fie închis iniŃial cu un sigiliu a cărui
violare să fie vizibilă în momentul deschiderii ambalajului, iar sigiliul să fie
ireparabil distrus odată cu prima deschidere. [12]

Marfurile periculoase au fost clasificate dupa marimea riscului în grupe

de ambalare, pe care expeditorul are obligatia de a le cunoaste foarte bine [13]:
 Grupul I de ambalare - au fost clasificate toate substantele
caracterizate de o valoare mare a riscului. Acest lucru este evidentiat pe
ambalaj prin includerea în marcaj a literei X. un astfel de ambalaj poate fi
utilizat si pentru grupul I si II de ambalare.

Grupul II de ambalare - au fost clasificate substantele caracterizate de

o valoare medie a riscului. Pe ambalaj acest lucru este evidentiat prin litera Y.
Un astfel de ambalaj poate fi utilizat si pentru grupul III de ambalare.

Grupul III de ambalare - se foloseste pentru substantele caracterizate

de o valoare mica a riscului, fapt evidentiat pe ambalaj prin litera Z.

V. Atributiile transportatorului

Transportatorul este un element cheie pentru asigurarea securităţii

mărfurilor periculoase deoarece prestează serviciul de transport al mărfurilor
de la expeditor la destinatar iar responsabilitatea acestuia creşte în mod
exponenţial în momentul în care i se încredinţează mărfuri (substanţe,
amestecuri) periculoase.
Consemnele scrise prevăzute trebuie să fie păstrate în cabina
conducătorului într-o manieră care permite identificarea lor cu uşurinţă.
Transportatorul trebuie să vegheze ca instrucţiunile scrise să fie înţelese şi
aplicate corect de către conducătorii auto.La nivel mondial, european şi
naţional se fac eforturi susţinute pentru prevenirea oricăror accidente majore
soldate cu pagube materiale, pierderi de vieţi omeneşti sau poluarea
mediului, datorită faptului că, factorul uman are un rol determinant în
derularea operaţiunilor de transport. [14]
Pentru a putea efectua transporturi de marfuri periculoase (ADR) este
necesar a avea [15]:
 -licenta de transport si, dupa caz, licenta de executie pentru vehiculele
utilizate la transportul marfurilor periculoase
Se face o cerere la ARR.
In cerere bifati transport - marfuri si deseuri periculoase
-certificat de agreere pentru vehiculul care transporta marfa, eliberat de
"Registrul Auto Român"- R.A.R. (corespunzator tipului de marfa ADR
transportata )
-dotari si echipamente necesare pentru vehiculul rutier conform
prevederilor ADR.
-panouri si etichete de pericol pentru semnalizare
-certificat A.D.R. - certificatul de pregatire profesionala eliberat de
Ministerul Transporturilor, prin Autoritatea Rutiera Romana - ARR, pentru
conducatorii de autovehicule care transporta marfuri periculoase.
-consilier de siguranta care va detine un certificat de pregatire profesionala
pentru marfuri periculoase, eliberat de Ministerul Transporturilor, prin
Autoritatea Rutiera Romana - ARR
-conducatorul autovehiculului care transporta marfa periculoasa sa detina
permis de conducere cu o vechime mai mare de un an de la data eliberarii
acestuia.
Competentele pe care le pot dobândi conducatorii auto în urma
absolvirii cursurilor si promovarii examenelor pentru efectuarea
transporturilor rutiere de marfuri periculoase sunt [16]:

 Curs de baza – valabil pentru efectuarea transportului marfurilor

periculoase în altele decât în cisterne;
 Curs de specializare pentru efectuarea transportului marfurilor periculoase
în cisterne;
 Curs de specializare pentru efectuarea transportului marfurilor
periculoase din clasa 1;
 Curs de specializare pentru efectuarea transportului marfurilor
periculoase din clasa 7;
 Se interzice conducatorului de autovehicul care transporta marfuri sau
produse periculoase [17]:
- sa provoace socuri autovehiculului in mers;
- sa fumeze in timpul mersului ori sa aprinda foc la oprire sau stationare, la
o distanta mai mica de 50 m de autovehicul;
- sa lase autovehiculul si incarcatura fara supravegherea sa, a insotitorului
ori a unei alte persoane;
- sa remorcheze un vehicul ramas in pana;
- sa urmeze alte trasee sau sa stationeze in alte locuri decat cele stabilite;
- sa permita prezenta in autovehicul a altor persoane, cu exceptia celuilalt
conducator, a insotitorilor sau a celor care incarca ori descarca marfurile sau
produsele transportate;
- sa pastreze in autovehicul rezerve de combustibil in ambalaje care nu sunt
special confectionate in acest scop;

VI. Pericole asociate transportului de marfuri periculoase

Transportatorul de mărfuri periculoase trebuie să ia măsurile adecvate,

conform naturii şi importanţei riscurilor previzibile, pentru a evita producerea
de daune sau prejudicii şi, dacă este cazul, a reduce la minimum efectele
acestora. Atunci când siguranţa publică riscă să fie pusă în pericol, trebuie să
avizeze imediat forţele de intervenţie şi de siguranţă şi trebuie să pună la
dispoziţia acestora informaţiile necesare pentru acţiunea lor.Transportatorul
este dotat cu o trusă ADR care conţine mijloacele necesare pentru "faza de
intervenţie iniţială" în caz de incident/accident.

Zona producerii unui incident/accident care implică mărfuri

periculoase trebuie atent monitorizată pentru determinarea rapidă a
pericolelor şi luarea tuturor măsurilor de 5 îndepărtare a acestora precum şi
protejarea mediului înconjurător şi a vieţii oamenilor in timpul primei faze de
intervenţie, imediat după respectivul incident. [18]
 Substanțele se pot afla sub formă [19]:
- gazoasă: de ex. oxigen, monoxid de carbon, azot, etc.
- lichidă: soluții acide, bazice, solvenți, etc.
- solidă: oxid de calciu (var nestins), hidroxid de sodiu (sodă caustică),
oxid de siliciu (nisip), etc.
- materii în suspensie- pulberi: suspensie de materii solide în aer,
rezultată din procese mecanice sau prin turbionare (variație ondulatorie a
suspensiilor în funcție de vectorul de viteză); - fumuri : suspensie de materii
solide în aer, rezultată din procese termice şi/sau chimice;
- ceață (aerosoli): suspensie de materii lichide în aer, produsă prin
condensare sau dispersie.
Pericol de explozie şi incendiu [20]:

σ explozivitate σ
Nu doar substanŃele utilizate ca explozivi (supuşi unor reglementări
şi norme speciale) ci şi alte substanŃe, gazoase, lichide sau solide, pot
provoca explozii în amestec cu aerul, în anumite limite de concentraŃie.
Limitele inferioare şi superioare de explozie reprezintă intervalul de
concentraŃii în care amestecul dintre substanŃă şi aer explodează în
prezenŃa unei surse de aprindere. Limitele de explozie pentru gaze şi vapori
se exprimă în % volum. De exemplu benzenul are limitele de explozie 1,2 -
8% (în acest interval de concentraŃie amestecul benzen - aer poate exploda
în prezenŃa unei surse de aprindere). Limitele de explozie pentru solide se
exprimă în mg/mc. Solidele inflamabile prezintă pericol de explozie dacă
sunt dispersate în aer sub formă de pulbere. Valorile limitelor de explozie se
găsesc în literatura de specialitate şi în Fişele Tehnice de Securitate.

σ inflamabilitate σ
Temperatură (punct) de inflamabilitate = temperatura minimă (la
presiune normală), la care un lichid degajă o cantitate de vapori suficientă
pentru a forma cu aerul un amestec inflamabil la contactul cu o flacără sau
scânteie. Cu cât punctul de aprindere este mai coborât cu atât substanŃa este
mai inflamabilă.
Temperatură (punct) de ardere = temperatura începând cu care arderea
iniŃiată într-un amestec inflamabil persistă şi se propagă. Punctul de ardere
este superior punctului de inflamabilitate (cu câteva grade Celsius).
SubstanŃele inflamabile sunt caracterizate în funcŃie de temperatura
(punctul) de inflamabilitate astfel:
- inflamabile - cu temperatura de inflamabilitate peste 21 0C;
- foarte inflamabile (sau uşor inflamabile sau cu inflamabilitate
ridicată) - cu temperatura de inflamabilitate între 0 - 21 oC (sau solide care se
aprind spontan la aer sau se aprind uşor în contact cu o sursă de aprindere şi
continuă să ardă după îndepărtarea sursei);
- extrem de inflamabile - lichidele cu temperatura de inflamabilitate
sub 0 oC şi punct de fierbere sub 35 oC.
Există substanŃe care se autoaprind în contact cu aerul, chiar în
absenŃa unei surse de aprindere (flacără, scânteie, suprafeŃe supraîncălzite).
Temperatura de autoaprindere = temperatura minimă la care o
substanŃă se aprinde spontan în contact cu aerul şi la care arderea continuă
chiar în absenŃa unei surse de aprindere (flacără sau scânteie).
SubstanŃele oxidante (cloraŃi, percloraŃi, azotaŃi, acidul cromic, apa
oxigenată, peroxizii etc) pot degaja oxigen, element ce întreŃine arderea şi
provoacă incendii în contact cu materialele combustibile, în prezenŃa unei
surse de aprindere.

Pericol pentru sănătate [21]:

σ toxicitate σ
Toxicitatea poate fi definită ca proprietatea ei substanŃe de a provoca
efecte negative asupra stării de sănătate.
Toxicitatea este generală, dacă efectul agenŃilor chimici se manifestă
nediferenŃiat asupra organelor.
Atunci când toxicitatea se manifestă asupra unui număr restrâns de
organe acestea se numesc organe Ńintă. Organele Ńintă sunt organele asupra
cărora efectul toxic al unei substanŃe se manifestă cel mai pregnant.
Există trei căi de pătrundere a agenŃilor chimici în organism: Inhalare,
Contact cu pielea, Ingestie.

σ corozivitate σ
SubstanŃele corozive atacă Ńesuturile vii distrugându-le în
profunzime (arsuri chimice).Sunt afectate în principal pielea şi mucoasele
nazale,oculare şi bucale, dar în caz de ingestie este atacat şi tractul gastro-
intestinal,cu consecinŃe foarte grave.
Corozivitatea se manifestă şi asupra materialelor şi este un factor
important în alegerea materialelor de execuŃie a rezervoarelor de depozitare,
a instalaŃiilor tehnologice şi auxiliare precum şi a recipienŃilor de
depozitare a deşeurilor corozive.
Cele mai întâlnite substanŃe corozive sunt acizii şi bazele tari dar în
această clasă intră şi compuşi oxidaŃi (anumiŃi peroxizi, de exemplu).

σ caracter iritant σ
Caracterul iritant al substanŃelor se manifestă :
- la nivelul pielii, de la senzaŃii de înŃepătură, usturime până la
arsuri.
- la nivelul ochilor, cu acŃiuni diferite în funcŃie de produs
(acŃiunea bazelor este mai periculoasă decât cea a
acizilor):conjunctivite, cheratite şi chiar perturbări ale vederii;
- la nivelul bronhiilor, unde produc disconfort respirator însoŃit
sau nu de tuse şi chiar afecŃiuni mai grave cum ar fi edemul
pulmonar, etc.
- SoluŃiile diluate ale agenŃilor corozivi pot avea, în funcŃie de
concentraŃie, caracter iritant.

Substanńe periculoase pentru mediu

Pe lângă efectele negative asupra sănătăŃii şi securităŃii la locul de

muncă proprietăŃile periculoase ale substanŃelor se manifestă şi
asupra mediului înconjurător. Aspectul cel mai important privind
efectele agenŃilor chimici în mediu este potenŃialul de afectare a
stării de sănătate a populaŃiei. Alte caracteristici ce pot avea un
impact asupra mediului sunt mobilitatea, persistenŃa /degradabilitatea,
potenŃialul de bioacumulare, toxicitatea acvatică, etc.
Pentru fiecare clasă de substanŃe au fost stabilite [22]:
- denumirea, printr-un termen consacrat (din păcate, din cauza
traducerilor, în legislaŃia română există neconcordanŃe de termeni
între documente) ;
- definiŃia, care precizează tipurile de substanŃe încadrabile în
clasa respectivă; -simbolul grafic de avertizare, pentru a permite o
identificare sigură şi rapidă a clasei căruia îi aparŃine un agent chimic.
Simbolul grafic de averizare cuprinde :
- simbolul de pericol, constituit dintr-o pictogramă; - semnul grafic,
constituit dintr-o literă, o literă şi semnul +, sau două litere(dintre care
prima majusculă). Semnul grafic contribuie la identificarea neechivocă
a calselor de agenŃi chimici care au acelaşi simbol grafic;
- inscripŃionarea semnificaŃiei acestuia, constituită din unu sau
doi termeni ce descriu pericolul. În general, termenii din
inscripŃionare coincid cu denumirea clasei de agenŃi chimici,
conform definiŃiei. În unele cazuri acelaşi simbol este folosit pntru
mai multe clase de agenŃi, de exemplu simbolurile pentru clasele de
substanŃe toxice sau nocive se aplică şi substanŃelor ce aparŃin
claselor: sensibilizante, cancerigene, mutagenice, toxice pentru
reproducere.
VII. Surse de informare privind riscurile asociate substanłelor

Eticheta
Prima sursă de informare privind riscurile legate de un agent chimic o
constituie eticheta. InformaŃiile furnizate de etichetă constituie minimum
necesar pentru recunoaşterea rapidă a pericolelor şi a măsurilor de securitate.
Fişele tehnice de securitate
Fisele tehnice de securitate oferă informaŃii mai detaliate decât cele de pe
etichetă, referitoare la riscurile legate de agenŃii chimici. Conform legislaŃiei
în vigoare, fişele tehnice de securitate au următoarea structură:
FISĂ TEHNICĂ DE SECURITATE
1.Identificarea substantei. Producător/Importator/Utilizator/Transportor
Denumire: Alte denumiri: Formula chimică: Masa moleculară: Obtinere si
utilizări: Unitatea utilizatoare: 2.Compozitia/informatii asupra componentelor
Componenti Cod Proportia Concentratie admisibilă (Denumire) (Nr.CAS,UE)
(%) (mg/mc) medie vârf
3.Identificarea pericolelor (de aprindere si explozie) Punct de aprindere:
Temperatura de autoaprindere: Limite inferioare de aprindere (% volume în aer
la 760 mm şi 200C): Limite superioare de aprindere (% volume în aer la 760
mm şi 200C): Pericol de aprindere sau explozie
4.Primul ajutor In caz de inhalare: In cazul contactului cu ochii: In caz de
inghitire: Contactul cu pielea
5.Măsuri de prevenire a incendiilor Materiale pentru stingerea incendiilor:
Procedee speciale de stingere a incendiilor
6.Măsuri luate în caz de scăpări accidentale Imprăstieri/scurgeri
7.Manipulare si depozitare
8.Controlul nivelului de noxe/protectie individuală Protectia respiratorie:
Protectia ochilor: 9 Alte mijloace individuale de protectie: Ventilatia: Puncte de
prim ajutor: Echipamentul contaminat: 9.Proprietăti fizice si chimice Punct de
fierbere: Punct de topire: Solubilitate în apă: Aspect si miros: Densitate:
Presiunea vaporilor: Incompatibilităti chimice: Produse periculoase de
descompunere: Conditii de evitat
10.Stabilitate si reactivitate Stabilitate: Polimerizare
11.Informatii toxicologice Cancerogeneză: Riscuri: Organe afectate: Căi
primare de intrare: Conditii medicale agravate de expunerea pe termen lung:
Efecte acute: Efecte cronice
12.Informatii ecologice.Efectele produsului în mediul înconjurător,
persistenta si biodegradabilitatea, toxicitate Efectele produsului în mediu
înconjurător: Toxicitate
 13.Consideratii referitoare la evacuare (captare, neutralizare, deversare
etc.) Eliminare
14.Informatii referitoare la transport Etichetă
15.Informatii referitoare la reglementări speciale
16.Alte informatii [23]
Datele conŃinute de fişele tehnice de securitate completează informaŃiile
obŃinute prin etichetare, dar gradul de detaliere a acestora nu permite aplicarea
tuturor indicaŃiilor fişelor de către angajaŃi, fără a fi asistaŃi de un specialist
(medic de întreprindere, responsabil PSI, tehnolog).