Case pasive

Ce este casa pasivă?

Prima casă pasivă a fost construită la începutul anilor 1990 în Darmstadt, Germania, urmând principiile elaborate de cercetătorul german dr.
Wolfgang Feist. Scopul său primordial a fost scăderea la minim a necesarului de energie pentru încălzire a clădirii. Dr. Feist şi-a atins
scopul prin aplicarea câtorva principii simple combinate în mod judicios.
Pierderea de căldură a anvelopei clădirii scade la nivel minim datorită termoizolației groase de 20-30 de centimetri. Pentru a evita pierderea
căldurii captivate în interiorul anvelopei termice etanşe a clădirii prin aerisirea necontrolată (prin ferestre), o instalaţie performantă de
ventilaţie cu recuperare de căldură (având randament de peste 75%) transferă energia termică a aerului uzat eliminat din spaţiile interioare
aerului proaspăt introdus în clădire. Casa pasivă reprezintă un standard de confort superior: ferestrele – care reprezintă punctul cel mai
vulnerabil al anvelopei termice a oricărei case, deci şi a celor pasive – ne oferă condiţii extrem de confortabile: putem să stăm în
vecinătatea lor fără senzaţie de frig chiar şi în zilele cele mai geroase de iarnă. Graţie sistemului de ventilație putem beneficia toată ziua de
aer proaspăt filtrat de praf şi alergeni. Casa pasivă este deci pasivă datorită calităţii sale de a putea fi încălzită cu un consum minim de
energie – practic prin energie solară –, iar vara temperatura interioară poate fi ţinută sub 25°C fără a utiliza sistem de climatizare, doar prin
sistemul de umbrire.

Prima casă pasivă construită în anul 1991 în Darmstadt-Kranichstein.

Sursă: passivhaustagung.de
Cum devine o casă pasivă? Justificarea sistemului de criterii al caselor pasive
Ne întâlnim frecvent cu "case pasive" care sunt departe de a îndeplini setul de criterii al caselor pasive, aşa cum a fost definit de dr. Feist.
Astfel, nu toate casele bine izolate, echipate cu colectoare solare şi pompe de căldură pot fi considerate case pasive în adevăratul sens al
cuvântului: doar realizarea unor calcule inginereşti temeinice (bilanţ energetic prin PHPP), un proces de proiectare laborios şi o execuţie pe
măsură pot să asigure casei această calitate.
Criteriile exclusive ale caselor pasive sunt următoarele:
 necesarul specific de energie pentru încălzire ≤ 15kWh/m 2an sau
 necesarul specific maxim de energie pentru încălzire ≤ 10W/m 2 şi
 etanșeitate n50 ≤ 0,6 h-1 şi
 necesarul specific de energie primară ≤ 120 kWh/m2an
Bilanţul energetic al caselor pasive se calculează cu programul de calcul Passivhaus Projektierungs Paket (PHPP).
Rezumarea bilanțului energetic al casei pasive. Sursă: passivhuscentrum.se
Conform practicii curente proiectantul prevede aspectele care vor influenţa consumul de energie al clădirii (amplasare faţă de punctele
cardinale, termoizolaţii, detalii) bazându-se pe anumite reguli sau instinctiv, iar beneficiarul va trebui să aştepte primul sezon de încălzire ca
să afle din factura pentru încălzire eficienţa energetică a construcţiei. Faţă de această practică, prin folosirea bilanțului PHPP la proiectarea
caselor pasive şi nu numai, luăm în considerare toate detaliile importante – termoizolaţiile, etanșeitatea, toate tipurile de punţi termice
(soclu, lângă ferestre, etc.), amplasare faţă de punctele cardinale, umbrire (a clădirii, a spaleţilor, a părţilor clădirii), sistem de ventilaţie etc.
Astfel se ştie încă din faza de proiectare care va fi necesarul de energie pentru încălzire şi costurile aferente iar optimizarea elementelor
constructive se poate face în cunoştinţă de cauză. Bilanţul energetic se recomandă a se face în cazul tuturor construcţiilor pentru a nu avea
surprize la achitarea facturilor.

Primul aspect atractiv al caselor pasive: costuri de exploatare scăzute

Cel mai important atu al caselor pasive este fără doar şi poate necesarul specific de energie pentru încălzire care, conform sistemului de
criterii al caselor pasive, nu poate să depăşească 15kWh/m 2. Această valoare trebuie dovedită în mod obligatoriu prin calcule de către
proiectant.
Conform standardelor româneşti actuale, această valoare nu trebuie să depăşească 140 kWh/m2: casele pasive economisesc deci mai mult
de 90% de energie pentru încălzire. Astfel că factura anuală pe încălzirea cu gaz a unei case pasive cu suprafaţa de 150 m 2 va fi de 340 lei,
iar cea a unei case construite conform standardelor în vigoare, cu aceeaşi suprafaţă, va fi de 3000 de lei. Diferenţa dintre cele două are
tendinţă de creştere dacă luăm în considerare creşterea preţului energiei: în urma liberalizării pieţei energetice preţul gazului spre exemplu
creşte cu 10-12% pe an, urmând ca până în 2018 creşterea să însumeze în jur de 80%. Nu este deci nefondată presupunerea că peste
zece ani vom cheltui dublu pe încălzire faţă de situaţia actuală. Revenind la comparaţia anterioară: în 2018 vom plăti 600 lei pentru
încălzirea unei case pasive şi peste 5500 lei pentru încălzirea unei case "tradiţionale".

Al doilea aspect atractiv al caselor pasive: confort termic ridicat şi aer mereu proaspăt
Pe lângă costurile de întreţinere semnificativ reduse, gradul ridicat de confort este cealaltă calitate atractivă a caselor pasive. Contrar celor
vehiculate în legătură cu casele pasive, acestea au sistem de încălzire dar nu de tipul celor cu radiatoare amplasate sub ferestre. Există
două motive: chiar şi la temperaturi exterioare foarte scăzute energia termică necesară pentru încălzire este atât de redusă încât poate fi
introdusă cu ajutorul aerului care intră prin sistemul de ventilaţie. Celălalt motiv pentru care radiatoarele de sub ferestre pot fi eliminate este
calitatea superioară a tâmplăriilor cu trei straturi de geam: suprafaţa interioară a acestora este caldă (min. 16°C) astfel crescând şi suprafaţa
utilă a camerei. Calitatea termoizolantă a acestor tâmplării este atât de bună încât nici în cele mai cumplite zile geroase nu simţim că
ferestrele "trag". Această calitate o au şi pereţii ai căror temperatură niciodată nu scade cu mai mult de 0,5-1°C faţă de temperatura
interioară, chiar şi dacă afară sunt -20°C.
Confortul termic ridicat al caselor pasive îl demonstrează următoarea întâmplare: o echipă internaţională de cercetători a ajuns la
descoperirea că iarna, într-o casă pasivă, temperatura interioară într-o noapte de iarnă nu scade sub 16°C nici dacă ferestrele sunt lăsate
întredeschise.
Casă pasivă proiectată de către firma noastră la Sfântu Gheorghe.

Se pot deschide ferestrele? Ne sufocăm dacă se defectează sistemul de ventilaţie?

Pe lângă confortul termic calitatea superioară a aerului din interior este a doua componentă care asigură gradul ridicat de confort, prin
utilizarea sistemului de ventilaţie. De altfel, aceasta este tema care iscă cele mai multe controverse în rândul celor mai puţin informaţi. Să
luăm temerile pe rând. Poate ideea cea mai des vehiculată este aceea că în casele pasive nu putem sau nu avem voie să deschidem
ferestrele, ba mai mult, ne vom sufoca dacă sistemul de ventilaţie se defectează. Altă idee asemănătoare este cea că trăind într-o astfel de
casă ne rupem de mediul înconjurător, trăim într-un cocon închis ermetic şi respirăm aer artificial.
Sămânţa de adevăr din ideile enumerate anterior este că necesarul de energie pentru încălzire este optim doar în situaţia când schimbul de
aer este realizat de un sistem de ventilaţie cu randament mare, cu condiţia ca ferestrele să rămână închise.
În ciuda tuturor argumentelor, folosirea unei case pasive nu diferă mult de utilizarea unei case "tradiţionale". În măsura în care utilizatorul nu
este satisfăcut de calitatea aerului încălzit care intră în încăperi prin sistemul de ventilaţie, poate să deschidă ferestrele: costurile cu
încălzirea se vor majora cu o fracţiune a costului normal care este extrem de scăzut în cazul caselor pasive (conform calculelor anterioare,
la o suprafaţă utilă de 150 m2, costurile ajung la doar 340 lei).
În cazul foarte puţin probabil al defectării sistemului de ventilaţie-acesta fiind un mecanism foarte simplu – până la reparaţie casa va
funcţiona ca o casă "tradiţională": nu ne sufocăm pentru că deschidem ferestrele. Însă, contrar cazului caselor construite conform
standardelor actuale, nu va apărea mucegai nici dacă renunţăm la aerisire deoarece temperatura de la suprafaţa interioară a pereţilor nu
poate scădea atât de mult încât să apară punctul de rouă şi implicit, condens.

Sistemul de ventilaţie este nesănătos?

Sistemul de ventilaţie caracteristic caselor pasive nu este sistem de climatizare. Folosirea acestor instalaţii nesănătoase şi consumatoare
de energie nu este necesară la casele pasive termoizolate şi umbrite corespunzător, în condiţiile noastre climatice, deoarece temperatura
interioară nu depăşeşte 25 °C, considerat pragul de confort termic vara. În conductele de aer nu poate apărea mucegai deoarece peste tot
unde acestea trec prin medii reci, sunt termoizolate şi izolate cu barieră contra vaporilor. Astfel umiditatea din aer are nu poate condensa şi
astfel favoriza apariţia mucegaiului. Aerul care intră în spaţiile interioare este aerul din exterior care este filtrat de praf şi polen şi încălzit de
aerul evacuat, cu care însă nu se amestecă. Admisia aerului în încăperi se face discret, fără zgomot şi cu viteză redusă.

Cât costă o casă pasivă?

În România nu există experiențe credibile în ceea ce privește costurile de realizare ale unei case pasive. Cu toate acestea, costurile
suplimentare implicate de construcția unei case pasive pot fi calculate ușor. Costurile suplimentare sunt termoizolațiile mai groase,
tâmplăriile speciale și sistemul de ventilare cu recuperare de căldură. Casa pasivă implică și costuri în ”minus”: Într-o casă pasivă nu este
necesar să realizăm o instalație de încălzire cu radiatoare, nici coș de fum. Experiențele din Ungaria arată că, la prețul de 600 euro+TVA se
pot realiza case pasive.