Evaluare la disciplina biologie an universitar 2011/2012

Cand este necesara o transfuzie de sange?

Este nevoie de o transfuzie de sange atunci cand s-a pierdut o cantitate

semnificativa de sange sau cand organismul nu poate reface cantitatea de sange
pierduta sau pierde in continuu un component important al sangelui.
Sangele se poate pierde in:
- accidente sau interventii chirurgicale majore
- boli care pot duce la pierderi de sange (hemoragii), ca ulcerul gastric activ
- boli ce distrug celulele sangelui, ca anemia hemolitica sau trombocitopenia
Unele boli, ca hemofilia, impiedica organismul sa produca unele componente ce
lipsesc din sange. Transfuziile sau administrarea componentelor ce lipsesc din
sange sunt folosite in tratamentul acestor boli.
Sangele integral
este rareori folosit
in transfuziile de
sange chiar si
atunci cand este
nevoie de
transfuzii pentru
hemoragii. De
obicei, numai
unele
componente ale
sangelui
(preparate de
sange) sunt
folosite pentru
transfuzii. Sangele are multe componente, incluzand eritrocitele (celule rosii),
plasma, albuminele (proteine), trombocitele si factorii de coagulare.
Care sunt efectele secundare ale transfuziei de
sange?

Desi este imposibila transfuzia de sange fara nici un efect secundar, in tarile in
curs de dezvoltare si in tarile dezvoltate, sangele din transfuzii este, in general,
necontaminat (fara nici un germene, bacterie, virus etc). Sangele recoltat pentru
transfuzii este testat cu grija pentru microorganisme patogene (care pot
produce boli). Transmiterea de boli prin transfuzii de sange este foarte rara in
zilele noastre si s-a constatat ca sunt sanse de 1 la 1.000.000 de unitati de
sange transfuzate.
Cel mai important risc intr-o transfuzie de sange este administrarea de sange
cu grupa sangvina incompatibila. Se intampla cam la 1 din 14000 de transfuzii.
Transfuziile de sange cu grupa de sange gresita pot duce la o reactie severa,
uneori amenintatoare de viata.

Chiar si cu grupa de sange corespunzatoare, poate exista o reactie usoara cu,

dispnee (dificultatea in respiratie), durere, palpitatii (batai cardiace rapide),
frisoane si hipotensiune. O reactie usoara la transfuzia de sange este
ingrijoratoare dar este foarte rar amenintatoare de viata cand este tratata
prompt.

Ce sunt grupele de sange si de ce sunt ele importante?

Grupa de sange indica markerii specifici (antigenii) eritrocitelor si plasmei unui

om. Acesti markeri permit corpului sa recunoasca sangele ca fiind propriu. Daca
se foloseste sange cu alt tip de grupa sangvina, sistemul nu il recunoaste ca
propriu si il distruge rezultand o reactie posttransfuzionala. O reactie usoara la
transfuzia de sange este ingrijoratoare dar este foarte rar amenintatoare de
viata atunci cand este tratata imediat. O reactie grava la transfuzia de sange
poate fi fatala.
Cea mai importanta clasificare a tipurilor de grupe de sange este sistemul ABO
si sistemul Rh. Sistemul ABO consta in grupele de sange A, B, AB si O.
Persoanele cu sangele de tip AB sunt considerati primitori universali pentru ca
ei pot primi orice tip de sange din sistemul ABO. Persoanele cu grupa de sange
O sunt numiti donatori universali deoarece pot dona sange persoanelor cu orice
grupa de sange din sistemul ABO. Tipurile de sange din sistemul Rh pot fi Rh
pozitive sau Rh negative. O persoana a carei grupa de sange este A+ are
sange de grupa A din sistemul ABO si Rh pozitiv.
Exista peste 100 de alte subgrupe de sange minore care pot da uneori reactii
usoare la transfuzii si pot determina, foarte rar, reactii severe.

Cum se recolteaza sangele?

Sangele pentru transfuzii este recoltat de la voluntari prin bancile de sange.

Obiceiul de a plati donatorii a fost pus in vigoare pentru a asigura o rezerva mai
mare de sange necontaminat. Inainte de a dona, voluntarii trebuie sa raspunda
asistentilor sociali la cateva intrebari despre starea lor de sanatate, antecedente
(un istoric al bolilor) si posibile expuneri la boli in timpul calatoriilor prin tari
straine, comportament sexual sau abuz de droguri. Doar persoanele care trec
cu bine de acest chestionar au posibilitatea sa doneze.
Dupa recoltare, sangele este testat cu grija pentru prezenta unor
microorganisme patogene si se determina grupa de sange a individului. Daca
exista suspiciunea ca sangele ar putea fi infectat acesta este nefolosit si
aruncat. Marea majoriatate a sangelui care trece de aceste teste este fractionat,
de exemplu in eritrocite, plasma si trombocite, inainte de a fi folosit. Foarte putin
sange integral este folosit pentru transfuzii.
Sangele si componentele lui pot fi pastrate pentru o perioada limitata de timp si
apoi se arunca. De aceea, bancile de sange sunt intr-o continua campanie de
recrutare a donatorilor si incurajeaza participarea regulata a acestora.

Indicatiile transfuziilor de sange

Transfuziile folosesc in tratamentul pierderilor de sange (hemoragiilor) sau

pentru suplimentarea fractiunilor de sange care nu se pot reface.
Tratamentul hemoragiilor

Hemoragiile pot fi rezultatul unor accidente, a unor interventii chirurgicale

majore sau boli care distrug eritrocitele sau trombocitele, doua componente
importante ale sangelui. Daca se pierde prea mult sange (hipovolemie), corpul
nu mai poate mentine o presiune normala a sangelui si intra in soc. Pierderea
de sange scade, de asemenea, si numarul de celule rosii transportoare de
oxigen ceea ce duce la oxigenarea insuficienta a organismului.
Sangele integral este folosit foarte rar pentru tratamentul pierderilor de sange.
In locul acestei proceduri, pacientul primeste fractiunea de sange care ii lipseste
cel mai mult. Daca persoana a pierdut multe eritrocite i se da masa eritrocitara.
Daca are volumul de plasma scazut i se administreaza plasma si alte fluide
pentru a mentine presiunea sangelui. Daca a pierdut foarte mult sange are
nevoie si de factori de coagulare sau trombocite pentru a preveni sangerarile.
Sangele pierdut in timpul unei operatii poate fi recuperat, filtrat si transfuzat
pacientului. Acest procedeu reduce cantitatea de sange nou care ar trebui
transfuzat.

Donarea de sange

Sangele este recoltat de la voluntari care pot dona o data la 8 saptamani.

Pentru a dona sange trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
- varsta de cel putin 17 ani
- greutatea de cel putin 50 kg
- sanatos clinic
Centrele de donare au 5 etape de protectie a rezervelor de sange impotriva
infectiilor:
- screeningul donatorului. Pentru a dona sange trebuie completat un
chestionar despre starea de sanatate, antecedente (istoria bolilor), calatoriile in
tari unde sunt frecvente anumite boli si despre comportamentele care pot creste
riscul de a contacta unele boli, ca sexul neprotejat si consumul de droguri. Se
verifica temperatura corpului, tensiunea arteriala si volumul de celule rosii
(eritrocite) dintr-o mostra de sange. Nu poate dona sange persoana care nu
face fata acestor teste de screening, care poate fi expusa unor boli infectioase
sau este anemica
- listele donatorilor respinsi. Organizatiile care recolteaza sange trebuie sa
pastreze liste cu numele persoanelor care sunt respinse pentru totdeauna din
programul de donatii. Potentialii donatori trebuie sa fie cautati si pe aceste liste.
Pe listele donatorilor respinsi se afla oameni care au avut cancere de diferite
tipuri, care au avut dupa varsta de 11 ani sau au risc crescut pentru SIDA
- testarea sangelui. Dupa donare, fiecare unitate de sange este verificata
pentru unele boli cu transmitere prin sange, ca de exemplu hepatita B, hepatita
C sau . Daca este gasita vreo boala, sangele este aruncat
- carantina. Sangele donat este pastrat separat si nu poate fi utilizat decat
dupa ce trece cu bine toate aceste teste
- asigurarea calitatii. Centrele de transfuzii trebuie sa tina evidente stricte
asupra fiecarei unitati de sange. Daca apare o problema la donarea unei unitati
de sange, centrul de transfuzii trebuie sa avertizeze centrele de donare si sa
colaboreze pentru rezolvarea problemei.

A dona sange pentru propria utilizare

Persoanele care urmeaza sa fie supuse unor operatii si este posibil sa aiba
nevoie de transfuzii de sange, ar trebui sa ia in considerare donarea de sange
sau recoltarea propriului sange inainte de operatie (transfuzie autologa). Multi
oameni iau in considerare aceasta optiune pentru a se proteja de unele boli cu
transmitere prin sange sau de reactiile de incompatibilitate asociate cu
transfuziile de sange.
Nici transfuzia autologa nu este lipsita de riscuri. Cele mai multe probleme care
apar, indiferent de tipul de transfuzie, sunt rezultatul unor greseli administrative,
si anume transfuzia cu grupa de sange necorespunzatoare. Aceste tipuri de
greseli sunt rare, dar pot duce la administrarea unei alte unitati de sange decat
cea pe care a donat-o persoana inainte de operatie. De asemenea, este posibil
ca donarea inainte de operatie sa creasca riscul de necesitate a unei transfuzii
in timpul operatiei pentru ca sangele nu a avut destul timp sa se refaca.
Grupele de sange

Sangele este clasificat in functie de prezenta sau unor markeri specifici

(antigene) de pe celulele rosii si din plasma, care permit sangelui sa fie
recunoscut ca propriu. Daca se introduce in circulatie alta grupa de sange,
sistemul imun nu-l recunoaste si il distruge rezultand o reactie posttransfuzie.

Sitemul ABO

Sistemul ABO consta in grupele de sange A, B, AB si O. Persoanele cu sangele

de tip AB sunt considerati primitori universali pentru ca ei pot primi orice tip de
sange din sistemul ABO. Persoanele cu grupa de sange O sunt numiti donatori
universali deoarece pot dona sange persoanelor cu orice grupa de sange din
sistemul ABO. Incompatibilitatea cu grupele ABO si Rh este responsabila de
cele mai serioase, uneori fatale, reactii la transfuzii.
Sistemul Rh clasifica sangele ca Rh pozitiv sau Rh negativ si se bazeaza pe
prezenta sau absenta factorului Rh in sange. Persoanele cu Rh pozitiv pot primi
sange Rh negativ; persoanele cu Rh negativ vor avea o reactie la transfuzie
daca vor primi sange tip Rh pozitiv. Reactiile la transfuzii cauzate de
incompatibilitate Rh pot fi grave.
Grupele de sange minore

Exista mai mult de 100 de subtipuri de grupe de sange. Majoritatea au un efect

minor sau nici un efect in timpul transfuziilor, dar unele dintre ele pot fi cauza
principala a unor reactii usoare la transfuzie. Reactiile usoare sunt ingrijoratoare
dar, daca sunt tratate rapid sunt foarte rar fatale.

Riscurile transfuziei de sange

Riscurile transfuziilor de sange includ reactiile la transfuzii (reactii mediate

imun), reactiile nonimune si infectarea sangelui.

Ractiile mediate imun

Recatiile mediate imun apar cand sistemul imunitar ataca fragmente din
sangele transfuzat sau cand sangele transfuzat este cauza unor reactii alergice.
Majoritatea reactiilor la transfuzii apar datorita erorilor de compatibilitate a
sangelui primitorului cu sangele transfuzat. Aceste erori administrative pot
apare datorita etichetarii gresite a unitatilor de sange sau a etichetelor nelizibile.
Se depune mult efort pentru prevenirea acestui tip de erori care intervin
aproximativ o data la 14000 de transfuzii. Chiar si administrarea grupei de
sange corespunzatoare poate duce la reactii usoare post-transfuzionale.
Aceste reactii pot fi usoare sau severe. In majoritatea cazurilor, cele usoare nu
sunt fatale daca se intervine la timp. Totusi si reactiile usoare pot fi
ingrijoratoare. Reactiile severe pot fi fatale.
Exista cateva reactii mediate imun.
- reactiile febrile nehemolitice produc febra si frisoane fara hemoliza (fara
distrugerea celulelor rosii). Aceasta este cea mai frecventa reactie post-
transfuzionala. Poate apare chiar si atunci cand sangele a fost compatibil si
corect transfuzat. Cu cat mai multe tranfuzii primeste un om cu atat mai mult
creste riscul aparitiei unei astfel de reactii
- in reactiile hemolitice, celulele rosii transfuzate sunt distruse de sistemul
imun al persoanei primitoare. Aceasta reactie are loc cel mai frecvent in cazul
incompatibilitatii de grupa sanguina ABO sau Rh, dar mai pot fi implicate si
unele dintre subtipurile minore de sange, cazuri in care reactiile pot fi fatale
- reactiile alergice pot fi severe sau usoare. Reactiile alergice usoare pot
include (mancarimi), urticarie si wheezing (respiratie dificila). Reactiile alergice
severe pot include socul anafilactic, un raspuns fatal
- o reactie imuna la trombocite, in sangele transfuzat, duce la distrugerea lor.
Persoanele care dezvolta o astfel de reactie pot avea dificultati in gasirea unui
sange care sa nu dea aceasta reactie
- in ocazii rare o reactie imuna posttransfuzionala poate ataca plamanii
primitorului (transfuzia cu reactie incrucisata si insuficienta respiratorie acuta).
Duce la dificultate la respiratie si alte simptome. Majoritatea se refac complet
dupa o astfel de reactie.

Reactii nonimune

Reactiile nonimune implica alterari fizice ale sangelui datorita transfuziei.

-hipervolemia (supraincarcarea circulatorie) apare cand se administreaza prea
multe lichide in timpul transfuziei, in mod special in cazul in care primitorul nu a
pierdut sange inaintea transfuziei. Hipervolemia poate necesita tratament cu
(diuretice) care sa creasca diureza (eliminarea de urina) pentru a ajuta corpul
sa elimine lichidul in exces
-supraincarcarea cu fier (posttransfuzionala) apare cand este transfuzata o
cantitate mare de sange integral sau de celulele rosii. Cand celulele rosii mor,
fierul din hemoglobina este eliberat si este stocat in corp. De vreme ce fierul
este eliminat foarte incet de organism, cantitatile mari de fier care ajung in corp
pot depasi capacitatea acestuia de a-l stoca. Supraincarcarea cu fier poate fi
tratata cu medicamente fixatoare de fier.

Transmiterea de boli infectioase

Transmiterea unor boli infectioase virale ca hepatita B, hepatita C sau HIV prin
transfuziile de sange, a devenit rara datorita masurilor luate de asociatii
specializate asupra recoltarii, testarii, pastrarii si transfuzarii sangelui.
Transmiterea unor boli infectioase posttransfuzionale in tarile dezvoltate si in
curs de dezvoltare apare doar o data la 1.000.000 de unitati transfuzate. Riscul
unei infectii cu o boala cu transmitere prin sange este mai mare in tarile mai
putin dezvoltate. Este posibil ca sangele, in special trombocitele, sa fie
contaminat in momentul donarii sau dupa acest moment. Transfuzia cu sange
infectat duce la (sange contaminat cu bacterii). Acest risc este totusi destul de
mic datorita masurilor luate in timpul donarii si la manipularea acestuia. Un risc
mai mare il prezinta transfuzia cu masa trombocitara. Spre deosebire de
celelalte componente ale sangelui, trombocitele pot fi pastrate la temperatura
camerei. Daca exista bacterii, acestea se vor multiplica si vor produce o infectie
dupa transfuzare.

Primirea de sange transfuzat

Inainte de transfuzia de sange, sangele primitorului este testat pentru a

determina grupa de sange. Sangele sau fractiunile de sange care sunt
compatibile cu sangele primitorului vor fi comandate de . Acest sange poate fi
retestat la laboratorul spitalului pentru confirmarea grupei. O mostra din sangele
donatorului este combinata cu o mostra din sangele primitorului pentru a
verifica daca da reactii de hemoliza sau aglutinare.
Inainte de transfuzia propriu-zisa, medicul si asistentele medicale verifica
eticheta de pe punga de sange si o compara cu sangele primitorului a carui
grupa este trecuta in fisa medicala a pacientului. Doar cand toata lumea ajunge
la concluzia ca aceasta este grupa corecta de sange, se trece la transfuzare.
Daca pacientul primeste grupa de sange gresita apare o reactie
posttransfuzionala, usoara sau severa.
Daca pacientul s-a pregatit pentru transfuzie cu propriul sange (donare
autologa), combinarea sangelui nu este necesara, dar eticheta este verificata si
de medic si de asistente pentru a confirma ca este sangele primitorului.
Este necesar un cateter intravenos. Legatura intre cateter si transfuzie este
facuta de un tub si punga cu sange este asezata mai sus de nivelul corpului.
Sangele va trece usor in vena. Medicul sau o asistenta monitorizeaza transfuzia
pentru detectarea incipienta a unor reactii adverse.
Sangele de sinteza

Medicii spera ca in curand sa dispuna de sange de sinteza sau inlocuitoare de

sange. Inlocuitoarele de sange studiate contin substante care transporta
oxigenul (ca perfluorocarbonul) si hemoglobina fara celule-portiunea din
celulele rosii care transporta oxigenul.
Avantajele sunt urmatoarele:
- produsele din sange de sinteza pot fi pastrate pentru perioade mai lungi
de timp. Sangele donat trebuie folosit in cateva saptamani de la donare
- produsele din sange de sinteza pot fi pastrate la temperatura camerei.
Sangele uman trebuie refrigerat pana la utilizare
- nu exista riscul aparitiei de reactii posttransfuzionale datorita
incompatibilitatii grupelor de sange
- produsele din sange de sinteza pot fi sterilizate, eliminand riscul unor boli
infectioase.

Produsele din sange de sinteza testate inca nu sunt ideale, de exemplu ele pot
modifica testele, sunt mult mai repede consumate in organism iar transportorii
de oxigen mai putin eficienti.
Multe din aceste produse sunt fabricate dar, o data aprobate, utilizarea lor va fi
limitata la urgentele cu pierderi mari de sange in urma unor accidente .
BIBLIOGRAFIE

 Transfuzia de sînge ; Serologia grupelor sanguine - sîngele conservat şi

derivatele de sînge/ V. P. Kondi, Emil R. Popescu.
 Kaufmann A (sub redacţia): Propedeutică şi semiologie chirurgicală
pentru medicul generalist, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986.
 www.sfatulmedicului.ro.
 www.wikipedia.ro.
 www.google.ro.