UNIVERSITATEA ”ANDREI ŞAGUNA” din CONSTANŢA

FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE
MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI INTERVENŢIE TERAPEUTICĂ

ANALIZĂ ȘI DEZVOLTARE
PERSONALĂ
Note de curs

Titular disciplină,
lect. univ. dr. Ghiursel REGEP

2015

1
 CUPRINS

Curs 1: SCURT ISTOIC AL CONCEPTULUI DE „DEZVOLTARE PERSONALĂ” /

3
Curs 2: DEZVOLTAREA PERSONALĂ NU SE SCRIE CI SE PRACTICĂ. ILUZIA
”SFÂRȘITULUI ISTORIEI” / 7
CURS 3: LA CE BUNĂ DEZVOLTAREA PERSONALĂ?; TEHNICA MODELULUI /
7

I.TEHNICI DE AUTOCUNOAȘTERE ȘI DE AUTOANALIZĂ / 11

Curs 4: UN AUTOINTEROGATORIU / 11
Curs 5: - DEZVĂLUIREA INCONSTIENTULUI / 13
- TEHNICA: DEPISTAREA TALENTELOR / 15
Curs 6: - TEHNICĂ: AUTOEVALUAREA CONGRUENŢEI / 16
- TEHNICA DE AUTOANALIZA: CARE-ȚI SUNT NEVOILE? / 18
Curs 7: - EXERCIŢIU NLP DE IDENTIFICARE A LINIEI TIMPULUI / 19
- TEHNICA DE AUTOANALIZA: IMAGINAREA PROPRIEI MORTI / 22

II. TEHNICI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ / 24

Curs 8: - TEHNICA: PLAN DE ANCORARE ÎN STĂRI RESURSĂ / 24
- TEHNICA: ANUNŢUL DE MICĂ PUBLICITATE / 25
- TEHNICA: DACĂ AŞ FI BOGAT / 27
Curs 9: - TEHNICA: ZIUA DE VIS / 28
- TEHNICA: AFIRMARE SI PUTERE / 29
- EXERCITIU DE ASERTIVITATE: REZISTĂ FAŢĂ ÎN FAŢĂ / 30
Curs 10: - TEHNICA: DESENAREA PORTRETULUI FIINTEI PE CARE O IUBESC
CEL MAI MULT SI A FIINTEI CARE O DETEST CEL MAI MULT / 32
- TEHNICA SCENARIULUI HIPNOTIC: CALATORIA LA O STANCA / 34
Curs 11: - TEHNICA: UN PROIECT PERSONAL / 38
- TEHNICA: ÎNTÂLNIŢI-VĂ CU DUMNEAVOASTRĂ / 39
Curs 12: - TEHNICA GALAXIILOR / 41
- RECOMANDĂRI, ÎN LOC DE CONCLUZIE / 42

BIBLIOGRAFIE

2
 Nu adevărul este sfânt, ci căutarea de către
fiecare a adevărului propriu! Poate exista un
act mai sacru decât autoanaliza?
Irvin Yalom: Plânsul lui Nietzsche

SCURT ISTOIC AL CONCEPTULUI DE „DEZVOLTARE

PERSONALĂ”

Ideea că oamenii pot (şi trebuie) să se dezvolte este milenară. Trebuie să

remarcăm însă de la început că acest concept are două înţelesuri.
Un prim sens, cel mai vechi şi mai larg, include activități și experiențe
care urmăresc în final să îmbunătățească starea de conștientizare, să dezvolte
talentele și abilităților personale, să ridice calitatea vieții și să contribuie la
realizarea aspirațiilor și viselor personale.
Pentru unii contemporani, români şi occidentali, conceptul de dezvoltare
personală presupune acitivăți informale și poate fi încadrat în înţelesul de "self
help" sau "evoluție personală". Totuşi, dezvoltarea personală nu este limitată la
„autoajutor”.
Astfel, majoritatea religiilor includ elemente de dezvoltare personală cu
acest sens. Printre activităţile definitorii putem menţiona activităţi precum
incantaţiile, rugăciunea, activităţile artistice și artele marțiale (!). Aceste practici
au scopuri diverse, cum ar fi o mai bună sănătate sau un aspect estetic mai
reuşit, dar sunt legate și de "nevoile finale" ale dezvoltării cum ar fi
descoperirea sensului vieții sau trăirea unei vieți fericite.
În Roma și Grecia antică, sunt consemnate tehnici care includ sportul,
dieta, abstinența sexuală, contemplarea, rugăciunea - unele dintre ele fiind
preluate și de religii.
Filosoful grec Aristotel estegânditor cu cea mai remarcabilă influenţă
asupra civilizaţiei europene. În “Etica Nicomahică” el dezvoltarea personală ca
o înţelepciune practică unde practicarea virtuţilor conduc la atingerea

3
“eudaimoniei” de obicei înţeleasă ca “fericire” dar şi ca “înflorire umană”.
Influenţa lui Aristotel se poate regăsi până azi, de ex. în psihologia pozitivă.
În yoga, una din cele şase şcoli tradiţionale ale hinduismului, încă de
aproximativ 3000 de ani se practicau meditația, respirația ritmică, tehnici de
constrângere autovoluntară și postul ca o cale spre autocunoaştere şi „eliberare”
fiindcă tehnicile de dezvoltare personală erau privite ca eliberatoare de traiul
contingent.
Şi în China antică se utilizează tehnici (azi numite tradiționale), precum
exercițiile de control al respirației și energiei qi (!), meditația, artele marțiale,
precum și practici strâns legate de medicină(chineză), cum ar fi dieta, masajul
și acupunctura.
Pentru Orientul îndepărtat este demn de menţionat Confucius (551 - 476
î.C.) care promova necesitatea realizării unităţii dintre dorinţele inimii şi
hotărârile minţii. Ideile lui încă mai influenţează educaţia şi valorile familiei în
Asia de sud est şi nu numai.
În epoca modernă, occidentul capitalist de după al II-lea RM, a valorificat
repede potenţialul intrinsec al conceptului de dezvoltare personală, autori
cunoscuţi fiind Dale Carnegie, Donald Trump, Robert Kiyosaki, Daniel
Goleman, ş.a.
Conceptul de „dezvoltare personală” s-a răspândit și în România
postrevoluţionară tipărilrea şi promovarea lucrărilor autorilor menţionaţi dar şi
prin apariţia unor autori români (de ex. Dan Seracu). Aceste lucrări promoveayă
alături de abordări şi recomandări teoretice şi aplicaţii şi exerciţii practice
răspândite prin materiale audio-video.„Fenomenul internet” a dat în prezent un
nou imbold consumului de literatură de „dezvoltare personală” apărând
„Blogurile de dezvoltare personală” care se întrec în a atrage vizitatorii pe site-
uri, fiindcă prestigiul şi puterea blogger-ului creşte direct proporţional cu nr. de
accesări. Sunt notorii azi unii autori precum Paul Melinte, Adrian Răulea sau

4
Florin Roşoga şi bloguri precum „Lupta mea”, „Cheia Succesului”, Concediază-
ţi Şeful" ş.a.
Totuşi, nu acesta este înţelesul şi scopul cursului nostru. Pentru psihologi
sensul sintagmei “dezvoltare personală” este mult mai profund şi mai
legitimatştiinţific.
După cum poate remarca orice om de bun simţ, nu poţi vorbi de
“dezvoltarea personală” a unui individ tulburat1.
Primul care a fost preocupat de validitatea psihologului/psihoterapeutului nu a
fost nimeni altul decât S. Freud. După cum se ştie, el se autoanaliza intens şi a
observat mai multe fenomene în relaţia cu pacienţii şi ocazional unele dintre el
l-au îngrijorat. Se pare că era intens preocupat de deontologia actului terapeutic
şi astfel a descoperit rezistenţele, atenţia flotantă, transfer şi nevroză de transfer.
Dacă în ce-l priveşte a avut certitudinea de validare(morală şi clinică) nu la fel
s-a întâplat cu alţi discipoli ai săi. În cazul lui Şandor Ferenczi (1873-1933) un
psihanalist de origineungură, evenimentele au dus la luarea unei decizii. Către
Şandor Ferenczi erau îndrumate cazurile cele mai dificile din cazuistica
psihanalitică a vremii.Experienţa extrasă din tratamentele cazurilor limită şi ale
pre-psihoticilor, ca şi caracteristicile sale personale au favorizat elaborarea unei
opere originale, axate pe problemele clinice ridicate de cazurile aflate la limitele
analizabilului. În aceste condiţii, Ferenczi concepe şi aplică prin anii 1918
celebra “tehnică activă” în care utilizează schimbări de rol şi atingeri fizice
“non-erotice” între el şi pacienţii săi, propunând o relaţie de tip nou care astăzi
este denumită “intersubiectivism”. Inovaţia esenţială a lui Ferenczi2, a fost
faptul că el încearcă să scoată analistul din poziţia de autoritate şi putere, oferită
de neutralitatea sa (binevoitoare dar) intangibilă şi să-l pună în locul unei fiinţe
empatice, egală în plan uman cu “celălalt” adică cu pacientul. Psihanalistul se
postează astfel în poziţia cuiva care are (ne)voie să primească şi să dea afecţiune
1
Fiindcă pur şi simplu ai putea să-i dezvolţi tulburarea.
2
Psihanaliştilor vremii, care trăiau încă parţial sub imperiul modelelor culturale “schizo-paranoide” ale epocii,
le-a fost imposibil să tolereze o asemenea îndrăzneală.

5
şi, mai ales, în postura de a accepta dreptul pacientului de a-şi exprima atitudini
critice şi negative faţă de terapeut. Vedem în aceasta atitudine, inspiraţia
vizionară a lui Ferenczi care anunţă psihoterapia experienţială de mai
târziu.Totuşi, acest succes al lui Ferenczi ar fi fost imposibil fără intervenţia lui
Freud perntru că mai sus menţionatele atingeri fizice “non-erotice” şi
“intersubiectivismul” său au ridicat în epocă întrebări privind caracterul
therapeutic al comportamentului psihanalistului menţionat. Se pare că obişnuia
să plângă împreună cu pacienţii săi ceea ce este şi azi un comportament
neprofesionist. Fred a considerat că înainte de a deveni psihoterapeuţi,
psihanaliştii trebuie să devină clienţii unei “psihanalize didactice”. Ferenczi a
fost primul care a parcurs-o.După cum se observă, aici se punea problema
integrităţii clinice şi morale a psihoterapeuţilor.
Această idee a fost dusă mai departe de Alfred Adler(1870–1937) şi Carl
Jung (1875–1961) astfel născându-se conceptual de analiză şi dezvoltare
personală de azi.
Alfred Adler a refuzat să limiteze psihoterapia la analiză făcând un punct
important din atingerea aspiraţiilor. El a propus numeroase concepteprecum
sensul vieţii şi stilul de viaţă.
Jung contribuie la dezvoltarea personală cu concepul de individuaţie în care
vede efortul individului de a ajunge la echilibrul sinelui şi atingerea
“integrităţii”.
Daniel Levinson (1920–1994) dezvoltă conceptual de stagii ale vieţii
incluzând o perspectivă socială. El spune că oamenii se dezvoltă în lumina unor
aspiraţii pe care el le cuprinde în “Visul” omului.
Albert Bandura (1925-) vorbeşte azi în termini de autoeficienţă care
izvoreşte din autoîncredere. Autoîncrederea este un foarte puternic predictor
pentru succes.

6
 În 1998 Martin Seligman încearcă să facă fericirea accesibilă fiecărui om,
aceasta, alături de curaj, optimism, abilităţi de relaţionare, onestitate şi
perseverenţă fiind cele mai bune arme de luptă împotriva tulburărilor mentale.
În ce ne privește, am ales să nu vorbim de școli, curente și orientări în
psihologie așa cum fac multi autori psihologi cînd vorbesc de dezvoltare
personală, ci să prezentăm exerciții și tehnici relativ simple sau nu, care să ne
fie utile pentru cunoaștere și dezvoltare.

Dezvoltarea personală nu se scrie ci se practică. Iluzia ”Sfîrșitului-istoriei”

Foarte frecvent chiar cei mai educați oameni, cad în iluzia că evoluția lor
s-a încheiat și că mai mult de atât nu vor mai putea evolua la nivel de sine.3
Atunci când acești oameni privesc înapoi la sinele lor de adolescent, de la
vârsta de mijloc, ei sunt amuzați sau necăjiți că au crezut odată că sinele lor de
adolescent este atât de matur; apoi fac aceeași eroare de a presupune că sinele
lor de vârstă mijlocie, este nivelul final de maturitate și dezvoltare personală. Ca
seniori, se uită înapoi la sinele lor de vârstă mijlocie, cu aceeași mirare. Din nou
crezuseră ca nivelul de maturitate și dezvoltare era încheiat la vârsta de mijloc,
și fac din nou aceeași greșeală de a presupune că nici o creștere semnificativă
sau schimbarea nu este posibilă pentru viitor.
Această iluzie este conceptualizată sub numele de ”iluzia sfîrșitului-
istoriei” (end-of-history illusion – engl. orig.).

La ce bună Dezvoltarea personală? Paşii simpli pentru o dezvoltare

personală armonioasă
Dezvoltarea personală înseamnă să devii conştient de abilităţile şi
competenţele pe care le ai, pentru a reuşi să îmbini armonios viaţa profesională
cu cea personală.
3
Cu alte cuvinte, ajunși la o vîrstă și un nivel de educație, ei ajung să creadă că nu vor mai putea evolua
semnificativ și că viața nu le mi poate procura surprize.

7
Formula de succes în dezvoltarea personală are trei etape:
• conştientizează că iţi poţi depăşi limitele;
• încearcă să te cunoşti mai bine;
• treci de la scopul personal la dezvoltarea competenţelor.

Există câţiva paşi simpli care te pot ajuta să obţii o dezvoltare

personală armonioasă:
1. Scopul personal: Cine sunt? Încotro mă îndrept? Pentru ce trăiesc?
Răspunsurile pe care le dai la aceste întrebări reflectă stilul tău de viaţă şi iţi pot
da indicii despre:
• Ce gândeşti despre viaţa ta;
• Care ai vrea să fie efectele în dezvoltarea personală;
• Cum ai putea evolua în viaţă şi carieră.
2. Obiectivul personal: Ce rezultate (măsurabile) doresc să obţin pe termen
scurt? Stabilirea unui obiectiv este primul pas concret în dezvoltarea personală.
Atât timp cât obiectivele stabilite sunt realizabile şi te motivează, succesul nu va
întârzia să apară.
3. Acţiuni de îmbunătăţire: Cum pot să obţin performanţe?
Ceea ce trebuie sa faci se reflectă:
• în viața profesională - printr-o bună cunoaştere a organizaţiei din care faci
parte, a scopului acesteia şi a cerinţelor jobului;
• în viața personală - prin identificarea mediului si a paşilor pe care îi ai de
parcurs până la dezvoltarea personală.
Drumul către dezvoltarea personală şi, implicit, către succes este la îndemâna ta.
Pe măsura ce analizezi şi înţelegi ceea ce ai, ceea ce doreşti si poţi
obţine, rezultatele vor fi reale și cariera ta va urma o cale ascendentă.

8
 Parcurgerea Cursului ne va ajuta să adăugăm câte ceva la ceea ce știm4
despre (direcții al dezvoltării personale):
- rolurile pe care le avem fiecare în viața de zi cu zi;
- valorile care ne ghidează viața;
- angajamentele pe care ni le asumăm conșient sau inconștient;
- puterea obiceiurilor asupra noastră;
- cele 4 direcții ale dezvoltarii personale (fizic, emoţional, mental, spiritual);
- cum să ne dezvoltăm inteligența emoțională;
- cum să ne creștem încrederea în noi;
- tehnicile de productivitate personală;
- cum să ne motivăm corect;
- cum să ne controlăm dialogul mental;
- cum să ne organizăm timpul mai bine;
- cât de importantă este rețeaua de relații interpersonale;
- cum să avem mai multă energie;
- obiceiurile sănătoase ale oamenilor de succes;
- cum să fim mai echilibrați;
- greșeli pe care le fac cei care vor să se dezvolte.

TEHNICA MODELULUI
Deseori tehnica modelului (sub forma povestirii terapeutice uneori) se
dovedește foarte utilă pentru creșterea și dezvoltarea personală. Iată o povestire
care s-ar putea dovedi utilă la început de drum:
“Se spune că erau trei prieteni 5 care îşi doreau să urce un munte. În vârful
acestuia trăia un bătrân înțelept pe care îşi doreau să-l cunoască. La un moment
dat ajung ei la o răscruce, iar fiecare și-a ales să-şi aleagă o altă cărare.
Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole,

4
și putem să punem în practică…
5
Din: Arta dezvoltarii personale, de Florin Roșoga, sursa www…

9
dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai rapid.
A doua cale nu era la fel de abruptă, însă străbătea un canion îngust şi
accidentat.
Iar cel de-al treilea a ales o cărare mai lungă, ce ocolea muntele şerpuind în
pante line.
După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de
răni sângerânde. Nerăbdător s-a aşezat să-şi aştepte prietenii.
După o altă săptămână, ameţit de vânturile puternice care i se împotriviseră,
ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând.
Trecură alte două săptămâni și sosi cel de-l treilea, cu faţa strălucindu-i de
fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară.
Ceilalţi doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de
aşteptat, în timp ce drumul celui de-al treilea părea să fi fost o adevărată plăcere.
Aşa că, odată ajunși la bătrân, l-au întrebat care drum era cel mai bine ales.
– Ce ai învăţat tu? îl întrebă el pe primul.
– Că viaţa este grea şi plină de pericole şi greutăţi; că este plină de suferinţă şi
adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni. Că pentru fiecare pas
înainte, trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar…
am ales eu calea cea mai bună către tine?
– Da! ai ales bine… Iar tu, tu ce ai învăţat? îl întrebă pe al doilea.
– Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale; că uneori pot să pierd drumul,
ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea,
reuşesc până la urmă. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
– Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întrebă pe ultimul.
– Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am răbdare. Că,
dacă privesc cu înţelegere, viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt
primit cu bucurie să iau parte. Că iubirea care mă înconjoară din toate părţile
îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales
eu calea cea mai bună către tine?

10
– Da! ai ales bine…
Uimiţi de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Şi au
înţeles, în sfârşit, că la orice răscruce pot alege … iar viaţa fiecăruia este
rezultatul alegerilor făcute.”

Înțelepciunea acestei tehnici este deci, că ea îți lasă libertatea să alegi

drumul, alegând astfel cine vrei să fii.

I. TEHNICI DE AUTOCUNOAȘTERE ȘI DE
AUTOANALIZĂ

Mintea omului seamănă cu o magazie căreia putem să-i facem inventarul,

studiind unul câte unul obiectele pe care le conţine. Sigmund Freud spunea că
"psihanaliza se învaţă mai ales pe propria persoană, prin analiza propriei
personalităţi".

1. UN AUTOINTEROGATORIU6

Să începem cu un examen de conştiinţă.

Închipuiţi-vă că vă aflaţi înaintea unei oglinzi magice, în stare să reflecte esenţa
a ceea ce sunteţi, şi observaţi ce "vedeţi" în ea.
- Sunt timid?
- Sunt agresiv?
- Sunt nepăsător?
- Sunt hipersensibil?

6
După Roberti, Andree (2007), Cum să te psihanalizezi singur, Ed. Trei, București, p.23-25.

11
- Exista vreun om faţă de care am, fără nici un motiv, o profundă antipatie?
- Mi se pare că sunt simpatic?
- E vina cuiva că n-am putut până acum să realizez ceea ce mi-am dorit?
- E vina cuiva că n-am reuşit în viata (E cineva vinovat pentru eșecurile mele? -
de exemplu în viata profesionala, în dragoste etc.)?
- Sunt intransigent?
- Sunt slab?
- Le reprosez parintilor educatia pe care mi-au dat-o?
- Fac abuz de alcool?
- Fumez prea mult?
- Iau somnifere că să pot dormi?
- Iau tranchilizante?
- Beau prea multă cafea?
- Evit să sun un prieten (ca să aflu ce mai face şi să mai discut cu el), de teama
să nu-l deranjez?
- Mă consider mai inteligent decât prietenii mei, dar neapreciat la adevărata mea
valoare?
- Cred în destin?
- Îi critic pe tinerii din ziua de azi?
- Critic generaţia parintilor mei?
- Critic comportamentul adoptat de sexul opus?
- Critic societatea actuală şi sunt convins că nimic n-o vă putea schimba?
- Mi se pare ruşinos să-mi schimb ideile?
- Sunt ateu?
- Sunt credincios practicant?
- Sunt superstiţios?
- Sufăr de insomnii?
- Dorm mai mult decât e nevoie?
- Mănânc mult?

12
- Mi se pare că se vorbeşte prea mult despre sexualitate?
- Consider că nu se vorbeşte niciodată îndeajuns despre sexualitate?
- Mi se face deseori mila de mine?
Acest prim examen vă va permite să obţineţi o serie de date care vă vor ajuta
să vă delimitaţi bazele personalităţii. Întrebările sunt numeroase, aşa că vă fi
arhisuficient să răspundeţi în fiecare seară la cel mult zece dintre ele. Dacă vă e
greu să vă concentraţi, notaţi-le şi daţi-vă răspunsul pe caietul de observaţii.
Aceste întrebări, la care pot fi adăugate încă multe altele, nu au răspunsuri
bune sau rele, căci nu e vorba de un concurs, ci de o metoda de reflecţie, de a ne
judeca pe noi înşine şi de a ne face o imagine cât mai clară a ceea ce suntem în
realitate.

DEZVĂLUIREA INCONSTIENTULUI

Cum să facem că să aflăm ce ne poate dezvălui Inconstientul?7

Lăsând deoparte cazul celor ce preferă să consulte un psihanalist, să vedem în
ce fel trebuie să procedeze cel care, cu toată modestia, hotărăşte să se aşeze faţă
în faţă cu sine însuşi. Pentru asta, vă avea nevoie să se folosească de Eu, adică
de acea parte din structura sa psihică ce intervine în mod conştient şi voluntary
pentru a impune un program.

Iată câteva recomandări:

1. Încercaţi să găsiţi o explicaţie pentru lucrurile care vi s-au întâmplat în
trecut, chiar dacă asta ar putea părea neimportant. Întrebaţi-vă fără teamă: de
ce am luat o decizie sau alta? Trecutul e trecut; prin urmare, ar fi logic să daţi
dovadă de o anumită obiectivitate, de o anumită capacitate de judecată în ceea
ce-l priveşte. Totuşi, s-a constatat că nu e deloc aşa, deoarece în inconştient
vechile nedreptăţi continuă să ne macine, că şi cum s-ar fi petrecut ieri, iar
7
Roberti, Andree p.34-36:

13
încurcături care au avut loc cu mult timp în urmă tot ne mai fac să roşim.
Trebuie să înfruntaţi cu curaj, unul câte unul, toate lucrurile care vă sunt
dezagreabile. Nu încercaţi să vă minţiţi singuri, pentru că ar fi stupid.

2. Străduiţi-vă să vă placă persoanele care vi se par dezagreabile şi, de

asemenea, de fiecare dată când vă simţiţi ameninţaţi de gânduri pesimiste,
încercaţi să vedeţi partea bună a lucrurilor, căci, de fapt, nu există nimic care
să nu aibă şi o parte pozitivă. Să presupunem, de exemplu, că vă pătaţi o haină
cu cerneală. Prima reacţie este de enervare: dar dacă vă gândiţi că, de fapt, nu
vă plăcea deloc culoarea hainei şi că pata ar fi un bun pretext s-o vopsiţi ori să
vă luaţi ceva nou, atunci veţi accepta mult mai uşor întâmplarea. Şi încă un
exemplu: să presupunem că vă lăsaţi cuprins de frica de a fi concediat. Aceasta
teama nu vă servi decât la scăderea randamentului la serviciu şi la creşterea
posibilităţii unei concedieri; pe de alta parte, dacă încercaţi să vă convingeţi că
nu aveţi de ce să vă temeţi şi, chiar dacă aţi avea, concedierea nu ar fi sfârşitul
lumii, pentru că puteţi oricând să vă găsiţi o slujba mai bună şi mai bine plătita,
atunci angoasa de care suferiţi ar putea dispărea.

3. Încercaţi să notaţi tot ce vă trece prin cap, fără să vă gândiţi prea mult şi
fără să vă străduiţi să găsiţi o explicaţie logică pentru gândurile respective.
Evident, este vorba de gândurile care au un oarecare conținut emoțional, vi se
par deosebite. Aceasta se poate face tinând un Jurnal intim format hârtie sau
electronic pe laptop, tabletă sau smartfone.

4. Gândiţi-vă la copilăria dumneavoastră. Dacă, în mod instinctiv, există vreo

amintire care vă deranjează, încercaţi să v-o amintiţi în cele mai mici detalii, cu
fidelitate faţă de propria persoană, fără să încercaţi să vă minţiţi, ori să inventaţi.

14
5. Reflectaţi la defectele pe care le aveţi, faceţi o listă cu ele şi întrebaţi-vă
care sunt cele mai noi. Străduiţi-vă să aflaţi de ce, cum şi când au apărut. Poate
că le veţi găsi cauzele şi, astfel, un mod de a vă descoperi adevărata
personalitate.

6. Nu vă temeţi să vorbiţi cu alţii despre îndoielile dumneavoastră, mai ales

dacă aceştia nu sunt prieteni sau apropiaţi. Orice ocazie e bună pentru a porni
un dialog; aceste confidențe vă vor fi benefice, chiar cu riscuI să fiţi crezuţi
pisălogi de către cei ce vor fi nevoiţi să vă asculte. Adesea, unele lucruri devin
conştiente dintr-odată, stimulate de discuţia purtată cu un străin.

2. TEHNICA: DEPISTAREA TALENTELOR

Pregătire: nici un fel.

Timp necesar: 5 minute.
Indicaţii: nimic.
Frecvenfă: anual.
Este vremea să faceţi o autoevaluare. Treceţi în revistă activităţile pe care
le desfăşuraţi în prezent la locul de muncă şi în viaţa personală. Lăsând deoparte
modestia, la ce sunteţi foarte bun? De la ce activitate aţi avut feed-back pozitiv?
Faceţi o listă cu note despre talentele dumneavoastră. Nu diferenţiaţi domeniul
afacerilor de cel social: toate sunt talente. Acum extindeţi perioada. Ce făceaţi
în mod remarcabil acum câţiva ani şi nu aţi mai făcut de atunci? De asemenea,
proiectaţi-vă în viitor. Există oare un domeniu de care nu v-aţi ocupat şi în care
credeţi că aţi avea succes? Nu este vorba despre visuri imposibile, ci despre
vreun talent pe care simţiţi că îl puteţi dovedi dacă vi se dă ocazia. S-ar putea să
fie nevoie de o reorganizare a listei, combinând elementele similare ivite din
surse diferite.

15
Feed-back: Rostul părţii referitoare la organizarea timpului din cadrul
dezvoltării personale este de a vă pune la dispoziţie mai mult timp pentru lucruri
pe care doriţi cu adevărat să le faceţi. Unul dintre punctele de pornire folositoare
este zona talentelor pe care le aveţi. S-ar putea ca unele dintre ele să pară inutile,
s-ar putea să existe lucruri la care sunteţi priceput, dar le detestaţi - nu contează,
oricum merită să faceţi efortul să le precizaţi.

Rezultate: Acest exerciţiu stabileşte o listă de talente. O vom folosi ca

informaţie pentru a evolua - păstraţi-o la îndemână, într-un fişier din calculator,
într-o agendă sau într-un anumit dosar.

3. TEHNICĂ: AUTOEVALUAREA CONGRUENŢEI

Următorul test este foloseşte metoda "Q-sort", pentru a evalua congruenţa, o

stare internă de consistenţă pe care Carl Rogers a văzut-o ca fiind importantă
pentru o dezvoltare sănătoasă.8 O mică discuţie este necesară după realizarea
testului. Se completează A înainte de a trece la B!

ANXIOS ATRĂGĂTOR FĂRĂ GRIJI DEPRIMAT

NECINSTIT ENERGETIC NOSTIM FERICIT

CINSTIT INTELIGENT AMABIL LENEŞ

OPTIMIST ORGANIZAT ACTIV SINCER

8
Traducere şi adaptare după http://www.ryerson.ca/~glassman/Qsort.html

16
RELAXAT TRIST SERIOS RUŞINOS

NEGLIJENT PUTERNIC SENIN SLAB

Partea A

Vă rugăm selectaţi 10 adjective din lista de mai jos, care simţiţi că

descriu felul dvs. de a fi. Puteţi să le notaţi pe hârtie. Fiţi cinstiţi cu
dumneavoastră atunci când faceţi selecţia. Unele adjective (precum “ANXIOS”)
pot părea negative dar meşionarea lor vă este de ajutor. După selecţia celor 10
adjective, aranjaţi-le în ordine începând cu cel mai important/semnificativ către
cel mai puţin semnificativ. După ce faceţi lista, pliaţi hârtia şi puneţi-o deoparte.
După ce ne relaxăm puţin ori îndeplinim o altă activitate, trecem la partea B.

Partea B

Sunteţi rugaţi să faceţi aceeaşi selecţie din nou, dar de data aceasta
selectaţi 10 adjective care ar descrie ceea ce aţi dori dvs. să fiţi. De ex. deşi vă
simţiţi ruşinos aţi fi dorit să fiţi extravertit. Uitaţi de lista A. faceţi o nouă listă a
adjectivelor care vă descriu cum aţi dori să fiţi. Acum aranjaţi-le din nou de la
cel mai semnificativ către cel cu o semnificativitate relativă. Faceţi şi acveastă
listă pe hârtie.

Scorare

Luaţi cele două liste A şi B. Asociaţi pe fiecare listă, cifre de la 10 la 1

adejectivelor de la cel mai semnificativ către cel mai puţin semnificativ. Acum
identificaţi adjectivele care nu apar pe ambele liste. Acestor adjective li se va

17
schimba cifra iniţială în zero. Pentru adjectivele care apar în ambele liste se dă
adjectivelor din lista B cifra pe care o au în lista A. Acum aplicaţi formula:

(suma listei A + suma listei B)/(1,1) = scorul final

Scorurile posibile pot merge de la 0 la 100, 100 însemnând potrivire perfectă

între sinele real şi sinele ideal, cu alte cuvinte congruenţă completă. Deşi
procedura este aproximativ la fel de riguroasă ca un coefficient de corelaţie,
acest procedeu nu trebuie folosit pentru diagnostic; el este mai mult util pentru a
vă face o imagine despre diferenţa dintre sinele real şi sinele ideal ca şi concept
ale consilierii centrate pe client.
În mod obişnuit scoruri mai mari de 70 sunt dovada unei crescute
congruenţe. Şi scorurile mari cât şi cele mici pot fi puncte de plecare pentru
discuţii ori cel puţin reflecţie personal.

4. TEHNICA DE AUTOANALIZA: CARE-ȚI SUNT NEVOILE?

Aşază-te mai întâi în cerc împreună cu ceilalţi membri ai grupului,

închide ochii.: Meditează asupra propriei persoane pe tema: „Cine sunt eu cu
adevărat? "; „Care-mi sunt nevoile reale în viaţa de zi cu zi, aici, acum? ". Nu
pierde timpul oferindu-ţi răspunsuri preconcepute, nominalizând nevoi
despre care ai fost învăţat că sunt normale. Caută-ţi propriile dorinţe. Atâta
vreme cât ele - sau măcar o parte din ele - nu sunt satisfăcute, te vei simţi rău în
propria-ţi piele şi doar tu eşti de vină. Continuă să îţi pui întrebări: „Ce nevoi nu
îmi sunt împlinite? Cum aş putea să fac acest lucru.".

Ridică-te încet şi mergi prin cameră privind podeaua şi continuând să meditezi.

Acum, alege-ţi un partener. Aşezaţi-vă faţă în faţă! Stabiliţi un prim contact

18
privindu-vă! Cel care se hotărăşte primul întreabă: „Care sunt nevoile tale? ", iar
celălalt va răspunde.
Daca s-a oprit, reia întrebarea: „Care sunt nevoile tale? ", „De ce anume ai
nevoie acum? ", „De ce altceva ai mai avea nevoie? ". Nu faceţi conversaţie!
Colegul tău se află acolo doar pentru a te asculta şi pentru a te stimula.
Inversaţi rolurile.
II. Dacă ati încheiat această primă etapă, te desparti şi cauti alt interlocutor.
Stabiliţi un prim contact privindu-vă! Cel care se hotărăşte primul întreabă:
„Care sunt nevoile tale? ", „De ce anume ai nevoie acum? ", „De ce altceva ai
mai avea nevoie? ". De data asta, încearcă să mergi un pic mai departe cu
confesările. Exprimă-ţi şi dorinţele mai fanteziste, mai greu de exprimat.
Colegul tău va trebui, pur şi simplu, să te asculte, fără a-şi da vreo părere.
Nimic mai mult.
Nu faceţi conversaţie! Colegul tău se află acolo doar pentru a te asculta şi
pentru a te stimula. Inversaţi rolurile.
III. Dacă ati încheiat această etapă, te desparţi şi cauti alt interlocutor.
Stabiliţi un prim contact privindu-vă! Cel care se hotărăşte primul întreabă:
„Care sunt nevoile tale? ", „De ce anume ai nevoie acum? ", „De ce altceva ai
mai avea nevoie? ". De data asta, încearcă să mergi un pic mai departe cu
confesările. Exprimă-ţi şi dorinţele mai greu de exprimat. Colegul tău va
trebui, pur şi simplu, să te asculte, fără a-şi da vreo părere.
Continuă astfel să explorezi, cu un alt interlocutor, diferitele faţete ale aceloraşi
dorinţe. Inversaţi rolurile.

La încheierea întregului exercițiu vor avea discutii in grupul comun.

Insistenţa te ajută să aprofundezi. Exerciţiul poate dura câteva ore şi se poate

desfăşura pe durata mai multor zile.
Număr de persoane: 2-20.

19
 Durata: mai scurtă (15 minute) pentru afirmarea nevoilor şi mai
lungă (30-60 minute) pentru conştientizarea lor.
Suport material: niciunul9

5. EXERCIŢIU NLP DE IDENTIFICARE A LINIEI

TIMPULUI

Cel mai adesea reprezentarea asupra Liniei Timpului este parţial sau total
subconştientă; pentru a fi clarificată este necesar un ghidaj serios al persoanei,
uneori chiar o uşoară schimbare a stării de conştiinţă a acesteia. Acest ghidaj
poate îmbrăca o formă sau alta, în funcţie de ponderea elementelor vizuale sau
kinestezice în reprezentarea persoanei asupra Liniei Timpului, ceea ce impune o
cunoaştere prealabilă a sistemului de preferinţe şi sinestezii pe care le face
aceasta.
Exerciţiul prezentat mai jos, vizează cele două situaţii tipice care apar,
adică cea în care persoana îşi poate reprezenta mai uşor Linia Timpului pornind
de la elemente de kinestezie sau pornind de la elemente vizuale. Exerciţiul
presupune modificarea stării de conştiinţă a exploratorului (clientul), aşa
realizarea lor cu o altă persoană trebuie făcută doar de specialişti cu o formare şi
o practică psihologică şi psihoterapeutică specifică. Din acest motiv am
prezentat aici doar paşii urmaţi în tehnică, nu şi instructajele complete.
El se înscrie într-o viziune mai largă în noţiunile de pacing (contact) şi
leading (ghidare) şi trebuie să respecte toate cerinţele acestora10.

Exerciţiul
Participanţi: 2 persoane

9
Adaptare după Moreau, A: (1999) Incursiuni în autoterapia asistată
10
Adaptare după Perțea G., Dezvoltarea personală prin tehnici NLP, UEB, sursa www….

20
Roluri: explorator, ghid
Durată: variabilă
Desfăşurare - Paşi
1. Exploratorul este ghidat în defocalizarea de pe stimulii externi şi focalizarea
atenţiei asupra propriei persoane. Această refocalizare se realizează cel mai uşor
pornind de la senzaţiile corporale şi continuând cu deplasarea atenţiei asupra
planului mental. De obicei, o bună focalizare a atenţiei asupra propriei
experienţe şi detaşarea de stimulii exteriori se asociază cu o uşoară modificare a
stării de conştiinţă.
2. Exploratorului i se cere să-şi actualizeze 3 amintiri despre sine din
trecut: una din trecutul apropiat, una dintr-un trecut îndepărtat şi una
intermediară. în legătură cu fiecare i se cere să precizeze: localizarea
spaţială, modul de accesare, modul de rememorare (reexperimentare).
Exploratorul uneşte cele trei amintiri printr-o linie, pe care o prelungeşte în
ambele sensuri, către trecut şi prezent. El va examina apoi linia trecutului
rezultată şi va nota: forma şi traiectoria; gradul de vizibilitate asupra ei (inclusiv
până la ce punct din trecut poate vedea); claritatea, luminozitatea şi culoarea;
felul în care sunt codificate amintirile (ca nişte mărgele pe un şirag, ca
fotogramele dintr-un film, ca diapozitivele dintr-un sertar etc.); modul de
organizare a amintirilor (în jurul unor teme sau sensuri, în succesiune temporală
etc.); consistenţa liniei (bi - sau tridimensională etc.); modul în care accesează şi
reexperimentează amintirile; starea asociată cu rememorarea. El îşi va clarifica
astfel reprezentarea asupra trecutului.
3. Se procedează în aceeaşi manieră cu viitorul. Tad James atrage
atenţia asupra faptului că este preferabil a se utiliza termenul de „amintiri
din viitor'', lucru care se poate explica prin necesitatea ca exploratorul să
acceseze elemente cu o anumită stabilitate pentru viitor şi nu să facă un
simplu exerciţiu de imaginaţie.
4. Exploratorului i se cere să experimenteze prezentul şi să-i precizeze:

21
localizarea (în faţă sau în spate, în interiorul sau în exteriorul propriului corp, în
prezent sau în afara prezentului etc.); modul de trăire a prezentului (modalităţi
senzoriale utilizate, stare emoţională asociată); modul de articulare cu trecutul şi
viitorul.
5. Exploratorul trece în postură disociată faţă de Liniei Timpului (pluteşte
deasupra sau merge pe lângă) şi o explorează deplasându-se de-a lungul ei către
trecut şi viitor. Se poate îndepărta şi apropia de ea şi se poate deplasa până
aproape de limitele ei (în trecut sau viitor), cu scopul de a obţine o reprezentare
clară. El va fi ghidat către a nota: diferenţele care apar între trecut, viitor şi
prezent, precum şi elemente de definire şi submodalităţi pe care nu le-a sesizat
în paşii precedenţi, încheie această explorare în postură asociată, în prezent (este
ghidat).
6. Ghidul şi exploratorul au o discuţie (feedback) în care este analizată şi
integrată (conştient şi verbal, de către explorator) reprezentarea asupra
Liniei Timpului. După caz, dacă apar neclarităţi, unei secvenţe de explorare
pot necesita a fi reluate. Acest exerciţiu se poate realiza şi în grup, cu adaptările
de rigoare şi un timp mai îndelungat.

6. TEHNICA DE AUTOANALIZA: IMAGINAREA PROPRIEI

MORTI

Pregătire: nici un fel.

Timp necesar: 30 minute
Indicaţii: nu se realizează cu persoane depresive sau cu intenții suicidare.
Frecvenţă: o dată.

Este o tehnică foarte puternică ce accesează resorturile afective cele mai

intime ale persoanei. Tehnică prin excelență umanistă, are în general un ecou

22
intens și de mare amploare în sensul autoanalizei și restructurării personale. Are
rol de autodezvăluire, rol de determinare a motivațiilor intime ale personalității.
Se poate realiza individual sau în grup. I se face subiectului/subiecților un
instructaj care poate lua forma următoare: ”Vă propun să realizăm împreună o
progresie de vârstă. După cum știți, a fi om presupune să ne asumăm rolul de
ființe muritoare. Datorită faptului că moartea este pentru fiecare dintre noi un
moment imposibil de evitat, vă rog să vă imaginați timp de cîteva minute
propria dumneavoastră moarte. Vă rog să descrieți evenimentul într-o derulare
cinematografică, amintind care sunt persoanele care participă la funeralii. Ce
spun oamenii prezenți despre dumneavostră? Vă rog să faceți un efort și să
citați pe cei care au aprecieri pozitive și dacă este cazul, să ne relatați ce spun
cei care vă evaluează negativ”. Pauză 10 minute.
Are loc relatarea.
Se mai poate continua ”Vă mulțumesc pentru efort. Vă rog să-mi spuneți
acum, dacă vă gândiți să schimbați de azi înainte ceva în viața dumneavoastră?”

Feed-back: Este puternic și încărcat de afectivitate, uneori subiecții acestei

tehnici ajung la abreacție.

Rezultate: Este de așteptat ca această tehnică să acceseze cele mai profunde

structure ale personalității. Un effect așteptat este acela de redefinire a
destinului personal, de asumare a rolurilor desfășurate de fiecare participant,
devine un prilej de maturizare, un prilej de angajare în direcția încărcării de
semnificații a propriei sorți.

23
 II. TEHNICI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

1. TEHNICA: PLAN DE ANCORARE ÎN STĂRI RESURSĂ

În multe situații din viața sa, omul se află în poziția de a se îndoi de

resursele pe care le are. O idee emerge din suma experienței pe care
psihologii au dobândit-o până în prezent: avem întotdeauna resursele
necesare, dificultatea constă în a avea această siguranță și de a reuși să ne
antrenăm în acțiune resursele necesare.Prentă mai jos o tehnică/un plan prin
care putem evoca la nevoie forța necesară pentru a ne rezolva problemele.

a. Identificati situatia în care doriți să dispuneți de un plus de resurse.

b. Identificati resursa dorită, de exemplu curajul.

24
c. Verificati dacă resursa corespunde nevoii dumneavoastră, întrebandu-vă:
”Dacă aș putea dispune de aceasta resursă, aș utiliza-o în mod real?”.
Dacă da, continuati. Dacă nu, reveniți la punctul b.

d. Găsiți o ocazie în mintea dvs, în care ați dispus de această resursă.

e. Selectionați ancorele pe care le veți utiliza în fiecare din cele trei

principale sisteme de reprezentare (vizual, auditiv și kinestezic intern)..

f. Schimbați locul și, în plan imaginar, plonjati complet în trăirea acestei

stări de resursă. Retrăiți-o! Când ea a atins valoarea sa maximă,
schimbați valoarea și ieșiți din ea.

g. Retrăiți această stare de resursă și când ajungeți la valoarea sa maximă,

fixați cele trei ancore. Mentineți starea cât doriti, apoi schimbați-o.

h. Testati asociația, activând ancorele și verificând că ajungeți la starea

resursă. Dacă nu sunteți mulțumit, repetați etapa a 7-a (g.).

i. Identificați semnalul care vă indică o situație dificilă, în care doriți să

utilizați resursa dumneavoastră. Acest semnal vă va aminti că utilizați
ancora dumneavoastră.
După cum ați putut constata, resursele există mereu și atunci căile
de conștientizare a lor pot fi întotdeauna găsite.

2. TEHNICA: ANUNŢUL DE MICĂ PUBLICITATE

25
 Această tehnică poate fi utilizată cu un public adult (profesori, părinţi ai
elevilor, directorul instituţiei...), în cadrul zilelor de formare privind
comunicarea/animarea, ca un element de reflecţie privind mediatorul de
comunicare şi ca o evaluare intermediară a acţiunilor de formare.

Pregătire: e necesar să se furnizeze foi albe, mari, pentru afişare, creioane (câte
unul pentru fiecare participant), o foie de jurnal (mica publicitate dintr-un
cotidian, de exemplu).
Timp necesar: o jumătate de oră.
Frecvenţă: o dată.
Dispozitivul: În aceeaşi sală, participanţii lucrează individual.

Anunţul
Prima fază
- Distribuirea câte unei foi şi a unui creion fiecărui participant.
- Emiterea comenzii: sub forma unui anunţ de mică publicitate şi imitînd stilul
publicitar (Veţi comunica ce simţiţi nevoia, exact în acest moment al stagiului
nostru, să întrebaţi").
- Citirea textului unui anunţ de mică publicitate, extras dintr-un jurnal.

A doua fază
- Redactarea, de către fiecare participant, a câte unui anunţ şi prezentarea lor pe
o foaie mare.

A treia fază
- Realizarea unui afiş cu anunţuri de mică publicitate.

A patra fază

26
- Lectură şi analiză în grup.
- Reacţii.
- Animatorii pot cere un tablou al tuturor anunţurilor şi o clasare semantică, cu
rolul
de a reliefa cîmpurile lexicale şi, implicit, noţiunile dominante ale grupului:
stări psihologice, nevoi, aşteptări presante.
Nu trebuie omise cuvintele juxtapuse, cele asociate..., divergenţele sau
concordanţele.
- Meditaţie colectivă asupra tehnicii şi a procesului de formare aflat în
desfăşurare (obiective neatinse, în raport cu ceea ce s-a făcut şi cu ceea ce
urmează să se facă).

A cincea fază
Animatorii reiau această evaluare, pentru a reconsidera, eventual:
- programul de perspectivă;
- modul de prezentare a obiectivelor fiecărei secvenţe (dacă se impune
perfecţionarea sau schimbarea acestuia), a firului conducător ce le asigură
succesiunea.

Rezultatul: • Exprimarea, într-o formă concisă, incluzînd o autoprezentare (şi,

pe cât posibil, cu umor), a aşteptărilor sau nevoilor de la un moment dat (în
cazul de faţă, la jumătatea unui stagiu de formare), urmată de evaluare.
• Crearea unei situaţii de comunicare particulare:
- în care mesajul include o prezentare a emiţătorului (implicit, a unui cadru de
referinţă), realizată de el însuşi;
- în care receptorul virtual, dar multiplu, în cazul în care răspunde, se înscrie
dintr-odată în sistemul de referinţă al emiţătorului;

27
- care provoacă la meditaţii asupra fenomenelor de percepţie (filtrări, alterări,
interpretări, neînţelegeri sau acorduri).

3. TEHNICA: DACĂ AŞ FI BOGAT

Pregătire: nici un fel.

Timp necesar: 5 minute
Indicaţii: nici una.
Frecvenţă: anual.

Primul pas în direcţia organizării timpului nu este procurarea unei agende

sau vreo activitate de programare, ci răspunsul la întrebarea ce anume doriţi să
faceţi cu timpul dumneavoastră. Acest exerciţiu vă ajută să vă clarificaţi
dorinţele. Imaginaţi-vă că aţi ajuns în posesia unei sume uriaşe de bani. Nu va
mai trebui vreodată să munciţi. Acordaţi-vă un moment în care să vă bucuraţi de
acest gând şi de implicaţiile lui directe.
Acum notaţi principalele activităţi pe care le veţi desfăşura - între 10 şi
20. Nu faceţi diferenţa între cele profesionale şi cele personale – scrieţi tot ce vi
se pare important. Apoi desenaţi trei coloane: „Da", „Nu" şi „Noutăţi". Împărţiţi
activităţile între primele două coloane. Ce aţi face în orice caz ? Ce aţi elimina ?
După ce aţi completat primele două coloane, concentraţi-vă pe cea de-a treia.
Aici vă este de folos efectuarea exerciţiului Depistarea talentelor.
Acum, că aveţi libertatea adusă de bogăţie, ce altceva aţi mai vrea să faceţi?
Încercaţi să rămâneţi în limitele realului, având în vedere talentele
dumneavoastră, dar bucuraţi-vă de ocazia de a vă lărgi orizontul.
Feed-back: Chiar dacă vă par „vorbe goale", nu săriţi peste acest exerciţiu şi
peste celelalte de la început. Ele sunt esenţiale. Fără acest pas, vă va lipsi

28
judecata pe care se sprijină stabilirea activităţilor dumneavoastră principale şi
repartizarea timpului.
Rezultate: Rezultatul acestui exerciţiu este, o imagine mai clară a ceea ce doriţi
sa faceţi cu timpul dumneavoastră.

4. TEHNICA: ZIUA DE VIS

Pregătire: nici un fel.

Timp necesar: 5 minute.
Indicaţii: nici una.
Frecvenţă: o dată.

Ca şi celelalte activităţi de la începutul capitolului, Ziua de vis vă ajută să

aflaţi cum doriţi să vă folosiţi timpul. Fără să ştiţi asta, nu are rost să vă
dezvoltaţi capacitatea de a folosi mai bine timpul, pentru că nu există unitatea
de măsură pentru „mai bine".
Relaxaţi-vă. Aşezaţi-vă într-un fotoliu, într-un colţ liniştit. Ascultaţi muzică
deconectantă! Acum, programaţi-vă o zi de vis. Cu detalii (inclusiv, de
exemplu, ceea ce veţi face de când vă treziţi şi până vă îmbrăcaţi), schiţaţi exact
ce aţi face dacă aţi avea 24 de ore care să vă aparţină pe deplin. Acum alegeţi
activităţile pe care vreţi să le efectuaţi. Va trebui, poate, să modificaţi un vis
irealizabil ca să devină realitate (dacă lărgiţi orizontul) - dar aveţi grijă ca
aspectele-cheie din vis să se păstreze.

Feed-back: Împotriviţi-vă nevoii de autocenzurare. După ce extrageţi

sugestiile folositoare, puteţi să aruncaţi restul. Astfel, dacă ziua de vis include o

29
baie în piscina cu jacuzzi împreună cu o vedetă de film sau împuşcarea pisicii
vecinului, nu vă faceţi probleme - scrieţi-le iar apoi cugetaţi la scopurile reale pe
care le puteţi extrage din toate acestea.

Rezultatul: Exerciţiul este util în combinaţie cu Dacă aş fi bogat pentru a va

completa scopurile râvnite.

5. TEHNICA: AFIRMARE SI PUTERE

Acesta este un exerciţiu de afirmare ceva mai subtil decât cel anterior.
Aşezaţi-vă faţă în faţă, pe două linii paralele. Unii dintre voi vor constitui linia
A, ceilalţi linia B.
Cei din linia A vor avea iniţiativa.
Obiectivul lor va fi să îi atingă – emoţional – pe cei din linia B, privindu-l de
aproape sau de departe, deplasându-se în jurul lor, dar fără a-l atinge fizic. Vor
putea folosi tot soiul de cuvinte adecvate emoţionante, fie ele false ori
adevărate.
Cei din linia B nu vor trebui să se lase angajaţi într-un joc de forţă spunându-şi,
de exemplu: „Nu mă voi lăsa emoţionat! Voi rezista! ".
Începeţi.
Dacă eşti din linia A, încearcă să-ţi „atingi" partenerul folosindu-te şi de
alte mijloace, dacă cele iniţiale nu au avut succes. Dacă vei reuşi, partenerul
va trebui să spună: „OK, ai reuşit, sunt «atins» ",
( atingerea însemnând orice tip de sentiment, fie el pozitiv sau negativ: teamă,
tristeţe, agresivitate, frustrare, un surâs.)
Schimbaţi rolurile. Schimbaţi-le indiferent că ai reuşit sau nu să-ţi „atingi"
partenerul.
Împărtăşiţi-vă, la final, 3 minute unul altuia trăirile, sentimentele
încercate de-a lungul exerciţiului.
30
 6. EXERCITIU DE ASERTIVITATE: REZISTĂ FAŢĂ ÎN FAŢĂ

Descriere: în acest exerciţiu vei învăţa să rezişti faţă în faţă. Aşază-te în

cerc împreună cu ceilalţi membri ai grupului. Priveşte-l! Atunci când privirea ta
se întâlneşte cu a celuilalt, rămâneţi astfel aproximativ cinci secunde. „Faţă în
faţă! " Procedează similar cu toţi ceilalţi membrii ai grupului.
3 minute
Ridică-te – continuând schimbul de priviri. Plimbă-te prin cameră. Atunci
când în drumul tău întâlneşti pe altcineva, priveşte-l în ochi până dispare din
câmpul tău vizual.
Hotărăşte-te în cele din urmă la un partener pentru următoarea etapă a
exerciţiului. Aşezaţi-vă faţă în faţă, unul cu spatele la fereastră, celălalt cu
spatele la peretele opus. În curând, grupul va forma două linii paralele,
îndepărtaţi-vă până ce veţi ajunge unul cu spatele la fereastră, celălalt cu spatele
la peretele opus. Acesta din urmă se va adresa partenerului spunându-i: „Vino!".
Răspunsul celuilalt va fi mereu „Nu", însoţit de un soi de indiferenţă şi
respingere. Veţi insista, în 36 de moduri diferite, ajutându-vă de gestică şi
mimică: „Vino! ", respectiv „Nu".
2 minute
Reveniţi la distanţa iniţială, de aproximativ unu-doi metri, încearcă să
descoperi motivul, cauza care te face să respingi aşa, pur şi simplu, invitaţia
partenerului tău. Acesta va căuta la rândul său răspunsul la întrebarea: „Ce
anume mă face să fiu respins? ".
De data aceasta, inversaţi rolurile. Doar că răspunsul la invitaţia verbală şi
gestuală nu va mai fi neapărat „Nu". Aşadar, cel care va face invitaţia o va
însoţi, ca şi în cazul anterior, de o gestică şi mimică expresive. Cel invitat, situat
cu spatele la perete, va observa ce simte în această situaţie. Dacă se va simţi
31
convins, va putea să se îndrepte către partener, dacă nu, o va spune pur şi
simplu. Aşadar, nu este vorba despre a zice „da" sau „nu" a priori, ci de a sesiza
dacă invitaţia primită vă „atinge". Cel care invită va trebui să-şi seducă într-un
anumit fel partenerul. Seducere = a-l atrage pe celălalt, a-l aduce, în sensul
pozitiv al cuvântului. Aşadar, „vino", începeţi.
2 minute
Schimbaţi din nou rolurile. Nu uitaţi însă nici un moment că trebuie să-l
atrageţi pe cel din faţa voastră nu doar cu vocea, ci şi cu gestica, mimica, prin
tot corpul vostru. Faceţi-o într-o manieră rugătoare, neapelând la alte modalităţi.
Rămâneţi în faţa partenerului. Faţă în faţă: „vino.". Haideţi. […]
Ideea este că atunci când te afli faţă-n faţă, te concentrezi asupra propriei
persoane în căutarea centrului interior, îţi regăseşti forţa, siguranţa şi doar astfel
reuşeşti „să faci faţă altuia", să îţi exprimi puterea fără a domina.
Iată un ultim exerciţiu pentru a verifica şi, eventual, a schimba această
stare de lucruri, îndreaptă-te spre colegii tăi din grup şi spune-i fiecăruia -acolo
unde este cazul – „N-am îndrăznit să-ţi cer cutare sau cutare lucru".
3 minute […]
Am ajuns la final! Mulţumeşte-i partenerului, fără cuvinte. Aşază-te în
faţa lui şi discută pe tema: „Cum am procedat pentru a învăţa mai bine să
rezist"; care v-au fost sentimentele, gesturile, cum a sunat vocea pe parcursul
întregului exerciţiu; cum aţi făcut faţă diverselor etape ale acestuia, precum şi
diverşilor parteneri, dacă ai simţit nevoia să fugi şi cum ai revenit la realitate.
3-5 minute
Reluaţi discuţia în cadrul întregului grup. Spune-i fiecăruia în parte: „în
ceea ce te priveşte, am simţit că." sau „Am vrut să-ţi spun că." sau „N-am
îndrăznit să-ţi spun." sau explică-l modul tău de a face faţă.
Număr de persoane: 4-20.
Durata: 20-30 minute.
Suport material: niciunul

32
 7. TEHNICA: DESENAREA PORTRETULUI FIINTEI PE CARE O
IUBESC CEL MAI MULT SI A FIINTEI CARE O DETEST CEL
MAI MULT

Pregătire: câte o coală de hîrtie, creioane colorate .

Timp necesar: 30 minute.
Indicaţii: nici una.
Frecvenţă: o dată.

Încă de la naştere, omul este modelat şi condiţionat de familie şi cultura

de apartenenţă. Demersul are la temelie o filosofie eliberatoare şi caută să
insufle indivizilor forţa necesară pentru a-şi crea propria concepţie despre
sine, despre familie şi despre lume. Henri Ey spunea ” a fi conştient înseamnă
a avea un model personal al lumii.” Parafrazând această afirmație putem spune:
”a fi matur înseamnă să fii conștient de originea ta” Modelul acesta personal se
întrupează într-o ”poveste personală”, exprimată sub forma unei noi concepţii, a
unei noi ”naraţiuni” despre propria viaţă. Este o poveste alternativă despre sine
însuși şi este derivată din propria experienţă de viaţă şi care pune la îndoială sau
chiar neagă povestea impusă de societate.
Subiecții sunt invitați să deseneze două portrete ”ale fiintei pe care o
iubesc cel mai mult si a fiintei care o detest cel mai mult”. Chiar dacă subiecții
nu mai sunt ”naivi” este aproape și nu se mai proiectează în producțiile artistice,
cele două portrete vor fi două veritabile declarații morale.
Tehnica pune accent pe adevărul experienţei trăite;
Este o abordare terapeutică ce încurajează persoana să obiectiveze/
personifice problemele care produc tulburare. Problema devine astfel ,,o parte

33
separată,’’ în afara persoanei şi cu care problemă, individul are un anumit tip
de relaţie. Printre calităţile acestei abordări se disting creativitatea şi
flexibilitatea .
Feed-back: Este răspunsul individului la internalizarea forţată, impusă a
normei: a problemei (simptomului) impus din afară.
Rezultatul: Prin personalizare/externalizare subiectul descoperă anumite
părţi ale Eului care nu sunt contaminate de simptome.

8. TEHNICA SCENARIULUI HIPNOTIC:

CALATORIA LA O STANCA

Prezentăm (și exersăm) în continuare o tehnică de optimizare a resurselor

personale. Este o cale care utilizează sugestionabilitatea fiecăruia dintre noi
pentru a atinge optimumul de stare și maximumul dee resurse.

Această fantezie începe ca multe altele, într-o câmpie, … o câmpie

minunată, superbă, într-o zi adorabilă, însorită; acel tip de zi care apare uneori,
pe la sfârşitul verii. Eşti convins că vara s-a terminat, ca vântul şi ploile de
toamnă sunt aproape şi iată cum dintr-o dată, apare această zi însorită,
minunată.

Cerul are acea nuanţă specială de albastru, care apare doar într-o astfel de zi.
Soarele este cald şi binefăcător. Trece o adiere uşoară, care frământă frunzele în
copaci şi şopteşte prin iarba din câmpie. Totul miroase plăcut.

La o margine a câmpiei, este o pădure … o priveşti şi te minunezi de cât de

multe nuanţe de verde există în natură: verde luminos, deschis şi verde

34
întunecat, verde-gri şi verde-albastru, verde oliv, verde de pădure şi poate ici-
colo, câteva sclipiri de roşu sau auriu.

Mergi către pădurice dar înainte de a ajunge la ea, descoperi, spre surprinderea
ta, că există un mic râu intre tine şi pădure, … o mica apă curgătoare . Nu ai
văzut râul, din cauza ierbii înalte din câmpie.

Ar putea fi interesant ca într-o zi să te deplasezi să vezi de unde vine acest râu,

dar astăzi vei merge să afli unde anume se duce el, către ce se îndreaptă.

Astfel începi sa mergi pe cărarea de pe malul râului . Observi că acest râu se

modifică de multe ori, pe măsură ce îşi urmează cursul. În unele locuri, este un
pârâuaş mic, idilic, aşa cum era atunci când ai dat peste el prima dată; în alte
locuri, se lărgeşte, devine mai lat şi mai puţin adânc, soarele scânteiază şi
dansează pe valurile lui, apa este atât de clară încât poţi vedea orice piatră de pe
fundul râului.

Alte ori e mai îngust, mai adânc, se răsuceşte şi se întoarce, sugerând un mic
vârtej şi curenţi orientaţi în sens invers, care te fac să-ţi pui întrebări asupra
forţelor aflate dedesubtul suprafeţei apei.

Există un spaţiu, unde arborii se apropie atât de mult de marginea râului, încât
acoperă soarele iar rădăcinile copacilor ies la exterior pe cărare, aşa încât tu
trebuie să priveşti cu mare atenţie unde anume faci fiecare pas, altfel, ai putea să
te împiedici şi să cazi. Este o zonă întunecoasă şi însingurată, rece şi
deprimantă; şi pare să se continue mult din acel loc.

Dar după un timp, se pare că apare treptat puţină lumină, priveşti în sus şi vezi
mici zone albastre printre crengi, iar copacii încep să se îndepărteze unii de alţii
treptat, soarele să lumineze mai bine, iar poteca devine mai lină.

35
Râul pare acum mult mai hotărât, parcă, în drumul lui spre destinaţie. Şi e
aproape cert că într-un timp scurt vei ajunge la locul în care râul va întâlni o
masă mai mare de apă … un lac sau un golf mic … în care se va vărsa.

Este un loc drăguţ. Există o plajă mică … nu pare a fi nimeni acolo şi cu toate
acestea plaja pare mai degrabă primitoare. Asculţi sunetul uşor al apei care se
loveşte de mal; poţi să auzi strigătul unei păsări sau al unui animal de apă, sau
plescăitul uşor al unui peşte la mică distanţă de ţărm. Poate că ţi-ai scos papucii
şi şosetele şi poţi simţi pietrişul sub picioarele tale şi nisipul cald printre degete.

Te deplasezi de-a lungul plajei, într-un fel de reverie plăcută şi apoi, pe măsură
ce te deplasezi de-a lungul unei curbe, îţi dai seama că plaja ajunge la un final.
Se află acolo o bucată uriaşă de stâncă, iar plaja devine doar o bucată îngustă, o
fâşie, la piciorul stâncii.

Tu mergi de-a lungul acestei mici fâşii, încălţat din nou cu papucii, cu mâinile
ţinându-te de stâncă, astfel încât nu te uzi la picioare. Devii imediat conştient de
un sentiment care e mai degrabă ciudat … e ca şi cum ar veni în interiorul tău,
o forţă anume, prin mâinile tale, de la stâncă.

Când ajungi de partea cealaltă a stâncii, pentru că este desigur o stâncă

fermecată, există o uşă în stâncă iar ea nu este închisă, este uşor întredeschisă.

Intri şi te afli dintr-o dată într-un hol de intrare, un fel de anticameră. Nu pare a
se afla nimeni acolo şi cu toate astea tu simţi că locul acela este atât de primitor.
Este un spaţiu minunat. Unul dintre primele lucruri pe care le observi este un
uriaş depozit de seifuri, de cutii care pot păstra lucrurile în siguranţă; tu îţi dai
seama că într-un fel, ele se află acolo pentru tine, pentru ca tu să scoţi şi să
depozitezi acolo orice îngrijorare, orice preocupare pentru greutăţile cu care te
confrunţi în oricare din părţile vieţii tale. Aşadar tu faci asta acum, folosind
atâtea seifuri câte îţi sunt necesare. Le încui cu grijă şi pui cheile într-un loc
extrem de sigur, poate pe un şnur în jurul gâtului tău.

36
Acum te simţi mult mai uşurat, dat fiind că ai scăpat de greutatea acelor
probleme, dificultăţi. Continui să explorezi holul de la intrare şi după un timp,
găseşti într-o firidă/nişă mică o deschidere către un coridor.

Sunt câteva lucruri pe care într-un fel le ştii. Ştii că eşti pe cale să parcurgi acest
coridor, că vei fi în deplină siguranţă, dar că totul pare foarte ciudat; şi toate
aceste lucruri se întâmplă.

Mergi de-a lungul coridorului şi eşti perfect în siguranţă, dar pare cu totul
ciudat. Ai sentimentul că ai văzut deja altădată acele lucruri, cu toate că nu-ţi
aminteşti să fi fost acolo în trecut. Este călduţ şi cu toate acestea aerul este
proaspăt; este întuneric şi cu toate acestea într-un fel, poţi vedea.

Poate unii ar considera că acest coridor este scurt sau strâmt, alţii l-ar vedea mai
lung şi poate mai întortocheat, pentru alţii ar părea îngust iar pentru alţii mai
larg, dar pentru absolut oricine, acest coridor duce în cea mai frumoasă încăpere
pe care ai văzut-o vreodată. Este pur şi simplu splendidă! Pare a fi plină de
lumina soarelui … tu ştii că asta nu e posibil, dar aşa pare.

Undeva în această cameră, vei găsi pe cineva sau vei găsi ceva care deţine o
informaţie pentru tine, are să-ţi comunice ceva.

Ar putea fi o persoană, iar dacă este, ai putea să o recunoşti sau ai putea să te

întrebi dacă ai mai întâlnit-o vreodată înainte; dar ar putea să nu fie o persoană.
Ar putea fi o carte sau o scrisoare sau o fotografie, ceva la radio sau la televizor,
o amintire inscripţionată pe o cutie de lemn; ar putea fi chiar un căţeluş sau o
pisicuţă, sau o mică jucărie.

Cineva sau ceva care are o informaţie pentru tine.

Această informaţie poate veni în cuvinte sau ca un gând clar, dar mult mai
probabil este că va veni ca un fel de sentiment, o intuiţie: poate este o
clarificare, poate aflarea unei legături între anumiţi factori în anumite situaţii şi

37
alţi factori în cu totul alte situaţii, iar înţelegerea legăturii este de folos pentru
tine. Sau ar putea însemna doar faptul că undeva, într-un fel, în adâncul sinelui
tău, ceva anume se schimbă, au loc unele procese care vor aduce rezolvarea în
timp.

Stai şi petrece un timp în această cameră acum. Vei sta atât timp cât vrei, din
timpul hipnozei şi aproximativ un minut din timpul măsurat de ceas, pentru a te
bucura din plin de acest loc minunat.

( pauză de 1 minut)

Foarte bine.

De acum este timpul să părăseşti această cameră. Dar ştii că poţi oricând să te
întorci aici, oricând ţi-ai dori; pentru că această cameră îţi aparţine. Se află în
interiorul tău.

Acum, vino înapoi la coridor, iar apoi în holul de la intrare. Şi dacă într-adevăr
trebuie, poţi să-ţi iei înapoi una sau câteva dintre greutăţile pe care le-ai
depozitat acolo. Dar tu ştii prea bine că în seifuri, lucrurile depozitate sunt în
siguranţă.

Apoi, după ce ieşi pe uşă, nu o închide, las-o puţin întredeschisă pentru atunci
când vei dori să te întorci; întoarce-te la acea porţiune îngustă de plajă de la
baza stâncii, apucă iar cu mâinile de stâncă pentru a te echilibra, şi pentru a
simţi din nou acea forţă, acel suport, acea stabilitate, care vine din interior .

Apoi mergi înapoi de-a lungul plajei şi de-a lungul cărării de pe marginea râului
şi înapoi în campie.

La încheierea inducției hipnotice, subiecților li se lasă timpul de care

fiacare are nevoie pentru a se reintegra în prezent.

38
 9. TEHNICA: UN PROIECT PERSONAL

Pregătire: nici un fel.

Timp necesar: 10 minute.
Indicații: folosiți informații din etapele de lucru anterioare; carnetul.
Frecvență: anual.

Dezvoltarea personală11 se referă atât la viața de acasă cât și la cea de la

serviciu, însă cei mai mulți dintre noi pun munca pe primul loc. Acest exercitiu
vă încurajează să vă lărgiți perspectiva. Scopul este stabilirea unui nou proiect
personal – o activitate vizând un obiectiv ezterior muncii care nu se desfășoară
în prezent. Oricât de ocupați ați fi, merită să o faceți.
Stați cîteva minute și gândiți-vă la bagajul dumneavoastră de obiective și
capacități, valori și obstacole. Identificați o activitate în viața dumneavoastră
privată care nu se efectuează deloc sau nu se desfășoară cum ar trebui. Ideală ar
fi o activitate care să își arate roadele cu o frecvență rezonabilă – nu mai mult de
șase luni (de exemplu să vă documentați despre o nouă abordare terapeutică sau,
alt exemplu, să scrieți un volum de poezii terapeutice; evident fiecare dintre noi
are propriile-i proiecte). Acum includeți această activitate în planurile
dumneavoastră. Faceți ceva din ea în fiecare săptămână, fie numai pentru cîteva
minute, dar mențineți-o treză. Astfel, intră între prioritățile dumneavoastră cel
puțin un proiect personal.

Feed-back: Nu cedați ispitei de a lăsa deoparte această activitate când timpul

vă presează. Nu ewste nevoie să alocați mult timp, trebuie să vă acupați de ea în
fiecare săptămână.

11
Prelucrare după Clegg, B.(2003), p. 64-65.

39
Rezultatul: Incluzînd un obiectiv personal între activitățile dumneavoastră
principale, contribuiți la dobîndirea acelui echilibru care lipsește celor mai mulți
dintre oameni.

10. TEHNICA: ÎNTÂLNIŢI-VĂ CU DUMNEAVOASTRĂ

Pregătire: o agendă, un caiet, o coală de hârtie

Timp necesar: 2 minute.
Indicaţii: nici una.
Frecvenţă: săptămânal.

Deschideţi agenda şi priviţi programarea săptămânii în curs. Apar în ea

întâlniri şi evenimente speciale. Şi, probabil, sunt şi goluri în care intenţionaţi să
lucraţi. Dacă nu aveți o agendă, lucrați cu programările din memorie.
Acum imaginaţi-vă că primiţi un telefon. Cineva vă întreabă: „Ce faci
mâine după masă?". îi răspundeţi: „Nu mi-am programat nimic". Aşa că apare o
nouă întâlnire. Inconştient, aţi afirmat că acea întâlnire, chiar dacă este a
”comitetului pentru reciclarea hârtiei”, este mai importantă decât orice altceva
aţi fi putut face. Este îngrozitor cu câtă uşurinţă evenimentele programate vă
acaparează timpul. Există un singur răspuns: trebuie să programaţi întâlniri cu
dumneavoastră. Nu spuneţi în gura mare că faceţi asta - sună groaznic -, dar este
exact ceea ce vă trebuie. în fiecare săptămână, blocaţi nişte intervale. Poate că
doriţi un mic interval dimineaţa pentru treburile administrative, intervale pentru
comunicare - e-mail-uri şi telefoane - şi, mai ales, intervale de producţie, în care
să vă duceţi la bun sfârşit treburile. Atunci când programaţi o întâlnire, fiţi
conştient de faptul că renunţaţi la altă activitate, nu vă purtaţi ca şi cum acel
interval ar fi fost timp liber.

40
Feed-back: Folosirea acestei tehnici presupune o doză de îndrăzneală. Dar
reţineţi că nu este vorba despre vreo înşelătorie; pur şi simplu vă programaţi
activitatea în funcţie de propriile priorităţi. Dacă vă este greul să vă amintiţi de
acest exerciţiu săptămânal, stabiliţi ca activitate permanentă la începutul
săptămânii adaptarea agendei. Nu este acelaşi lucru cu spaţiile de umplutură, de
care ne-am ocupat mai înainte. Acelea erau intervale goale - acestea sunt
intervale pentru muncă (sau distracţie).

Rezultatul: Aceasta este o tehnică foarte puternică, esenţială în cazul în care

suferiţi din cauza aglomerării activităților. Nu este corect ca acestora să li se
acorde prioritatea pe care le-o acordăm. Introducând în programul
dumneavoastră şi alte activităţi, ajungeţi la o situaţie mai echilibrată

11.TEHNICA GALAXIILOR

Pregătire: o agendă
Timp necesar: 30 minute.
Indicaţii: nici una.
Frecvenţă: o dată.

Se formulează o problemă care se cere analizată prin această tehnică.

Uneori se poate pleca doar de la un cuvânt. În legătură cu problema dată sau
cu cuvîntul, li se cere membrilor unui grup să exprime spontan unele idei, între
care se vor stabili unele elemente de legătură. Toate aceste asociaţii vor fi
comunicate pe măsură ce participanţii vor lua cuvîntul.

O galaxie este formată dintr-o grupare de cuvinte-cheie, care au fost

exprimate în dependenţă de un cuvînt-cheie considerat central, aşa-numitul

41
nucleu al galaxiei. Acesta a obţinut o înaltă cotă statistică, exprimînd o idee
esenţială a grupului.

Determinarea, împreună cu grupul, a nucleelor galaxiei

Schema de analiză
Se pune problema determinării:
- galaxiilor care exprimă elanul spontan al grupului, subiectivitatea sa, acel Eu-
care-vrea-să-trăiască;
- galaxiilor care se opun acestui Eu, ecranîndu-l;
- galaxiilor care exprimă reacţii centrate pe acţiune (de exemplu, concentrare,
atac, tăcere, muncă discretă...);
- galaxiilor exprimînd reacţiile afective. Întrebările cele mai profunde se vor
naşte din miezul galaxiilor de opoziţie. Tot în jurul acestora se vor manifesta
reacţiile afective cele mai puternice şi liniile de acţiune posibilă."

Celelalte cuvinte-cheie aderente la acest nucleu central

Trebuie să se ţină cont de frazele formulate de către participanţi, determinîndu-
se principalele întrebări pe care grupul, dacă vrea să avanseze, trebuie să le
elucideze.

Feed-back-ul: Plecînd de la reperarea asocierilor de cuvinte-cheie, care

au puncte comune sau se opun, în frazele exprimate se vor putea degaja:
- reacţiile afective ale grupului;
- întrebările pe care şi le pune acesta;
- liniile de acţiune pe care şi le trasează în mod spontan.

Rezultatul:

42
 - Utilizarea capacităţilor imaginative ale membrilor unui grup.
- Explicarea unor atitudini latente faţă de o problemă dată.
- Asocierea explorării intuitive şi a raporturilor de raţionalitate.

ULTIMELE RECOMANDĂRI, ÎN LOC DE CONCLUZIE12

Uneori, e de ajuns să fiţi optimişti că să vă simţiţi altfel şi să priviţi viaţa
altfel. Prin urmare, e important să va amintiţi urmatoarele:
- Nu vă neglijaţi necazurile, dar depășiti-vă suferinţele încercând să le
descoperiţi originile, adică anulându-le agresivitatea.
- Iubiţi şi fiţi iubiţi.
- Să nu vă închipuiţi că avantajele pe care vi le oferă viața sunt gratuite. Viața
are un preţ, pe care însă noi îl fixăm.
- Nu vă neglijaţi familia. Să nu credeţi cumva că veţi avea parte de fericire dacă
sunteţi simpatic cu străinii, dar morocănos şi neînţelegător cu familia. Numai
între cei dragi veţi putea învaţă ce e fericirea...
- Nu vă lăsaţi impresionat de lumea exterioară; chiar dacă aflaţi în fiecare zi
lucruri triste, refuzaţi să deveniţi pesimist şi observaţi evenimentele care au loc
dintr-un punct de vedere critic şi cu un interes care-l deosebeşte pe adult de
copilul înspăimântat care crede în bau-bau şi vrăjitoare.
- Nu fiţi pretenţios. Nu afirmaţi că sunteţi mai bun decât alţii; în schimb,
străduiţi-vă să fiţi mai bun că ieri. Trecutul propriu trebuie să vă fie unicul
termen de comparaţie.
- Nu vă pierdeţi niciodată simţul umorului. Învăţaţi să râdeţi. Învățați,de
asemenea, să minimalizaţi unele mici neplăceri care ar putea risca să vă
rănească într-un mod disproporţionat. Cu siguranţa, simţul umorului nu constă

12
Roberti, A.,(2007), p.313 și urm.

43
într-o atitudine ironică faţă de ceilalţi. Toţi oamenii sunt egali, numai că unii
sunt mai norocoşi decât alţii.
- Nu vă obişnuiţi să adoptaţi atitudini puerile, căci asta nu place nimănui. Fiţi
tineri, dar niciodată renunţând la demnitate.
- Încercaţi să puneţi în valoare inteligenţa altora. Tuturor ne place să fim lăudaţi.
Nu vă răzbunaţi însă pe ceilalţi dacă nu obţineţi prea multă recunoştinţă din
partea oamenilor. Dacă sunteţi amabil şi serviabil cu ceilalţi, vi se vă răspunde
cu minimum 10% din amabilitatea pe care aţi arătat-o, iar asta e deja mult.
- Trebuie să ştiţi să vă îngrijiţi de propria sănătate, să fiţi mai puţin egoist, că să
nu deveniţi apoi o povară pentru alţii.
- Nu vă consideraţi zilele un şir de obligaţii nesfârşite. Gândiţi-vă uneori la
drepturile pe care le aveţi, dar nu încercaţi să le impuneţi altora într-un mod
agresiv. Fiecare zi trebuie să conţină măcar o oră de distracţie şi de odihnă.
- Trebuie să fiţi tolerant. Spiritul de răzbunare nu vă va ajuta deloc să fiţi un om
senin şi calm și nu va face decât să dea naştere atitudinilor de tip nevrotic.

BIBLIOGRAFIE

- Clegg, B.,(2003): Dezvoltarea personală. Curs rapid, Ed. Polirom, Iași;

- De Peretti, A., Legrand, J-A, Boniface, J.,(2001): Tehnici de comunicare,
Ed. Polirom, Iași;
- Mitrofan, I. (coord.), (2000): Orientarea experientială în psihoterapie.
Dezvoltare Personală, Interpersonalä, Transpersonalã, Ed. SPER,
București;
- Moreau, A.,(1999): Incursiuni în autoterapia asistată, Ed. Polirom, Iași;
- Roberti, A.,(2007): Cum să te psihanalizezi singur, Ed. Trei, București.
- http://www.ryerson.ca/~glassman/Qsort.html

44