1.

Unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai filosofiei presocratice, un gânditor

orginal cu fire de aristocrat şi mizantrop, care a trãit cam între 540 şi 480 a.Hr. este-
Heraclit din Efes.

2. El se întreabã în ce relaţie se aflã schimbãrile lumii cu substanţa care stã la baza lor.
Cum apare o substanţã din nimic? Cum se schimbã şi totuşi rãmâne aceeaşi? Care
este legãtura dintre schimbarea perceptibilã şi permanenţa mai puţin perceptibilã a
substanţei?

3. Din cele 130 de fragmente în stil aforistic se observã cã Heraclit utilizeazã un limbaj
poetic paradoxal, ceea ce îi face gândirea destul de greu accesibilã, de aceea îl şi
numesc contemporanii ‘obscurul’.

4. Încă din Antichitate, era numit “Heraclit Obscurul”, Heraclit pune accentul pe
contrarii si declara: Tot ceea ce exista nu exista decat gratie contrariilor. Pentru ca
un lucru să poata exista, contrariile trebuie să se uneasca. Heraclit considera
contrariile ca fiind conditia tuturor lucrurilor, o spune însa în termeni metaforici,
mitici: “Razboiul e tatal tuturor lucrurilor”.

5. Opera sa, cu titlul "Despre natura", a fost elaborata de marele efesan în plină
maturitate. Ea s-a pierdut, dar ni s-au pastrat totusi circa 130 de fragmente,
conservate ca citate, mai mult sau mai putin autentice, în operele urmasilor, care
adesea se refereau la ideile lui Heraclit.

6. Problema care l-a chinuit pe Heraclit n-a fost numai aceea a cosmosului, ci si aceea
a omului spiritual. Vestitul efesan a descoperit pentru prima data pe om ca obiect al
cercetarii filozofice. "Daca vei cerceta hotarele sufletului, n-ai putea sa le gasesti,
oricare ar fi cararea pe care ai merge ; atit de adinc logos are" (Fragm. 45). "Eu ma
cercetez pe mine insumi" (Fragm. 101). Asemenea expresii tradeaza faptul ca
efesanul a descoperit in adincurile sufletului propriu, batut de atitea furtuni,
misterele psihicului omenesc. "Tuturor oamenilor le este proprie aptitudinea de a se
cunoaste pe ei insisi si de a avea ratiune", zice el in alt fragment (116). Aici se pune
problema relatiei dintre om si Ratiunea sau Logosul universal.

7. Heraclit reprezinta ideea ca sufletul omului se produce mereu si mereu din nou prin
subtierea umezelii in corp si a aerului ce-l inconjoara. Asa ca in decursul acestei vieti
 are loc un continuu schimb intre particelele de foc ale sufletului si acelea ale apei si
pamintului. Moartea are loc atunci cind focul din suflet se pierde si nu se mai poate
completa. In legatura cu conceptia lui psihologica, Heraclit incearca sa formuleze si
o epistemologie materialista. Ca si Alcmaion, si Heraclit era constient de
relativitatea si marginirea cunoasterii omenesti. "Si cel mai capabil cunoaste si
pastreaza numai ceea ce este demn de crezare" (Fragm. 28).

8. Heraclit reprezintă în filosofie un mare progres faţă de reflexiunile naive ale

milezienilor, fiindca el reuşeşte să explice schimbarea continuă a apariţiilor din
lume.

9. Asadar, In urma celor expuse sus, Heraclit este în egală măsură profet, poet și
filosof. Metoda lui filosofică este auto-cunoașterea: „M-am căutat pe mine însumi”;
numit „obscurul” el se considera un instrument al adevărului: „Dîndu-mi nu mie
ascultare, ci logos-ului, înțelept este să cădeți de acord că toate sînt una”.
Heraclit a crezut cel mai mult în Logos, și credea că el determină cursul tuturor celor
care se petrec: „toate se petrec pe potriva acestui Logos” (fr.1) sau ”Logos-ul care
guvernează toate lucrurile”

10.Aşadar, esenţa gândirii lui Heraclit poate fi redusã la legea devenirii dominatã de
lupta contrariilor şi de principiul Logos-ului, al raţiunii. El a influenţat teoria scepticã
a sofiştilor, care vor nega posibilitatea oricãrei cunoaşteri pentru cã totul este
schimbãtor, i-a influenţat şi pe stoici, alexandrini şi creştini prin teoria raţiunii,
Logosul fiind identificat cu Iisus.

11.De la acest gânditor efesian ne-au rămas o seamă de aforisme – profunde și

enigmatice – care pot constitui teme de reflecție pentru noi, dintre acestea amintim:
„Destinul omului este caracterul său”; „ Coborîm și nu coborîm în aceleași ape
curgătoare, suntem și nu suntem”; „Cercetînd hotarele sufletului, n-ai putea să le
găsești, oricare ar fi cărarea pe care ai merge. Atît de adînc logos are”; „Față de
divinitate omul matur pare a fi nevîrstnic, așa ca un copil față de un om matur”;
„Naturii lucrurilor îi place să rămînă ascunsă”; „Căutătorii de aur sapă mult și găsesc
puțin”; „Mulțimea cunoștințelor nu te învață să ai minte” sau „Măgarii preferă paie
făță de aur; căci pentru măgari nutrețul este mai de preț decît aurul”.