CAPITOLUL 9

INSTRUMENTE LEGISLATIVE, TEHNICE ŞI FINANCIARE ÎN POLITICA DE MEDIU

Evoluţia politicii de mediu şi schimbările înregistrate de aceasta de-a lungul timpului sunt
reflectate nu numai de obiectivele şi priorităţile acesteia, ci şi de numărul - în continuă creştere -
al instrumentelor sale de implementare. Astfel, se poate vorbi de dezvoltarea a trei tipuri de
instrumente: legislative, tehnice şi instrumente economico-financiare, la care se adaugă un set de
„instrumente ajutătoare” ce răspund mai degrabă noilor tendinţe şi strategii de protecţie a
mediului.

9.1. INSTRUMENTE LEGISLATIVE

Acestea creează cadrul legal al politicii comunitare de protecţie a mediului și sunt

reprezentate de legislaţia existentă în acest domeniu, adică de actele normative (directive,
regulamente şi decizii) adoptate începând cu anul 1970 și care constituie aşa numitul acquis
comunitar.
Acquis-ul comunitar - reprezintă cadrul juridic al politicii de mediu a Uniunii Europene şi
este definit ca ansamblul drepturilor şi obligaţiilor Statelor Membre ale Uniunii Europene. Este
constituit din: legislaţia primară( reprezentată de tratatele fondatoare şi completările ulterioare),
legislaţia secundară (cuprinzând actele juridice ale instituţiilor comunitare: directive,
regulamente, decizii, recomandări, avize) şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a UE.
A) Legislația primară-cuprinde textele legislative de bază pe care se întemeiază
Uniunea Europeană şi Comunitățile Europene și anume:
a- tratatele fondatoare,
b- tratatele de modificare şi variantele consolidate,
c- tratatele de aderare ale țărilor membre.
B) Legislaţia „secundară” – cuprinde totalitatea instrumentelor legislative
(instrumente juridice obligatorii) adoptate de către instituţiile europene în conformitate cu
dispoziţiile tratatelor:
a - regulamente
b- directive
c- decizii
a) Regulamentul
-a fost adoptat de către Consiliul UE în colaborare cu Parlamentul sau de Comisia
Europeană,
- are aplicabilitate directă în cadrul statelor membre,
- este obligatoriu pentru statele membre.
 b) Directiva
- adoptată de către Consiliul UE în colaborare cu Parlamentul, sau de Comisia
Europeană,
- este obligatorie pentru statele membre în privința rezultatului ce trebuie atins,
- trebuie preluată în dreptul intern al statelor membre.
c) Decizia
- adoptată de către Consiliul UE în colaborare cu Parlamentul, sau de Comisia
Europeană,
- institutiile UE se pronunță într-o anumită materie clar individualizată.

C) Jurisprudenta Curtii de Justitie Europeană

- interpretările date de către Curte, tratatelor și legislației comunitare sunt obligatorii
pentru statele membre,
- în caz de nerespectare a hotărârilor CJE, aceasta poate aplica sancțiuni pecuniare
împotriva oricărui justițiabil.

9.2. INSTRUMENTE TEHNICE

Instrumentele tehnice asigură respectarea standardelor în privinţa mediului şi cuprind:
a) standarde şi limite de emisii cu rolul de a limita poluarea mediului;
b) cele mai bune tehnici disponibile (Best Available Techniques - BAT). Acest termen a
fost definit în Directiva 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, înlocuită de
Directiva 2010/75/CE, referindu-se la cel mai eficient şi înaintat stadiu de dezvoltare al tehnicilor
speciale fiind în principal utilizate ca bază pentru stabilirea valorilor limită de emisie pentru
prevenirea sau reducerea emisiilor şi a efectelor lor asupra mediului. În acest context „cele mai
bune” înseamnă tehnicile cele mai eficiente pentru atingerea unui nivel general înalt de protecţie
a mediului; cuvântul „tehnici” se referă la tehnologia utilizată şi modalitatea în care instalaţia
este proiectată, construită, întreţinută, exploatată şi scoasă din funcţiune; cuvântul „disponibile”
se referă la tehnicile dezvoltate la un nivel care, considerând relaţia costuri/beneficii, permite
punerea lor în aplicare în sectorul industrial relevant, în condiţii economice şi tehnice viabile.
c) eco-etichetarea are rolul de a diferenţia produsele eco care au impact redus asupra
mediului, de alte produse de acelaşi tip. Criteriile de etichetare sunt hotărâte şi revizuite de
Comitetul Uniunii Europene pentru Denominare Eco (European Union Eco-Labelling Board
(EUEB).
d) criteriile aplicabile inspecţiilor de mediu în SM cu rolul de a asigura conformitatea cu
legislaţia de mediu a Uniunii Europene şi aplicarea uniformă a acesteia.

9.3. INSTRUMENTE FINANCIARE

Programul LIFE (Financial Instrument for the Environment) a fost creat în 1992 având
ca scop contribuirea la implementarea şi dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu. Programul a
cuprins trei faze:
a. LIFE I cu un buget alocat de 400 milioane de euro pentru perioada 1992-1995;
 b. LIFE II cu trei componente: LIFE Natura, LIFE Mediu şi LIFE State Terţe având
un buget de 450 milioane de euro pentru perioada cuprinsă între 1996 1999;
c. LIFE III cu un buget de 640 milioane de euro pentru perioada 2000-2006.

Pentru perioada 2007-2013 a fost adoptat programul LIFE+ cu un buget de 2,143 mld
EUR, constituit prin Regulamentul (CE) nr. 614/2007 din 23 mai 2007, privind Instrumentul
financiar pentru mediu. Articolul 1 din Regulament prezintă obiectivul general ca reprezentând
contribuţia la aplicarea, actualizarea şi dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu comunitare.
LIFE+ este împărţit în trei componente:
A- LIFE+ Natură şi biodiversitate,
B- LIFE+ Politică şi guvernare în materie de mediu;
C- LIFE+ Informare şi comunicare.

A-Programul LIFE+ Natură şi biodiversitate are următoarele obiective specifice:

• punerea în aplicare a politicii şi legislaţiei comunitare privind natura şi biodiversitatea la
nivel local şi regional;
• consolidarea bazei de cunoştiinţe pentru dezvoltarea, evaluarea preliminară,
monitorizarea şi evaluarea finală a politicii şi legislaţiei comunitare privind natura şi
biodiversitatea;
• susţinerea elaborării şi aplicării politicilor şi instrumentelor de monitorizare şi evaluare
a naturii şi biodiversităţii şi a factorilor, presiunilor şi reacţiilor care le influenţează;
• susţinerea unei mai bune guvernări în materie de mediu, prin sporirea participării
părţilor interesate, în consultările privind politica şi legislaţia în materie de natură şi
biodiversitate, precum şi în punerea în aplicare a acestora.

B-Programul LIFE+ Politică şi guvernare în materie de mediu are ca obiective:

• contribuţia la dezvoltarea şi demonstrarea politicilor, metodelor şi instrumentelor
inovatoare;
• consolidarea bazei de cunoştinţe pentru dezvoltarea, evaluarea preliminară,
monitorizarea şi evaluarea finală a politicii şi legislaţiei în materie de mediu;
• susţinerea elaborării şi punerii în aplicare a politicilor de monitorizare şi evaluare
preliminară a situaţiei mediului şi a factorilor, presiunilor şi reacţiilor care au un impact asupra
mediului;
• facilitarea punerii în aplicare a politicii comunitare de mediu la nivel local şi regional;
• susţinerea unei mai bune guvernări de mediu prin sporirea participării părţilor
interesate, inclusiv a ONG-urilor, în procesul consultării politice.

C- Programul LIFE+ Informare şi comunicare are drept obiective :

• difuzarea informaţiei şi sensibilizarea cu privire la aspectele de mediu, inclusiv în cazul
prevenirii incendiilor forestiere;
 • susţinerea măsurilor complementare, precum acţiunile şi campaniile de informare şi
comunicare, conferinţele şi formarea, inclusiv formarea în materie de prevenire a incendiilor
forestiere. Beneficiarii acestui instrument de finanţare pot fi organisme publice şi private, actori
sau instituţii înregistrate în Uniunea Europeană.

Programul Eco-inovare este o iniţiativă transversală care oferă finanţare pentru proiecte
din diferite sectoare, care reduc impactul asupra mediului sau promovează o utilizare mai
eficientă a resurselor. Domeniile prioritare includ reciclarea materialelor, clădirile, sectorul
alimentar şi al băuturilor, precum şi eco-afacerile. În perioada 2008 – 2013 au fost finanţate
proiecte în valoare de 300 milioane de euro.

9.4. ALTE INSTRUMENTE

- Materialele pregătitoare - totalitatea documentelor emise de instituţii în legătură cu
o procedură legislativă.
Principalele documente care fac parte din această categorie sunt:
- actul pregătitor,
- rezoluţia legislativă a Parlamentului European,
- poziţia comună,
- comunicarea Comisiei,
- raportul Curții de Conturi,
- întrebările parlamentare.

9.5. CLASIFICAREA ȘI INDENTIFICAREA ACTELOR COMUNITARE

- Legislația în vigoare clasificată conform Repertoriului Legislației Comunitare
reprezintă o structură analitică, care cuprinde 20 de capitole pe anumite domenii. Fiecare
dintre cele 20 de capitole cuprinde acte legislative pe domeniul respectiv.
Identificarea actelor comunitare se face astfel :
- după numărul actului,
- după dată,
- după referința din Jurnalul Oficial al UE,
- prin numărul CELEX.
Numărul CELEX este o bază de date de referinţă care cuprinde legislaţia comunitară.
Numărul CELEX este format din următoarele elemente:
- codul sectorului din care face parte actul respectiv, format dintr-o cifră,
- anul de adoptare (publicare) a actului, în cazul jurisprudenţei, anul în care s-a
introdus acţiunea, format din patru cifre,
- tipul actului, reprezentat, de regulă, printr-o literă
- numărul actului comunitar, format din patru cifre.
Ex.32007R0967