21

S.3. Generarea geometrică(teoretică elor pieselor - generalităţ

) a suprafeţ i
Teoretic, o suprafaţ ăpoate fi obţ inutăprin diferite modalită ţ
i, printre care ş i prin
deplasarea unei curbe în spaţ iu, modalitate ce se preteazăcel mai bine la studiul generă rii
suprafeţ elor pe maş ini-unelte. Astfel, se poate afirma
căo suprafaţ ăS poate fi generatăde o curbăoarecare
prin deplasarea sa în spaţ iu, curba schimbându-ş i sau
nu forma în timpul deplasă rii.
Prin urmare, suprafaţ a generatăpoate fi locul
geometric al poziţ iilor succesive ale curbei G, numită
curbăgeneratoare (fig.2.7). În timpul deplasă rii sale,
un punct M de pe curba G descrie o altăcurbă-
numită curbă directoare D. Pentru început, se
considerăcurbele G ş i D ca fiind curbe plane, ele
fiind conţ inute în planul generator , respectiv în
planul director .
Procesul de generare poate fi înţ eles ş i sub altă
formă ,ş i anume: suprafaţ a S este generatăde curba
generatoare G care în timpul deplasă rii sale se
sprijinăpe o altăcurbă , numităcurba directoare D,
punctul de sprijin, M, este un punct aparţ ină tor Fig. 2.7. Generarea suprafeţ ei S
ambelor curbe. prin deplasarea curbei G în spaţ iu
Analizându-se miş carea curbei generatoare G,
se poate constata căvectorul vitezăvM a punctului M formeazăun unghi cu urma gg a
planului generator , care este perpendicular pe planul director .
Forma suprafeţ ei S, în cazul general, va depinde de forma curbei generatoare G, de
forma curbei directoare D ş i de legea de variaţ ie a unghiului ş i de valoarea vitezei vM .
Situaţ ia este dezavantajoasă , deoarece forma suprafeţ ei rezultate va depinde de valoarea
vitezei vM, care, de fapt, este componenta principalăa vitezei de aş chiere şi care se alege nu
în funcţ ie de forma suprafeţ ei, ci din considerente tehnologice (natura materialului piesei, a
sculei, rugozitate etc.).
Unghiul dintre tangenta la directoare TD ş i urma gg a planului generatoarei pe
planul directoarei poate fi constant sau variabil în timpul deplasă rii planului .
În primul caz, este constant ş o
i are valoarea de 90 , urma gg coincide cu normala la
curba directoare în punctul M ş i, datorităconstanţ ei unghiului , parametrii vitezei de
deplasare a planului nu influenţ eazăforma suprafeţ ei generate (directoarea este un cerc -
la strunjirea cilindrică).
Dacăvariazăîn timpul deplasă rii planului generatoarei, atunci forma suprafeţ ei
generate este funcţ ie de legea de variaţ ie a unghiului ş i a vitezei de deplasare, cu excepţ ia
cazului în care cele douălegi de variaţ ie au un parametru comun - timpul.
Pentru a se putea genera suprafeţ e dupăprincipiul deplasă rii generatoarei în lungul
directoarei, este necesar ca cinematica maş inilor-unelte săfie astfel conceputăîncât, în
funcţ ie de forma suprafeţ ei, săse poatărealiza simultan cele douăcurbe: generatoarea ş i
directoarea.
22 MAŞINI-UNELTE

Majoritatea suprafeţ elor obţ inute prin aş chiere cu ajutorul maş inilor-unelte se
realizeazăprin combinarea miş cării de rotaţ ie (datăla maş ini-unelte de cupla cinematică
fus-lagăr) cu miş carea de translaţ ie (datăde cupla sanie-ghidaj), ambele descriind curbe
plane.
Generatoarea ş i directoarea pot fi curbe plane dar ş i spaţ
iale, putând avea forme
constante sau variabile în timpul generă rii. Din acest punct de vedere, suprafeţ ele generate
pot fi grupate în:
- suprafeţ e generate cu curbe generatoare ş i directoare constante ca formă ;
- suprafeţ e generate cu una din aceste curbe având forma constantăiar cealaltă
variabilă, sau ambele curbe variabile.
Curbele utilizate la generare, care se obţ in pe maş ini-unelte prin combinarea miş cării
de translaţ ie cu cea de rotaţ ie (ambele fiind uniforme) sunt: dreapta, cercul sau arcul de cerc,
evolventa, elicea cilindrică , elicea conicăsau globoidală , spirala arhimedică , epicicloida sau
hipocicloida.
Curbele utilizate la generare ş i care sunt obţ inute prin combinarea miş cărilor de
translaţie cu cele de rotaţ ie, una sau ambele miş că ri fiind variabile, sunt: parabola,
hiperbola, elipsa, spirala logaritmică , sinusoida.
Existăş i cazuri, în special pentru suprafeţ ele generate prin curbe variabile, în care
forma acestora se prezintăprintr-o metodăgraficăsau se dăprintr-o ecuaţ ie dupăcare se
construiesc ş abloane de ghidaje.
Prin urmare, drept curbăgeneratoare se poate utiliza orice curbăplanăsau spaţ ială,
curbăanaliticăsau neanalitică .
În practică , cel mai adesea se folosesc curbe plane exprimabile analitic. Curbele
neanalitice se înlocuiesc de cele mai multe ori cu fragmente de curbe analitice.

S. 4 Realizarea traiectoriilor curbelor generatoare

Dupămodul de realizare practicăpe maş ini-unelte a traiectoriei curbei generatoare,
se disting:
- curbe generatoare obţinute prin materializare pe muchia aş chietoare a sculei;
- curbe generatoare obţinute pe cale cinematică ;
- curbe generatoare programate.
Generatoarea materializatăse obţ ine prin materializarea ei pe muchia aş chietoare a
sculei (dacăunghiul de degajare este nul) sau prin proiecţ ia muchiei aşchietoare a sculei pe
planul generatoarei, când unghiul de degajare este diferit de zero.
În figura 2.9 este prezentat cazul concret de generare a unei suprafeţ e prin strunjire
cu generatoare materializatăpe muchia aş chietoare a sculei, generatoare compusădin drepte
şi arce de cer, iar în figura 2.10 este prezentat cazul concret de generare a unei suprafeţ e prin
rabotare, generatoarea fiind de asemenea materializatăpe muchia aş chietoare a sculei - prin
drepte ş i arce de cerc.
Practica de a se realiza generatoarea prin materializare pe tă işul sculei mai este
întâlnităla mortezare, frezare, rectificare ş i broşare etc.
Obţ inerea generatoarei prin materializare pe muchia aş chietoare a sculei are o
răspândire limitatăde posibilită ţ
ile de realizare a sculei. Pe de altăparte, chiar dacăar fi
posibilărealizarea lungimii muchiei aş chietoare - aceasta ar duce la creş terea efortului de
aş chiere, ce ar influenţ a însăşi construcţia maş inii-unelte.
GENERAREA SUPRAFEŢELOR PE MAŞINI-UNELTE 23

Fig. 2.9. Curba generatoare materializată Fig. 2.10. Curba generatoare materializată
pe tăiş
ul sculei - la strunjire pe tăiş
ul sculei - la rabotare

Existăsituaţ ii, în industria lemnului - la strungurile pentru furnir, unde generatoarea

materializatăpoate sădepă şeascălungimea de 1000 mm, desigur, aici, altele fiind vitezele şi
forţ
ele de aşchiere.
Generatoarea cinematică , teoretic, poate fi obţ
inutăîn multe moduri. În practicăse
folosesc douămetode de obţ inere:
- ca traiectorie a deplasării unui punct (vezi fig.2.11,a);
- ca înfăşurătoare a unor curbe materializate în miş care (vezi fig.2.11,b.)

Fig. 2.11. Realizarea traiectoriilor curbelor generatoare pe cale cinematică :

a - cazul strujirii longitudinale; b - cazul generă
rii profilului danturii
24 MAŞINI-UNELTE

Obţ inerea curbei generatoare prin deplasarea unui punct se întâlneş

te cel mai adesea
în cazul strunjirii longitudinale cilindrice (fig.2.11,a).
Generatoarea, ca traiectorie a unui punct,
poate rezulta ş i din combinaţ ia a douămiş că ri, cum
este cazul strunjirii conice cu douăavansuri.
Obţ inerea generatoarei ca înfă ş urare a
poziţ iilor succesive ale unei curbe ce se deplasează
într-un plan se utilizeazăla prelucrarea roţ ilor dinţ ate
(fig.2.11,b). În acest caz, ca de altfel în multe altele,
datorită periodicită ţ
ii procesului de aş chiere,
generatoarea rezultăcu unele abateri de la profilul
nominal.
Generatoarea programată se foloseş te la
prelucrarea unor suprafeţ e complexe ca formăş i mari
ca lungime, caz în care generatoarele nu pot fi Fig. 2.12. Transpunerea
obţ inute prin materializare pe muchia aş chietoare a generatoarei programată
sculei ş i nici pe cale cinematică .
În aceste cazuri se recurge la materializarea generatoarei sub anumite forme, operaţ ie
numităprogramare ş i care se face pe un element numit portprogram. Ca portprograme se
utilizeazăş abloanele, piese etalon, benzi magnetice, dischete etc.
În figura 2.12. se considerăo suprafaţ ăde rotaţ ie obţ
inutăprin copiere prin strunjire,
caz în care generatoarea G` de pe ş ablonul S este transpusăpe piesăca G cu ajutorul unui
lanţcinematic de copiere.

S. 5.. Realizarea traiectoriilor curbelor directoare

Directoarea este o curbăplanăsau spaţ ială
, care reprezintătraiectoria unui punct al
generatoarei. Cele mai simple forme ale directoarei sunt dreapta şi cercul, care sunt uş or de
realizat de că
tre mecanismele maş inilor-unelte cum sunt cuplele sanie-ghidaj ş i fus-lagă r.
Curbele directoare pot fi obţ inute pe cale cinematică, prin programare ş i prin
materializare pe scule.
Directoarea cinematică , la rândul ei, poate fi obţ
inutăca:
- traiectorie a unui punct;
- înfăşurătoare a unor curbe cicloidale;
- imprimatăprin rulare.
GENERAREA SUPRAFEŢELOR PE MAŞINI-UNELTE 25

Modul de obţ inere a

directoarei cinematice ca
traiectorie a unui punct se
exemplifică în figura 2.13.
Astfel, traiectoria directoare
circularăD (fig.2.13, a) se poate
considera ca rezultată din
deplasarea punctului M în jurul
axei de rotaţ ie, la distanţa RM,
cu turaţ ia naş ş i viteza
tangenţ ialăvM. Fig. 2.13. Obţ inerea curbei directoare pe cale
În mod analog, cinematică : a - la strunjire; b - la rabotare
traiectoria directoare rectilinie
D (fig.2.13,b) se poate considera ca rezultatădin deplasarea punctului M dupădirecţ ia
vitezei vM.
Ambele moduri de obţ inere a directoarei asigură forma acesteia cu ajutorul

Fig. 2.14. Obţ

inerea curbei directoare complexăpe cale cinematică
;
a - la detalonare; b - la filetare
mecanismelor fus-lagă rş i sanie-ghidaj. Ca mă rime şi poziţ ie în spaţ iu, directoarea depinde
de poziţ ia punctului M în raport cu axa de rotaţ ie sau cu ghidajul.
Traiectoriile mai complexe ale directoarei, plane sau spaţ iale, se obţ in prin
combinarea unor miş că ri. Astfel se obţ ine spirala arhimedică , elicea cilindricăsau conică ,
elipsa etc.
Unele curbe directoare plane se obţ in ca traiectorie a unui punct prin combinarea a
douămiş cări, cum este ş i cazul spiralei arhimedicăD - (fig. 2.14,a), care se obţ ine prin
compunerea miş cării de rotaţ ie naşcu miş carea de avans radial vR.
Directoarea spaţ ialăelicoidalăD - (fig. 2.14,b) este descrisătot de un punct, a că rui
traiectorie rezultăîn urma compunerii miş cării de rotaţie n aş(vp) cu o miş care de avans axial
vs.
Pentru obţ inerea unei anumite valori a unghiului elicei cilindrice ş i, deci, a pasului,
raportul vitezelor trebuie săfie constant ş i egal cu tangenta unghiului:
26 MAŞINI-UNELTE

Fig. 2.16. Obţ inerea prin rulare a curbelor directoare (flancul dintelui):
a - la prelucrarea roţilor dinţ
ate cu danturăcilindrică ; b - la roţ
ile dinţate cu
danturăconică

vs
= tg  (2.4)
vp

Directoarea cinematicăobţ inutăca înfă şură toare a poziţ iilor succesive ale unei
curbe cicloidale, C, este întâlnităla generarea suprafeţ elor prin frezare şi rectificare.
Astfel, la frezarea unei suprafeţ e plane (fig.2.15), pentru realizarea directoarei
teoretice rectilinii D, este necesarăcompunerea dintre miş carea de rotaţ ie a frezei ş
i o
miş care de avans director, a că ror rezultantăeste curba cicloidalăC, directoarea nominalăD
fiind înfăşură toarea poziţiilor succesive ale acestei curbe.

Directoarea cinematicăimprimatăprin rulare se poate obţ ine printr-un procedeu

similar imprimă rii tipografice la maş
inile denumite rotative (fig.2.16,a).
Directoarea spaţ ială, D, de pe cilindru este reflectarea directoarei plane D’
aparţină toare planul . Astfel, dacădreapta a`b` face cu normala b`n` unghiul + , tangenta
în b la curba ab de pe cilindru ,
face cu normala bn un unghi - .
Această metoda de obţ inere a
curbei directoare este utilizatăla
prelucrarea roţilor dinţate
cilindrice cu danturăînclinatăpe
maş inile de mortezat cu cuţ it
pieptene ş i pe unele maş ini de
danturat cu freza melc.
Fig. 2.15. Directoarea cinematicăobţ inută
ca înfăşurătoare a poziţ
iilor succesive
ale unei curbe cicloidale
GENERAREA SUPRAFEŢELOR PE MAŞINI-UNELTE 27

Transpunerile prin rulare (fă răalunecare) de curbe directoare cinematice sunt

utilizate şi la generarea danturilor conice cu dinţ i curbi, la care forma dintelui (directoarea
D) este determinatăprin curba D’ de pe roata plană(fig.2.16,b), care poate fi un arc de cerc,
o evolventăla dantura paloidă , o spiralăla dantura spiroidăş i o epicicloidăalungităla
dantura eloidă .
Directoarea cinematicăprogramatăse realizează , ca şi generatoarele programate, cu
ajutorul diferitelor portprograme: de genul ş ablonului, modelului sau a altor tipuri de
portprograme.
Curbele directoare, complicate ca formă , uneori neexprimabile analitic, sunt larg
răspândite la frezarea prin copiere, prelucrarea camelor, matriţ elor şi, în unele cazuri, la
rectificare, pentru generarea suprafeţ elor la care generatoarea G este materializatăpe
muchia aş chietoare a sculei (fig.2.17.). Cele douăcurbe, Ds de pe ş ablon ş i D de pe piesă
diferădatoritărazei Rs a sculei ş i razei R a rolei care urmă reş te şablonul. Aceste dificultă ţ
i
se eliminăprin alegerea razei R a rolei de aceeaş i mă rime cu raza sculei.
În cazul unor suprafeţ e foarte complicate, a că rei curbe directoare ş i generatoare nu
pot fi realizate pe cale cinematică , se programeazăambele curbe.
Directoarea materializatăpe scule se întâlneş te la multe scule folosite la diferite
prelucră ri pe maş ini-unelte. Tipice sunt sculele de filetare, tarozii ş i filierele, care au dinţii
dispuş i dupăo elice cilindricăsau conică . Acestea au ş i generatoarea materializatăprin
profilul dinţ ilor.
Alte scule care conţ in curba directoare sub formămaterializatăsunt: broş ele de
interior pentru canale elicoidale sau drepte, alezorul ş i burghiul.
Rezultă , din cele precedente, căforma curbei directoare materializatăpe sculăpoate
fi: rectilinie, circularăsau elicoidală .
În cele prezentate mai sus, s-a vă zut căpentru generarea unei suprafeţ e sunt necesare
cele douăcurbe: generatoarea ş i directoarea ş i căfiecare dintre acestea poate fi obţ inutăprin
diferite metode.
Din această cauză , procedeul
concret de generare a unei suprafeţ e va
depinde nu numai de metoda de obţ inere a
fiecă rei curbe în parte, ci ş i de combinarea
metodelor de formare a celor douăcurbe,
iar numă rul metodelor geometrice de
generare a suprafeţ elor este foarte mare,
ceea ce duce la obţ inerea unor suprafeţ e cu
diferite calită ţi ş i orientă ri ale rizurilor
rezultate în urma prelucră rii.

Fig. 2.17. Realizarea curbei directoare prin

copiere de pe un şablon