Sunteți pe pagina 1din 1

Cocorul și vulpea

după Lev Tolstoi

O vulpe și un cocor legară mare prietenie.


Într-o zi, vulpea l-a invitat pe cocor la masă. Își pusese în
gând șireata să râdă de el. Cum ajunse cocorul, vulpea
răsturnă mâncarea pe un platou.
- Îndrăznește, prietene! zise ea cu glas prefăcut.
Cocorul se strădui degeaba să apuce și el câte ceva cu
ciocul său lung. Vulpea linse tot vasul.
A doua zi, cocorul o pofti pe vulpe la el. Pe masă se afla
un vas lung și cu gâtul strâmt.
- Mănâncă, vulpe, nu sta la îndoială!
Vulpea flămândă se uita cu ciudă cum mănâncă cocorul.
- Nu am poftă de bucatele tale! spuse șireata și se întoarse
acasă cu burta lipită de spate.
De, e o vorbă ce o cunoaștem bine: După faptă și răsplata
vine!
De atunci, s-a cam stricat prietenia dintre vulpe și cocor.