Activitatea diaminoxidazei (DAO)

synevo.ro/activitatea-diaminoxidazei-intoleranta-la-histamina

Informaţii generale

Intoleranţa la histamină este consecinţa unui dezechilibru între

histamina acumulată în organism şi capacitatea de degradare a acesteia.
Aceasta afecţiune nu este mediată prin anticorpi IgE, de aceea testele
cutanate şi dozările de IgE specifice vor da rezultate negative1;2.

Histamina este o amină biogenă prezentă în cantităţi variabile în multe

alimente. În mod normal histamina alimentară este rapid detoxifiată de
către aminoxidaze; persoanele care prezintă o activitate redusă a acestor
enzime au risc de a dezvolta intoleranţa la histamină. Principala enzimă
implicată în metabolismul histaminei ingerate este diaminoxidaza (DAO),
proteină stocată în structurile veziculare asociate membranei plasmatice a
celulelor epiteliale şi eliberată în circulaţie în prezenţa stimulilor adecvaţi.

Scăderea capacităţii de degradare a histaminei datorită unei activităţi DAO

reduse poate determina o serie de manifestări clinice care mimează o
reacţie alergică: diaree, cefalee, urticarie, prurit, flushing, simptome rino-
conjunctivale, bronhospasm, hipotensiune, aritmii cardiace. Intoleranţa la
histamină devine clinic manifestă când organismul este încărcat cu
histamină mai mult decât poate cataliza (consum de alimente bogate în
histamină, alcool sau medicamente care eliberează histamina sau
blochează DAO). Bolile alergice precum febra fânului sau sensibilizările la
fungi reprezintă o sursă în plus de histamină care se adaugă la cea din
alimente. Cel mai frecvent afectate sunt persoanele de sex feminin cu
vârste între 30 şi 55 ani.

Histamina apare în alimente datorită activităţii bacteriilor, printr-un proces

de decaboxilare a aminoacizilor. De aceea se găseşte în cantităţi mai mari
în alimentele fermentate (de ex. brânză, varză murată sau vin) şi bogate în
proteine (de ex. peşte, carne şi mezeluri). Niveluri foarte mari se găsesc, de
asemenea, în alimentele alterate2.

Nivelul de histamină creşte odată cu perioada de păstrare a alimentelor de

aceea acestea trebuie pregătite rapid, nu trebuie stocate mult şi nu trebuie
reîncălzite! Datorită stabilităţii la căldură, histamina nu poate fi distrusă nici
prin congelare, nici prin fierbere, prăjire sau coacere1;2.

În majoritatea cazurilor, deficitul DAO este dobândit ca urmare a unor

afecţiuni gastrointestinale care scad producţia DAO sau a inhibării activităţii
enzimatice prin consum de alcool şi diverse medicamente. Cu toate

1/6
acestea, studii recente au evidenţiat o mare variabilitate individuală în
expresia DAO la nivelul celulelor epiteliale intestinale şi diverse
polimorfisme la nivelul genei DAO asociate cu afecţiuni gastrointestinale,
care demonstrează existenţa unei predispoziţii genetice la un subgrup de
pacienţi cu intoleranţă la histamină.

Pacienţii diagnosticaţi cu deficit DAO pot beneficia de o dietă

corespunzătoare care elimină alimentele cu un conţinut ridicat în
histamină. Deoarece alcoolul creşte permeabilitatea intestinală şi prin
aceasta nivelul histaminei in organism, se vor evita băuturile alcoolice la
masă. De asemenea antialgicele (aspirina) facilitează o creştere a
permeabilităţii intestinale2.

Alimente cu un conţinut ridicat în histamină

Vinul şi alte băuturi alcoolice

Histamina apare şi în procesul de fermentaţie alcoolică. Bacterii acidifiante

ca Pediococcus cerevisiae au fost identificate ca formatoare de histamină.
Conţinutul în histamină este un criteriu de calitate al vinului. În general
vinurile roşii au un conţinut ridicat în histamină. Pot fi întâlnite concentraţii
de histamină de până la 3000 µg/l în vinurile care dau în mod caracteristic
cefalee.

Conţinutul mediu în histamină:

Vin roşu: 60-3800 µg/l

Şampanie: cca 670 µg/l
Spumos: 15-80 µg/l
Vin dulce: 80-400 µg/l
Vin alb: 3-120 µg/l
Bere: 20-300 µg/l

Peşte

Categoriile de peşte după consumarea cărora apar adesea simptome de

intoxicare aparţin familiei Scombridae (macrou). De aceea în literatura
engleză cazurile de intoxicaţie sunt descrise sub numele de “scombroid
poisoning”. Peştii din această familie (mai ales tonul şi macroul) au o
cantitate mare de carne roşie cu un conţinut crescut de histamină. Dar şi la
alte tipuri de peşte s-au măsurat cantităţi crescute de histamină: heringi,
sardine şi sardele. Producţia de histamină este influenţată de temperatura
la care este ţinut peştele până la pregătirea sa culinară. În cazurile în care
s-au găsit cantităţi mari de histamină în conservele de ton sau macrou
afumat, cercetările au dovedit că peştele n-a fost transportat în condiţii de
refrigerare corespunzătoare sau a fost depozitat inadecvat. În mod
surprinzător s-au găsit cantităţi mai mari de histamină în marinată decât în
carnea de peşte.

2/6
 Ton: până la 8000 mg/kg
Macrou afumat: până la 788 mg/kg
Macrou (conservă): până la 15 mg/kg
Sardina: până la 1500 mg/kg
Sardele: până la 180 mg/kg
Hering: până la 12 mg/kg (mai ales marinat)

Lapte/brânză

În timp ce laptele crud şi cel de băut conţine cantităţi minime de histamină,

unele sortimente de brânzeturi au niveluri ridicate. În general se consideră
că nivelul de histamină creşte cu maturarea şi cu stocarea. Bacteriile
incriminate sunt diverşi lactobacili şi streptococi.

Emmentaler: 10-500 mg/kg

Stilton (brânza cu muceagai albastru): cca 160 mg/kg
Gorgonzola: până la 160 mg/kg
Camembert: 10-300 mg/kg
Parmezan: 10-580 mg/kg

Carne/mezeluri

Conţinutul în amine biogene în preparatele de carne este foarte divers.

Unele sortimente de cârnaţi pot conţine cantităţi relativ mari de histamină,
în timp ce produsele proaspete abia dacă ating niveluri critice. Dar mai
sunt şi alte amine biogene prezente în carne. Cercetările au arătat că
diaminele cadaverina şi putresceina – ambele substraturi peste DAO sunt
un indicator al prospeţimii cărnii.

Salam: până la 280 mg/kg

Carnaţi cervelat: până la 100 mg/kg
Jambon Westfal: 40-270 mg/kg

Alte alimente

Oţetul din vinul roşu conţine până la 4000 µg/l histamină. In cazul ciocolatei
conţinutul oscilează între 5-100 mg/kg, după sortiment1.

Medicamente care eliberează histamina sau inhibă DAO

miorelaxante: pancuroniu, alcuroniu, D-tubocurarina

narcotice: tiopental
analgetice şi antiinflamatorii: acid acetilsalicilic, metamizol,
antiinflamatorii nesteroidiene, opioide
anestezice locale: prilocaina
anti-hipertensive: verapamil, alprenolol, dihidralazina
antiaritmice: propafenona
diuretice: amilorid
antiemetice: metoclopramid
antibiotice: cefuroxime, cefotiam, isoniazid, pentamidin, clavulanic
3/6
 acid, chorochina
mucolitice: acetilcisteina, ambroxol
bronhodilatatoare: aminofilina
antagonişti de receptori H2: cimetidina
chimioterapice: ciclofosfamida
antidepresive: amitriptilina 2

Recomandări pentru determinarea activităţii DAO

Testul este indicat la pacienţi cu suspiciune clinică de intoleranţă la

histamină (prezenţa a ≥ 2 simptome tipice cu răspuns favorabil la dietă fără
alimente cu conţinut ridicat în histamină) după excluderea altor afecţiuni
gastrontestinale, a mastocitozei sistemice (rezultat negativ pentru triptază)
şi a alergiilor alimentare (teste cutanate şi IgE specifice negative) 2.

Pregătire pacient – à jeun1.

Specimen recoltat – sânge venos1.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel

separator1.

Cantitate recoltată – minim 0.5 mL ser 1.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, icteric, lipemic

sau contaminat bacterian1.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare şi

se transportă în condiţii de refrigerare1.

Stabilitate probă – serul este stabil 1 săptămână la 4-8°C1.

Metodă – REA (radioextracţie): la proba de ser a pacientului se adaugă

putresceina marcată cu 14 C care constituie un substrat cu afinitate înaltă
pentru DAO; sub acţiunea DAO putresceina este converită în delta-pirolina;
cantitatea de pirolină obţinută se corelează cu activitatea DAO din serul
pacientului1.

Valori de referinţă şi interpretarea rezultatelor

14-33 UI/mL: activitate enzimatică normală;

< 3 UI/mL: activitate enzimatică redusă marcat (posibil deficit genetic);

3-10 UI/mL: activitate enzimatică scăzută;

10-14 UI/mL: activitate enzimatică în zona de graniţă; este posibil să apară

manifestări clinice în cazul încărcării organismului cu histamină, de
exemplu prin alergii floride sau alimentaţie bogată în histamină (deficit
latent); se recomandă eventual determinarea histaminei în sânge;

4/6
> 33 UI/mL: activitate enzimatică crescută (posibil inducţie enzimatică în
cadrul unui proces alergic activ).

Limite şi interferenţe

În timpul sarcinii se pot înregistra valori DAO mult crescute, de aceea nu se

recomandă efectuarea testului la pacientele gravide1;2.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2014.

Ref Type: Catalog.

2. Laura Maintz, Natalija Novak. Histamine and histamine intolerance. In

American Journal of Clinical Nutrition, vol. 85, No. 5, 1185-1196, May 2007.

PESTE
2000 de investigaţii
diferite de laborator
precum hematologie, chimie,
microbiologie, imunologie, alergologie, toxicologie, histopatologie,
citologie,
genetică şi biologie moleculară.

16 laboratoare
de analize medicale şi
99 de centre de recoltare proprii,
SYNEVO fiind în momentul de faţă cel mai mare
furnizor de servicii medicale de laborator din România.
Peste 100 de centre şi laboratoare de analize
private colaborează cu noi.

PESTE
200.000 de pacienţi
trec pragul lunar
în laboratoarele
SYNEVO ROMÂNIA,
efectuându-se în medie
1.000.000 de teste.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor Tel: 021.9551

www.anpc.gov.ro | Toate drepturile rezervate Synevo Romania. Orice
informaţie se poate copia doar cu acordul scris Synevo şi cu menţionarea
sursei prin link direct către aceasta.

Web Design & Seo by End Soft Design © 2019 Synevo

5/6
6/6