Alergeni–testul de degranulare a bazofilelor (BDT)

synevo.ro/alergeni-testul-de-degranulare-a-bazofilelor-bdt

Alergeni–testul de degranulare a bazofilelor (BDT)

AL513 - Testul nu este disponibil în Suceava, Brașov, Rădăuți și Câmpulung.
În București, se efectuează doar cu programare la numărul 021 9666.
În Constanța, testul este disponibil doar în recepția laboratorului, numai în prima zi
de marți din lună.
În Cluj, testul se efectuează doar cu programare.
În Galați, testul este disponibil doar marți, în intervalul 09.30 - 10.30, cu programare.
În Sibiu, numai la recepția laboratorului, doar marți, între 10.00 - 11.00.
În Timișoara, doar în ziua de luni, în centrul Tudor Vladimirescu, orele 12.00 - 14.00,
iar în centrul Barnuțiu, orele 12.00 - 15.00.
În Arad și Oradea, doar marți, între 12.00 - 13.00.
În Iași, doar în recepția laboratorului, marți orele 09.00 - 11.00.

Informaţii generale

Progresul tehnologic a furnizat laboratoarelor instrumente noi de cuantificare a

anticorpilor IgE alergen-specifici atât în ser cât şi pe suprafaţa bazofilelor.

Alături de determinarea în ser de IgE alergen-specifice prin metode automate

standardizate au fost dezvoltate şi teste funcţionale care mimează in vitro contactul
dintre alergeni şi celulele responsabile de apariţia simptomelor alergice şi care pun
astfel în evidenţa sensibilizarea de tip imediat. Printre acestea se numără şi testul de
degranulare a bazofilelor (BDT) cu măsurarea sulfidoleucotrienelor eliberate.

Până nu demult s-a considerat ca bazofilele, care reprezintă doar un procent de 0.5%
din totalul leucocitelor din sângele periferic, sunt doar forme circulante ale
mastocitelor cu semnificaţie minoră. Date recente indică însă faptul că bazofilele sunt
clinic relevante şi deţin alături de mastocite un rol esenţial în răspunsul alergic de tip
imediat. Prima orientare către studii funcţionale ale bazofilelor a fost testul de
eliberare a histaminei, însă beneficiul său clinic a fost controversat datorită
sensibilităţii şi specificităţii reduse.

Testul efectuat în laboratorul nostru are o sensibilitate ridicată şi, spre deosebire de
măsurarea IgE specifice în ser, determină şi anticorpii IgE specifici legaţi de bazofile.

Mai mult, ca test clasic de “provocare”, BDT reprezintă singurul instrument diagnostic
in vitro pentru studierea unui număr mare de reacţii adverse la aditivi alimentari şi
medicamente (anestezice, antiiflamatoare nesteroidiene, antibiotice) care nu sunt IgE
mediate (aşa-zisele pseudo-alergii în care se produce cel mai adesea o degranulare
celulară directă).

1/14
Avantajul este ca la BDT nu intervin mediatori preformaţi ca în cazul testului de
eliberare a histaminei; în cazul existenţei unei sensibilizări, leucotrienele sunt
sintetizate abia după contactul cu alergenul. De asemenea testul nu este alterat
printr-o eliberare toxică a mediatorilor preformaţi3;4;5.

Reacţii adverse la aditivi alimentari

Aditivii sunt substanţe adăugate alimentelor sau preparatelor farmaceutice în scopuri

multiple, vizând:

conferirea unor calităţi gustative (edulcorante, aromatizante, excitante şi/sau

secretorii);
conservarea pe termen lung (antioxidanţi, antibacteriene).

Numeroşi aditivi au fost incriminaţi în producerea unei palete largi de reacţii adverse,
de la letargie până la astm sever şi anafilaxie. Următoarele substanţe au fost în mod
extensiv analizate: coloranţi sintetici, sulfiţi, monosodium glutamat (MSG), aspartam şi
benzoaţi. Astfel, un studiu recent efectuat în Germania a estimat o prevalenţă a
reacţiilor adverse la aditivi alimentari de 0.18%.

Unii aditivi alimentari sau farmaceutici au fost implicaţi în producerea astmului

profesional, urticariei cronice sau dermatitei atopice. Cu toate acestea, multe din
aceste reacţii nu au fost confirmate prin proceduri diagnostice adecvate. Acest lucru
se datorează faptului că aditivii sunt în general molecule mici care determină
manifestări clinice similare alergiei de tip imediat însă prin mecanisme non-IgE, cum
ar activarea sistemului complementului şi eliberarea directă a histaminei şi
leucotrienelor din leucocite (vezi figura).

BDT reprezintă un instrument preţios pentru diagnosticul pseudo-alergiilor la aditivi

alimentari.

Fig 17.4.1 Pseudo-alergia la aditivi alimentari

2/14
În tabelul de mai jos sunt menţionaţi coloranţii şi aditivii alimentari pentru care sunt
disponibile testele BDT, sursele care le conţin, precum şi principalele manifestări
clinice induse de aceştia2;6:

Denumire Surse Manifestari clinice

aditiv

Tartrazina Colorant galben azoic folosit la Cauza rară de urticarie cronică şi

(E102) sucuri de fructe, prăjituri, angioedem
bomboane, medicamente

Galben-orange Colorant galben-portocaliu Foarte rar urticarie, angioedem,

(E110; Sunset azoic folosit la prăjituri, bronhoconstricţie
yellow) bomboane, sosuri de branză,
supe la plic, gemuri de caise,
jeleuri, praf de budincă

Eritrozina Colorant roşu de sinteză al Factor agravant în rinita persistentă

(E127) prăjiturilor şi bomboanelor;
conţine iod

Azorubina Colorant roşu alimentar azoic Implicare ocazională în urticarie,

(E122) angioedem, dermatita atopică, astm

Albastru Colorant albastru sintetic Implicare ocazională în urticarie,

patent (E121) pentru dulciuri angioedem, dermatita atopică, astm

Negru briliant Colorant negru alimentar azoic Factor agravant pentru astm
(E151) (bomboane cu aromă de
eucalipt)

Rosu Colorant roşu azoic folosit la Implicare ocazională în urticarie,

“ponceau” prepararea pudrelor pentru angioedem, dermatita atopică, astm
(E124) budinci cu gust de căpşuni

Amarant Colorant roşu purpuriu azoic Implicare ocazională în urticarie,

(E123) folosit la prepararea vinurilor şi angioedem, dermatita atopică, astm
băuturilor răcoritoare,
cremelor de fructe şi icrelor
artificiale.

Galben Colorant galben sintetic non- Implicare ocazională în urticarie,

chinolin (E104) azoic folosit la prepararea angioedem, dermatita atopică, astm
jeleurilor, medicamentelor

Indigocarmin Colorant albastru folosit la Implicare ocazională în urticarie,

(E132) prepararea medicamentelor angioedem, dermatita atopică, astm
(capsule cu eliberare
prelungită)

Metabisulfit de Conservant artificial pentru Rol stabilit în producerea bronhospasmului

potasiu (E224) vinuri, fructe, legume, creveţi; acut şi astmului sever; implicare limitată în
agent de albire; aditiv pentru urticarie, angioedem, reacţii anafilactoide
medicamente

3/14
 Acid benzoic Conservant, bacteriostatic şi Urticarie cronică, angioedem, rinită
(benzoat de fungistatic în condiţii de persistentă, reacţii anafilactoide
sodiu) E211 aciditate, folosit la murături,
sucuri de legume şi fructe; mai
poate fi utilizat în siropuri de
tuse

p- Esterul etil sintetic al acidului Urticarie cronică, angioedem, rinită

Hidroxibenzoat benzoic folosit drept persistentă, reacţii anafilactoide
de propil conservant
(E216)

Nitrit de sodiu Conservant şi antibacterian al Posibila implicare în urticaria cronică şi

(E250) produselor din carne (culoare reacţii anafilactoide
roz), branzeturilor, heringilor

Salicilat de Conservant alimentar Bronhoconstricţie

sodiu

Oxid roşu, Colorant de suprafaţă (în

galben şi negru capsulele cu medicamente)
de fier (E172)

Glutamat Potenţiator de aromă Sindromul „restaurantului chinezesc”:

(E621) palpitaţii, cefalee, greaţă, dureri toracice,
parestezii şi senzaţie de slăbiciune, ameţeli;
poate induce bronhospasm la astmatici;
poate fi implicat în rinita persistentă

În cazul suspiciunii de intoleranţă la aditivi alimentari (conservanţi, antioxidanţi,

coloranţi) se recomandă screening-ul pe 4 grupe de teste:

Amestec coloranţi alimentari I: amarant, azorubin, galben chinolin, roşu „ponceau”,

galben-orange.

Amestec coloranţi alimentari II: eritrozina, albastru patent, indigocarmin, negru

brilliant.

Amestec aditivi alimentari I: tartrazina, benzoat de sodiu, nitrit de sodiu,

metabisulfit-K, salicilat de sodiu.

Amestec aditivi alimentari II: oxid de fier, acid benzoic, glutamat, hidroxibenzoat de
propel.

Dacă se obţine un rezultat pozitiv pentru unul dintre amestecuri, este posibilă
testarea individuală a a substanţelor, dar după o nouă recoltare3.

Reacţii pseudo-alergice la medicamente

Sindroamele induse de medicamente care sunt sugestive pentru o reacţie alergică de

tip imediat, dar la care nu poate fi demonstrat un mecanism imunologic sunt
denumite reacţii de hipersensibilizare non-alergică sau pseudo-alergii
medicamentoase. Acestea constituie un subset de reacţii idiosincratice care trebuie
diferenţiate clinic de reacţiile imunologice (alergice) – vezi tabelul 17.4.2
4/14
 Reacţii imunologice (alergice) Reacţii idiosincratice (pseudo-alergice)

Anafilaxie după antibiotice beta-lactamice Soc după substanţe radiologice de contrast

Hepatita indusă de halotan Astmul indus de aspirină

Hipotensiunea după protamină Urticaria asociată cu opiacee

Dermatita indusă de sulfonamide Hipertensiunea pulmonară indusă de

protamină

Boala serului produsă de fenitoin sau cefaclor Urticaria asociată cu antiinflamatoare

nesteroidiene

Hipotensiunea după succinil-colina Anemia hemolitică datorată colinei

Trombocitopenia indusă de chinină Sincopa după anestezice locale

Erupţie medicamentoasă fixă indusă de Eritemul din cursul infuziei cu vancomicină

fenolftaleina

Urticaria asociată cu cisplatin Reacţiile acute induse de ciprofloxacină

Tabel 17.4.2 Exemple obişnuite de hipersensibilitate la medicamente

Majoritatea reacţiilor pseudo-alergice implică aceeaşi cale finală comună ca şi reacţiile

de tip I; în aceste cazuri (reacţiile după substanţe radiologice de contrast, astmul
indus de aspirină, urticaria asociată cu opiacee) bazofilele şi mastocitele sunt activate
prin mecanisme non-imunologice cu eliberarea de mediatori vasoactivi.

Multe dintre reacţiile adverse atribuite substanţelor de contrast se datorează

hipertonicităţii acestora care facilitează eliberarea de histamină din mastocite şi
bazofile. Substanţele mai noi, care nu conţin iod, au un potenţial mai redus de
pseudo-alergii, dar pot asocia şi acestea reacţii severe, uneori mediate IgE.

Aspirina şi celelalte AINS înrudite pot fi implicate în două sindroame de

hipersensibilitate non-alergică:

astmul indus de aspirină: rinosinuzita eozinofilică cronică cu polipoză nazală şi

astm persistent;
urticarie/angioedem declanşate de aspirină.

Aceste reacţii acute non-alergice sunt iniţiate ca urmare a inhibiţiei ciclooxigenazei-1

de către AINS. Ambele sindroame se caracterizează la nivel biochimic prin alterări
profunde ale biosintezei eicosanoizilor, predominant prin producţia excesivă de
cisteinil-leucotriene şi trebuie să fie net diferenţiate de alte reacţii adverse la AINS prin
mecanism alergic. Reacţiile alergice se produc de obicei la un singur medicament
antiinflamator sau la cateva medicamente cu structură chimică similară.

Reacţiile pseudo-alergice la anestezice locale sunt întâlnite mai ales în practica

stomatologică. Cele mai alarmante sunt episoadele de sincopă vaso-vagala care pot
mima anafilaxia. Paresteziile şi ameţelile pot fi explicate pe baza toxicităţii

5/14
farmacologice a preparatelor, iar simptomele sunt mai frecvente la pacienţii cu
intoleranţă la medicamente1.

Având în vedere mecanismele menţionate, testul BDT poate avea un rol important în
depistarea reacţiilor pseudo-alergice la medicamente. In laborator este disponibilă o
paletă de alergeni standard care poate fi pusă în contact cu bazofilele pacientului:

Antibiotice Analgezice

Amoxicilina Aspirina/Acid acetilsalicilic

Ampicilina Diclofenac

Cefazolim Ibuprofen

Cefuroxim Acid mefenamic

Ciprofloxacin Metamizol

Claritromicina Paracetamol

Penicilina G Fenilbutazona

Penicilina V Propifenazon

Rifampicina

Sulmetoxazol

Trimetropim

Tetraciclina

Anestezice Blocanţi musculari

Lidocaina Atracurium

Mepivacaina Mivacurium

Articaina Pancuronium

Prilocaina Propofol

Ubistezina Rocuromium

Suxametoniu

Vecuronium

La acestea se adaugă posibilitatea de a trimite o tabletă sau o fiolă dint-un

medicament pentru a fi testat3.

Recomandări pentru efectuarea testului BDT

1. Evidenţierea unei sensibilizări de tip I în următoarele situaţii clinice:

imposibilitatea efectuării unui test cutanat datorită pericolului unei reacţii

6/14
 anafilactice;
în cazul suspiciunii clinice de alergie de tip imediat, deşi Ig E specifice şi testul
cutanat sunt negative.

BDT este în special util pentru următorii alergeni:

– venin de albină şi viespe;

– praf de casă;

– păr/epitelii de câine şi pisică;

– latex, formaldehida şi alte chimicale;

– alfa-amilaza (care induce astmul brutarilor!);

– acrilaţi utilizaţi în stomatologie.

Mai jos sunt menţionaţi toţi alergenii pentru care poate fi efectuat BDT în laboratorul
nostru (cu excepţia medicamentelor şi a aditivilor alimentari):

Praf şi acarieni

Dermatophagoides pteronyssinus d1

Dermatophagoides farinae d2

Acarus siro d70

Amestec de acarieni (Dermatophagoides pteronyssinus d1, Dermatophagoides

farinae d2)

Amestec de acarieni (Acarus siro d70, Glycophagus domesticus d73, Lepidoglyphus

destructor d71, Tyrophagus putreus d72)

Fungi

Alternaria alternata

Aspergillus fumigatus

Cladosporum herbarum

Penicillium notatum

Rhizopus nigricans

Trichophyton mentagrophytes

Stachybotris spp.

Candida albicans

Botrytis cinerea

7/14
Fungi amestec (Penicillium notatum m1, Cladosporium herbarum m2, Aspergillus
fumigatus m3, Candida albicans m5, Alternaria alternata m6)

Insecte şi paraziţi

Venin albina i1

Venin viespe i3

Polistes spp. (viespe de hartie) i4

Vespa crabro (viespe europeana) i75

Anisakis

Materiale dentare Alergeni profesionali

Metil metacrilat (MMA) Alfa-amilaza (astmul

brutarilor)

2-Hidroxietil metacrilat (HEMA) Diclofluanid

TEG-DMA Formaldehida

Bisfenol A Latex

Metacrilat de 1,4 butandiol (BDMA) Lindan

N,N-dimetil-4-toluidina Permetrin

BIS-GMA Anhidrida acidului

ftalic

Dimetilacrilat cu rasina diuretanica Pentaclorfenol (PCP)

Etilenglicol dimetilacrilat Tris-2-cloretil fosfat

(TCEP)

Endometazona Tris-2-butoxiletil
fosfat (TBEP)

Gutaperca BTX (benzen, toluen,

xileni, etilbenzen)

Camforchinona Clorpirifos

PCB (Bifenili
policlorurati)

Amestec – PAK

Alimente

8/14
Alac Carne de
porc Crab

Asbus de ou Carne de
pui Crap

Alfa-lactalbumina Carne de
rata Creveti

Alune Carne de
vita Drojdie

Ananas Cartof Fistic

Arahide Cazeina Galbenus

de ou

Ardei Capsuni Gluten

Avocado Ceai
negru Grapefruit

Beta-
lactoglobulina Ceapa Grau

Caracatita Ciocolata Halibut

(cambula)

Carne de curcan
Cod Hamei

Carne de
gasca Conopida Homar

Carne de
oaie Coriandru Kiwi

Lapte de
vaca Orez Secara

Langusta Orz Soia

Lamaie Ovaz Somon

Limba de
mare Pastrav Spanac

Mandarina Para Sparanghel

Mazare Pelinita Stridii

Mar Piersica Struguri

9/14
Migdale Piper
negru Susan

Morcov Portocala Telini

Nuca Porumb Tipar

Nuca de
Brazilia Rosie Usturoi

Nuci
cashew Scortisoara Vanilie

Polen graminee

Cynodon dactylon g2 (pir gros)

Dactylis glomerata g3 (golomat)

Lolium perenne g5 (iarba de gazon)

Polen Phleum pratense g6 (timoftica)

Secale cereale g12 (secara)

Polen graminee amestec (Dactylis glomerata g3, Lolium perenne g5, Polen Phleum
pratense g6, Festuca elatior g4, Poa pratensis g8, Holcus lanatus g13)

Polen ierburi

Polen Artemisia vulgaris w6 (pelin)

Ambrosia elatior w1

Plantago lanceolata w9 (patlagina ingusta)

Parietaria officinalis w19 (parachernita)

Amestec ambrozie (Ambrosia elatior w1, Ambrosia psilostachya w2, Ambrosia trifida
w3)

Polen arbori

Alnus incana t2 (arin alb)

Polen Betulla verrucosa t3 (mesteacan)

Corylus avellana t4 (alun)

Quercus alba t7 (stejar alb)

Olea europaea (maslin)

2. Evidenţierea pseudo-alergiilor la aditivi şi coloranţi alimentari

10/14
– se testeaza 18 E-uri în 4 grupe sau, la cerere, în mod individual

3. Evidenţierea reacţiilor pseudo-alergice la medicamente

Avantajele testului BDT

test de provocare in vitro cu relevanţă clinică mare;

detecteaza IgE alergen-specifice legate de celule, precum şi degranularea directă
prin mecanisme non-IgE;
nu este influenţat de eventuala prezenţă a anticorpilor IgG alergen-specifici, care
interferă cu determinarea de IgE specifice faţă de anumite medicamente şi
alergeni alimentari;
pot fi folosiţi şi alergeni nativi.

Menţiune: performanţa testului este similară cu cea a testului de activare a bazofilelor

cu determinarea prin citrometrie în flux a markerului de degranulare CD63 3.

Pregătire pacient – se va evita administrarea de inhibitori ai degranulării mastocitare

cât şi corticoterapia cu 2-3 săptămâni înaintea recoltării probei3.

Specimen recoltat – sânge venos3.

Recipient de recoltare – vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant 3.

Volum probă – cate 2 mL sânge pentru fiecare alergen 3.

Stabilitate probă – sângele trebuie să ajunga în maxim 24 ore la laboratorul la care

se efectuează testul şi în această perioadă se păstrează la temperatura camerei. Este
contraindicată refrigerarea probei3.

Cauze de respingere a probei – specimene care au depăşit intervalul de stabilitate,

probe refrigerate sau congelate3.

Metodă

Testul nostru constituie o dezvoltare a testului folosit anterior – CAST (Cellular Antigen
Stimulation Test); îmbunătăţirea constă în concentrarea granulocitelor bazofile din
proba înaintea adăugării alergenului.

Analiza presupune următoarele etape (vezi figura 17.4.2):

1. izolarea granulocitelor bazofile din sânge recoltat pe EDTA;

2. stimularea cu extractele alergenice respective;

3. măsurarea, în cazul sensibilizării, a mediatorilor asociaţi histaminei (leucotriene).

După separarea prin centrifugare in gradient de densitate Ficoll, se adaugă

interleukina-3 (IL-3) care creşte exprimarea de receptori pe suprafaţa bazofilelor şi
facilitează astfel eliberarea crescută de mediatori.

Pentru stimularea bazofilelor se pot folosi extracte de alergeni, alergeni recombinaţi

sau alergeni nativi din preparatele furnizate de pacienţi care nu prezintă toxicitate
11/14
celulară. In plus faţă de alergeni, bazofilele pacientului sunt incubate cu 2 controale:

anticorpi monoclonali anti-IgE umane (controlul pozitiv) care leagă anticorpii IgE
de pe suprafaţa bazofilelor şi activează eliberarea de mediatori;
o soluţie tampon (controlul negativ) pentru estimarea eliberării bazale spontane
de mediatori.

După incubare celulele sunt centrifugate, iar leucotrienele eliberate în urma stimulării
bazofilelor se cuantifică printr-o tehnică ELISA în supernatantul rezultat. Nivelul net de
mediatori eliberaţi este calculat apoi prin scăderea cantităţii de leucotriene eliberate
spontan din nivelul de mediatori indus de alergeni sau de controlul pozitiv. Rezultatul
se exprimă în pg/mL3;5.

Interpretarea rezultatelor

1. Rezultat negativ

< 200 pg/mL leucotriene după stimulare cu alergeni = nu există sensibilizare de tip
imediat faţă de preparatele testate.

2. Rezultat pozitiv

>200 pg/mL leucotriene după stimulare cu alergeni = sensibilizare de tip I sau pseudo-
alergie.

3. Rezultat neconcludent

Apare în situaţia în care nu s-au obţinut criteriile de validare fie a controlului

pozitiv (răspuns inadecvat <200 pg/mL leucotriene după stimulare cu anti-IgE), fie ale
controlului negativ (nivel bazal crescut al eliberării de mediatori). In condiţiile în care
recoltarea şi transportul probei s-au efectuat în condiţii adecvate, lipsa de validare a
testului se poate datora:

– tratamentului cu stabilizatori ai membranelor mastocitelor şi bazofilelor;

– unui nivel crescut al eliberării spontane de mediatori ca urmare a unui proces

alergic activ;

– pacientul este un “non-releaser” (bazofilele nu răspund la stimulare – 10-15%

dintre subiecţi)3;5.

12/14
Fig. 17.4.2 Etapele testului BDT

Bibliografie

1. Gϋlfem Elif Çelik, Werner J Pichler, N Franklin Adkinson. Drug Allergy. In Middleton’s
Allergy, Seventh Edition., Mosby Elsevier, 2009, 1215-1216.

2. Ioan Bradu Iamandescu. Alergia alimentară şi digestivă. In Alergologie –

Fiziopatologie, diagnostic, tratament, Editura All, 1998, 519-525.

3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type:
Catalog.

4. Radhia Boumiza, Anne-Lise Debard, Guillaume Monneret. The basophil activation

test by flow cytometry: recent developments in clinical studies, standardization and
emerging perspectives. In Clinical and Molecular Allergy, 2005, 3:9.

5. Robert G. Hamilton, N. Franklin Adkinson. In vitro assays for the diagnosis of IgE-
mediated disorders. In Current Reviews of Allergy and Clinical Immunology, 2004.

6. Robert K Bush, Steve L Taylor. Adverse Reactions to Food and Drug Additives. In
Middleton’s Allergy, Seventh Edition., Mosby Elsevier, 2009, 1175-1185.

PESTE
2000 de investigaţii
diferite de laborator
precum hematologie, chimie,
microbiologie, imunologie, alergologie, toxicologie, histopatologie, citologie,
genetică şi biologie moleculară.
13/14
 16 laboratoare
de analize medicale şi
104 de centre de recoltare proprii,
SYNEVO fiind în momentul de faţă cel mai mare
furnizor de servicii medicale de laborator din România.
Peste 100 de centre şi laboratoare de analize
private colaborează cu noi.

PESTE
200.000 de pacienţi
trec pragul lunar
în laboratoarele
SYNEVO ROMÂNIA,
efectuându-se în medie
1.000.000 de teste.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor Tel: 021.9551

www.anpc.gov.ro | Toate drepturile rezervate Synevo Romania. Orice informaţie se
poate copia doar cu acordul scris Synevo şi cu menţionarea sursei prin link direct
către aceasta.

Web Design & Seo by End Soft Design © 2019 Synevo

14/14