Academia de Studii Economice a Moldovei

Catedra „Economie și Politici Economice”

Studiu Individual
Venitul naţional. Evaluarea şi utilizarea
venitului naţional. Dinamica VN în RM.
Disciplina: Macroeconomie

Realizat:Barbos Nicoleta, FB-172, zi

Coordonator: Tomșa Aurelia, conferențiar universitar
Țăruș Victoria, conferențiar universitar

Chișinău, 2018
 Cuprins
1. Introducere
2. Capitolul 1 „Noțiuni generale privind venitul
național”
3. Capitolul 2 „Evaluarea şi utilizarea venitului
naţional”
4. Aplicație practică „Dinamica VN în RM”
5. Concluzii și recomandări
Capitolul 1

„Noțiuni generale privind venitul național”

Într-o economie deschisă o parte din veniturile realizate din producția internă pot fi
ransferate către agenții străini și invers, o parte din venitul intern poate proveni de la o producție
din străinătate. Aceasta determină apariția indicatorului Venitul Național Brut.

Venitul Național Brut (VNB)

Soldul veniturilor factorilor de producție în raport cu străinătatea poate fi o mărime pozitivă

(SVFS>0), dacă agenții naționali au obținut din utilizarea factorilor de producție peste hotarele
țării mai multe venituri decât agebții străini pe teritoriul național. Dacă soldul veniturilor
factorilor de producție în raport cu străinătatea poate fi o mărime negativă (SVFS<0), veniturile
realizate de agenții străini pe teritoriul national al țării devin mai mari decât cele obținute de
agenții naționali de peste hotare.

Pentru unele țări diferența dintre PIB și VNB este nesemnificativă. Pentru alte țări, în primul
rând a căror cetățeni lucrează masiv în străinătate, ea poate fi importantă, deoarece remitențele
transmise de peste hotare din partea agenților naționali ce activează acolo întră în component
VNB, dar nu și a PIB.

Venitul naţional (VN) sintetizează veniturile obţinute de către proprietarii factorilor de

producţie prin care se recompensează aportul acestora la producerea bunurilor materiale şi
serviciilor. VN poate fi considerat şi ca indicator ce exprimă veniturile din muncă şi din
proprietate care decurg din producţia bunurilor economice.

De asemenea, el reflectă şi utilizarea veniturilor pentru cumpărarea de produse şi servicii

de consum şi pentru economisire. Ţinând seama de cheltuielile agenţilor economici,
determinarea venitului naţional porneşte de la PNB evaluat la preţurile pieţei (PNBpp) din care se
scad alocaţiile pentru consumul de capital fix (amortizarea), precum şi impozitele indirecte (Ii) şi
se adaugă subvenţiile de exploatare (Sv) (Ii – Sv = Impozite nete). La acelaşi rezultat se ajunge şi
prin scăderea din PNB, exprimat în preţurile (costurile) factorilor (PNBcf), a alocaţiilor pentru
consumul de capital fix (A). Deci:

VN = PNBpp − A − Ii + Sv sau

VN = PNBcf − Amortizarea.

Se poate aprecia că venitul naţional exprimă veniturile factorilor de producţie, adică

veniturile provenite din munca angajaţilor, cele provenite din activitatea de întreprinzător şi cele
din patrimoniu, ceea ce reprezintă suma valorilor adăugate nete create de factorii de producţie
naţionali în interiorul ţării şi în alte ţări.

Adică, în venitul naţional se includ: salarii, rente, profituri, dobânzi nete (diferenţa
dintre dobânzile încasate şi dobânzile plătite), toate aceste venituri fiind supuse impozitării
directe. De precizat, că orice ţară efectuează o serie de plăţi către străinătate, plăţi ce nu sunt
legate de activitatea de producţie (transferuri curente privind: cotizaţii la organisme
internaţionale, ajutoare, daune, penalizări, taxe etc.) şi, totodată, încasează plăţi efectuate de
străinătate către ea, astfel că venitul naţional creat trebuie corectat cu soldul încasărilor şi
plăţilor în raport cu străinătatea, numit şi soldul transferurilor curente cu străinătatea (STCS). Se
obţine astfel venitul naţional disponibil (VND) conform relaţiei

VND = VN ± STCS.

În funcţie de acest sold, VND poate fi mai mare sau mai mic decât VN. Dacă din VND se
scad veniturile ce nu revin populaţiei (contribuţia pentru asigurări sociale, profiturile
nedistribuite, impozitele pe profit) şi se adaugă veniturile populaţiei care provin din transferuri
(pensii, ajutoare, burse, alocaţii etc.), se obţine venitul personal al populaţiei (menajelor) -
VPM.

Dacă din venitul personal al menajelor se deduc impozitele şi taxele plătite de populaţie, se
obţine venitul disponibil al menajelor - VDM, indicator ce exprimă posibilităţile populaţiei
pentru consum (C) şi economii (E).

Sporirea venitului naţional, ca expresie a creşterii şi dezvoltării economice este condiţionată

de doi factori:

 creşterea volumului factorilor de producţie;

 creşterea productivităţii (randamentului) factorilor de producţie.

Soldul veniturilor factorilor de producție în raport cu străinătatea poate fi o mărime pozitivă

(SVFS>0), dacă agenții naționali au obținut din utilizarea factorilor de producție peste
hotarele țării mai multe venituri decât agebții străini pe teritoriul național. Dacă soldul
veniturilor factorilor de producție în raport cu străinătatea poate fi o mărime negativă
(SVFS<0), veniturile realizate de agenții străini pe teritoriul national al țării devin mai mari
decât cele obținute de agenții naționali de peste hotare.

Pentru unele țări diferența dintre PIB și VNB este nesemnificativă. Pentru alte țări, în primul
rând a căror cetățeni lucrează masiv în străinătate, ea poate fi importantă, deoarece
remitențele transmise de peste hotare din partea agenților naționali ce activează acolo întră în
component VNB, dar nu și a PIB.